Intre stiinta si magie exista doar un singur prag important: acela al simturilor, al

perceptiilor. Stiinta studiaza realitatea data de simturile fizice. Magia se adreseaza in principal
realitatii simturilor subtile. O stiinta magica, una care sa combine magia cu o forma de stiinta
materiala, este exact definitia Hermetismului. Hermetismul este o stiinta magica, o stiinta
spirituala. De ce spun ca este o stiinta? Pentru ca se bazeaza pe a cunoaste mecanismele
energetice din spatele actelor magice, nu pe superstitii, credinte populare sau religios-oculte.
Hermetismul studiaza Creatia perceptibila de catre Om si are la baza preceptul ca
Universul este multidimensional, multiplanar, alcatuit dintr-o singura substanta, Substanta
Universala, care are cinci forme de baza. Patru dintre ele reprezinta Elementele primordiale: Foc,
Apa, Aer, Pamant. A cincea forma este cea care alcatuieste Arhivele Universale cunoscute si drept
Akasha. Creatia perceptibila de catre Om este acea parte a Megaversului care se afla in raza
perceptiilor ipotetice ale Omului, adica in raza simturilor unui om complet dezvoltat (dat fiind
nivelul actual de potential al Omului). Astfel, Hermetismul are rolul unei stiinte totale dedicate
studiului Creatiei, avand in alcatuirea lui mai multe ramuri de studiu.
In cadrul acestei stiinte spirituale, materia este vazuta ca fiind un alt grad de energie pe
langa cele ce alcatuiesc asa-numitele lumi spirituale. In esenta, materia este la fel de spirituala
pentru o fiinta nefizica, pe cat i se par de spirituale lumile subtile unui om. Omul percepe materia
atat de densa din cauza simturilor lui materiale de care este foarte puternic legat, dar un om
indeajuns de pregatit in Stiinta Hermetica ar observa cu usurinta ca materia este doar un alt plan
dintre multiplele plane accesibile Omului.
Ca sa descriu in intregime Hermetismul, ar trebui sa scriu carti intregi. Dar la baza, aceasta
stiinta porneste de la ideea ca omul, prin disciplina si antrenament riguros si precis, isi poate
transforma propria-i fiinta intr-un instrument de perceptie, studiu si explorare a Universului,
nemaifiind limitat la invelisul material care-l trage atat de tare inapoi in evolutia cunoasterii sale.
Din cauza multiplelor tipuri de abordari spirituale pe care le-a tot dezvoltat omul si care duc in
directii foarte eronate in cea mai mare parte, Hermetismul a fost pastrat secret si, ulterior,
abandonat si ajuns necunoscut majoritatii oamenilor de pe lumea asta. Doar prin intermediul
catorva capabili sa acceseze informatiile despre Hermetism in Arhivele Universale s-a facut ca
aceasta stiinta sa mai fie cunoscuta si in prezent intr-o masura foarte mica.
Spre deosebire de alte curente care sustin ca abordeaza lumile spirituale si magia,
Hermetismul se bazeaza pe o dezvoltare riguroasa, pornind de la antrenarea mintii, a emotiilor
si a corpului fizic simultan, pana la dezvoltarea simturilor subtile de baza prin incredere si
directionare corecta a energiei in fiinta umana. Acest lucru cere timp, disciplina, seriozitate si
multa, multa rabdare. Majoritatea celor care au norocul sa dea peste acest tip de informatii
(precum cele din cartea “Initiere in Hermetism” de Franz Bardon), nu reusesc sa ajunga prea
departe din mai multe motive: isi pierd motivatia, nu vad rezultate, se incurca si fac exercitiile
gresite si/sau se grabesc si o dau in bara. In toate cazurile, lucrurile pot fi ajutate de prezenta
unui Invatator calificat, ori asa ceva este foarte rar in ziua de azi. Scopul principal al
Hermetismului este sa ajungi sa cunosti Universul. Ori instinctul primordial, animalic al omului
este sa caute puterea. Cei mai multi cauta puterea si, in ziua de azi cand unii cauta o spiritualitate
cat mai palpabila, daca nu vad rezultate mai ales in plan fizic, abandoneaza foarte rapid Calea
Hermetica si o condamna ca fiind falsa, gresita, o minciuna. Vina este doar a lor. De aceea a fost
marginalizata atat de mult aceasta stiinta spirituala, pentru ca omul cauta putere si nu cunoastere
si, pentru ca Hermetismul aduce adevarata putere abia dupa mult lucru cu sine, ceea ce nu
convine majoritatii oamenilor. Sunt extrem de putini aceia care ar putea sa continue pe Calea
Hermetica, chiar si dupa luni sau ani de rezultate invizibile sau putin vizibile. Si spun “invizibile”
pentru ca rezultate apar foarte rapid dar sunt imperceptibile Discipolului incepator sau el pur si
simplu nu le considera rezultate.
Presiunile vietii de zi cu zi contribuie foarte mult la aceasta graba a omului spre rezultate,
spre putere. Cei mai multi care se baga pe o asemenea directie, o fac din dorinta de a-si face o
viata mai buna pe lumea asta. Foarte, foarte putini sunt cei care s-ar dedica Hermetismului doar
pentru cunoastere si atat. Ceea ce majoritatea nu-si dau seama este ca adevarata Cunoastere
aduce cu sine Putere. Cele doua sunt inseparabile, dar doar in ordinea asta.
Cunoasterea pregateste Omul in ceea ce tine de uneltele sale: mentalul, unealta
principala, emotionalul prin Alchimia Emotionala si fizicul, prin gestionarea energiilor care sustin
corpul fizic in aceasta viata. Pornind de la dezvoltarea acestor unelte, Omul ajunge apoi sa poata
cunoaste lumea pe care traieste, cu totul altfel. Patrunde in planele ce o compun, ajunge sa
descopere structura lor si entitatile ce le populeaza si se poate extinde apoi si mai mult. Odata ce
simturile subtile de baza s-au dezvoltat indeajuns, Omul nu-si mai pune problema daca ceea ce
percepe in lumile subtile este real sau nu. Dezvoltarea acestor simturi, alaturi de evolutia mintii
si a emotiilor prin Calea Hermetica, nu mai lasa loc de indoiala.
Apare intrebarea evidenta: de ce, daca este atat de abil Hermetismul, exista atat de putini
oameni care sa-l practice si care sa reuseasca prin el? Raspunsul vine de pe urma unei priviri
aruncate in mediul virtual, in librarii si biblioteci: pentru ca nu exista aproape deloc informatii
scrise despre Hermetism. Scrisul este principala cale de comunicare intre generatii. Ori, in
prezent, in afara asa-numitelor “Tablite de Smarald ale lui Toth” si alte scrieri combinate in
“Corpus Hermeticum”, nu prea exista mai nimic despre Hermetismul din vechime. Iar scrierile
recente sunt si ele rare. In afara de “Initierea in Hermetism” a lui Franz Bardon si “Kybalion”,
exista putine publicatii relevante pe tema asta si toate se invart in jurul acelorasi lucruri.
Hermetismul, sub o forma sau alta, este printre cele mai putin documentate domenii spirituale,
daca il pot numi asa. Nici nu este de mirare ca este marginalizat sau inteles limitat.
Se pune acum problema lui Dumnezeu. Exista El in Hermetism? Pe scurt, da. Dar raspunsul
mai detaliat suna putin diferit. Exista Dumnezeu/Creator/Unul in Hermetism, este omniprezent
dar este rar implicat. Cu alte cuvinte, Hermetismul ia in calcul existenta Creatorului, pe care-L
plaseaza cumva in spatele Creatiei dar simultan cu ea. Doar datorita Creatiei, Creatorul poate fi
considerat “prezent” in vreun fel deoarece in afara Existentei, nu se pune problema de trecut,
prezent, viitor sau de prezent/absent. Cu toate acestea, Creatia nu poate cunoaste Creatorul.
Noi, ca si parte din Creatie, putem sa cunoastem ce a facut Creatorul in si prin creatia Sa, dar nu-
L putem cunoaste pe El insusi. Asta este o axioma, un fapt, bazandu-ne pe observatiile de pana
acum. De aceea Hermetismul studiaza Creatia, dar nu se baga sa-L studieze pe Creator pentru ca
nu are cum. Cu toate acestea, Unul se manifesta prin Creatia Sa si este omniprezent in Ea. Motiv
pentru care orice forma de personalizare a Lui sau orice tentativa de a-L antropomorfiza este
inutila. Dumnezeu nu este om, este si in Om. El este in tot si toate. Ca sa poata fi inteleasa aceasta
idee mai usor, nu trebuie pornit de la conceptul umanizat al lui Dumnezeu, atat de incurajat de
marile religii.
Nu trebuie sa impacam Dumnezeul uman din crestinism (spre exemplu) cu ideea
hermetismului ca Dumnezeu este in tot si toate. Am ajunge sa ne punem intrebari precum “dar
atunci cum de permite El sa se intample atatea nenorociri pe Pamant? Cu siguranta El n-ar face
asa ceva, pentru ca este bun si iubitor!”. De aici apar cele mai multe probleme de intelegere a
Creatorului. Intelegerea conceptului de Creator nu trebuie pornita de la o idee despre cum ar
trebui sa fie pe care apoi sa o impacam cu realitatea. Ci mai degraba trebuie sa observam
realitatea si sa tragem niste concluzii. Pornind de la ideea de mai sus, ca Dumnezeu nu ar face/nu
ar permite sa se faca atatea lucruri neplacute si dureroase pe pamant, ajungem sa consideram
ca asemenea lucruri se intampla din cauza altei forte care actioneaza, o forta raului absolut, un
Satan (Oponent) care lucreaza impotriva lui Dumnezeu. Ori asemenea idei au marcat milenii
intregi gandirea umana si ele doar reflecta incapacitatea omului de a intelege realitatea Creatiei
in care exista. Tendinta omului este de a antropomorfiza totul din jurul lui, proiectandu-si
propriile realitati interioare peste cea exterioara. Acest lucru a dus la formarea multor idei
eronate despre Existenta.
In Hermetism, Dumnezeu este vazut ca o prezenta ce impregneaza Creatia. Nu exista nici
Bine absolut, nici Rau absolut. Nu exista vreun Satan biblic sau vreun Dumnezeu in Rai care
guverneaza Creatia. Realitatea hermetica se bazeaza pe faptul ca totul in Univers este mentinut
intr-un echilibru. Ca Dumnezu nu este om, nici nu are emotii umane, nici nu este partinitor cuiva,
cu atat mai putin unui concept de Bine absolut. Ideea de Bine vs Rau este refuzata in Hermetism.
Asta da nastere intrebarii: “atunci inseamna ca in Hermetism este voie sa faci lucruri rele,
malefice, doar pentru ca ele sunt vazute ca facand parte din Echilibru?”
Trebuie inteles de unde porneste o asemenea intrebare. Omul de rand, marcat fiind in
cea mai mare parte de credinta dezvoltata de marile religii (aici vorbesc in principal de crestinism
si iudaism), considera ca Binele este ceva favorizat de Dumnezeu. Daca faci bine, Dumnezeu te
va placea, te va ajuta, va fi de partea ta. Daca nu, ori te va pedepsi, ori va lasa sa fii pedepsit, ori
te va parasi. Pe scurt, o vei pati. La baza unei asemenea gandiri sta teama. Teama de a nu pati
lucruri rele, de a nu fi pedepsit, de a nu fi parasit de “fiinta suprema”. Daca din teama ajungi sa
faci bine, oare mai poate fi considerat cu adevarat ca esti un om bun in “ochii lui Dumnezeu”?
Mai ales din Evul Mediu, crestinismul a incurajat sistemul de fapta-rasplata prin care s-au
controlat masele de oameni. Toata ideea se bazeaza pe instinctul primordial al omului de a se
proteja. Fac bine ca sa nu patesc rau. Ori un asemenea instinct este foarte animalic, deloc pornit
din Cunoastere.
 Astfel, daca omului nu i se spune ce este bine si sa si fie incurajat (a se citi “impins”), el ar
tinde sa faca in principal lucruri rele. Asa presupun cei care pornesc cu intrebari precum cea de
mai sus, care considera ca fara o ghidare morala spre bine, omul ar cadea in malefic. Poate ca
acestia simt cat de puternic este instinctul omului de autoconservare si egoismul care vine cu
asta. Insa Omul, in esenta, nu este nici benefic, nici malefic. Aceasta idee sta la baza
Hermetismului. Odata ce Omul Initiat alege sa-si stapaneasca animalul din el, actiunile sale
pornesc dintr-o pura intelegere a realitatii. Cand cunosti de ce nu este in regula sa actionez
malitios, nu mai ai nevoie de un ghid moral exterior care sa-ti spuna asta. Mai mult, odata
inceputa calea hermetica, propria intuitie si propria moralitate sufleteasca ies la iveala si-l
ghideaza pe Initiat corect.
De aceea, Hermetismul nu-si pune problema Binelui si a Raului precum o fac majoritatea
dogmelor spiritual-religioase ale lumii. Spre deosebire de acestea, Hermetismul nu este destinat
omului care prefera sa cedeze propriilor instincte animalice sau celor care nu vor sa si le
depaseasca in vreun fel. Doar acest tip de om are nevoie de ghidaje morale impuse, fortate.
Astfel, in Hermetism, Unul este absent de orice aspect legat de Bine sau Rau. Echilibrul
este dat de Schimbare, de faptul ca totul este in constanta miscare si-si schimba forma neobosit;
acest aspect este sustinut si de stiinta moderna care a dovedit ca totul se afla in miscare, data
fiind vibratia constanta particulelor ce compun materia. Cum temperatura este data de aceasta
vibratie si cum temperatura de 0 absolut nu s-a putut atinge cu adevarat, faptul ca “Totul se
misca, nimic nu sta pe loc” ramane un adevar ce marcheaza si stiinta moderna si cea hermetica.
Dumnezeu este omniprezent, impregneaza Creatia Sa; nu este partinitor nimanui, nu
doreste rugaciuni, altare, confesiuni sau razbunari. De fapt, El nu doreste. El nu este El! Folosesc
acesti termeni doar din lipsa altora care sa reprezinte cat de strain de natura umana este
Dumnezeu. Si totusi, omul e parte din Univers si Unul se afla si in El. Problema se pune, cum
anume poate fi Dumnezeu in om, cat timp atat de multi oameni nu-L gasesc sau, daca spun ca l-
au gasit, ajung sa comita fapte atat de aiurea uneori?
Cei mai multi ce-L cauta pe Dumnezeu pornesc de la o idee anume despre El, chiar si daca
o fac fara sa-si dea seama. In cautarea lor, cauta sa potriveasca ceea ce considera ei ca ar trebui
sa fie El, cu ceea ce descopera. Deseori ajung sa combine aceste descoperiri cu imaginatia lor.
Rezultatul este rar unul benefic cu adevarat sufletului omului. Singurul “loc” unde-L pot gasi pe
Unul nu este in imaginatie, nici in Natura, nici in Cosmos, nici in alti oameni, fie ei “sfinti” sau nu.
Omul trebuie sa-L gaseasca pe Unul, mai intai, in el insusi. Daca acolo nu L-a gasit, nu-L va gasi
nicaieri altundeva. Spuneam mai sus ca Creatorul se afla in spatele Creatiei Lui, cu toate ca El nu
este tot una cu Creatia. Prezenta Lui este atat de subtila incat perceptia umana nu-L poate
detecta decat intr-o stare de profunda liniste interioare. De fapt, cand toate cele din om au fost
reduse la tacere, cand omul ajunge la o liniste interioara lipsita de orice fel de tensiune sau
fortare, acolo simte prezenta lui Unul. Este foarte important ca omul sa nu se astepte la nimic
cand face asta, sa nu-si mai imagineze nimic despre cum ar putea sa fie El. Acest lucru este foarte
dificil de facut pentru un cautator al Lui. De ce? Pentru ca ultimul pas in a-L descoperi pe
Dumnezeu in tine este acela de a renunta la dorinta de a-L mai gasi. Insasi prezenta acestei
dorinte in tine perturba linistea in care trebuie sa fii pentru a-L descoperi.
Odata atinsa aceasta stare de Liniste totala, chiar si numai pentru o clipa, te va marca pe
veci. O vei tine minte pe veci si pentru ca iti va placea atat de mult, vei cauta sa te tii de ea cu
forta. Acest lucru o va face sa dispara, pentru ca porneste de la ideea ca o poti pierde. La propriu,
nu o poti pierde. Doar te poti indeparta de ea, fara sa vrei. Este ca si cum ai astepta sa se calmeze
suprafata unui lac pentru a-ti vedea reflexia in el la claritate maxima. Odata ce ajungi sa o vezi
perfect, vrei sa prinzi reflexia ta si sa te tii de ea sa nu dispara, insa tot ce vei fi reusit sa faci este
sa perturbi din nou linistea apei si reflexia iar devine bruiata. Incercand sa faci asta de prea multe
ori, vei ajunge sa nu-ti mai vezi deloc reflexia. Cautarea lui Dumnezeu in tine este la fel. De ce?
Pentru ca, gasindu-L pe Dumnezeu in tine este ca si cum te-ai uita la cea mai pura si mai clara
reflexie de-a ta, dincolo de orice aspect uman (fie el “curat” sau “murdar”) pe care-l ai. Initiatul
Hermetic, astfel, descopera ca el este Dumnezeu.
Aceasta afirmatie nu trebuie inteleasa gresit. Initiatul nu trebuie sa inteleaga ca el este
tot una cu Dumnezeu ca si intreg. Ci ca in el salasluieste un mic fragment din Dumnezeu, asa cum
in Linistea din orice din jurul lui se regaseste cate un mic fragment din Unul, fie ca e vorba de
oameni, animale, plante, roci sau substante. Ceea ce se asterne peste El, este manifestarea
Creatiei pe care El a format-o pe baza unor Legi de manifestare. Aceasta existenta a miscarii
Creatiei este cea care ne face sa credem, la prima vedere, ca Dumnezeu este absent din unele
lucruri din jurul nostru. De la o asemenea perceptie gresita, omul a ajuns sa creada ca exista
sfintenie in unele manifestari din Univers si in altele nu. Sfintenia este un concept inexistent in
Hermetism. Nimic din Creatie nu este mai sfant decat altceva. Acest lucru este foarte dificil de
acceptat si de inteles daca Initiatul nu ajunge mai intai la Linistea de care vorbeam anterior. Doar
descoperindu-L pe Dumnezeu in interiorul lui, poate sa-i permita apoi sa inteleaga aceste
concepte cu adevarat.