Adevarul propriu este una dintre notiunile cele mai gresit intelese de catre cei care

incep sa-si duca pasii in mod constient pe calea Spiritului. Se vorbeste pe seama lui
uneori fara a se cunoaste cateva din trasaturile constiintei umane care ar explica mai clar
ce anume inseamna "adevar propriu".
Privit din punct de vedere creational, omul este (printre multe altele) un filtru.
Faptul ca el ca si fiinta este o individualitate si este capabil sa gandeasca si sa actioneze
diferit de intreaga masa a Universului (acest lucru facandu-l o "entitate"), ii da
posibilitatea sa poata sa perceapa Universul intr-un mod distinct: eu si EL. Aceasta
separare in perceptie este cat se poate de reala daca nu se ajunge la elementul numarul doi
al constiintei umane, numit "interpretare". Astfel, in ecuatie avem doua aspecte: perceptia
si interpretarea, care functioneaza de obicei impreuna si aproape neseparate in gandirea
omului. El percepe si automat interpreteaza aproape neobservat tot ce se petrece in viata
lui, de la evenimentele banale pana la cele foarte importante pentru el, si pe baza acelei
interpretari stabileste si gradul lor de importanta.
Aici sa privim cat mai clar acum: perceptia este procesul prin care constiinta
omului, prin diverse simturi, este pusa in contact cu existenta unui anumit fenomen, a
unei anumite fiinte sau al unui anumit obiect. Cu alte cuvinte, perceptia nu este un proces
mental si nu ofera o informatie de natura mentala despre obiectul perceptiei. Aici intervin
gandurile care transforma obiectul de la ceva senzorial la ceva rational, si-i interpreteaza
caracteristicile si impresiile lasate asupra simturilor cu care omul l-a perceput, toate pe
baza a ceea ce exista deja in om pe mai multe nivele. Aici ma refer la ceea ce el considera
a fi adevarat si fals, ceea ce el considera important si neimportant, ceea ce-i indica
propria credinta si altele; intr-un cuvant, personalitatea lui.
[Observatie: "perceptie" si "interpretare" trebuie luate cu sensul dat de mine in acest text,
deoarece exista mai mici sau mai mari diferente intre acest sens si explicatia lor
psihologica]
Este lesne de inteles faptul ca interpretarea este facuta pe baza unor notiuni
interioare ale omului care difera de cele mai multe ori de la un individ la altul, si ca acest
lucru afecteaza foarte mult felul in care perceptia este realizata. Gandirea afecteaza
simturile si modul in care ele percep ceea ce se petrece in mediul inconjurator dar si in
om. Pe deasupra, interpretarea poate sa modifice complet sensul propriu al obiectului
interpretarii. De aceea pot sa fie interpretate unele lucruri total diferit (si chiar eronat) de
catre doi sau mai multi oameni, desi acestia studiaza cu simturile lor aceleasi obiecte.
Aici apare libertatea de interpretare, lucru care construieste in cadrul omului ceea ce
constituie subiectul acestui articol: Adevarul propriu, sau propria interpretare a realitatii
exterioare individualitatii lui.
Ce se intampla de obicei este faptul ca ceea ce sta la baza interpretarii nu este
deloc pusa sub semnul intrebarii, in principal datorita identificarii omului cu acea baza
rationala, ce constituie pana la urma si un element foarte important din identitatea
personala a omului aici. In acest caz, putem observa cum apar asa-numitele diferente de
perceptie, cand de fapt diferenta este doar in interiorul omului si nu in obiectul perceptiei.

Marul e tot mar ca si obiect, dar depinde de noi daca sa-l numim "mar" sau "fruct" sau
"minge" sau "ceva rosu si bun", si sa-l tratam ca atare. Aici sa observam faptul ca
realitatea prezenta marului nu se schimba in functie de cum il interpretam noi, doar
realitatea de dupa interpretare, cand putem sa schimbam starea marului: sa-l mancam, sa-l
aruncam, sa-l dam cuiva etc. Distinctia asta eu o numesc diferenta intre realitatea
obiectiva si realitatea subiectiva, sau realitatea obiectului si cea a subiectului. Subiectul in
cazul de fata este omul.
Adevarul propriu al fiecaruia se construieste de pe urma interpretarii tuturor
evenimentelor cu care simturile lui intra in contact de-a lungul vietii sale; prin simturi aici
ma refer atat la cele fizice cat si la sentimente de exemplu (din nou, atentie, un sens
propriu dat "simturilor") sau la simturile subtile cum ar fi intuitia (cea mai accesibila
unui om de rand dintre acestea). Aceasta interpretare este facuta pe baze diferite la fiecare
om, fiecare nascandu-se intr-un alt mediu, alta credinta, alta familie, alta cultura etc.
Aproape toate elementele care modeleaza viata unui om sunt unice la fiecare individ, si
asta arata si unicitatea bazei sale interpretative.
In acest caz trebuie luat in considerare faptul ca aceasta baza sa fie cunoscuta in
mod detasat si antrenata in asa fel incat sa poata fi folosita in cel mai constructiv mod, din
punct de vedere al practicii spirituale. Adevarul propriu nu poate fi dizolvat complet
niciodata cat timp exista o individualitate care traieste acel adevar. De la mari maestri la
oameni de rand, adevarul propriu difera de la om la om chiar si daca aceste diferente sunt
uneori infime. Ceea ce trebuie ca omul sa-si antreneze in privinta asta este sa inteleaga
faptul ca ceea ce el crede si observa este rezultatul unei configuratii proprii si unice lui,
care nu se gaseste la nimeni in acelasi fel. Trebuie sa-si trateze adevarul propriu ca pe
ceva care nu are de ce sa fie identic cu adevarul celorlalti, din moment ce el si cu un alt
individ sunt distincti. Si aici apare poate un argument ca "Cu totii suntem Unul". Este
adevarat, dar asta nu inseamna uniformitate sau uniformizare, ci respectare a
individualitatii fiecaruia in cadrul unui Intreg functional, asa cum fiecare organ din corpul
fizic isi pastreaza individualitatea si functioneaza in felul sau propriu alaturi de celelalte
organe. Daca ar functiona la fel sau s-ar stradui sa functioneze la fel, corpul uman nu ar
mai supravietui.
Lucrurile vor fi diferite in interpretare, si chiar sunt. Asta nu inseamna ca obiectul
perceptiei este diferit, pe cat faptul ca gandirea care a dat nastere interpretarii este diferita
si are la baza lucruri unice fiecarui om. Unele pot sa semene, dar asta nu inseamna ca
rezultatele vor fi identice, nici pe departe; fiecare interpretare va purta semnatura unica a
fiecarui om.
Adevarul propriu este ceva care, inainte de toate, trebuie privit ca pe un lucru
individual si unic, care nu ar trebui fortat sa semene cu al celorlalti. In schimb, cand apar
diferente foarte mari intre adevarurile oamenilor, acestia pot alege sa se indeparteze unul
de celalalt sau sa evite acele subiecte daca dorinta lor este de a evita orice conflict. Daca
sunt tolerate aceste aspecte, totusi, discutiile pot sa continue pe alte subiecte; indiferent
de alegere, trebuie sa fim constienti ca adevarul nostru nu va corespunde mereu
adevarului altuia. Iar cand acest lucru se intampla, sa fim constienti de motivul pentru

care exista aceasta diferenta, si ceea ce reprezinta ea. Nu inseamna ca celalalt greseste
neaparat. Cum am dat exemplu marului, unul il poate privi ca si "mar" iar altul ca si
"fruct". Poate sa fie tratat la fel pana intr-un punct sau foarte diferit de catre cei doi
oameni. Cat timp se intelege acest lucru si nu se incearca o convingere fortata intre cei
doi de a interpreta identic acel obiect, cei doi oameni se pot intelege foarte bine. Cand
insa realitatea subiectiva a unuia este impusa celuilalt, conflictele sunt gata sa apara.
Eu am descoperit ca adevarul propriu al fiecarui om spune despre el, nu despre
obiectul tratat de adevarul lui. Adevarul propriu este o reflexie a propriei sale fiinte
ganditoare, si nu trebuie confundat cu Adevarul absolut, o forma a Realitatii Universale
care nu depinde de nici o constiinta individuala; acesta Este, si atat. Cand Adevarul
propriu este trait in mod constient si distinct in constiinta unui om, ofera acelui om cele
mai pretioase resurse ale sale si un castig imens. Cand omul traieste dupa Adevarul
propriu in mod inconstient si-l confunda pe acesta cu cel absolut, erorile vin pe banda.
Spuneam mai sus ca interpretarea proprie a omului trebuie antrenata. In ce fel ?
Sa poata sa asculte de perceptia sa in mod tacut, fara nici o analiza sau judecata, pentru
un timp pana cand simturile ofera omului tot ceea ce receptioneaza ele. Pe cat de simplu
este de zis, pe atat de dificil este de facut deoarece de obicei mintea omului analizeaza in
continuu si nu se poate opri de la asta. Pana cand reuseste sa se opreasca pentru mai mult
de cateva clipe sau chiar minute, dureaza ceva. Urmatorul pas este sa poata omul sa isi
accepte propria perceptie ca fiind unica datorita faptului ca si el este un individ unic si sa
nu incerce sa-si uniformizeze interpretarea prin a o forta sa semene cu a altui om, oricat
de multa incredere are in acest om. Sa inteleaga ca desi exista diferente de intelegere,
acestea sunt un lucru absolut natural si nu ar trebui combatut ci tratat ca atare; sa-si
respecte individualitatea prin a detalia acest adevar propriu, cunoscandu-se pe el insusi
cat mai bine, construindu-si o baza de interpretare cat mai putin alcatuita din prejudecati,
idei preconcepute care pot (si o si fac) sa distorsioneze perceptia proprie; sa inteleaga ca
Unitatea este suma tuturor individualitatilor diverse care actioneaza in Ea si, cu cat sunt
ele mai constiente de celelalte individualitati si le respecta pe acestea in aceeasi masura in
care se respecta pe sine, cu atat vor functiona mai eficient in cadrul Unitatii.
Diferenta dintre a sustine adevarul propriu pe baza intelegerilor de mai sus si
sustinerea ideilor proprii intr-un mod egoist si dornic de impunere a lor asupra celorlalti
este si diferenta dintre un om care stie trai cu el insusi in armonia diversitatii, si unul care
incearca fortat sa faca parte la o grupare (fie ea de orice fel) doar pentru a simti ca face
parte dintr-un colectiv care-i da sens. Mai mult, un om care nu stie trai cu propria fiinta in
diversitate, va incerca sa-si impuna adevarul propriu asupra acestei diversitati; rezultatele
vor fi pe masura.
In final, trebuie invatat sa ne intelegem propria fiinta ca fiind ceva unic si ca
individualitatea nu trebuie abolita, inabusita. Dimpotriva, cunoasterea individualitatii
proprii duce la o traire a realitatii intr-un mod extrem de eficient din punct de vedere al
caii spirituale urmate. Cum am mai zis in alte articole, fiecare om este un sistem spiritual
unic ce asteapta sa fie descoperit.