Cel ce gndete singur de Tudor Arghezi

Cel ce gndete singur i scormone lumina A dat o via nou i-um om de fier, maina, Fiin zmislit cu gndul i visareea, Nenchipuit mai tare ca raul i spinarea! Cu ea rzdezi pmntul n lung i lat i sameni, "i una ine locul la mii de mii de oameni #opitorii, cuptoare, mori, puuri, fierstraie, $ srm de lumin, o eav vlvtaie, $ lamp duce graiul i d-n vzduhuri veti C omul zmislete puterea din poveti %e face deprtarea mai scurt dect pasul &a mii de poti s-aude i cunoate glasul! 'or eti cu fundul lumii, la tine, din odaie %ecunda-ntrece veacul i timpul se-ncovoaie( )e-o sfoar ct e firul de pr i se aga 'ecia, nesfritul, pe un crmpei de a!

%e-nnal sla ul, omul, pe aripr n *rii "i-aduce de acolo noi legi i mrturii! +at-l, sco oar-n huri cu coiful lui rotund "i rcie oceanele pe fund,

,l trece prin vlvoare, prin cremene i ghea, )ornise de cu sear, sa-ntors de diminea, "i nu l-a ars dogoarea, nu l-a-mpietrit nici greul, , ara lui pmntul i l-a-mpletit cu cerul! "i-aprinde de lng Arge, luleaua, i vpaia -in pip nc-i arde, a.ung pe /imalaia, "i pinea coapt-acas, ntr-un cuptor domol, +-o gust pinguinii tot proaspt, la )ol, "i, n sfrit, urmaul lui )rometeu, el, omul, A prins i taina mare, atainelor, atonul! ,l poate omenirea, n cteva secunde, %-o-ntinereasc nou pe veci, ori s-o scufunde! , timpul, slug veche i ro ul celui ru, #u, omule i frate, -i fii stpnul tu!