Cele mai multe practici magice din prezent implica lucrul cu Divinitatea sau cu

un anumit zeu, sau cu diverse entitati fie malefice sau benefice, fie ca acestea chiar
exista sau nu.

Aproape intotdeauna omul se pune cumva in postura in care el nu e capabil sa

faca ceva decat cu aprobarea sau ajutorul unei fiinte superioare lui din punct de vedere
spiritual pe care trebuie sa o convinga ca el merita acel ajutor prin diverse lucruri. De
exemplu, prin diverse calitati sufletesti dezvoltate si altele eliminate, sau prin diverse
ritualuri facute special din punct de vedere fizic si sufletesc pentru a multumi acea
fiinta, sau facand unele sacrificii, ofrande, sau prin anumite sigilii etc. Am observat
des cum acesti practicanti merg pe formula dualitatii de bine-rau aproape in mod
absolut. Am mai observat si faptul ca aproape intotdeauna, entitatea cu care ei
lucreaza sau zeul/dumnezeul lor este formulat dupa niste caracteristici cat se poate de
umane (idealizate, e drept, dar tot umane).

Oare o fi omul creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu? Sau

invers?...

Oare o fi aceste reguli de practici magice (multe de origine directa sau

indirecta medievala) create dupa legile Naturii si ale Universului, sau dupa legile si
asteptarile omului despre Natura si Univers? Multe carti ce se vor a fi introductive in
practica magica sunt mai mult sau mai putin bazate pe niste inventii ce nu respecta
legile Naturii ci impun niste legi pe care Natura ar trebui sa le respecte, dupa
asteptarile omului. Cea mai mare parte din ritualurile sau metodele generale de
practica magica nu sunt realizate dupa observatii ale Naturii si Existentei, ci prin
diverse conversatii sau mesaje primite de la “entitati” care mai de care mai obscure,
sau din alte surse care, daca le-as trece aici, mi-ar umple pagini intregi. Multi nu
inteleg ca cea mai curata si libera sursa de informatii despre practica magica se
gaseste in Natura, in mod direct, prin observatii atente si educate ale fortelor Naturii,
nu in carti.

Am ajuns sa contest competenta si autenticitatea multor autori oculti doar

pentru ca am vazut ca le lipseste simtul de observatie corecta, precum si o atitudine
stiintifica, adica aceea de observare a unui fenomen, de experimentare ulterioara si de
tras concluzii prin practica riguroasa. Magia nu este o stiinta mistica, strict simbolica,
hocus-pocus, miraculoasa sau altfel. Nu este nevoie de ritualisme (nu spun ca nu-si au
si ritualurile rolul lor, dar nu sunt obligatorii) sau de o atitudine fantezista fata de
subiectele magiei si cu siguranta nu trebuie sa se bazeze pe resurse scrise in perioade
in care intreaga umanitate era intr-o forma sau alta de primitivism mental si spiritual.
Asemenea lucruri doar impiedica practicantul de la a vedea magia asa cum este ea cu
adevarat si mai mult, adancesc prapastia dintre magie si stiinta si mai mult. Ori ele au
acelasi subiect de studiu in esenta, chiar daca privesc aspecte diferite ale acestui
subiect.

Multe erori de intelegere si actionare in practica magica apar chiar din

aceasta aura mistica asociata magiei, prin care nu este incurajata cunoasterea precisa
si clara, ci mai degraba abandonarea in notiuni primitive, provenite din Era Intunecata
a omenirii (Evul Mediu), care duc spre refuzul de a cunoaste ceva doar pentru ca este
“magic” sau este destinat doar unor fiinte superioare omului sau chiar Divinitatii.

Parerea mea este ca Magia, ca si Arta si Stiinta Spirituala, trebuie practicata

cu un simt stiintific foarte bine dezvoltat si cultivat, si trebuie ca fiecare practicant sa
fie centrat pe propriul potential, nu pe vreo Divinitate sau vreo fiinta exterioare lui.
Trebuie ca acest practicant sa incerce sa se bazeze doar pe propriul efort si propria
cunoastere in ceea ce tine de Magie, si nu pe ceea ce alte entitati i-ar putea da. De ce?
Pentru ca practica magica are in primul rand scopul de a eleva sufletul si de a-l
imbogati cu o cunoastere despre Univers care nu are cum sa-i fie oferita pe tava. Insa
multora le este teama ca daca procedeaza asa, vor da in egocentrism, si ca “nu este
bine” sa fie centrati pe propria fiinta ci pe Divinitate, ca nu cumva sa... supere
divinitatea lor antropomorfizata.

Dar nu e Divinul situat si in noi? Ideile primitive si medievale cum ca noi

am fi imperfecti sau ca i-am putea gresi Divinitatii nu au ce cauta in mintea unui
practicant magic curajos si sanatos. Nu este nimic malefic, egoist, arogant sau
injositor sa consideram ca suntem si noi o parte perfecta a Divinului prin faptul ca
suntem suflete. Ba mai mult, ar trebui sa ne hranim cu hrana corecta, si sa cautam sa
manifestam aceasta Divinitate din noi cat mai clar si mai puternic posibil fara a o
mentine incatusata in inventiile umane, printre care putem enumera dualitatea si
antropomorfizarea Divinului si a Existentei. Nu spun ca nu putem gasi dualisme si in
afara noastra, dimpotriva. Dar aceasta este doar o interpretare umana, un sens inventat
si oferit elementelor dualismului pe care le observam in noi si in afara noastra, dar nu
explica decat o mica parte din ceea ce observam. Trebuie depasita o asemenea
viziune, modificata spre a servi mai clar ca si explicatie a aspectelor Existentei.

Universul nu se invarte in jurul inventiilor umane despre El. Continuarea,

curand.