Ce inseamna de fapt Armonie ?

Aici pot sa va dau doar o definitie proprie, din

moment ce nu cred ca una absoluta am putea-o formula. Armonia inseamna dinamism,
unul raportat la continua transformare si schimbare care guverneaza intreaga Creatie, pe
baza acelui Principiu al Vibratiei. Toate lucrurile curg, se transforma in fiecare clipa si
vechile forme pier si cele noi apar, pentru ca si ele la randul lor sa faca la fel - este o
ordine de neschimbat a acestui Univers.

Privim in Natura cum se manifesta armonia si, am tinde sa spunem ca ea

inseamna o pace statornica si lipsita de orice forma de distrugere, insa Natura este
exemplul cel mai clar de armonie prin distrugere. Daca privim in cosmos, vedem lucruri
violente: explozii din centrul stelelor care ne depasesc imaginatia ca si putere, reactii la
nivel subatomic in cadrul nucleelor galaxiilor care modifica insasi natura materiei asa
cum o cunoaste omul, ciocniri intre planete si alte corpuri ceresti mai mici (sau nu). Apoi
ne uitam in natura de pe Pamant, unde vedem ca au fost extinctii mari de-a lungul
timpului doar pentru a face loc altor animale si plante sa apara, vedem animale care se
lupta intre ele, vulcani care erup si distrug insule intregi cu tot ce este pe ele, cutremure
care afecteaza intregi regiuni, ocupate atat de oameni cat si de animale si plante. Si daca
ne-am da voie ignorantei sa ne conduca, am crede ca toate acestea sunt lucratura vreunei
fiinte demonice, diabolice care urmareste distrugerea a tot ce este frumos... Se pare ca
Universul cunoaste o alta forma de frumusete, o alta forma de Armonie decat ceea ce
omul ar tinde sa creada. Natura este un exemplu clar de dinamism bazat pe armonie prin
conflict. Conflict intre perioade de calm si perioade de transformare, distrugere. Conflict
intre o forma de manifestare si alta forma de manifestare. Dar unde este diferenta intre
acest conflict si cel dintre oameni ?

Aceasta consta in elementele implicate. Omul isi implica emotiile in conflict,

implica ura, furia, repulsia, si da nastere nu unei schimbari armonioase, ci uneia centrate
pe un singur element: el insusi. In acest caz, lupta este pentru pastrarea si promovarea
integritatii propriei persoane asupra persoanei celuilalt, prin a cauta sa fie aprobat si
dominant asupra celeilalte persoane. Aici nu se iau in calcul ambele laturi ca fiind de
egala importanta in acest conflict, si rezultatele sunt pe masura. Ele servesc umflarii
importantei propriei persoane, nu descoperirii unor noi laturi din propriul adevar.

Armonia prin conflict, intre oameni, cuprinde ambele laturi in mod egal, asa cum
Yin si Yang au dinamismul lor fara a se amesteca si omogeniza vreodata cu adevarat.
Evident, in fiecare latura se gaseste cate o farama din cealalta latura, dar daca nu ar fi asa,
conflictul dinamic nu ar mai putea exista, nefiind compatibilitate intre cele doua iar
Armonia dintre ele nu s-ar putea realiza. Si totusi, aici nu sunt implicate furia sau ura sau
repulsia, pentru ca acest conflict este intre idei si adevaruri proprii, nu intre persoane.
Persoana este o forma temporara si deloc reprezentativa pentru fiinta, cand vine vorba de
lucruri de natura spirituala. Este usor de dedus de ce conflictul intre persoane nu serveste
formei de Armonie despre care vorbesc.

Sunt foarte sigur ca printre cei ce citesc aceste randuri sunt si aceia care nu sunt
de-acord cu aceasta definitie, cu aceasta idee despre Armonie si conflict, dar nici nu
prezint un adevar absolut, cum de atatea ori am spus. Prezint o cale pe care o pot urma
unii, pentru a manifesta mai mult din propriul lor adevar daca rezoneaza cu aceasta.
Pentru ceilalti, recomand o tacere bazata pe intelegerea ca drumul spre Sursa are multe
forme, unele chiar parand opuse, precum par opuse fetele unui cristal. Si totusi toate
fetele cristalului fac parte din structura lui, construita prin armonia regnului mineral.

Astfel, Armonia prin Conflict aplicata in relatiile dintre oameni reprezinta o

modalitate de a trata adevarurile proprii care aparent sunt in opozitie. Si asta nu prin
violenta verbala sau emotionala, nu prin ura sau repulsie, ci prin intelepciunea de a
supune testarii potentialul adevarului din propria fiinta pentru a scoate din el inca si mai
multe aspecte. Asta cere de la interlocutori o atentie mare data cuvintelor si emotiilor ce
se aprind in ei, o putere mare de a-si stapani impulsurile ce nu servesc comunicarii prin
aceasta Armonie si o intelepciune la fel de mare pentru a descoperi ce anume mai trebuie
cizelat in fiinta lor. Dar nici o clipa nu trebuie folosite aceste lucruri pentru a-l judeca pe
celalalt; toate servesc doar completarii propriului adevar si atat.

Calea Armoniei prin Conflict este departe de a fi etalata in intregime aici. Cand si
daca va fi timpul, voi reveni cu detalii.