Tudor Arghezi - Cuiul

ntr-o vreme la-nceput

Si-ntr-un leat nemaistiut,
Care, nu pot sa nsemn,
Casele erau de lemn.
Si ulucile de scnduri,
Ca si azi, ntinse rnduri,
Puse strmb si cap la cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vnt mai tare,
Case, garduri si patule;
Si n timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai mprastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii n zadar.
Ca sa scoli din clatinare
Iarasi doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.
Nazdravan, cum altul nu-i
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamna
A umblat din mna-n mna.
A fost strns si pipait,
pus pe limba, mirosit,
Nici-un om nu ntelege
Cuiul teapan cum sa lege,
Fara funii si curele,
Scndurile ntre ele.
Nazdravanul si golanul
l nfipse cu ciocanul.
Zice unul: - Dragul meu,
Asa cui faceam si eu,
Poate chiar mai dichisit,
nsa, vezi, nu m-am gndit.