Modul Curs 1 PDF

Program Leonardo da Vinci
PROIECT PILOT No.HU 170003-2003

Vocational Education Training for
Building Observation, Operation and Maintenance
VETBOOM
Modul de curs no.1
UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA
2005
PROGRAMUL
Leonardo da Vinci
PROIECT PILOT No.HU 170003-2003
Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor
VETBOOM
PARTENERI:
UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promotor
(HU)
COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener
(DK)
COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener
(IRL)
ASOCIATIA IMOBILIARA INTERCISA, partener
(HU)
UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener
(IT)
UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener
(RO)
PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener
(RO)
UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOICE, partener
(SK)
ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBN BYTOV DRUSTVO I. KOICE, partener
(SK)
AUTOR:
Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU
COLABORATORI:
Prof.Dr.Hon. C. ing. MIRCEA MIHAILESCU
Prof.dr.ing. MIRCEA PETRINA
Conf.dr.ing. NICOLAE SOCACIU
Asist.ing. SEBASTIAN PALACEAN
Drd. Ing. NICOLETA COBIRZAN
Drd.ing. CLAUDIU ACIU
Drd. SIMONA EMANUELA BADEA
COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI:
Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU
UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005
Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene
2
CONTROLUL STRUCTURAL AL CLADIRILOR

Modul de Curs no.1
CUPRINS
1.1 ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER SPECIALIZAT IN
MONITORIZAREA SI INTRETINEREA CLADIRILOR

1.1.1 SCOPUL
1.1.2 ECHIPAMENTUL MINIM
1.1.3 DIAGNOSTICUL
1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR
1.1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR
11
24
1.2 INFRASTRUCTURA CLADIRILOR

1.2.1 FUNDATII
24
1.2.1.1 Rolul structural si principii de baza in proiectarea fundatiilor
24
1.2.1.2 Recunoasterea structurala
25
1.2.1.3 Factorii care influenteaza procesul de deteriorare
27
1.2.1.4 Evaluarea degradarilor
33
1.2.1.5 Luarea unor masuri de remediere
33
1.2.2 SUBSOLURI
44
1.2.2.1 Surse de umiditate si rolul hidroizolatiilor subterane
44
45
1.2.2.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor
46
1.2.2.4 Lucrari de remediere
48
58
1.3 SUPRASTRUCTURA CLADIRILOR
58
1.3.1 PERETI
1.3.1.1 Rolul structural si functional
58
60
61
1.3.1.4 Monitorizarea peretilor
68
1.3.1.5 Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) si sprijin
68
1.3.2 PLANSEE
73
1.3.2.1 Introducere
73
1.3.2.2 Rol, conditii tehnice
73
74
3
1.3.2.4 Deteriorari si aparentele lor, examinare
79
85
1.3.3 DEGRADARI ALE ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN BETON ARMAT

1.3.3.1 Introducere
95
95
1.3.3.2 Morfologia degradarilor structurale ale elementelor din beton armat

sau precomprimat
95
1.3.3.3 Defecte de proiectare
105
1.3.3.4 Defecte de executie
106
1.3.3.5 Cauze si tipuri de deteriorari pe durata exploatarii constructiilor din

beton armat si precomprimat
107
1.3.3.6 Tipuri de fisuri si importanta lor pentru elementele din beton armat si
beton precomprimat
111
1.3.3.7 Masuri constructive la constatatrea diferitelor tipuri de degradari
112
1.3.3.8 Masuri in cazul constatarii unor crapaturi
116
1.3.4 SCARI
124
1.3.4.1 Principalele caracteristici, conditii tehnice
124
125
1.3.4.3 Defectiuni caracteristice
125
1.3.4.4 Examinare, aparente, diagnostic
128
1.3.4.5 Masuri de remediere
136
143
1.4 ACOPERISURI IN PANTA

1.4.1 ROL, CONDITII TEHNICE
143
1.4.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA
144
1.4.3 DEFECTIUNI FRECVENTE SI APARITIA LOR
147
1.4.4 PREVENIRE SI REPARARE
151
1.4.5 ALTE ELEMENTE ADIACENTE ALE ACOPERISURILOR
153
169
1.5 EXEMPLE DE REA PRACTICA

1.5.1 Castelul DRAGU
1.5.2 Cladirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalau
1.5.3 Scoala din Str.Oasului Cluj-Napoca
1.5.4 O cladire in centrul istoric al Clujului
1.5.5 Colegiul George Cosbuc din Nasaud
1.5.6 Cladirea unui liceu din Bistrita
1.5.7 O cladire din zona centrala a Clujului
169
171
174
177
181
183
186
CAP.1.1
ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER
SPECIALIZAT
IN
MONITORIZAREA
SI
INTRETINEREA
CLADIRILOR1
1.1.1 SCOPUL
Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in
defavoarea
beneficiarilor
poate
fi
atat
de
ridicat
ca
in
domeniul
monitorizarii/supravegherii deteriorarilor structurale. De aceea, aceasta activitate

reclama o atentie deosebita din partea ocupantilor (proprietari sau chiriasi),
executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in cele din urma, din partea
oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic corect al
deteriorarii cladirilor asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza
economica majora pentru o activitate de intretinere eficienta.
In acest scop, specialistul in monitorizare (inginerul de intretinere) sau orice persoana
angajata in acest scop, trebuie sa efectueze observatii pertinente si sa stabileasca
diagnosticul corect pentru orice avarie care pune in pericol structura unei cladiri. Acest
curs se adreseaza de asemenea studentilor din anii terminali care au nevoie de
cunostinte si experienta complementare in constructia de cladiri. Vor fi stabilite
anumite principii, acordandu-se o atentie speciala recomandarilor standardelor in
vigoare, in scopul de a asigura activitatii de monitorizare un cod de procedura unitar si
o calitate cat mai buna rapoartelor de care este insotita.
Inainte de a se implica in activitatea de monitorizare a cladirilor, inginerul trebuie sa fie
calificat atat din punct de vedere academic cat si prin experienta practica. Oricine
poate sa ajunga inginer de monitorizare si intretinere a cladirilor, dar o persoana
necalificata corespunzator isi va asuma un risc foarte mare. Decizia privind faptul ca
un astfel de inginer este sau nu calificat pentru a-si prelua indatoririle dificile si
complexe, nu este usor de luat.
Specialistul/inginerul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba
abilitati de comunicare foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator
in rapoarte si, evident, de a intelege bine procesele de executie si modul in care
1
Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

5
serviciile trebuie sa functioneze. El trebuie sa-si actualizeze in permanenta

cunostintele si sa se documenteze cu privire la solutiile si ideile noi din domeniul
activitatii de constructii. Este de asemenea foarte util sa fi coordonat/condus el insusi
lucrari simple, deoarece in multe situatii, cunostintele in meserii ca zidaria, dulgheria,
turnarea betonului, instalatii electrice si sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila.
Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce
priveste monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l
preveni. Multe cheltuieli si probleme neplacute pot fi evitate daca beneficiarul obtine
un raport asupra unei cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile
unui ochi neantrenat, dar evidente pentru specialistul in aceasta profesie, de
monitorizare si intretinere. Un alt rol asumat este acela de specialist din prima linie
care vine zilnic in contact cu fondul construit al unei tari/natiuni, contribuind la o mai
buna intretinere a acestuia, in beneficiul comunitatii.
Indubitabil, se poate conchide ca o profesie atat de importanta merita sa fie incurajata.
1.1.2 ECHIPAMENTUL MINIM
Anumite instrumente si obiecte formeaza echipamentul minim de care trebuie sa
dispuna IMI:
1. - Iluminarea este necesara pentru inspectarea spatiilor intunecoase. Se recomanda
o LAMPA PORTABILA PROTEJATA, cu un cablu prelungitor si un adaptor pentru
priza. Acolo unde nu exista o sursa de electricitate in apropiere, se va folosi o
LANTERNA puternica, avand si baterii de rezerva.
2. - RULETA sau un APARAT ELECTRONIC pentru masurare. Un METRU DE LEMN
(de dulgher) este util in masurarea grosimii grinzilor planseelor din lemn, deoarece
poate fi introdus in spatiile inguste dintre scanduri.
3. - SCARA este esentiala pentru accesul la tavane, poduri si exteriorul acoperisurilor.
Se recomanda o scara usoara din aluminiu, de preferinta una extensibila, formata din
2-3 tronsoane.
4. - Cel putin un HIGROMETRU performant, cu care sa se masoare umiditatea
elementelor din lemn si a altor zone. Aparatul trebuie calibrat inainte de utilizare,
pentru a-i asigura functionarea corecta.
5. Diferite ALTE INSTRUMENTE, cum sunt:
- o pereche de cizme de cauciuc
6
- o spatula pentru recoltarea unor probe din sol

- un set de dopuri de scurgere
- cheie pentru ridicarea capacelor caminelor de vizitare
- ciocan si dalta pentru deschiderea capacelor stranse
- o oglinda cu maner, pentru inspectarea canalelor subterane dintre caminele de
vizitare si pentru a cerceta eventualele patrunderi ale radacinilor, ruperi de
conducte si alte defectiuni; oglinda este de asemenea foarte utila in zonele greu
accesibile;
- nivel i fir cu plumb pentru verificarea peretilor si planseelor
- un binoclu, pentru o mai buna observare de la sol a detaliilor aflate la inaltime.
Evident, orice alt instrument sau aparat de masurare performant este binevenit in
inventarul
IMI,
pentru
a-i
da
posibilitatea
de
stabili
cat
mai
exact
dimensiunea/gravitatea deteriorarilor sau defectiunilor.

1.1.3 DIAGNOSTICUL
Diagnosticarea defectiunilor este calea rationala de a proceda, pornind de la efecte
(dovezi) si ajungand la cauzele oricarei deteriorari, care este urmata de
recomandarea lucrarilor de remediere necesare pentru reabilitare. Este foarte
important sa se verifice cu atentie orice posibilitate in acest sens si sa nu existe idei
preconcepute in privinta cauzelor.
Diagnosticul se bazeaza atat pe o buna cunoastere a tehnologiilor de constructie cat
si pe simtul tehnic, reclamand de asemenea abilitatea IMI de a recunoaste defectele
simple, dar si problemele care necesita interventii ale expertilor si o actiune in
consecinta.
Primul pas este acela de a aduna informatii, pe baza observatiilor proprii sau/si a
celor relatate de ocupanti. In acest stadiu, este important sa se puna anumite intrebari
asa cum urmeaza sa se precizeze in cadrul unui Ghid al IMI si sa se afle cat mai
mult posibil despre cauzele care au determinat aparitia acelor defectiuni.
Al doilea pas, este acela de a relationa aceste informatii cu datele existente (istoricul
lucrarilor de intretinere, planuri si detalii de proiect etc.), urmand ca toate acestea sa
se transmita persoanelor responsabile cu rezolvarea defectiunilor respective.
1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR

1.1.4.1 Cauze generale
Defectiunile apar datorita unor cauze cum sunt:
- proiect de slaba calitate,
- executie de slaba calitate,
- nerespectarea de catre executant a detaliilor din proiect,
- actiunea asupra cladirii a unor factori care nu au fost prevazuti in proiect,
- imbatranirea.
Factorii de mai sus pot actiona separat sau in combinatie, avand ca rezultat
deteriorari semnalate prin:
- modificari ale compozitiei materialelor,
- modificari ale constructiei insi,
- modificari ale dimensiunilor, formei sau greutatii materialelor sau a partilor unei
cladiri etc.
Principalii factori care determina asemenea schimbari sunt:
- uzura,
- incarcarile aplicate constructiei si elementelor de constructie,
- deformatiile impuse,
- umiditatea,
- instalatiile si imbinarile/fitingurile defecte,
- agresiunea chimica,
- agentii biologici,
- agentii climatici (temperatura si variatiile ei),
- incendiul,
- cutremurul, inundatiile, impactul cu autovehicolele si alte incarcari accidentale.
Defectiunea este manifestarea atat a factorilor cat si a cauzei si poate fi ilustrata prin
cazurile expuse mai jos:
a. Proiectarea defectuoasa a fundatiilor poate duce la tasari ale terenului de fundatie,
indicate prin fisuri/crapaturi in pereti, acoperis curbat in forma de a, modificari ale
formei.
8
b. Executia de slaba calitate poate permite patrunderea umiditatii si are ca rezultat

aparitia petelor specifice umezelii, putrezirea lemnului, modificari in compozitia
materialelor.
c. Proasta intretinere (solutii defectuoase si/sau lipsa de calificare corespunzatoare a
lucratorilor care efectueaza reparatiile, calitatea slaba a materialelor sau utilizarea
unor materiale nepotrivite, intarzieri in luarea deciziilor privind lucrarile de reparatii
etc.) pot de asemenea sa dea nastere unei serii ample de deteriorari, dintre care
multe pot sa fie grave.
Unele defectiuni din cladiri, produse de factori legati de sistemul de fundare,
caracteristicile solului si alte cauze, sunt prezentate in mod sintetic in Tabelul 1.1.4-1,
2 si 3.
1.1.4.2 Umiditatea
Inlaturarea umiditatii este una dintre btliile majore in intretinerea cladirilor. Odata
ce s-a observat o pata specifica umezelii, intrebarea care se pune este de unde
provine apa, iar primul pas care trebuie facut este de a trata acea posibilitate care
pare cea mai evidenta.
Exista patru cauze generale ale umezirii:
a. condensul,
b. instalatiile care au scurgeri,
c. inundarea (planseelor si peretilor),
d. patrunderea umiditatii din exterior.
a. Condensul, este cauzat de regula de o incalzire, izolare termica si/sau ventilare
insuficiente, asociate cu umezeala excesiva produsa de activitatile casnice cum
sunt imbaierea si gatitul, dar si fiziologice (respiratia) si altele. Este important sa se
cunoasca modul de utilizare a incaperilor, tipul si regimul de incalzire (intermitent
sau continuu). Tratamentul in cazul condensului poate fi o combinatie dintre o
termoizolatie imbunatatita si ventilare, dar si educarea utilizatorilor (schimbarea
comportamentului, respectiv a obiceiurilor acestora).
b. Scurgerile din instalatiile defecte se refera la dispozitive si aparate, rezervoare,
conducte, dintre care unele pot fi locate in spatiul podului. Executarea instalatiilor
deasupra nivelului petelor de umezeala trebuie intotdeauna sa fie verificata in
9
prealabil. Tratarea acestei probleme consta in repararea instalatiilor (eliminarea

scurgerilor), uscarea si repararea deteriorarilor produse prin umezire.
c. In cazul in care cantitati mari de apa se arunca pe podea, accidental sau folosite
pentru curatenie, o parte poate sa-si croiasca drumul prin planseu spre nivelul
inferior, umezind tavane si pereti si dand nastere la pete. In cazul in care deasupra
suprafetei deteriorate prin umezire exista un planseu, trebuie sa se verifice daca sa aruncat apa pe suprafata acestuia, sau daca s-a folosit o cantitate insemnata
pentru curatenie. Tratamentul consta in uscarea suprafetei, refacerea finisajului si
consilierea utilizatorilor despre modul cum astfel de accidente pot fi evitate.
d. Patrunderea apei din exterior este mai putin probabila si, se pare, cel mai dificil de
diagnosticat. In casele mai vechi fenomenul se poate datora invelitorii defecte,
respectiv defectiunilor din sistemul de evacuare al apelor pluviale (jgheaburi,
burlane), ploii care patrunde prin neetaneitatile peretilor sau igrasiei (umiditatea
din teren care se propaga, initial prin elementele de constructie in contact cu solul,
prin ascensiune capilara). Tratarea problemei se face in functie de natura sursei
de umiditate, corect identificata.
Ca o concluzie generala, trebuie subliniat faptul ca defecte relativ nesemnificative in
elemente nestructurale ale unei cladiri pot indica defectiuni structurale majore - un
adevarat pericol pentru functionarea normala si integritatea constructiei. De aceea,
prezentul modul de curs se va referi atat la elementele structurale cat si la unele
elemente nestructurale afectate de avarii diverse, analizand forma/aparena acestor
avarii legata de cauzele care le-au produs, precum si gradul de periculozitate pentru
structura.
1.1.4.3 Incarcarile aplicate si modificarile dimensionale
O alta categorie de defectiuni frecvent intalnite se evidentiaza prin crapaturi/fisuri in
tencuiala tavanelor si peretilor, sau prin elemente din lemn necorespunzatoare
(nepotrivite dimensional), cum este tamplaria pentru usi si ferestre. Aceste defectiuni
sunt cauzate fie de umflarea si contractia diferitelor materiale pe masura umezirii sau
uscarii lor, fie prin avarii structurale de natura tasarilor diferentiate, care constituie o
10
problema cu mult mai grava. In general, fisurile/crapaturile care nu se agraveaza (prin

prelungire si/sau deschidere in evolutie), se remediaza prin umplere si re-finisare, iar
tamplaria pentru usi si ferestre care nu mai corespunde se psuiete. Crapaturile si
nepotrivirile dimensionale care evolueaza brusc, sunt semnul unor probleme mai
grave si trebuie tratate ca atare.
1.1.4.4 Defectiuni ale instalatiilor si fitingurilor
O cauza frecvent intalnita este generata de robinete defecte, uzate sau conducte
sparte, pornind de la elemente simple, care pot fi reparate usor si ajungand pana la
situatii complexe in care trebuie sa se apeleze la specialisti.
1.1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR
Intrucat materialul de fata se refera in primul rand la locuinte si apoi la cladiri cu alte
destinatii (administrative, comert, sanatate, cultura, hoteluri etc.), sistemele structurale
analizate sunt proprii acestor tipuri de cladiri, iar caracteristicile lor structurale sunt
prezentate in Tabelul 1.1.5-1.
11
Tabelul 1.1.4-1 Deteriorari ale cladirilor pe fundatii de suprafata
DETERIORARI STRUCTURALE: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI

A. FISURARE GENERALIZATA A CLADIRILOR PE FUNDATII DE SUPRAFATA:
CAUZE LEGATE DE SUBSOL SI TERENUL INCONJURATOR
Cateva ipoteze curente, cele mai frecvente din p.d.v.

statistic, furnizate de examinarea vizuala
1.1
1. TERENUL DE FUNDARE
Fundatii pe umplutura
Prezenta unor puncte rigide in sol

2.2
Prezenta golurilor
2.3
2. VIBRATII
2.1
1.4
1.3
1.2
Trafic greu in proximitate
Baterea unor piloti in apropiere
Lucrari de sapare a unor canale

(galerii) in apropiere
11
Structura eterogena a solului

2.4
4. EFECTUAREA DE SAPATURI
3. PREZENTA APEI SUBTERANE
Tabelul 1.1.4-1 (continuare)

3.1
3.2
Existenta unor fantani (puturi) in

apropiere (coborarea nivelului panzei
de apa freatica)
4.1
Coborarea nivelului panzei de apa

subterana
4.2
Lucrari de sapatura in apropiere:

Decompresia solului
3.3
Sapaturi pentru subzidire
12
3.4
Eroziunea solului de catre apele

subterane
4.3
Vecinatatea arborilor
4.4
Tabelul 1.1.4-1(continuare)
5.2
5.1
5.3
5.4
6.2
6.3
6.4
Fundatii nearmate
Fatade fara armare corespunzatoare
Fundatii continue identice ca latime

pentru cladiri cu multe si respectiv
cu putine niveluri
5. CLIMAT
ploaie
mase de
pamant inghetat
uscare
dezghet
6. EXECUTIE
6.1
Armare incorecta
13
(Tabelul 1.1.4-1continuare)
COM ENTARII
4.2 Sapaturi in apropiere decompresia terenului de fundare reluarea sapaturilor pentru executarea subzidirilor pe zone mai extinse decat
este recomandat.
5.1 Accidente produse ca urmare a inghetului (formarea de blocuri de gheata sub fundatii) si dezhetului (lichefierea).
5.2 Schimbari climatice in terenuri permeabile: timp ploios = umflare, timp secetos = contractie prin uscare
6.1 Proiectarea defectuoasa a fundatiilor si a armarii lor (erori de calcul)
6.2 In cazul cladirilor cu structura din beton armat , trebuie prevazuta o armare minima a elementelor de fatada.
6.3 Talpile fundatiilor (dimensiunile talpii in contact cu terenul) trebuie proiectate cu atentie, in concordanta cu tipul si intensitatea incarcarilor
transmise. Aproximarile/asimilarile sunt riscante.
Tabelul 1.1.4-2 Deterioararea cladirilor pe fundatii de adancime
DETERIORARI STRUCTURALE: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI

B. FISURAREA GENERALIZATA A CLADIRILOR PE FUNDATII DE ADANCIME:
CAUZE LEGATE DE TEREN SI ZONELE INVECINATE
14

1.1
1.3
1.2
1.4
1. FUNDATII - SUBSOLURI
Vezi A-1.2: puncte rigide

sub fundatii (capetele
pilotilor)
Fundatii executate in
umplutura
Forfecarea stratului bun de

fundare, aflat la adancime
Cladiri alaturate cu tipuri de

fundatii diferite
1.5
Vezi A-1.3: goluri sub baza
fundatiilor (capetele pilotilor)
2. VIBRATII
1.6
Luarea in considerare a
frecarii laterale, care se
poate manifesta pe directie
opusa
2.1
Caz similar cu A-2.1
2.2
2.3
15
3. APA
SUBTERANA
Decompresia solului din cauza unor sapaturi noi in apropierea cladirii poate modifica echilibrul pilotilor aflati in apropierea acestor
lucrari.
6. EXECUTIA
5. CLIMATUL
Scaderea nivelului panzei de apa subterana nu este o problema in cazul fundatiilor de adancime (pe piloti).
4. SAPATURI
IN
APROPIERE
Totusi, ar trebui luata in considerare eroziunea solului (similar situatiei prezentate la A-3.3); crearea de goluri in terenul de fundare
ar putea, pe termen lung, sa uzeze pilotii si sa produca deformatii.
In cazul sapaturilor mai adanci, trebuie avuta in vedere posibilitatea flambajului pilotilor.
Fundatiile de adancime nu sunt, in general, afectate de deteriorarile semnalate la A-5.1 si A-5.2
Intotdeauna poate sa intervina ruperea pilotilor, sau, in cazul pilotilor din b.a. turnati monolit (executati prin forare), scoaterea tubului
mai devreme decat este recomandat, poate produce gatuirea betonului si deci reducerea suprafetei sale portante.
16
Tabelul 1.1.4-3 Deteriorarea cladirilor cazuri particulare

DETERIORAREA STRUCTURALA: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI
1.
2.
3.
Fundatii-radier:
Distributia eforturilor
pe teren,
corespunzatoare
diferitelor valori ale
incarcarilor, au dus la
formarea unui rost in
mod natural, in
conditiile in care
acesta n-a fost
prevazut prin proiect.
Construirea unei
cladiri noi in
apropierea unor cladiri
existente va modifica
echilibrul celor din
urma la nivelul
fundatiilor.
Legatura planseului
cu structura:
In acest caz, stratul
de sub placa trebuie
sa aiba aceeasi
rezistenta cu aceea a
terenului de fundare,
pentru a evita tasarile
diferentiate.
17
Terenul ondulat,
arborii si stalpii
inclinati, indica
instabilitatea pantei
(posibil plan de
alunecare generat
de straturi-sandwich
pe baza de argila).
Deranjarea
echilibrului unui
rambleu prin
executarea unei
sapaturi va da
nastere la
alunecari.
Echilibrul deranjat
al unui rambleu:
Supraincarcarea
data de rambleu va
deforma panta,
compromitand
echilibrul solului
(teren compresiv)
Tabelul 1.1.5-1 Sisteme structurale ale cladirilor

Nr.
Crt.
1. CONSTRUCTII DIN ZIDARIE (compartimentare deasa tip fagure)
SISTEMUL STRUCTURAL
1
ELEMENTE
STRUCTURALE VERTICALE
2
- pereti portanti din zidarie

si pereti de rigidizare
(contravantuire), din zidarie
de caramida, piatra
naturala* sau din blocuri
ceramice ori din BCA ;
1a. Pereti portanti longitudinali si pereti

transversali de rigidizare
ELEMENTE STRUCTURALE
ORIZONTALE
- Grosimea peretilor
portanti: minimum o
lungime de caramida/bloc
(cca. 240 mm), dar si de
1 si 2 caramizi (375 mm,
respectiv 500 mm).
Cladirile vechi pot avea
pereti pana la
1 m grosime, mai ales la
parter si/sau subsol;
- peretii de
rigidizare/contravantuire au de
regula minimum o caramida
grosime
(240 mm).
Plansee (1.3.2):
- grinzi de lemn* cu
material de
umplutura,avand diferite
sisteme de alcatuire;
- grinzi metalice* cu diferite
solutii constructive pentru
elementele de umplutura
(utilizate in special la
planseele peste subsol si
parter);
- placi din b.a. turnat
monolit;
- elemente prefabricate din
b.a. (fasii, panouri);
- grinzi prefabricate din b.a.
si corpuri de umplutura cu
goluri;
Grosimea peretilor exteriori - plansee ceramice

trebuie sa corespunda
(blocuri ceramice cu
cerintelor confortului
golurimonolitizate cu nervuri
termic*.
si suprabetonare din b.a.)
* - mai frecventa la cladirile
vechi (construite inainte de
1920) si la cele din zona
montana
1b. Pereti portanti transversali si pereti

longitudinali de rigidizare
18
* - caracteristice in special
cladirilor vechi (construite
inainte de 1920), cu
exceptia planseelor
ceramice.
PRINCIPALELE
CARACTE-RISTICI
4
- distante relativ
reduse intre peretii
portanti (3-5 m);
-suprafete moderate
ale incaperilor,care
nu permit un partiu
flexibil;
-rigide, prezinta
avantaje la preluarea
incarcarilor laterale
(vant, seism)atunci
cand planseele sunt
rigide;
- adecvate cladirilor
de mica inaltime, in
special cladiri de
locuit;
- cu sau fara subsol
(sau cu subsol
partial);
- fundatii continue (de
suprafata);
- acoperis cu
sarpanta sau
acoperis-terasa.
SPECIFICE
PENTRU:
Clad.
Clad.
VECHI
NOI
5
Da
Da
Da
Da
Idem 1a
Idem 1a
Da
Da
Idem 1a
Dintre aceste trei tipuri de structuri (1a,
1b, 1c), tipul structural 1c asigura
rigiditatea cea mai buna pentru preluarea
incarcarilor verticale si orizontale, mai
ales atunci cand planseele sunt din beton
armat monolit, asigurand conlucrarea
spatiala a elementelor structurale ale
cladirii.
1. (continuare)
Ocazional
Da

0
2.CONSTRUCTII CU COMPARTIMENTARE DE TIP

CELULAR
1c. pereti portanti pe ambele directii

Idem 1a
Idem 1a
- pereti portanti longitudinali si pereti

transversali de contravantuire;
- distante mai mari intre peretii
transversali (11-12 m) si, ca urmare,
suprafete mai mari (pana la 75 m2),
asigurand flexibilitatea partiului;
-rigiditate structurala mai scazuta, nu
sunt recomandate in zone cu grad de
seismicitate ridicat;
PLAN
SECTIUNE TRANSVERSALA
CARACTERISTICI:
A =suprafatata libera a planseului, de max. 75 m2, limitata de
elementele structurale verticale
H = inaltimea de nivel de min. 3.00 m
- fundatii continue (de suprafata) Tabelul

1.2.1.2-1
- acoperisuri in panta, de tip
sarpanta(1.4) sau acoperisuri-terasa
19
3. STRUCTURI IN CADRE (CU SCHELET)
CADRE = cadrele-parter
si cadrele etajate sunt
sisteme plane de stalpi
si grinzi, cu una sau mai
multe deschideri,
dispuse de regula la
distante egale in lungul
cladirii, legate intre ele
cu grinzi longitudinale.
STALPII sunt elemente
structurale verticale care
pot avea variate forme
ale sectiunii
transversale.
a.
c.
Materiale:
a. beton armat turnat
monolit sau in elemente
prefabricate
b. elemente metalice *
(otel laminat, cu
sectiune compusa, cu
zabrele etc.)
c. lemn (cu sectiune
simpla, compusa, cu
zabrele sau din lemn
lamelat incleiat)
d. mixte* (combinatii ale
materialelor mentionate
mai sus)
20
De regula,
planseele sunt
realizate din
acelasi material
ca si cadrele.
Se mai pot utiliza
combinatii intre
diferite materiale,
ca de ex: cadre
metalice si
plansee din b.a.
La deschideri mai
mari, in cazul
cadrelor din b.a.
pot fi utilizate si
planseele cu placi
si grinzi, sau cu
nervuri dese
precum si plansee
casetate .
Structurile cu
cadre din lemn au
fost utilizate din cele
mai vechi timpuri.
Structurile din
cadre de beton
armat au fost foarte
mult folosite in
perioada dintre cele
doua Razboaie
Mondiale.
Structurile cu
Da
cadre metalice au
fost folosite mai
devreme decat cele
din b.a. (incepand cu
sfarsitul sec.XIX).
- Astazi, pentru
constructiile in cadre
se prefera betonul
armat.
Alte caracteristici:
- fundatii izolate
din b. a. (Table
1.2.1.2-1), dar si
continue, pe retele
de grinzi, in cazul
unor terenuri sau/si
incarcari deosebite
-acoperisuri-terasa,
(de regula).
Da
4. STRUCTURI CU DIAFRAGME
DIAFRAGMA
=
un
perete structural, capabil
sa preia pe langa
incarcarile verticale si
incarcarile orizontale din
vant sau seism, care
actioneaza in planul lor.
Planseele sunt
cele specifice
structurilor cu
diafragme din
zidarie si beton
armat (v. 1a, b, c
si 3)
Un astfel de element
trebuie sa fie suficient
de rigid pentru a fi
considerat ca diafragma,
de aceea numai peretii
din beton armat si cei
din zidarie pot fi inclusi
in aceasta categorie.
21
4
- diafragme pe
ambele directii;
- distributia
simetrica este
preferabila in cazul
cladirilor amplasate
in zone seismice
(centrele maselor
coincid aproximativ
cu centrele de
rigiditate);
- structura are o
buna rigiditate la
forte verticale si
orizontale;
- fundatii continue,
rigide cu cuzinet din
b.a.
(Tabelul 1.2.1.2-1)
- acoperis-sarpanta
(1.4)pentru cladirile
cu putine niveluri,
acoperisuri-terasa
pentru cladirile cu
mai mult de 4
niveluri.
Da,
cladiri cu
putine
niveluri
Da,
mai
ales
cladirile
etajate

1
2
Stalpii si diafragmele sunt
elementele structurale
verticale in acest caz, legate
in plan orizontal prin
intermediul planseelor si
grinzilor.
6. STRUCTURI DE TIP TUB
PLAN
Idem 1a
3
Idem
si 4
4
3 Structura in cadre combinata
cu diafragme.
Diafragmele sporesc
considerabil rigiditatea de
ansamblu a cladirii la
preluarea incarcarilor
orizontale.
Structurile mixte sunt
executate in general din
beton armat, dar pot fi
realizate si din materiale
compozite
(b. a. si otel)
Idem 1a
22
- pereti portanti longitudinali

si pereti transversali de
contravantuire;
- distante mai mari intre
peretii transversali, ceea ce
creaza suprafete mai mari
(pana la 75 m2), conferind
flexibilitate partiului
Da
Da
Da
Ocazional
5. STRUCTURI MIXTE
7. STRUCTURI SPECIALE (TUB

PERIMETRAL PERFORAT)

Tub perimetral perforat (sau
diafragma perforata),
constand din lamele verticale
(montanti) si orizontale
(parapeti-buiandrug).
Elementele verticale sunt
amplasate la distante relativ
reduse (pana la 3.00 m) iar
elementele de legatura
orizontale (parapetbuiandrug) au o inaltime de
min. 1.2 m
23
Plansee
din beton
armat sau
materiale
compozite
(metal + b.
a.) cu
diferite
alcatuiri
constructiv
e, in
functie de
incarcari si
de
dimensiunil
e in plan
ale
planseelor.
-realizate din b.a., otel sau

materiale compozite;
-capacitate portanta ridicata
la preluarea incarcarilor
verticale si orizontale;
- de regula au un nucleu
central de diafragme, unde
sunt amplasate scarile,
ascensoarele si alte spatii de
circulatie sau de serviciu
(ghene).
Da
CAP.1.2
INFRASTRUCTURA2
1.2.1 FUNDATII
1.2.1.1 Rolul structural si principii de baza in proiectarea fundatiilor
Orice constructie, indiferent de tip, trebuie sa asigure transmiterea in conditii de
siguranta a incarcarilor de orice natura (permanente, utile, climatice etc.) terenului,
prin intermediul fundatiilor, fara tasari sau alte deplasari/deformatii care ar putea pune
in pericol stabilitatea cladirii, sau ar genera avarii ale acesteia, sau ale unei parti ori
ale unor elemente de constructie. Fundatiile trebuie de asemenea sa fie coborate sub
nivelul de inghet (mai ales in terenurile calcaroase), respectiv sub nivelul straturilor
tasabile si trebuie sa fie rezistente la actiunea distructiva a sulfatilor sau a altor
substante agresive din sol.
Se considera teren de fundare acea parte din sol la a carei adancime se resimte
influenta incarcarilor transmise de constructie. Este absolut necesar sa se cunoasca
caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare, capacitatea lui de a se deforma si,
ca urmare, de a se tasa, pentru a alege tipul de fundatie cel mai potrivit pentru o
structura data.
Caracteristicile complexe si neomogenitatea structurii solului fac din proiectarea
fundatiilor o sarcina destul de dificila pentru ingineri. Proiectantul trebuie sa aiba
cunostinte adecvate in ceea ce priveste aspecte cum sunt:
- dimensiunile cladirii;
- incarcarile utile, cele provenite din procesul de exploatare si incarcarile
accidentale care actioneaza asupra cladirii, ca si posibilele combinatii dintre
acestea;
- structura solului (straturile componente), caracteristicile sale fizice si mecanice,
nivelul maxim si minim al apelor subterane;
- valoarea si variatia eforturilor la suprafata talpii fundatiilor si a oricarui element
de constructie in contact cu solul;
- caracteristicile mecanice si elastice ale materialelor din care este alcatuita
fundatia;
Autor Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

24
- factori externi care pot sa influenteze stabilitatea fundatiei (apele de suprafata,

terenurile care aluneca, constructiile invecinate etc.).
Fiecare dintre factorii enumerati mai sus poate sa influenteze comportarea mecanica
a sistemului de fundare, de aceea inregistrarea unor date corecte referitoare la
fundatii este esentiala atunci cand se analizeaza cauzele defectiunilor legate de
tasarile si deteriorarile fundatiilor.
Orice tasare sau deteriorare in aceasta parte a infrastructurii va avea ca rezultat
inducerea unor insemnate eforturi si deformatii suplimentare in suprastructura cladirii,
care de cele mai multe ori va avea ca rezultat avarii grave.
Sistemul de fundare in ansamblu asigura conlucrarea corecta a elementelor
structurale, fara tasarea inegala a diferitelor tronsoane ale cladirii.
Atunci cand planurile lipsesc o situatie frecvent intalnita mai ales cand este vorba de
cladirile vechi trebuie sa se determine tipul constructiv al fundatiei atat pe baza unei
bune cunoasteri a principiilor care stau la baza proiectarii fundatiilor, cat si pe baza
unei examinari vizuale.
Orice tip de fundatie are avantaje si dezavantaje si se va potrivi anumitor conditii, dar
va fi cu totul nepotrivit in alte conditii. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca
constructorul utilizeaza in general tipul de fundatie cel mai economic, dar chiar si in
cazul in care fundatia raspunde exigentelor la momentul executiei, poate sa fie
etichetata ca nepotrivita la o analiza ulterioara. De aceea, atunci cand IMI cunoaste
detaliile legate de proiectarea unei fundatii, va trebui sa includa in raportul sau orice
comentarii legate de aceasta, in lumina cunostintelor si standardelor actuale.
Constructiile vechi, mai ales cele executate inainte de perioada utilizarii betonului
modern, au adeseori fundatii care nu corespund standardelor actuale si sunt gasite
necorespunzatoare din punct de vedere tehnic, la o verificare prin calcul. Este
surprinzator cat de bine au facut fata foarte multe dintre aceste cladiri testului timpului,
in timp ce alte structuri moderne, proiectate profesional, au suferit avarii grave ca
urmare a defectiunilor produse in sistemul de fundare, necesitand reparatii
costisitoare.
25
Adeseori IMI va examina fundatiile special expuse in acest scop, dar nu el este acela
care trebuie sa execute lucrarile de dezvelire a fundatiilor pentru a le inspecta. Un
constructor va fi numit pentru a executa acest gen de lucrari, dupa o aprobare
prealabila. Totusi, in anumite cazuri, IMI trebuie sa fie capabil sa organizeze pentru
examinare saparea unor gropi si sa raporteze rezultatele inregistrate.
In alte cazuri, mai ales atunci cand este vorba de conditii de fundare speciale (iesite
dinceea ce se considera obisnuit), IMI trebuie sa faca investigatiile impreuna cu un
inginer consultant sau geotehnician.
Fundatiile sunt de regula de unul dintre tipurile prezentate in Tabelele 1.2.1.2-1 si
1.2.1.2-2 si, avand in vedere structura cladirii, pot fi clasificate in urmatoarele
categorii:
1. In cazul structurilor cu pereti portanti din zidarie dispusi in plan dupa una sau
ambele directii (pereti portanti longitudinali si pereti transversali de contravantuire,
care rigidizeaza constructia la actiunea incarcarilor orizontale), se folosesc in general
fundatii continue, executate din:
a) Zidarie din piatra naturala (de regula cu mortar pe baza de var) sau din caramida,
atunci cand este vorba despre cladiri mai vechi de 100 ani sau despre alte categorii
de cladiri cum sunt cele rezidentiale (de locuit, unifamiliale) sau construite in zonele
de munte, chiar si in prezent.
Acest sistem de fundare nu corespunde terenurilor umede (acolo unde nivelul apelor
subterane ajunge deasupra cotei talpii fundatiei) sau in cazul in care sunt posibile
tasari ale terenului.
La cladirile cu subsol partial sau general, peretii de subsol din zidarie de piatra sau
caramida se continua pana la nivelul necesar pentru a indeplini si rolul de fundatie.
b) Beton simplu (asa-numitele fundatii rigide) sau din beton armat (fundatii elastice); in
functie de valoarea incarcarilor transmise terenului si de capacitatea portanta a
terenului de fundare; acest tip de fundatie este cel mai frecvent intalnit in cazul
constructiilor moderne din zidarie.
Atunci cand terenul de fundatie are capacitatea portanta scazuta sau incarcarile
transmise de constructie au valori mari, sunt adecvate fundatiile de tip radier cu
transmiterea directa sau indirecta a incarcarilor la terenul de fundatie, in functie de
adancimea la care se afla stratul cu capacitatea portanta corespunzatoare.
26
Daca aceasta adancime este peste 3-4 m, se prevad fundatii pe piloti, avand la partea
lor superioara o dala rigida (care se comporta ca un radier), ca element intermediar cu
rolul de a asigura legatura intre capetele superioare ale pilotilor si o distributie cat mai
uniforma a incarcarii transmise in acest mod (indirect) terenului de fundare.
2. Cladirile cu structura in cadre (sau cu schelet) vor avea de regula fundatii izolate,
executate din zidarie de piatra, caramida sau cel mai frecvent din beton simplu
sau armat, in functie de perioada in care au fost construite (v. pct.1).
In cazul terenurilor cu capacitate portanta redusa si/sau a incarcarilor transmise de
constructie terenului care au valori ridicate, pot fi prevazute fundatii pe retele de grinzi
din beton armat sub sirurile de stalpi, sau chiar fundatii de tip radier (mai rar).
Transmiterea directa sau indirecta a incarcarilor la teren prin intermediul fundatiilor
este proiectata in functie de adancimea la care se afla stratul cu rezistenta
corespunzatoare, bun de fundare.
3. Cladirile cu structura mixta (cadre si diafragme) au fundatii de tipul celor descrise
mai sus, in functie de elementul de rezistenta stalp sau diafragma, de valoarea
incarcarilor transmise terenului si de capacitatea portanta a acestuia (v. pct.1 si 2).
Detalii privind fundatiile de suprafata si cele de adancime, la care se adauga scurte
comentarii referitoare la caracteristicile lor constructive, sunt prezentate in Tabelele
1.2.1.2-1 si 1.2.1.2-2.
1.2.3 FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROCESUL DE DETERIORARE
Solurile nisipoase constituie un bun suport pentru fundatii in cele mai multe cazuri,
desi vibratiile cu frecventa inalta (500-2500 vibratii/min) pot da nastere unor serioase
probleme de tasare; acestea sunt putin probabile in cazul cladirilor rezidentiale, cu
exceptia situatiilor in care prezenta unor utilaje le-ar putea produce.
Adancimea minima de fundare recomandata in cazul terenurilor din argila
contractila este de 1.20 m, sub nivelul modificarilor sezoniere, atunci cand vegetatia
lipseste.
27
Pe terenuri in panta este necesara o adancime de fundare mai mare, mai ales pe
versantii orientati spre sud, unde terenul se va usca accentuat in perioada secetoasa.
Prezenta arborilor si a tufisurilor pe terenuri din argila contractila poate genera
probleme speciale (Fig.1.2.1.3-1 si 1.2.1.3-2). Inginerul de monitorizare si intretinere
trebuie sa consemneze pozitia arborilor si a tufisurilor din vecinatatea cladirii care se
evalueaza/inspecteaza si sa noteze distantele la care acestia se afla fata de peretii
portanti ai cladirii.
Speciile trebuie de asemenea identificate, pentru a stabili in ce masura terenul se
poate contracta ca urmare a absorbtiei apei de catre vegetatia respectiva. Anumite
specii sunt nerecomandate pentru curtile si gradinile de langa cladiri, amplasate pe
terenuri contractile, anume: plopul, salcia, si ulmul. Daca acestia sunt prezenti, trebuie
verificati cu deosebita grija. Radacinile plopilor se pot extinde la distante pana la de
doua ori inaltimea lor, in cautarea umezelii.
S-a constatat de asemenea ca frasinul are tendinta de a patrunde in fisurile canalelor
si a pavajelor, pe langa efectul distructiv pe care il au asupra fundatiilor de suprafata.
In cazul in care arborii sunt mai apropiati de cladire in comparatie cu distanta
recomandabila (Fig.1.2.1.3-3 si Tab. 1.2.1.3-1, in care distanta minima = inaltimea
arborelui la maturitate), sunt recomandabile unele masuri ca: indepartarea prin taiere,
taierea crengilor sau pur si simplu mentinerea lor sub observatie in vederea unor
viitoare operatii de acest fel, in functie de imprejurari.
Regimul de proprietate al parcelei pe care cresc arborii si tufisurile este de
asemenea important: daca arborii de pe o alta proprietate sunt mai aproape de cladire
decat este recomandat/prevazut, proprietarul respectiv trebuie avertizat ca radacinile
pot pune in pericol cladirea invecinata. I se va sugera sa ia masurile necesare, avand
cunostinta de faptul ca prin lege, el este cel care va fi facut raspunzator pentru
eventualele avarii cauzate prin extragerea umiditatii din solul aferent cladirii. Se
recomanda ca specialistii in intretinere si monitorizare care isi desfasoara activitatea in
zone cu terenuri din argila contractila sa fie bine familiarizat cu diferitele aspecte ale
acestei probleme particulare si sa fie capabili sa identifice speciile de arbori intalniti.
Cu titlu informativ, tabelul de mai jos furnizeaza cateva date referitoare la adancimea
de fundare minima recomandata in terenuri contractile:
28
Fig. 1.2.1.3-1 Efecte ale prezentei arborilor in apropierea cladirii
Fig. 1.2.1.3-2 Posibile efecte ale inlaturarii arborilor
29
Fig.1.2.1.3-3 Distanta pana la cladire, D si inaltimea arborelui, H
Tabelul1. 2.1.3- 1
Specia
arborelui
Stejar, ulm,
plop,
salcie
Altele
D/H distanta pana la arbore/inaltimea sa
D/H
0.10
0.25
0.33
0.50
0.66
Adancimea minima de fundare* [m]
3.00
2.80
2.60
2.30
2.10
2.80
2.40
2.10
1.80
1.50
0.75
1.00
1.90
1.50
1.20
1.00
* Fundatiile continue rigide nu sunt recomandabile in terenuri cu contractii mari,

dar atunci cand sapatura atinge cote de 2.53.0 m de la suprafata terenului,
acestea devin economice si adecvate.
Eroziunea solului produsa de scurgerile provenite din retelele de canalizare defecte

este un alt factor care poate produce deteriorari, mai ales in cazul fundatiilor cladirilor
vechi. Din aceasta cauza, va avea loc umezirea terenului adiacent cladirii care va da
nastere unor deteriorari ale fundatiilor amplasate in terenuri care se erodeaza usor
(terenuri nisipoase sau mloase). Beneficiarii trebuie avertizati in privinta importantei
unei bune intretineri, atat a sistemului de evacuare a apelor uzate (canalizare) cat si a
celui pentru evacuarea apelor pluviale, pentru a evita patrunderea apei in terenul din
vecinatatea cladirii.
Anumite masuri de prevedere trebuie luate in cazul cladirilor construite deasupra
canalelor existente (de ex: cazul extinderilor). Este de dorit sa existe un canal de
vizitare de fiecare parte a cladirii pe sub care trece un canal mai vechi, pentru a face
30
posibila testarea etanseitatii acestuia si a verifica conductele cu ajutorul unei oglinzi.

Astfel de retele de canalizare trebuie executate avand un strat de pamant compresibil
imediat deasupra lor, cu inchideri (traverse) la partea superioara capabile sa preia
incarcarile transmise de fundatiile amplasate deasupra lor, fara sarcini concentrate
care ar putea produce ruperea conductelor vechi, devenite casante datorita vechimii.
Un aspect important care trebuie luat in considerare in privinta retelelor de
canalizare si a fundatiilor de suprafata, este adancimea relativa a sapaturii initiale,

acolo unde aceste lucrari s-au executat una langa alta. Nu este neobisnuit sa se
constate ca nivelul bazei canalizarii este mai adanc decat cel al talpii fundatiei. Daca
cele doua sapaturi au fost facute in acelasi timp, la momentul executiei cladirii, sau
daca reteaua de canalizare a fost facuta mai tarziu iar sapaturile respective s-au
efectuat in imediata apropiere, atunci ar putea exista pericolul unor deplasari laterale
ale terenului in sapatura efectuata la adancimea mai mare, dupa executarea lucrarii si
in timpul efectuarii compactarii umpluturii peste canale. Acest lucru poate avea un
efect negativ asupra terenului care preia incarcarea transmisa de fundatia invecinata,
iar efectele pot sa dureze cativa ani, producand tasari, pana cand terenul va fi pe
deplin consolidat, dupa care nu vor mai exista tasari semnificative.
Se recomanda, din acest motiv, ca acolo unde este posibil sa se verifice adancimea
bazei retelei de canalizare din vecinatate, mai ales atunci cand aceasta se desfasoara
de-a lungul peretilor. Retelele de canalizare amplasate la adancimi mari, aflate in
vecinatatea structurilor cu fundatii de suprafata, pot fi un semn al unui proces in
desfasurare al consolidarii terenului in jurul umpluturii, cu efecte negative asupra
structurii.
Pentru specialistii in intretinere-monitorizare care lucreaza in zone miniere, care
sunt fie active fie dezafectate, s-ar putea sa fie nevoie de consultanta specializata
inainte de definitivarea raportului asupra cladirii. Se recomanda ca biblioteca
inginerului MI sa includa orice informatie disponibila, sub forma de planuri si harti care
sa arate amplasamentul zonelor de exploatare miniera, acolo unde acestea se
cunosc. Hartile vechi se pot dovedi foarte utile in astfel de cazuri.
Zonele cu mine de carbuni sau sare sunt cele mai afectate de aceasta problema, dar
exista si altele. Unele zone au o traditie in minerit care dateaza din Evul Mediu si chiar
din antichitate.
31
In astfel de situatii, cunoasterea situatiei locale de catre IMI se poate dovedi de

nepretuit. In zonele cu teren calcaros, calcarul insusi poate fi expus pericolului
aparitiei neasteptate a unor goluri adanci, legate fie de lucrari, fie de prabusiri
subterane determinate de eroziuni cauzate de apele subterane. Nu exista insa nici o
metoda eficienta prin care IMI poate sa prevada astfel de evenimente, intr-o activitate
de rutina.
In amplasamente din care au fost extrase materiale (gropi de calcar, pietris, nisip)
iar umplutura s-a facut utilizand sparturi sau material de umplutura compresibil, IMI
trebuie sa manifeste o grija deosebita. Cladirile construite pe un teren nesanatos,
unde s-au folosit materiale de umplutura neadecvate sau unde materialele au fost
bune dar insuficient compactate, sunt adeseori supuse tasarii. Acest tip de tasare
poate fi deosebit de distructiv, ajungand uneori pana la necesitatea demolarii cladirii
respective si adeseori necesitand subzidire (cu blocuri izolate sau cu piloti), pentru a
cobor fundatia pana sub nivelul umpluturii.
Ca o concluzie in privinta problemelor pe care le pot produce deteriorarile
fundatiilor, se poate confirma faptul ca marea majoritate a fundatiilor se va comporta

corespunzator de-a lungul vietii constructiei. Multe deteriorari superficiale ale cladirilor,
cum sunt fisurile, sunt minore si de datoreaza fenomenului firesc, de lunga durata, de
consolidare/asezare in timp a structurii sau unor tasari minore. Acestea trebuie
considerate normale, mai ales in cazul cladirilor vechi. Unele deteriorari pot fi
diagnosticate gresit ca datorandu-se tasarii fundatiilor, in timp ce cauzele fisurarii
accentuate pot fi altele, mult mai banale si nelegate de caracteristicile terenului, in
cazuri ca:
a) structuri cu dimensiuni mari in plan la care sunt probabile deformatii insemnate din
variatii de temperatura, sau
b) cladiri terminate de curand unde, in mod normal, vor apare fisuri de contractie la
pereti.
Se considera ca avarie grava aceea care poate fi diagnosticata ca progresiva si care
va necesita reparatii structurale pentru stoparea unor viitoare deplasari. Majoritatea
fisurilor sunt minore si nu progreseaza. In cazul deformatiilor/deplasarilor progresive,
de regula exista indicii asupra cauzelor iar acestea vor fi evidente pentru cel care
32
cunoaste caracteristicile terenului si situatia prezenta si trecuta a minelor si a

umpluturilor din zona.
1.2.4 EVALUAREA DEGRADARILOR
Initial, orice degradare inregistrata deasupra nivelului terenului va trebui evaluata, de
ex. fisurile/crapaturile in pereti (exteriori si interiori), semne ale distorsiunilor la golurile
de usi si ferestre, pardoseli/plansee inclinate si tavane neregulate.
Clasificarea fisurilor si cateva recomandari pentru evaluarea lor sunt prezentate in
Tabelul 1.2.1.4-1. Problema incadrarii fisurilor intr-o anumita categorie, este in mare
masura una de rationament. Numeroase fisuri cu deschideri reduse pot sa fie, in
unele cazuri, mai semnificative decat unele cu deschideri mai mari. Recomandarile
pentru clasificarea si incadrarea degradarilor sunt mai mult un ghid, fiecare zona
deteriorata trebuind sa fie analizata si evaluata separat.
Deteriorarile de categoria 1 si 2 nu justifica in sine lucrari de remediere, vor fi
suficiente doar unele reparatii cosmetice. Aceste deteriorari pot totusi sa semnaleze
aparitia in viitor a unor probleme structurale mai grave, in conditiile in care si alti factori
de risc isi dau concursul. Majoritatea avariilor structurale debuteaza cu o fisura abia
vizibila.
Categoria 3 de avarii poate sa necesite remedieri specifice, in functie de cauze si
de modul in care s-au produs. Evident, astfel de avarii vor necesita verificari periodice
pentru a confirma sau nu daca deformarea/deplasarea structurala evolueaza si se
agraveaza in timp.
Categoriile 4 si 5 de avarii vor reclama probabil un anumit tip de remediere, pe
langa reparatiile de deasupra nivelului terenului, cel mai probabil subzidiri.
Unele tasari ale anumitor structuri sunt chiar normale, datorandu-se fie consolidarii
initiale a cladirii dupa executie, fie consolidarii de lunga durata. Suprafetele mai fragile
ale peretilor, mai ales cele cu stuc, vor fisura ca rezultat al distorsiunii unghiulare
cauzate de tasarile continue, de lunga durata, ce produc avarii de categoria 1 si 2, dar
in sine nu sunt semnificative.
33
1.2.5 LUAREA MASURILOR DE REMEDIERE

Deteriorarile produse de radacinile copacilor si care se dovedesc ca se datoreaza
exclusiv prezentei acestora, nu vor necesita in general lucrari de reparatii subterane.
Ar trebui sa fie suficienta recomandarea ca acei copaci sa fie inlaturati, iar terenul sa
fie lasat sa se stabilizeze pe parcursul a catorva sezoane umede/ploioase, inainte de
a se proceda la repararea avariilor cu solutii ca: rezidirea prin tesere, curatirea
rosturilor si reumplerea lor cu mortar, refacerea tencuielii etc. Daca arborii in cauza nu
pot fi inlaturati, fie pentru ca sunt protejati, fie sunt in proprietatea altcuiva, ar putea fi
necesara executia unor fundatii mai adanci pentru a prelua eforturile induse de
actiunea radacinilor. Trebuie utilizata o fundatie intrerupta, pentru a se asigura dilatari
si contractari identice ale solului pe toate fetele fundatiei, in diferite perioade ale
anului. Daca avariile se datoreaza prezentei arborilor, iar fundatiile sunt si ele
neadecvate, dar din alte motive, atunci vor fi necesare lucrari de reparatii subterane,
pe langa inlaturarea sau tratarea in orice fel a arborilor respectivi.
Subzidirea traditionala, care este o lucrare costisitoare si laborioasa, insemnand
prevederea unei fundatii suplimentare sub nivelul fundatiei existente. Aceasta se
poate realiza prin sapaturi alternative la baza fundatiilor de-a lungul perimetrului
structurii si sub peretii interiori portanti. Fiecare bloc nou se toarna din beton iar
armatura se continua in blocurile turnate ulterior, care vor completa spatiile dintre
primele. Dupa intarire, spatiul dintre fundatia noua si cea veche se va umple cu mortar
de ciment de mare rezistenta. In decursul desfasurarii lucrarilor de subzidire, trebuie
cerute aprobarile necesare pentru orice reparatii ale conductelor intalnite, daca se
constata defectiuni. Dupa terminarea lucrarilor de subzidire, se lasa o perioada pentru
consolidarea structurii dupa care se efectueaza finisajele si alte reparatii cosmetice.
Ca o regula generala, orice subzidire se efectueaza sub toti peretii portanti, altfel va
exista pericolul unor tasari diferentiate intre partea consolidata si cele ramase
neconsolidate. Aceasta nu se poate aplica pe terenuri in panta, unde adancimea
subzidirii poate sa evolueze in trepte pentru a ramane in stratul rezistent, bun de
fundare.
Dificultati deosebite pot sa apara in cazul cladirilor cuplate (duplex) sau a celor
executate pe terenuri in panta, cu mai multi proprietari, cand, conform regulii generale,
34
intreaga structura va trebui subzidita. In astfel de situatii este necesara o gandire

inginereasca, astfel incat s-ar putea ajunge la solutia numai a unei subzidiri partiale,
caz in care se recomanda ca zona cu subzidiri sa porneasca de la cea fara subzidire,
adancindu-se treptat, pentru a evita schimbarea brusca a adancimii de fundare, de la
un anumit punct. Daca un perete comun (cu o alta proprietate) trebuie subzidit, este
preferabil sa existe acceptul ambelor parti deoarece, chiar daca subzidirea se poate
face si dintr-o singura parte, baza noii fundatii va trece de limita de proprietate si astfel
acordul este oricum necesar. Mai exista riscul ca subzidirea partiala sa aiba ca efect
eforturi suplimentare transmise structurii proprietatii invecinate, care pot determina
tasari ale peretelui comun, cu consecintele aferente. Inainte de a se recomanda astfel
de lucrari, este necesara o consultanta juridica pentru a evita orice evenimente
neasteptate si pentru ca partile implicate sa fie in deplina cunostinta de cauza.
Ca o alternativa la subzidirea traditionala, se utilizeaza si un alt sistem pentru a se
obtine o fundare la adancime mai mare: sistemul de blocuri izolate si grinzi.
Blocurile se executa la colturi si in deschiderile structurii - in zonele cu incarcari
concentrate mari, - la adancimi bine stabilite. Acest sistem reduce cantitatea de
sapatura necesara si prevede fundatii intrerupte, recomandabile in unele terenuri
contractile mai ales daca exista in apropiere si radacini de copaci.
In toate cazurile, sapatura trebuie sa ramana deschisa cat mai putin posibil, deoarece
solul se deterioreaza atunci cand este expus. Baza sapaturii oricarei subzidiri trebuie
verificata cu atentie pentru a se asigura ca terenul este sanatos, nivelat si uscat
inainte de inceperea turnarii betonului.
Daca se suspecteaza ca structura in revizie a mai fost subzidita inainte, trebuie sa se
stabileasca motivele pentru care aceasta s-a efectuat si sa se obtina cat mai multe
detalii posibil.
35
Tabelul 1.2.1.1-1 Sisteme de fundatii de suprafata

TIPUL
FUNDATIEI
SUPRASTRUCTURA OBSERVATII
CORESPUNZA(perioada de
TOARE
construire)
MATERIAL, DATE CONSTRUCTIVE
1 FUNDATII CONTINUE, RIGIDE
a.
b1.
b2
d.
1. FUNDATII CONTINUE, RIGIDE,

DIN BETON
e.
a, b, d, e
structuri cu pereti
portanti din
zidarie
a. Zidarie din caramida sau piatra naturala

b. Beton simplu turnat monolit:
- obisnuit, 1) bloc sau 2) in trepte
- ciclopian
c. talpi din beton armat (cuzineti) turnate pe fundatii continue
rigide din beton simplu
d*. Fundatiile in zone cu grad ridicat de seismicitatenecesita
armarea la diferite niveluri. Inacest caz cladiri fara subsol
e*. Idem d: cladiri cu subsol
* N R introduse dupa cutremurul din 4.03.1977 (RO)
36
c. fundatii ale
diafragmelor din
b.a.ale structurilor
cu diafragme sau
mixte
a. In cladiri mai
vechi de 70 ani
b. Incepand cu
anii 1930
c. Incepand cu
anii 1960
d, e. Incepand
din 1977
Tabelul 1.2.1.1-1 (continuare)

2. FUNDATII IN TREPTE
Elevatie
2. FUNDATII IN
TREPTE
Detaliu
2
a. Zidarie din caramida sau piatra naturala

b. Beton simplu turnat monolit:
c. Beton armat turnat monolit, acolo unde este necesar
a, b, c:
Structuri din
zidarie
Raportul dintre lungimea si inaltimea unei trepte conform Principiul se aplica

si la structurile in
prevederilor normativelor in vigoare.
diafragme.
chi de 70 ani
b. Din 1930
c. Ocazional, din
1960
3. FUNDATII IZOLATE, RIGIDE SI ELASTICE
b.
3. FUNDATII
IZOLATE
c.
d.
a. Zidarie din caramida, piatra naturala sau blocuri din beton

simplu
b. bloc din beton simplu cu cuzinet din beton armat
c. bloc din beton simplu, in trepte, cu cuzinet din beton armat
d. fundatie elastica din beton armat, cu sectiune,
dreptunghiulara, trapezoidala sau de alta forma.
NOTA: In cazul b&c: barele armaturilor longitudinale sunt ancorate
in fundatie.
37
a. Stalpi din
zidarie
b, c. Structuri in
cadre din b. a.,
turnate monolit
a. Cladiri mai
vechi de 70 ani
b-d. Din1940

4. FUNDATII PE REAZEME IZOLATE
a.
b.
2
4. FUNDATII PE
REAZEME IZOLATE
Acest tip de fundatie sustine de regula pereti portanti si

consta dintr-o grinda continua din b. a. rezemata pe blocuri Pereti portanti Din 1930
din beton simplu asezate la anumite distante. Se ajunge din zidarie
astfel intr-un mod mai economic la adancimea la care se
afla terenul bun de fundare.
In locul unei grinzi cu sectiune constanta, dreptunghiulara
(a), se poate utiliza o grinda cu sectiune variabila, cu
intradosul in forma de arc ( b).
5. FUNDATII PE RETELE DE GRINZI
5. FUNDATII
PE RETELE
DE GGRINZI
O retea de grinzi din beton armat, de regula avand

sectiunea transversala in forma de obelisc, sustinand
pereti, diafragme sau stalpi
- Pereti structurali
din zidarie (mai rar)
Incepand din anii
- diafragme din 1940-1950

b. a.
- stalpi din b. a.
38

6. FUNDATII DE TIP RADIER
a.
6. FUNDATII RADIER
b.
2
c.
3
Pot fi considerate plansee inverse (din b. a.), avand, ca urmare,

diferite forme:
a. dale din b. a. cu ingrosari in dreptul elementelor structurale
verticale (pereti portanti, diafragme, stalpi)
- Structuri cu
pereti portanti din
zidarie (rareori)
Din 1940
- Structuri cu
diafragme
b. dale din beton armat cu grinzi de tip obelisc

c. dale din beton armat cu grinzi principale si secundare
d. altele
- Structuri in
cadre
- Structuri mixte si
speciale
Sunt utilizate in cazul terenurilor de fundare slabe sau a

incarcarilor cu valori ridicate..
NOTA:
Au fost prezentate numai tipurile de fundatii utilizate in mod curent, in special la cladiri de locuit.
39
Tabelul 1.2.1.1-2 Sisteme de fundatii de adancime

1. FUNDATII PE PILOTI
MATERIAL, DATE CONSTRUCTIVE
1. FUNDATII PE
PILOTI
TIP
a. Lemn
b. Beton: monolit, partial prefabricat sau prefabricat
c. Otel: tip cheson cu sectiune patrata, tub, H
d. Otel si beton turnat monolit
e. Altele
Se proiecteaza atunci cand terenul bun de fundare se afla la
adancime mare.
Schema unei fundatii pe piloti
SUPRASTRUCT OBSERVATII
CORESPUNZA(perioada
TOARE
construirii)
4
Orice tip de
structura
a. Cladiri
vechi
b, c, d, e
cladiri
moderne
Capul unui pilot din b. a.
Pilot din b. a.
Piloti din lemn
40

2. FUNDATII PE PUURI DIN BETON ARMAT
2. FUNDATII
PE PUTURI
Elemente tubulare din b.a (tip cheson) utilizate in cazurile in care

terenul de fundatie se afla la adancime mare, sub nivelul panzei de
apa subterana.
Orice tip
de
structura
Cladiri din
perioada
moderna
NOTA:
Au fost prezentate numai acele tipuri de fundatii care se utilizeaza la constructia cladirilor de
locuit.
41
Tabelul 1.2.1.4-1 Clasificarea deteriorarilor prin fisurare

GRADUL DE DETERIORARE
Descrierea
Recomandari si
fisurilor
comentarii
Categoria
0
1.
1
Foarte usoare (putin vizibile)
2
3
Fisuri
fine, Pot fi reparate prin
pana la 1 mm simpla zugravire
2.
Usoare
Fisuri pana la Poate fi necesara

5 mm
umplerea rosturilor
deschidere
la exterior, pentru a
asigura
etanseitatea.
3.
Moderate
Fisuri intre
5 si 15 mm
deschidere,
sau un numar
de fisuri pana
la
3
mm
deschidere
42
Fisurile necesita
desfacerea,
curatirea si reteserea de catre un
zidar calificat, cu
umplerea rosturilor
la exterior.
Tevile se pot
sparge.
Etanseitatea la
agenti atmosferici
este cel mai adesea
periclitata..

4.
Grave
Fisuri de 15
la 25 mm
deschidere;
numarul
fisurilor este
de
asemenea
semnificativ.
Sunt necesare
reparatii importante
ale sectiunii peretilor.
Tocurile usilor si
ferestrelor
pot
fi
distorsionate, plansee
deplasate,
pereti
inclinati sau deformati
(curbi).
Unele grinzi sunt
dislocate
de
pe
reazeme (reducerea
suprafetei
de
rezemare).
Conductele de
instalatii pot fi
intrerupte.
5.
Foarte grave
Crapaturi de
25
mm
deschidere
sau mai mult,
tinand seama
si de numarul
fisurilor.
Sunt necesare lucrari

de reparatii majore,
care
implica
reconstructia partiala
sau totala.
Grinzile sunt scoase
de pe reazeme.
Peretii sunt foarte
inclinati si trebuie
sprijiniti.
Sticla de la ferestre
crapa.
Pericol de pierdere
a stabilitatii.
43
1.2.2 SUBSOLURI
1.2.2.1 Surse de umiditate si rolul hidroizolatiilor subterane
Hidroizolatia nu are un rol structural, dar defectiunile sale pot duce la avarii grave in
elementele structurale ale unei cladiri (ex: peretii portanti).
In orice cladire, dar mai ales in cladirile de locuit, efectele nefaste ale umezelii atat
asupra structurii cat si a ocupantilor sunt bine cunoscute.
Sursele de umezeala sunt numeroase si pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
a) Igrasie, care este umezeala care provine din teren si a carei ascensiune este
favorizata de capilaritatea structurii terenului si materialelor de constructie, i) datorita
umiditatii naturale a terenului, ii) din stratul de apa subterana sau apa cu presiune
hidrostatica si iii) din apele meteorice (ploaie, topirea zapezii) acumulate in terenul
din jurul cladirii si neinlaturate/nedrenate lungi perioade de timp.
b) Apa de infiltratie, care patrunde in pereti, sau care se infiltreaza prin acoperisuri si
golurile din fatada (apa de ploaie)
c) Condens
d) Alte cauze
In acest capitol al cursului, se va trata cu predilectie sursa (a). Partea de cladire
cuprinsa intre planseul de la parter (cota zero) si fundatie, fie subsol, fie elevatie,
indeplineste o functiune importanta in contextul comportarii cladirii in exploatare,
datorita rolului in prevenirea formarii igrasiei la pereti si elementele adiacente (in
special plansee pe sol).
Ca urmare, numai detaliile de hidroizolatie proiectate si executate corect (Tabelul
1.2.2.1-2) vor putea satisface exigentele impuse de acest rol. Hidroizolatia trebuie sa
reziste la patrunderea umezelii care urca din sol; iar aceasta conditie se asigura de
regula cu ajutorul unui strat de hidroizolatie orizontal executat la baza peretelui
(Tabelul 1.2.2.1-2), continuu in plan orizontal si, dupa caz, racordat in plan vertical, in
conformitate cu prevederile normativelor in vigoare. Calitatea si structura materialelor
de hidroizolatie (Tabelul 1.2.2.1-1) este de asemenea foarte importanta, deoarece
masurile de intretinere si protectie sunt stabilite in consecinta, iar durata de exploatare
44
a cladirii este direct influentata. De aceea este necesara o deosebita grija atunci cand
se verifica o hidroizolatie, iar decizia in privinta eventualelor lucrari de reparatii,
renovare sau inlocuire, trebuie luata numai dupa o evaluare foarte amanuntita din
punct de vedere functional si economic.
Se poate considera ca niste solutii constructive pentru hidroizolatiile din infrastructura
au fost prevazute pentru constructiile construite incepand cu anii 1920-1930. De
atunci, aceste solutii au evoluat atat din punct de vedere tehnic, cat si prin utilizarea
unor noi si variate materiale hidroizolatoare, mai ales a celor bazate pe bitum. Asanumitele materiale clasice de hidroizolatie (Tabelul 1.2.2.1-1) sunt utilizate si in
prezent, dar incepand cu ultimele decenii ale sec.XX, piata a inceput sa fie invadata
de materiale de inalta rezistenta, montate cu tehnologii speciale si detalii complexe.
Aceste membrane si materialele auxiliare care insotesc tehnologia montarii lor, sunt
produse scumpe, in general pe baza de bitum, rasini sau polimeri. Comportarea lor in
timp nu a fost pe deplin verificata, dar se considera totusi ca fiabilitatea lor este
remarcabila.
Sistemele de hidroizolare au reguli constructive si de proiectare foarte precise,
diferind in functie de sursa de umiditate, caracteristicile geotehnice ale solului si
variatia nivelului apelor subterane, care exercita presiune asupra elementelor de
constructie cu care este in contact. Oricare ar fi situatia, scopul final este acelasi: de a
impiedica patrunderea umezelii in interiorul elementelor structurale ale cladirii (in
special la nivelul subsolului si respectiv al planseului si peretilor de la parter), pentru a
se evita deteriorarea lor, care ar putea pune in pericol stabilitatea de ansamblu a
cladirii.
O prezentare sintetica a detaliilor unor hidroizolatii intalnite frecvent la cladirile
obisnuite, cu sau fara subsol, este prezentata in Tabelul 1.2.2.1-2 care, impreuna cu
Tabelul 1.2.2.1-1 care se refera la materiale de hidroizolare obisnuite, va face mai
usoara recunoasterea sistemului de hidroizolare care face obiectul verificarii.
Un diagnostic corect privind legatura dintre sursa de umiditate si deteriorarea in sine
este esential si reclama o buna cunoastere a tipurilor de hidroizolatii, atat de
diversificate.
45
Exista o legatura dialectica intre structura hidroizolatiei (Tabelul 1.2.2.1-1 si 1.2.2.1-2)

si perioada in care a fost executata constructia.
La inceputul secolului trecut, sistemele de hidroizolare a cladirilor impotriva umiditatii
care provenea din sol, oricare ar fi fost sursa ei, nu era inca la nivelul unor standarde
apropiate de gandirea de astazi.
Cladirile mai vechi, construite in general inainte de 1930, cu structura din zidarie de
caramida (sau, mai rar, piatra naturala), nu aveau nici o hidroizolatie impotriva
umiditatii provenite din teren, cu exceptia capacitatii materialelor componente ale
zidariei respective (piatra si mortar) de a se opune patrunderii umezelii. Ca urmare,
cele mai frecvente deteriorari produse de igrasie se intalnesc tocmai la aceasta
categorie de cladiri.
Cladirile moderne au in general hidroizolatii impotriva umiditatii provenite din sol
(membrane/straturi verticale si orizontale la pereti si plansee, care se imbina prin
racordare dupa anumite reguli), dar experienta a aratat ca simplul fapt ca o cladire
este construita in epoca moderna, nu este o garantie a respectarii regulilor prevazute
de norme. In practica, detaliile defectuoase ale elementelor de constructii,
membranele hidroizolatoare strapunse si alte asemenea greseli sunt foarte frecvente.
Observarea directa a hidroizolatiilor subterane nu este in general posibila, de aceea,
pentru a evalua starea acestei categorii de lucrari, sunt necesare planurile aferente si
detaliile din proiect (care cel mai adesea lipsesc), unele operatii de dezvelire a acestor
lucrari trebuind de asemenea efectuate.
Totusi, exista multe simptome evidente ale eventualei patrunderi a umiditatii in
structura peretilor, la nivelul subsolului si al parterului, usor de observat, cum sunt:
Pete de umezeala (exterioare si interioare) care pornesc de la baza peretelui;
Mucegai;
Schimbarea culorii finisajelor;
Bicarea zugravelii sau a tapetului pe suprafetele interioare;
Cojirea zugravelii pe suprafete mari sau exfolierea in bucati de dimensiuni mici;
Desprinderea tencuielii, lasand zidaria vizibila si expusa
Examinarea trebuie facuta in special in perioadele critice, cand continutul de apa din
structura elementului de constructie este cel mai ridicat. Practic, avariile si deteriorarile
46
hidroizolatiilor pot fi deduse din efectele lor asupra elementelor de constructie. Orice
discontinuitate a hidroizolatiei, deschide calea patrunderii umiditatii si umezirii treptate
a elementelor de constructie adiacente zonei respective.
Aceste aspecte sunt analizate detaliat in Modulul de Curs no.2 intitulat UMIDITATEA
IN CLADIRI.
Cladirile mai vechi, care de regula nu au o hidroizolatie impotriva patrunderii umiditatii
din teren, sunt cele mai expuse deteriorarii din cauza umezelii si a spalarii materialelor
de legatura dintre pietrele de zidarie ale elementelor infrastructurii (in special
mortarele pe baza de argila). Ca urmare, aceste elemente isi vor pierde in mare
masura rigiditatea si capacitatea portanta, dand nastere tasarilor diferentiate (Tabelul
1.1.4-13) cu consecintele bine cunoscute (v. Studiu de caz No.2).
Expertii tehnici au fost solicitati sa evalueze numeroase astfel de cazuri. Defectiunile
in sistemul de evacuare a apelor pluviale sau a apei menajere si cele din alimentarea
cu apa sunt in general principalele surse ale deteriorarilor prin umezire, care pot
afecta constructia la orice nivel: infrastructura si suprastructura.
Unele probleme cu caracter periodic pot sa apara atunci cand nivelul apelor subterane
creste, sau cand cantitatea de apa acumulata in jurul cladirii creste. In aceste situatii,
hidroizolatia nu poate rezista eforturilor suplimentare induse de presiunea apei.
Cauzele acestor fenomene trebuie cautate fie in sistemul de alimentare cu apa
(defectiuni), fie la trotuarul din jurul cladirii (posibilitatea pantei inverse, orientata
inspre cladire).
Pe langa stabilirea, pe tipuri, a efectelor vizibile produse de deteriorarea hidroizolatiei,
examinarea mai are ca scop determinarea continutului de apa din zonele aflate
imediat deasupra nivelului hidroizolatiei. Valoarea sa trebuie sa fie comparata cu
acelasi indicator al zonelor mai indepartate ale elementului si, de asemenea, trebuie
determinat daca exista o variatie in timp a acestor valori. Aceasta evaluare trebuie
facuta cu ajutorul unei aparaturi adecvate, de inalta precizie.
Variatia continutului de umiditate, in cazurile mai simple, poate fi verificata marcand in
mod periodic conturul petelor si data aferenta. Neglijarea efectuarii la timp a reparatiei
oricarei deteriorari va avea ca urmare agravarea treptata, progresand de la pete la
modificarea culorii, eflorescente, bicarea zugravelii, desprinderea tencuielii si a
placajelor, mucegairea si putrezirea lambriurilor, care pot fi de asemenea atacate de
ciuperci.
47
Lipsa unei intretineri adecvate pe perioade mai indelungate poate in cele din urma sa
puna in pericol elementele structurale, precum si stabilitatea si rezistenta intregii
structuri, prin distrugerea liantului si strivirea/macinarea zidariei umede supuse la
cicluri repetate de inghet-dezghet.
In cazul finisajelor executate cu mortar, intreaga suprafata suspecta trebuie ciocanita
(manual sau cu un ciocan de cauciuc); extinderea sa corespunde acelei suprafete in
care suna a gol, existand de asemenea posibilitatea ca in vecinatatea acestei zone sa
existe o defectiune a instalatiilor. In acest sens, trebuie sa fie accesibila documentatia
completa referitoare la starea si pozitia retelelor de instalatii, precum si la evolutia in
timp a lucrarilor de reparatii efectuate in zona respectiva.
In mod evident, inundarea cu regularitate (sau periodica) a subsolului trebuie
considerata o avarie grava.
In functie de caz si luand in considerare scopul final al lucrarilor de remediere,
pentru diminuarea cantitatii de apa in contact cu infrastructura cladirii pot fi luate
urmatoarele masuri:
- executarea de drenuri;
- trotuare in jurul cladirii executate astfel incat sa limiteze suprafata de infiltrare a
apei si sa o indeparteze in mod eficient de langa pereti.
Pentru a impiedica producerea igrasiei la pereti (prin ascensiunea capilara a
umiditatii subterane), pot fi prevazute urmatoarele lucrari:
- refacerea hidroizolatiei orizontale deteriorate de la baza peretilor;
- executia unei hidroizolatii orizontale la pereti, acolo unde aceasta lipseste: se
efectueaza liuri orizontale inguste, pe suprafete succesive, alternative (din loc in
loc si apoi intre ele); sunt lucrari complexe din punct de vedere tehnologic, dificil
de executat si care necesita un timp indelungat. La peretii foarte grosi (50100
cm cazul cladirilor vechi), aceasta solutie nu se poate aplica deoarece nu se pot
garanta rezultate corespunzatoare. Acelasi principiu poate fi aplicat prin
perforarea alternativa a peretilor in sens transversal, cu gauri circulare amplasate
la anumite distante, care se umplu cu solutii impermeabile de tipul rasinilor
48
epoxidice. In etapa a doua, dupa intarire, se perforeaza spatiul dintre gauri si se

repeta operatia de umplere ca mai sus.
- Refacerea hidroizolatiei orizontale la pereti prin injectare cu solutii impermeabile
si umplerea porilor (silicat de sodiu sau solutii pe baza de materiale sintetice).
Injectarea poate fi facuta la presiune normala, cu silicati sau solutii pe baza de
silicon, sau sub presiune (rasini acrilice, silicon etc.).
Procedee tehnice pentru uscarea peretilor:
- Crearea unui spatiu de aer ventilat la suprafata exterioara a peretelui;
- Bazat pe principiul electo-osmozei, crearea unei diferente intre valorile potentialului
electric ale peretelui umed si teren, fenomen care este simultan cu ascensiunea
capilara.
Daca exista o suspiciune legata de degradarea materialului din care este facuta
hidroizolatia, trebuie sa se apeleze la consultanta specializata pentru a stabili natura
lucrarilor de reparatie si/sau reconstructie care vor fi necesare.
Va fi elaborat un proiect rational in acest sens, tinand seama pe langa aspectele
tehnologice, si de rentabilitatea din punct de vedere economic, deoarece aceste
lucrari complexe sunt intotdeauna costisitoare. Cel mai importanta este sa se
gaseasca adevarata cauza a deteriorarii si sa se actioneze cu promptitudine in
proiectarea si executarea lucrarilor de reparatii, cat mai curand posibil. IMI are un rol
esential in gasirea in timp util a oricaror deteriorari produse de umezeala (inclusiv
igrasie). Cu cat acestea sunt descoperite mai repede, cu atat cheltuielile necesare
pentru repararea lor vor fi mai reduse.
49
Tabelul 1.2.2.1-1 Materiale utilizate la hidroizolatiile clasice

Nr
Crt
0
MATERIAL
1
1.
5*
.
6*
.
7.
8.
9.
A. HIDROIZOLATII DIN MATERIALE BITUMINOASE
4*
.
- hidroizolatie verticala impotriva

umiditatii naturale a terenului
(H.V.T.)
- Hidroizolatie verticala si orizontala
Mastic bituminos
(bitum topit amestecat cu cel mult 30% (H. V+ O.T.)
lipeste
intre
ele
straturile
material inert de umplutura: filer de calcar, hidroizolatoare, la cald
cenusa de termocentrala).
Carton bitumat acoperit cu filer pe una - in structura hidroizolatiilor elastice
(verticale si orizontale), alternand cu
sau ambele fete.
masa bituminoasa de legatura
(H.V+O.T)
Idem
3
Panza bitumata
Uneori,
este utilizat la etansarea in
acoperita sau nu cu filer pe una sau
sistem cuva (hidroizolare impotriva
ambele fete.
apelor cu presiune hidrostatica,
A. P.H.)
Idem 4
Pasla din fibre de sticla bitumata:
-impregnata cu nisip pe una sau ambele
fete, sau
- impregnata cu agregate de dimensiuni
mai mari pe o fata si cu nisip pe celalta
fata.
Tesatura din fibre de sticla bitumata, Idem 4
impregnata cu nisip la ambele fete.
Utilizata ca primer (amorsaj) la
Solutie bituminoasa
impotriva
umiditatii
(bitum dizolvat in solventi organici: hidroizolatii
naturale a terenului (ape fara presiune
benzen, motorina etc.)
hidrostatica).
Bitum industrial
2.
3*
.
DOMENIU DE UTILIZARE,
ROL
Emulsie bituminoasa
(dispersie de bitum in apa, cu emulgatori:
sapun, glicerina etc.).
Utilizata ca hidroizolatie aplicata prin

vopsire.
Suspensie de bitum
Folosit ca:
- primer (amorsaj)
- hidroizolatie
(bitum cu punct de inmuiere scazut,

dispersat in apa cu ajutorul pastei de var).
CARACTERISTICI
ELEMENTUL SUPORT
- prelucrata la cald
- punct de inmuiere de
6575o C
- utilizat numai la valori
ale temperaturii
exterioare de peste +5oC
- Perete
- Zidarie de protectie
- Elevatie
- Perete
- Elevatie
- livrat in suluri
- Perete
- Elevatie
- Cuva
- Perete
- Perete de protectie
- Elevatie
- Cuva
- livrat in suluri
- livrat in suluri
- Perete
- Elevatie
- Cuva
- livrat in suluri
Idem 5
- aplicat la rece
- aplicat pe suprafete
uscate
- Perete
- Elevatie
- aplicat la rece
- aplicat pe suprafete
uscate, dar poate fi
aplicat si pe suprafete
umede
- aplicat la rece
- Perete
- Elevatie
- Perete
- Elevatie
* - Foile bituminoase ( armaturi) care sunt asezate alternativ, avand intre ele masa bituminoasa de legatura, asigura rezistenta hidroizolatiei la intindere, forfecare si incovoiere.
50
12
B. HIDROIZOLATII
RIGIDE
11
Beton si mortar de ciment - Elemente expuse direct mediului Necesita verificare

impermeabile, cu diferiti aditivi pentru umed (de ex: i) partea din peretii de intretinere periodica.
C. HIDROIZOLATII
METALICE
10.
Foi metalice din:

- otel (asamblate prin sudura)
- aluminiu
- zinc
- plumb
D. HIDROIZOLATII
MIXTE
Combinatii intre diferite tipuri de

materiale de hidroizolatii (A, B, C)
prezentate mai sus.
a
obtne
straturi
impermeabile.
de
protectie
si
subsol sau elevatie aflata deasupra

terenului si expusa la actiunea ploii, ii)
tencuiala pe suprafetele interioare ale
bazinelor de apa etc.)
Cuva (A.P.H.)
- sunt scumpe, de aceea

se utilizeaza rar, numai
cand este necesara o
hidroizolatie de inalta
rezistenta;
-necesita mana de lucru
cu o buna calificare.
Suprafetele verticale si
orizontale ale cuvelor.
- Sunt proiectate in functie de

conditiile specifice ale mediului si de
standardele in vigoare (calitate
superioara, in comparatie cu
hidroizolatiile bituminoase obisnuite)
Sunt mai rar folosite.
Oricare din cele de mai

sus.
Materiale plastice ca emulsii, solutii, chituri si folii au inca o utilizare limitata in lucrarile de hidroizolatii, din cauza costurilor ridicate si a cunoasterii insuficiente a
modului lor de comportare pe termen lung.
51
Tabelul 1.2.2.2-1 Hidroizolarea infrastructurii

ELEMENT
MATERIALUL
ELEMENTUL HIDROIZOLATIEI
SUPORT AL STRATUL DE
HIDROIZOLATIEI PROT. DURATA
STRUCTURA
DE SERVICIU (ani)
CLADIRI FARA SUBSOL
A. fundatie
DOMENIU DE
UTILIZARE
Clad. Lucrari
noi
de
reabilit.
4
DA
DA
bitum
perete in
suprastructura
70
1. Hidroizolatie orizontala sub pereti
A.
B. - fundatie
bitum
perete in
suprastructura
70
DA
B.
C. - elevatie
C.
53
bitum
perete in
suprastructura
70
DA
DA
A. - perete
2. Hidroizolatie verticala la peretii cladirilor cu subsol
de subsol
bitum
zidarie de
protectie
50
DA
mortar de
ciment,
impermeabil
elevatie
50
DA
A.
B. - perete
de subsol
B.
54

bitum
A sub
peretii
parterului;
B, C in
peretele
de subsol
50
DA
Suprafata
de la
partea
superioara
a elevatiei
sau a
peretelui
de subsol
bitum
placa
de beton
70
DA
4. Hidroizolatie orizontala la plansee
3. Hidroizolatie verticala si orizontala la pereti
Perete de
subsol
55
A- elevatie si
5. Hidroizolatie orizontala la pereti si plansee
stratul de beton
de egalizare
(placa
inferioara)
bitum
perete de
subsol sau
elevatie + placa
de beton de la
partea inferioara
70
DA
B- fundatie si
elevatie
56
bitum
partea
superioara a
fundatiei si baza
peretelui de la
parter
70
DA
6. Hidroizolare in sistem-cuva impotriva umiditatii terenului

Fundatie +
placa de baza
din beton+
perete de
subsol
NOTA: nu s-a tratat la acest punct

hidroizolarea in sistem cuva impotriva apelor
cu presiune hidrostatica, intalnita in mod cu
totul exceptional la cladirile de locuit.
57
bitum
stratul/zidaria
de protectie+
placa de beton
de la baza
50
DA
CAP. 1.3
SUPRASTRUCTURA CLADIRILOR
1.3.1 PERETI3
1.3.1.1 Rolul structural si functional
In ceea ce priveste capacitatea de preluare a incarcarilor, peretii pot fi clasificati dupa
cum urmeaza:
i) Structurali sau portanti, atunci cand preiau pe langa greutatea proprie
incarcari transmise de alte elemente de constructie (ex: plansee sau grinzi ale
acestora etc.) si/sau incarcari laterale (orizontale) din vant sau seism; in cel din
urma caz sunt proiectati special pentru a creste rigiditatea de ansamblu a structurii
(pereti de contravantuire). Pot fi atat interiori cat si exteriori.
ii) Nestructurali sau neportanti, a caror greutate este preluata de elementul de
rezistenta pe care sunt executati (planseu, grinda) si care preia intreaga greutate a
peretelui respectiv.
Peretii despartitori sunt numai interiori, compartimentand spatiul din planul
de nivel, in timp ce peretii de umplutura pot fi atat interiori cat si exteriori,
deoarece umplu spatiul cuprins intre stalpi/diafragme si grinzi, in cazul
structurilor in cadre sau mixte.
Peretii-cortina sunt elemente speciale de fatada care imbraca structura de
rezistenta, iar scheletul lor portant este suspendat de elementele structurale ale
cladirii (plansee, grinzi, stalpi, diafragme). Ei preiau numai incarcarile directe din
vant, normale pe suprafata lor, nu preiau incarcari gravitationale (acestea sunt
transmise elementelor structurale ale cladirii prin intermediul scheletului de
rezistenta) si trebuie sa indeplineasca toate conditiile de confort impuse
elementelor de inchidere ale unei cladiri (subsistemul anvelopa).
Considerand multitudinea rolurilor unui perete, acestia trebuie in general sa
indeplineasca diferite functiuni in cadrul ansamblului cladirii. De aceea, in functie de
rolul preponderent, clasificarea defectiunilor se va face in mod diferit.
Un perete poate indeplini in principal una dintre urmatoarele functiuni:
a. Sa preia incarcarile transmise de alte elemente structurale sau nestructurale
fie direct, fie indirect, terenului de fundare (prin intermediul fundatiilor directe sau
3

58
indirecte), asigurand rezistenta si stabilitatea cladirii la incarcari verticale si

orizontale (peretii portanti, peretii de contravantuire, diafragmele);
b. Sa asigure conditiile de confort in exploatare (izolatie termica adecvata, izolare
acustica, sa fie igienici, etansi - ca parte componenta importanta a anvelopei
cladirii (cazul peretilor exteriori), sa aiba aspect placut din punct de vedere
estetic etc.;
c. sa realizeze compartimentarea in plan in conformitate cu cerintele impuse de
destinatia cladirii si de planurile de arhitectura aferente.
O trecere in revista a definitiilor si clasificarii aferente peretilor este prezentata in
Tabelul 1.3.1.1-1.
Exigentele impuse prin regulile fizicii constructiilor intervin hotarator in stabilirea
caracteristicilor peretilor exteriori; din punct de vedere static insa, structura peretilor
se va afla sub incidenta altor clasificari si evaluari. Aceasta inseamna ca pentru
defectiuni similare vor trebui luate in considerare fie unele, fie celelalte dintre criteriile
de evaluare, analiza facandu-se dupa caz. In procesul de examinare a defectiunilor
constatate la pereti, este adeseori greu de stabilit care a fost cauza producerii lor si
de a o delimita in mod cert, deoarece un anumit defect poate avea mai mult decat o
cauza la baza producerii sale. Solutia de reparare/reabilitare poate fi validata numai
atunci cand aceste cauze multiple au fost categorisite in mod corespunzator.
Cea mai mare parte a defectiunilor se produce din cauza altor elemente/structuri.
Un al doilea grup de defectiuni este consecinta incarcarilor exterioare cu valori mari
ca: suprasarcini, actiunea vantului, presiunea unui masiv de pamant etc.
In producerea acestor doua grupuri de defectiuni coeficientul de zveltete al
elementului are un rol hotarator.
In fine, al treilea grup de defectiuni se poate produce sub efectul fenomenelor fizice
(transfer termic, difuzia vaporilor, ploi torentiale, inghet etc.).
Defectiunile la pereti se dezvolta treptat si majoritatea lor nu sunt o sursa de
probleme grave sau accidente. Cele mai multe apar sub forma de fisuri.
Evaluarea lor poate fi facuta de catre IMI numai in cazul in care acesta este capabil
sa faca o deosebire clara intre diferitele tipuri de deteriorari, de ex. sa faca distinctie
intre fisurile/crapaturile superficiale si cele care afecteaza/altereaza structura zidariei.
O importanta mai mare trebuie acordata aparentelor care indica defectiuni active
(variabile in timp), fata de cele consolidate intr-o forma finala (care s-au oprit din
evolutie).
59
Coeficientul de zveltete este util in evaluarea stabilitatii structurale a unei cladiri in

revizie. Inaltimea peretelui, grosimea, lungimea in plan si modul de rezemare pe
contur determina valoarea coeficientului de sveltete. Se recomanda sa se verifice
daca valoarea acestuia se incadreaza in prevederile normativelor in vigoare
referitoare la lucrari de zidarie (din caramida, blocuri etc.) tinand seama de modul de
aplicare si distributia incarcarilor, precum si de valoarea lor. In acest scop, peretii se
considera ca sunt limitati in inaltime de catre plansee, iar in lungime de peretii
transversali pe directia lor, de stalpi, contraforti si alte elemente de rigidizare (inclusiv
cosuri de fum). Aceste lungimi separate se masoara si se considera in raport cu
calitatea/rigiditatea legaturii acestor elemente perimetrale cu peretele. Orice
modificare survenita la elementele de contur (ex: desfiintarea unor pereti
transversali) va atrage dupa sine modificari ale valorii coeficientului de zveltete ale
peretelui adiacent. Un practician cu experienta va fi capabil sa stabileasca, dupa o
evaluare sumara a constructiei in ansamblu, daca cladirea se simte bine si daca
poate sa apara vreo problema legata de conformarea structurala si de varsta sa.
Odata evaluata conditia peretilor principali si modul in care se presupune ca acestia
sunt capabili sa preia incarcarile la care sunt supusi, IMI poate sa ia in considerare si
ceilalti factori care vor stabili daca acei pereti sunt satisfacatori sau nu: rezistenta la
umezirea prin ascensiune capilara care patrunde in pereti (igrasie), eficienta din
punct de vedere termic, acustic etc.
De regula examinarea vizuala si masurarea pot solutiona in mod curent problema
recunoasterii structurale a peretilor. Daca nu mai exista documentatie (planse),
releveul pozitiei peretilor va fi util pentru identificarea peretilor structurali si pentru a
stabili astfel sistemul structural al cladirii (Tabelul 1.1.5-1). Prin corelarea cu
caracteristicile structurale ale materialelor folosite se vor stabili gradul de deteriorare
si urgenta cu care trebuie efectuate lucrarile de reparatii.
Un perete structural va avea o conformare tipica, in functie de pozitia sa in cadrul
ansamblului constructiei:
a. Pereti exteriori, cu structura omogena sau neomogena (Tabelul 1.3.1.1-1), care
depinde si de materialul din care sunt executati. Peretii exteriori, ca orice element al
anvelopei, trebuie sa asigure etanseitate si conditiile de confort termic;
60
b. Pereti interiori, care trebuie sa raspunda exigentelor referitoare la rezistenta si

stabilitate.
Ca urmare, grosimea totala este in general mai mare la peretii exteriori fata de cei
interiori, atunci cand se compara peretii executati din acelasi tip de material.
Peretii, structurali sau nestructurali, pot fi recunoscuti prin identificarea cu precizie a
urmatoarelor caracteristici:
i) Sistemul structural al cladirii (Tabelul 1.1.5-1)
ii) Tipul planseelor (Tabelul 1.3.2.1-1)
iii) Numarul de niveluri de-a lungul carora peretele este continuu
iv) Sistemul de legaturi pe contur cu alte elemente (pereti perpendiculari pe directia
sa, stalpi, grinzi etc.).
Principalele caracteristici ale celor mai obisnuite tipuri de pereti structurali sunt
prezentate in Tabelele 1.3.1.1-1.
1.3.1.3 Defecte si aparentele lor, examinare
Cu toate ca examinarea directa a peretilor se poate face relativ usor, este destul de
dificil sa se stabileasca daca deteriorarea este numai superficiala sau daca patrunde
in perete pe o anumita adancime, punand in pericol rezistenta si stabilitatea
structurala.
Pe de alta parte, examinarea vizuala are ca scop de asemenea sa stabileasca daca
deteriorarea este pasiva, adica ramane neschimbata in timp, sau activa,
inregistrandu-se o evolutie in raport cu timpul. Un releveu detaliat al defectiunilor
trebuie sa urmeze in mod obligatoriu. In cazul fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate
periodic dimensiunile lor (lungimea si deschiderea) si trebuie amplasati martori din
ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata daca respectivele fisuri/crapaturi
sunt active sau pasive.
Relatia dintre dimensiunile fisurilor si amploarea posibilelor urmari ale acestora este
prezentata in tabelul de mai jos:
61
Nr. Deschiderea Gradul de

Crt. fisurii [mm]
avarie
1.
1
Foarte
uoara
2.
1-5
Uoara
3.
5 15
Medie
4.
15 25
Grava
5.
25
Foarte
grava
Efecte / consecine
OBS.
Fisuri foarte fine, care afecteaz

aspectul estetic
Etaneitate
diminuat,
tmplrie
supus la compresiune
Tmplrie supus la compresiune,
evile nglobate n perei ale instalaiilor
sanitare n pericol de a fisura
Pereii sunt nclinai, planeele au
deformaii
Pericol de drmare a peretelui,
ferestrele se sparg, planeele n pericol
de a se prbui
Consultarea
unui expert nu
este
obligatorie
Este
obligatorie
consultarea
unui expert
Cel mai convenabil este sa se inceapa cu deteriorarile mecanice. Domeniul lor este
foarte variat: prezenta cosurilor de fum, deschiderea de noi goluri in pereti,
strapungerea peretilor, retrageri, amprentarea superficiala, lovituri s.a.
In multe cazuri, ele sunt o consecinta evidenta a unor lucrari costisitoare
(caracterizate prin risipa), alteori dimpotriva, sunt datorate unor lucrari de reparatii
ieftine, neglijente, de proasta calitate. In functie de dimensiuni, acestea influenteaza
mai mult sau mai putin alcatuirea structurala, dar din punct de vedere estetic sunt
intotdeauna deranjante. Un pericol serios este semnalat atunci cand pe langa
suprafata deteriorata mai apar si fisuri/crapaturi in zona respectiva fisurile
reprezentand o defectiune frecventa.
In general acestea ne deranjeaza din motive estetice si provoaca o senzatie
neplacuta, dar in anumite cazuri ele sunt semne ale faptului ca echilibrul static este
deranjat.
Analizand categoriile de fisuri si modul in care ele sunt puse in evidenta (Tabelul
1.2.1.4-1), pe primul plan ar trebui considerate consecintele deteriorarilor provenind
de la fundatii (tasari diferentiate, construirea ulterioara a unor niveluri suplimentare =
supraetajarea, tasari ale terenului de fundare). Aceste fisuri apar ca o consecinta a
eforturilor de intindere si forfecare produse de deformatii. Distributia fisurilor este
neuniforma pe intreaga lungime si sunt dirijate exclusiv dupa diagonala. Pozitia si
directia fisurilor furnizeaza o buna informatie privind cauza care le-a determinat,
acelasi lucru fiind valabil si in situatia in care cladirea prezinta deformatii in forma de
a (sau covat invers). Partea peretelui catre care sunt dirijate fisurile in
diagonala este cea care se va tasa cel mai mult (Fig.1.3.1.3-1).
62
a1
a2
c
d
Fig.1.3.1.3-1 Fisuri si crapaturi produse de tasarile de fundatii
Fisurile mai pot fi produse de miscarile diferentiale determinate de variatiile de

temperatura, cand dilatarea planseului din b.a. al acoperisului-terasa care are o
izolatie termica insuficienta provoaca deplasarea capatului superior al peretelui de
dedesubt (Fig.1.3.1.3-2, 1.3.1.3-3, 1.3.1.3-4). Astfel de fisuri apar in elemente cu
alcatuire neomogena, in special la imbinarile dintre ele (ex: imbinarea dintre perete si
planseu, intre perete si elementele structurii de rezistenta etc.).
Fisurile mai pot sa apara si din cauza unei alcatuiri constructive deficiente: pereti din
materiale compozite, care au valori foarte diferite ale caracteristicilor fizice si, in
consecinta, o comportare diferita din punct de vedere termotehnic, de ex. dilatarea
cosurilor de fum inglobate in pereti, contractia tocurilor de usi si ferestre (Fig.1.3.1.35) etc.
63
Fig.1.3.1.3-2 Efectele dilatarii termice impiedicate
Fig.1.3.1.3-3 Efectul legaturii incorecte

dintre perete si planseu
Fig.1.3.1.3-4 Principiul constructiv al

imbinarii perete-planseu, care permite
dilatarea termica
Ca urmare a unor actiuni statice sau dinamice,

vor apare deformatii ale peretilor.
Acestea pot fi puse in evidenta prin abaterea de
la verticala (curbare, inclinare, rasturnare,
despicare s.a.); in aceste cazuri fisurile sunt si
ele prezente, majoritatea fiind orizontale sau
verticale iar elementul se imparte in zone
distincte.
Cauzele care le genereaza pot fi: suprasarcina
locala, actiunea vantului, alunecarile de teren,
tasarile de fundatii, presiunea pamantului,
efectul inghetului sau cel al actiunilor dinamice
induse de traficul din vecinatatea cladirii.
Fig.1.3.1.3-5 Consecinte ale contractiei
unui toc de fereastra
64
Un alt tip de deteriorare este provocat de umezeala, in principal de cea produsa prin
ascensiunea capilara (igrasie) si respectiv prin condens.
Ascensiunea capilara a apei subterane este frecventa in infrastructura cladirilor, iar
cand hidroizolatia orizontala la pereti lipseste, ea poate urca pana la peretii
parterului. O degradare destul de frecventa este aceea cauzata de parti ale
instalatiilor fisurate sau rupte (jgheaburi si burlane pentru evacuarea apelor pluviale,
instalatii sanitare si de canalizare) sau din cauza unor defectiuni ale elementelor
componente ale acoperisurilor.
Fig.1.3.1-6 Igrasie in pereti structurali
Fig.1.3.1-7 Perete degradat (materiale

desprinse, sfaramicioase)
Fig.1.3.1-8 Mortar moale, sfaramicios, la

finisajul unui soclu
Efectele acestor fenomene pot fi usor recunoscute prin examinare vizuala. Pe langa
aspectul inestetic, pot provoca probleme de sanatate ocupantilor cladirii. Unele dintre
cele mai reprezentative defecte sunt prezentate in Fig.1.3.1.3-61.3.1.3-14: pete,
decolorare, tencuiala fragila, sfaramicioasa, finisaje care se exfoliaza, tencuiala
cazuta etc.
65
Fig.1.3.1.3-9 Alte efecte ale igrasiei
Fig.1.3.1.3 -10 Efecte ale scurgerii din conducte defecte
O alta sursa de avariere a peretilor este produsa de defectiunile care apar la

acoperisuri:
-
discontinuitatea invelitorii: tigle deplasate, sparte sau cazute, invelitoare

asfaltica strapunsa sau fisurata s.a.,
66
jgheaburi infundate, burlane si jgheaburi sparte si/sau alte defectiuni ale

sistemului de evacuare a apelor pluviale.
O pata pe tavan, sub acoperis, indica astfel de deteriorari; suprafata sa se extinde in

perioada ploioasa si se usca in perioadele fara precipitatii de durata mai lunga, dar
tavanul ramane patat.
Pericolul major in astfel de cazuri este degradarea elementelor sarpantei, respectiv a
capetelor grinzilor de planseu care reazema pe peretii portanti, in zona deteriorata,
sub nivelul acoperisului.
Cateva fotografii care ilustreaza deteriorarile produse de infiltrarea apei prin
invelitoare sau din cauza altor defectiuni, sunt prezentate in Fig.1.3.1.3-111.3.1.314 .
Fig.1.3.1.3-11 Efectul tiglelor sparte sau

deplasate, neinlocuite sau reparate
Fig.1.3.1.3-12 Efectul jgheabului infundat I

(interior: sub planseul de pod)
Fig.1.3.1.3-13 Efecte ale jgheabului infundat II

(interior: nodul de reazem al sarpantei)
Fig.1.3.1.3-14 Efecte ale jgheabului infundat III

(exterior: distrugeri ale finisajelor si
ornamentelor fatadei)
67
1.3.1.4 Monitorizarea peretilor

In cazurile in care peretii au fost executati sau finisati recent (astfel incat nu exista
nici o evidenta a unor degradari trecute), peretii vor trebui monitorizati prin anumite
procedee. Unul dintre acestea este observarea minutioasa a fisurilor prin utilizarea
unor martori rigizi (de regula din ipsos), pentru a pune in evidenta deformatiile pe
orizontala si verticala care au loc intr-o perioada de timp data. Martorii trebuie
numerotati iar rezultatele masuratorilor trebuie inregistrate la intervale regulate intrun registru de evidenta permanent. Dupa perioada de timp stabilita, informatiile
adunate vor arata masura si directia in care se desfasoara deplasarea structurala si
daca aceasta este sau nu variabila in functie de sezon.
Deplasarile peretilor datorate variatiilor de temperatura (dilatare si contractie Fig.1.3.1.3-2, 1.3.3-3, 1.3.1.3-4) pot pune in evidenta valori diferite ale masuratorilor
de la sezonul cald la cel rece.
Deplasarea peretilor datorita tasarii progresive a unor parti din structura fata de
altele, vor fi oglindite de valoarea masuratorilor generale, cu valori de asemenea
progresive.
Tasarile structurale urmate de ridicare datorita contractiei si umflarii terenurilor
argiloase, vor avea moduri diferite de desfasurare in functie de anotimp.
Dilatarea elementelor din beton provocata de deteriorarea de natura chimica poate
sa fie mai vizibila in perioada anotimpurilor umede.
Diversitatea deplasarilor care pot fi produse de tasarile si alunecarile de teren este
considerabila. Prin monitorizarea cu acuratete este posibila confirmarea aparitiei
momentelor la baza unei parti din structura, inclinarea treptata a peretilor, momente
de rotire a unor aripi proeminente (iesinduri) ale cladirii sau alte manifestari
structurale.
Nu toti beneficiarii sunt in pozitia de a se folosi de monitorizarea fisurilor aparute in
pereti, deoarece pot apare situatii in care sunt necesare decizii rapide.
1.3.1.5 Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) sau sprijin
Pe langa peretii principali (structurali) ai unei cladiri, adeseori IMI trebuie sa evalueze
pereti de sine statatori cum sunt zidurile de sprijin, peretii-parapet sau zidurile-limita
de proprietate, executate din zidarie de caramida, piatra naturala sau beton, dintre
care unele pot fi chiar extinderi ale structurii cladirii. Astfel de pereti trebuie examinati
pentru a se vedea daca sunt sau nu verticali.
68
Zidurile de sprijin pot fi deosebit de importante pentru structura unei cladiri

executate pe un teren in panta, in ceea ce priveste stabilitatea terenului si structurii.
Urmatoarele aspecte trebuie luate in considerare:
a) daca peretii examinati pot prelua momente in bune conditii, sau nu;
b) daca, in cazul zidurilor de sprijin, constructia insasi este adecvata;
c) in cazul in care materialul din care este executat peretele se deterioreaza, apa
subterana va putea patrunde in structura sa?
Aceste aspecte vor fi analizate in cele ce urmeaza.
In general, in cazul peretilor independenti sunt recomandabile rosturile de
dilatare/tasare la intervale de 9-10 m, pentru a prelua dilatarea, contractia si tasarile
ocazionale care pot apare ca urmare a reactiilor chimice din beton si mortar.
Rosturile de tasare amplasate la intervale mai mici pot fi recomandabile in cazul
peretilor liberi amplasati pe terenuri instabile si unde, din motive economice, fundatia
este una de suprafata. Pe terenuri din argila contractila de exemplu, rosturile pot fi
prevazute la 3-5 m distanta, prevenind astfel fisurarea care ar putea fi produsa de
tasarea sezoniera a terenului.
Acolo unde un zid de sprijin este esential pentru stabilitatea structurala, trebuie sa se
apeleze la un inginer consultant, care sa confirme in raportul su starea cladirii.
Aceasta va implica investigarea terenului din spatele zidului.
Trebuie sa se aiba in vedere si valorile presiunii capabile ale masivului de pamant.
Trebuie precizat ca 25 cm este grosimea minima a peretilor independenti executati
din zidarie de caramida, iar la cei de sprijin, aceasta trebuie sa creasca treptat spre
baza (Fig.1.3.1.5-1), pe masura ce inaltimea depaseste 90 cm.
Se utilizeaza zidarie din caramida speciala, care nu necesita protectie impotriva
agentilor atmosferici. Zidaria din caramida obisnuita ar trebui etansata si sa aiba
prevazuta o hidroizolatie orizontala, altfel ar fi expusa pericolului de deteriorare prin
inghet-dezghet.
Pentru peretii independenti (Fig.1.3.1.5-2) trebuie prevazuta o etansare la min.50 cm,
plus o hidroizolatie orizontala la partea superioara si la cea inferioara, care permit
utilizarea caramizii obisnuite in conditii normale , dar sub nivelul hidroizolatiei
orizontale sunt necesare caramizi speciale.
O verificare a coeficientului de zveltete se recomanda in cazurile nesigure,
acordandu-se o atentie deosebita marcii mortarului, care este adeseori scazuta,
zidariei exterioare din caramida sau piatra naturala, mai ales atunci cand este veche.
69
Este indicat sa se utilizeze pietre de zidarie speciale, rezistente la inghet si la agentii

agresivi chimic din apa subterana. Zidaria din caramizi sau pietre obisnuite, care ar
putea sa nu reziste in astfel de conditii, nu ar trebui utilizate in conditiile unei expuneri
intense. Ele pot fi folosite in cazul expunerii normale, cu conditia luarii anumitor
masuri de prevedere cum ar fi prevederea impermeabilizarii, a hidroizolatiei
orizontale la capatul superior si la baza peretelui, ca si prevederea unor coronamente
adecvate, cu marginile in consola.
In cazul unui zid de sprijin de greutate din beton (Fig.1.3.1.5-3), sub hidroizolatia
orizontala de la baza este necesara o elevatie din caramida speciala. Cand trebuie
drenate mari cantitati de apa subterana, este bine ca tuurile prin care ajunge apa la
drenuri sa aiba panta inversa, evitandu-se astfel acumularea/stationarea unei
cantitati mari de apa langa perete si zonele pavate.
Fig.1.3.1.5-1
Sectiune transversala printr-un
zid de sprijin
1 hidroizolatie orizontala
1 hidroizolatie orizontala
Fig.1.3.1.5-2
Perete liber (imprejmuire)
Fig.1.3.1.5-3 Zid de sprijin din

beton cu strat exterior din
zidarie de caramida
70
Tabelul 1.3.1.1-1 Clasificarea structurala a peretilor

I. PERETI MONOSTRAT-detalii constructive
a.
b.
e.
c.
f.
TIPUL
PIATRA DE ZIDARIE/
MATERIAL
d.
g and h/i
POZITIA PERETELUI
h/ii
TIPUL STRUCTURAL
Utilizat incepand
AL CLADIRII
cu:
-structuri cu pereti portanti a, b si c:
- Antichitate
din zidarie;
- structuri mixte (pereti pana in prezent
portanti si cadre din b.a.)
I. PERETI CU STRUCTURA OMOGENA

(MONOSTRAT)
- exterior (d 25 cm)
a) caramizi din lut,
- interior (d 20 cm)
b) caramida arsa (ceramica), - timpan (d 20 cm)
plina
(b si c se mai gasesc in
c) zidarie de piatra naturala pereti de subsol,fundatii
de suprafata)
-structuri cu pereti portanti (d) 1950-1960.
d) caramida cu goluri
(e) aprox. 1970
din zidarie;
e) blocuri ceramice
- interior (d 20 cm)
(f) 1960-1970
- structuri mixte (pereti
f) blocuri din BCA
- timpan (d 20 cm)
portanti si cadre).
g) beton
monolit
simplu,
turnat - pereti de subsol

exteriori si interiori
d = 25 50 cm
h) beton armat:
i) monolit
ii) panouri prefabricate
i) si ii):
pereti
portanti/diafragme
interioare
i) d 15 cm
ii) d 14 cm
71
- pereti de subsol pentru g) 1950-1960

oricare dintre structurile
de mai sus;
- structuri cu diafragme;
- structuri mixte.
h-i) 1950-1960
i) si ii):
h-ii) 1960-1970
- structuri cu diafragme
(nu se mai
numai i):
- structuri mixte si cu nucleu: construiesc dupa
anii 80)
diafragme si cadre

II. PERETI MULTISTRAT
a.
c4
II. ZIDARIE DIN CARAMIDA, BLOCURI CERAMICE, BETON
TIPUL
b.
c5
PIATRA DE ZIDARIE /
MATERIAL
Zidarie mixta:
a. caramida + piatra naturala;
b. caramida + beton monolit
+ piatra artificiala si alte
combinatii;
Nota:toate
straturile
componente sunt portante si
legate intre ele.
c1
c6
POZITIA PERETELUI
sau perete in contact
cu solul (in special
pereti de subsol,dar
pot fi gasiti si la
fundatiile de suprafata
ale cladirilor vechi).
c2
c3
d.
TIPUL STRUCTURAL
Construite
AL CLADIRII
incepand din:
-structuri cu pereti portanti
din zidarie;
- Antichitate
- structuri mixte
(Imperiul Roman)
(pereti
portanti
in
infrastructura si schelet din
lemn in suprastructura)
Aprox. 1980
c) zidarie din caramida sau - exterior (d = 25 cm +

blocuri,izolatie
termica
si straturi suplimentare)
finisaje; se mai pot adauga
sau nu si alte straturi, cu
diferite functiuni (ventilare,
suport, rigidizare, bariera de
vapori etc.)
d) Beton armat monolit la
care
se
adauga - exterior
termoizolatie. In functie de d = min.15 cm +
rigiditatea acesteia, va fi sau straturi suplimentare
nu necesar un strat de
protectie.
e) panouri prefabricate din
- exterior
beton armat, cu doua sau
d = min.12.5 cm +
trei straturi (cunoscute ca
straturile de
structuri de tip sandwich).
termoizolatie si de
protectie
72
-structuri cu pereti portanti

din zidarie;
- structuri mixte
(pereti portanti si cadre din
b.a.).
- structuri mixte si cu
nucleu.
i) si ii):
numai i):
-structuri mixte si cu nucleu:
diafragme si cadre.
Aprox. 1960
(nu
se
mai
executa)
1960-1970
(executia lor s-a
oprit dupa anii
80).
1.3.2 PLANSEE4
1.3.2.1 Introducere
In cladirile de locuit, inclusiv blocuri de locuinte, planseele sunt in general executate
din beton armat, in diferite solutii constructive; ca urmare, prezenta sectiune a
modulului de curs se adreseaza in principal acestei categorii de plansee. Pe langa
aceasta, este de mentionat ca defectiunile tipice si masurile constructive pentru
reabilitarea planseelor din beton armat sunt tratate la Capitolul 1.3.3 referitor la
elementele structurale din beton armat si nu vor fi analizate aici.
1.3.2.2 Rol, conditii tehnice
Prin natura activitatii de observare, trebuie cunoscuta alcatuirea constructiva a
planseelor in orice tronson al cladirii, fapt care reclama o buna pregatire teoretica si
practica
in
domeniu.
Planseele
sunt
elemente
structurale
orizontale
care
compartimenteaza volumul cladirii pe verticala si o inchid la partea superioara si

inferioara. Astfel, planseele pot fi:
a) parti componente ale subsistemului-anvelopa (plansee-terasa, plansee peste
pasaje si in general plansee care separa mediul interior de cel exterior, respectiv
spatiul incalzit de cel neincalzit), sau
b) plansee curente (intre doua niveluri succesive), care sunt elemente de constructie
interioare.
a.
Pe langa conditiile mecanice impuse in general planseelor, acestea trebuie sa
raspunda unor cerinte complexe, specifice elementelor care apartin anvelopei cladirii,
in functie de rolul si pozitia lor. De aceea, structura unor astfel de plansee va include
unele dintre urmatoarele elemente: izolatie termica, izolatie hidrofuga, bariera de
vapori, strat de difuzie a vaporilor, straturi de protectie, canale de aerare/ventilare
etc., conform standardelor in vigoare.
b.
Planseelor curente le sunt impuse mai ales conditii mecanice, dar si conditii
referitoare la izolarea acustica si finisaje adecvate.

73
Ca subansamble de constructii cu alcatuire complexa, schemele de principiu ale

principalelor tipuri de plansee sunt prezentate in Tabelul 1.3.3.2-1.
In principiu, planseele trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente:
1. Conditii capitale, care se refera la durabilitate si rezistenta la foc.
Durabilitatea se stabileste in functie de durata de serviciu a cladirii, amplasament si
conditiile de mediu (gradul de agresivitate din punct de vedere chimic sau/si biologic)
etc. Planseele trebuie de asemenea sa satisfaca cerintele normativelor in vigoare in
ceea ce priveste rezistenta la foc, in functie de categoria cladirii si de rezistenta la foc
a celorlalte elemente structurale.
2. Conditiile mecanice se refera la comportarea mecanica a elementelor portante
ale planseului, astfel incat sa nu se atinga sau sa se depaseasca starea limita ultima
(rezistenta, stabilitate, oboseala) sau starea limita a exploatarii normale (sageata
admisibila si/sau fisurare)
3. Coditiile fizice si igienice se refera la modul in care planseele satisfac cerintele
legate de confortul termic si acustic, izolatie hidrofuga, igiena finisajelor, in functie de
functionalitatea cladirii si de gradul de confort care se urmareste sa fie obtinut.
4. Conditiile economice se refera la anumiti indicatori cum sunt: consumul de
materiale si manopera, costuri, gradul de industrializare/prefabricare, complexitatea
procesului de executie s.a.
In cadrul acestui modul de curs va fi analizat numai aspectul structural, ca urmare o
prezentare sintetica a principalelor tipuri de plansee utilizate cu preponderenta la
cladirile de locuit (dar si la multe cladiri administrative) se face in Tabelul 1.3.2.2-1.
Sistemul constructiv al oricarui planseu va putea fi recunoscut mai usor, daca vor fi
luate in considerare urmatoarele criterii:
Perioada construirii: adeseori s-au adoptat solutii care au devenit tipice pentru
planseele (sau alte elemente de constructie) realizate intr-o anumita perioada,
istoric considerata;
Daca planseul este unul curent, separand doua niveluri cu acelasi regim de
incalzire, sau este un planseu cu o functiune speciala (acoperis-terasa, planseu
peste un pasaj sau peste subsol, planseu de pod neamenajat etc.), care
apartine astfel subsistemului anvelopa;
74
Pentru cazul planseelor sub primul nivel construit: este un planseu suspendat
(cu spatiu de aer dedesubt) sau este un planseu pe sol?
Odata cunoscute, fiecare dintre caracteristicile de mai sus va restrange aria de
cautare, dar nu va exclude expertiza tehnica sau/si decopertarea structurii
planseului, atunci cand se impune. Astfel de operatii deranjeaza confortul ocupantilor
si trebuie facute pe cat posibil in modul in care perturbarea vietii zilnice este minima
(de exemplu, decopertarea dinspre intrados, de la tavan spre pardoseala, in cazul
planseului peste subsol).
Este fara indoiala foarte important sa se cunoasca cu precizie structura planseului in
ceea ce priveste sistemul static si materialele utilizate si, de asemenea, aceea a
elementelor structurale ale cladirii pe care aceste plansee reazema.
O scurta descriere a principalelor tipuri de plansee este facuta in cele ce urmeaza.
Detaliile constructive (Tabelul 1.3.2.2-1) si datele aferente vor furniza, impreuna cu
descrierea mentionata, un material de sinteza considerat util in recunoasterea
structurala.
1. Plansee pe bolti din zidarie
Boltile din zidarie preiau incarcarile verticale si impingerile, transmitandu-le
reazemelor. In general, boltile reazema pe pereti structurali din zidarie de grosime
mare, dar in cazul deschiderilor mari, pot rezema si pe stalpi masivi, prin intermediul
arcelor. Boltile din zidarie de caramida au de regula deschideri relativ mari si sunt
caracteristice cladirilor baroce executate in sec.XVII si XVIII. Ele apar si in sec.XIX,
acoperind de regula subsolul, mai rar si parterul din cauza grosimii mari necesare
pentru peretii de sustinere, care trebuie sa fie capabili sa preia fortele orizontale de
impingere cu valori insemnate.
In functie de deschiderea suprafetei acoperite, geometria boltii difera:
Bolta cilindrica (Fig.1.3.2.3-1) se executa cu randuri de caramida dispuse
circular, dupa un arc de cerc (Fig.1.3.2.3-2), sau in coada de randunica
(Fig.1.3.2.3-3);
Bolta in ogiva (arce de cerc intersectate, caracteristice stilului gotic)
Fig.1.3.2.3-4;
Bolta elipsoidala (care se mai numeste si bolta de Boemia) Fig.1.3.2.3-5.
75
Fig.1.3.2.3-1 Bolti
cilindrice
Fig.1.3.2.3-2 Bolta cilindrica cu

randurile asezate in arc de cerc
Fig.1.3.2.3-3 Bolta cilindrica

in coada de randunica
Fig.1.3.2.3-4 Bolti in ogiva (bolti cilindrice intersectate)
76
Fig.1.3.2.3-5 Bolti elipsoidale (intersectie cu bolti cilindrice)
2. Plansee cu grinzi de lemn

Elementele structurale sunt grinzile din lemn dispuse la distante relativ reduse (0.5
1.00 m), avand deschideri de pana la 5-6 m, rezemand de regula pe pereti portanti
din zidarie de caramida, piatra naturala sau alt tip de zidarie cazul constructiilor
moderne. Mai pot rezema pe grinzi din beton armat sau pe alte elemente structurale
din lemn (grinzi masive, cadre cazul constructiilor din lemn). Cea mai simpla
structura pentru un planseu din lemn este formata din dulapi asezati alaturat, in care
dulapii indeplinesc un dublu rol: element de rezistenta si de umplutura.
Elementul de umplutura, cu ajutorul caruia se face legatura dintre grinzi, poate fi de
diverse tipuri, asa cum se arata in Tabelul 1.3.2.2-1.
3. Plansee cu grinzi metalice
Pentru realizarea grinzilor se utilizeaza profilele laminate din otel (inclusiv ine de
cale ferata). Solutiile constructive sunt foarte variate, dar in majoritatea cazurilor s-au
folosit profile I sau ine de cale ferata, avand ca elemente de umplutura boltisoare
din zidarie de caramida (Tabelul 1.3.2.2-1), frecvent intalnite la planseele peste
subsol sau chiar si peste parter in anumite cazuri.
Grinzile metalice pot fi realizate de asemenea din profile de tabla indoita la rece. In
functie de tipul elementului de umplutura, distanta dintre grinzi este de 1.00 pana la
3.00 m.
4. Plansee cu elemente structurale din beton armat monolit
In acest caz, placa fiind continua, nu se utilizeaza elemente de umplutura.
Urmatoarele tipuri constructive pot fi puse in evidenta:
77
4.1 Plansee cu placi

Placile, care reprezinta elementul structural, pot fi armate pe una sau doua
directii in functie de modul de rezemare: a) placile in consola si cele rezemate pe
doua laturi paralele se armeaza pe o singura directie, iar b) placile care reazema
pe laturi dispuse pe directii ortogonale se armeaza pe doua directii. Solutia
constructiva se stabileste in functie de dimensiunile in plan ale suprafetei de
acoperit, de regula nu mai mare de 5.00 m. Suprafata totala a unei placi nu
depaseste de regula 25 mp (max.30 mp), din motive de deformatii.
4.2 Plansee cu placi si grinzi
In cazul suprafetelor mai mari si/sau a incarcarilor de exploatare cu valori
insemnate, placile trebuie divizate in suprafete mai mici cu ajutorul grinzilor, care
sunt dispuse fie pe o singura directie, paralela cu latura scurta, fie pe ambele
directii (cu grinzi principale si secundare, plansee casetate etc.). Regulile de
armare se aplica asa cum s-a mentionat la 4.1 de mai sus si in Tabelul 1.3.2.21.
4.3 Plansee cu placi si nervuri dese din beton armat
Placa este sustinuta de nervuri (grinzi cu sectiune redusa) amplasate la distante
relativ mici (pana la 1.00 m), de regula dupa o singura directie.
4.4 Plansee fara grinzi
Placa avand o grosime mare (pana la 25-30 cm) reazema direct sau indirect (prin
intermediul unui capitel) pe stalpi amplasati la distante de 3-6 m.
5. Plansee cu structura din elemente prefabricate de beton armat
Aceasta categorie de plansee este larg diversificata datorita numeroaselor tipuri de
elemente prefabricate si solutii constructive. O clasificare simplificata este prezentata
in cele ce urmeaza:
5.1 Plansee cu elemente prefabricate de tip fasie (cu goluri longitudinale)
Fasiile prefabricate cu goluri rotunde au fost utilizate pe scara larga in general si la
cladiri de locuit in special. Fasiile reazema la capete acoperind deschideri cuprinse
intre 3.00 si 5.00 m, respectiv 6.00 m cand sunt precomprimate. Sunt asezate
alaturat si pot acoperi suprafete mari.
Capetele sunt monolitizate cu centuri din beton armat la fiecare nivel, asigurandu-le
conlucrarea. In zonele seismice se executa si o suprabetonare armata de min. 4 cm
grosime.
5.2 Plansee cu grinzi prefabricate din b.a. si corpuri de umplutura
78
Grinzile prefabricate, avand diferite forme ale sectiunii, sunt asezate la distante
relativ mici (0.40-0.60 m) in functie de tipul si dimensiunile elementului de
umplutura (corpuri ceramice sau din beton, cu goluri, placi prefabricate etc.),
conform regulilor de principiu enuntate la punctele 2 si 3 ale acestui paragraf.
Acest tip de plansee a fost rareori utilizat la constructia cladirilor de locuit.
5.3 Plansee din fasii ceramice si nervuri din beton armat monolit (plansee
ceramice)
Corpurile ceramice speciale sunt asezate in fasii, creind intre ele o retea de spatii
inguste in care, prin armare si turnarea betonului, se formeaza un sistem de
nervuri monolitizate la partea superioara prin intermediul unei placi, de
asemenea armata. Se formeaza astfel o retea spatiala portanta, capabila sa
preia incarcarile gravitationale si pe cele orizontale, conferind planseului
rigiditatea necesara (v. Tabelul 1.3.2.1-1).
5.4 Panouri mari prefabricate de planseu
Au fost utilizate pe scara larga la construirea blocurilor de locuinte din panouri
mari prefabricate de beton armat si, din punct de vedere constructiv, sunt
similare placilor din beton armat monolit, simplu rezemate (descrierea placilor s-a
facut la 4.1 al acestui capitol). Un panou prefabricat de planseu acopera
suprafata cuprinsa intre peretii structurali, nedepasind 25-30 mp si respectiv 5
tone in greutate. In cazul in care au rezultat mai grele, s-a adoptat solutia utilizarii
semipanourilor, imbinate intre ele printr-o fasie din beton armat monolit care
inglobeaza mustati/urechi lasate din fiecare semipanou.
Panourile/semipanourile prefabricate reazema pe capatul superior al panourilor
de pereti portanti, toate imbinarile astfel rezultate fiind armate si monolitizate
conform unor prevederi si detalii constructive complexe, bine definite, stabilite
prin normele de executie ale acestor tipuri de structuri.
Toate tipurile de planseu mentionate la acest paragraf sunt reprezentate in Tabelul
1.3.2.2-1.
1.3.2.4 Deteriorari si aparentele lor, examinare
Simptomele unor defectiuni grave cel mai adesea nu apar pana cand structura
planseului nu ajunge destul de aproape de momentul pierderii principalelor sale
caracteristici cum sunt: capacitatea portanta, stabilitatea, deformatia maxima admisa
79
etc. Cu cat sunt mai numeroase defectiunile ascunse, cu atat planseele sunt mai
aproape de starile limita in care acestea vor aparea in mod vizibil, ca anomalii.
In general, daca sunt dimensionate corect, planseele nu cedeaza sub incarcarile
normale de serviciu, dar ar putea ceda sau sa fie smulse de pe reazeme in cazul
unor incarcari accidentale/exceptionale cum sunt: cutremurul, impactul cu vehicule,
inundatiile, alunecarile de teren s.a.
Deteriorarea cea mai frecventa este sageata peste limita admisa, prescrisa de
standarde pentru fiecare categorie de plansee. Deformarea (sageata) planseelor
poate avea urmatoarele consecinte:
Imposibilitatea sau ingreunarea exploatarii normale;
Pericolul ruperii, din cauza modificarii starii de echilibru, ca urmare a cresterii
continue a sagetii initiale, in conditiile in care incarcarea nu mai creste.
Un alt pericol in ceea ce priveste planseele din lemn il constituie atacul insectelor si
microorganismelor asupra grinzilor sau a elementelor pe care acestea reazema (ex:
cosoroabe). O grinda atacata de insecte sau de putregai poate sa se rupa pur si
simplu. Un pericol deosebit in acest sens il reprezinta cazul cosoroabelor, care pot fi
strivite sub grinzile pe care le sustin, mai ales in conditii de umiditate. Defectiunile
majore ale elementelor de constructii din lemn sunt produse de umezeala, care
creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor. Cea mai periculoasa este
cunozcuta sub denumirea de merulius lacrimans, de culoare brun-roscata; aceasta
nu prezinta goluri caracteristice ca si putregaiul obisnuit. Lemnul atacat devine
moale, umed si poate fi taiat foarte usor cu un cutit. Dupa un timp, lemnul sufera o
uscare puternica, crapa si se despica in prisme mai mici care, prin simpla frecare, se
transforma in praf. Cel mai expus este lemnul de rasinoase, dar si lemnul de foiase
poate fi atacat in anumite conditii. Odata instalata, aceasta ciuperca poate produce
autoumezirea lemnului (pana la 30-35 %), creind astfel conditii favorabile dezvoltarii
sale. Este destul de greude tratat, fiind necesare lucrari complexe, cu consum ridicat
de manopera, dar se recomanda sa se actioneze asupra parametrilor mediului
ambiant prin reducerea/eliminarea surselor de umiditate, asigurand o buna ventilare
si evitand temperaturile ridicate care persista timp indelungat. Unele exemple
relevante se gasesc la capitolul referitor la acoperisuri (1.4).
Planseele deasupra parterului in cazul cladirilor de locuit traditionale sunt de regula
plansee din lemn sau din beton armat, acoperind deschiderea dintre peretii portanti si
preluand anumite incarcari concentrate, cum sunt peretii despartitori, stalpi de
sustinere etc.
80
In cazul planseelor din lemn, specialistul in monitorizare poate sa intalneasca

plansee cu diferite grade de inclinare, unele considerabile, mai ales in cazul
deschiderilor prea mari. O inclinare generala exagerata intr-o singura directie nu se
va datora sagetii, ci va indica, mai grav, o tasare a reazemelor. Intr-un asemenea
caz, specialistul trebuie sa stabileasca daca aceasta deformare se datoreaza sau nu
deteriorarii reazemului grinzii sau deplasarii in jos a peretelui de sustinere.
Se recomanda consolidarea intermediara a planseelor din lemn acolo unde
deschiderea depaseste 2.5 m, pentru a impiedica deformarea sau torsionarea
grinzilor. Se recomanda o singura consolidare intermediara la deschideri de 2.5 - 4.5
m si doua consolidari pentru deschideri mai mari. Este important ca aceaste
consolidari sa fie facute in mod uniform si fixate rigid, altfel nu vor fi eficiente.
In cazul in care, la deschideri de peste 2.5 m, consolidarea intermediara lipseste,
specialistul trebuie sa decida daca a avut loc vreo deformatie sau distorsiune
exagerata a grinzii, recomandand solutii pentru aceasta situatie. In practica,
consolidarea intermediara adeseori lipseste, fara sa se constate neajunsuri.
Este important ca reazemele si grinzile de planseu sa fie astfel construite incat sa se
elimine posibilitatea ca umiditatea sa fie transferata de la zidaria adiacenta la capatul
grinzii din lemn. In astfel de conditii va apare posibilitatea formarii putregaiului la
capetele grinzilor, mai ales la peretii exteriori si in special la acei pereti care sunt
porosi pe suprafata expusa vantului dominant. Se mai poate constata ca nu exista
strat de separare hidroizolant sub capetele grinzilor sau sub cosoroabe, favorizand
astfel putrezirea lemnului si atacarea sa de catre insecte.
Adeseori, in spatiul care ar trebui sa existe sub planseul deasupra solului se gasesc
deseuri si gunoaie ramase din timpul constructiei, care pot favoriza transferul
umiditatii in elementele din lemn. Prevederea unei ventilari corecte a spatiului aflat
sub planseele din lemn, care este in contact cu umiditatea terenului, este esentiala,
deoarece lipsa bunei ventilari poate duce la condensul pe suprafata grinzilor din lemn
si apoi la putrezire.
O verificare atenta trebuie facuta pentru oricare dintre zonele moarte ale spatiilor de
aer de sub astfel de plansee, care s-ar putea sa nu fie ventilate suficient. Trebuie
prevazut un orificiu de ventilare la (sau langa) fiecare extremitate a unor astfel de
spatii, pentru a preveni fenomenul.
Planseele din beton, pe sol, asezate pe umplutura de pietris, sunt mult mai
durabile in timp decat cele din lemn, suspendate (descrise anterior). In cladirile vechi,
81
unde planseele din lemn sunt intr-o stare de degradare mai avansata, inlocuirea
acestora cu o placa din beton este de cele mai multe ori recomandabila dintr-un
numar de motive, mai ales daca nivelul terenului inconjurator este ridicat si este greu
de asigurat o ventilare corespunzatoare a spatiului de aer de sub planseu
(practicarea orificiilor de ventilare si legatura lor cu atmosfera).
Principalele probleme care pot apare in cazul planseelor pe sol, din beton, se pot
datora fie tasarii placii, fie igrasiei (ascensiunea capilara a umiditatii din teren). O
problema destul de comuna este tasarea si deformarea (in forma de covata) a
planseelor din beton ale cladirilor executate dupa al doilea R.M., din cauza
insuficientei compactari a umpluturii de sub placa sau a utilizarii unui material de
umplutura neadecvat.
Planseele pe umplutura trebuie sa se potriveasca, in limite rezonabile, la conditiile pe
care le prezinta majoritatea terenurilor, cu conditia ca si executia sa fie
corespunzatoare.
Pe terenuri in panta, unde este necesara o umplutura de grosime mai mare, este
bine sa se execute plansee suspendate (cu spatiu de aer dedesubt).
Cu exceptia cazului in care executarea umpluturii este supravegheata cu atentie si in
mod constant, este practic imposibil sa se conteze pe faptul ca s-a efectuat o
compactare buna si s-a utilizat un material adecvat.
In anumite cazuri, pot sa apara probleme dincauza utilizarii unui material care este
inca activ din punct de vedere chimic, asa cum se poate intampla atunci cand se
folosesc deseuri industriale sau cenusa. Este esential ca materialul de umplutura sa
fie inert din punct de vedere chimic, altfel se vor produce deteriorari ale placii din
cauza dilatarilor si contractarilor umpluturii, precum si crearea unui mediu agresiv
chimic care poate ataca betonul si zidaria adiacenta.
Este de asemenea posibil, in cazul unei placi din beton, ca aceasta sa fie turnata pe
un teren afectat de scurgeri ale conductelor de canalizare, sau ca astfel de scurgeri
sa inceapa sa se produca dupa ce placa a fost executata. Alteori, surse existente de
apa subterana pot sa se descarce in zona placii, producand eroziunea acesteia.
Atunci cand se face inspectia unei cladiri care are primul planseu (pe sau deasupra
solului) executat din beton, trebuie luata in considerare valoarea deformatiilor
relationata cu varsta planseului - un aspect important. Daca sageata depaseste
valoarea admisa, s-ar putea sa fie necesare investigatii sub placa, pentru a confirma
natura si calitatea materialului de umplutura. O mostra extrasa printr-un procedeu
convenabil este mijlocul cel mai bun pentru a ajunge la rezultat. Materialul trebuie
examinat si, daca este necesar, se va supune unei analize de laborator.
82
La extragerea probelor trebuie sa se aiba grija sa se verifice daca sub placa apare
umezeala excesiva. In conditii normale, atat umplutura cat si terenul aflate sub placa
unui planseu de beton, trebuie sa fie aproape uscate.
Acolo unde placa s-a tasat din cauza unei compactari insuficiente a umpluturii, ar
putea fi necesare lucrari de remediere pentru a rigidiza umplutura. Acestea pot fi
efecuate fara a inlatura planseul, utilizand tehnologii adecvate de injectare sub
presiune. Apoi, suprafata placii poate fi re-nivelata cu o apa de beton, avandu-se
grija sa nu se deterioreze stratul orizontal de hidroizolatie si continuitatea sa cu
hidroizolatia peretilor adiacenti.
O examinarea a perimetrului planseului este intotdeauna recomandabila, deoarece
poate pune in evidenta goluri care s-ar fi putut deschide sub pervazuri. Orice ajustare
la pervazuri, inclusiv pervazurile noi, pot indica faptul ca acolo s-a format un gol care
a fost acoperit ulterior, astfel ca inspectorul va fi pus in garda.
Planseele trebuie verificate si in ceea ce priveste orizontalitatea, cu ajutorul unei
nivele sau a altor aparate, acolo unde prin examinarea vizuala se remarca o panta.
In constructiile de calitate, planseele din lemn si din beton sunt fizic separate de
orice contact cu terenul, iar suprafata lor trebuie sa fie, in consecinta, uscata. Placile
din beton sunt prevazute cu un strat de hidroizolatie orizontala adecvat, pentru a
impiedica patrunderea umiditatii din teren; in lipsa acestui strat, sau atunci cand nu
este eficient, suprafata unor astfel de plansee se umezeste din cauza ascensiunii
capilare a umiditatii din sol, mai ales daca suprafata este acoperita cu covoare sau
pardoseli de tipul covoarelor PVC.
Membrana hidroizolatoare se amplaseaza sub placa planseului si se asigura
continuitatea cu hidroizolatia de sub peretii adiacenti, astfel incat sa se realizeze o
foarte buna etansare la patrunderea umiditatii din teren.
Membrana mai poate fi amplasata la suprafata placii, sub forma unui mastic
bituminos aplicat la cald sau cu alte solutii prescrise pentru astfel de hidroizolatii. In
constructiile vechi se va intalni de regula masticul bituminos aplicat la cald, in timp ce
alte materiale, mai moderne, au inceput sa se foloseasca abia dupa 1960.
La cladirile executate inainte de 1940 si la cele inca si mai vechi, nu s-au prevazut
membrane hidroizolatoare sub plansee, astfel incat degradarile produse din cauza
igrasiei, sunt in marea majoritate a cazurilor, prezente.
83
Inspectorul poate sa intalneasca adeseori plansee pe sol cu suprafata din lespezi

sau placi de piatra naturala (sau ceramice), de diferite tipuri si varste. Acestea pot sa
se comporte bine atunci cand sunt perfect descoperite, dar vor incepe imediat sa
transpire atunci cand sunt acoperite cu pardoseli din placi de gresie, linoleum sau
covoare.
Executia planseelor cu placa de beton, deasupra solului, poate sa aiba loc in
doua moduri: fie folosind elemente prefabricate, cu sau fara suprabetonare, fie cu
beton turnat monolit metoda cea mai frecvent utilizata, inclusiv la cladirile vechi.
Identificarea planseelor din beton monolit se poate face usor, atunci cand
examinarea intradosului este posibila, datorita amprentelor lasate de cofraje. In cazul
in care examinarea vizuala nu este posibila, vor trebui facute decopertari sau extrase
probe.
Defectiunile la planseele din beton - la fel ca si a celorlalte tipuri de plansee sunt
produse de umiditatea generata de condens (planseele de la orice nivel), infiltratii
(planseele de pod, plansee curente), igrasie sau ascensiunea capilara a apei din
teren (numai la planseele pe sol sau imediat deasupra solului), coroziunea barelor
de armatura, executia defectuoasa care are ca rezultat defecte structurale in masa
betonului etc. Cauzele si efectele deteriorarilor fizice si mecanice ale elementelor din
beton sunt analizate in cadrul capitolului 1.3.3 dedicat elementelor structurale din
beton si beton armat.
Planseele cu grinzi metalice se deterioreaza din cauza ca talpa inferioara a
grinzilor este adeseori expusa ruginirii (Fig.1.3.2.4-1 si 1.3.2.4-2)
Un alt pericol provine din fenomenul de imbatranire a otelului (Fig.1.3.4.2-3), care
duce la deformatii grave (sageti cu valori mari), mai ales in cazul planseelor in
consola (cazul balcoanelor).
In cazul oricarui tip de planseu, conductele fisurate ale instalatiilor sau alte
defecte in sistemul de alimentare cu apa si canalizare, constituie surse ale unor
deteriorari grave, vizibile pe tavane, care se extind adeseori si la pereti. Petele,
colorate sau nu, trebuie sa-l alerteze pe inspector in vederea luarii de masuri urgente
pentru gasirea cauzei si repararea defectiunilor.
84
Fig.1.3.2.4-1 Grinzi metalice puternic atacate de rugina

Lucrarile de remediere se pot clasifica in doua categorii, dupa cum urmeaza:
Operatii care pot fi hotarate si executate de catre inginerul MI:
- demersuri in vederea mentinerii sub control a i) surselor de umiditate din mediul
interior, mai ales in incaperile cu umiditate ridicata unde s-au semnalat defectiuni,
precum si a ii) comportamentului ocupantilor in ceea ce priveste modul de
exploatare a spatiului locuit, intervenind atunci cand este necesar;
85
- repararea imediata a oricarei defectiuni de instalatii (alimentare cu apa,

canalizare, incalzire etc.) care sunt cel mai adesea sursele unor deteriorari grave;
- reabilitarea stratului de protectie al elementelor metalice, inainte ca acestea sa
rugineasca;
- crearea prin mijloace proprii, daca este poasibil, a conditiilor adecvate de
ventilare, acolo unde umiditatea pune in pericol structura planseului.
In multe cazuri, IMI va trebui sa apeleze la expertiza specializata, urmata de
elaborarea unui proiect de reabilitare.
Cauzele si defectiunile pot fi de multe feluri, atunci cand mai multi factori contribuie la
aparitia lor. Este foarte important ca activitatea de control structural sa fie facuta la
timp, iar masurile privind repararea sa fie luate imediat.
86
Tabelul 1.3.2.1-1 Sisteme structurale ale planseelor

DATE
GENERALE
DETALII CONSTRUCTIVE,
LEGATURI STRUCTURALE
1. BOLTI DIN ZIDARIE

a.Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura
1. Bolti cilindrice
Caracteristici geometrice si
statice:
a. Bolti din
zidarie, cu sau
fara arce de
rigidizare
1 pereti portanti
2 incarcare verticala transmisa
de elementele de la partea
superioara
3 perete la nivelul superior
(parter)
4, 5 rezultantele incarcarilor
(actiunea boltii asupra peretilor
de reazem)
6, 9 bolta de 1 caramida
grosime
7- nasterea boltii
8 cheia, bolta de caramida
grosime
10 pardoseala parterului
11 pardoseala subsolului
12 fundatie
b. Nu este cazul
i) durata de
serviciu (ani)
ii) perioada
construirii
i) 200
ii) sec.XI
zidarie din
piatra
sec.XVII-XVIII
zidarie din
V
caramida
2. Bolti cilindrice intersectate
87

2. PLANSEE DIN LEMN
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura
a. grinzi din lemn
b. scanduri, material
de umplutura
(zgura,
cenusa, alte
materiale in vrac
sau alte formecum
sunt cele pentru
izolare termica si
acustica), cu sau
fara tavan neted.
i) durata de serviciu
(ani)
ii) perioada construirii
i) 70
ii) din cele mai vechi
timpuri
DETALII CONSTRUCTIVE PRIVIND

REZEMAREA SI ANCORAREA
GRINZILOR DIN LEMN
88

3. PLANSEE CU GRINZI METALICE
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura
a. grinzi metalice
b.boltisoare din
zidarie de
caramida, b.a.
monolit, placi
prefabricate
(drepte sau
curbe) din b.a.,
blocuri
ceramice/din b.a.,
tabla din otel
(indoita, cutata,
etc.), altele.
i) durata de
serviciu (ani)
ii) perioada
construirii
i) 120150, (in
functie de
elementele de
umplutura)
ii) din 1880
89

4. PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLIT
a. Elemente
structurale
b. Elemente
umplutura
de
1. Placi cu
secundare
grinzi
principale
si 2. Plansee cu placi si nervuri dese

(l 0.70 m)
a. placa + grinzi
principale
si
secundare
b.Ocazional,
in
spatiul creat intre
grinzi si nervuri
pot fi introduse
elemente
de
umplutura,
obtinandu-se un
tavan neted.
(ani)
3. Planseu casetat
4. Plansee fara grinzi
i) 150
ii) 1930
90

5. PLANSEE DIN ELEMENTE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT
5.1
a. Elemente de
rezistenta
b. Elemente
umplutura
Planee din elemente prefabricate de tip fie

a) Fasii rezemate pe peretii portanti: la fiecare nivel, capetele fasiilor sunt monolitizate
prin intermediul unor centuri din b.a. monolit turnate pe contur.
de b) Paralel cu latura lunga, in rosturile formate intre fasiile asezate alaturat se toarna
beton de monolitizare.
a. fasii prefabricate
cu goluri rotunde
longitudinale,
rezemand exclusiv
la capete, pe peretii
portanti;
a.
b. nu este cazul
b.
In regiuni seismice
se toarna o
suprabetonare
armata de minimum
4 cm grosime.
c) In regiuni seismice, se prevad centuri sub zona de rezemare ale elementelor

prefabricate (sub-centuri)
(ani)
d). Transferul incarcarilor de la plansee la elementele structurale adiacente
i) 100
ii) incepand din
1950
91

Plansee din grinzi prefabricate si elemente de umplutura
5.2
a. Elemente
structurale
b.
Elemente
umplutura
de
a. grinzi prefabricate
1)
din beton armat ;
b. blocuri ceramice
cu goluri
1)
si grinzi
precomprimate din
b.a., utilizate la
deschideri si/sau
incarcari mai mari
Detalii de imbinare
(mai ales la constructii

industriale), executate
din anii 1960
(ani)
i) 100
ii) 1930
prefabricat
b.a.
1960 b.a.
precomprimat
92

Plansee ceramice
5.3
0
a. Elemente
structurale
b. Elemente
umplutura
de
a. nervuri din b.a.

monolit
cu
suprabetonare
armata;
b. fasii formate
din
blocuri
ceramice
cu
goluri;
(ani)
ii) perioada
construirii
i) 100
ii) din 1960
93
5.4

Plansee din panouri mari prefabricate din beton armat
a. Elemente
structurale
b. Elemente de
umplutura
a.
placi
prefabricate din
b.a.;
b. nu este cazul.
Panouri mari prefabricate PLAN
Detaliu de imbinare intre panouri, in

dreptul rezemarii pe un perete
structural (plan)
Imbinare dintre panourile de planseu si un

perete interior portant.
Iminare intre panourile de planseu

si un perete exterior
(ani)
ii)
perioada
construirii
i) 100
ii) 1970-1989
94
1.3.3 DEGRADARI STRUCTURALE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT 5

1.3.3.1. Introducere
Degradarile structurilor din beton armat si precomprimat constau in semnalarea unor
stari fizice necorespunzatoare prin lipsa fata de conditiile de functionalitate si
siguranta prevazute in proiect. Ele se clasifica in doua categorii:
a. Defecte, produse fie de o proiectare care nu a tinut seama de situatia reala, fie
de o executie care nu a indeplinit conditiile de calitate prevazute in proiect. De
asemenea, ele pot proveni dintr-o asociere nefasta a celor doua tipuri de greseli.
Aceste defecte se constata la receptia lucrarii, cand trebuie efectuate masuratori
si incercari fizice pentru verificarea realizarii exigentelor de calitate impuse prin
proiect.
b. Deteriorari, care se produc pe parcursul exploatarii constructiilor, produse in

principal de cauze generate de
i) aspecte care au fost omise sau neluate in considerare la valoarea lor
reala in faza de proiectare, sau/si
ii) factori accidentali, surveniti ulterior proiectarii si executiei unei constructii.
1.3.3.2. Morfologia degradarilor structurale ale elementelor din beton armat sau
precomprimat
Degradarile, in sensul diminuarii calitatii fata
de prevederile din proiectul de executie si
caietul de sarcini ale elementelor structurale
din beton armat sau precomprimat, se
prezinta sub urmatoarele aspecte:
Fig. 1.3.3.2-1 Segregarea betonului:

1-agregate mari, nelegate intre ele;
2 agregate mici, nelegate intre ele
Autori: Prof.Dr.Hon.Causa Ing.MIRCEA MIHAILESCU,

Drd.ing.NICOLETA COBIRZAN, Drd.ing.CLAUDIU ACIU
95
Asist.ing.SEBASTIAN
PALACEAN,
1.3.3.2-1 Segregarea betoanelor

Segregarea se produce in masa betonului pe durata turnarii lui si consta in
aglomerari de agregate mici sau mari, in anumite zone, fara sa fie realizata legarea
lor completa prin intermediul pietrei de ciment (Fig.1.3.3.2-1)
Astfel, se intrerupe continuitatea in ceea ce priveste proprietatile de monolitism si
omogenitate specifice betonului, provocand o grava scadere a rezistentei sale.
1.3.3.2-2 Deformatii (sageti) excesive
Sagetile mari, care apar la grinzi si placi, sunt cele care depasesc valoarea
f=
L
250
- in cazul elementelor structurale cu deschiderea L 7.00 m si
f=
L
500
- in cazul deschiderilor L > 7.00 m

f este sageata/deplasarea maxima masurata la intradosul elementelor incovoiate,
fata de nivelul reazemelor.
Aceleasi valori ale deplasarilor maxime trebuie respectate si in cazul structurilor
dezvoltate pe verticala, supuse actiunilor orizontale statice sau dinamice.
Marimile limita ale sagetilor mentionate mai sus, sunt acceptabile numai in cazul
structurilor supuse actiunilor considerate ca maxime in stadiul de exploatare.
La actiuni de lunga durata, in mod evident, sagetile trebuie sa fie mai mici.
In stadiul de decofrare, sub actiunea greutatii proprii sagetile trebuie sa fie nule,
situatie realizabila daca la decofrare se prevede o contrasageata egala cu
deplasarea calculata pentru incarcarea provenita din actiunea permanenta a greutatii
proprii.
96
1.3.3.2-3 Fisurarea betonului

Betonul simplu este un material fragil, el se rupe brusc la atingerea unei anumite
valori a rezistentei lui. Sub influenta armaturilor, betonul armat si cel precomprimat
devin materiale ductile, ruperea lor fiind precedata de o evolutie cvasi-elastica a
deformatiilor, fata de cresterea treptata a solicitarii. Betonul are o rezistenta mare la
compresiune, pentru care este utilizat in constructii si o rezistenta minima la
intindere, cu o valoare sub 10% din cea de compresiune, motiv pentru care se
armeaza sau se precomprima in zona intinsa. Ca urmare, armatura obisnuita
(pasiva) si cea pretensionata (activa) sunt asezate astfel incat eforturile interioare de
intndere sa fie preluate in totalitate de catre acestea, betonul fiind utilizat numai
pentru preluarea eforturilor de compresiune.
Mecanismul fisurarii betonului armat
Fisurarea betonului supus la intindere faciliteaza preluarea de catre armatura a
intregului efort de intindere la capacitatea de lucru a otelului, corespunzatoare
rezistentei sale de calcul (Ra).
In cazul solicitarilor de intindere, incovoiere, lunecare, forfecare si torsiune, produse
separat sau in combinatie, apar in sectiunile elementelor structurale din beton armat
si eventual in cele din beton partial precomprimat, zone in care eforturile unitare din
beton sunt de intindere. Cand intr-una dintre sectiuni, statistic mai slaba, efortul
unitar de intindere depaseste local rezistenta betonului la intindere, se produce
ruperea lui, facand ca eforturile unitare de intindere in totalitate, produse pe
adancimea fisurii, sa fie transferate barelor din otel.
In stanga si in dreapta fisurii, pe o portiune caracteristica cuplarii celor doua
materiale, armatura conlucreaza cu betonul in baza unui fenomen complex de
aderenta dintre beton si otel. Cand intr-o sectiune invecinata betonul a atins limita de
rupere la intindere, se produce o noua fisura si tot efortul local este preluat de
armatura.
97
1. eforturi de aderenta
2. sectiunea adiacenta fisurii
(care atinge valoarea rezistentei
de rupere la intindere)
a.
variatia
deformatiei
specifice la intindere in beton,

t ,b ;
b. variatia deformatiei specifice

la intindere in armatura, t,a ;
c. variatia efortului de aderenta,
Fig.2.2 Mecanismul de fisurare a betonului

In Fig.1.3.3.2-2 este prezentata aparitia primei fisuri intr-un element de beton armat
si evolutia solicitarii din zonele adiacente pana la stadiul la care tensiunea in beton
atinge din nou valoarea de rupere si fisureaza, incarcand din nou armatura.
In Tabelul 1.3.3.2-1 sunt indicate valorile admise pentru deschiderea fisurilor, in
functie de mediul in care se afla elementul structural.
Tabelul1.3.3.2-1 - Valorile admisibile ale deschiderii fisurilor in functie de mediu

Nr.
CLASA DE
DESCRIEREA MEDIULUI AGRESIV IN
DESCHIDEREA
crt.
AGRESIVITATE
CONTACT CU BETONUL
ADMISA A
FISURII
1.
Mediu uscat
- interiorul cladirilor de locuit si al celor
0.4 mm
pentru birouri;
a. Mediu interior umed,
- interiorul spatiilor cu umiditate ridicata;
0.3 mm
2. fara inghet
b. Mediu exterior umed, - mediu exterior expus la inghet si terenuri
cu inghet
neagresive chimic, fara apa subterana;
98
0.25 mm

3.
Mediu umed, inghet, - elemente interioare si exterioare expuse

tratare
cu
0.25mm
saruri la inghet si la agenti antigelivi
antigelive
4.
Mediu marin:
a. elemente complet submersate in apa de
a. fara inghet
mare, fara inghet;

b. elemente partial submersate in apa de
b. cu inghet
5. Mediu ambiant agresiv
chimic:
0.25 mm
0.22 mm
mare, supuse la inghet;

a. Industrii si laboratoare de fabricatie.
b. idem, a.
0.20 mm
0 mm
a. cu agresivitate
cu masuri usoare
redusa
de protectie
b. cu agresivitate medie c. idem, a.
0 mm
c. cu agresivitate
cu masuri severe
ridicata
de protectie
1.3.3.2-4 Coroziunea betonului armat si precomprimat

Coroziunea pietrei de ciment are loc sub actiunea unor substante chimice din
atmosfera, de ex. dioxidul de carbon, oxidul de azot, acidul clorhidric, dioxidul de sulf,
care se gasesc cu precadere in localitatile cu activitate de extractie miniera intensa.
De asemenea, apele care vin in contact cu fundatiile, peretii de subsol si anumite
incaperi sanitare sau de depozitare, pot contine substante cu caracter agresiv cum
sunt acizii organici slabi: acetic, lactic, humic etc.
Actiunea acestor substante se manifesta prin reactii de dizolvare a unor componente
sau chiar agregate din piatra de ciment, provocand carbonatarea pietrei de ciment si
in consecinta degradarea betonului pe adancimea a 2-6 cm; astfel, stratul de
acoperire deteriorandu-se, favorizeaza coroziunea armaturii.
Coroziunea armaturilor
Armaturile obisnuite (pasive), precum si cele preintinse (active) sunt protejate spre
exterior de stratul de acoperire din beton, in cadrul caruia piatra de ciment contine
hidroxid de calciu, de natura bazica.
99
Acest film protector poate fi atacat de substantele agresive mentionate, producand

pasivizarea lui si provocand in lungul barelor fenomenul de coroziune electrochimica
a otelului.
Ca urmare, are loc exfolierea otelului in straturi superficiale, odata cu marirea
sectiunii transversale, distrugandu-se astfel stratul de acoperire. Procesul se
manifesta treptat, prin aparitia mai intai a unor fisuri in beton, paralele cu armaturile si
apoi chiar prin dislocarea lui pe portiuni (Fig. 1.3.3.2-3).
Fig. 1.3.3.2-3 Coroziunea armaturii

Faza I carbonatarea stratului de protectie din beton
Faza II patrunderea umiditatii si ruginirea otelului
Faza III exfolierea otelului corodat si umflarea
1 element din beton armat; 2 armatura din otel;
3 strat de protectie;
4 dislocarea stratului de protectie din beton
1.3.3.2-5 Deteriorarea prin inghet-dezghet

Procesul de inghet-dezghet se explica in modul cel mai plauzibil prin infiltrarea
vaporilor din atmosfera in porii betonului; acestia condenseaza si, prin asociere cu
apa nelegata chimic din piatra de ciment, sunt supusi inghetului. Apa tinde sa-si
mareasca volumul cu 9 % presand in consecinta asupra peretilor din jurul porilor din
ciment. Procesul repetat de multe ori, pe parcursul a mai multor ani, conduce treptat
la distrugerea mai intai locala, apoi extinsa a betonului pe adancimi de 3-5 cm
(Fig.1.3.3.2-4)
100
Fig.1.3.3.2-4 Deteriorarea betonului prin cicluri de inghet-dezghet

1 macropori la suprafata; 2 patrunderea vaporilor si a apei;
3 deteriorarea prin inghet (apa inghetata isi mareste volumul).
Actiunea ploii asociata cu cea a vantului dominant, creaza pe fatade in special la

partea superioara a cladirilor, la colturi deteriorarea betonului, prin uscare si
dislocare treptata.
Fig.1.3.3.2-5 Actiunea combinata a vantului si ploii

1 vant, ploaie, 2 beton deteriorat
Astfel, patrunderea ploii in microcavitatile betonului favorizeaza prin prezenta in

compozitia sa a dioxidului de carbon, procesul de carbonatare echivalent unei
diminuari grave a calitatii betonului pe o adancime de 2-5 cm. In completare,
actiunea vantului intervine provocand dislocarea unor portiuni din betonul astfel
afectat (Fig.1.3.3.2-5).
101
1.3.3.2-6 Imbatranirea si oboseala betonului

Fenomenul de imbatranire consta in pierderea apei de legatura din structura
pietrei de ciment intr-o perioada de timp mai indelungata (peste 50 ani) si mai
timpuriu in cazul structurilor aflate in mediu uscat, cald si foarte cald.
Fenomenul de oboseala consta in scaderea rezistentei de rupere a betoanelor in
urma aplicarii unor cicluri repetate de incarcare-descarcare cu actiune dinamica,
produse de masini cu sarcini de impact. Fenomenul se explica prin majorarea
microfisurilor existente in beton.
Daca eforturile din incarcarea in conditii statice cu sarcina de impact au valori mai
reduse decat efortul corespunzator producerii microfisurarii betonului, atunci
eforturile create, la cicluri de impact oricat de numeroase, nu vor provoca ruperea
betonului. In schimb, daca sub actiunea statica a sarcinii de impact se depaseste
valoarea efortului de microfisurare, atunci pentru un anumit numar de cicluri de
incarcari dinamice se poate produce ruperea (Fig.1.3.3.2-6).
Fig.1.3.3.2-6
Fisurarea elementelor din
beton armat sub actiunea
incarcarilor dinamice, ciclice
1.3.3.2-7 Actiunea focului

Focul este o actiune accidentala in constructii, care provoaca pe suprafata
elementelor din beton armat un flux de caldura, avand doua componente:
i) radiatia termica directa si
ii) convectia, in imediata vecinatate a elementului
Evolutia valorilor temperaturii in interiorul elementelor structurale din beton armat
depinde de:
- actiunea termica a focului
102
- proprietatile termotehnice ale betonului si modificarea lor odata cu cresterea

temperaturii
- proprietatile termotehnice ale straturilor de protectie
Rezistenta la foc a unei structuri din beton se calculeaza astfel ca elementele
expuse incendiului sa fie capabile sa asigure:
i) capacitatea portanta sub sarcinile de exploatare si
ii) izolarea la propagarea focului in incaperile vecine (cazul zidurilor si al
planseelor), pe perioade de 30, 45, 60 si 90 minute.
Evaluarea rezistentei la foc se face pe baza urmatoarelor criterii de performanta:
a. Valoarea capacitatii portante necesare pe durata expunerii la foc (R);

b. Rezistenta izolatiei la foc astfel incat pe suprafata neexpusa focului sa nu se
depaseasca o temperatura medie de 1400 C, sau o temperatura maxima intr-un
punct de 1800 C, notata cu (I);
c. Etanseitatea betonului la asigurarea integritatii lui structurale fata de

patrunderea flacarilor sau a gazelor fierbinti in crapaturile, gaurile sau in alte
goluri de pe suprafata sa (E).
Criteriile de performanta expuse mai sus trebuie satisfacute de elementele
structurale in modul urmator:
- Stalpii, grinzile si tirantii, care au rol portant, numai la criteriul R
- Elementele cu rol portant si de compartimentare: criteriile R + I + E
Degradarea betoanelor supuse la incendiu
In Fig.1.3.3.2-7 si 1.3.3.2-8 sunt prezentate diagramele prin care se arata variatia
temperaturii in masa betonului, pornind de la fata expusa focului, pentru placi si
stalpi. Trebuie specificate urmatoarele:
103
Suprafata expusa la foc
Fig. 1.3.3.2-7 Evolutia temperaturii in stalpii de 30, 40 si

50 cm grosime; P punctul de inregistrare a temperaturii
Fig.1.3.3.2-8 Variatia temperaturii in placi din beton armat

de 6 si 20 cm grosime
Betonul pierde peste 50 % din capacitatea portanta in zonele in care temperatura nu

depaseste 3000 C. Acolo unde betonul a fost supus unei temperaturi de 500 8000
C, el se dezagrega prin pierderea apei de legatura din piatra de ciment, devenind
sfaramicios, astfel ca se poate desface usor cu o dalta sau chiar manual. Acest
104
beton trebuie inlaturat in intregime, iar elementul sau structura intreaga vor fi
sustinute cu popi, pentru a preveni prabusirea.
Ramane de stabilit daca ceea ce a mai ramas din masa betonului poate asigura
capacitatea portanta structurala in mod provizoriu si, in functie de rezultat, se va
stabili returnarea betonului in zona degradata.
1.3.3.3. DEFECTE DE PROIECTARE

Defectele de proiectare pot proveni din:
i) evaluari necorespunzatoare/incorecte ale proprietatilor terenului de fundare
(Fig.1.3.3.3-1 a, b, c si Fig.1.3.3.3-2);
ii) aprecieri eronate ale valorilor actiunilor mecanice si fizice la care este supusa
constructia (Fig.1.3.3.3-3)
iii) calculul gresit al starilor de eforturi si deformare, precum si al datelor
referitoare la proprietatile fizice ale constructiei (Fig.1.3.3.3-4)
(1) teren rezistent

(2) teren slab (argila contractila)
(3) teren considerat teoretic rezistent si
omogen.
Fig.1.3.3.3-1
Evaluarea
caracteristicilor terenului
gresita
Fig.1.3.3.3-2 Defecte ascunse ale solului

(1) intruziuni de argila contractila; (2)teren
rezistent; (3) fisuri (tasari de fundatii)
105
Distributia incarcarilor considerata teoretic
Diagrama gresita luata in considerare de
valabila
proiectant (reazeme incastrate in loc de articulatii)
Diagrama corecta (situatie reala)

Distributia reala a incarcarilor in exploatare
Fig. 1.3.3.3-3 Evaluarea gresita a
Fig. 1.3.3.3-4 Ipoteze gresite pentru rezemare
incarcarilor
1.3.3.4. Defecte de executie

Defectele de executie pot proveni din:
1.3.3.4-1 Utilizarea unor materiale de calitate inferioara fata de cele prevazute in

proiect.
In cazul betonului armat, diminuarea calitatii poate fi explicata prin:
adoptarea unui dozaj necorespunzator folosit la prepararea betonului proaspat
(lipsa cantitatii necesare de ciment si aditivi, asociata cu un raport A/C neadecvat
fata de prevederile din proiect),
armarea neconforma cu geometria proiectata si utilizarea unor bare cu diametre
diferite de cele prevazute in proiect, sau
cofrarea insuficient de rigida, astfel incat permite deformari ale elementelor de
beton pe durata turnarii,
deficiente la punerea in opera a betonului: vibrare si compactare insuficienta in
conditii de temperatura nepotrivite pe timpul turnarii (sub +120 C si peste +300 C),
106
lipsa unor masuri de protectie adecvate in perioada prizei si intaririi betoanelor,

conditii necorespunzatoare de decofrare, care sa evite socurile pe durata acestui
proces,
masuri insuficiente pentru asigurarea monolitismului (continuitatii) in cazul
structurilor turnate in etape (pe tronsoane) sau alcatuite din elemente prefabricate
(monolitizarea imbinarilor),
lipsa unor programari pe etape a turnarii betoanelor in elemente lungi si pereti
rezemati pe pamant rigid sau beton vechi, pentru a evita producerea fisurilor de
contractie.
1.3.3.4-2 In cazul elementelor structurale din beton precomprimat, se pot inregistra

stari de deformare si fisurare produse la precomprimarea betonului, din cauza
inadecvarii capacitatii de rezistenta a betonului fata de valoarea efortului activ
introdus, sau din cauza producerii unor excentricitati ale pozitionarii cablelor, fata de
pozitia prevazuta in proiect.
1.3.3.5. Cauze si tipuri de deteriorari pe durata exploatarii constructiilor din

beton armat si precomprimat
1.3.3.5-1 Supraincarcarea cu actiuni statice
1.3.3.5-2 Efectul contractiei si curgerii lente, fenomene care se desfasoara in
timp, in mod diferit fata de evaluarea din proiect (Fig.1.3.3.5-1).
1.3.3.5-3 Efectul deformarilor din variatiile de temperatura aparute pentru valori

diferite fata de cele prevazute in proiect (Fig.1.3.3.5-2).
1.3.3.5-4 Efecte datorate inmuierii terenului de fundare, provocate de scurgeri

nepermise de ape care provin din ploi, topirea zapezii, spargeri de conducte
(Fig.1.3.3.5-3):
107
Fig. 1.3.3.5-1 Efectul contractiei in cazul unui perete nou,

turnat monolit (a) pe o fundatie existenta (b);
1 tendinte de contractie; 2 deformatii impiedicate
Burlan care
alimenteaza
solul cu apa
Moistened soil
Fig. 1.3.3.5-2 Fisuri cauzate de infiltrarea apei in terenul de

fundare
Fig. 1.3.3.5-3 Deformatii mari din variatii de temperatura (dilatari), vara
108
Fig. 1.3.3.5-4 Sapaturi sub nivelul fundatiilor existente riscul tasarii

fundatiilor
1.3.3.5-5 Pierderea stabilitatii terenului de fundare prin efectuarea de sapaturi in

vecinatatea constructiei, cu efecte foarte grave atunci cand sapatura se executa in
apropierea cladirii iar nivelul sau se situeaza sub orizontul de fundare al cladirii
(Fig.1.3.3.5-4).
1.3.3.5-6 Deteriorari grave ale unor elemente de constructie neprotejate, supuse

unor actiuni puternice provenite din vant, ploaie si ca urmare a fenomenului de
inghet-dezghet.
1.3.3.5-7 Deficiente provenind din actiuni dinamice imprevizibile survenite ulterior

executarii constructiei, ca urmare a unor cauze ca:
introducerea unor utilaje cu impact dinamic,
producerea de explozii de catre aparatura aflata in cladire,
coliziunea cu vehicole,
cutremure de intensitate superioara celei considerate in faza de proiectare,
acte de terorism.
109
(1) crapaturi severe in forma de X- in spaleti

(2) crapaturi in parapet
(3) fisuri/crapaturi in grinzile cadrului
(4) fisuri/crapaturi in stalpi
Fig. 1.3.3.5-5 Crapaturi/fisuri grave in pereti si cadre produse de cutremure puternice
In Fig.1.3.3.5-5 apar fisurile care se dezvolta in buiandrugi si in cadrele cladirilor

inalte la cutremure puternice.
Cutremurele pot deteriora cladirile si in cazul cand perioada proprie a terenului este
apropiata ca valoare de perioada proprie a cladirii. De asemenea, se pot produce
deteriorari sau chiar prabusiri in cazul unor constructii alaturate, fara rost suficient
intre ele, din cauza perioadelor de vibratie diferite (cladiri cu numar diferit de niveluri).
1.3.3.5-8 Lipsa masurilor imediate de reabilitare in cazul unor deficiente de tipul

celor semnalate mai sus, poate duce la agravarea in timp a acestora, astfel incat sa
devina periculoase pentru rezistenta si stabilitatea constructiei.
110
1.3.3.6. Tipuri de fisuri si importanta lor pentru elementele structurale din beton
armat si precomprimat
Fisurile care se produc in elementele si structurile din beton armat sau precomprimat
sunt de mai multe proveniente si au diferite grade de importanta constructiva,
dupa cum urmeaza:
Fisuri rezultate din depasirea efortului de rupere la intindere al betonului, Rt, in
zonele intinse ale tirantilor si elementelor care lucreaza la incovoiere. Ele apar
perpendicular pe directia efortului principal de intindere.
In acest caz, eforturile de intindere, sunt preluate in totalitate de armaturile
dimensionate in acest scop.
Marimea acceptata pentru aceste fisuri apare in Tabelul 1.3.3.2-1, in functie de
agresivitatea mediului.
Fisuri provocate de depasirea alungirii la intindere a betonului, t, in sectiunile
comprimate. In aceasta situatie se produce efectul Poisson, de umflare laterala sub
actiunea compresiunii longitudinale in stalpi si pereti. Aceste fisuri apar paralel cu
directia eforturilor de compresiune si sunt partial preluate de etrieri. Ele nu pot fi
tolerate la asigurarea fiabilitatii elementelor structurale din beton armat (stalpi,
diafragme) sau a barelor precomprimate. In consecinta, se cere consolidarea de
urgenta a acestor elemente prin mansonare cu beton si armare metalica sau cu fibre
de carbon.
Fisuri oblice fata de axa elementelor produse de eforturile de lunecare asociate
solicitarii de incovoiere sau torsiune. In aceasta situatie, efortul principal de intindere
oblica este, pana la o anumita valoare, mai mica decat Rt, betonul fiind armat cu
etrieri; la valori mai mari ale eforturilor de intindere se prevad armaturi inclinate si
etrieri.
Fisurile oblice, atunci cand se produc, denota diminuarea rigiditatii legaturii dintre
zonele de intindere si compresiune ale sectiunilor din beton armat, incovoiate sau
torsionate. Se reduce astfel intre limite mai putin tolerabile valoarea practica a
ipotezei sectiunilor plane inainte si dupa deformare, formulata de Bernoulli, ipoteza
esentiala pentru
111
perceptia proiectarii si pentru siguranta armarii elementelor supuse la incovoiere sau

torsiune.
Cele trei moduri caracteristice de fisurare prezentate mai sus, pentru elementele din
beton armat sau precomprimat, sunt localizate pe tipuri de elemente structurale dupa
cum urmeaza:
a. Fisuri transversale rezultate din ruperea la intindere prin depasirea valorii Rt,
- in tiranti si in anumite zone ale elementelor incovoiate.
b. Fisuri de intindere din incovoiere, care se regasesc la placi si plansee simplu

rezemate, la colturile poligonului de sustinere si in zonele de camp.
Fisurile de tipul prezentat sunt tolerabile in limitele expuse in Tabelul 1.3.3.2-1.
c. Fisuri paralele cu axa elementelor structurale supuse la compresiune sau

precomprimare, cauzate de depasirea in sens transversal fata de directia
efortului, a alungirii la rupere a betonului intins, t.
Fisurile longitudinale se pot produce rar in zonele comprimate ale elementelor
supuse la incovoiere. Acest tip de fisuri este total inadmisibil, necesitand
consolidari urgente.
d. Fisuri oblice fata de axa elementelor structurale, provocate de depasirea

rezistentei la intindere a betonului, Rt, in cazul solicitarii de lunecare, asociata
starilor de incovoiere si torsiune.
Aceste fisuri, chiar daca respecta limitele indicate in Tabelul 1.3.3.2-1, necesita o
expertiza prealabila pentru a fi tolerate.
1.3.3.7. Masuri constructive la constatarea diferitelor tipuri de degradari

1.3.3.7-1 In cazul producerii unor segregari ale betoanelor, constatate la decofrarea
lor, trebuie luate urmatoarele masuri:
112
Daca segregarile sunt importante, se reesafodeaza elementul structural degradat,

se indeparteaza betonul afectat cu o foreza, se curata suprafata betonului bun de
resturile de praf, dupa care se uda suficient; se toarna apoi un beton cu agregate
pana la 10 mm diametru, cu un dozaj ridicat de ciment (450-550 kg/mc). Cand
proportia de segregare este mare, se poate impune indepartarea in intregime a
betonului, segregat si nesegregat, cofrarea, armarea din nou si returnarea betonului
in elementul respectiv.
Daca segregarea este de mica adancime si se intinde pe o zona redusa, este
suficient sa se buciardeze local suprafata in cauza, sa se indeparteze praful si
impuritatile, sa se ude abundent suprafata astfel prelucrata si sa se aplice o tencuiala
de ciment cu aditivi cu proportia de ciment/nisip de 11.25 (pana la 3), cu adaus de
fum de silice. Acest nou strat poate fi aplicat prin torcretare (Fig.1.3.3.7-1).
1 beton sanatos
2 suprafata buciardata, bine
umezita inainte de turnare
3 strat nou de beton
4 cofraj oblic
5 cofraj vertical
6 armatura existenta
7 beton suplimentar, care
se inlatura ulterior
Fig. 1.3.3.7-1 Repararea betonului segregat
113
1.3.3.7-2 Repararea fisurilor si crapaturilor in cazul elementelor din beton armat

Fisuri mici
Microfisurile cu deschiderea pana la 0.25 mm din zonele intinse ale grinzilor si
placilor situate in medii neagresive, sunt tolerate. Totusi, este bine sa se aplice in
dreptul lor o peliculizare cu rasini sau polimeri hidroizolanti.
Fisuri mari si crapaturi
Fisurile peste 0.25 mm deschidere in placi, grinzi si nervuri, pot semnala fenomenul
de depasire a starii limita de serviciu a elementelor structurale. In acest caz, prima
masura consta in introducerea unor martori de sticla, bine lipiti la cele doua margini
ale fisurii/crapaturii, observand daca starea initiala se mentine sau se amplifica in
timp.
-
In cazul cand fisurile nu progreseaza, se poate aplica tratamentul indicat mai

sus, al peliculizarii locale (Fig.1.3.3.7-2).
Fig. 1.3.3.7-2 Martori din sticla aplicati pe crapaturi

1 crapaturi peste 0.25 mm; 2 adeziv; 3 - martor
- In situatia in care fisurile progreseaza iar sticla-martor crapa, se impun de urgenta

urmatoarele masuri:
114
i) Sustinerea imediata cu popi a elementului structural afectat si aplicarea de

injectii cu lapte de ciment si adezivi, rasini sau polimeri sintetici, pe plase de otel
sau fibre de carbon.
ii) Inainte de indepartarea popilor, se verifica daca intensitatea actiunilor in
stadiul de fisurare corespunde celei din proiect si, de asemenea, daca si calitatea
betonului structural este cea prevazuta in proiect.
Daca se constata contrariul, se reduc incarcarile pana la valoarea la care fisurile
revin la deschiderea tolerabila de 0.2 mm.
In anumite situatii mai grave, se poate impune consolidarea elementului structural
pentru a corespunde solicitarilor proiectate sau/si de exploatare. Cateva exemple
edificatoare sunt prezentate in Tabelul 1.3.3.7-1.
1.3.3.7-3 Reabilitarea elementelor din beton precomprimat

Acest proces implica operatii mai dificile, astfel:
In cazul fisurarii betonului la transferul fortei de precomprimare, trebuie
detensionata imediat armatura intinsa si verificat daca fisurarea a provenit din
aplicarea unui efort de intindere la transfer mai mare decat cel proiectat, sau din
lipsa de calitate adecvata a betonului pentru a prelua efortul de transfer.
Daca fisurile in beton sunt transversale fata de pozitia cablelor si s-au produs din
cauza ruperii betonului la intindere din incovoiere, provocata de pozitia excentrica a
cablelor, atunci se poate reduce, in limite rationale, forta de intindere la transfer,
contand pe capacitatea portanta a armaturii pasive (Fig.1.3.3.7-3).
Daca fisurile sunt paralele cu traseul cablelor, inseamna ca betonul s-a deteriorat
prin compresiune si, in consecinta, trebuie consolidat prin mansonare (camasuire) cu
beton nou si suplimentarea armaturii (Fig.1.3.3.7-4).
115
a.
1 cablu preintins
2 fisuri cu deschideri inadmisibile
b.
1 cablu partial preintins

2 fisuri mici, sub 0.2 mm
3 armature pasiva
Fig. 1.3.3.7-3 Fisuri perpendiculare pe axa
Fig. 1.3.3.7-4 Fisuri longitudinale

1 forte de precomprimare; 2 cablu preintins; 3 fisuri de compresiune
1.3.3.8. Masuri in cazul constatarii unor crapaturi

Crapaturile sunt caracterizate prin deschideri de peste 0.6 mm si sunt produse de
solicitari puternice, neprevazute in proiectare: surpari ale terenului de fundare,
cutremure mai severe decat cele normate, explozii, coliziuni etc.
Elementele structurale care au crapaturi, ies din starea limita de exploatare si, ca
urmare, trebuie consolidate de urgenta. Pana la efectuarea acestor operatii, este
prudent sa se realizeze sustinerea provizorie a elementului sau chiar a intregii
structuri.
116
Table 1.3.3.6-1 Tipuri de fisuri in elementele din beton armat

No.
Crt.
ELEMENTE STRUCTURALE DIN BETON ARMAT

SCHEME DE FISURARE
OBSERVATII
A bara intinsa
B bara
comprimata
1.
1-eforturi de
intindere
Fisuri in barele intinse ale barelor grinzilor cu zabrele

1 tensiuni din
incovoiere care
produc fisuri,
perpendiculare pe
axa grinzilor
2.
Grinda incovoiata I
1- fisuri in zona
comprimata
2 fisuri in zona
intinsa
3.
Grinda incovoiata II
4a
Fisuri in zona intinsa a placilor

(intrados)
Fisuri din intindere la colturi

(extrados)
117

Fata superioara:
2 fisuri din
intindere, la colturi
Fata inferioara:
3 inferior tension
cracks
4b
Fisuri din incovoiere:
1 -fisuri de intindere
din incovoiere
2 fisuri de
compresiune
5.
Nodul
stalp-grinda
Fisuri
perpendiculare
bara inclinata.
6.
Fisuri din forta taietoare
118
pe
Tabelul 1.3.3.6-2 Exemple tipice ale deteriorarilor elementelor structurale din beton armat
Grinzi
Placi (a)
119
Tabelul 1.3.3.6-2 (Continuare)
Placi (b)
Balcoane
120
Tabelul 1.3.3.7-1 Consolidarea elementelor din beton armat

Nr. crt.
ELEMENTUL
Date constructive
1.
1 beton existent
2 armatura longitudinala
3 etrieri
4 - saiba
5 gauri perforate la 50 cm
distanta, in lungul grinzii
6 otel cornier
7 etrieri sudati 12 mm
8 beton nou turnat in cofraj
GRINDA CONLUCRAND CU PLACA (SECTIUNE T)
2.
1 beton existent
3 etrieri
6 otel cornier
7 etrieri sudati 12 mm
8 beton nou turnat in cofraj
GRINDA CU SECTIUNE DREPTUNGHIULARA
121
3.
Betonul degradat este
buciardat iar suprafata este
bine curatita.
3 etrieri sudati min. 10 mm
la max. 20 cm distanta
4 otel cornier la colturi
5 beton turnat ulterior
STALP
4.
1 perete portant
2 armatura in pozitie gresita
3 fisuri de intindere
4 ancoraj metalic
5 beton existent (inzona
comprimata)
6, 8 beton nou turnat
7 armatura noua, introdusa
dupa inlaturarea betonului
degradat, fixata cu ancore
metalice in masa de beton
existent
GRINDA DE BALCON, IN CONSOLA
122
5.
1 - fisuri
FAZA I
Buciardarea betonului
degradat
FAZA II
Introducerea conectorilor
6 mm (4 con/m2)
FAZA III
Amplasarea unei plase de
sarma 4mm/100 x 100 mm
fixata cu mortar
FAZA IV
Mortar de ciment aplicat prin
torcretare
REPARAREA BETONULUI FISURAT
123
1.3.4 SCRI6
1.3.4.1 Principalele caracteristici, condiii tehnice
Asemenea planeelor, exist o larg varietate de soluii constructive pentru scri (v.
Tab.1.3.4.2-1), - elementele care asigura circulatia intre diferitele niveluri ale cladirii.
Partile componente ale scarilor se desfasoara atat in plan inclinat cat si in plan
orizontal, dar similitudinea cu planseele este semnificativa. Pozitia relativa a scarii in
planul constructiei este importanta, mai ales cele care leaga nivelurile intre care
exista diferente intre valorile unor parametri fizici (temperatura, umiditate etc.), cum
sunt, de exemplu, scarile de acces la spatii neincalzite, ca subsolul sau podul.
Intre principalele exigente impuse scarilor, o importanta deosebita se acorda
conditiilor mecanice, care se refera la capacitatea portanta si deformatii, pe de o
parte si la integritatea suprafetei de uzura, pe de alta parte (fara amprente, sparturi
sau despicari), in vederea asigurarii unei circulatii in conditiide siguranta. In ceea ce
priveste suprafata de uzura, impiedicarea imbatranirii si buna intretinere sunt conditii
care se impun atat scarilor cat si planseelor, cu precizarea ca scarile sunt cu mult
mai expuse din acest punct de vedere. In unele cladiri vechi, uzura morala adeseori
o depaseste pe cea mecanica. La subsoluri si poduri, scarile sunt de regula foarte
abrupte, cu trepte inalte si inguste, greu practicabile. Balustrada nu are, in cele mai
multe cazuri, nici inaltimea si nici conformarea corespunzatoare prevazuta in normele
actuale, fiind o posibila sursa de accidente.
In anii 1930 si la inceputul anilor 1940, la executia scarilor si a altor elemente
structurale s-a folosit destul de mult betonul armat cu continut de bauxita, care
favorizeaza in timp aparitia defectiunilor.
O scurta prezentare a conditiilor tehnice impuse scarilor este facuta in cele ce
urmeaza:
Conditiile capitale se refera, in cazul scarilor, la durabilitate si sunt egale ca nivel de
importanta cu cele impuse oricaruia dintre elementele structurale de categoria 1 ale
cladirii.
6

124
In ceea ce priveste conditiile mecanice, acestora li se acorda o importanta

deosebita atunci cand este vorba despre elementele portante ale scarilor, avand in
vedere faptul ca trebuie sa faca fata oricareia dintre starile limita ultime, in conditii de
exploatare normala.
Rezistenta la uzura a suprafetei circulabile trebuie sa fie asigurata de finisaje
rezistente, antiderapante.
Rezistenta la foc a scarilor trebuie sa fie cat mai ridicata, pentru a asigura
evacuarea la timp si in siguranta a ocupantilor. Prin structura lor, peretii care
marginesc casa scarii trebuie sa impiedice propagarea incendiului.
Rezistenta la inghet-dezghet este foarte importanta pentru scarile exterioare, care
sunt expuse la variatii extreme de temperatura.
Conditiile de confort depind de o serie de factori fizici care se refera la: iluminare
(naturala sau artificiala), temperatura si viteza aerului in incaperi, izolatia acustica,
ventilarea etc. Confortul termic este asigurat prin incalzire si prin alcatuirea eficienta
a peretilor exteriori.

In Tabelul 1.3.4.2-1 sunt prezentate detalii si date constructive privind principalele
caracteristici ale diferitelor tipuri de scari utilizate la cladirile civile.
1.3.4.3 Defectiuni caracteristice

Intrucat exista multe asemanari intre plansee si scari, defectiunile inregistrate la
acestea din urma vor fi si ele asemanatoare. Unele dintre acestea vor fi convergente
cu cele ale structurii cladirii, depinzand si de materialele utilizate, majoritatea
degradarilor fiind consecintele firesti ale ruginirii si imbatranirii/intrarii in curgere a
profilelor metalice si armaturilor, mai ales in cazul barelor din otel din elementele
realizate cu beton in care s-au utilizat cimenturi bauxitice.
Deteriorarea mecanica a scarilor este o consecinta directa a circulatiei, iar uzura
este deosebit de importanta intrucat pune in pericol siguranta circulatiei. Nu numai
125
subtierea stratului circulabil constituie un pericol major, ci si netezirea lui, acolo unde
au existat initial amprente. Riscul de accidente creste in cazul deteriorarii si/sau
corodarii unor materiale (fisurarea pietrei naturale sau artificiale din care sunt
realizate treptele, putrezirea lemnului, ruginirea profilelor metalice etc.) si atunci cand
au loc deteriorari mecanice (ciobirea profilului treptei, bree etc.).
In fine, mai poate fi mentionata deformarea suprafetei circulabile (Fig.1.3.4.3-1):
adancirea (in forma de covat) a suprafetei treptei sau deformatii similare datorate
perforarii tablei din care sunt executate treptelor metalice, sfaramarea sau ruperea
profilului treptelor din lemn etc.
Fig.1.3.4.3-1 Sprafete circulabile uzate, deformate, deteriorate
Treptele suspendate sau in consola (Tabelul 1.3.4.2-1) sunt rareori utilizate iar
dislocarea lor este periculoasa. Stabilitatea scarilor este asigurata de modul in care
este realizata rezemarea pe elementele structurale/pereti portanti si de valoarea
incarcarilor transmise acestora.
126
Atunci cand incarcarile exterioare pot sa deranjeze echilibrul structural, va exista in

permanenta pericolul slabirii imbinarii pe reazem si acela ca treptele sa devina
instabile, permitand deplasari, rotiri sau oscilatii (asa numita blnganire a
treptelor).
Daca nu se inregistreaza astfel de fenomene, treptele pot totusi sa fisureze din cauza
eforturilor in reazeme si, mai ales in cazul elementelor nearmate, sa intervina o
rupere casanta.
Deteriorarile produse de deformatii apar mai ales atunci cand rezemarea se face la
ambele capete; ele afecteaza in general rampa, dar pot sa afecteze si intregul sistem
constructiv al scarii, atragand atentia asupra faptului ca materialele din care sunt
realizate elementele structurale (rampe, podeste, grinzi in consola sau rezemate la
ambele capete, supuse la incovoiere, torsiune, rasturnare etc.), sunt in pericol.
Aparenta (modul de evidentiere al) defectiunii poate fi observata la imbinarile cu
elementele de reazem, ca si la trepte, in special daca acestea sunt executate din
materiale diferite. Pe de alta parte, imbinarile dintre diferitele parti ale unei scari
(rampe, podeste, trepte etc.) sunt adeseori executate cu piese speciale de imbinare
ca suruburi, nituri, buloane, cuie, care sunt expuse ruginirii. Deteriorarea poate fi
foarte grava, ducand pana la distrugerea completa a scarii.
Defectiunile legate de structura sunt consecinte ale modului de transmitere a
incarcarilor. Deteriorarea elementelor structurale care sustin diferitele parti
componente ale scarilor, fac ca acestea sa devina vulnerabile.
Deteriorarea separata a elementelor componente ale scarii nu va ramane mult timp
un fenomen izolat, deoarece partile degradate vor produce deteriorarea elementelor
invecinate (Fig.1.3.4.3-2), ceea ce va impune in cele din urma inlocuirea lor.
127
Fig.1.3.4.3-2 Deteriorarea peretelui portant, suport al elementelor scarii
1.3.4.4 Examinare, aparente si diagnostic

Inainte de orice examinare, trebuie stabilit cu precizie sistemul structural al scarii
(Tabelul 1.3.4.2-1), precum si modul de transmitere a incarcarilor. Trebuie apoi
identificate elementele de rezistenta de categoria 1 si 2. Indiciile observate trebuie
clasificate si, in functie de locul pe care il ocupa, trebuie sa se decida care dintre
aceste defectiuni pot fi periculoase pentru elementele structurale de categoria 1 si 2
si care sunt doar superficiale. Trebuie elaborate planse (relevee) din care sa rezulte
pozitiile si dimensiunile exacte ale tuturor acestor defectiuni, deoarece la examinarea
elementelor structurale ale scarilor nu este permisa nici decopertarea si nici vreun alt
tip de investigatie cu caracter distructiv.
In cazul treptelor care nu au un strat de uzura special prevazut pe suprafata lor,
trebuie stabilit gradul de uzura. Chiar si suprafetele perfect netede sunt periculoase
pentru circulatie, de aceea in cazul in care se constata ca suprafetele rugoase initial,
au devenit netede, acestea trebuie reabilitate corespunzator.
128
In urma examinarii in vederea stabilirii gradului de deteriorare mecanica, trebuie sa

se desprinda concluzia daca deteriorarea respectiva poate sa afecteze sau nu
stabilitatea structurala. Reducerea suprafetei de rezemare cu pana la 10 % in cazul
structurilor din zidarie, respectiv existenta armaturilor neacoperite in cazul structurilor
din beton armat, nu dau in general nastere unor situatii critice. Totusi, orice
deteriorare necesita reparatii urgente, mai ales daca este amplasata pe suprafata
circulabila (despicare, strapungere, amprentare accidentala etc.).
Orice degradare a lemnului, otelului sau a betonului prefabricat, in cazul elementelor
structurale, poate sa puna in pericol stabilitatea structurala, de aceea in aceste
situatii se recomanda expertiza tehnica.
Odata verificata stabilitatea structurala, s-ar putea considera ca si imbinarile sunt
corespunzatoare. Slabirea sau deplasarea/oscilatia treptelor reclama o verificare
foarte amanuntita a reazemelor: o defectiune la un capat de element structural
incastrat al scarii este mai periculoasa decat o defectiune constatata la unul simplu
rezemat. Pe langa aceasta, trebuie evaluat si gradul de mobilitate si starea
reazemelor pe care descarca elementul, observand daca suprafata de rezemare s-a
diminuat cu mai mult de 5 %.
Examinarea pentru a evalua modificarile de forma ale elementelor portante ale
scarilor, se refera la: deformatii ireversibile, torsiune, rasturnare sau orice alta
distorsiune care nu este admisibila pentru un element structural.
Examinarea fisurilor/crapaturilor are ca scop observarea directiei lor si masurarea
deschiderilor cu ajutorul unei lupe. Fisurile perpendiculare pe axa elementului sunt
mai periculoase in comparatie cu cele paralele cu axa.
- Treptele fisurate din piatra naturala (Fig.1.2.4.4-1) trebuie inlocuite.
- In ceea ce priveste elementele structurale de tip grinda ale scarilor din lemn
(Fig.1.3.4.4-2) si metalice (Fig.1.3.4.4-3) fisurile perpendiculare pe axa lor nu
sunt admise.
- In cazul scarilor din beton armat (Fig.1.3.4.4-4), turnate monolit sau
prefabricate, poate fi adoptata urmatoarea clasificare:
a)
0.3 mm fisuri foarte mici, cand aderenta dintre beton si armatura este
inca buna,
129
b) 0.5 0.8 mm fisuri medii cand este necesara o examinare mai atenta,
c) > 1.0 mm
fisuri in evolutie, cand aderenta dintre beton si armatura a
fost distrusa si barele de armatura pot fi smulse.

Categoria a) de fisuri este admisa atunci cand distributia lor este deasa (la
distante de 15-20 mm), dar numai in cazul in care nu se inregistreaza o
evolutie in timp.
- In cazul structurilor din materiale mixte (Fig.1.3.4.4-5) (metal si lemn sau
altele), trebuie luate in considerare combinatii ale aspectelor relevate mai sus.
Examinarea elementelor de fixare a imbinarilor (nituri, suruburi, buloane, cuie)
urmareste sa arate daca acestea sunt bine fixate, fara posibilitate de deplasare
(mobilitate).
Trebuie examinate un numar cat mai mare de astfel de elemente la fiecare imbinare
si trebuie verificate amanuntit deteriorarile din imbinari si din zonele invecinate,
pentru a inregistra orice deformatie, crapatura, rugina a stratului de protectie, o
posibila subtiere care progreseaza etc.
130
Fig.1.3.4.4-1 Solutii constructive pentru scari cu trepte din piatra naturala
131
Fig.1.3.4.4-2 Scari din lemn detalii constructive
Fig.1.3.4.4-3 Scari metalice detalii constructive (a)
132
Fig.1.3.4.4-3 Scari metalice detalii constructive (b)
Operatiile prin care se constata prezenta ruginei sau a altor degradari, depind de
materialul din care este executata scara:
a) In cazul scarilor din lemn (Fig.1.3.4.4-2) intai se examineaza daca lemnul a

fost atacat de ciuperci (culoare alba sau maronie) sau putregai. Daca exista
semne alarmante, atunci zonele de reazem trebuie dezvelite si verificate cu grija.
Aparentele constatate pot fi cauzate de degradari, fisuri in lungul fibrelor,
deteriorari active sau pasive produse de ciuperci sau insecte. Din punct de
vedere al aparitiei ruginei, se verifica piesele/elementele metalice de imbinare,
acolo unde acestea exista.
b) In cazul scarilor metalice (Fig.1.3.4.4-3), inainte de examinarea prezentei

ruginei trebuie sa se verifice integritatea stratului de protectie. Semnele de
deteriorare constatate in stratul de protectie pot sa fie: bicarea, desprinderea
sau caderea mortarului de protectie, exfolierea etc. Trebuie sa fie stabilit gradul
de deteriorare prin ruginire si, in cazul scaderii suprafetei de reazem cu 5 % sau
mai mult, este necesara expertiza tehnica.
133
a, b, c, d:
Elemente prefabricate din
beton armat, pentru scari
Fig.1.3.4.4-4 Scari din beton armat detalii constructive
134
c) In cazul scarilor din beton armat (Fig.1.3.4.4-4), ruginirea armaturii din otel va
atrage atentia examinatorului prin intermediul unor pete pe suprafetele
exterioare, bare neacoperite, ruginite, fisuri generalizate, stratul de beton de
protectie se desprinde la o batere usoara cu ciocanul, rezistenta betonului,
verificata prin dltuire, se diminueaza, apar suprafete sfaramicioase.
Clasificarea rezistentei apreciate cu ajutorul daltei este urmatoarea: i) greu de
dltuit, ii) dificultate medie la dltuire, iii) usor de dltuit, iv) fragile si v)
sfaramicioase.
Metal si beton
Metal si lemn
Metal si lemn
Fig.1.3.4.4-5 Scari cu structura mixta detalii constructive
d) Scarile cu trepte din piatra naturala se verifica prin observarea semnelor de

deteriorare cum sunt: fisuri superficiale, crapaturi, ruperi, desprinderi, exfolieri,
striviri, material sfaramicios etc.
135
Tot aici, trebuie efectuata verificarea rezistentei prin dltuire, la fel ca si in cazul
elementelor din beton armat.

Atunci cand este periclitata stabilitatea structurala, este necesara interventia unui
expert in probleme de rezistenta, in situatii ca:
- Trepte mobile, succesive;
- Capat rezemat, deplasat cu mai mult de 5 %;
- Deformatii ireversibile (din incovoiere);
- Fisuri perpendiculare pe oricare dintre axele grinzilor, deteriorarea respectiv
reducerea cu mai mult de 5 % a suprafetei de rezemare a elementelor din lemn
sau metalice;
- Elemente din beton armat care prezinta fisuri cu deschiderea mai mare de 0.5
mm, in evolutie, respectiv sectiune redusa in zona armaturii sau in vecinatate;
- Elemente prefabricate din beton armat orice deteriorare mecanica.
Deteriorarea prin ruginire a elementelor structurale si reducerea rezistentei reclama
de urgenta a teste de laborator.
In cazul cand se suspecteaza ca in compozitia betonului din elementele structurale
ale scarilor s-a folosit ciment cu bauxita, sau chiar si in cazul betoanelor obisnuite,
este necesara verificarea imediata a suprafetelor, conform standardelor in vigoare,
ca si o evidenta atenta a elementelor in care s-ar fi putut folosi beton cu cimenturi
bauxitice.
Toate celelalte elemente, executate din beton armat obisnuit, trebuie clasificate in
categorii si programate pentru inspectari periodice din punct de vedere static, dupa
cum urmeaza:
- Categoria A la fiecare 8 ani
- Categoria B la fiecare 5 ani
- Categoria C1 la fiecare 2 ani
- Categoria C2 anual, cu consolidare imediata.
Scarile in cladirile mai vechide 50 ani trebuie examinate cu atentie, chiar daca nu s-a
inregistrat nici o deteriorare mai grava.
136
Nr.
Crt
Tabelul 1.3.4.2-1 Scari - sisteme structurale

a. elementul de reazem
TIPUL
SCARII
/perioada construirii*/durata de
serviciu
DETALII CONSTRUCTIVE
b. materialul treptei /
perioada construirii*/ durata
de serviciu
Front elevation
1.
Section
Scari cu
rampe
drepte si
trepte in
consola
a.
- perete portant din
zidarie de caramida sau
piatra naturala/sec.XVIII
/ 200
b.
- piatra/ sec.XVIII /100
elemente
prefabricate din
b.a. / 1960 /100
2.
Scari cu
rampe
drepte si
trepte in
consola,
ortogonale
(placa
franta din
b.a.
monolit)
a.
- pereti portanti din
zidarie de caramida sau
piatra/ sec.XVIII /200
- diafragme din b.a.
monolit/ 1960 / 100
b.
-placa frnt din b.a.
monolit / 1960 /100
137

3.
Scari cu
rampe
drepte si
treptele
rezemate la
ambele
capete
(incastrare
+ rezemare)
a.
- pereti portanti din
zidarie (caram. sau p.
nat.) /sec.XVIII / 200
b.
piatra
naturala/
sec.XVIII /100
-lemn, sec.XVIII /120
- piatra artificiala (b.a) /
100
a.
- arce din zidarie de
piatra nat. sau
caramida / sec.XVIII
/200
b.
- piatra naturala /
sec.XVIII /100
- lemn /sec.XVIII /120
4. Scari
cu
rampe drepte
si
treptele
sustinute de
arce
din
zidarie
(rol
de vanguri),
rezemate la
ambele
capete
5. Scari cu
a.
-bolti din zidarie de
caramida sau p. nat.
rezemate pe pereti
portanti din zidarie,
/sec.XVIII / 200
b.
piatra
naturala/
sec.XVIII/ 200
- lemn/ sec.XVIII-XIX /
90
rampe drepte
sustinute de
bolti din
zidarie
(rezemate
continuu, pe
toata latimea)
138

6. Scari cu
a.
rampe drepte,
cu treptele
sustinute de o
placa din b.a.
placa
din
b.a.
rezemata la margini pe
pereti sau grinzi / 19101930 / 120
b.
- piatra naturala /1930 /
100
- piatra artificiala / 1930
/ 120
7.
Scari
elicoidale
cu stalp
central;
scarile sunt
in consola
sau
suspendate
la capatul
exterior.
a.
Stalp central din:
- piatra naturala /
sec.XVIII /100
- profile laminate
/sec.XIX /120
- beton armat / 1930/120
b.
- piatra nat./sec.XVIII/100
- profile lamin/s.XIX/120
- elemente prefabricate
din beton armat/1960/120
8.
Scara
cu
rampe
drepte
si
grinzi
de
vang
metalice,
care sustin
treptele
dublu
rezemate.
a.
- grinzi-vang din profile
metalice /19 C/120
b.
piatra
naturala
/sec.XVIII /100
piatra
artificiala
/1930/120
139

9.
Scari cu
rampe
drepte si
treptele
dublu
rezemate
pe grinzi de
vang din
lemn
a.
- grinzi-vang din lemn
de
esenta
tare
/sec.XVIII /150
- grinzi-vang din lemn
de
rasinoase
/sec.XVIII/(80-100)
b.
lemn
esenta
tare/sec.XVIII /150
lemn
rasinoase
/sec.XVIII / (80-100)
a.
- placa+grinzi-vang din
beton armat/1930/120
10. Scari
cu
rampe
drepte
si
treptele
simplu
rezemate la
capete pe
vanguri din
beton
armat.
b.
- beton simplu
armat /1930/120
11. Scari
cu
rampe
drepte
si
treptele
rezemate
continuu pe
o placa din
b.a.
a.
- placa din
armat/1930/120
b.
- beton simplu
armat /1930/120
140
sau
beton
sau

12. Scari
cu
rampe drepte
sau
curbe,
cu
treptele
rezemate pe
o
grinda
vang
centrala, cu
sau
fara
placa
din
beton armat.
a.
- grinzi-vang din beton
armat /1930/120
b.
- beton armat monolit
/1930/120
- trepte prefabricate din
b.a./1960/120
13. Scari
cu
rampe
drepte sau
curbe,
cu
treptele in
consola
dubla
rezemate
pe o grinda
vang
centrala.
a.
- grinzi-vang din profile
metalice/sec.XIX/120
b.
- tabla striata /sfarsitul
sec.XIX,
inceputul
sec.XX /80
- lemn esenta tare
/sec.XVIII /150
lemn
rasinoase
/sec.XVIII /80
141

14. Cateva tipuri
de elemente
prefabricate
pentru scari:
prefabricate
de dimensiunii
mari (a, b),
mijlocii (c) si
mici (d)
a.
- diafragme din b.a.
monolit
- pereti din panouri
prefabricate din b.a.
b.
- prefabricate din b.a.
/ incepand din anii 1960
/120
a. rampa + podest la un capat vedere

longitudinala si frontala
b. sectiune transversala, plan si schema

statica (rampa + semi-podest);
c. rampe si podeste separate
d. scara elicoidala cu trepte prefabricate
Nota:
*datele referitoare la perioada construirii cladirilor care sunt inca in exploatare, nu coincid intotdeauna cu momentul istoric de la care
au fost folosite materialele din care sunt executate (de ex:lemnul, caramida si piatra naturala se folosesc de milenii, dar acele
constructii nu mai exista); perioada mentionata vizeaza cu aproximatie cladirile existente.
-anumite diferente pot sa intervina si in functie de trecutul arhitectural al fiecarei tari.
142
CAP. 1.4
ACOPERISURI IN PANTA 7
1.4.1 ROL, CONDITII TEHNICE

Ca parte importanta a anvelopei cladirilor, acoperisurile indeplinesc un rol complex.
Tinand seama de faptul ca aspectele fizice ale acoperisurilor-terasa sunt tratate in
Modulul de curs no.3 , intitulat ANVELOPA CLADIRII, iar caracteristicile lor structurale
sunt incluse in 1.3.2 al cursului de fata, la acest capitol vor fi analizate numai
problemele structurale referitoare la acoperisurile in panta.
De regula, acoperisurile in panta ale cladirilor de locuit sunt sustinute de sarpante
(Tabelul 1.4.1-1), realizate in diferite variante constructive si structurale, care depind in
special de marimea deschiderii dar si de conformarea structurala a cladirii si de valoarea
incarcarilor (greutate proprie, zapada, vant).
Aceste structuri spatiale portante sunt formate din elemente liniare (de tip bara), avand
fiecare rolul sau specific, cum sunt capriorii, panele, popii, clestii, arbaletrierii,
contrafisele etc. si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie capabile sa preia deformatiile provenite din variatiile de temperatura si
umiditate;
- sa fie durabile, in masura in care sa se comporte bine in timp si sa necesite lucrari
minime de intretinere.
Structurile portante ale acoperisurilor in panta sunt formate din bare asamblate in scopul
de a forma o structura spatiala, capabila sa preia incarcarile exterioare verticale si
orizontale. Prezentul modul de curs se ocupa de analiza sarpantelor si structurilor din
lemn care, impreuna cu acoperisurile-terasa, sunt structurile utilizate in mod curent la
cladirile de locuit.
Conditiile tehnice de baza care trebuie indeplinite de orice subansamblu al acoperisului
(schelet de rezistenta, izolatie termica si acustica, invelitoare impermeabila), se refera
la:
- rezistenta si stabilitate,
- izolare termica si acustica,
- impermeabilitate la apa,
7

143
- etanseitate la aer,
- rezistenta la foc,
- aspect estetic.
Conditiile tehnice impuse acoperisurilor pot fi clasificate si descrise astfel:
a. Conditii mecanice, care se refera la rezistenta si stabilitate structurala in conditii
normale de exploatare precum si la starile limita ultime. In conformitate cu aceste
conditii, este necesara o conformare structurala capabila sa preia incarcarile de
serviciu din gruparea cea mai defavorabila, fara ca vreuna dintre legaturile sale cu
structura cladirii sa cedeze sau sa se deterioreze. In exploatare, structura
acoperisului trebuie sa asigure prevenirea deformatiilor excesive ale elementelor de
sustinere ale invelitorii, care astfel poate sa-si piarda continuitatea si deci
etanseitatea.
b. Rezistenta la foc trebuie sa fie compatibila cu nivelul corespunzator al
elementelor componente, in functie de materialul folosit, pentru a limita
intensificarea si propagarea incendiului. Relatia dintre clasa de combustibilitate a
acestor materiale si aceea a elementelor structurale ale cladirii trebuie avuta in
vedere in faza de proiectare.
c. Etanseitatea la apa, aer si, in general, la agentii atmosferici a invelitorii trebuie
asigurata de asemenea, printr-o executie si materiale de foarte buna calitate, fara
defecte.
d. Protectie termica si hidrofuga.
e. Ventilare si iluminare adecvate.
f. Alte conditii: rezistenta la inghet-dezghet, la actiunea agentilor chimici si biologici
(mai ales in cazul lemnului, care poate fi atacat de: putrezire, ciuperci, insecte,
bacterii etc.), la rugina pentru elementele metalice ale acoperisurilor, la deformatii
termice etc.
Sarpantele, ca sisteme structurale, in forme simple, primitive (Fig.1.4.2-1), dateaza
inca din Neolitic si chiar mai devreme si au avut o evolutie treptata odata cu dezvoltarea
locuintei. Incepand din Evul Mediu si pana in prezent, meseria de constructor de
sarpante s-a transformat adeseori intr-o adevarata arta si multe dintre cladirile care mai
144
exista, poarta semnatura unor dulgheri renumiti in constructia de sarpante, care au

lucrat in sec.XVIII si XIX, mai ales in Transilvania (Scoala Austriaca) v. Fig.1.4.2-2.
In general s-a folosit lemnul de brad, dar ocazional s-au folosit si alte specii, mai ales in
prezent, la fabricarea structurilor moderne din lemn lamelat incleiat (Fig.1.4.2-3).
Foarte rar s-au folosit grinzile cu zabrele metalice pentru sustinerea acoperisuri, dar
structurile mixte (lemn si metal) sunt mai frecvente.
Fig.1.4.2-1 Sisteme structurale ale acoperisurilor primitive
Fig.1.4.2-2 Sarpante ale unor acoperisuri cu 2-3 niveluri, construite in sec.XVIII

145
Fig.1.4.2-3 Exemplu de structura de acoperis realizat din lemn lamelat incleiat
Sarpantele, ca sisteme spatiale compuse din bare legate intre ele dupa anumite reguli,
indeplinesc roluri specifice. In functie de deschiderea acoperisului, de incarcari si de
panta acestuia, exista diferite sisteme structurale ale sarpantelor, cele mai frecvent
utilizate fiind prezentate in Tabelul 1.4.1-1.
Trebuie sa se verifice si modul in care este facuta legatura dintre sarpanta si structura
cladirii, respectiv daca:
(i)
sarpanta poate avea deplasari orizontale neimpiedicate (impingeri rezultate din

incarcarile exterioare), care nu sunt transferate si structurii cladirii , sau
(ii)
structura spatiala a acoperisului este legata de ultimul planseu sau de capatul

superior al peretilor portanti, transmitand deplasarile orizontale produse de
aceste impingeri, structurii cladirii.
146
De asemenea, pentru inginerul verificator este important sa aiba o idee clara atat asupra
modului in care sunt executate imbinarile dintre bare (imbinari dulgheresti traditionale
sau alte tipuri de imbinare la care sunt utilizate cuie, suruburi, piese metalice speciale
etc.), cat si asupra sistemului de contravantuire al acoperisului.
Dupa o examinare atenta a fiecarei bare care alcatuieste sarpanta, trebuie facuta o
clasificare a starii actuale a fiecarei categorii de bare, cu o descriere clara, corecta a
defectiunilor constatate.
1.4.3 DEFECTIUNI FRECVENTE SI EXAMINAREA LOR
In structura cladirilor vechi, multe dintre ele avariate in timpul celui de al doilea Razboi
Mondial, deteriorarile mecanice sunt mult mai frecvente; acestea au fost reparate sau
consolidate, dar nu intotdeauna. In aceste din urma situatii, stabilitatea structurala a
acoperisului trebuie verificata cu minutiozitate, la fel ca si posibilele reduceri ale
sectiunilor transversale ale barelor si deformatiile excesive.
Deformatiile pot sa se manifeste in diferite forme: incovoiere, curbare, distorsiune,
deplasare etc.
In cazul in care capriorii au sageti, suprafata invelitorii va deveni ondulata iar coama,
de asemenea, se va incovoia. O cauza frecventa a unor astfel de deformatii poate fi si
folosirea lemnului umed (insuficient uscat). Rezistenta lemnului cu umiditatea peste 30
% este mai scazuta fata de rezistenta lemnului uscat. Diminuarea sectiunii barelor,
deteriorarea imbinarilor si/sau caderile exceptionale de zapada, pot sa consituie de
asemenea cauze ale deformatiilor.
Barele supraincarcate pot sa aiba ca urmare crapaturi periculoase, perpendiculare
pe axa elementului portant. Fisurile/crapaturile longitudinale apar atunci cand lemnul
este foarte uscat. Crapaturile pot fi si radiale, caz in care observarea lor este mai dificila,
dar trebuie sa se aiba mare grija deoarece aceste crapaturi sunt periculoase atunci cand
este vorba despre rezistenta elementului in cauza. In afara crapaturilor, lemnul mai
poate fi atacat de putregai si ciuperci, in cazul unui mediu cald si umed care se mentine
o perioada mai indelungata.
147
Deteriorarile produse de incendiu sunt urmate de regula de reduceri considerabile ale

sectiunii barelor. Piesele de legatura din imbinari (cuie, suruburi, scoabe, placi metalice
etc.) sunt slabite, forfecate, rupte, deformate etc. sau deteriorate din cauza ruginei.
Aceste defectiuni sunt vizibile si sunt foarte frecvente in cazul sarpantelor.
Deteriorari apar si in cazul imbinarilor dulgheresti, din cauza uscarii excesive, a
umezirii si/sau a degradarii biologice, dupa caz. Pot fi puse in evidenta doua aspecte
principale din punctul de vedere al localizarii acestor deteriorari:
a) in nodurile de reazem (Fig.1.4.3-1) si
b) in zonele adiacente nodurilor de reazem, unde structura este expusa la doua
tipuri de surse de umiditate:
-
umiditatea peretelui de reazem, provenind de la nivelurile inferioare si
scurgerea prin invelitoarea degradata a apei provenite din ploi sau topirea
zapezii (Fig.1.4.3-2)
Aceste zone sunt in pericol si din cauza ca ventilarea spatiului respectiv este deficitara.
Un alt punct critic il constituie elementele care intrerup sau strapung invelitoarea, ca:
tabachere, lucarne, cosuri de fum si de ventilatie etc., care necesita detalii speciale si o
executie deosebit de ingrijita, pentru a functiona corect si a nu necesita intretinere. In
cazul deteriorarii, astfel de zone critice pot deveni surse de umezire pentru elementele
de dedesubt.
Fig.1.4.3-1 Nod de reazem distrus prin putrezire
148
Fig.1.4.3-2 Diferite cazuri de degradare produsa de infiltrarea apei prin

invelitoare
Defectiunile care sunt consecinte ale umiditatii excesive care persista timp mai
indelungat sunt periculoase si, in cazul unei proaste intretineri, pot avea drept
consecinta inclusiv prabusirea sarpantei, deci si a acoperisului.
Cca. 25 % dintre deteriorarile constatate la sarpantele din lemn sunt produse de
ciuperci, dintre care cele denumite ciuperca de pivnita si ciuperca de casa sunt cele
mai frecvente. La inceput, se simte un miros placut, de ciuperci, dar prin invechire
mirosul devine neplacut.
In cazul popilor, mai mult de 75 % dintre defectiuni sunt cauzate de insecte.
Climatul favorabil pentru dezvoltarea cariilor este cel cu o umiditate de 1530 % si
temperatura de pana la 30 C. Larvele incearca sa iasa la suprafata prin saparea unor
canale cu diametrul de 4-7 cm, dar aceste iesiri sunt rareori observate.
Mult mai putine semne pot fi observate atunci cand este vorba de prezenta altor
insecte, care se dezvolta in lemn la o umiditate de 10-12 %, temperaturi sub 23C si
cand umiditatea relativa a aerului din interior este de cca. 55 %.
149
Aceste insecte isi gasesc locul in inelele anuale mai moi ale lemnului (care se dezvolta
primavara), lasandu-le in general neatinse pe cele care se formeaza toamna. Canalele
si gaurile au diametrul de 1-2 mm, sunt foarte dese si aproape de suprafata.
Informatiile de mai sus sunt departe de a fi complete in ceea ce priveste degradarea
biologica a lemnului, care este un subiect foarte vast.
In cadrul examinarii, trebuie verificata cu atentie suprafata vazuta a fiecarui element al
sarpantei. Suprafetele expuse la umiditate trebuie examinate in mod special: coame,
tabachere/ferestre in planul acoperisului, stresini etc., in toate punctele critice, iar
deteriorarile observate trebuie reprezentate cu acuratete in relevee.
In cazul deteriorarilor mecanice sau al celor produse de incendiu, trebuie stabilit daca
defectiunea pericliteaza sau nu stabilitatea structurala. Daca acest pericol exista, va fi
necesara o expertiza tehnica de specialitate.
In cadrul deformatiilor inregistrate la elementele din lemn, trebuie facute masuratori
utilizand mijloace traditionale, mestesugaresti (sfoara, o scandura/sipca dreapta, fir cu
plumb, nivela cu bula de aer, metru pliant din lemn etc.) sau aparate mai sofisticate
(electronice), dupa caz.
In cadrul evaluarii fisurilor si crapaturilor, trebuie avuta in vedere esenta lemnului, mai
ales in ceea ce priveste forma acestora. Nu se admite nici o crapatura perpediculara pe
axa elementului. Crapaturile circulare trebuie verificate cu atentie, iar cele radiale a
caror deschidere depaseste 5 mm nu se admit.
In cazul Grinzilor cu zabrele din beton armat care practic nu sunt intalnite la cladirile de
locuit fisurile pot fi clasificate, in functie de deschidere, dupa cum urmeaza:
-
fisuri cu deschideri 0.3 mm in acest caz stratul de acoperire din beton este
inca in stare buna;
fisuri cu deschideri 0.5-0.8 mm cand este necesara o verificare atenta, din

mai multe puncte de vedere;
fisuri cu deschideri 1 mm
- cand barele de armatura pot fi smulse sau
pot sa intre in curgere.

150
Fisurile sub 0.3 mm sunt tolerabile daca sunt la distante relativ reduse una de alta (1525 mm); masurarea deschiderilor se face utilizand o lupa.
In ceea ce priveste examinarea imbinarilor structurale, aceasta trebuie facuta inclusiv
in zonele mai putin sau greu accesibile. Problemele speciale apar de regula in noduri,
de aceea fiecare nod trebuie controlat cu grija, masurand deformatia si constatand,
daca este cazul, reducerea sectiunii transversale a elementelor ce se imbina, precum si
eventualitatea extinderii deteriorarii in lungul lor.
La popi, examinarea incepe prin verificarea prezentei defectiunilor active (care
evolueaza in timp), produse de ciuperci si insecte. In acest din urma caz se vor putea
observa urmele lasate in lemn (gauri, canale), alterarea culorii, praf rezultat in urma
forarii, eventual insecte vii. La lovirea cu ciocanul, lemnul atacat de ciuperci suna
infundat, fara rezonanta care se produce in cazul lemnului sanatos.
1.4.4 PREVENIRE SI REPARARE
Inainte de utilizarea lemnului tratat antiseptic (anii 1960), infestarea cu insecte a
elementelor structurale din lemn netratat era o problema curenta si poate sa mai fie si
astazi in cladirile lipsite de intretinere. Intrucat tratamentul ulterior nu da aceleasi
rezultate ca si cel initial, in cladirile mai vechi este necesara in mod periodic o
examinare amanuntita, pentru a putea fi observata aparitia primelor defectiuni.
Solutiile de conservare sunt foarte variate astazi, de aceea inginerul de supraveghere si
intretinere trebuie doar sa aiba cunostintele necesare privind caracteristicile si utilitatea
lor. Regulile legate de tratarea lemnului, metodele de protectie aferente, aplicabilitatea si
barierele, sunt informatii care trebuie precizate de catre normativele in vigoare.
Probleme similare apar si in ceea ce priveste tratarea ignifuga. Sarpantele din cladirile
vechi erau de regula tratate cu var, dar acest tratament trebuia reinnoit in mod periodic,
conform standardelor.
Examinarea periodica a continuitatii invelitorii, pentru prevenirea infiltratiilor, mai ales
in zonele care marginesc tabacherele, lucarnele, cosurile de fum si orice alt element
care strapunge acoperisul/invelitoarea, este fara indoiala necesara pentru a observa
imediat orice deteriorare si pentru a executa reparatiile la timp.
151
Reazemele sunt puncte sensibile ale sarpantelor, care trebuie verificate cu

minutiozitate, iar lucrarile de reparatii, indiferent de complexitatea lor, trebuie efectuate
cat mai repede. Deteriorarile neglijate o perioada mai lunga de timp, pot sa aiba ca
urmare distrugerea completa a reazemului, punand in pericol rezistenta si stabilitatea
cladirii. In astfel de cazuri, lucrarile de reparatii sunt complexe, dificil de executat
(deranjand totodata functionarea normala a cladirii) si foarte costisitoare.
Trebuie verificata conformitatea cu cerintele standard pentru barele care alcatuiesc
sarpantele. In cladirile vechi, capriorii pot sa fie lipsiti de rezemare efectiva, sau panele
pot sa nu aiba o contravantuire corespunzatoare. Capriorii sau panele incovoiate nu
trebuie aduse din nou la orizontala, dar trebuie facute recomandari referitoare la
rigidizarea lor la un nivel corespunzator.
Orice alta defectiune trebuie reparata fie prin consolidare, fie prin inlocuirea completa, in
functie de gravitate si, evident, tinand seama si de aspectele economice.
In Fig.1.4.4-1 sunt prezentate solutii constructive privind reabilitarea unor elemente ale
sarpantei.
b. Sprijinirea provizorie a capriorilor pe

durata inlocuirii/consolidarii panei
intermediare
a. Consolidarea popilor
Fig.1.4.4-1 Solutii constructive pentru consolidarea/inlocuirea unor bare
152
Capriorii trebuie sa se imbine rigid cu pana de coama; daca sunt smulsi, acest fenomen
poate sa indice insuficiente in modul de prevedere a clestilor, fixarea necorespunzatoare
a capriorilor la baza, la imbinarea cu cosoroaba, sau insuficienta elementelor de
legatura in cazul acoperisurilor cu panta mare.
La sarpantele moderne si in cazul grinzilor cu zabrele, anumite aspecte importante sunt
adeseori neglijate:
este necesara o contravantuire dupa diagonala in cazul sarpantelor care au la capat
un perete de zidarie (timpan) pentru a se evita deplasarea laterala care are ca urmare
transformarea dreptunghiului in paralelogram;
la capete, pe lungimea ultimelor 2-3 travei, sarpanta trebuie ancorata in zidaria
timpanului cu ajutorul unor piese din tabla galvanizata, pentru a se evita desprinderea
sa;
nu se admite taierea sau modificarea acestor sisteme spatiale, iar daca se constata ca
acest lucru totusi s-a intamplat, trebuie formulata avertizarea ca stabilitatea generala a
structurii acoperisului a fost serios afectata;
nu se admite aplicarea unor incarcari concentrate cu valori insemnate asupra
elementelor componente ale sarpantelor.
1.4.5 ALTE ELEMENTE ADIACENTE ALE ACOPERISURILOR
Orice element asociat acoperisurilor care, intr-un mod sau altul, poate afecta buna sa
functionare prin degradarea a cel putin una dintre calitatile tehnice pe care un acoperis
trebuie sa le aiba, se impune a fi examinat si analizat in detaliu.
Principalele parti si elemente de constructie care au legatura cu acoperisurile sunt:
a. Invelitoarea
Continuitatea sa trebuie asigurata si controlata, caracteristicile materialelor utilizate
pentru invelitori trebuie bine cunoscute din punct de vedere al caracteristicilor tehnice,
iar lucrarile care pot periclita etanseitatea invelitorii trebuie evitate.
Majoritatea invelitorilor au o durata de serviciu rezonabila, bine definita, dupa care poate
sa apara necesitatea inlocuirii lor (desi nu in mod obligatoriu), sau pot fi anticipate
153
eventuale neajunsuri. In practica, exista o mare varietate privind calitatea materialelor

care provin de la diferite surse, mai ales in cazul materialelor traditionale (tigle).
In Tabelul 1.4.5-1 sunt prezentate date referitoare la durata de serviciu a unora dintre
cele mai uzuale materiale pentru invelitori.
Tabelul 1.4.5-1 Durata de serviciu a unor invelitori
NR.
Crt.
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
11.
12.
13.
14.
15.
INVELITOAREA
(material)
Plumb de buna calitate, executie buna
Cupru de buna calitate, executie buna
Zinc, asezat corect, ne-expus poluarii chimice
Zinc, supus poluarii chimice
Pe baza de bitum, bine executata, in doua straturi
Tigle din argila executate manual, pe sipci
Tigle din argila executate mecanizat, pe sipci
Tigle din beton simplu, asezare dubla, pe sipci
Tigle sau placi din azbociment
Stuf de buna calitate
Paie
Placi din piatra locala (depinde de porozitate)
Placi de ardezie de buna calitate, pe sipci
Placi de ardezie mai slabe, supuse exfolierii, in timp
Sindrila, in functie de calitatea si frecventa tratarii
DURATA DE
SERVICIU
(ani)
80-100
30-75
20-40
15-20
20-40
60-70
40-60
50-90
20-25
50-60
20-25
10-100
60-90
40-60
5-30
Cu exceptia acoperisurilor fara termoizolatie, in cazul invelitorilor este posibila doar o

examinare limitata. Este folositoare examinarea unor deseuri (cazaturi) care s-au
acumulat in diferite zone pe suprafata podului, la cladirile vechi. Resturile de la
exfolierea tiglelor vor indica faptul ca acestea au devenit poroase si sunt deteriorate.
Examinatorul trebuie sa stabileasca in urma demersurilor sale natura invelitorii si sa
evalueze varsta probabila. Acolo unde pot sa apara probleme in viitorul apropiat, trebuie
analizata posibilitatea repararii sau inlocuirii invelitorii.
b. Detalii
Experienta arata ca majoritatea problemelor la acoperisuri apar mai degraba la detalii
decat la invelitoarea propriu zisa. Patrunderea ploii este un fenomen curent, iar la o
examinare amanuntita multe acoperisuri vor desconspira un istoric al reparatiei unor
astfel de defectiuni, de cele mai multe ori de proasta calitate. Din pacate rareori
proprietarii sau administratorii de cladiri fac ei insisi o examinare detaliata, iar in
154
eventualitatea unor scurgeri prin invelitoare, vor incredinta totul unui constructor. In
majoritatea cazurilor, factura va fi platita fara sa se stie daca lucrarile efectuate au fost
necesare si adecvate, asa cum se mentioneaza in documente, sau daca au fost
evaluate corect. Adeseori aceste aspecte sunt clarificate pe deplin doar atunci cand
cladirea face obiectul examinarii de catre un inginer de monitorizare si intretinere.
c. Strapungeri de cosuri si coronamente
Probleme speciale pot sa apara cu ocazia patrunderii umezelii de sus in jos, prin zona
de racordare la invelitoare a cosurilor, aticurilor, sau a oricarui alt element care intrerupe
continuitatea suprafetei invelitorii. Proiectarea acestui tip de detalii este adeseori
deficitara, iar pentru executia corecta trebuie indeplinite doua conditii conflictuale:
i) Coronamentele (sau glaful aticului, dupa caz) trebuie executate pe un strat de
hidroizolatie si trebuie protejate corespunzator impotriva intemperiilor, cu finisaje
rezistente si lacrimare;
ii) Coronamentele (respectiv glaful aticului) trebuie imbinate rigid, la fata locului, prin
intermediul unui rost de mortar care, ca si celelalte materiale utilizate, va trebui sa
reziste intemperiilor si ciclurilor de inghet-dezghet.
De vreme ce stratul hidroizolant de sub coronament este o zona cu aderenta slaba,
proiectarea copronamentului trebuie sa fie un compromis intre cele doua cerinte
descrise mai sus.
Toate materialele utilizate trebuie sa aiba o durabilitate adecvata pentru conditiile de
expunere date.
Cele afirmate mai sus sunt valabile in special in cazul cladirilor vechi, unde materialele
utilizate au fost de mai slaba calitate.
d. Jgheaburi
In general, orice acoperis bine executat trebuie sa aiba si un sistem adecvat de
eliminare a apelor pluviale, format din jgheaburi si burlane, pentru a impiedica
patrunderea umezelii in structura cladirii si in sol, evitand astfel eroziunea acestuia din
cauza unei patrunderi continue a apei pluviale.
Anumite acoperisuri traditionale nu au jgheaburi si burlane (cele cu invelitori din paie,
stuf, sindrila, sita s.a.), in aceste cazuri fiind prevazute cornise cu deschideri mari.
155
In cazul acestui tip de constructii, este vital ca zona din jurul cladirii sa fie pavata si
drenata cu panta corespunzatoare inspre exterior. Este recomandabila si o plinta
tencuita, tratata periodic cu o vopsea bituminoasa hidroizolanta.
Sistemele moderne de evacuare a apelor pluviale (Fig.1.4.5-1) din PVC sau alte
materiale sunt durabile si nu necesita intretinere daca sunt corect instalate. Sistemele
mai vechi sunt cel mai frecvent intalnite; fiind cu mult mai putin durabile, ele sunt sunt
cel mai adesea deteriorate si constituie frecvent principalele cauze ale unor defectiuni
majore constatate la cladiri.
Fonta este durabila daca intretinerea este corespunzatoare, dar aceasta este in
general costisitoare si s-a constatat ca adeseori suprafetele interioare ale tuburilor de
scurgere sunt neprotejate (ramase nevopsite).
Sistemul de evacuare din azbociment a apelor pluviale are o durata de serviciu de
aproximativ 30 de ani, dupa care devine poros.
156
Elementele din beton prefabricat, utilizate in anii 1950, necesita periodic bitumare la
interior, in special in dreptul imbinarilor, pentru a evita patrunderea apei in peretii situati
dedesubt.
Acolo unde un sistem de evacuare a apelor pluviale necesita reparatii si revopsire, este
de cele mai multe ori recomandabil sa se ia in considerare si varianta inlocuirii complete
cu un sistem din materiale moderne, avand in vedere costul care poate fi comparabil si
faptul ca pe termen lung nu va mai fi necesara intretinerea.
Cateva dintre defectiunile caracteristice legate de deteriorarea sistemelor de evacuare a
apelor meteorice si consecintele lor, sunt aratate in Tabelul 1.4.5-1.
157
Tabelul 1.4.1-1 Sisteme structurale uzuale pentru sarpante din lemn

Nr.
Crt.
SCHEMA STRUCTURALA
ELEMENTELE
SARPANTEI
CONSTRUITA
INCEPAND CU
DURATA DE
SERVICIU
(ani)
TRANSFERUL
INCARCARILOR LA
STRUCTURA
Sec.XVIII
100
Transfer direct
de la acoperis,
(prin intermediul
cosoroabelor) la
cladire:
-planseul peste ultimul
nivel preia impingerile
orizontale, iar
- peretii portanti
preiau incarcarile
verticale.
Sec.XVIII
100
1.
- perechi de capriori
(2) distribuiti pe
directie
longitudinala;
- cleste (4) la
coama;
- contravantuire
diagonala (3) in
planul
acoperisului;
- cosoroaba (1).
Idem, 1.
2.
- 14 - ca mai sus;
- 9 pana de
coama;
- 2 caprior;
- 3 contravantuire
diagonala;
-6- arbaletrier.
158

- (1)(4) ca mai
sus;
- 3 contravantuire
diagonala;
- clestele (4) este
amplasat
aproximativ la
jumatatea inaltimii
masurata la coama.
3.
Sec.XVIII
100
Sec.XX
(1960-1970)
100
Idem, 1
4.
- 14 -ca mai sus;
- pana intermediara
(5)sustinuta de popi
scurti, care
delimiteaza
deschiderea
mansardei;
- 4 cleste, care
delimiteaza
inaltimea
mansardei.
159
Incarcarile (verticale si
orizontale)
sunt
transmise
structurii
cladirii
(planseului
peste ultimul nivel) de
catre
elementele
sarpantei
prin
intermediul
popilor,
talpilor si cosoroabelor.

5.
Sec.XVIII
100
(1) - caprior
Transmitere
indirecta a
incarcarilor, cu
ajutorul reazemelor
intermediare.
Impingerile
orizontalesunt
preluate de sistemul
structural al
acoperisului.
(4) pana de
coama;
(6) cosoroaba;
(10) pop;
(14) arbaletrier;
(15) pana;
(16) cleste;
(18) coarda;
(20) reazem
intermediar
L max = 12.00 m
6.
Sec.XIX
(6) cosoroaba;
(8) pana de
coama;
(12) pop;
(13) bara
orizontala de
legatura
(distantier);
(14) arbaletrier;
(16) cleste;
(18) planseu.
L max = 12.00 m
160
100
Incarcarile verticale si
impingerile orizontale
sunt transmise direct
de catre structura
acoperisului
planseului peste
ultimul nivel si este
preluata apoi de
structura cladirii.

(1)- cosoroaba;
(2) caprior;
(4) cleste;
(5)
pana
curenta;
(6) arbaletrier;
(7) pop;
(8) talpa;
(9) pana de
coama.
7.
Sec.XIX
100
Impingerile sunt
preluate de sistemul
structural al
acoperisului.
Incarcarile verticale
sunt preluate de
structura cladirii.
L max = 14.00
8.
1, 5 pane;
2 caprior;
4 cleste;
6 arbaletrier;
7 pop.
A
Sec.XIX
100
Incarcarea
acoperisului este
transmisa direct
planseului peste
ultimul nivel, iar de
aici, la structura
cladirii.
B
Idem pct. 7.
L max = 16.00 m
L max = 18.00 m
161

9.
(1) capriori, cu
(2) panta
modificata (franta)
la streasina;
(4) cleste sub
(8) pana de
coama;
(9), (11) (17)
arbaletrier;
(16) cleste;
(19) talpa.
Sec.XIX
100
Incarcarile verticale
si impingerile
(orizontale) sunt
transmise direct
planseului peste
ultimul nivel.
Peretii longitudinali
preiau intreaga
incarcare
gravitationala.
Dupa 1960
100
(Perechi de capriori)
L max = 1416 m
10.
Incarcarile verticale si
orizontale sunt
transmise direct, fie
planseului peste
ultimul nivel, fie
peretilor longitudinali,
dupa caz.
Peretii longitudinali
preiau incarcarile
gravitationale.
Sarpanta prefabricata
162
Tabelul 1.4.5-1 Efecte ale sistemelor defecte de evacuare a apelor metorice si a unor accesorii
din tabla zincata
No. crt
FOTOGRAFII ALE DEFECTIUNILOR
1.
2.
163
3.
4.
164
5.
6.
165
7.
8.
166
9.
10.
167
11.
12.
168
CAP. 1.5
EXEMPLE DE REA PRACTICA8
Studiu de caz No.1

Castelul DRAGU
Castelul din localitatea Dragu, judeul Slaj (Fig.1.1), a fost construit n secolul XVIII, de ctre o
familie de nobili din Transilvania. Este amplasat pe un teren plan, situat la confluena dintre
dou pruri.
Castelul are subsol parial, o parte din cladire are numai parter, iar restul are parter i un etaj.
Cladirea a fost realizat n dou etape, la nceput zona cu parter iar ulterior, zona etajat .
Fundaiile sunt din zidrie de piatr, iar pereii sunt execuati din zidrie. Zona mai veche are
perei din zidria de crmid avnd grosimea de peste 1m, iar pereii zonei mai noi sunt fcui
din zidrie de crmid i piatr, cu grosimi de 50-60 cm.
In zona fr etaj, planeul peste parter este alctuit din boli de crmid, iar n zona cu etaj,
planseul peste parter i cel de peste etaj sunt cu grinzi de lemn, astereal i straturi de
umplutur. Structura acoperiului este formata dintr-o arpant de lemn, care susine
nvelitoarea din igle.
In perioada 1945-1989, cldirea a avut mai multe destinaii, ultima fiind de ateliere i sal de
sport pentru coala din localitate. Dup 1990, ea a fost abandonat, nu a mai fost ntreinut, i
s-a degradat foarte mult.
Principala cauz a degradrilor o constitue pe de o parte patrunderea apei in teren, care a
devenit astfel foarte umed, iar pe de alt parte infiltraiile prin sprturile acoperiului, a
jghiaburilor i a burlanelor. Apa din infiltraii s-a scurs pe perei, a distrus tencuiala i n unele
pri chiar i zidria (Fig.1.2) ajungnd n final la baza pereilor. Construcia nu are izolaii
hidrofuge, astfel c apa din teren a urcat prin ascensiune capilar n perei, producnd o igrasie
avansat. In timp, igrasia i ciclurile de nghe-dezghe au degradat zidria pereilor la faa
exterioar a construciei. De asemenea, umiditatea mare a terenului la partea exterioar a
pereilor, a provocat tasri inegale pe grosimea pereilor, cu valori mai mari spre exterior. Aceste
deformaii nu au putut fi preluate de pereii care nu au centuri, astfel nct au aprut fisuri mari,
mai ales n dreptul golurilor (Fig. 1.3), precum i la coluri (Fig.1. 4).
Ca msuri de remediere, s-a recomandat introducerea unor tirani metalici la nivelul planeelor
i repararea pereilor prin rezidiri locale si/sau injectri cu lapte de ciment. De asemenea, trebuie
reparat acoperiul, jgheaburile i burlanele. Pentru diminuarea umiditii terenului, se
8
Prof.dr.ing.MIRCEA PETRINA, Conf.dr.ing.NICOLAE SOCACIU

169
recomand executarea unui dren n jurul construciei, refacerea trotuarelor i construirea unor
rigole care s colecteze i s dreneze apele pluviale din jurul construciei.
Fig.1.1 Castelul Dragu, judetul Salaj
Fig.1.2 Efectele infiltrarii apei

prin acoperis
Fig.1.3 pereti fisurati in jurul

golurilor
170
Fig.1.4 Pereti fisurati.

Efectul umezelii
Studiu de caz No.2
Cldirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalu

Cldirea Transilvania din Zalu (Fig. 2.1), a fost construit la sfritul sec. XIX, pe un teren situat
la baza versantului unui deal, lng albia unui pru care ulterior a fost acoperit parial.
Destinaia cldirii a fost pentru scopuri culturale: cinematograf, bibliotec, club, etc. Datorit
vechimii i a valorii arhitecturale, cladirea este inclus pe lista monumentelor istorice.
Structura cldirii este cu ziduri din crmid care se descarc pe fundaii din zidrie de piatr, in
care liantul utilizat este argila. Terenul avand o capacitate portant redus, talpa fundatiilor se
gaseste la adncimea de 3m de la nivelul terenului. Planeul peste parter este din bolioare de
crmid pe grinzi metalice cu profil
I,
iar planeul peste etaj este realizat cu grinzi de lemn,
astereal si umplutur de moloz. Structura acoperisului este formata dintr-o arpant de lemn cu
ferme, pane i cpriori, care susine nvelitoarea din igle.
In ultimii ani, la o poriune din peretele faadei principale au aprut tasri care au evoluat rapid,
ajungnd la valori de peste 20 cm (Fig. 2.1). Aceste tasri au provocat crpturi mari n dreptul
golurilor de ui i ferestre n peretele faadei, respectiv fisuri mari n pereii transversali adiaceni
(Fig. 2.3). Cldirea a trebuit s fie dezafectat i a fost sprijinit temporar, pentru evitarea
prbuirii.
Expertiza tehnic efectuat arat c aceast tasare s-a produs din cauza apei de infiltratie care
a patruns in teren, spaland argila din zidra fundaiei, slbindu-i astfel capacitatea portant. Apa
provine din apele meteorice de pe versantul dealului precum i din instalaiile defecte ale
cldirilor situate n amonte, care s-au drenat natural spre prul din apropiere, trecnd pe sub
construcia la care ne referim. Fenomenul de tasare s-a produs pe o poriune a faadei unde
circulaia apei subterane este probabil mai intens.
Constructia neavand hidroizolatie orizontala la pereti, umiditatea excesiv a terenului a avut
drept consecinta i o igrasie pronunat, mai ales la peretii din zona cu tasri mari.
Soluia propus pentru reabilitarea construciei consta in consolidarea fundaiilor, demolarea
peretilor tasati i de refacerea acestora cu acelai tip de crmid. Trebuie refcut de asemenea
planeul peste parter in zona afectat, iar planeul peste etaj se va reface complet, fr
schimbarea soluiei constructive.
Avand in vedere faptul ca fundaiile sunt la adncime mare, s-a ales ca soluie de consolidare
introducerea unor piloi din beton armat n guri forate oblic, de o parte i de alta a fundaiilor
vechi (Fig. 2.4). Piloii de pe cele dou pri se dispun decalat, la distane de 1 m ntre ei. Partea
superioar a piloilor se leag cu cte o centur din beton armat de fiecare parte a fundaiei.
171
Centurile unui perete se leag ntre ele cu tirani tensionai. Dup executarea consolidrii, se
mai face o injectare a fundaiilor pe o adncime de 1,5 m.
In zona de demolare a pereilor, la refacerea acestora se va executa o hidroizolaie orizontal
deasupra fundaiei, urmand ca la ceilalti perei sa se faca injectri cu substane hidroizolante,
pentru diminuarea/inlaturarea igrasiei.
Elementele decorative ale faadelor se reutilizeaz sau se refac folosind mulaje, dupa caz.
Fig.2.1 Cladirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalau.
172
Fig.2.2 Puternica tasare a peretelui de

fatada
Fig.2.3Crapaturi in peretii transversali.
Fig.2.4. Consolidarea fundatiilor cu micro-piloti din beton armat monolit
173
Studiu de caz No.3
Scoala din str. Oaului - Cluj Napoca

Construcia din Fig. 3.1 este situat ntr-un sat la periferia municipiului Cluj-Napoca, fiind o
coal pentru copii din gimnaziu. Cladirea a fost construit n anii 1950-54, pe un teren nclinat,
i are subsol parial i parter.
Structura construciei este formata din fundaii din beton armat, perei din zidrie de crmid,
un planeul din beton armat peste demisol si planeul din lemn peste parter; acoperiul este cu
arpant din lemn i are nvelitoarea din ig.
Terenul de fundaie este sensibil la variaiile de umiditate, prezentnd contracii sau umflri mari.
In astfel de terenuri, fundaiile cldirilor trebuie s fie la o adncime de 1,5...2,0 m, unde variaiile
de volum sunt mai reduse. Intruct fundaia cldirii nu a respectat aceast condiie, variaiile de
volum ale terenului au produs deformaii ale construciei, care nu sunt uniforme i produc eforturi
de ntindere n unele zone ale pereilor. Pereii nu au centuri pentru preluarea acestor eforturi de
ntindere, nici la nivelul fundaiilor i nici la nivelul planeului, astfel nct au fisurat.
Prima expertiz care a analizat starea construciei a constatat aceste deficiene ale fundaiilor, i
s-a propus executarea unor blocuri din beton sub fundaiile actuale (Fig 3.2), dispuse la distane
de 3..4 m ntre ele, care s coboare sub cota sensibil la umiditate a terenului. n acest caz,
fundaiile vechi se descarc pe aceste blocuri si lucreaz ca niste grinzi continue, in momentul in
care terenul dintre reazeme se taseaza, de aceea expertul a recomandat proiectarea unei
consolidari prin cmuire cu beton armat pe prile laterale ale fundaiilor, care sa preia
eforturile aferente noului mod de lucru.
Compania care a executat lucrrile de consolidare, au efectuat numai blocurile din beton
dispuse la distane de peste 4 m n lungul construciei - nu si cmuirea si au acoperit cu
mortar fisurile din perei. Dup civa ani, au nceput s apar noi fisuri n perei, cu o alt
distribuie i cu deschideri mai mari dect cele iniiale.
Pe poriunea dintre blocurile de fundaie executate, fisurile au aprut la partea inferioar a
pereilor (Fig. 3.3), iar n dreptul golurilor, fisurile au aprut la partea superioar a pereilor (Fig.
3.4).
174
Acest mod de fisurare, arat c fundaia nu a mai funcionat ca un element rezemat continuu pe
teren, ci ca o grind continu, rezemat punctual pe blocurile de beton dispuse pentru
consolidare, dar fara a avea alcatuirea necesara pentru o astfel de solicitare.
A devenit necesara o noua expertiz, care a analizat modul de comportare al construciei i a
propus s se realizeze cmuirea fundaiei pe toat lungimea ei, iar pentru preluarea
ntinderilor de la partea superioar a pereilor, s-au prevzut tirani centur din beton armat,
dispui sub planeu. Tiranii sunt alctuii din 4 bare de oel, aezate cte dou de fiecare parte a
peretelui, legate ntre ele cu agrafe; la distane de 1,5..2 m se fac legturile transversale, prin
intermediul unor armaturi trecute prin goluri practicate n perei la anumite distante. Barele
centurilor sunt filetate la capete, astfel nct s fie tesionate dup montare, cu ajutorul piulielor.
Dup executarea acestor lucrri, se restabilete continuitatea zidriei prin injectarea fisurilor cu
lapte de ciment
Fig.3.1. Cladirea scolii
175
Fig.3.2. Consolidarea fundatiilor prin subzidirea unor blocuri isolate din

beton
Fig.3.3. Fisuri in pereti, intre blocurile de

fundatii
Fig.3.4. Fisuri in pereti, la partea

superioara, in dreptul blocului de fundatie
176
Sudiu de caz No.4
Cladire n centrul istoric al Clujului

Cladirea din Fig. 4.1, este situat n centrul istoric al Municipiului Cluj-Napoca, lng fosta
nchisoare a vechiului ora, transformat recent n Muzeu de Speologie. Construcia are subsol
parial, parter i etaj si a fost executata n urm cu peste 150 de ani. Forma n plan a construciei
este n forma de L, cu subsolul amplasat sub latura lung. Intrarea din strad n curtea interioar
(unde se afl Muzeul de Speologie), se face printr-un gang dispus oblic fa de colul cldirii. Din
acest gang, se face de asemenea intrarea la subsolul i parterul casei. Intre spaiul dintre gang
i planeul peste parter, se afl un mic mezanin.
Structura de rezisten a construciei are perei portani din zidrie de crmid, planeu cu
bolioare de crmid pe grinzi metalice peste parter i planeu de lemn peste etaj. Planeul
peste gang este sustinut de arce din zidrie, peste care, pe o anumita zon se descarc boli din
crmid, iar pe zona de sub mezanin se descarc un planeu din lemn. Cota acestui planeu,
este cu aproximativ 2 m sub cota planeului de peste parter. Subsolul este acoperit cu boli i
arce din crmid, iar fundaiile sunt executate cu blocuri de piatr.
In timp, au aprut fisuri i crpturi n perei i planee, mai ales n zona gangului. Crpturile
cele mai mari sunt localiyate n arcele i bolta gangului, (Fig. 4.2), in pereii de la etaj situai n
colul interior al construciei (Fig. 4.3) i n peretele calcan dinspre colul exterior al construciei
(Fig. 4.4). Aceste degradri s-au produs n primul rnd din cauza alctuirii defectuoase a
construciei n aceast zon de col, strbtut oblic de gangul de acces. In dreptul gangului,
structura este slbit, iar de o parte i de cealalt rmn poriuni cu rigiditate diferit i condiii
diferite de fundare (respectiv cu si fara subsol). Planeul peste gang reazema pe arce care
produc mpingeri orizontale, iar la aceast cot nu exist un planeu care s repartizeze
mpingerile la ntreaga structur.
Datorit acestor deficiene, n structura construciei se nasc eforturi mari, mai ales din tasrile
difereniate ale terenului, care nu pot fi preluate de pereii din zidrie de crmid. Fenomenul sa accentuat n ultimul timp i din cauza umezirii terenului de fundare cu apa provenit din
defeciunile instalaiei de ap i canalizare.
Ca msuri de consolidare s-au propus:
- injectarea terenului cu lapte de ciment n jurul fundaiilor din aceast zon,
- dispunerea unor tirani tensionai n perei, la cota planeelor,
- executarea unui planeu din beton armat n locul planeului din lemn de peste gang,
177
- repararea fisurilor din perei prin mpnare cu pene de oel i injectare dup aceea cu
ciment.
Fig.4.1
178
Fatada cladirii expertizate
Fig.4.2 Fisuri in boltile si arcele si a peretilor din zidarie la gangul de acces la curte
179
Fig.4.3 Crapaturi in peretii de la etaj si la tavane
180
Fig.4.4. Crapaturi in peretele de calcan

Studiu de caz No.5
Colegiul George Cobuc din Nsud
Cldirea Colegiului George Cobuc din Nsud, are o vechime de peste 100 de ani, fiind
alctuit din mai multe corpuri legate ntre ele. In Fig. 5.1 este o vedere a unei faade din spre
curte a acestui ansamblu, care are subsol parial, parter i etaj.
Construcia are fundaia din zidrie de piatr, pereii din zidrie de crmid, planeele
intermediare din bolioare de crmid pe grinzi metalice, iar ultimul planeu este cu grinzi de
lemn. Invelitoarea construciei este din tabl, fixat pe structura de lemn a acoperiului.
La unele dintre slile cu deschidere mare, la care planeele cu bolioare sunt subdimensionate,
s-au constatat deformaii i vibraii mari, care n timp slbesc rigiditatea bolioarelor.
Pentru a se remedia situaia, la sala din Fig. 5.2 s-a fcut o intervenie structural prin
introducerea a dou grinzi din beton armat, care s constitue reazeme intermediare pentru
181
grinzile metalice ale planeului. Aceste grinzi reazem la rndul lor pe pereii transversali ai
construciei, dispui perpendicular pe pereii longitudinali, pe care rezemau grinzile metalice.
Dup un timp, n aceti perei au aprut fisuri nclinate n zona de reazem a grinzilor din beton
armat. Acest lucru se datoreaz faptului c n acest sistem, grinzile din beton armat preiau o
ncrcare mare din planeu, pe care o transmit ca for concentrat la un perete ce nu a fost
proiectat pentru a prelua astfel de fore.
Ca soluie de consolidare, s-a propus cmuirea peretelui cu straturi din beton armat la cele
dou fee, avand grosimea de 3..5 cm. Armarea se face cu plase din oel, care se leag ntre ele
din loc n loc cu agrafe ce trec prin goluri fcute transversal n perete.
182
Fig. 5.1. Fatada posterioara a cladirii Colegiului George Cobuc din Nsud
Fig. 5.2 Fisuri in zonele de reazem ale grinzilor
Studiu de caz No.6

Liceul Liviu Rebreanu din Bistria
Cldirea Liceului Liviu Rebreanu, este una dintre cladirile importante ale Municipiului Bistria,
datorit valorii sale arhitecturale (Fig. 6.1). Ea este amplasat aproape de centrul istoric al
oraului i este sediul liceului cu predare n limba german. Cldirea are demisol, parter i dou
etaje, avnd sli de clas, laboratoare, ateliere, sal de sport, etc.
Construcia a fost executat n anul 1904, de ctre o firm austriac. Pereii de la demisol i
fundaiile au fost executate din zidrie de piatr cioplit, cu mortar de var, iar restul pereilor sunt
din zidrie de crmid. Planeele au fost executate din beton armat, o noutate la acea vreme.
Deschiderile fiind mari (peste 7 m), soluia aleas a fost aceea a unui planseu cu nervuri dese i
plac de 5 cm grosime. Nervurile au seciunea de 10x30 cm, fiind dispuse la 30 cm distan
ntre ele. Fiecare nervur a fost armat la partea inferioar cu cte o bar longitudinal 16
mm, fr armare transversal. Au fost prevzute de asemenea armturi 12 mm n plac, dup
o reea ortogonal.
183
A fost interesant modul de execuie al cofrajului pentru realizarea acestui planeu. Cofrajul a fost
plan la partea inferioar a nervurilor, iar peste aceasta suprafata s-a asezat o saltea din trestie,
peste care s-a turnat betonul. Stratul de trestie precum impreuna cu nite rame de lemn a format
cofrajul spaiului dintre nervuri (vezi Fig. 6.2), care s-a fixat n beton rmnnd pierdut. Peste
trestia de la partea inferioar, a fost aplicat tencuiala , rezultnd un tavan plan.
In timp, aceste planee s-au deformat tot mai mult (Fig. 6.3), astfel nct s-a cerut efectuarea
unei expertize tehnice. Verificrile au artat c planeele ndeplinesc condiia de rezisten, ns
nu respect condiia de sgeat cerut unui astfel de planeu. Verificrile s-au fcut cu
caracteristicile mecanice ale oelului i betonului obinute pe probe luate din planeu. Raportul
dintre nlimea nervurilor i deschiderea lor este 1/25, la limita inferioar a valorilor
recomandate de normele actuale, ns clasa betonului este mai mic dect clasa betoanelor
folosite n perioada actual, ceea ce explic deformabilitatea mare a planeului.
Pentru consolidare, s-a propus introducerea unor tirani macaz tensionai, conform schemei din
Fig. 6.4.
Cu toate c terenul de fundare are umiditate mare, pereii s-au comportat bine n timp, datorit
planeelor din beton armat, care s-au comportat ca aibe rigide i au preluat unele eforturi de
ntindere aprute din deformaiile structurii.
184
Fig.6.1. Cladirea Liceului Liviu Rebreanu din Bistria
Fig.6.2 Suprafete dezvelite la tavane, care expun structura si tehnologia de

executie a planseului
185
Fig.6.3. Sageti mari ale planseelor
Fig.6.4. Schema de consolidare a planseelor, cu bare pretensionate.
Studiu de caz No.7

O cladire din zona centrala a Clujului (str. Victor Babe)
Construcia din Fig. 7.1, a fost executat dup 1990, prin transformarea unei case vechi, ce
avea structura din perei de zidrie i planeu din lemn. Transformarea s-a fcut fr un proiect
complet, pe baza unor schie fcute de tehnicieni fr experien, care au conceput o structur
cu multe greeli.
Construcia a fost dezvoltat pe vertical, avnd parter, dou etaje i o mansard. Destinaia
proiectat la parter i etaje a fost aceea de club cu bar, iar la mansard s-au amenajat birouri
pentru o firm.
Structura construciei a fost foarte neomogen, folosind o parte dintre pereii vechii case, pe
care s-au montat elemente noi, alctuite din diverse materiale. Astfel, la parter, s-au pstrat
pereii exteriori de pe trei laturi, iar din pereii interiori au rmas numai unele poriuni care, cu
nite completri de eav din oel i beton, au devenit stlpi de susinere (Fig. 7.2). Planeul
186
peste parter a fost executat cu grinzi din metal i elemente de lemn. La etajul 1, structura era
formata din pereii casei vechi (pe contur), i stlpi din beton armat, care nu au fost continuizai
cu stlpii de la parter i care au alte caracteristici de deformabilitate fa de stlpii din oel.
Planeul peste etajul 1 s-a realizat cu grinzi i plac din beton armat. La etajul 2 s-a fcut o
structur cu stlpi i grinzi de lemn, legat incorect de structura din beton de la nivelul inferior.
Aceast structur a avut elemente subdimensionate, cu sgei i vibraii mari, i nu avea
suficiente elemente de contravntuire. Structura mansardei a fost fcut tot din lemn, ns a fost
alctuit corect.
Datorit vibraiilor mari aprute n exploatarea construciei, beneficiarul a cerut efectuarea unei
expertize, n vederea reabilitrii ei.
Pe lng defeciunile semnalate mai sus, sondajul efectuat n cadrul expertizei a relevat faptul
c fundaiile au fost subdimensionate i nu au fost introduse n terenul bun de fundare.
Din analiza defeciunilor constatate i innd cont c terenul pe care este amplasat
construcia este situat n centrul oraului, s-a sugerat demolarea construciei i refacerea ei
dup un proiect nou. Deoarece beneficiarul dorea s nu ntrerup activitatea de la mansard, sa ales soluia meninerii mansardei, iar pentru nivelele inferioare s se fac o alt structur, cu
stlpi intercalai ntre ntre stlpii vechii structuri. S-au executat fundaii din beton armat, iar
structura nou are stlpi metalici spaiali cu zbrele, realizai din evi, grinzi metalice din profile I
i planee din lemn. In Fig. 7.3 se vede noua structur la nivelul parterului, executat ntre
elementele structurii vechi, iar n Fig. 7.4, este pusa in evidenta structura nou, dup demolarea
structurii vechi.
Demolarea structurii vechi s-a fcut dup
executarea complet a structurii noi pn sub
mansard, i efectuarea legrii acesteia de
structura nou.
Pereii exteriori au rmas cei vechi, dar au fost
legai cu piese metalice de structura nou.
Tavanele
planeelor
au
fost
placate
cu
elemente uoare, dar structura metalic a

stlpilor i a unor contravntuiri au rmas
aparente (Fig. 7.5)
187
Fig. 7.1 Cladirea expertizata (sediul Clubului K.O. Club din Clu)
Fig.7.2 Structura initiala, cu stalpi din zidarie (parter)
188
Fig.7.3 Constructia noii structuri metalice, cu stalpii plasati intre cei ai vechii structuri
Fig.7.4 Noua structura, dupa demolarea vechii structuri
189
Fig.7.5 Barul vedere interior (etajul 1).
190

Modul Curs 1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Modul Curs 1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Program Leonardo da Vinci

PROIECT PILOT No.HU 170003-2003

Modul de curs no.1

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener

COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener

ASOCIATIA IMOBILIARA INTERCISA, partener

UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener

PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOICE, partener

ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBN BYTOV DRUSTVO I. KOICE, partener

CONTROLUL STRUCTURAL AL CLADIRILOR

1.1 ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER SPECIALIZAT IN

MONITORIZAREA SI INTRETINEREA CLADIRILOR

1.1.2 ECHIPAMENTUL MINIM

1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR

1.1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR

1.2 INFRASTRUCTURA CLADIRILOR

1.2.1.1 Rolul structural si principii de baza in proiectarea fundatiilor

1.2.1.2 Recunoasterea structurala

1.2.1.3 Factorii care influenteaza procesul de deteriorare

1.2.1.4 Evaluarea degradarilor

1.2.1.5 Luarea unor masuri de remediere

1.2.2.1 Surse de umiditate si rolul hidroizolatiilor subterane

1.2.2.2 Recunoasterea structurala

1.2.2.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor

1.2.2.4 Lucrari de remediere

1.3 SUPRASTRUCTURA CLADIRILOR

1.3.1.2 Recunoasterea structurala

1.3.1.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor

1.3.1.4 Monitorizarea peretilor

1.3.1.5 Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) si sprijin

1.3.2.2 Rol, conditii tehnice

1.3.2.3 Recunoasterea structurala

1.3.2.4 Deteriorari si aparentele lor, examinare

1.3.2.5 Lucrari de remediere

1.3.3 DEGRADARI ALE ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN BETON ARMAT

1.3.3.2 Morfologia degradarilor structurale ale elementelor din beton armat

1.3.3.3 Defecte de proiectare

1.3.3.4 Defecte de executie

1.3.3.5 Cauze si tipuri de deteriorari pe durata exploatarii constructiilor din

1.3.3.7 Masuri constructive la constatatrea diferitelor tipuri de degradari

1.3.3.8 Masuri in cazul constatarii unor crapaturi

1.3.4.1 Principalele caracteristici, conditii tehnice

1.3.4.2 Recunoasterea structurala

1.3.4.3 Defectiuni caracteristice

1.3.4.4 Examinare, aparente, diagnostic

1.3.4.5 Masuri de remediere

1.4 ACOPERISURI IN PANTA

1.4.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA

1.4.3 DEFECTIUNI FRECVENTE SI APARITIA LOR

1.4.4 PREVENIRE SI REPARARE

1.4.5 ALTE ELEMENTE ADIACENTE ALE ACOPERISURILOR

1.5 EXEMPLE DE REA PRACTICA

ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER

monitorizarii/supravegherii deteriorarilor structurale. De aceea, aceasta activitate

Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU

serviciile trebuie sa functioneze. El trebuie sa-si actualizeze in permanenta

- o spatula pentru recoltarea unor probe din sol

dimensiunea/gravitatea deteriorarilor sau defectiunilor.

1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR

b. Executia de slaba calitate poate permite patrunderea umiditatii si are ca rezultat