Hanul Ancuței

de Mihail
Sadoveanu
 Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician
și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din
prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a
cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri,
deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre
natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu
a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a
deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară2
Viața Românească.
Hanul Ancuței
Hanul Ancuței este un volum de nouă povestiri scrise de Mihail Sadoveanu, volum
publicat în anul 1928.
Cele nouă povestiri sunt:
-Iapa lui Vodă
-Haralambie
-Balaurul
-Fântâna dintre plopi
-Cealaltă Ancuță
-Județ al sărmanilor
-Negustor lipscan
-Orb sărac
-Istorisirea Zahariei Fântânarul
3
 Istorisirea Zahariei
Fântânarul
Personaje:

-Boierul Dinachi Mânza

-Aglaița

- Ilieș Ursachii

-Zaharia
4
Rezumat
Înainte ca orbul să își termine povestirea, leiţa Salomia nu
mai avea răbdare şi începuse să-şi roadă unghiile şi să se muşte
de buze. Ancuţa fiind bună la suflet, i-a dat de mâncare, iar leiţa
ajunse la pragul supărării, deoarece ea socotea că asemea oameni
ca orbul nu trebuie luaţi prea mult în considerare. Aceasta ştia o
poveste mult mai bună și mai frumoasă. A lui Zaharia fântânarul;
l-a chemat şi astfel şi-a început istorisirea.
În vreamea tinereţilor acestuia, un anume boier i-a dat
sarcina de a ridica o fântână, în poiaia lui Vlădica Sas, deoarece în
acea toamnă avea să poposească o mare vânătoare domnească şi
aveau nevoie urgentă de apă.
5
 Văzând leiţa că bărbatul tace şi nu mai continuă a
început să spună că acolo unde acesta a pus piciorul,
acolo s-a zidit fântâna, acest lucru fiind aprobat de
Zaharia. Imediat după aceasta, i-a cerut boierului să-i
aducă oameni care să-l ajute, hârleţe, piatră şi tot ceea
ce îi trebuia. Au venit țiganii la treabă şi s-au pus pe
săpat, în timp ce Zaharia stătea la umbra copacului,
privea cu ulciorul de rachiu în mână, dându-le
indicaţii.După ce a isprăvit lucrarea, fiind în curte, află
despre necazurile fiicei boierului. Aceasta era îndrăgostită
de fiul unui mazil, Ilieş Ursachi pe care părinţii fetei nu-l
acceptau.
6
 La venirea lui Vodă, toţi se pregăteau de marea zi de
vânătoare. În acea zi, bădia o vede pe copilă, cu palmele la
ochi de atâta plâns şi îi spune că vrea să-şi ia viaţa, pentru
că ea nu poate trăi fără Ilieş al ei. Moment în care Zaharia
realizează cât de gravă este situația de fapt și face în așa
fel încât să îi să îi vadă pe cei doi împreună.
Vodă a intrat în colibă, i-a văzut pe cei doi îngenunchiaţi,
cu capetele plecate. Văzându-i, le acordă permisiunea de a-
şi uni destinele pentru totdeauna. Nunta a avut loc la Iaşi
avându-i ca naşi, chiar pe Vodă și soția acestuia.

Sfarsit! 7