,,Hanu Ancuţei”

,,Istorisirea Zahariei fântânarul”

de Mihail Sadoveanu

Înainte de a-şi termina povestirea orbul, leiţa Salomianu mai avea răbdare şi începuse să-şi roadă
unghiile şi să se muştede buze. Ancuţa fiind bună la suflet, i-a dat de mâncare, iar leiţaajunse la pragul
supărăcii, deoarece ea socotea că asemea oamenica orbul nu trebuie luaţi prea mult în considerare. A
ceasta ştia opoveste mul mai bună, mai frumoasă. A lui Zaharia fântânarul; l-achemat şi astfel şi-a
început istorisirea.În vreamea tinereţilor acestuia, ujn anume boier i-a datsarcina de a ridica o fântână,
în poiaia lui Vlădica Sas, deoarece înacea toamnă avea să poposească o mare vânătoare domnească
şiaveau nevoie urgentă de apă.Văzând leiţa că bărbatul tace şi nu mai continuă a început a săune că
acolo unde acesta a pus piciorul, acolo s-a ziditfântâna, acest lucru fiind aprobat de Zaharia. Imediat
după aceasta,i-a cerut boierului să-i aducă oameni care să-l ajute, hârleţe, piatrăşi tot ceea ce îi trebuia.
Au venit şiganii la treabă şi s-au pus pesăpat, în timp ce Zaharia stăatea la umbra copacului, privea
cuulciorul de rachiu în mână, dându-le indicaţii.După ce a isprăvit lucrarea, fiind în curte, află
desprenecazurile fiicei boierului. Aceasta era îndrăgostită de fiul uni mazil,Ilieş Ursachi pe care părinţii
fetei nu-l acceptau.La venirea lui Vodă, toţi se pregăteau de marea zi devânătoare. În acea zi, bădia o
vede pe copilă, cu palmele la ochi deatâta plâns şi îi spune că vrea să-şi ia viaţa, pentru că ea nu
poatetrăi fără Ilieş al ei.Atunci Zaharia şi-a dat seama de gravitatea situaţiei şiface în aşa fel încât, să-i
vadă Vodă, împreuna pe cei doi, şi poatecă atunci inimile părinţilor li se vor îmbuna. Toate s-au petrecut
întocmai după plan.Vodă a intrat în colibă, i-a văzut pe cei doi îngenunchiaţi, cu capetele plecate.
Văzându-i, le acordăpermisiunea de a-şi uni destinele pentru totdeauna. Nunta a avutloc la Iaşi avându-i
ca naşi, chiar pe Măria Sa şi Doamna, iar primahoră a fost jucată, aici, la Hanu – Ancuţei.

Terminând istorisirea, liţei Salomia i se arăta parcă unduh rău care bătea locurile pe acolo. Atunci şi-a
scuipat în spuză detrei ori, iar apele păreau că se mai liniştiseră, iar duhul plecasedeparte de acel loc.
Imediat fiecare încerca să-şi găsească un locpotrivit pentru a se odihni.