Vreau sa fac o clarificare la inceput de postare.

De ce tot folosesc termenul de “initiat” in ceea ce

scriu? Ce inteleg eu prin cuvantul asta? Inteleg un om care a inceput un stil de viata nou ce-l introduce
incet-incet in tainele lumilor spirituale. Bine, nu e indeajuns sa citesti niste carti “spirituale” si sa crezi ca
te-ai initiat. Nu e indeajuns nici sa o dai in “cure de detoxificare spirituala si fizica” sau sa te apuci de
exercitii de yoga sau mai stiu eu ce in fiecare zi. Asta nu o consider initiere. De ce? Pentru ca nu are
continuitate, te tine cumva pe loc. Sa explic.

Daca incepi sa practici zilnic exercitii din diverse sisteme spirituale de tipul yoga (ca e plina lumea
de asa ceva in ziua de azi), unde vei ajunge cu ele? Instructorii iti promit direct sau prin cartile lor ca vei
ajunge sa fii mai iluminat, mai pur, mai curat, mai liber, mai sanatos fizic si sufleteste etc. Practici asta o
viata intreaga cu relativ putine castiguri pe parcurs dar care, pentru ca ti le-ai dorit atat de mult si ti s-au
bagat in cap diverse lucruri, ti se par realizari atat de mari. Dup-aia mori. Exista tone de factori pe lumea
asta care iti aduc aminte de faptul ca moartea este printre noi zi de zi. Si nu ma refer la ceva macabru ci
la pur si simplul fapt al vietii ca poti sa mori in orice clipa, cu toata grija si atentia din lume de care poti da
dovada. Nu ma apuc sa enumar care sunt acesti factori, ca isi da seama fiecare. Daca nu-si da seama
careva, cred ca doarme. Asa. Toata detoxifierea asta pseudostiintifica si toata yoga nu te fereste de faptul
ca intr-o buna zi, ai sa mori. Sanatos tun, ca sa zic asa. Si ce-ai realizat pana atunci? Ai urmat instructiunile
cuiva care, cel mai probabil, si-a indesat banii tai in buzunare si ti-a promis tot mai multe reusite pe baza
sistemului lui (sau ei) doar sa ajungi sa-i mai dai niste bani, sa fie sigura sursa de venit. Asta sau, mai rar,
vor sa-i urmezi doar de dragul de a se simti ei mari guru. Si repet… Ce ai realizat la final de viata? Ai modelat
un papagal din tine. Ai ajuns sa repeti spusele altora fara sa-ti dai seama ca de fapt te-ai transformat intr-
un papagal din cauza credulitatii tale, in loc sa pornesti de undeva si sa-ti dezvolti propria ta viata
sufleteasca, cu experiente personale unice si care n-au nevoie de aprobarea unui guru pentru a fi reale.

Eu m-am oprit deseori din scris despre lucruri de natura spirituala atunci cand ajungeam in punctul
din care cititorul trebuia sa se descurce singur. Nu am scris carti despre diverse practici, nu am stat sa dau
exercitii complexe de initiere, nu am abordat decat putine dintre abilitatile ce vin odata cu dezvoltarea pe
calea initiatica a simturilor spirituale si mai ales, nu am vorbit multe despre ceea ce va gasi un initiat pe
parcursul caii lui. Si asta de ce? Pentru ca e datoria ta si a fiecaruia care porneste pe o asemenea cale sa
isi puna bazele si apoi sa continue intr-un mod propriu, original, putin sau deloc influentat de sistemele
altora si bazandu-se doar pe experientele proprii traite mai apoi. Cei care raman o viata intreaga slugile
sistemelor altora sunt oameni care, in general, duc lipsa de experiente proprii si tot imprumuta de la altii
crezand ca ceea ce traiesc ei pe parcurs, le apartine. Nu au curajul sa se abata putin de pe poteca sa vada
ceva ce ghidul nu stie sa le arate sau nu vrea sa fie vazut.

Bazele sunt comune majoritatii oamenilor. Odata ce le implinesti, poti sa te aventurezi singur. Nu
ai nevoie de un maestru, nu ai nevoie de un ghid toata viata. Asta este doar o inventie occidentala ca sa
te forteze sa ramai sluga cuiva, deobicei contra cost, cat mai mult timp. Este gestul cel mai clar prin care
te considera direct incapabil, incompetent, prost pe cont propriu. Cei care se vad asa pe sine, treaba lor.
Sa ramana sclavii celor cu putin mai multa minte ca ei. Ceilalti insa trebuie sa se apuce de treaba si sa
renunte la teama, repet, daca au curaj destul si o motivatie solida. Si, evident, daca vor sa faca ceva cu ei
fara sa fie sub controlul altora.

Asadar, bazele initierii sunt relativ simple, odata ce treci de teama si de incapatanarea de a
ramane intr-un cadru mental ineficient sau incomplet.