ARS OCCULTA

Ars Occulta este un blog in cadrul caruia informatiile de natura spirituala vor atinge subiecte in general
mai putin comune. Cum am spus pe lateral, toate materialele scrise de aici imi vor apartine (cu exceptiile
foarte putine in care voi mentiona sursa), pentru ca prefer sa ofer informatii din descoperiri proprii,
diferite de ceea ce se gaseste in mass-media in mare parte. Subiectele vor fi diverse, insa nu am intentia
sa predau cursuri sau initieri scrise in Artele Spirituale.

Dar ca sa fie clar de la inceput, ce sunt Artele Spirituale ? Prin aceasta expresie ma refer la arta de a
cunoaste natura spirituala a Existentei, si spun "arta" pentru ca este o combinatie intre stiinta si
experimentare practica, si talente proprii bazate pe intuitie si dotari subtile detinute de fiecare om. Totusi,
Artele nu sunt accesibile oricui, din diverse motive:

1. Nu toti sunt la fel de pregatiti mental si emotional sa actioneze conform Artelor;

2. Nu toti sunt dispusi sa faca eforturile si sacrificiile necesare pentru a cunoaste Artele;
3. Nu toti sunt indeajuns de increzatori in acest domeniu;

Evident, mai sunt si alte motive, insa principalele sunt cele trei enumerate mai sus. Datorita lor,
majoritatea cunostintelor spirituale stravechi au ramas ascunse, incriptate in texte asa-numite
"sacre" care sunt luate ad-literam si/sau interpretate gresit, sau pur si simplu au fost transmise in traditii
orale sau scrise care s-au formalizat si denaturat atat de mult incat au deviat de la ceea ce poate fi numit
drept o stiinta spirituala pura. Dar n-am sa stau aici si sa-i contrazic pe altii, sau sa demonstrez cat de
nepractice sunt metodele si invataturile altora.

Artele Spirituale prezentate pe acest blog, din propria mea viziune, nu apartin nici unui sistem spiritual
desi s-ar putea gasi elemente comune cu unele. Totodata, ele nu reflecta vreo credinta specifica existenta
in prezent la scara mare pe Pamant. Tot ceea ce scriu aici trebuie luat ca atare; straduindu-va sa cititi
atent, complet, nu printre randuri, si nicidecum sa nu credeti ca toti termenii folositi au sensurile generale.
Deseori voi explica anumiti termeni pentru a va oferi sensul cu care-l folosesc, din moment ce exista autori
care ii utilizeaza cu alte sensuri. Daca nu dati atentie acestor detalii, nu va obositi sa cititi ceva de aici.
Astfel, acest blog este accesibil in principal celor care cauta sa-si completeze, detalieze sau clarifice
propriile descoperiri, nefiind recomandate informatiile care vor urma pe blog celor care doar cauta sa se
simta bine, sa aiba un comfort mental dat de citit "chestii spirituale" sau care iau practica spirituala drept
un hobby, o pasiune sau doar o simpla credinta. Intr-un cuvant, Ars Occulta nu este un blog pentru
amatori. Totodata, nu este nici pentru cei fixati pe doctrine, traditii spirituale sau sisteme care se considera
superioare altora.

Acestea fiind spuse, in curand vor urma materialele care mi-am propus sa le scriu si care tintesc in principal
oamenii indeajuns de puternic motivati pentru a parcurge o cale spirituala cu caracter explorator, stiintific
(bazat pe cunoastere si experimentare practica) si profund, pentru o viata intreaga... sau mai mult.

Despre Om (I)

Spiritualitatea autentica trebuie sa cuprinda TOTUL. Cand vorbim insa de spiritualitate, nu trebuie sa uitam
ca asta este o interpretare umana a ceea ce exista in noi si in afara noastra. Astfel, un termen general de
"spiritualitate" nu poate exista la propriu, fiind supus subiectivismului intotdeauna. De aceea e nevoie de
explicatii, intotdeauna cand vreun termen ar putea fi supus prea mult subiectivitatii altora.

Prin TOT ma refer la absolut tot ce exista, cunoscut sau necunoscut noua, fizic sau nefizic, si trebuie mare
atentie aici, pentru a nu ne permite sa facem afirmatii despre TOT care sa fie batute-n cuie sau extrapolate
pe seama unor experiente foarte limitate. Omul este si ramane o farama infima in Universul fizic, ca sa nu
mai spunem despre ceea ce se ascunde dincolo de el, in afara formei de agregare materiala. Insa nu vreau
sa o dau aici in filosofare si conceptualizare abstracta. Ce este Omul, din punct de vedere al Artelor
Spirituale ? In primul rand, acesta trebuie privit ca o fiinta multidimensionala. Cu alte cuvinte, este eronat
sa ne privim ca fiinte umane cu experiente spirituale pentru ca ne punem intr-o pozitie deficitara, care ne
limiteaza din perspectiva. Simplul fapt ca suntem in materie nu inseamna ca originea noastra este aici: ne
nastem si murim, ori nasterea si moartea sunt semne distincte pentru un om care isi dezvolta simturile
subtile ca noi venim aici in forma fizica si candva plecam. Astfel, este corect sa spunem ca suntem fiinte
spirituale, cu un domeniu de manifestare larg, nu doar material, care avem experiente umane.
Experientele umane, insa, sunt atat de puternice in impactul pe care-l lasa asupra sufletului nostru incat
oculteaza ceea ce se ascunde in noi, dincolo de masca materiala a trupului nostru. Intrebarea este, de ce
se intampla acest lucru ?
Odata proiectat in materie, omul aici are ceva de experimentat. Fara o fundatie puternic centrata pe forma
fizica, experientele de aici nu ar avea aceeasi valoare. Observam ca oamenii spirituali ai vechimii, in
principal cei puternic conectati cu natura, au reusit sa ajunga intr-un stadiu in care constiinta lor nu a mai
fost atat de fixata pe simturile fizice, putandu-se elibera de ele temporar ca apoi sa-si foloseasca abilitatile
aspectelor nefizice ale fiintei lor in diverse scopuri. Evit sa spun "aspecte superioare" pentru ca s-a format
o confuzie majora, in general, prin care se crede ca orice nefizic, spiritual, este superior (sau pe un plan
superior) materiei. Confuzia se bazeaza in mare parte pe faptul ca materia este perceputa (datorita
simturilor fizice) ca fiind grosiera, compacta; da senzatia ca mai "jos" de ea nu exista nimic. In schimb ceva
spiritual este mai difuz, rarefiat, patrunzator prin materie, deci trebuie sa fie pe un plan superior. De ce
spun ca este confuzie ? Pentru ca privind din afara, materia este la fel de difuza unui clarvazator autentic,
pe cat sunt de difuze lumile astrale ochiului fizic. Simturile noastre fizice sunt cele care interpreteaza
materia ca fiind atat de compacta pentru ca sunt calibrate in acest mod. Trebuie observat cat de utila este
gandirea stiintifica (rationala, bazata pe logica, experimentare, verificare si sistematizare) in practica
spirituala, in ciuda faptului ca majoritatea oamenilor le separa complet. Gandirea stiintifica a fost adoptata
in descoperirile facute cu simturile fizice, dar asta nu inseamna ca ea nu poate fi aplicata si in ceea ce tine
de simturile subtile. O minte limpede, logica si deschisa poate foarte usor sa-si faca drum prin multitudinea
de fenomene subtile pe care le poate trai un om, fara sa fie marcata de scepticism nefondat, paranoia sau
superstitii. O minte inchisa, superstitioasa, va alege imaginatia si fanteziile in locul unor explicatii autentice
cu privire la trairile spirituale autentice. Astfel, este extrem de important ca un om ce paseste pe o cale
spirituala sa-si dezvolte in mod sanatos atat gandirea cat si emotiile, impreuna cu ceea ce tine de simturile
sale subtile.

In esenta, Omul nu poate fi definit in termeni umani, pentru simplul fapt ca termenii limbajelor noastre
sunt conceputi pentru experiente mult mai axate pe ceea ce tine de fizic. Inventarea de noi termeni
atribuiti unor astfel de lucruri (precum esenta Omului) ar avea sens doar daca ar fi mai multi oameni care
au ajuns la exact acelasi lucru, si poarta discutii doar intre ei. Pentru ceilalti, termenii nu vor insemna nimic
la propriu. Da, ei ar putea oferi cuvintelor respective niste sensuri, dar lipsiti fiind de experientele
definitoare, sensurile atribuite vor fi eronate. Totusi, elemente din structura Omului pot fi descrise intr-
un mod care sa serveasca celor care deja sunt pe cale sa experimenteze aceasta structura la nivel mental,
si sa-i inteleaga o parte din aspecte inca dinainte de a fi trait pana la capat aceasta explorare.
In acest scop, structura Omului trebuie inteleasa pornind de la cele mai concrete fenomene care le traim
zi de zi si sa pornim de la ele spre adancimi tot mai mari care, intr-un final, se rup complet de experienta
in materie.
Despre Om (II)

Omul, ca si fiinta spirituala, este cuprins din doua laturi generale daca privim dintr-un anumit punct de
vedere: latura animalica si latura cosmica. Partea animalica este o mostenire dinspre radacina noastra
fizica de pe aceasta lume, din animalele din care se trage corpul nostru fizic. Aceasta mostenire se
regaseste in om sub forma dorintei si tendintei de a ne adanci si mai tare in materie prin diverse metode,
incepand cu asa-numitul materialism pana la dorintele carnale, egoismul, aroganta si alte astfel de
comportamente emotionale. Dar aici trebuie sa clarific: de ce acestea tin de partea animalica ?

Inainte de a atribui niste etichete negative peste aceste laturi umane, trebuie sa intelegem faptul ca omul
este compus din doua forte principale, cu scopuri opuse, la intersectia carora se afla insasi viata noastra
aici. Una dintre aceste forte tinde sa ne "traga" spre lumea aceasta, spre materie si tot ce tine de ea, si
cealalta ne "trage" spre lumile spirituale. In lumea fizica putem observa cu usurinta ca, prin natura,
predomina centrarea pe individualitatea proprie (o forma de egoism) la animale, brutalitatea, suferinta,
moartea. Da, natura arata ca un paradis, dar la o observatie mai atenta detectam cat de crunta este
supravietuirea pentru animale. Corpurile fizice tind sa se descompuna prin continua lor transformare
chimica, moartea si durerea se gaseste peste tot, oricat am incerca sa o evitam. Prin trupul nostru, noi
facem parte din aceasta lume care ne influenteaza, indiferent daca vrem sau nu. Prin originea noastra
spirituala, traim si uniunea cu Intregul, absenta suferintei si durerii de orice fel, constientizarea conexiunii
cu tot ce exista, si intersectand aceste doua parti ale noastre, obtinem viata pe care o ducem zi de zi.
Uneori tindem sa ascultam ori de una dintre forte, ori de cealalta, dandu-i curs cand laturii animalice, cand
celei cosmice. Blocandu-ne pe una dintre ele duce la o dezarmonizare a vietii pentru ca ambele ne
compun. Nu este indicat sa o ignoram pe una in detrimentul celeilalte, ci sa reusim sa le impacam si sa le
facem sa lucreze intr-o comuniune perfecta. In ciuda faptului ca multi invatatori si predicatori ai celor
spirituale nu ar fi de acord cu o astfel de viziune, trebuie observat ca tot ceea ce ne compune se afla in noi
cu un motiv. Nu trebuie alungat nimic ci mai degraba cizelat.

Omul constient este un om care isi intelege si accepta ambele laturi ale sale, unul care cauta sa inalte
"animalul" din el prin a cobori "ingerul" intr-insul, simbolic spus. Axarea fie pe un aspect, asa-zis luminos,
sau pe cel "intunecat" duce doar la o dezarmonizare care nu are ca si rezultat decat o indelungata lupta
cu propria fiinta. Odata ce Omul reuseste sa-si inteleaga ambele aspecte, intelege si motivul pentru care
cele doua trebuie sa lucreze impreuna. Vine acum intrebarea: cum putem face asta ?

Este evident ca pentru un om de rand o astfel de "misiune" pare dificila sau chiar imposibila. Si cum nu
mi-am propus sa fac cursuri de instruire aici pe blog, voi sari direct la a vorbi pe "limba" celor care deja au
o anumita experienta. Lucrul cu emotiile si cu gandurile intr-un mod neutru, prin sistematica eliminare a
prejudecatilor si programarilor inutile, aduce cu sine o cunoastere a Linistii de pe fundalul constiintei. In
aceasta Liniste, cele doua forte din om devin tot mai evidente, pana in punctul in care prin acea Liniste
pot sa fie directionate in mod constient. Invinovatirea de sine, victimizarea, descurajarea, toate aceste
actiuni ne pun piedici enorme in descoperirea Linistii de care vorbesc. Continua lupta cu propriile laturi
care "trebuie perfectionate" este, la randul ei, o mare capcana care doar ne tine pe loc. Ca sa cunoastem
de fapt Omul, trebuie sa fim pregatiti sa nu-l judecam, sa nu-l mai acuzam, ci sa putem observa macar o
data complet neutri. In aceasta stare de neutralitate se poate observa fiinta umana mai clar decat atunci
cand vrem sa o trecem prin filtrul unui sistem moral sau etic.

Desigur, una este sa ne ocupam de persoana unui om, si alta este sa vorbim despre Omul in sine. Putem
acuza faptele cuiva, daca asta ne ajuta intr-un anume mod. Dar intr-un final, Omul ca si fiinta spirituala
nu-l putem acuza de nimic pentru ca, atunci cand intelegem ce inseamna "Om", ne dam seama ca nu se
supune legilor pamantene si cu siguranta acesta nu este definit de catre persoana sa pamanteana.
Persoana este cu defecte si calitati, poate face fapte controversate sau chiar foarte negative, sau
dimpotriva. Insa fiinta lui in intregime nu este caracterizata de catre aceste fapte, de catre defectele sau
calitatile sale aici. Trebuie mare grija atunci cand patrundem pe acest domeniu.

Intr-un final, trebuie studiate foarte atent aceste aspecte din om, prin introspectii si studiul atitudinii
altora dintr-o postura cat mai neutra. Un "student" al Artelor Spirituale trebuie sa-si inteleaga propria
natura umana inainte de toate, pentru ca nici o abilitate spirituala nu-l face un om mai constient. Trebuie
sa invete sa-si elibereze mintea de notiunile inutile si sa caute adevarul inainte de toate, adevarul pur, nu
cel fixat pe o doctrina sau pe o invatatura limitanta. Observarea autentica si studiul indelungat a propriei
fiinte si a celor din jur duc la dezvoltarea unei cunoasteri care nu poate fi substituita de nimic.
Omul si Adevarul (I)

Artele Spirituale au ca si baza Adevarul. Insa pentru a defini acest "Adevar", multi oameni de-a lungul
timpului s-au contrazis sau chiar razboit, pentru a-si promova propria varianta de adevar. Sau ceea ce
voiau ei sa fie adevar...

Exista o diferenta foarte mare intre a incerca sa descoperi Adevarul si a-ti impune adevarul tau peste
realitate. Pana la urma, realitatea defineste ceea ce exista, cu sau fara credinta sau stiinta noastra in
Existenta. Trebuie inteles foarte clar ca Adevarul nu are nevoie de noi pentru a exista, ci este realitatea
care se auto-intretine prin propria ei natura. Dar si Realitatea autentica, ce cuprinde ea ? In cazul Omului,
aceasta are doua aspecte: realitatea personala si realitatea apersonala. Prima se refera la tot ceea ce Omul
este, ce traieste, ce simte si gandeste, ce doreste, la ce spera; pe scurt, tot ce-l defineste. A doua se refera
la tot ceea ce-l inconjoara pe Om dar care este independent de vointa sau prezenta umana. Spre exemplu,
exista lumi despre care majoritatea oamenilor nu stiu sau nu le cunosc (cum ar fi planeta Neptun sau
asteroizii din centura dintre Marte si Jupiter). Totusi, ele isi continua existenta pentru ca nu prezenta
noastra si nici fortele noastre co-creatoare, cognitive sau de altfel, sunt cele care sa le intretina existenta
acestor lumi. Pe cand propria noastra imaginatie are nevoie de continua noastra vointa pentru a exista.
Cand incetam sa ne mai imaginam lucruri, acestea pier. De asemenea, uneori putem avea impresia ca un
anumit lucru este real (ca si realitate apersonala), dar de fapt proiectam realitatea noastra personala
asupra a ceva ce este cu totul diferit. Adevarul le include pe amandoua, motiv pentru care este dificil de
cuprins ce inseamna de fapt Adevar.

Printre rolurile Artelor Spirituale, pe o pozitie foarte importanta este straduinta de a intelege si cuprinde
acest concept de Adevar si, pe baza lui, sa se construiasca fiecare pas al Adeptului. Adevarul nu este
partinitor, asa cum nici Forta omniprezenta care-L anima nu tine parte nici unui element din Adevar. Ar fi
o eroare majora sa credem ca Adevarul apartine doar unor forte imaginare, de genul "Luminii" sau
"Intunericului" din povestile spirituale propagate in aceasta lume de-a lungul erelor. Adevarul nu apartine
nimanui pentru ca o fiinta care-L percepe corect mai degraba adera constienta la Adevar, decat sa-l detina
in vreun fel. Din moment ce facem parte din acest Adevar, nu putem sa fim proprietarii Lui.

In incercarea de a defini Adevarul, unii oameni s-au dus la niste cote ametitoare de ignoranta cand au vrut
sa-I traseze o forma clara si bine localizata. Ori Adevarul nu are nici o forma clara nici vreo locatie anume,
si acest lucru devine tot mai evident celui care invata sa renunte la propriile dorinte la nevoie si sa cuprinda
in constiinta lui ceea ce emana Intregul in propria Sa structura. Un Adept al Artelor Spirituale trebuie sa
poata trai atat ca si om, parte din Intreg, cat si sa-si extinda perceptiile dincolo de forma lui umana si sa
traiasca precum o forta volatila a Intregului, sa simta Intregul atat cat ii permite constiinta, sa ia parte
constient si activ la Intreg. Acest lucru este perturbant si chiar periculos pentru un om foarte prins in
propria persoana, in propria cochilie umana, pentru ca este nevoie de un efort major ca o minte sa poata
sa cedeze din propria vointa in fata Intregului si totusi sa revina cand e necesar in forma sa bine
individualizata utila vietii de zi cu zi. Aceasta dualitate a constiintei este castigata prin multa munca, insa
durata ei variaza de la om la om si o anumita cifra nu poate fi data, fie ea in luni, ani sau secole.

Astfel, pentru a cunoaste Adevarul, trebuie mai intai sa invatam sa fim una cu El, sa ne extindem
orizonturile constiintei atat de mult incat sa nu ne mai simtim ingraditi in forma umana care o avem in
aceasta viata si sa cuprindem adevarata pozitie pe care am luat-o in cadrul Adevarului. Aceasta nu poate
fi exprimata in cuvinte la propriu, ci doar traita si exprimata prin fapte. Este esential sa intelegem ca
faptele nu sunt doar fizice, pe lumea asta, ci exista si fapte energetice nefizice care sunt la fel de vii pe cat
cele care le facem zi de zi aici. Expandarea constiintei si cedarea eului propriu la nevoie, ne permite sa fim
constienti si de faptele noastre spirituale (nefizice) si de efectele pe care acestea le au in cadrul Adevarului
sau Realitatii Totale.

Dar toate aceste lucruri nu au decat un caracter filosofic, pana cand sunt aplicate si realizate in cadrul
Adeptului. Atunci ele prind viata si isi schimba sensul, din filosofie in cunoastere practica. Artele Spirituale
trebuie folosite, trebuie sa actionam in si prin ele; daca ne oprim doar la vorbit si ideologizat, pierdem in
intregime esenta Artelor.
Stiinta Oculta (I)

Ce este Adeptul Stiintei Oculte ? Definitii si forme ale acestuia au existat in cam toate perioadele istorice
umane, sub o forma sau alta. De la preotii vechilor temple si shamanii triburilor la druizii celtic si magii
zoroastrieni, Adeptul spiritual a fost prezent ca si forta magica in mijlocul omenirii, fie in contact cu
oamenii de rand sau departe de acestia. Intr-un final, Adeptul nu poate fi descris intr-un anume fel sau
atasat unei singure forme de credinta sau unei religii. Totusi, cateva caracteristici pot sa fie expuse, pentru
a sublinia cele mai importante trasaturi ale Stiintei Oculte care se regasesc in Adept.
Stiinta Oculta, pana la urma, este forma de cunoastere a Creatiei Locale care vine atribuita Omului.
O alta fiinta, din alta specie si cu alta structura si mediu de viata decat noi ar avea o alta forma a Stiintei
Oculte, potrivita ei. Deci trebuie sa tinem minte faptul ca ceea ce numim noi drept cunoastere spirituala
 este doar o reflexie a Creatiei in Om. Astfel, Adeptul este (ca sa pastram simbolismul) o oglinda specifica
a Creatiei Locale si tot ceea ce tine de Stiinta Oculta ramane o reflexie a ceea ce exista de fapt, a ceea ce
experimentam in materie de spiritualitate. Insa aceasta reflexie trebuie inteles ca depinde foarte mult de
doi factori esentiali:
1. “impuritatile” de pe oglinda care este Adeptul, care pot sa distorsioneze reflexia;
2. trasaturile sufletesti, mentale si, per total, ale personalitatii si caracterului fiecarui Adept, unic de altfel
printre toti oamenii;
Primul factor poate fi afectat de antrenamentul initiatic si detaliile disciplinei Adeptului, pentru a ameliora
si elimina sistematic aceste “impuritati”. Al doilea factor poate cel mult sa fie cizelat, folosit in avantajul
adeptului dar nu modificat total. Dar sa detaliem.
Rostul unui antrenament initiatic se vede abia atunci cand acesta este respectat si aplicat cu tarie,
perseverenta si consecventa. Acest antrenament trebuie sa fie in asa fel alcatuit incat sa contina atat
generalitati aplicabile oricarui om (sau majoritatii oamenilor) cat si particularitati specifice fiecarui om in
parte, tintind exact acele laturi care privesc eliminarea “impuritatilor” din Adept. Un instructor capabil
mereu v-a crea un antrenament specific pentru fiecare dintre Adeptii cu care lucreaza, absolut necesara
fiind studierea discipolilor pana la cel mai mic detaliu din cam toate punctele de vedere relevante Stiintei
Oculte. Ce sunt de fapt “impuritatile” ? Destul de simplu de spus, dar dificil de inteles pentru un incepator.
“Impuritatile” sunt de fapt acele elemente care intervin intre o perceptie directa a Realitatii si constiinta
Omului, ratiunea mai ales. Un Adept trebuie, spre exemplu, sa poata sa priveasca un obiect fara a-l
interpreta conform educatiei sale. Un mar trebuie sa poata fi mai intai o simpla prezenta (nici macar un
obiect) pentru Adept, si abia apoi sa-I fie atribuite alte trasaturi, etichete. Rostul unei astfel de capacitati
consta in abilitatea de a putea vedea Realitatea in cea mai neutra forma de manifestare a Ei, prin ochii
Omului. Insa mereu va exista o mica tentativa de interpretare a tot ceea ce este simtit, perceput fizic sau
altfel, si aceste interpretari mereu vor purta semnatura specifica a Adeptului, cu care se naste si care si-o
dezvolta pe parcursul vietii prin contact cu oamenii si cu lumea aceasta. Daca am combina elementele de
personalitate si caracter din psihologie la un loc, am putea observa de unde provine aceasta semnatura
specifica. Indiferent de cat antrenament si cata disciplina are un Adept, niciodata nu-si va pierde complet
aceasta caracteristica. Instructorul va trebui mereu sa tina cont de acest lucru si sa nu incerce decat o
cizelare (si nu o eliminare) a laturilor Adeptului care tin de aceasta parte innascuta a lui.
Stiinta Oculta prinde diverse forme in diversi practicanti ai ei, acesta fiind si motivul pentru care au
existat si exista atatea sisteme spirituale, initiatorii sau ezoterice pe planeta. Unele sunt mai complete
decat altele, iar unele vor sa fie mai complete decat sunt de fapt. Altele sunt pure inventii fara aplicatii
majore cu adevarat, si altele sunt doar valabile pentru cei care le-au format. Intr-un final, Stiinta Oculta
nu este un sistem spiritual, nici o cale spirituala sau ceva asemanator. Ea insumeaza tot potentialul uman
de a reflecta Existenta in cea mai completa forma a Ei. Si despre acest lucru voi vorbi intr-un articol viitor.
Stiinta Oculta (II)

Traim intr-o societate in care fie troneaza stiinta moderna, fie credinta in vreo religie expirata (neadaptata
gradului actual de cunoastere), aflata la capatul extrem al materialismului stiintific. Fie ne punem
increderea totala doar in ceea ce ne ofera simturile fizice (ignorand orice altceva), fie ne aventuram sa
credem in lucruri din afara acestor simturi ale trupului, refuzand sa acceptam altceva. In ambele cazuri,
ignoranta domina omul. Sa nu credeti ca daca un om este foarte religios sau foarte bun cunoscator al
stiintei actuale, nu este si ignorant simultan. Orice forma de cunoastere, daca se vrea a fi completa, nu
exclude ceva anume doar pentru ca nu reuseste atat de usor sa inteleaga sau sa cuprinda totul. Insa
majoritatea nu vor o cunoastere completa. De fapt, cei mai multi, in mod aproape inconstient, prefera
minciuni in loc de adevar, daca acele minciuni sunt indeajuns de bine spuse si le dau un comfort mai mare
decat adevarul. Unii ar merge chiar mai departe, in a promova minciunile drept adevar pentru a castiga
adepti care sa le consolideze acea cunoastere falsa. Dar aici trebuie sa vedem doar simpla lista de prioritati
a mecanismului interior uman. Am mai vorbit despre aceste lucruri.

Omul, in general, prefera comfortul mai presus de orice, mai ales cand e vorba de comfort emotional.
Ar masca aceasta nevoie cu o multime de motive care mai de care mai indepartate de cel real, doar sa nu
recunoasca faptul ca, intr-un final, o fac doar pentru placerea oferita de comfortul emotional. In fata
emotiilor umane, cei mai multi cedeaza imediat si le fac pe plac indiferent de cost. O astfel de sclavie
in raport cu anumite laturi interioare care ar trebui sa fie unelte, nu stapani, este inadmisibila pentru un
Adept al Stiintei Oculte. Insa inainte sa trageti concluzii pripite, nu ma refer la a renunta la emotii, sau a le
ignora, reprima. Omul trebuie sa fie capabil sa refuze sa-si asculte pornirile emotionale la nevoie, sa poata
sa aleaga acest lucru. Parte din disciplina necesara unui Adept, este exact aceasta libertate castigata in
fata gandurilor si emotiilor de a putea alege pe care sa le urmeze si cum. O astfel de libertate este dificil
de castigat, mai ales datorita faptului ca cei mai multi oameni au petrecut toata viata lor servindu-si
gandurile si emotiile fara a cuteza (sau fara a presupune) ca ar putea sa fie deasupra lor. Eu gandesc… Eu
simt… Eronat formulate. Eu ascult de ganduri, eu imi urmez sentimentele. Astfel ar fi corect.

Tot dintr-o oarecare forma de comfort se naste si tendinta omului de a generaliza la nivel de Univers
ceea ce este valabil doar in comunitatile umane, in principal pentru a genera un sentiment de siguranta.
Spre exemplu, extinderea moralitatii si codurilor etice de la ceva valabil doar in societatea umana la ceva
existent si aplicabil in tot Universul, pentru a avea siguranta ca daca urmeaza aceste legi, atunci va fi facut
ceva corect in raport cu toata Creatia. Ori asta constituie o eroare masiva, deoarece o forma de “wishful-
thinking” nu poate inlocui observatia autentica, realizata la rece. Daca am analiza Universul (atat cat este
accesibil omului) cat mai neutru si obiectiv posibil, putem observa clar ca legile moralitatii umane nu sunt
aceleasi cu legile dupa care se ghideaza alte fiinte sau legile pe baza carora sunt guvernate diverse regiuni
din Creatie. Dar sa gandim atat de ingust incat sa credem ca ingerii sau alte fiinte ar tine cont de
moralitatea noastra, sau de felul cum ne imbracam (cum este cerut in Magia Ceremoniala) si cat de curati
suntem fizic, asta duce doar la realizarea unor erori critice in ceea ce tine de intelegerea Stiintei Oculte.
Nu aceste detalii sunt importante, ci uneltele sufletesti de care dispune fiecare om, si felul in care si le-a
cultivat. Puterea sufleteasca este cea apreciata si valorata de majoritatea fiintelor subtile, putere in care
se include taria unui om de a-si urma calea cu incredere, luciditate, stabilitate, sinceritatea fata de el insusi
(NU obligatoriu fata de semenii lui), curajul de a patrunde in necunoscutul din el si din afara lui fara a
permite fricii sa-l domine, indemanarea de a transforma fiecare situatie intr-o invatatura proprie fara a se
auto-restrictiona intr-o doctrina, si asa mai departe. Acestea sunt o parte din uneltele necesare
patrunderii in Lumile Subtile; fara ele, Adeptul va avea probleme mari in a distinge intre iluzii create de el
insusi si niste experiente reale din aceste Lumi. Exista destui autori care pun pret pe o multime de trasaturi
nepractice ale Adeptului (cum ar fi cele din Magia Ceremoniala sau Practica Magiei Evocationale),
majoritatea din perioada Evului Mediu si imediat dupa, dar si autori moderni care mai mult copiaza stilul
celor din vechime fara a cuteza sa-l schimbe sau sa-l conteste. Un Adept al Stiintei Oculte TREBUIE sa
conteste ceea ce cei dinainte de el au propus si stabilit ca si legi. Acesta trebuie sa indrazneasca sa puna
la incercare tot ceea ce altii au trasat drept reguli fixe si de neschimbat, cautandu-si propria cale si
hranindu-se doar cu propriile descoperiri realizate intr-un mediu sufletesc propice. Cei care cred ca
singura cale este sa calci pe urmele celor din trecut, sa le stapanesti metodele si sa le respecti regulile, si
abia apoi sa incerci sa-ti incropesti propria cale din fragmentele celor de dinainte, sunt mai degraba cei
care prefera o cale sigura, lipsita de necunoscut si astfel, doar ceva imprumutat. In fiecare Adept autentic
se gaseste cate o cale care asteapta sa fie descoperita, si aceasta nu are nevoie de “aprobarea” celor
contemporani cu el sau celor de dinainte. Chiar si de va insemna sa nege, respinga, refuze sau sa treaca
peste invataturile si metodele celorlalti, Adeptul trebuie sa continue sa descopere unicitatea sa si, in ea,
sa-si realizeze propria cale spirituala din reflexia Existentei in el
 Nu este un secret faptul ca, pentru a fi un Adept al Stiintei Oculte cu adevarat, trebuie sa ai taria
si indrazneala sa nu te zdruncini in fata necunoscutului, fricii, greutatilor vietii si a presiunii sufletesti
simtita atunci cand realizezi ca esti singurul care poate parcurge calea asta; nimeni nu o poate face in locul
tau si nimeni nu ar trebui sa-ti dicteze calea in vreun fel. Asta nu inseamna ca trebuie sa refuzam orice ar
spune ceilalti, daca nu coresunde cu parerile noastre, ci doar sa trecem totul prin filtrul unei analize si
judecati sanatoase, ca apoi sa punem in aplicare si sa vedem ce ne este de folos din acele lucruri. Atat
pentru acum.
Cartea lui Mysalis (I)

In cele ce urmeaza voi posta cateva fragmente din manuscrisul "Cartea lui Mysalis", pe care le consider de
o mare importanta pentru Adeptii Stiintei Oculte.
"Mysalis, nume care-l va ascunde pe veci pe cel care a venit dintre stele si s-a trezit aici in Marea
Adormita. Mysalis, cel ce a vazut dincolo de Cortina Cerului, aici isi asterne invatatura sa pentru ca cei
indeajuns de rabdatori sa o poata cunoaste, cuprinde si insamanta in ei.
Nu exista lucruri in Ceruri care sa nu poata fi cunoscute de catre cei de pe Lumi, si nici lucruri din
Lumi care sa nu se reflecte in Ceruri. Constiintele insa nu pot sa inteleaga decat ceea ce se afla deja in ele,
peste tot Reflexia fiind forta care hotaraste ce poate o fiinta sa cunoasca si ce nu, ce poate macar sa
conceapa si ce este total in afara puterii sale de a intelege. Puterea de Reflexie a Omului este cu mult
peste ceea ce a explorat umanitatea pana acum, si este greu de inteles pentru cei mai multi Copii ai
Pamantului ca nimic nu le interzice sa paseasca pe Calea Cunoasterii, in afara propriilor lor frici si piedici.
De ce este atat de greu sa inteleaga asta ? De ce are Omul atat de mult potential in El si totusi il iroseste
afundandu-se in materie, taindu-si putin cate putin din cordonul care-L leaga de Stele ?
Cunoasterea Stelelor este cea care a dat nastere Lumilor, prin Forta care a cioplit sistemele solare
si dincolo de ele. Aceasa Forta a declansat aparitia Constiintelor care sa intretina energia din spatele
Ansamblului de Sisteme Solare, formand astfel si o multime de Lumi si variante ale lor care sa fie populate
de aceste Constiinte. Ierarhia lor nu poate fi inteleasa de Om in intregime atat timp cat Acesta este legat
de invelisul sau carnal. Cand ar putea sa-l poata parasi fara a muri, cu adevarat, misterele Ierarhiei ii vor fi
revelate rand pe rand. Bazele Cunoasterii Stelelor sta in esenta celor 25 de nuclee din structura umana, 3
centrale si 11 perechi dominate de primele. Ankton, Alaphaz, Anemur guverneaza potentialul Omului de
a se putea conecta la Arhivele Stelelor aflate in spatele fiecarui strop al Fortei Creatoare, in esenta fiecarui
lucru care exista. Pe masura ce Constiinta reuseste sa fie familiarizata cu cele 3 nuclee va putea sa
patrunda si mai adanc in Arhitectura Universala, lasand in umbra sa omul pamantean in care traieste, si
aventurandu-se tot mai departe de ceea ce Omul are nevoie pentru a supravietui pe Pamant. Astfel este
Cunoasterea Stelelor, o invatatura indepartata nu prin spatiu si timp, ci prin gradul de Reflexie al
Constiintei; astfel Ea este doar pentru cei care stiu sa se lepede de vestmintele umane fara a le pierde de
tot, pentru cei care stiu sa calatoreasca prin Reflexie fara sa mai conceapa spatiu sau timp, emotie sau
gand, imagini sau senzatii ale omului."
(...)
"Este cunoscut celor care au patruns pe aceasta Cale ca intoarcerea inapoi in simturile umane este
dificila, de cele mai multe ori durand saptamani sau luni ca o Constiinta sa se poata ancora din nou in Om.
Uneori, intoarcerea nu va avea loc de tot, ci va ramane o parte din calator printre Stele, chemandu-l mereu
inapoi spre o si mai mare expansiune si indepartare de Pamant. Pentru ca cele doua Forte sunt vii si
lucreaza mereu, una care-l trage pe om spre materie si-l face capabil de viata in trup dupa legile naturii, si
alta care-l trage pe om spre Stele, incurajandu-I aspiratiile spre Spirit si indepartandu-l de materie. Cand
cele doua sunt in echilibru, la fel este si Omul. Cand una ajunge sa o depaseasca sau sa o domine pe
cealalta, Omul isi pierde echilibrul."
Cartea lui Mysalis (II)
Un fragment din "Cartea lui Mysalis" despre sanatate si vindecare.

"Cunoasterea Naturii aduce cu sine cunoasterea legilor Ei, dupa care toate au loc pe Pamant. Astfel,
intelegem ca este in ordinea naturala a lucrurilor ca tot ce este viu pe lumea asta sa evolueze neincetat,
sa se schimbe si, in aceasta schimbare sa dea de obstacole si sa faca greseli care perturba echilibrul
fiintelor. Si din aceste greseli, noi cai de evoluare apar care sa respecte Echilibrul si mai bine, astfel Forma
schimbandu-se la nesfarsit. Dar omul nu a inteles ca prin aceste greseli pe care el insusi le face fata de
corpul lui muritor, de fapt contribuie la evolutia Omului ca si colectiv. Bolile nu sunt, asa cum acuza multi,
niste semne ale lipsei Echilibrului in mod absolut. Ci dimpotriva, boala trupului este nevoia Echilibrului de
a lua noi forme, si a se adapta Legii Schimbarii. Cand un Om doreste sa indeparteze boala din corpul altuia,
trebuie sa tina cont de acest lucru si sa vada doar Umbra Echilibrului, nu absenta lui in trupul celuilalt.
Energia care compune aceasta Umbra nu este cu nimic mai diferita decat cea din Echilibru, astfel nu poate
fi considerata negativa. Deci nici energia Echilibrului nu poate fi numita pozitiva, caci impartind astfel
Substanta nu vom ajunge decat la mari greseli de judecata. Cand se vrea vindecarea unuia, Omul trebuie
sa apeleze la energia vitala a celui bolnav, in Nucleul Soarelui din el, si sa hraneasca Echilibrul din corpul
acestuia pana in punctul in care boala nu mai este necesara si Umbra dispare."

(...)
"Cand Omul intelege cum sa se simta acasa in mijlocul Naturii, intelege si puterea pe care Aceasta o are
asupra Lui. Stand in mijlocul Naturii, Omul poate invata despre El insusi prin Reflexie, observand ce anume
face Natura in fiinta Sa, cum prinde radacini intr-o padure si se hraneste cu propria ei seva vitala. Dar un
om a carui minte este haotica, ai carui sentimente plutesc in gol si fara tinta, nu poate sa traiasca Natura
asa cum este Ea. Mintea trebuie facuta din stapanitor, un servitor, iar emotiile trebuie calmate cu
blandete, in Tacere si prin respiratie. Odata ce acestea se afla in mainile Omului, El poate sa fie unul cu
Natura, fara ganduri, fara emotii. Aceasta Armonie nu poate fi intrerupta decat de El insusi, indiferent ca
este in sanul unei paduri sau in mijlocul orasului, Ea continua sa se manifeste in Om atat timp cat Acesta
ii permite. Astfel ne invata Mysalis, precum Stelele isi urmeaza cursul prin Cer, cum lucreaza una cu alta si
cu Constiintele pe care le gazduiesc, asa trebuie sa invete si Omul locul Sau in Existenta."
Constiintele nevazute ale Naturii (I)
Natura, cea mai proeminenta megaconstiinta a planetei. Datorita ei, noi putem sa ne ducem
existenta aici. Datorita ei, reusim sa supravietuim zi de zi, nu numai din ceea ce ne ofera fizic, ci si prin
prezenta sa energetica. Insa un aspect de care nu sunt constienti oamenii de rand, este acela ca Natura
este de fapt o lume plina de entitati, forte constiente care stau in spatele a ceea ce vedem ca fiind roci,
plante, animale. In cele ce urmeaza as vrea sa explic cate ceva despre constiintele din, probabil, cea mai
placuta manifestare a Naturii: padurea.

In cazul de fata voi vorbi despre padurea temperata in principal, insa ceea ce voi spune este valabil
pentru toate tipurile de paduri, in esenta. Cand ne plimbam prin ea, savurand marea de verdeata si
salbaticie, nu trebuie sa uitam ca in spatele fiecarui copac, fiecarui tufis, in spatele fiecarei vietati exista o
energie activa, vie, anume calibrata pentru a pastra armonia intr-o continua transformare care are loc in
cadrul padurii. Din aceste vietati, o parte ne apar noua in forma fizica prin ceea ce numim plante si
animale. Dar in spatele padurii exista o multime de alte fiinte care ne-ar fi invizibile daca nu am poseda
capacitatea de a detecta aspecte dincolo de materie. Ma refer, evident, la asa-numitele simturi subtile.
Daca apelam la ele sa percepem padurea, primele senzatii sunt difuze, dispersate si oarecum omogene.
Percepem o forma de viata care ne inspira vitalitate (motiv pentru care unii oameni cauta revigorarea
fizica si sufleteasca in cadrul padurii), dar in acelasi timp este dificil sa distingem forme individuale de
constiinta. De ce ? Pentru ca interconectivitatea fiintelor padurii este atat de mare incat dureaza ceva
timp pentru a putea sa receptam dincolo de filamentele care le pastreaza in permanenta conectate. Pe
masura ce ne pastram rabdarea si incercam sa aderam la aceasta armonie, simturile incep sa capteze
diverse prezente. Este foarte important sa intelegem faptul ca aceste entitati nu traiesc dupa standardele
de viata umane, si insasi sentimentele si gandurile noastre sunt straine fata de energia lor. Ca sa le
receptam corect, trebuie sa apelam la cele mai profunde si primitive (simple, de baza, vechi) manifestari
sufletesti ale noastre. In padure vom simti cum instinctul nostru de supravietuire, de protejare a fiintei
noastre si de hranire devin tot mai puternice, pe masura ce ne permitem sa aderam la energia Naturii.
Interconectivitatea plantelor ne inspira o senzatie puternica de respect, de apartenenta la Natura, si de
umilinta in fata puterii imense pe care o are asupra oricui care intra in cadrul ei.

Pentru cea mai mare parte din entitatile Naturii, omul nu are nume. Desi in unele scrieri se
vorbeste despre cele patru tipuri de elementali de baza, Natura in sine nu este compusa doar din acestia.
Putem sa comparam rolul celor patru categorii de elementali (foc, apa, aer, pamant) pentru entitatile
Naturii, cu bacteriile din organismul nostru care sunt in simbioza cu noi si fara de care viata noastra fizica
nu ar putea exista. In acelasi fel, elementalii compun forme de viata care sunt de extrem de multe feluri.
Sa luam plantele. Ceea ce noi observam ca fiind specii si genuri, datorita trasaturilor lor fizice distincte,
alcatuiesc de fapt familii de o energie distincta. In cadrul florei, nu exista de fapt indivizi energetici cu eu
propriu, ci mai degraba grupe de constiinte care lucreaza ca una singura. Chiar daca noi vedem plante
individuale din aceeasi specie pe plan fizic, in cadrul constiintei lor ele sunt una, indiferent pe ce parte a
globului se afla. Totusi, ceea ce le determina ca in materie sa se manifeste individual de cele mai multe
ori, este o forma de energie care actioneaza in pragul dintre lumea fizica si cea asa-zis “elementala”.
Aceasta face conversia legilor de manifestare de la trecerea dintr-o lume in alta, impunand astfel
constiintei plantelor sa ia forme individuale, conform formelor de manifestare gasite pe Pamant. Daca,
ipotetic, viata pamanteana ar fi fost de total alta natura, e posibil ca pe intreaga planeta sa fi existat o
singura planta fizica, dar cu diverse manifestari de suprafata interconectate. Dar cum pe aceasta lume
exista niste legi biologice foarte clare, multiconstiintele plantelor trebuie sa se supuna lor pentru a exista
aici. Intrebari de genul “dar de ce se manifesta ele aici ?” nu constituie subiectul articolului de fata.

Astfel, daca incercam prin intermediul simturilor subtile (care, evident, trebuie sa fie indeajuns de
rafinate pentru astfel de perceptii) sa observam ceea ce se afla in spatele unei plante, vom vedea ca
aceasta este dificil de localizat ca si individ; in schimb vom receptiona intensa interconectivitate cu restul
plantelor de aceeasi specie si, intr-un final cu toate plantele din lume. Insa raportul dintre specia lor si
restul plantelor din lume se resimte energetic destul de distinct. Este posibil chiar si sa aflam ce putere ar
avea diverse plante asupra noastra daca incercam sa meditam (cu rabdare, sa cautam prin simturile
noastre subtile) asupra lor, cautand similaritati dintre energia din spatele lor si energia noastra vitala.
Unde se gasesc semnaturi energetice comune, putem spune ca acea planta poseda anumite calitati care
pot contribui la intretinerea acelor aspecte din noi. Insa studii mai elaborate de acest tip pot sa dezvaluie
daca este vorba despre calitati curative, tonifiante sau pur si simplu nutritive. Vreau sa scot in evidenta ca
astfel de activitati trebuie sa le intreprinda doar un om care are deplina incredere dovedita in repetate
randuri in simturile sale subtile. In caz contrar, rezultatele pot sa fie foarte amagitoare si daca se testeaza
plante necunoscute care apoi sunt consumate, pot aparea intoxicatii din cauza unor interpretari incorecte.
Mare atentie ! Atat pentru acum.
Constiintele nevazute ale Naturii (II)
Se vorbeste des in practicile pagane (si nu numai) despre propritatile magice ale plantelor. Dupa
cum am spus in articolul precedent, in spatele tuturor plantelor exista diverse constiinte care actioneaza
ca si colective mai mult, decat ca si indivizi. Aceste constiinte au in natura lor caracteristici care, cand sunt
proiectate in plan fizic, imprima plantelor niste trasaturi biologice (chimice mai ales) specifice. Noi le
regasim sub forma substantelor chimice din compozitia corpului fizic al plantei. Unele pot sa fie foarte
folositoare organismului uman din acest punct de vedere (ceaiuri, comprese etc), altele sunt neutre sau
chiar toxice. Insa daca reusim sa apelam si la energia constiintelor din spatele lor odata ce le consumam
partea fizica, putem beneficia atat de proprietatile lor fizice cat si cele subtile. Cu toate ca suna brutal
acest lucru, acele constiinte cedeaza o parte din proprietatile lor corpului nostru vital mai ales, insa ele nu
pierd ceva la propriu, in acelasi fel in care nu putem spune ca secam pamantul daca bem apa dintr-un
izvor. Exista un circuit care intr-o buna zi va restitui energia pe care am preluat-o din natura, inapoi la
sursa.

De aceea se vorbeste in unele scrieri mai vechi despre anumite perioade ale anului, lunilor, zilelor
in care plantele asa-numite magice trebuie sa fie culese. Motivul ? In functie de ciclicitatea planetei prin
Sistemul Solar (care este un sistem energetic, pana la urma, interconectat la randul sau), a energiei Lunii
fata de Pamant si a pozitiei Pamantului fata de Soare, constiintele din spatele plantelor isi modifica
manifestarile. Acest lucru il observam si in planta fizica, a carei comportament si cantitate de secretii pot
sa difere enorm. Insa influenta energetica a diverselor corpuri ceresti si nu numai, imprima anumite
schimbari in multiconstiintele plantelor, formand un fel de ciclu. Exista anumite ore, anumite zile, anumite
luni in care anumite plante magice sunt cele mai potente, spre exemplu, datorita acestui fapt.
 Un culegator care doreste sa preia si energia acestor plante, nu numai proprietatile lor fizice,
trebuie sa inteleaga doua lucruri: faptul ca nu este obligatoriu ca acea planta sa fie culeasa in perioadele
specifice cu energie inalta, pentru ca nu inseamna ca este absenta acea energie daca nu este culeasa in
acel moment; si faptul ca nu orice planta dintr-o anumita specie este potrivita pentru fiecare om in parte.
Trebuie cautata una care sa rezoneze cu energia proprie, tot prin intermediul simturilor subtile. Odata
gasita, este recomandat sa ne asezam langa ea, sa cautam sa ne conectam puternic la energia
multiconstiintei ei, si sa ii cerem aprobarea. Nu prin cuvinte mentale sau verbale, ci prin a observa daca
prezenta noastra este acceptata fara vreo reactie de respingere sau incompatibilitate. Abia apoi poate fi
culeasa si folosita.

Totusi, nu este obligatorie consumarea partii fizice a plantei pentru a putea sa beneficiem de
energiile folositoare pe care constiintele din spatele ei o au. Desi efectul nu este atat de evident pe timp
scurt uneori, totusi el este prezent daca se persevereaza. Conectarea la energia unei plante prin gasirea
acelei stari primordiale din noi poate sa ne ajute la fel de mult. Daca, plimbandu-ne prin padure, alegem
sa ne asezam si chiar sa dormim langa trunchiul unui anumit arbore, si ne conectam in mod constient la
energia constiintelor din spatele lui si a speciei lui, putem resimti efecte la inceput mai estompate dar
ulterior tot mai evidente. Trebuie sa reamintesc faptul ca energiile plantelor sunt primordiale, diferite de
ceea ce noi simtim zi de zi. De aceea dureaza ceva pana ne obisnuim cu ele, pana reusim sa le detectam
pe fundalul “zgomotului” in care majoritatea dintre noi ne traim viata. Dar odata ce reusim sa facem acest
lucru, observam pe aura noastra vitala faptul ca semnatura energetica a acelei specii de copac (spre
exemplu) este prezenta. Insa aceasta are nevoie de actiunea noastra constanta, constienta, de a o accepta
si folosi in noi si mai ales, a-i da voie sa faca modificarile necesare. Repetand expunerea la acea specie de
copac de cel putin 3 ori pe saptamana, poate sa ne surprinda dupa cateva saptamani cu niste schimbari
foarte evidente in noi. Indicii despre proprietatile energetice ale plantelor pot fi gasite si cautand efectele
lor fizice, insa aceasta nu este o metoda recomandata. Mereu, perceperea directa a puterii plantelor prin
simturile subtile proprii da rezultatele cele mai utile.

Cel mai bun mod de a ne ascuti simturile cu privire la detectarea constiintelor plantelor este de a
realiza calatorii dese prin Natura, mai ales paduri, si a exersa diverse exercitii de perceptie. Este foarte
important sa invatam sa nu lasam gandurile si emotiile proiectate sa ne incurce in vreun fel. Inainte de
orice astfel de exercitiu, trebuie sa ne asiguram ca suntem intr-o stare de relaxare completa, fara vreo
intentie sau vreun sentiment mai proeminente. Primii pasi in a simti fluxul Naturii trebuie sa ne faca sa
intelegem constiintele Naturii. Acestea nu au emotii ca si oamenii, nu au ganduri, nu au manifestari
sufletesti similare noua. Totusi, alcatuirea lor energetica are aspecte comune cu a noastra, fapt care ne
permite sa realizam punti de comunicare intre noi si ele si, astfel, sa le detectam. Pentru a face asta, omul
trebuie sa devina planta, metaforic spus. In acelasi fel, unii shamani amerindieni se “transformau” in
animale si puteau calatori prin ele la distanta mare si sa auda si sa vada lucruri departate lor (despre
animale voi vorbi in alte articole), prin a reusi sa se “reduca” la o stare sufleteasca animalica (nu in sens
negativ) si a se contopi apoi cu un animal care accepta prezenta shamanului in el. In cazul plantelor, omul
trebuie sa se “transforme” intr-o planta prin a-si modela aspectele sale sufletesti dupa cele ale plantelor.
Gandurile si emotiile nu au efect aici la propriu, ci doar impulsurile interioare primordiale. Prin acestea,
se poate realiza o forma de comunicare cu constiintele plantelor abia dupa ce comuniunea cu ele este
armonioasa in intregime. Acest proces poate dura mult timp, uneori chiar si ore intregi sau zile, cu
repetate astfel de sedinte. Insa odata realizat, omul trebuie sa poata sa-si simta existenta prin corpul
plantei (sau plantelor) vizate, sa simta lumea din jur si propriul trup ca fiind de fapt insasi planta si
pamantul de sub ea in care i se afla radacinile. Cand reusiti sa va simtiti confortabil intr-o astfel de stare,
avand doar o mica “amintire” despre prezenta corpului vostru uman, atunci comuniunea cu plantele este
la putere maxima.

Trebuie inteles ca aceasta comuniune nu se termina odata ce ati parasit starea respectiva de
contopire cu planta, nici nu dispare cand plecati din padure, decat daca alegeti sa o sfarsiti. Am intalnit
diversi oameni, practicanti de multiple stiluri de meditatie, care odata ce-si terminau sedinta, se
comportau de parca meditatia in sine s-a terminat. Dar este doar alegerea lor sa fie lucrurile asa. Meditatia
poate continua pe fundal in constiinta voastra cat timp o intretineti intr-o forma latenta in voi. La fel, si
conectarea cu plantele dintr-o padure poate sa fie la fel de activa cand sunteti adanc afundati in oras si in
viata zilnica, ca si atunci cand sunteti in sanul Naturii. Acest lucru depinde doar de voi.
Despre Reincarnare (I)
Reincarnarea este un fenomen profund neinteles de majoritatea celor care cred in el sau incearca
sa-l explice. Majoritatea resurselor despre reincarnare provin din vechile scrieri care tratau intr-un mod
mistic, simbolic, religios acest proces si, astfel, imprecis si inexact. De fapt, multe dintre aceste surse sunt
departe de a reda complexitatea unui proces energetic atat de important ca si reincarnarea. Prin Ergoexie,
putem descoperi in mod clar faptul ca transferul constiintei umane de la o viata la alta este realizat pe
diverse canale si intr-un mod foarte diferit de cum majoritatea isi imagineaza.
 Ce trebuie inteles, inainte de toate, este felul in care omul este alcatuit. Vorbim aici despre
componentele sale, corpurile, care desi sunt distincte ca si functii, ele sunt interconectate cam in acelasi
fel ca si organele fizice. Fenomenul principal asupra caruia sa ne indreptam atentia pentru inceput este
moartea, pentru ca in cadrul mortii putem observa ceva care se repeta in mod oarecum invers in cazul
nasterii. In cazul mortii, corpul fizic este cel care vine scos din functiune primul. Din clipa mortii fizice,
corpul vital se desprinde si se dizolva incet, incetandu-si influenta asupra trupului, care este “preluat” de
energiile naturii si automat, si de legile sale. Acestea dicteaza substantelor chimice din corpul fizic sa se
descompuna in forme stabile din punctul de vedere al campului vital planetar, motiv pentru care are loc
procesul de descompunere observat clar in cazul tuturor. Astfel, cat timp noi traim aici, corpul nostru vital
dicteaza substantelor chimice din trup sa functioneze dupa modul care ne intretine viata. Insa ce cauzeaza
aceasta detasare a corpului vital ?

Ca sa raspundem la aceasta intrebare, trebuie sa ne indreptam privirile spre aspectele de dincolo

de corpurile mental si emotional, mai precis in acel nivel intermediar cumva, numit de unii corp cauzal. In
acest corp cauzal, care puteti sa-l priviti ca pe un fel de nodul de informatie, se convertesc o multime de
impulsuri energetice venite atat de la persoana fizica si faptele sale, cat si de la aspectele cosmice ale
Omului, intr-o forma generala si centrala care sa poata apoi fi redistribuita in ambele directii sub forma
de raspunsuri. Exista o multitudine de factori care pot cauza moartea, ce pot proveni atat dinspre corpul
fizic cat si dinspre aspectele cosmice. Insa ce este cel mai important lucru este faptul ca din acest corp
cauzal porneste adevaratul impuls (sau raspuns) de a desprinde corpul vital de corpul fizic. Ceea ce trebuie
inteles aici este ca, desi nu se supune legilor timpului totusi, din punct de vedere temporal, putem spune
ca urmatoarele corpuri se dizolva si se desprind de constiinta omului destul de lent. Uneori poate dura
zeci de zile sau chiar mai mult, dar asemenea cazuri sunt foarte rare. In aceste situatii, apar acele
fenomene (ma refer la cele autentice) in care anumite locuri sau persoane se poate spune ca sunt
bantuite. Ceea ce se intampla acolo, este ca reziduul unei persoane (sau mai multe) continua sa actioneze
fara influenta unui Eu care sa le directioneze, si pastreaza un oarecare automatism din timpul vietii care
le forteaza sa actioneze in moduri specifice. Daca un om si-a incarcat corpurile emotional si mental cu o
multime de probleme, fixatii, treburi nerezolvate, pot sa aiba un impact atat de puternic asupra acestor
corpuri incat pana cand acestea se dizolva (dupa mai mult timp decat in mod normal, datorita acelor
probleme imprimate) actioneaza asupra subiectelor acelor fixatii in mod activ.
 Dar odata ce acestea se dizolva fie natural, odata ce problemele respective se rezolva, fie impus
prin interventia unui practicant bine informat si abil, esenta informationala a lor este substrasa si stocata
intr-o forma de arhiva cauzala, pastrata intre vieti. Insa directia in care se transmit aceste esente nu este
deloc liniara. Mai precis, aceste esente nu se vor transmite direct in viata urmatoarea a acelui Eu cosmic,
ci vor fi distribuite total sau partial in alcatuirea corpurilor respective a altor oameni.

Trebuie sa intelegem si ce este un corp, pentru a putea intelege si felul in care esenta energiei celor
subtile se transmite mai departe dupa moartea unui om. Un corp constituie unealta si vehiculul prin care
o constiinta interactioneaza si percepe un anumit plan de manifestare energetica. In cazul corpului fizic,
acesta este dotat cu simturi externe si interne, prin care interactionam atat cu el insusi cat si cu mediul
fizic; actionam asupra mediului si totodata percepem si actiunile sale asupra corpului nostru material. In
cazul corpurilor subtile, situatia este similara, pe o parte, si total diferita pe alta. Diferenta consta in faptul
ca, fiind constituite din alte forme ale Substantei Universale decat cel fizic, manifestarile lor sunt foarte
diferite de ceea ce observam in materie. Totusi, cele 10 Principii Hermetice se respecta in cadrul lor, in
anumite forme si variatii.

Cand un om traieste, el se foloseste de corpul mental pentru a procesa ganduri, a sustrage idei si
invataturi pe seama experientelor in corp, a procesa ceea ce simturile fizice si emotionale ii ofera si asa
mai departe. Corpul emotional in schimb are un rol foarte puternic atasat de cel mental, pentru ca cea
mai mare parte a emotiilor sunt bazate pe ceea ce mintea poate intelege si cunoaste despre ceea ce se
intampla cu propria fiinta si cu mediul din jur. Cu alte cuvinte, fara mental, emotii nu exista la propriu.
Acestea sunt interdependente. Insa in acelasi fel in care corpul fizic pastreaza, sub o forma sau alta,
impresiuni ale experientelor prin care a trecut si nu ramane acelasi pe toata durata vietii, la fel se intampla
si cu corpurile mental si emotional. Acestea isi schimba forma, constitutia si chiar si continutul
informational (nu ma refer doar la informatie mentala ci si la cea emotionala). In momentul mortii fizice,
aceste doua corpuri (cum spuneam mai devreme) pot sa ramana in preajma mediului in care a trait
persoana, daca exista impulsuri indeajuns de puternice in ele pentru asa ceva. Dar odata ce le vine si lor
randul sa se dizolve, modul in care ele au fost schimbate de catre om in timpul vietii sale, nu se pierde. In
schimb, odata cu dizolvarea lor in energia colectiva mentala si emotionala, se pastreaza si impresiunile lor
care au o anumita semnatura specifica. Spre exemplu, particularitati de adaptabilitate mentala mare pe
care le-a dobandit omul in timp ce traia, prin diverse metode, raman cumva “inchistate” intr-o forma
specifica de natura mentala si prin constientul colectiv, pot sa adere la corpul mental al unuia care abia se
naste sau care traieste si se apropie de aceeasi “formula” prin eforturi proprii. Acea energie mentala
specifica a omului care a murit poate sa adere la energia mentala a altuia, uneori chiar si la secole intregi
distanta. In acelasi fel, ADN (si automat si niste mici particularitati fizice) de la un stramos ce traia acum
400 de ani de-al unui om modern, poate sa se manifeste in corpul celui din prezent abia acum, fara sa aiba
in totalitate aspectul fizic al celui din trecut.

Astfel, este foarte posibil ca portiuni din corpul mental al unui practicant ocult din trecut sa se
transfere in corpul mental al unui fizician din prezent si sa-si ofere contributiile sub o total alta forma decat
a facut-o cand era atasat de fiinta ocultistului. Insa trebuie inteles clar: nu se transfera amintiri sau idei,
nici emotii. Se transfera mecanisme si predispozitii de gandire sau tipare emotionale. Cand un om cauta
sa-si cunoasca vietile anterioare, trebuie sa stie sa distinga clar intre ceea ce fiinta lui a imprumutat de la
alte fiinte umane si ceea ce a fost cu adevarat o alta manifestare fizica a Eului sau cosmic. Tocmai in acest
loc se fac multiple greseli, cand un clarvazator care nu este constient de aceste detalii, incearca sa observe
trecutul lui sau al altor persoane in alte incarnari. Multi se duc pe liniile mental-emotionale fara sa vrea,
in loc sa urmeze energia care ramane stocata pe plan cauzal si care poate directiona clarvazatorul spre
impulsul care a dat nastere unei vieti din trecut a Eului cosmic, ce se gaseste in spatele unui om din
prezent. Altfel tot ce va face, va fi sa urmareasca reziduuri ce pot apartine unei multimi mari de oameni si
cumva sa vada ori franturi ce nu tin de el, sau sa fie fortat sa asambleze astfel de franturi intr-o imagine
falsa despre o viata anterioara.

Intr-un articol viitor voi veni cu detalii despre criteriile pe baza carora se fac astfel de transferuri
de corpuri de la o viata la alta, de la un om la altul, si de la o incarnare a unui Eu la alta, a aceluiasi Eu.
Ocultismul (I)
De ce practica oculta este atat de importanta pentru cel chemat catre ea? De ce omul ar trebui sa
ofere acestui domeniu mult mai multa atentie? Ce poate oferi practica oculta unui om, pana la urma?
Evident, vorbim despre un om cu inclinatie spre o asemenea forma de cunoastere.

Observam usor faptul ca in ziua de azi, ocultismul a intrat in categorii cat se poate de eronate de
gandire. Fie este privit ca o superstitie inutila, imaginatie si inventie, fie ca ceva malefic si intunecat, fie ca
un domeniu rezervat doar unor oameni alesi, sau ca ceva prea dificil pentru a putea fi practicat si cunoscut
de catre un om ocupat din societatea actuala. Insa in esenta, ocultismul este de fapt doar o practica
ascunsa, ocultata prin diverse metode de ochii oamenilor din jur. Nu reprezinta nici macar o practica
spirituala la propriu. Dar stim ca ocultismul se refera exact la acest tip de practica si cunoastere, ceva
subtil, nefizic, prin contactul cu lumile de dincolo de material.

Celui cu inclinatie spre o asemenea abordare a vietii ii este clar faptul ca omul nu este doar
aceasta substanta grosiera din care este alcatuit corpul, desi aceasta trasatura a materiei este evidenta
doar prin simturile fizice. Prin simturile subtile putem percepe ca materia este la fel de “spirituala” pe cat
este corpul mental spre exemplu. Simturile subtile ne pot prezenta corpurile subtile relativ la fel de
compacte pe cat observam corpul fizic cu ochii nostri. Acest lucru a constituit substratul multor
interpretari imaginare medievale si nu numai, care prezentau fiintele nefizice prin descrieri coloristice sau
de diverse forme mai mult sau mai putin asemanatoare cu cele fizice. Dar ocultistul perseverent nu va
face greseala de a considera acele forme si culori ca fiind proprii fiintelor respective, asa cum nici corpul
nostru fizic nu ne apartine la propriu. De ce? Pentru ca in clipa mortii, el ne este luat si noi nu putem face
nimic decat sa-l parasim; suntem gazduiti temporar in el si in mod clar nu ne apartine cu adevarat. El ne
reprezinta pana intr-un punct. Asa si ocultistul clarvazator intelege ca imaginile prezentate lui de catre
propriile simturi spirituale sunt doar reprezentari limitate ale lumilor subtile. Si odata ce intelege asta,
intelege si multitudinea de resurse de informatii disponibile lui in aceste lumi.

Ocultismul, in aceasta formula, serveste omului prin a-l informa despre natura sa nefizica, precum
si despre aspectele fizice si nefizice deopotriva ale Universului si Existentei. Importanta unui asemenea
lucru este inteleasa doar de catre cei care au o chemare spre un asemenea stadiu de elevare sufleteasca.
Cei care inca nu sunt atrasi de asa ceva la modul serios sunt doar supusi altor lectii, strict legate de lumea
aceasta si de lectiile pe care le are de oferit la un nivel superficial din punct de vedere mental si emotional.
Din acest motiv, practica spirituala trebuie sa ramana oculta pentru cei care inca nu au patruns sincer in
acest domeniu, indiferent ca ar da semne ca vor sa o faca. Curiozitatea umana este mare si nu trebuie
confundata cu o potentiala dedicare din partea omului. Faptul ca un om, prin curiozitatea lui, va vrea sa
abordeze domeniul ocultismului doar la nivel de informare, nu inseamna ca acesta nu va recurge la
batjocura si repulsie atunci cand va descoperi ce cuprinde acest domeniu; un asemenea comportament
se datoreaza in mare parte lipsei experientelor sau trairilor potrivite care l-ar convinge ca acele informatii
nu sunt doar fantezii. Insa cum exista in prezent multi practicanti falsi, dedicati imaginatiei si mastilor
oculte de suprafata pentru a le da un anumit statut social, este mai degraba ca un neinitiat sa intalneasca
un asemenea impostor decat un practicant autentic.
 La fel ca multe domenii de cunoastere, ocultismul isi are ignorantii si semidoctii sai. Ii putem
detecta usor, observand cat de fluid se muleaza dupa diverse domenii oculte aproape ad-literam,
investind mult in imaginea lor, adoptand un comportament tipic, dictat de acel domeniu, si vorbind numai
lucruri imprumutate din carti specifice. Absenta unor experiente proprii detaliate si a unei cunoasteri pe
masura este un alt aspect demn de luat in considerare atunci cand dorim sa detectam un asemenea
impostor. Un asemenea om nu indrazneste sa devieze de la tiparul programat de cartile citite, pentru a
cunoaste sau testa ceea ce i s-a oferit pe cale directa sau in scris, motiv pentru care acesta nu va avea
trasaturile tipice ale unui om dornic sa cunoasca, ci mai degraba cele ale unui om supus. Aceasta supunere,
mascata intr-o atitudine de dedicare si loialitate false fata de domeniul respectiv, apare de cele mai multe
ori din dorinta de a obtine o rasplata spirituala care sa-i eleveze statutul social (chiar daca in vorbire
denota o tendinta fix opusa), precum si stima de sine. Este genul de supunere de pe urma unei promisiuni
ca daca urmezi o formula fixa, stabilita de altii “mai intelepti”, vei ajunge undeva “sus” si vei iesi din starea
neplacuta in care ti-ai trait viata pana acum. Insa toate acestea sunt puternic mascate de diverse
comportamente programate, fortate, preluate din carti sau din modelul altor practicanti. Aceste masti
includ purtarea unor simboluri specifice pe corp, costumarea in haine pe masura, atitudini de falsa
modestie, deschidere fata de noi, toleranta fata de cei diferiti sau ignoranti, precum si frecventarea unor
locuri aparent desemnate a fi ritualice (paduri, cimitire, ruine etc). Un asemenea impostor ocult este
imaginea unei oi care asculta loiala de ciobanul sau. In acest caz, baciul este o formula foarte
asemanatoare cu cea stabilita de marile religii, binecunoscute ca fiind unelte de manipulare in masa.

Practicantul ocult autentic nu ar trebui sa-si permita sa urmeze un model dat de altii, sau un
sistem care nu-i apartine. Asta ar insemna sa-si cedeze libertatea si individualitatea, doua valori foarte
importante pentru suflet, si sa invite in el o forma de sclavie aparent constructiva. Nu inseamna ca nu se
poate inspira din anumite domenii spirituale sau din sistemele altora, dar ocultismul autentic trebuie sa
fie o reflexie a propriei fiinte, o practica zilnica, un stil de viata, nu un imprumut.