ntr-o carte cu povestioare am citit

o istorie despre doi prieteni

care cltoreau prin deert.
La un moment dat s-a ivit o
nenelegere ntre ei i unul i-a tras o
palm celuilalt.

Rnit, dar fr a scoate un cuvnt, a

scris pe nisip:
ASTZI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN
MI-A TRAS O PALM.

Au mers mai departe pn au ajuns

la o oaz. Au hotrt s se scalde
mpreun.
Prietenul plmuit era ct pe ce s se
nece, dar cellalt l-a salvat.

Dup ce i-a revenit a scris pe o

piatr:
ASTZI PRIETENUL MEU CEL MAI

Cltorul care plmuise i salvase

pe cel mai bun prieten al su a
ntrebat:
Cnd te-am rnit ai scris pe nisip i acum
o piatr. De ce?
i cellalt ape
rspuns:
Cnd cineva ne rnete trebuie s
scriem pe nisip,
unde vnturile iertrii pot s tearg
cele scrise.

Dar cnd cineva face ceva bun pentru

noi,
trebuie s cioplim n piatr,

NVA S SCRII RNILE TALE PE

NISIP
I S CIOPLETI N PIATR
EXPERIENELE TALE FRUMOASE.

Se spune c trebuie doar o

secund
pentru a gsi o persoan
deosebit,
o or pentru a o preui,
o zi pentru a o iubi,
dar o viaa ntreag pentru a uita
de ea.

www.aievea.net
ca s exiti aievea...