Sunteți pe pagina 1din 6

POVESTEA LITEREI

Pe vremea cnd se
potcovea purecele cu 99 de
oca de fier la un picior i tot i
se prea c e uor, tria ntr-o
cas mic i drpnat o
feti ce nu-i cunotea
prinii.

Odat, demult, o mtu


i spusese c o cheam
Olgua, iar prinii si
fuseser luai prizonieri de
supuii mpratului.

Olgua i purta
singur de grij.

Toat averea era o


ginu ce-i druia n
fiecare zi cte un ou.
Zilele treceau greu
pentru biata Olgua i i se
prea c nu va mai veni
niciodat clipa n care-i va
cunoate prinii.

ntr-o bun zi ns, de


csua ei se apropie o
caleac tras de un cal
alb, care se opri n dreptul
csuei, iar din caleac
ieir doi oameni: un
brbat i o femeie.

Acetia au tresrit
puin cnd au vzut-o pe
Olgua, apoi, dndu-i
seama cine este, femeia
alerg spre fat cu braele
ntinse, o cuprinse n brae
i-i spuse:
- Olgua, eu sunt, draga
mea copil, mama ta!
Olgua, speriat, dar i
fericit, i mbri ambii
prini i nu mai apuc s
spun dect att:
- Oooo.....de cnd atept
s v cunosc!

De-atunci, cnd au
vrut oamenii s scrie
cuvntul Olgua, au
folosit semnul braelor
de la mbriarea
mamei sale.

i-aa s-a nscut litera


O....