Hanul Ancuței

,,Istorisirea Zahariei fântânarul”

de Mihail Sadoveanu

Înainte de a-şi termina povestirea orbul, lița Salomia nu mai avea răbdare şi începuse să-şi
roadă unghiile şi să se muşte de buze. Ancuţa fiind bună la suflet, i-a dat de mâncare, iar leiţa ajunse
la pragul supărării, deoarece ea socotea că asemenea oameni ca orbul nu trebuie luaţi prea mult în
considerare. Aceasta ştia o poveste mult mai bună, mai frumoasă. A lui Zaharia fântânarul; l-a
chemat şi astfel şi-a început istorisirea.
În vreamea tinereţilor acestuia, un anume boier i-a dat sarcina de a ridica o fântână, în poiana
lui Vladica Sas, deoarece în acea toamnă avea să poposească o mare vânătoare domnească şi
aveau nevoie urgentă de apă.
Văzând leiţa că bărbatul tace şi nu mai continuă a început a spune că acolo unde acesta a pus
piciorul, acolo s-a zidit fântâna, acest lucru fiind aprobat de Zaharia. Imediat după aceasta, i-a cerut
boierului să-i aducă oameni care să-l ajute, hârleţe, piatră şi tot ceea ce îi trebuia. Au venit țiganii la
treabă şi s-au pus pe săpat, în timp ce Zaharia stătea la umbra copacului, privea cu ulciorul de rachiu
în mână, dându-le indicaţii.
După ce a isprăvit lucrarea, fiind în curte, află despre necazurile fiicei boierului. Aceasta era
îndrăgostită de fiul unui azil, Ilies Ursachi pe care părinţii fetei nu-l acceptau. La venirea lui Vodă,
toţi se pregăteau de marea zi de vânătoare. În acea zi, bădia o vede pe copilă, cu palmele la ochi de
atâta plâns şi îi spune că vrea să-şi ia viaţa, pentru că ea nu poate trăi fără Ilieş al ei.
Atunci Zaharia şi-a dat seama de gravitatea situaţiei şi face în aşa fel încât, să-i vadă Vodă,
împreuna pe cei doi, şi poate că atunci inimile părinţilor li se vor îmbuna. Toate s-au petrecut întocmai
după plan.
Vodă a intrat în colibă, i-a văzut pe cei doi îngenunchiaţi, cu capetele plecate. Văzându-l, le
acordă permisiunea de a-şi uni destinele pentru totdeauna. Nuntă a avut loc la Iaşi avându-i ca naşi,
chiar pe Măria Sa şi Doamna, iar prima horă a fost jucată, aici, la Hanu – Ancuţei.
Terminând istorisirea Iței Salomia i se arată parcă un duh rău care bătea locurile acolo.Atunci
și-a scuipat în spuză de trei ori, iar apele păreau că se mai linistisera, iar duhul plecase departe de acel
loc.Imediat fiecare încerca sa își regaseasca un loc potrivit pentru a se odihni.