Accentuarea cuvintelor n limba latin

Accent = intensitatea cu care se pronun un sunet.

Deoarece consoanele nu se aud, accent vor avea doar vocalele i diftongii.
Diftongii au ntotdeauna cantitate lung.
Reguli de accentuare a cuvntului:
1. Niciodat latina nu pune accent pe ultima silab
bar-b-tus
2. De regul, locul accentului se afl pe silaba penultim a cuvntului. Aceasta se
ntmpl numai dac penultima silab are cantitate lung.
3. Cnd penultima silab este scurt, accentul se mut pe antepenultima silab.
Cantitatea silabei
1. Silaba este lung dac:
a) are diftong ac-tor; Phe-bus
b) conine o vocal urmat de dou (2) consoane consecutive, chiar dac aceste
consoane trec n silaba urmtoare sx-tus
c) conine o vocal lung (prin natura sa) sep-t-mi-us
2. Silaba este scurt dac
a) ea conine o vocal urmat de alt vocal, adic un hiat a-mi-c-t-a
b) cnd conine o vocal scurt n silab deschis (neurmat de consoan) hd-e
c) cnd conine o vocal scurt (prin natura sa) chiar dac este n interiorul
cuvntului p-p-lus
Importana accentului n limba latin
Accentuarea corect a cuvintelor este de mare folos n prozodie, adic n
stabilirea ritmului (cadenei) versurilor dintr-o poezie. n latina clasic i postclasic aceeai importan se ddea i ritmului oratoric al unei fraze.