Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
G. CALINESCU
G. Calinescu a fost critic si istoric literar; pentru a-si indeplini aceste
meniri, a considerat ca trebuie la randul lui sa scrie in toate genurile si in
cat mai multe specii. Scrie 4 romane: Cartea Nuntii 1933, Enigma
Otiliei 1938, Bietul Ioanide 1953, Scrinul negru 1960.
Opera literara Enigma Otiliei de G. Calinescu este un roman realist de
tip balzacian, cu elemente moderniste, apartinand prozei interbelice. De
asemenea este roman social si citadin.
Este roman realist prin: tema, structura inchisa, specificul secventelor
descriptive, realizarea personajelor, dar depaseste modelul realismului
clasic balzacian, prin spiritul critic si polemic si prin elemente ale
modernitatii.
Proza realist-obiectiva se realizeaza prin naratiunea la persoana a III-a
(nonfocalizata). Viziunea dindaratpresupune un narator obiectiv,
detasat, care nu se implica in faptele prezentate. Desi adopta un ton
obiectiv, naratorul nu este absent, ci comunica, prin postura de spectator
si comentator al comediei umane reprezentate, cu instantele narative.
Naratorul se ascunde in spatele mastilor sale-personajele-fapt dovedit de
limbajul uniformizat.
In acest roman al familiei intalnim tema paternitatii si a mostenirii. Fresca
a burgheziei de la inceputul secolului 20 (in care banul reprezinta un mare
aspect intr-o societate degradata moral), imaginea societatii constituie
fundalul pe care se proiecteaza formarea/maturizarea tanarului care,
inainte de a-si face o cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de
familie.
Titlul initial, Parintii Otiliei, reflecta ideea balzaciana a paternitatii,
pentru ca fiecare dintre personajele participante determina cumva soarta
Otiliei, ca niste parinti. Prin titlul Enigma Otiliei, se pune accentul pe
misterul feminitatii reflectat in personajul cu acelasi nume; ea este
considerata o enigma atat de Felix, cat si de Pascalopol.
Conflictul romanului se bazeaza pe relatiile dintre doua familii inrudite,
care sugereaza universul social prin tipurile umane realizate. O familie
este a lui Costache Giurgiuveanu, posesorul averii, si Otilia Marculescu,
fiica sa vitrega. Aici patrunde Felix Sima, fiul surorii batranului. Un alt
intrus este Leonida Pascalopol, prieten al batranului.
A doua familie este cea a surorii acestuia, Aglae. Clanul Tulea este alcatuit
din sotul Simion Tulea si cei 3 copii, Olimpia, Aurica si Titi. In aceasta
familie patrunde Stanica Ratiu pentru a obtine zestrea Olimpiei.
Asadar, primul conflict este iscat in jurul averii lui mos Costache, in acest
context fiind evidentiata adversitatea manifestata de Aglae impotriva
orfanei Otilia; cel de al doilea conflict este interesul lui Stanica pentru
averea batranului, care destrama familia Tulea
Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului
Pascalopol pentru mana Otiliei.
Romanul este alcatuit din 20 de capitole si este construit pe mai multe
planuri narative: un plan urmareste lupta dusa de familia Tulea pentru
obtinerea mostenirii lui Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei
Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care,
ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a stuadia medicina, locuieste la
tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia. Autorul acorda
interes si planurilor secundare, pentru sustinerea imaginii ample a
societatii citadine.
Succesiunea secventelor narative este redata prin inlantuire (respectarea
cronologiei faptelor). Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul
temporal (intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909) si spatial
(descrierea strazii Antim, a casei lui mos Costache, a interioarelor),
prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul. Finalul este inchis
prin rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog, in care este evocata
intalnirea din tren cu Pascalopol, de unde Felix afla despre plecarea Otiliei.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a
casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix, in momente diferite ale
existentei sale (adolescenta si aproximativ 10 ani mai tarziu, dupa razboi)
si amintirea vorbelor batranului: Aici nu sta nimeni!
Expozitiunea romanului incepe cu venirea la Bucuresti a tanarului Felix,
orfan, absolvent al Liceului Internat din Iasi, in casa unchiului si tutorelui
sau legal, pentru a urma Facultatea de Medicina. Costache Giurgiuveanu
este un rentier avar, care o creste in casa lui pe Otilia Marculescu, fiica sa
vitrega, cu intentia de a o infia. Aglae o considera un pericol pentru
mostenirea fratelui ei. Este realizata in metoda realist balzaciana:
situarea exacta a actiunii in timp si spatiu, veridicitatea sustinuta
prin detalii topografice, descrierea strazii in maniera realista,
finetea
observatiei
si
notarea
detaliului
semnificativ.