Aplicatii de retea n Internet

Posta electronica (e - mail)

World Wide Web
Traditional, Internet - ul a avut patru aplicatii principale, si anume:
- posta electronica;
- stiri;
- conectarea la distanta;
- transferul de fisiere.
Odata cu amploarea luata de Internet, precum si a cresterii popularitatii acestuia n
rndurile utilizatorilor, aplicatiile scrise pentru manipularea informatiilor puse la
dispozitie de aceasta mare retea de calculatoarea s-au diversificat si numarul acestor
aplicatii este n continua crestere.
n continuare se vor descrie principalele aplicatii Internet utilizate n prezent.

Posta electronica (e - mail)

Milioane de oameni sunt conectati ntr-un fel sau altul la reteaua Internet si pot trimite
mesaje prin intermediul postei electronice catre aproape orice utilizator. Uneori singurul
motiv pentru care cineva se conecteaza la Internet este sistemul de posta electronica, care
permite utilizatorilor o comunicare rapida, usoara si eficienta cu ceilalti utilizatori
conectati la sistemul Internet.
Sistemul de posta electronica nu este chiar att de simplu cum pare la prima vedere, dar
programele care permit conectarea la e - mail sunt foarte diverse, si implicit fiecare
utilizator si alege acel software pe care l considera cel mai apropiat intereselor si
pregatirii sale.
Pe scurt, posta electronica, sau e - mail (electronic mail), reprezinta un instrument
puternic si complex, care permite unui utilizator sa trimita orice document creat pe un
calculator catre oricine are o adresa e - mail. Mesajele e - mail pot contine text, grafica,
alte fisiere atasate, secvente audio sau video; deci putem spune ca prin intermediul postei
electronice poate fi transmis orice fisier de tip text sau binar.
Sistemul de posta electronica poate fi utilizat si pentru a transmite acelasi mesaj mai
multor persoane n acelasi timp (de exemplu, o felicitare cu ocazia diverselor sarbatori o
puteti scrie o singura data si apoi sa o transmiteti tuturor prietenilor).
n general pentru a putea transmite un mesaj prin intermediul postei electronice aveti
nevoie de un calculator; un modem care sa conecteze calculatorul la reteaua telefonica;
un program software care va permite utilizarea acestui serviciu de Internet; un acces la
Internet, oferit de un provider sau de un serviciu online, si o adresa de e - mail. Mesajul
pe care doriti sa-l transmiteti este preluat n reteaua Internet de catre un server si apoi
livrat calculatorului mentionat n adresa de e - mail. Presupunem ca avem calculatorul,
modemul, si serviciile oferite de un provider. Cum este alcatuita o adresa de e - mail ?
Adresa de posta electronica este o adresa Internet, care are o forma destul de simpla si
anume este formata din doua parti , despartite de caracterul @; prima parte a adresei

reprezinta numele de conectare a persoanei careia i este destinat mesajul (ID_pers), iar a
doua parte reprezinta denumirea domeniului din care face parte persoana (identifica
nodul destinatie - adresa_nod). Sintaxa generala a unei adrese de posta electronica este:
ID_pers@adresa_nod
Adresele de posta electronica pot fi utilizate si pentru a transmite mesaje catre un
utilizator care nu este conectat la Internet ci la alta retea care are acest serviciu, prin
interconectare.
Daca dispuneti de un browser ca Netscape Navigator / Communicator sau Microsoft
Internet Explorer, aveti la ndemna si toate cele necesare pentru a coresponda online.
Ambele programe contin functii de e - mail destul de extinse.
Alte programe de e - mail mai cunoscute: Pine, daca se utilizeaza sistemul de operare
Unix, EudoraPro, America Online (AOL), Outlook98, HotCast, Calypso, Messenger 4.5,
etc. daca se utilizeaza sistemul de operare Windows.
Pentru a primi sau a trimite un mesaj, un calculator trebuie sa comunice cu un server de e
- mail folosind un anumit protocol de livrare, care trebuie ales n momentul n care se
configureaza software - ul de e - mail. Astfel putem avea urmatoarele protocoale:
- POP - Post Office Protocol (protocol de posta), este un protocol simplu utilizat pentru
aducerea mesajelor dintr-o cutie postala aflata la distanta. Scopul acestui protocol este de
a aduce posta electronica de la distanta si de a o depozita pe calculatorul local al
utilizatorului, pentru a fi citita mai trziu. Este cel mai vechi protocol, prima versiune a
fost definitivata n anul 1984, ajungndu-se n prezent la POP3;
- IMAP - Interactive Mail Access Protocol (protocol interactiv de acces la posta), este un
protocol care a fost proiectat pentru a ajuta utilizatorii care folosesc mai multe
calculatoare (un calculator la birou, un calculator acasa, un calculator portabil). n acest
caz server - ul de e - mail pastreaza un depozit central de mesaje la care accesul poate fi
realizat de pe orice calculator. n comparatie cu protocolul POP3, IMAP nu copiaza posta
electronica pe calculatorul personal al utilizatorului, datorita faptului ca acesta poate avea
mai multe calculatoare;
- DMSP - Distributed Mail System Protocol (protocol distribuit pentru sistemul de
posta), este un protocol care permite utilizatorilor sa aduca posta electronica de pe server
- ul de e - mail pe un calculator (de la birou, de acasa, sau portabil), si apoi sa se
deconecteze de la server.
Atunci cnd alegem un client de e - mail ar trebui sa avem n vedere urmatoarele:
- ce standarde suporta: IMAP4 sau POP3 ?
- capabilitatea de lucru cu conturi de e - mail multiple, att cu POP3 ct si cu IMAP4;
- posibilitatea de a aduce de pe server doar mesajele dorite, celelalte fiind eliminate prin
filtre;
- posibilitatea de arhivare a mail - urilor, precum si importul si exportul textelor;
- ergonomia, care reprezinta interfata cu utilizatorul, modul de explicitate a erorilor
intervenite si documentelor disponibile;
- functionalitatea: n ce masura clientul de e - mail ndeplineste si atinge cerintele
utilizatorului, prin optiunile puse la dispozitie;
- resurse: necesitatile sistemului pentru fiecare aplicatie n parte pentru a rula optim si
fara ntreruperi;
- daca suporta format HTML.

Prin prisma cerintelor de mai sus, vom analiza cteva dintre programele de e - mail mai
cunoscute:
- The Bat!, nu suporta IMAP, n schimb se descurca excelent la capitolul POP3; filtrele
sunt foarte bine realizate; nu suporta n schimb format HTML la compunerea unui nou
mesaj si optiunile elementare de formatare a textului;
- Calypso, suporta att POP3 ct si IMAP4, si conturi de mail multiple; nu prezinta suport
pentru HTML, n schimb este un client de e - mail ergonomic;
- Messenger , suporta toate standardele Internet majore; protocolul principal este IMAP4
si nu POP3; la capitolul de filtrare a mesajelor este destul de limitat, din cauza criteriilor
si actiunilor minimale pe care le puteti selecta;
- Eudora Pro, este unul dintre cei mai vechi clienti de e - mail. Suporta att POP3 cat si
IMAP4; exista posibilitatea de a gestiona mai multe conturi de e - mail ale unui singur
utilizator. Eudora pune la dispozitia utilizatorului filtre destul de capabile;
- Outlook 98, ofera suport pentru toate standardele existente; este dotat cu o interfata
foarte flexibila si usor de folosit, precum si filtre destul de usor de definit
De exemplu programul pentru posta electronica Outlook, care este inclus n Internet
Explorer, se prezinta astfel.

Figura 1 - Otlook Express.

Atunci cnd dorim sa transmitem un mesaj alegem din bara de meniuri New Mail, care va
avea ca efect deschiderea urmatoarei ferestre destinate scrierii mesajului de transmis:

Figura 2 - Fereastra New Message din Outlook Express.

Daca utilizam Netscape Communicator, pentru a transmite un mesaj din bara de meniuri
se alege Communicator si apoi optiunea Messenger; din fereastra care se va deschide
vom alege optiunea New Msg, care va avea ca efect afisarea urmatoarei ferestre

Figura 3 - Compunerea mesajelor utiliznd utilitarul de posta electronica Netscape.

Se observa ca indiferent de programele utilizate pentru transmiterea postei electronice

(Outlook, Netscape, etc.), trebuiesc completate anumite cmpuri, fiecare avnd o anumita
semnificatie. Cele mai importante informatii sunt:
- To - se va scrie numele si adresa destinatarului;
- Cc (Carbon Copy) - aici putem scrie si alte adrese, daca mesajul de transmis trebuie sa
ajunga la mai multe persoane;
- Subject - se prezinta pe scurt subiectul mesajului;
- From - numele si adresa expeditorului;
- Sender - poate desemna o persoana sau un sistem, n cazul n care expeditorul
corespondentei nu este acelasi cu cel care a conceput efcetiv textul
Unele programe de e - mail pot transmite numai text, alte au si facilitati pentru
transmiterea de imagini, fisiere scrise n alte editoare de texte, etc. Pentru a putea
transmite si astfel de fisiere (care sunt tratate ca entitati separate) se utilizeaza optiunea
Attachment. La primirea mesajului destinatarul este atentionat ca mesajul primit contine
si un astfel de fisier.
n general, sistemele de posta electronica pun la dispozitie cinci functii de baza, si anume:
1. Compunerea - se refera la procesul de creare a mesajelor si a raspunsurilor. Pentru
compunerea mesajelor se poate utiliza orice editor de texte, dar sistemul nsusi poate
pune la dispozitie un editor pentru compunerea mesajelor, dotat cu anumite facilitati pe
care le pune la dispozitia utilizatorului: extragerea adresei initiatorului din mesajul primit,
inserarea automata n locul potrivit din cadrul raspunsului.
2. Transferul - se refera la trimiterea mesajului de la emitator (sursa) la receptor
(destinatar).aceasta necesita stabilirea unei conexiuni la destinatie, sau la un calculator
intermediar, emiterea mesajului si eliberarea conexiunii.
3. Raportarea - se refera la informarea emitatorului (sursei) despre ce s-a ntmplat cu
mesajul transmis, si anume: a fost livrat, a fost respins, a fost pierdut ? n functie de
aplicatia utilizata aceste servicii pot fi mai mult sau mai putin reprezentate.
4. Afisarea - se refera la afisarea mesajelor la destinatar, pentru a putea fi citita posta. n
functie de aplicatia utilizata uneori pot fi necesare conversii sau trebuie apelat un
program de vizualizare special.
5. Dispozitia - se refera la ceea ce face destinatarul cu mesajul, dupa ce l-a primit:
eliminarea lui nainte de citire, eliminarea lui dupa citire, salvarea sa s.a.m.d.
Toate programele de e - mail functioneaza pe baza unor protocoale de comunicatie, n
afara celor de livrare, care asigura accesul la server - ul de posta electronica precum si
livrarea mesajelor. Standardele de posta electronica (protocoalele de acces) mai
cunoscute sunt:
- ISO localizeaza activitatile de procesare a mesajelor electronice la nivelul 7 (nivelul
aplicatie) al modelului de referinta OSI. Acesta permite ca diferite retele, care ruleaza
sisteme de operare diferite, sa poata comunica indiferent de deosebirile existente ntre
sistemele de operare respective;
- X.400, reprezinta un set de standarde referitoare la prelucrarea mesajelor, dezvoltat de
CCITT - Comit Consultatif Internationale de Tlgraphie et Tlphonie, si care este
independent de hardware si software;
- X.500, reprezinta setul de servicii de directoare dezvoltat de CCITT pentru a-i ajuta pe
utilizatorii retelelor distribuite sa localizeze utilizatori ai altor retele, carora doresc sa le
trimita mesaje;

- SMTP - Simple Mail Transfer Protocol (protocol simplu de transfer de posta), este un
protocol pentru transferul mesajelor ntre doua calculatoare din retea aflate la distanta.
Este un protocol folosit n Internet, si face parte din stiva de protocoale TCP / IP.
Functioneaza mpreuna cu programe de posta electronica, oferind att pentru client ct si
pentru server functii de transmitere si receptionare a mesajelor e - mail;
- MHS - Message Handlig Service, este un standard popularizat de catre firma Novell. Se
aseamana cu X.400 prin faptul ca un calculator din retea, serverul MHS, transmite mesaje
ntre calculatoare care folosesc sisteme e - mail diferite;
- MIME - Multipurpose Internet Mail Extensions (extensii de posta cu scop multiplu),
este un protocol prin intermediul caruia se pot transmite si receptiona si mesaje non
ASCII: imagini, audio, video, etc.
Pentru ca un anumit protocol sa poata fi considerat performant, adica sa ofere facilitati
ct mai multe, trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:
- sa fie compatibil cu standardele Internet;
- sa trimita, sa regaseasca si sa salveze mesajele;
- sa poata gestiona directori de pe un alt calculator;
- sa poata actualiza starea unor mesaje;
- sa poata partaja cutia de posta electronica.

World Wide Web

Web - ul (World Wide Web sau WWW - pnza de paianjen mondiala) este unul dintre
cele mai interesante servicii oferite de reteaua Internet, fiind instrumentul care a
revolutionat accesul la Internet. Web - ul este de fapt o retea de calculatoare bazata pe
tehnologiile Internet, si care permite utilizatorului unui calculator sa acceseze informatii
aflate pe un alt calculator din retea, fiind un sistem client / server.
Aparut n 1989 la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare), din necesitatea de a
permite cercetatorilor din ntreaga lume sa colaboreze utiliznd colectii de rapoarte,
planuri, desene, fotografii si alte tipuri de documente aflate ntr-o continua modificare,
Web - ul a facut din Internet o entitate mult mai accesibila.
Propunerea initiala, privind dezvoltarea retelei Web, a fost facuta de fizicianul Tim
Berners-Lee, fizician la CERN (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire), n
martie 1989. Crearea Web - ului a fost justificata de nevoia de comunicare ntre oamenii
de stiinta din ntreaga lume, precum si ntre acestia si studentii care participau la diferite
proiecte comune. Desigur, legatura exista si nainte prin e - mail. Ceea ce lipsea era o
baza de date globala pentru toate tipurile de documente, care sa poata fi reactualizata fara
probleme. Aceasta baza de date ar trebui sa functioneze ca o carte: cu ajutorul unor indici
globali sa poata fi gasite usor informatiile necesare. Ceea ce a rezultat este actualul Web:
o baza de date hypertext, la nivel mondial, care poate furniza pe lnga text si sunet si
imagine n toate formatele ca GIF, TIF, JPEG.
Dintre evenimentele mai importante privind dezvoltarea Web - ului amintim:
Prima utilizare publica a Web - ului a avut loc n ianuarie 1992, la Geneva, Elvetia, unde
cercetatorii au avut acces la date Web din site - ul Web al CERN. Cercetatorii au avut
acces la aceste date utiliznd un program special numit browser Web.
Prima interfata grafica care a permis accesarea acestor documente a aparut n februarie
1993 si se numea Mozaic, autorul sau fiind Marc Andreessen, de la NCSA (National

Center for Supercomputing Applications - Centrul national pentru aplicatiile

supercalculatoarelor).
n aprilie 1993, dupa aproape un an si jumatate de la introducerea Web - ului, existau 60
de servere Web. Astazi numarul acestora este la peste un milion.
n 1994, CERN si M.I.T. au format Consortiul World Wide Web, care are drept obiectiv
dezvoltarea Web-ului, standardizarea protocoalelor, si ncurajarea legaturilor dintre site uri. Tim Berners-Lee a devenit directorul acestui consortiu. M.I.T. coordoneaza partea
americana a consortiului, iar partea europeana este coordonata de INRIA, centrul de
cercetari francez.
n 1995 Marc Andreessen paraseste NCSA si nfiinteaza o noua companie, Netscape
Communications Corp., care se ocupa cu dezvoltarea de software pentru Web.
n 1999 America On Line a achizitionat compania Netscape.
Pe zi ce trece Web - ul cstiga tot mai multi adepti si popularitatea acestuia este n
continua crestere.
Daca Web - ul este o retea de calculatoare la fel ca Internet - ul, care este deosebirea
dintre ele? Internet - ul furnizeaza suportul de comunicatie pentru Web, care reprezinta o
colectie de milioane de documente legate (conectate) ntre ele, care se gasesc pe
calculatoare raspndite n ntreaga lume. Putem spune ca Web - ul este cel mai mare
rezervor de informatie electronica din lume.
ntrebarea fireasca pe care si-o pune fiecare atunci cnd vrea sa navigheze pe Web este:
de ce avem nevoie?
Pentru a putea naviga n Web, este nevoie de un calculator cu modem si o legatura
telefonica (n cazul n care calculatorul respectiv nu face parte n mod direct din Web), un
furnizor de servicii Internet si un program special (program de navigare), numit browser.
Un furnizor de servicii Internet este o societate care are unul sau mai multe calculatoare
conectate la Internet. Utiliznd modemul, calculatorul se poate conecta la modemul
serverului furnizorului de servicii Internet. Dupa conectarea la calculatorul furnizorului,
programul browser va permite accesul la Web. Figura urmatoare ilustreaza legaturile ntre
calculatorul client si serverul furnizorului de servicii Internet.

Figura 4 - Conectarea la Internet printr-un provider.

De obicei, furnizorul de servicii Internet solicita o taxa lunara pentru furnizarea accesului
la Internet. Acesta poate sa ceara si o taxa initiala de instalare si poate limita timpul de
conectare lunar. De aceea este bine sa alegem furnizorul care ne poate oferi serviciile de
care avem nevoie, si nu pe care ni le poate oferi un furnizor.
Pentru a putea naviga prin Internet mai avem nevoie si de un program special, numit
browser.
Browser - ul este un program care permite vizualizarea, examinarea si comunicarea cu
documente Web, fiind de fapt interfata ntre utilizatorul WWW si retea. Browser - ul Web
interactioneaza cu server - ul Web printr-o relatie client / server. n general, browser - ul ,
n calitate de client, cere serverului sa-i trimita anumite documente, pe care le afiseaza
apoi ntr-o fereastra pe ecranul calculatorului. Browser - ul permite vizualizarea datelor
trimise de serverul de Web. Primele browser - e, aparute la nceputul anilor 1990 nu
aveau multe functii si erau relativ simple. Odata cu cresterea utilizarii Web - ului, a
crescut si gradul de utilizare al imaginilor grafice n cadrul documentelor. Datorita
includerii elementelor de grafica, browser - ele au devenit mai complexe. Astazi,
majoritatea browser - elor pot lucra cu text si grafica si exista o multitudine de browser e (numite si instrumente grafice), care permit explorarea n Internet, cele mai cunoscute
fiind: Netscape Navigator, Netscape Communicator, Microsoft Internet Explorer, Mozaic.
Browser - ul Netscape contine o gama completa de aplicatii, incluznd navigatia n Web,
posta electronica, grupuri de discutii si suport pentru obiecte n direct (multimedia
interactiv), care include cadre, multimedia online, JavaScript si applet - uri Java. n plus
Netscape poate lucra cu documente care contin tabele, animatie, secvente audio si video
si obiecte 3-D.
Firma Microsoft are propriul browser, si anume Internet Explorer care accepta limbajul
Java, extensii HTML, VRML si scrierea de programe0 Java, precum si ActiveX. VRML
(Virtual Reality Modelin Language) este un limbaj descriptiv asemanator cu limbajul
HTML, deosebirea consta n faptul ca nu stabileste documente hypertext, ci scene
tridimensionale. Dezvoltarea lui VRML a nceput n anul 1994 la World Wide Web
Conference, care are loc n fiecare an la Geneva, Elvetia. VRML nu nlocuieste HTML si
nici nu reprezinta o extindere a lui. Ambele limbaje sunt proprii.
Am spus ca prin intermediul unui browser se pot vizualiza diferite documente Web.
Aceste documente Web sunt realizate cu ajutorul unui limbaj HTML - HyperText Markup
Language (limbaj de marcare hipertext), care permite utilizatorilor sa produca pagini care
includ text, grafica si indicatori catre alte pagini de Web. HTML nu este un limbaj de
programare, ci mai degraba un set de reguli utilizate pentru formarea unui document
Web. Atunci cnd se creeaza un document hipertext utiliznd HTML - ul, trebuie
respectat un set de reguli. n general orice program de navigare are o optiune View |
Source, care permite afisarea paginii curente n format HTML n loc de forma
interpretata. Utiliznd HTML se pot afisa pagini de Web statice, care includ tabele si
poze.
Web - ul este un sistem client server, si din acest motiv el este abordat din doua puncte de
vedere: cel al utilizatorului (client) si cel al server-ului. Comunicatia n retea necesita o
conexiune de retea ntre doua calculatoare sau programe care comunica unul cu altul.
Modelul client / server mparte aplicatia de retea n doua parti: partea de client si partea
de server. Prin definitie, partea de client a unei legaturi de retea cere informatii sau
servicii de la partea de server. Partea de server a conexiunii raspunde cererilor clientului.

Cu alte cuvinte, n modelul de program client / server, o aplicatie Web realizeaza doua
functii separate si bine definite: cererea de informatii si raspunsul la cererile de
informatii. Programul care cere informatii functioneaza ca un program client, ca un
browser.

Browser client Server HTTP

Figura 7 - Model client / server.
Clientul de Web
Din punct de vedere al utilizatorului, Web - ul reprezinta o colectie uriasa de documente
care sunt raspndite n ntreaga lume, sub forma unor pagini. Fiecare pagina poate sa
contina legaturi catre alte pagini, aflate oriunde n lume. Utilizatorul poate sa aleaga o
legatura care i va aduce pagina indicata de legatura. Acest proces se poate repeta la
nesfrsit, fiind posibil sa se traverseze n acest mod sute de pagini legate ntre ele. Despre
paginile care indica spre alte pagini se spune ca utilizeaza hipertext (termenul de
hypertext, n limba engleza, a fost inventat de Ted Nelson, care l-a definit ca fiind "o
scriere nesecventiala"). Deci cnd utilizam termenul de hypertext n legatura cu Web - ul,
acesta se refera la o sectiune a unui document HTML. Hypertextul trebuie interpretat ca
un text care identifica o legatura la o alta informatie Web, de obicei un alt document Web.
n mod traditional, cnd se creeaza un document Web, hypertextul este identificat prin
ngrosarea sau sublinierea hypertextului, pentru a-l deosebi de textul simplu.
Paginile pot fi vizualizate cu ajutorul browser - ului. Programul de navigare aduce pagina
ceruta, interpreteaza textul si comenzile de formatare continute n text si afiseaza pagina
pe ecran. Majoritatea paginilor de Web ncep cu un titlu, contin informatii (text obisnuit
sau formatat, imagini, hiperlegaturi, etc.) si se termina cu adresa de posta electronica a
celui care mentine pagina. Hiperlegaturile sunt usor de recunoscut, deoarece atunci cnd
utilizatorul pozitioneaza mouse - ul pe ele forma cursorului se modifica; ele sunt n
general imagini sau siruri de caractere care reprezinta legaturi catre alte pagini, si sunt
afisate n mod diferit, fiind subliniate si / sau colorate cu o culoare speciala. Pentru a
selecta o legatura, utilizatorul va plasa cursorul pe zona respectiva (prin utilizarea mouse
- ului sau a sagetilor) si va comanda selectia (click pe butonul stnga al mouse - ului, sau
apasarea tastei ENTER).
Majoritatea programelor de navigare au numeroase butoane si optiuni care ajuta
navigarea prin Web. Multe au un buton pentru revenirea la pagina anterioara (Back), un

buton pentru a merge la pagina urmatoare (Forward), un buton pentru selectia paginii
personale (Home). Majoritatea programelor de navigare mai au un buton sau un meniu
pentru nregistrarea unei adrese de pagina - Bookmark - si un altul care permite afisarea
unor adrese nregistrate, facnd posibila revenirea la o pagina cu ajutorul unei simple
selectii realizate cu mouse - ul. Paginile pot fi salvate pe disc sau tiparite. Sunt posibile
numeroase optiuni pentru controlul ecranului si configurarea programului de navigare
conform dorintei utilizatorului.
n afara de text obisnuit (nesubliniat) si hipertext (subliniat), paginile de Web pot sa
contina iconite, desene, fotografii, harti. Nu toate paginile sunt afisabile. De exemplu, pot
sa existe pagini care contin nregistrari audio, clip - uri video sau pe amndoua. Daca
paginile de hipertext sunt combinate cu alte tipuri de pagini, rezultatul se numeste hipermedia. Numai o parte din programele de navigare pot sa afiseze orice tip de hiper-media.
Cele care nu pot, verifica un fisier de configurare pentru a afla modul n care sa trateze
datele primite. n mod normal, fisierul de configurare contine numele unui program de
vizualizare extern sau al unui program auxiliar pentru aplicatie, care va fi utilizat pentru a
interpreta continutul paginii aduse. Utilizarea unui generator de voce ca program auxiliar
permite si utilizatorilor orbi sa acceseze Web - ul.
Si n acest domeniu al hiper-media trebuiesc respectate niste reguli, standarde, dintre care
s-au impus urmatoarele:
- standardul JPEG - Joint Photographic Experts Group - grupul comun al expertilor
fotografi, este un standard utilizat pentru comprimarea imaginilor cu tonuri continue (de
exemplu, fotografii), a fost dezvoltat de expertii n fotografii lucrnd sub auspiciile ITU,
ISO si IEC, un alt organism de standarde;
- standardul MPEG - Motion Picture Experts Group - grupul expertilor n filme. Acestia
sunt algoritmii principali folositi pentru compresia video si sunt standarde internationale
din 1993. Deoarece filmele contin att imagini ct si sunete, MPEG le poate comprima pe
amndoua, dar deoarece video ia multa largime de banda si de asemenea contine mai
multa redundanta dect audio, ne vom concentra nti asupra compresiei video MPEG.
Internet - ul si-a implementat propriul sau sistem multimedia digital, MBone (Multicast
Backbone - coloana vertebrala cu trimitere multipla). Acesta este un fel de radio si
televiziune Internet. Spre deosebire de video la cerere, unde accentul cade pe selectarea si
vizualizarea filmelor precomprimate memorate pe un server, MBone este folosit pentru
difuzare audio si video n forma digitala n lumea ntreaga prin Internet. Este operational
de la nceputul anului 1992. Multe conferinte stiintifice, n special ntlniri IETF, au fost
difuzate, la fel ca si evenimentele stiintifice notabile, cum ar fi lansarea navetelor
spatiale. Pentru persoanele care vor sa nregistreze digital o emisiune MBone, exista si
software - ul corespunzator.
Alte programe auxiliare contin interpretoare pentru limbaje speciale pentru Web,
permitnd aducerea si executia programelor din paginile de Web. Acest mecanism
permite extinderea functionalitatii Web - ului.
Multe pagini de Web contin imagini de dimensiuni mari, pentru care ncarcarea dureaza
foarte mult. Unele programe de navigare trateaza problema ncarcarii lente aducnd si
afisnd mai nti textul si apoi imaginile. Aceasta strategie ofera utilizatorului ceva de
citit ct timp asteapta, si n acelasi timp i permite sa renunte la pagina respectiva daca nu
este destul de interesanta ca sa merite asteptarea. O alta strategie este de a oferi optiunea
de a dezactiva aducerea si afisarea automata de imagini.

Unele pagini de Web contin formulare care cer utilizatorului sa introduca informatii.
Aplicatiile tipice pentru formulare sunt cautarile ntr-o baza de date pentru o intrare
specificata de utilizator, comandarea unui produs sau participarea la un sondaj de opinie.
Server - ul de Web
Pentru a avea acces la informatiile din Internet, un calculator acceseaza un server de Web.
Protocolul care descrie cererile si raspunsurile permise (protocolul de transfer standard)
utilizat de Web este HTTP - HyperText Transfer Prototcol - protocol de transfer pentru
hipertext.
Am vazut ca Web - ul reprezinta o colectie imensa de documente, la care orice utilizator
conectat la Internet are acces. Pentru a putea accesa o pagina utilizatorul ar trebui sa stie:
1. Cum se numeste pagina ?;
2. Cum este localizata pagina ?;
3. Cum se face accesul la pagina ?
Solutia aleasa pentru rezolvarea acestor probleme este URL (Uniform Resource Locator adresa uniforma pentru localizarea resurselor), care reprezinta o adresa Internet a unui
document Web. Pentru a gasi o informatie ntr-o carte, consultati indexul cartii. Pentru a
gasi o resursa Web, trebuie sa-i utilizam adresa. Browser - ele Web utilizeaza URL - uri
pentru localizarea resurselor Web.
Modul de specificare a adreselor Web (sintaxa unui URL) are trei componente:
- protocolul;
- numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul;
- un nume local, care indica n mod unic pagina (este numele fisierului care contine
pagina).
protocol://nume_DNS/nume_local
adica protocolul utilizat, numele DNS al calculatorului pe care este memorat fisierul si un
nume local, care indica n mod unic pagina.
Un exemplu de adresa:
http://www.fsea.ugal.ro/welcome.html
Acest URL are cele trei componente:

protocolul, http;

numele DNS al serverului, www.fsea.ugal.ro;

numele fisierului, welcome.html.

Printre protocoalele cele mai utilizate enumeram:
- http, care este protocolul nativ pentru Web, si este utilizat de catre servere de HTTP;
exemplu: http://www. fsea.ugal.ro/welcome.html;
- ftp, este un protocol utilizat pentru accesul la fisiere prin FTP, protocolul Internet de
transfer de fisiere. Numeroase servere de FTP din toata lumea permit ca de oriunde din
Internet sa se faca o conectare si sa se aduca orice fisier plasat pe un server FTP. Web - ul
nu aduce schimbari, dar face ca obtinerea de fisiere sa se faca mai usor, deoarece FTP - ul
nu are o interfata prietenoasa. Exemplu: ftp://ftp.fsea.ugal.ro/documente/index;
- telnet, este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe un calculator aflat la distanta.
Exemplu: telnet://www.w3.org:80;
- gopher, este utilizat pentru sistemul Gopher, care a fost proiectat pentru universitatea
Minnesota. Este o metoda de regasire a informatiei, similara conceptual cu cea utilizata
de Web, dar care accepta numai text si imagini.

Deci URL - urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor sa navigheze
prin Web, dar si pentru a utiliza FTP, Telnet, e-mail, etc., ceea ce fac inutile interfetele
specializate pentru aceste protocoale integrnd astfel ntr-un singur program, navigatorul
n Web, aproape toate tipurile de acces n Internet.
Regasirea informatiilor pe Web
Cu toate ca pe Web se gaseste o cantitate foarte mare de informatii, gasirea unei anumite
informatii nu este foarte simpla. Pentru a facilita gasirea paginilor care pot fi utile, o serie
de cercetatori au scris programe pentru a realiza indexarea Web - ului n diferite moduri.
Unele dintre solutii au devenit att de populare, nct s-au transformat n solutii
comerciale. Programele care realizeaza cautarea pe Web se numesc masini de cautare
(search engines, spiders, crawlers, worms, knowbots), iar dintre cele mai cunoscute
enumeram: AltaVista, Hotbot, Yahoo, Infoseek, Lycos, Excite, Webcrawler, etc.
Mecanismele de cautare sunt foarte diverse, astfel putem avea la dispozitie unul din
urmatoarele sisteme de cautare:
- arborescenta - n acest caz se utilizeaza subiectul cautarii (domeniul). Cautarea ncepe
cu specificarea domeniului general, si apoi din aproape n aproape se ajunge la domeniul
cautat;
- mecanism de cautare - n acest caz este accesata o baza de date prin utilizarea unui
cuvnt cheie (keyword search);
- combinatie ntre arborescent si mecanism de cautare - este o metoda combinata
(directory / search engine), care utilizeaza ambele metode descrise mai sus;
- multi - mecanism (multi engine) - sunt accesate baze de date prin intermediul mai
multor mecanisme de cautare n paralel.
Desi Web - ul este imens, daca l reducem la esenta, este un graf imens avnd pagini n
noduri si hiper-legaturi ca arce. Ceea ce face dificila indexarea Web - ului este cantitatea
imensa de informatie care trebuie gestionata si faptul ca aceasta informatie este n
continua schimbare.