www.clopotel.

ro

Iubirea n opera marilor scriitori romni

Iubirea este poate cea mai vasta tema a literaturii, dar si a celorlalte arte. Prezenta chiar si in
operele de cult, de exemplu in Cantare a cantarilor din Vechiul Testament - "1. Cat de frumoasa esti
tu, draga mea, cat de frumoasa esti! Ochi de porumbita ai, umbriti de negrele-ti sprancene, parul
tau turma de capre pare, ce din munti, din Galaad coboara. 2.Dintii tai par turme de oi tunse, ce ies
din scaldatoare facand doua siruri stranse si neavand nici o stirbitura. 3.Cordelute purpurii sunt ale
tale buze si gura ta-I incantatoare. Doua jumatati de rodii par obrajii tai sub valul tau cel straveziu.
4. Gatul tau e turnul lui David, menit sa fie casa de arme: mii de scuturi atarna acolo si tot scuturi
de viteji. 5.Cei doi sani ai tai par doi pui de caprioara, doi iezi care pasc printre crini. 6. Pana nu se
racoreste ziua, pana nu se-ntinde umbra serii voi veni la tine, colina de mirt, voi veni la tine, munte
de tamaie. 7. Cat de frumoasa esti tu draga mea, si fara nici o pata" sau in Noul Testament in
Epistola intai catre corinteni dupa Sf. Apostol Pavel , cap. Dragostea: "1. De a gri n limbile 1
oamenilor i ale ngerilor, iar dragoste nu am, fcutu-m-am ar suntoare i chimval rsuntor. 2.i
de a avea darul proorociei i tainele toate le-a cunoate i orice tiin, i de-a avea atta
credin nct s mut i munii iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3. i de a mpri toat avuia
mea i de a da trupul meu ca s fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi folosete. 4. Dragostea
ndelung rabd; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiete, nu se laud, nu se trufete. 5.
Dragostea nu se poart cu necuviin, nu caut ale sale, nu se aprinde de mnie, nu gndete rul.
6. Nu se bucur de nedreptate, ci se bucur de adevr. 13. i acum rmn acestea trei: credina,
ndejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea":, iubirea este o tema existenta in
toate literaturile din toate timpurile. Ei I se acorda o importanta deosebita, ca experienta umana
fundamentala , care difera in functie de varsta, sex, stare sociala, credinta, epoca istorica sau
apartenenta culturala. Astfel, tema este larg difuzata si circula in intregul sistem al literaturii, apare
atat in opera marilor scriitori cat si in cea a celor minori, in viziunea specifica diferitelor genuri:
epic, liric sau dramatic.
Iubirea este abordata in literatura din diverse unghiuri, de-a lungul vremii existand diferite idei
sau curente de idei referitoare la iubire. Principalele trei ipostaze ale iubirii, atat in literatura romana
cat si in cea universala sunt: 1. Iubirea ca initiere
2. Iubirea ca pasiune
3. Iubirea tragica
In mentalitatea arhaica iubirea este considerata o mare forta si primul impact cu aceasta s-ar
datora unei fiinte supranaturale si reprezinta un proces de initiere configurat printr-un singur mit:
mitul erotic al zburatorului. Mit fundamental al poporului roman, mitul erotic e , dupa cum afirma
G. Calinescu "personificarea invaziei instinctului puberal." In conceptia criticilor, folcloristilor,
etnologilor, zburatorul este un spirit rau, privit ca un zmeu sau demon, o naluca, el intra noaptea pe
cos sau horn, avand infatisarea de balaur, sarpe, para de flacara. Zburatorul apare in visul fetelor ca
un tanar frumos, chinuindu-le somnul. Printre cei care s-au ocupat cu studierea acestui mit se
numara: Dimitrie Cantemir, George Calinescu, Simion Florea Marian, Tudor Pamfile. Cat despre
prelucrarea mitului in literatura, Calinescu afirma: "Poezia romana, prin Eminescu indeosebi, a
aratat inclinari de a socoti iubirea ca o forta implacabila, fara vreo participare a constiintei." Ca
marturie sta poemul Calin(file din poveste), inspirat din basmul popular Calin Nabunul. Dar M.
Eminescu nu a fost singurul care a preluat mitul zburatorului. Printre cei inspirati de acest mit
fundamental al poporului se numara si I.H. Radulescu, cu poezia Zburatoru, considerata cea mai
izbutita creatie poetica a acestuia.

www.clopotel.ro

Iubirea ca pasiune este una din cele mai impozante ipostaze ale iubirii in literatura. Ea se
caracterizeaza prin atractie reciproca puternica, existenta unor obstacole in intalnirea sentimentului
de iubire, prin incalcarea unor reguli ale comunitatii in care traiesc cei doi. In cazul ei indragostitii
traiesc o stare de exaltare permanenta, care duce la un dezechilibru sufletesc. Deseori ei sunt
despartiti de imprejurari si aceasta departare se impune pentru a verifica sentimentele si in acelas
timp pentru a-I pastra intensitatea. Iubirea-pasiune este insotita intotdeauna de suferinta, de o anume
doz de nebunie si de o tentatie a mortii.
n mitologia greac pe lng zeul iubirii, Eros, exist i zeul morii, Tanastos iar psihologia
modern consider c i moartea sunt dou instincte dominante ale psihicului uman. Destinul marilor
ndrgostii n operele literare st sub semnul iubirii i al morii. Astfel, iubirea-tragedie devine o
iubire-simbol fiind imortalizat dup moartea protagonitilor ca n operele literare Romeo i Julieta
de W. Shakespire i Tristan i Isolda,veche legend medieval.
Scriitori romani au privit si tratat tema iubirii din diferite unghiuri, creind astfel o opera vasta.
Printre cei care s-au ocupat cu studierea, descrierea si analizarea sentimentului de iubire se numara:
Mihai Eminescu, George Calinescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Alecsandri, Gala
Galaction, Garabet Ibraileanu, Ion Slavici, Ion Heliade Radulescu, Mihail Sadoveanu, Mircea
Eliade, Nichita Stanescu, Mircea Cartarescu, Camil Petrescu, Radu Petrescu si multi multi altii.
Mihai Eminescu este poetul nostru national si, dupa cum afirma G. Calinescu " opera literara a
lui M. Eminescu creste cu toate radaciniile in cea mai plina traditie si este o exponenta deplina, cu
toate aspectele romantice, a spiritului autohton." Despre iubirea in opera marelui scriitor spunea T.
Arghezi: " Dragostea lui Eminescu e mai cu seama senzuala, o dragoste pribeaga, de pasiune. Ea e
momentana si totala in momentul ei, si se epuizeaza in intregime pe o singura imprejurare reluata
continuu, continuu traita si continuu epuizata in intregime." "Dragostea lui Eminescu nu e
amestecata cu visul. Visul lui incepe cand dragostea s-a ispravit. Dragostea poetului n-a durat
niciodata, ramane instantanee, dragoste de senzatii iuti. Femeia lui Eminescu nu e niciodata sotie,
ramanand exclusiv amanta. Barbatul e un trecator, un calator," In poezia sa de dragoste Eminescu
a fost influentat de trairile sale sufletesti, de experientele sale. Astfel se remarca mai multe etape in
evolutie poeziei de iubire eminesciana, existenta unei curbe de la elan pasionat la infrangere.
O vreme, aceea a iluziilor si idealurilor tineresti, Eminescu a dorit si a crezut cu putere in
implinirea iubirii desavarsite. Poetic, acest lucru s-a exprimat in tonalitati majore, in culori vii si
lumini fara pata, intr-o mare abundena vegetala si neincetate sclipiri de ape. In opera publicata,
rastimpul de exuberanta tine pana in jurul anului 1876 si insuma Sara pe deal, Floare albastra, Fatfrumos din tei, Craiasa din povesti, Lacul, Dorinta, etc.
Peste varietatea subtila a starilor sufletesti communicate, ceea ce reuneste poeziile, dandu-le
un aspect comun, este in primul rand stenicitatea sentimentului, plentitudinea clipei de dragoste, care
transfigureaza lumea . Apoi prezenta invariabila a codrului si a apei in ipostaza lac sau izvor este iar
caracteristica acstei perioade. Apa joaca acum un dublu rol in imagine: acela coloristic, de lucire fina
si tremuratoare in intunericul padurii, ajutand la jocul de valori plastice, si acela sonor, de
acompaniament sugestiv al starilor sufletesti.
Lucirile argintii ale apelor sunt completate de culori intense.Floarea de tei cu sugestia caderii ei
in ploaie alba face trecerae de la sclipirile argintii la vagetalul colorat. Ea e o prezenta aproape
permanena in poezia eminesciana de tinerete, sugenad elemente coloristice, dinamice ( caderea si
troienirea ) si olfactice. Floarea de tei, trandafirii rosii, nuferii galbeni, floarea albastra cea scumpa
romanticilor, romanita, codrul deverdeata, florile culuciri de piatra scumpa dau culoare si prospetime
vegetala exceptionala peisajului, intensificand bucuria dragostei ce se va implini. E atata explozie de
fericire in poezia de dragoste tinereasca a lui Eminescu, incat chiar daca intalnirea de dragoste nu se
petrece, asteparea, fie zadarnica, nu intristeaza, nu deprima. De fapt implinirea celor doi cu
implinirea dragostei se petrece doar in poezia de inspiratie folclorica, in Fat-frumos din tei si in
Calin. In celelalte poetul isi proiecteaza doar in viitor uriasele lui nadejdi de iubire. De aceea nu
intamplator, finalul lui Calin, basmul liric, de dragoste, constituie o sinteza a peisajului eminescian
caracteristic primei perioade de creatie erotica. Intunericul tainic si stralucitor al padurii de argint,

www.clopotel.ro

lucirileapelor si lunii, florile albastre, vazduhul tamaiet, toate aceste elemente merg spre s creea
cadrul vrajit al dragostei implnite intre fata de imparat si Zburator.
In toata poezia erotica a tineretii, figura iubitei are o lumina si o caldura dobandite din
concretetea imaginii ei pentru poet. In Floare albastra ea e " rosie ca marul " de caldura soarelui: in
Craiasa din povesti " Paru-I galben, / Fata ei lucesc in luna, / Iar in ochii ei albastrii / Toate
basmele s-aduna." Tot asa si in Dorinta.
In Calin implinirea dragostei se manifesta in acelasi mod: "Fata-I rosie ca marul, de noroc I-s
umezi ochii Astfel vine mladioasa, trupul ei frumos il poarta, / Flori albastre are-n paru-I si o stea
in frunte poarta."
Toate aceste elemente se scimba treptat dupa anul 1877. Arar mai rasuna, din inchipuire, cate un
ecou al vechii increderi luminoase in dragoste. Dar, in general, tot mai obosit si mai dezamagit de
loviturile vietii si neintelegerea societatii contemporane lui poetul da glas unor noi armonii poetice,
de mari adincimi, din ce in ce mai triste si mai pline de renuntare. Pentru el, dragostea ramane in
trecut si amintirea ei ca si a chipului iubitei se insoteste de o nespusa suferinta. Din aceasta pricina se
petrece o concentrare a imaginii, o stilizare si o fixare de contururi apasate. Cadrul nu mai are
bogaia, risipa de culori, lumini si parfumuri din tineree, ci se reduce la dou-trei elemente.
Luminile se sting, culorile plesc. De cate ori, iubito, cu simbolurile ei tragice, e o prim mrturie a
intunecrii. In locul peisajului edenic apare aici "oceanul cel de gheaa"; "bolta alburie" a alungat de
pe ea orice vioiciune a culorii, iar "luna cea galben - o pat" s-a pierdut eminesciana ei strlucire. 3
Cldura inimii l-a prsit pe poet : "Din ce in ce mai singur m-ntunec si m-nghet" sau: " Iar
timpul crete-n urma meam-ntunec!" ( Trecut-au anii ).Plopii fara so scandeaza dureros un peisaj
fara ndejde pentru poet. ( Pe lng plopii fara so ) iar metafora toamnei ca anotimp al sfaritului e
frecventa. (Sonetul I, Te duci, De ce nu-mi vii).Figura femeii iubite, din cald, luminoas, sagalnic
la inceput, se impietrete,devine solemn si rece, in aceasta perioad de creaie, ea fiind scoas din
ntunericul amintirii. De aceea marmura slujeste ca termen frecvent utilizat pentru sugerarea
frumusetii inghetate, ireale, fantomatice parc ( " Din ncreirea lungii rochii / Rsai ca marmura n
loc" n Att de frageda sau "Si cnd rsai nainte-mi ca marmura de clara" n Nu m nelegi) iar
gestul tragic al eroului liric, semnificnd renunarea, zadarnicia ndejdii, e prezent n poeziile Att
de frageda si Din valurile vremii.
Decepia l-a fcut pe marele poet s primeasc, ca mngiere, ca un calmant al suferinei,
concluzia necesitii nsingurarii i a renunrii, cu att mai tragic cu ct era mai nepotrivit cu
datele fundamentale ale fiinei lui. De aceea Luceafrul, reputat ca o drama a renunrii la dragoste,
e n acelai timp o dram a conoaterii. Poemul, concluzie a vieii i gndirii eminesciene, e cu att
mai tragic cu ct realizeaza rsturnarea ierarhiei valorilor din opera tinereii. Luceafrul, dup ce
nzuiete la dragostea unei pmntene, care-I prefer un muritor cu soarta ngemnat, e readus la
realitatea abstract i solitar a existenei lui de ctre Demiurg, care-I face o lecie de cunoatere.
Hyperion, in sfera lui, tie acum, dar cu ct durere a renunrii, deosebirea dintre el i cei doi
pmnteni ndrgostii i cuvintele:
" Trind n cercul vostru strmt
Norocul v petrece, Ci eu in lumea mea m simt
Nemuritor i rece"
par rostite "de o stin gur".
Contiina apartenenei la o lume superioar prin cunoaterea rece a adevrului absolut e de data
aceasta slaba compensaie a renunarii la patima fierbinte i ispititoare a vieii pmnteti, a
nfrngerii n dragoste.
Acest poem din urma, greu de simbolistic mitologic, filozofic, tinde la explicarea sorii
nefericite a geniului n lumea contemporan poetului.
Eminescu a cntat in acorduri sublime legturile de iubire dintre oameni, farmecul comuniunilor
sufleteti bazate pe stim i ntelegere reciproc, pe devotament i idealuri curate. n poeziile sale,

www.clopotel.ro

Eminescu a nlat un adevrat imn sentimentelor de dragoste, lsnd mrturiile setei sale de via,
ale dorinei sale de a tri n fericire.
Un alt mare scriitor preocupat n operele sale de vasta tem a iubirii a fost Garabet Ibrileanu.
El a creat in romanul su " Adela " o analiz a sentimentului de dragoste, manifestat aici nu printr-o
iubire plina de pasiune, ci mai mult printr-o dragoste nemplinita, o dragoste infiripata intre doi
oameni despartiti de varsta. Miezul spiritual al operei fiind rezolvarea atitudinii fata de femeie ,
scrierea repezinta in fond o continuare logic a ideilor expuse de Ibrileanu anterior in opera sa
Privind viata.
Adela nu este att romanul unei tinere femei, ct analiza crizei sentimentale a unui cvadragenar
de o luciditate extrem. Cstignd dragostea unei femei de douazeci de ani, Emil Codrescu, eroul
crtii, e mcinat totui de incertitudini, suspectand si analizand orice gest al partenerei, pentru a
descoperi sensuri acolo unde nu sunt. Cand I se pare ca a sesizat un amanunt care anterior ii scapase,
el are un fel de satisfactie, o adevarata bucurie a durerii.
Desi eroina romanului I se releva eroului ca " un bloc de frumuseti vii si calde ", actionand
sponan, fara reflexiune si calcul, ea nefiind o " filozoafa " ca Emil Codrescu, acesta face din ea
centrul unei lumi ideale. Izolata de viata reala, " Adela este o iluzie paradisiaca, si nu trebuie sa
devie o realitate" " Adela va ramine pentru tine mereu stanca pe care creste floarea-reginei, atat
de apropiata ca poti distinge micile stelute catifelate si totusi inabordabila ca o planeta, din cauza
incantatoare ".
In legatura cu conceptia lui Emil Codrescu despre femeie, ne-am putea gandi ca aceasta
corespunde faimosului dolce stil nuovo si poeziei trubadurilor din scoala provensala care cultivau
ceea ce italienii numeau la donna angelicata, femeia devenita inger. " Niciodata - gandesta Emil
Codrescu - cuvantul inger nu s-a potrivit unei trecatoare aparitii umane, ca acestei fiinte in adevar
angelice. " La prozatorul roman exista insa si o nota personala. Spre deosebire de viziunea mistica a
unui Dante (care vedea in Beatrice "ceva cazut din cer spre a ilustra miracolul" ) la G.Ibraileanu se
observa cultul femeii, delicatetea, dar si o abia perceptibila tendinta spre senzual. De aici, ezitarile,
pendularea intre fantezie si real, adoratia si reflexiunile la rece, vibratiile amorului si ideea mortii.
Se observa influenta marilor clasici rusi asupra autorului Adelei . Ceea ce Ibraileanu admira la
acestia este cunoasterea profunda a sufletului feminin, in special. Lev Tolstoi - caruia ii consacra un
exceptional studiu critic - il impresioneaza puternic si durabil prin arta magistrala cu care " Ana
Karenina " trece de la psihologie la etica, disecand necontenit sufletul sfasiat de remuscari al eroinei.
Tolstoi isi iubeste eroina si sufera pentru ea, asa cum G. Ibraileanu o va iubi pe Adela.
Prozatorul isi priveste propria-i scriere ca o opera de obervare stiintifica, de aceea reconstituie
fapte vechi si interpreteaza mereu, facand psihologie, incercand sa descopere esentialul atat in lumea
din afara, cat si introspectiv. Adela e un roman concis de analiza si introspectiune pe tema dragostei.
G. Calinescu scria in Viata romaneasca : "Autorul - preocupat de o unica problema, aceea a
reconstituirii datelor sufletesti originare, nu creeaza plastic, in suprafatAttention:a, cu caractere si
scene vii. La drept vorbind, nici nu creeaza oameni, ci, fara sa fie abstract in sensul ideologic,
construieste unitati psihologice. In Adela avem monografia psihologica a iubirii cu toate tulburarile
ei intelectuale, afective si fizice, dar mai ales extraordinar de profunda analiza a indoielii." Tot el
afirma ca Adela e " cel mai bun roman de analiza pe care il avem".
Personalitatea lui G. Ibraileanu - teoretician social, critic si creator literar - e armonioasa si
unitara. Spiritul si finetea caracterizeaza toate domeniile de activitate in care se manifesta aceasta
figura luminoasa. Realismul Adelei respira seninatate, opera facand elogiul puritatii unei prietenii.
Lirismul, patruns si in paginile de critica, se dezvaluie mai liber in creatia artistica. De aici notele
romantice - care uneori depasesc in suprafata pe cele realiste - si alunecarea spre un intimism
moderat. Dar tot elanul liric, revarsat si in stilul de obicei atat de retinut, ii datoreaza Ibraileanuartistul dragostea de viata si mentinerea proaspata a tineretii.
Ca arta, romanul Adela reprezinta o superioara opera de analiza. Sobrietatea contribuie ca o
analiza atat de bogata in idei sa fie condensata in pagini putine.

www.clopotel.ro

Literatura lui G.Ibraileanu, cu indemnul dragostei de viata si apelul reinnoit la umanism, a

construit, prin insasi tinuta sa, un raspuns convingator dat naturalismului in general. Mentinandu-si
prospetimea artistica, romanul Adela reprezinta o calauza in interpretarea psihologica si in
cunoasterea omului, una din cele mai profunde opere de analiz asupra sentimentului iubirii din
literatura romn.
Un alt important scriitor al literaturii romne care a adoptat iubirea n operele sale a fost Ion
Slavici. El a zugrvit in romanul su Mara povestea tulburtoare a unei iubiri care se nfiripeaz
instantaneu i are puterea unei fataliti. Aceast iubire, protagonitii ei fiind Nal i Persida, are
caracteristicile clare a unei iubiri-pasiuni, Slavici urmrind de-a lungul romanului evoluia
sentimentelor celor doi, descriindu-le pe acestea n amnunt i reuind astfel s traseze un drum bine
definit al iubirii-pasiuni.
Prima ntlnire a celor doi protagoniti, momentul nfiriprii iubirii, are un puternic impact
asupra acestora, ei sunt cuprini de o atracie reciproc puternic care nu i va mai prsi i de un
sentiment care prevede, oarecum, suferinele prin care vor trece: " El rmase uimit, cu inima
ncletat i cu ochii oarecum mpiengenii. i era parc s-a rupt, s-a frnt , s-a surpat deodat
ceva i o mare nenorocire a czut pe capul lui." "Obrajii ei se umplur de snge i i era parc o
sgetase ceva prin inim" "se zbtea copila ca i cnd ar voi s scape, s fug, s se ascund n
fundul lumii."
Pe parcurs ce iubirea lor evolueaz, ncercrile de a I se opune devin din ce n ce mai zadarnice.
Att Persida ct i Nal nu pot evita ntlnirile aa-zise ntmpltoare, pe care ei nsui le provoac
iar n momentele n care se zresc sunt cuprini de aceeai atracie reciproc puternic " I se
mpiengenir i ei ochii, i iar i era ca icnd un fel de lein ar cuprinde-o ", " el rmase cu
privirea pierdut i barda i tremura n mn. "
Cei doi triesc o stare de exaltare permanent, care duce la dezechilibru sufletesc.Astfel, Persida
"se temea ea nsi de sine, simea c o apuc din cnd n cnd o pornire nvalnic i-I vine s se
duc, ea singur nu tia unde, i s fac, ea singur nu tia ce. Mii i mii de primejdii, nenorociri
peste nenorociri, zbuciumri peste zbuciumri, o via plin de nevoii de dureri: le presimea, le
tia parc pe toate cum vin" iar Nal era cuprins de un " dulce neastmpr ".
Nal si Persida sunt desprii de mprejurri, dar aceast derprtare se impune pentru a le verifica
sentimentele i n acelai timp pentru a pstra identitatea dragostei. Astfel, de fiecare dat cnd cei
doi se ntlnesc, sunt cuprini de aceeai nelinite dar odat cu timpul ei i destinuie unul altuia
sentimentele. Scurtele ntlniri de la Lipova, Arad, apoi din nou Lipova i de la Culesul Viilor joac
un rol important n povestea lor de dragoste.
Iubirea dintre Nal i Persida este nsoit att de suferin ct i de o anumit dozde nebunie i
de o tenteie a morii. Pn ce ajung s se cstoreasc pe ascus, cei doi sufer din iubire, ei fiind
desprii unul de altul de mprejurri. ns chiar i dup nunt, Persida continu s sufere datorit
comportamentului lui Nal i agresivitii acestuia, iar Nal de pe urma nesiguranei i geloziei sale.
Tentatia morii se regsete att n comportamentul lui Nal ct i n cel al Persidei. Persida simte c
singurul ei refugiu nafara mnstirii ar fi moartea iar Nal ajunge la Arad la un nalt nivel de
degradare att sufleteasc ct i trupeasc, gndindu-se chiar i la varianta morii. Doza de nebunie a
celor doi protagoniti reiese din hotrrea acestora de a se cstori pe ascuns i de a fugi singuri la
Viena.
Iubirea dintre Nal i Persida trece peste obstacolele ntlnite i ncalc regulile comunitaii n
care triesc cei doi. Nal i Persida se difereniaz att prin etnie, confesiune religioas, familie,
educaie ct i prin nsui temperamentul lor. Totui, cu ajutorul iubirii cei doi trec peste toate
obstacolele ce se ivesc n cale, renunnd la orice i reuind n final s realizeze o csnicie reuit,
binecuvntat att de prin-I ct i de Dumnezeu i desvrit de aducerea pe lume a unui copil.
De-a lungul romanului Mara I. Slavici surprinde momente eseniale ale iubirii dintre
protagoniti: scurtele lor ntlniri, privirile care i le schimb cu acest prilej, cuvintele lor, limba pe
care o folosesc, tririle lor sufleteti cnd sunt singuri, frmntarile lor. Cititorul este astfel transpus
n lumea iubirii celor doi, ia parte la zbuciumare lor sufleteasc, ncheiat n mod fericit cu ajutorul

www.clopotel.ro

binecuvntrii csniciei dintre Nal si Persida de ctre prini. Doar astfel putea s se ncheie
povestea celor doi, cci autorul, susintor tenace al ideilor morale, a realizat romanul conform ideei
c o iubire i o csnicie nu pot fi fericite fr a fi binecuvntate de ctre prini.
Dar Mara nu este singura oper a lui I. Slavici unde apare iubirea. n nuvele sale ( Scormon, La
crucea din sat, Gura satului sau Pdureanca ) problematica sufleteasc st n centrul aciunii, i n
acelai timp e prezent printr-o ambian perfect idilic. Tinerii eroi, dar mai ales eroinele, se
caracterizeaz printr-o derutant labilitate a strilor sufleteti, printr-o ciudenie feminin mai
adnc dect un singur capriciu.
Concepia lui Slavici despre iubire este c " Iubirea e din alt lume i se ivete din senin, fr ca
s tii de ce, se d pe fa, fr ca s tii cum i te duce, fr ca s tii unde." Aceat definiie dat
iubirii corespunde ntru-totul iubirii zugrvit de autor n operele sale.
G. Cobuc a fost numit "poetul rnimii" pentru c a tiut mai bine ca oricine s cnte n
poeziile sale nsui ranul, cu obiceiurile, necazurile, tririle sale sufleteti, cu viaa sa. Iubirea la
Cobuc apare i ea rnete, n poeziile sale de dragoste obiceiurile steti, credinele btrneti,
ideile morale tipic romneti se regsesc i totul decurge dup datin. Poetul nu exteriorizeaz
propiulsentiment erotic, n indivitualitatea lui, ct mai de grab se refer, se sprijin pe fondul de
experien al vrstei sale tinere, pe experiena lui erotic, dar nu n aspectele ei unice, particulare, ci
prin ceea ce are ea mai general, prin ceea ce o ncadreaz n nt-o condiie uman mai larg. Cobuc
a reactualizat date din propriile triri pasionale pentru a-I servi drept tipar modelator al strilor
sufleteti puse pe seama eroilor si. Sensul obiectivant al lirismului su domin, nu numai prin
amploarea acestui proces, dar mai ales prin multitudinea aspectelor concrete pe care le mbrac.
Este de-a dreptul uimitoare capacitatea poetului de invenie n aceast direcie. Poeziile care pot fi
incluse n capitolul idilelor sunt foarte numeroase i e de observat c fiecare reproduce o alt situaie
sau stare sufleteac: Mnioas, Nu te-ai priceput, Rea de plat, Pe lng boi, La oglind, De pe
deal, Supirica din vecini, Numai una, Dumancele, Recrutul, La pru, Politic, Spinul, Scara,
Ispitaarpele-n inim. Se mai poate remarca apoi faptul c e mai mult dect dificil s caracterizezi o
asemenea stare. Poetul realizeaz un univers pasional de domeniul inefabilului i-l nuaneaza la
nesfrit, refuzndu-i orice repetiie. E drept c o definire sau alta se poate face, dar relativitatea lor
e uor de dovedit i analiza ntmpin mereu alte semne de ntrebare. n Mnioasa starea sufleteasc
e destul de neprecizat : un flcu e chinuit de capriciile iubitei; el resimte o ciudat suferin
amestecat cu nedumerire i ciud, dar de ndat ce credem c l-am neles i c I-am ptruns starea,
ne dm seama cne aflm abia acum n faa adevratei enigme i anume atitudinea ciudat a fetei
care a provocat durerea flcului i pe care nu putem nicicum s-o explicm. n cunoscuta Nu te-ai
priceput!, n afar de poanta final n stil de sentin, ne izbete ciudata timiditate a flcului dar i
necazul fetei pentru aceast timiditate. Se observ o apropiere ntre idila lui Cobuc i aceea a lui
Slavici ct privete faptul c la ambii scriitori strile sufleteti sunt nuanat disecate i totodat
prezentate n exteiorizarea lor plin de farmec. Poezia Dragoste nvrjbit de Cobuc pare o nuvel
de Slavici versificat. Se poate presupune c amndoi scriitori au explorat, unul n sens epic, cellalt
n sens liric, dar niciunul strict psihologic, domeniul comun al unei experiene biologice cruciale, cu
valoare de instinct fundamental. n unicitatea ei, fiecare idil a lui Cobuc prezint un incident, un
capriciu al dragostei, pe cnd n totalitate reprezint nu o monografie a vrstei ingenue, ci cntecul ei
obiectivat. Iar modul specific, de ultim instan, al acestei obiectivri e dat de structura artistic a
ideilor respective.
Astfel, n cteva idile cobuciene ( Pe lng boi, La oglind, De pe deal ) starea sufleteasc e att
de deosebit nct pentru a fi pe deplin exprimat ea trebuie ilustrat printr-o scen.
De fapt, corespondentul strict al idilei cobuciene este cntecul suferinei de dragoste, desfurat
pe o gam mult mai restrns, dar cu unele accente impresionante. n Cntecul fusului sentimentul
tinde s se absolutizeze, durerea s ia proporii cosmice. Din pcate aceast expansiune n universal
a unei suferine personale e urmrit la un mod cam impersonal, aproape didactic, prin enumerarea
neturburat a elementelor naturii care particip, pe rnd, la durerea eroinei. Fata morarului e o
poezie de atmosfer i sentiment tragic, culminate spre izbucnirea disperat din final : " A vrea s

www.clopotel.ro

fiu, roat sub tine !" Ca i aceast din urm poezie, Fata mamii ncearc s exprime nelmuritul,
inexprimabilul i insesizabilul din durerea uman. Ne gsim ntr-o situaie comparabil cu una din
strile idilelor amintite: Plnsul fetei ine de evoluia mereu repetabil, cu caracter de destin, a
reaciilor pasionale, este un tribut pe care eroina l pltete ceremonialului sever i ineluctabil al
vieii.
Cobuc a creat deci prin opera sa un univers al dragostei, n care a cuprins diferite aspecte i triri
ale aceluiai sentiment. Totui idilele sale sunt unite de fundalul lor comun, i anume lumea satului.
Se observ de asemea preferina lui Cobuc n descrierea suferinei produse de dragostea
nemplinit.
Lucian Blaga a fost unul dintre poeii care a fcut din tema iubirii o tem principal n poeziile
sale. nc din volumulde debut, Poemele luminii, iubirea s-a aflat, alturi de natur la loc de frunte n
poezia sa, ambele fiind ncadrate ntr-un climat de exaltare a elementului dinamic din peisajul
natural sau cel sufletesc. Iubirea pustiete fiinele ndrgostiilor, sursul este pgn, prul iubitei are
arome tari, ochii sunt lacomi i flmnzi ca de slbticiune. O asemenea fervoare exuberant, ritmica
dansului dionisiac sunt pentru poet, la acea dat, singurele ce-l pot ncadra n armonia cosmic:
" O, vreau s joc cum niciodat n-am jucat!
S nu se simt Dumnezeu
n mine
un rob n temni - nctuat. "
( Vreau s joc )
In cel de-al doilea volum de poeziial lui Blaga, intitulat Paii profetului, iubirea este ancorat
ntr-un trecut ndeprtat, temporal, nu afectiv, i se afl sub semnul sfietoarei tristei :
"In mine se mai vorbete i astzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se preling.
Ar trebui s tai iarba,
ar trebui s tai iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tgduirei pe umr
n cea din urm tristee m-ncing.."
( Amintire )
Purtnd untitlu identic cu cel al unei poezii populare, volumul La curtile dorului (1938) definete
artistic un sentiment att de nuanat i inefabil : dorul. La curile dorului comleteaz evoluia
poetului, accentund o not care devine fundamental pentru definrirea stilului su scriitoricesc :
reconstituirea atmosferelor baladelor, descntecelor i bocetelor, din folclorul romnesc, pe baza
unei cunoateri dinuntrua specificului construciei acestora. Poezii ca Bunvestire pentru floarea
mrului, Belug, Coasta soarelui sunt exemple revelatoare :
" Trec pe drum copitele
i prin gnd ispitele.
Pasrea din inite
sparge boli de linite.
Chiproi ca fusele
'n toate cimitirele
ne abat privirile
ctre inimi - dusele. "

www.clopotel.ro

( Coasta soarelui )
Dup publicarea volumului Nebnuitele trepte (1943) se ncheie o perioad n creaia poetului
pentru ca, dup 1950 s nceap o alt perioad, avnd ca principale direcii tematice atitudinea fa
de natur, fa de iubire i dialecta procesului de cunoatere, de reflectare artistic.
Iubirea verii sale trzii, a Verii din noiembrie, mprumut un tlc solar lucrurilor obinuite,
mbogete inima poetului, umbrit de mhnirea vrstei, triete totui cu intensitate eternul
sentiment :
" Si-i dureros n marea trecere s te
aprinzi visnd. Mai tare ns arzi n schimb.
Iubirea printre adncimi, aa cum e,
umbratic joc, relief pe-un sarcofag n timp."
( Arheologie )
Pe drumul pzit de plopi severi, simboliznd legile, convenienele inerente ale vieii, poetul caut
iubirea simpl, caut mplinirea :
"Vino s edem sub pom.
Deasupra-I nc veac ceresc.
n vntul adevrului,
n mare umbr-a mrului,
vreau prul s i-l despletesc,
s fluture ca-n vis
ctre hotarul pmntesc."
( Glas n paradis )
Iubita este ntlnit "n fabula verde i cald-a naturii", n "basmul vegetal al rsurii", ntre
frunzele armii ale viilor, sub galaxia de fum a stelelor, nconjurat de recele parfum al brazilor, de
luciul iezerelor n muni. Trupul ei are sclipiri fosforescente, vibraiile lemnului de vioar i zvelteea
ulcioarelor de pmnt. Sentimentul este pururea incandescent, chiar dac uneori este incandescena
stranie a maselor vulcanice selenare. Poezia erotic a "verii de noiembrie", din Catrenele fetei
frumoase sau Catrenele dragostei, are astfel vigoarea inefabil a mplinirii, este o veritabil "od a
bucuriei" intonat de poetul ce descoper tinereea perpetu a vieii. Dincolo de exaltarea ncntat a
formelor, a culorilor, a micrilor, transpare fiorul grav al sentimentului autentic. Iubirea nu este un
facil i nsorit joc ntr-o natur pitoreasc, ci un lucid act de contiin. Iubirea nu poate exista n
afara veritabilei comunicri ntre oameni, n afara universurilor sufleteti tangente :
" Cnd e singur fiecare
Sufletele nu-s n noi.
Stm alturea, eu i tu?
Sufletele noastre sunt n noi,
Cnd suntem doi.
Altfel nu."
( Spune-o-ncet, n-o spune tare )

www.clopotel.ro

ncheind semnificativ volumul Var de noiembrie, poezia Primvara l anun pe cel urmtor,
Stihuitorul:
" A cunoate. A iubi.
Care-I drumul, ce te-ndeamn?
A cunoate - ce nseamn?
A iubi - de ce i-e team,
printre flori i-n mare iarb?
. . . . . . . . . . . . . . . . . .
nc-odat, iar i iar,
A iubi e primvar. "
Aa cum poetul parcurge un drum n via ideile acestuia sunt n continu schimbare, acest lucru
resimindu-se i n poeziile sale de dragoste. Pasiunea din poeziile sale din tineree trece peste faza
sentimentului de mplinire, iar n final e copleit de sentimentul nsingurrii totale. Astfel, n jurul
anului 1965 Blaga afirm c poezia este un vemnt cu care ne mbrcm iubirea i moartea.
Octavian Goga a gravat n adevratul "etern uman" , n culorile specificului naional, cu o
druire i un talent excepional, chipul trector al vremii sale. n urma sa a rmas vie poezia social
i patriotic, dar i mictoarele sale cntece de dragoste. Dragostea lui Goga era n primul rnd
dragoste de ar, dragoste pentru lumea satului i de aceea marea majoritate a poeziilor sale sunt
nchinate patriei, cnt durerile ranilor, sacrificiile pentru aprarea pmntului strmoesc,
suferinele celor asuprii. Dar pentru creearea unei monografii a satului ardelenesc, aa cum Goga i
propusese, era nevoie i de Cntecele lui Laie Chiorul, crmarul din Dealu-Mare, personaj cunoscut
n opera lui Goga. Cntecele lui Goga sunt aidoma doinelor noastre populare: de dor i de jale. n
Cntecele lui, ncrcate cu simiri i sensuri adnci, sentimentul iubirii capt expresia dorului
folcloric. E n ele o nespus sete de via, o discret prere de ru, o bucurie ptima i o und de
nelinite, o goan dup nluca acelei iubite, e un "nu-tiu-ce i nu-tiu-cum dureros de dulce", care
se cheam dor i care se mplinete abia n vraja nopilor, spulberndu-se o dat cu zorii:
" Dorurile mele
n-au ntruchipare,
Dorurile mele-s
Frunze pe crare
Spulberate i strivite frunze pe crare.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tot ce-miese noaptea,
Zorile-mi destram,
Mi s-a dus norocul
Nu-l mai plnge, mam
La icoana Preacuratei, nu-l mai plnge, mam."
E aceeai cutremurare liric, aceeai pierdere a fericirii, pricinuit de stingerea visului, spulberat
ca un strigoi n lumin, din cunoscutul cntec popular :
"Ast-noapte te-am visat,
Mndro, c te-am srutat.
M-am sculat i-am pipit,
Dar nimica n-am gsit.
Numai dorul inimii,

www.clopotel.ro

Scris pe faa perinii."

Sunt versuri ptimae, copleitoare, n care arde parc vpaia pgn a simurilor din Cntarea
Cntrilor, menionat la nceputul lucrarii de fa : "Cutat-am noaptea, n aternutul meu, cutatam pe acela dup care inima mea tnjete, cutatu-l-am, ns nu l-am aflat. "
Att pe plan erotic ct i n general cntecul lui Laie Chiorul, n psihologia satului, are funcie
tonic. El nvioreaz sentimentele gingae, rscolete uoara melancolie i amintiri nduiotoare,
a patimi i potolete doruri, oelete sentimentele majore ale colectivitii n lupta pentru libertate
naional i echitate social.
Dragostea la Goga apare deci asemenea dragostei din folclor, n cntece de jale i dor, eroii ei
fiind popularii "Mndr" i "Mndru".
n romanul Otilia de G.Clinescu exist un conflict, erotic, sub aspectul unei competiii ntre
tnrul Felix i mai vrstnicul Pascalopol, amndoi ndrgostii de de Otilia. Povestea de iubire este
nscris pe un fundal social, ilustrat de celelalte personaje ale romanului. Mircea Eliade, influenat
de experienele proprii scrie romanul Maitreyi, roman al dragostei dintre autor i tnra, orientala
eroin, ce d i numele crii. Vasile Alecsandri scrie Doinele sale, inspirate din folclorul romnesc,
avnd ca tem iubirea. Ionel Teodoreanu urmrete n romanul su La Medeleni evoluia iubirii
nfiripat nc din copilrie dintre Dnu i Monica, iubire care are ca urmare cstoria dintre cei
doi. Aciunea romanul Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi de Camil Petrescu se
petrece n jurul incertitudinii credinei reciproce n dragoste. Deasemenea, Tudor Arghezi scrie
idile precum Creion, Morgenstimmung, Psalmul de tain, Nichita Stnescu adopt tema dragostei
n romanele Adolesceni pe mare, Leoaic tnr, iubirea, aidoma lui Gala Galaction n romanul
De la noi la Cladova.
Se remarc astfel c marii scriitori ai literaturii romne au abordat tema iubirii din diferite
unghiuri cu rezultate de o imens importan pentru literatura autohton. Faptul c iubirea I-a atras
dintotdeauna pe autorii unor opere de mare sau mic amploare este natural, cci iubirea este poate
cea mai vast surs de inspiraie prin faptul c este o experien unic pentru fiecare n parte i poate
fi privit sub nenumrate aspecte. i n folclor iubirea este o tem fundamental i poporul a creat o
categorie estetic caracteristic ei: Doina. Doina, fie de jale, fie de dor, exprim profunzimea
sentimentului de dragoste, puritatea i suferina pe care acesta o poate provoca.
Iubirea este o tem inepuizabil i orict s-ar scrie despre iubire, mai rmn nc multe de scris.
De aceea noii scriitori, viitoarele nume sonore continu s scrie despre dragoste, sub alte forme, sub
alte titluri, descriind noi triri. Iubirea este i va rmne tema fundamental a literaturii tuturor
prezentului, trecutului i viitorului.

www.clopotel.ro

Bibliografie
Mihai Eminescu - Poezii (Biblioteca colarului)
Garabet Ibrileanu - Adela (Biblioteca pentru toi)
Ion Slavici - Mara
George Cobuc - Poezii (Biblioteca colarului)
Lucian Blaga - Poezii
Octavian Goga - Poezii
G.Clinescu - Istoria literaturii romne de la origini pn n prezent
- Enigma Otiliei
V.Alecsandri - Poezii (Biblioteca colarului)
M.Eliade - Maitreyi
G.Munteanu - Istoria literaturii romne
T.Arghezii - Poezii
Limba i literatura romn - Manual pentru clasa a 9-a ( editura ALL )

Idei
Iubirea este cea mai vast i mai veche tem a literaturii
Prezent n operele de cult - Vechiul Testament : Cntarea cntrilor
- Noul Testament : Epistola I ctre corinteni de Sf. Apostol Pavel
Tem fundamental - prezent n speciile epice, lirice, dramatice
- diferite unghiuri de abordare n funcie de vrst, sex, mediu social, period n
timp, stil, art,
Diferite ipostaze - iubirea ca iniiere
- iubirea-pasiune

- iubirea tragic
Descrierea celor trei ipostaze i prezena lor n literatur:
Mitul zburtorului - mit fundamental : Clin, Zburtorul
Pasiunea iubirii - lupta cu destinul, starea de exaltare, nclcarea regulilor, deprtarea ca
obstacol depit
Iubirea tragic - Prezena zeului Tanastos n apropierea zeului Eros
- Romeo i Julieta, Tristan i Isolda
Mari scriitori romni preocupai de tema iubirii:
Mihai Eminescu, George Calinescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Alecsandri, Gala
Galaction, Garabet Ibraileanu, Ion Slavici, Ion Heliade Radulescu, Mihail Sadoveanu, Mircea
Eliade, Nichita Stanescu, Mircea Cartarescu, Camil Petrescu, Radu Petrescu
Iubirea la Eminescu: 2 etape - optimismul tineresc
- deziluzia dup 1877

mbinarea planului iubirii cu cel al naturii

elemente romantice tipic eminesciene
Adela G.Ibrileanu - Analiza sentimentului de dragoste
Emil Codrescu - Adela diferena de vrt, schimbarea rel. ntre ei pe
parcursul operei
Mara - I.Slavici - Iubiea-pasiune

www.clopotel.ro

- citatul despre iubirea din Slavici corespunde operelor sale

Mara, nuvelele