Un subiect interesant de detaliat, chiar daca l-am mai mentionat, este acela al

cunoasterii imprumutate din carti sau alte surse. De ce consider ca merita detaliat ? In
practica spirituala autentica, dedicata, cunoastere care nu este descoperita prin proprii
eforturi nu are valoare cu adevarat la nivel sufletesc pentru simplul fapt ca ramane in
mental. Ori mentalul se dizolva si informatia de acolo nu se pastreaza cu adevarat pentru
urmatoarele vieti. O dovada este ca nu ne nastem stiind tot ce stiam in celelalte vieti.
Astfel, cunoasterea imprumutata dar nedescoperita personal prin proprii
experiente, nu este ceva demn de crezare 100%. Doar pentru ca altcineva a gasit un
adevar spiritual, nu inseamna ca se aplica in exact acelasi fel si pentru un alt om. Fiecare
trebuie sa-si gaseasca propria formulare a acelor lucruri. Un lucru ce merita luat in
considerare este urmatoarea intrebare: daca nu ar fi existat cartile de spiritualitate din
prezent si trecut care sa-i informeze pe "practicienii" moderni de anumite lucruri din
lumile subtile, oare acestia ar fi descoperit singuri aceste lucruri ? Un exemplu mai
concret: daca nu ar fi aparut in multe carti informatii despre "campul astral", "calatorii
astrale", alte plane de vibratie, cati dintre asa-numitii spiritualisti moderni le-ar fi
descoperit singuri ? Pentru ca atunci cand un om acceseaza vreun plan de vibratie diferit
de cel fizic, nu scrie acolo pe o pancarta "Planul Astral - 2 km". Nu i se da nici o
informatie clara despre ceea ce acceseaza acolo. Oare fiecare ar sti ce acceseaza de fapt
daca nu ar fi citit sau auzit din alte parti ? Ar cunoaste de fapt toate lucrurile despre care
tot teoretizeaza si presupun ca le fac ei, daca nu le-ar fi primit din alta parte (carti,
bloguri, discutii, conferinte etc) ?
Privind la cateva exemple care le-am cunoscut personal, am observat ca raspunsul
la aceste intrebari ar fi in general "NU". Cei mai multi nu au cercetat personal ce
insemana un anume plan si de ce este denumit cum e numit. Cu atat mai mult, nu se
aduce nimic nou din ceea ce nu se gaseste in carti deja citite de ei. Apar, evident,
dezvoltari teoretice ale ceea ce acestia au citit sau auzit, dar nu sunt lucruri cu adevarat
noi. O comparatie ar fi cea cu niste studenti (dintr-o lume utopica in care totusi se
studiaza ceva cum trebuie) care tot teoretizeaza si dezvolta niste idei primite de la
profesori, dar inca nu si-au luat examenul de licenta si nu au dovedit ca pot sa aduca ceva
nou in domeniu, pe langa teorii. Considera ca facand niste lucruri aproximativ
asemanatoare cu cele ale profesorilor, chiar au practicat ceva...
Discutia aici nu este despre superioritate si inferioritate, cum ar presupune unii.
Este vorba de o practica autentica in care sa poti aduce ceva original si nou, dar nu altora
ci tie insuti. Daca esti doar umbra celor care inainte de tine au lucrat serios in domeniul
acesta si nu le-a fost frica sa exploreze detasati de orice cunoastere de dinainte de ei, ce ai
realizat de fapt cu tine ? Merita practica ta sa poarte numele de "spiritualitate" ? Imi este
oricum evident ca cei mai multi nu vor fi de acord cu asta, din moment ce nu ar vrea sa
auda ca ar practica ceva atat de superficial (de suprafata). Cat timp, un practicant spiritual
nu are competenta sa descopere ceva despre lumile subtile care sa nu se gaseasca in vreo
carte citita de el sau sa fie dezvoltarea logica a unei idei pe care a auzit-o, nu poate sa
creada cu adevarat ca ceea ce face este si o practica personala. Este ceva imprumutat de
fapt. Nimic propriu, cu propria "atingere" nu iese din el.

Aici ma adresez in principal celor pentru care o realizare spirituala proprie are cu
adevarat importanta. Cat timp inca va bazati experienta pe cele citite ca sa le interpretati,
fara sa faceti deductii proprii despre natura fenomenelor traite, nu puteti fii siguri pe acele
interpretari. Partea dificila este sa descoperiti pas cu pas ceea ce ati imprumutat de fapt in
exterior. Teorii, idei, axiome chiar pe care nu le-ati verificat si pentru care nu aveti o
dovada clara ca sunt adevarate. Revenind la exemplul cu "planul astral", de unde stiti ca
ceea ce ati facut intr-o anumita seara chiar este o calatorie astrala sau o patrundere in
planul astral ? Pentru ca asa scrie in vreo carte ? Pentru ca asa a spus cineva ? Daca da, vi
se pare ca va puteti baza cu adevarat pe aceste argumente ?... Altfel. De unde stiti ca tot
ceea ce numiti "cunoastere spirituala" este adevarata ? Asa vi s-a spus ? Asa ati citit ?
Indiferent de unde a venit, de la o "fiinta inaltata" sau dintr-o carte pe care o considerati
sfanta, nimic ce nu e descoperit de voi insiva nu poate fi tratat ca fiind adevarat. Asta
daca doriti sa aveti o practica spirituala serioasa.
Si o mare problema apare in momentul in care trebuie sa va fortati ca sa va
comportati conform afirmatiilor pe care le faceti altora despre latura voastra spirituala.
Sua in cazurile in care trebuie sa va convingeti singuri ca sunteti intr-un anumit fel, chiar
zilnic, ca acel mod de a va comporta sa continue sa existe. Sa jucati un rol de acest fel pe
scena propriei vieti nu este nici pe departe un stil de viata spiritual. Este un teatru, o
mima, un joc "de-a spiritualitatea". Si aici atrag atentia mai ales celor care vor sa evite sa
joace acest teatru, nu celor care prefera sa se simta ofensati de spusele mele. Celei de-a
doua categorie le pot spune frumos ca nu pentru voi vorbesc. Va puteti lustrui imaginea in
continuare linistiti; nu ma ating de ea.
Sunt destule carti si surse de informatie pe piata in prezent. Si observam ca cei
mai multi fie se copiaza unul pe altul (in aceleasi sau alte cuvinte) dar dezvolta si alte idei
pe seama acelor lucruri, sau vin cu idei pe care altii nu le-au publicat pana acum sau abia
s-au atins de ele, si le prezinta ca pe ceva foarte nou si revolutionar. Practica spirituala
autentica este mereu unica fiecarui om in parte, nu poate fi publicata pentru a fi de folos
altuia. Cel mult, poate servi ca si exemplu, dar niciodata nu poate fi cunoasterea altuia.
Hraneste mintea destul, dar cam atat.
Atentie mare la ceea ce faceti prin practica voastra spirituala: va construiti o
imagine tot mai elaborata (in proprii ochi cat si ai celorlalti) ? Sau singura prioritate este
sa realizati ceva autentic si de necontestat pentru voi insiva, IN VOI ? Cat timp telul
vostru sau dorinta care va ghideaza este aceea de a fi cumva in ochii celorlalti, ai lumii
sau ai Cerului, atunci nu faceti decat sa bateti campii. Diferenta intre "amatorii" care
bantuie prin "facultatile" spiritualitatii, si "profesionistii" care deja sunt experti dovediti
lor insile, se observa de la o posta in ceea ce tine de cunoasterea proprie. Calea de care
vorbesc eu este mai dificila, mai lunga, dar rezultatele vorbesc de la sine. In timp ce cei
care raman la cunoastere mentala si teoretica se tot invart in jurul cozii chiar si dupa ani
de zile si zeci de carti citite, cel ce practica si descopera singur este de mult sigur pe ceea
ce face si nu are nevoie aprobarea sau acceptul celorlalti in ceea ce tine de propria
spiritualitate. Luciditate sa aveti.