SUBIECTE DREPT PROCESUAL CIVIL

CAP. I: Consideratii generale privind procesul civil si Dreptul procesual civil

1. Forma procesului: d.p.d.v. etimologic prin proces se intelege evolutie, dezvoltare,
desfasurare a unui fenomen, a unui eveniment; in sens tehnic forma procesului trebuie sa aiba in
vedere trei momente: sesizarea instantei, dezbaterile si hotararea.
Sesizarea instantei: judecatorul nu poate sesiza singur, nu se poate autoinvesti cu solutionarea
unui proces civil, asadar procesul trebuie deschis de acea persoana care pretinde ca i s-a incalcat
sau nesocotit dreptul, subiectiv civil ori care nu-si poate realiza interesul decat pe calea justitiei,
aceasta persoana poarta denumirea de reclamant. In alte cazuri procesul civil poate fi pornit si de
alte persoane sau organe decat cel care se pretinde titularul dreptului sau al interesului care se
poate realiza numai pe calea justitiei, de ex. procurorul poate porni actiunea civila ori de cate ori
este necesar.
Dezbaterile: Reclamantul si paratul poarta denumirea de parti, iar dezbaterile le ofera
posibilitatea sa isi sustina si sa dovedeasca pretentiile, rspectiv apararile.
Hotararea: este actul prin care se finalizeaza procesul, este un comandament izvorat din
imperium, acea parte statala al cacrei detonator este judecatorul, puterea de executare silita.
Hotararea este si un rationament care se obtine printr-o dezbatere.

2. Materia procesului: este obiectul unui conflict, unde judecatorul este chemat sa intervina
in conflict, in care se confrunta doua pretentii, venind de la doi subiecti egali si sa il stinga.
Exista situatii unde materia procesuala este obligatorie, chiar daca nu exista conflict, aici ne
referim la procedura necontencioasa sau asigurarea probelor pe cale principala.

3. Materia procesului: Dupa administrarea tuturor probelor, partile pun concluzii, iar
dezbaterile se inched si judecatorul se retrage pt. deliberare, trebuind sa decida care este
calificarea cea mai corepunzatoare, pornind de la probele administrare si dezbaterile care au avut
loc in fata sa si la care, eventual si-au adus contributia. Procesul se finalizeaza printr-o hotarare,
care trebuie sa exprime adevarul, fiind necesara pt. securitatea circuitului civil si functionarea
aparatului judiciar. Judecatorul este dator sa staruie prin toate mijloacele legale pt. a descoperi
adevarul. Esentail in functia de a judeca este ca judecatorul sa fie complect ,,strain de litigiu,
singura lui relatie cu pricina respective fiind aceea ca el o judeca.

4. Definirea procesului civil si fazele pe care le parcurge : Procesul civil este

activitatea desfasurata de catre instanta, parti, organe de executare si alte persoane in vederea
realizarii sau stabilirii drepturilor si intereselor civile deuse judecatii si executarii silite a
hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii. Procesul civil parcurge doua faze:
1. judecata: este declansata de chemarea in judecata prin care investeste instant competenta si
sfarseste prin ramanerea definitive a hotararii pronuntate asupra litigiului; faza judecatii se

imparte in mai multe etape, prima este cea scrisa, unde partile se incunostinteaza reciproc prin
cererea de chemare in judecata, intampinare, reconventionala asupra pretentilor si apararilor,
etapa urmat. este cea a cercetarii procesului, care se desfasoara in camera de consiliu, apoi
urmeaza etapa dezbaterilor de fond a procesului, care are loc de regula in sedinta de judecata.
2. executarea silita: intervine in cazul hotararilor susceptibile de a fi puse in executare cu
ajutorul fortei de constrangere a statuli sau a altor titluri executorii, in masura in care debitorul
nu-si executa de bunavoie obligatia; daca debitorul executa de bunavoie, atunci faza executorie
va lipsi, insa este posibil ca faza judecatii sa nu parcurga toate etapele, fie ca nu are loc
dezbaterea, pt. ca reclamantul renunta la judecata sau lasa cererea in nelucrare si se perima, fie
nu are loc debliberarea propriu-zisa etc.

5. Exigentele stabilite de CEDO pt. desfasurarea unui process civil echitabil:

Conventia europeana a drepturilor omului stabileste faptul ca orice persoana are dreptul sa-i fie
examinata cauza sa in fond echitabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilite prin
lege, care va decide asupra drepturilor si obligatiilor sale civile sau asupra temeiniciei oricarei
acuzatii in materie penala indreptata impotriva ei. Hotararea trebuie pronuntata in public, dar
accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei sau publicului in timpul intregului sau a unei
parti din proces in interesul moralitatii, ordinii publice sau al securitatii nationale intr-o societate
democratica. Conventia persoanelor fizice, organizatiile neguvernamentale sau grupurile de
particulari sunt singurele care au calitatea de ,,victima. Important este dreptul la justitie, la un
tribunal, precum ca cauza sa fie examinata in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil.

6. Definirea Dreptului procesual civil si caracterele sale. Felurile normelor:

Dreptul procesual civil repr. Ansamblul normelor juridice are reglementeaza modul de judecata
de catre instantele judecatoresti a pricinilor privitoare la drepturilor civile sau politice ori la
interese legitime care se pot realiza numai pe calea justitiei, precum si modul de executare silita a
hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii. Executarea silita se poate realiza si pe baza
altor titluri executorii, care nu provin de la organelle de justitie: inscrisurile autentificate de
notarul public atunci cand constata creante certe si lichide, in momentul in care acestea au
devenit exigibile, contractual de leasing, cambia, biletul de ordin si cec. Normele de procedura,
dupa obiectul de reglementare se clasifica in trei categorii:
1. norme de organizare judecatoreasc reglementeaza alcatuirea instantelor judecatoresti, numirea
si avansarea judecatorilor, statutul lor, compunerea completelor de judecata, incompatibilitatea
judecatorilor, abtinerea si recuzarea;
2. norme de competenta reglementeaza atributiile instantelor judecatoresti fata de atributiile altor
organe de stat si repartizarea lor;
3. norme de procedura propriu-zisa reglementeaza modul de judecata al pricnilor civile si de
executare silita a titlurilor executorii, sediul principal fiind in cazul lor Codul de procedura civila.
Coexistenta a doua categorii de norme- generale si speciale, creeaza situatia denumita concurs de
norme, care se rezolva in felul urmat.: norma speciala se aplica cu prioritate, iar in masura in care
tace, se complecteaza cu norma generala.

7. Izvoarele Dreptului procesual civil: Pe primul loc se situeaza Constitutia care

cuprinde principia referitoare la organizarea judecatoreasca si desfasurarea procesului: principiul
neretroactivitatii legilor, egalitatii, accesul liber la justitie, dreptul la aparare etc. Constituie de

asemenea surse ale Procedurii civile organice sau ordinare, decretele, ordonantele ori hotararile
guvernului care cuprind norme de procedura civila.

8. Aplicarea normelor de procedura civila in timp, in spatiu si asupra

persoanelor: Referitor la aplicarea normelor in timp, Constitutia stabileste ca ,, legea dispune
numai pt. viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile, iar legea civila nu
are putere retroactiva. NCPC stabileste ca dispozitiile se aplica numai proceselor si executarilor
silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare. Procesele in curs de judecata si executarile silite
incepute sub legea veche raman supuse acelei legi, iar in cazul schimbarii competentei
instantelor legal investite procesele vor continua sa fie judecate de acele instante, potr. legii sub
care au inceput, iar daca instant investita este desfiintata prin legea noua, dosarele vor fi trimise
din oficiu instantei competente potrv. Legii, dar vor fi judecate sub imperiul legii sub care au
inceput. Admisibilitatea probelor se face potrivit legii in vigoare la data administrarii lor. Caile
de atac - hotararile raman supuse termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.
Referitor la aplicarea normelor in spatiu, sub aspect intren, nu prezinta dificultati, pt. ca Romania
este un stat unitary, iar sub aspect international se aplica problemelor de drept privat cu elemente
de extraneitate in masura incare prin tratatele international la care Romania este parte.
Capacitatea procesuala a fiecareia dintre parti in process este guveranta de legea sa nationala, iar
capacitatea apatridului este guvernata de legea romana, in situatiile in care reprezentarea ori
asistarea strainului lipsit de capcitate sau cu capacitate de exercitiu restransa nu a fost asigurata
conform legii sale nationale, in aceasta situatie instant va numi in mod provizoriu un curator
special.
Legea forului - in procesul civil international, instant aplica legea procesuala romana, sub
rezerva unor dispozitii exprese contrare.
Calitatea procesuala si calificarea pretentiei se stabilesc conform legii care guverneaza
raportul juridic dedus judecatii.
Probele - pt. dovedirea unui act juridic si forta probanta a inscrisului constatator sunt cele
prevazute de legea convenita de parti, cand legea locului incheierii actului juridic la acorda
aceasta libertate.
Formalitati de publicitate, efectele lor si autoritatile abilitate sa intrumenteze sunt acelea
prevazute de dreptul tarii unde operatiunea a avut loc.
Acte oficiale publice actele publice intocmite sau legalizate de o autoritate straina sau de un
agent public strain pot fi produse in fata instantelor romane numai daca sunt supralegalizate, pe
cale administrative,ierarhica in statul de origine si apoi de misiunea diplomatica sau oficiul
consular roman pt. certificare a autencitatii semnaturilor si a sigilului.
Aplicarea normelor de procedura asupra persoanelor se face sub imperiul egalitatii, inscris in
Constitutie.

CAP. III: Actiunea civila

1. Definirea actiunii civile: cuprinde totalitatea mijloacele procesuale organizate de lege pt.
protectia dreptului subiectiv civil sau a altor interese ce se pot realiza numai pe calea justitiei si
este uniforma, una si aceeasi, adica cuprinde aceleasi mijloace procesuale cererea de chemare
in judecata, intampinarea, mijloacele de aparare, masurile asiguratorii, caile de atac, executarea
silita etc. Asadar, actiunea civila repr. Ansamblul mijloacelor procesuale prin care, in cadrul
procesului civil, se asigura protectia dreptului subiectiv civil ori a unor situatii juridice ocrotite
de lege. Rezulta de aici ca actiunea civila nu se poate confunda cu drpetul subiectiv si nici cu
cererea de chemare in judecata, pt. ca dreptul subiectiv si actiunea exista mai inainte de cerere,
iar actiunea exista chiar daca nu sesizate organele de justitie.

2. Dreptul la actiune: Legatura dintre dreptul subiectiv si actiune se realizeaza prin

intermediul ,, dreptului la actiune, adica acel element al dreptului subiectiv civil care ingaduie
titularului sau sa recurga, la nevoie, la forta de constrangere a statului. Asadar, ,, dreptul subiectiv
prescriptibil, dreptul la actiune va putea fi exercitat numai inauntrul termenului de prescriptive
in ce priveste unele din componentele sale: dreptul de a obtine condamnarea paratului si dreptul
de a obtine executarea silita.

3. Elementele actiunii civile: Actiunea ca ansamblu de mijloace procesuale are unele

elemente commune, care apoi se concretizeaza in functie de mijlocul procesual la care se
recurge, ele sunt: partile, obiectul si cauza.
Actiunea este legata de dreptul subiectiv, asadar ea nu poate fi conceputa fara existent a cel putin
a unei persoane care sa fie interesata in protectia dreptului subiectiv, aceasta persoana este
titularul dreptului, care poate recurge la actiune. Cand se exercita actiunea civila este nevoie de
cel putin doua persoane, una care pretinde si una care se opune.
Obiectul actiunii il constituie protectia dreptului subiectiv civil sau a unui interes ce se poate
realiza numai pe calea justitiei, el se concretizeaza la cererea de chemare in judecata, la caile de
atac, desfiintarea hotararii atacate.
Cauza actiunii repr. Scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau care se
apara..Cauza actiunii nu trebuie confundata cu cauza cereri de chemarein judecata, de exemplu
situatia in care se revendica un bun de la o persoana, cauza actiunii o constituie detinerea abuziva
de catre acea persoana, iar cauza cererii de chemare in judecata poate fi contractual, succesiunea
etc. Cauza trebuie sa existe, sa fie reala, ilicia si morala.

4. Caracterele actiunii civile: Caracterul liber al actiunii nu se sufficient, pt. ca ea este si

facultative, deci nimeni nu poate fi constrans sa exercite ectiunea contra vointei sale, iar situatiile
de exceptie le repr. Cand legea permite exercitarea actiunii altor persoane sau organe decat
titularul dreptului, urmaresc de asemenea protejarea unor persoane ( ex. Ministerul Public pt.
apararea dr. si intereselor minorilor).

5. Afirmarea unui drept: mai exact formularea unei pretentii este legata de protectia unui
dr. subiectiv civil. Dr. subiectiv afirmat pt. a putea fi valorificat trebuie sa fie recunoscut si
ocrotit de lege, sa fie exercitat in limitele sale externe de ordin material si juridic si interne, sa fie
exercitat cu buna-credinta, sa fie actual, daca nu este actual se va respingere cererea ca

prematura. Daca reclamantul nu justifica un dr. subiectiv, cererea reclamantului se va respingea

ca fiind nefondata.

6. Interesul: repr. folosul practic pe care il urmareste o parte prin folosirea mijloacelor
procesuale ce alcatuiesc actiunea. Interesul poate fi material sau moral si trebuie sa
indeplineasca anumite cerinte: sa fie determinat, sa fie legitim, sa fie personal, sa fie nascut si
actual.

7. Capacitatea procesuala: presupune o delimitare intre cap. procesuala de folosinta si cea

de exercitiu. Astfel, cap. procesuala de folosinta consta in aptitudinea unei pers. de a avea dr. si
obligatii pe plan procesual, lipsa acestei capacitati poate fi invocata in orice stare a procesului si
este lovita de nulitate abosluta cand actele de procedura sunt indeplinite de cel care nu are cap.
de folosinta. Capacitatea procesuala de exercitiu se defineste ca aptitudinea unei persoane care
are folosinta unui drept, de a valorifica singura acest drept in justitie, exercitand personal dr.
procesuale si indeplinind tot astfel obligatiile procesuale. Pers. fara cap. de exercitiu sunt minorii
sub 14 ani, alienatii sau debili mintali pusi sub interdictie judecatoreasca, daca aceste pers. nu au
reprezentant legal si exista urgenta in solutionarea procesului, la cererea partii interesate se poate
numi un curator special. Minorii intre 14-18 ani au cap. de exercitiu restransa, astfel cand vor fi
citati, ei vor sta personal in process, dar asistati de parinti, de un tutore si vor semna toate actele
alaturi de minori, iar daca minorul implineste 14 ani in cursul procesului, reprezentarea legala se
transforma in asistare si minorul va trebui citat personal.

8. Calitatea procesuala: presupune existent unei identitati intre persoana reclamantului si

cel care se pretinde titular al dreptului subiectiv in raport juridic dedus judecatii.NCPC a stabilit
ca in cazurile si conditiile prevazute exclusive de lege, se pot introduce ceeri sau se pot formula
aparari si de persoane, organizatii sau institutii, fara sa justifice un interes personal. Relamantul
fiind cel care porneste procesul, prin cererea de chemare in judecata va trebuie sa justifice
calitatea sa procesuala, cat si calitatea procesuala a paratului si se va face indicand in cerere atat
pretentia, cat si motivarea in fapt si drept.
Calitatea procesuala poate fi transmisa fie pe cale legala (fuziune, divizare sau transformare), fie
pe cale conventionala ( cesiunea contractului, vanzarea sau donarea bunului litigios).
Transmiterea se face prin acte intre vii cu titlu particular sau acte cu titlu particular pt. cauza de
moarte.

8. Actiuni in realizare, in constatare si in constituire: Cereri in realizarea dreptului

(adjudecarea) sunt acelea prin care reclamantul, ce se pretinde titularul uni dr. subiectiv, solicita
instantei sa-l oblige pe parat la respectarea dreptului, iar daca acest lucru nu mai este posibil, la
despagubiri, pt. prejudiciul suferit. Hotararea care se pronunta putand fi executata silit, daca
debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia.
Cererile in constatare (recunoasterea dreptului) sunt acelea prin care reclamantul solicita
instantei sa constate numai existent unui dr. al sau sau inexistenta unui dr. al paratului, deci daca
exista sau nu un raport juridic. Cererea in constatare are un character subsidiary, in sensul ca ea
nu poate si folosita atata timp cat partea poate cere realizarea dr., pe orice alta cale prevazuta de
lege. Aceste cereri pot fi in functie de obicet, positive si negative, dar se vb. si de alte trei
categorii:
1. actiuni declaratorii ( se cere instantei sa constate existent sau inexistenta unui raport juridic);

2. actiuni interogatorii ( titularul dr. cheama in judecata o persoana care ar putea eventual sa-i
conteste dreptul);
3. actiuni provocatorii ( titularul dreptului cheama in judecate pe cel care, prin atitudinea sau
actele sale, ii cauzeaza o tulburare serioasa in exercitiul dr. sau).
Cererile in constituire de drepturi (in transformare) acelea care urmarescschimbarea sau
desfiintarea unor raporturi juridice vechi si crearea unor raporturi juridice noi inre parti prin care
reclamantul solicita aplicarea legiila anumite fapte si date pe care le invoca. Hotararile
pronuntate la aceste cereri produc efecte numai pt. viitor, dar sunt si cazuri in care se creeaza o
situatie juridica noua, astfel producand efecte retroactive. Exemple de cereri in constuire de
drepturi: cererea de divort, cererea de desfacere a adoptiei, cererea de punere subinterdictie.

9. Actiuni personale, reale si mixte: Potrv.naturii dr. ce se valorifica, cererile sunt:

personale, cand se valorifica un dr. personal, de creanta, reale, cand se se valorifica un dr. real
( actiunea in revendicare, confesorie) mixte, cand se valorifica in acelasi timp un dr. de creanta si
un dr. real. Aceasta calsificare nu acopera insa toate cererile, ramanand in afara ei, de exemplu,
cererile privind starea si capacitatea persoanelor.

10. Actiuni principale, aditionale, accesorii si incidentale: Pt. a vb. despre aceasta
clasificare este necesar sa existe un process in curs pornit prin ceererea de chemare in judecata,
care are un capat principal, iar raportat la acestea se pot formula cereri a caror rezolvare depinde
de Solutia din cererea principala ( accesorii) sau cereri care au legatura cu cererea principala, dar
fiind formulate intr-un process inceput se numesc incidentale. Cererile aditionale sunt acelea prin
care o parte modifica pretentiile sale anterioare. Clasificare repr. un interes practice deosebit in
legatura cu competenta, pt. ca dispune ca cererile accesori, aditionale si incidentale sunt in
caderea instantei competente sa judece cererea principala.

CAP.V: Competenta
1. Notiune si clasificare: Competenta este definite ca fiind aptitudinea recunoscuta de lege
unei instante judecatoresti sau unui alt organ cu activitate jurisdictionala de a ajudeca anumite
litigii. Astfel, vb. De competenta avem in vedere notiunea de instant ca organ de jurisdictie, iar
nu cea de judecator din cadrul unei anumite instante. In cadrul competentei jurisdictionale
distingem intre competenta materiala si cea teritoriala. Competenta materiala este functionala, at.
Cand se stabileste felul atributiilor jurisdictionale sau procesuala, at. Cand se stablieste dupa
obiectul, valoarea sau natura litigiului. In cadrul competentei teritoriale se distinge intre
competenta teritoriala de dr. comun, at. cand reclamantul formuleaza cererea la instant
domiciliului/sediului paratului, competenta teritoriala altenativa, at. Cand reclamantul are
posibilitatea de a allege intre mai multe instante de acelasi grad, deopotriva competente si
competenta teritoriala exclusive, at. cand cererea trebuie introdusa la o anumita instanta.

2. Competenta materiala: judecatoria, prima veriga a sistemului judiciar, este instanta de

exceptie in ce priveste judecata in prima instanta, iar Tribunalul este instanta de dr. comun in
aceasta privinta, ceea ce conduce, in mod firesc, la solutia ca instanta de apel de dr. comun este
Curtea de apel, iar instant de recurs de dr. comun este Inalta Curte de Casatie si Justitie.

3. Notiune si factori de determinare: Competenta materiala presupune o delimitare pe

linie ierarhica intre instantele de grad diferit sau intre instante speciale. In stabilirea competentei
material sunt avuti in vedere mai multi factori intre care natura raportului dedus judecatii,
obiectul cererii de chemare in judecata si valoarea cauzei.

4. Competenta materiala a judecatoriei: Judecatoriile judeca:

1.in prima instanta, urmat. cereri a caror obiect este evaluabil sau neevaluabil in bani: cererile de
evacuare, posesorii, de imparteala judiciara etc.;
2. dispozitie abrogate, unde judecatoriile judeca in prima si ultima instant, cererile privind
creante, avand ca obiect plata unei sume de bani de pana la 2.000 lei inclusiv;
3. caile de atac impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate
jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor ( stabileste competenta judecatoriei in
solutionarea unor cereri in material cambiilor, biletelor de ordin).

5. Competenta materiala a tribunalului: Tribunalele judeca:

1.in prima instanta, toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante;
2.ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de judecatori in prima
instanta;
3. ca instante de recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor ( atribubutiile in materie electorale etc.).

6. Competenta materiala a Curtii de apel: judeca:

1. in prima instanta, cererile in materie de contencios administrative si fiscal, potrv. legii
speciale;

2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunal in rima

instanta;
3. ca instante in recurs, in cazurile anume prevazute de lege;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor ( conflicte de competenta dintre doua tribunal
din raza sa teritoriala).

7. Competenta materiala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie: judeca:

1. recursurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel, precum si a altor hotarari, in
cazurile prevazute de lege;
2.recursurie in interesul legii;
3. cererile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pt. dezlegarea unor chestiuni de drept;
4. orice alte cereri date prin lege in competenta lor ( cererile de stramutare pe motiv de banuiala
legitima de la o curte de apel la alta).

8. Determinarea competentei dupa valoarea obiectului cererii: Valoarea obiectului

cererii reprezinta un criteriu de delimitare a competentei intre judecatorie si tribunal atunci cand
criteriul naturii juridice a rapotrului dedus judecatii se dovedeste a fi insuficient.
Prima regula in determinarea valorii obiectului cererii o reprezinta aceea ca aceasta se stabileste
de reclamant, prin cererea de chemare in judecata. Astfel, in cazul cererilor ce au ca obiect
executarea unui contract sau altui act juridic se va avea in vedere valoarea obiectului sau partii
din obiectul dedus judecatii. In cazul cererilor ce au ca obiect constatarea nulitatii absolute,
anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui act juridic , se va avea in vedere valoarea obiectului
actului respectiv. In cazul cererilor cand obiectul actiunii il formeaza plata unei parti dintr-o
creanta, valoarea cererii in vederea deteminarii competentei se raporteaza dupa partea din creanta
pretinsa de reclamant ca exigibila. In cazul cererilor care au ca obiect un drept de proprietate sau
un alt drept real asupra unui imobil, valoarea se determina in functie de valoarea impozabila. In
cazul cererilor privind prestatii successive, dac durata existentei dreptului este nedeterminata,
valoarea cererii se stabileste dupa valoarea prestatiei anuale datorate. In materie de mostenire,
stabilirea valorii obiectului se face prin raportare la masa succesorala, fara scaderea sarcinilor si
datoriilor.
O alta regula in stabilirea valorii o repr. momentul sesizarii instantei, daca ulterior acestui
moment intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.

9. Competenta teritoriala ( notiune si factori de determinare): Competenta

teritoriala presupune o delimitare pe linie orizontala, intre instantele judecatoresti de acelasi grad.
In stabilirea competentei teritoriale legea a luat in considerare un complex de factori:
- un prim factor il constituie domiciliul paratului, pe considerentul ca pana la solutionarea
procesului paratul beneficiaza, in actiunile personale, de prezumtia ca nu datoreaza nimic, iar in
cazulactiunilor reale de prezumtia ca aparentele sunt conforme cu realitatea, pana la proba
contrarie;
- in alte cazuri, competenta se stabileste in functie de locul situarii imobilului, la actiunile
imobiliare, ultimul domiciliul al defunctului, in cazul mostenirii etc.
Competenta teritoriala este in principiu relative, fiind reglementata de norme dispozitive, face
exceptie competenta teritoriala exclusiva, care esre reglementata de norme imperative, deci are
un caracter absolut.

10. Competenta teritoriala de drept comun: in acest caz cererea se face la instanta
domiciliului paratului, daca legea nu prevede altfel. Cererea de chemare in judecata impotriva
unei persoane juridice de drept privat se poate face si la instant locului unde are un
dezmembramant, fara personalitate juridica, pt. obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc
sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori din fapte
savarsite de acesta.

11. Competenta teritoriala alternative ( facultativa ): permite reclamantului sa

aleaga instanta de la domiciliul paratului si una sau mai multe instante prevazute de lege, care
sunt la fel de competente.

12. Competenta teritoriala exclusiva ( exceptionala ): se intalneste cazuri in care

numai o anumita instant, expres determinate de lege, este competenta. Rezulta acest tip de
compententa in acte normative cu caracter special sau I materie de stare si capacitate a
persoanelor, cum ar fi divortul.

13. Competenta in cazul cererilor accesori, aditionale si incidentale: Instanta

competenta sa judece cererea principala este competenta sa judece si cererile accesorii, aditionale
si incidentale. Astfel, instanta care judeca cererea principala isi intinde competenta si asupra unor
cereri care in mod normal nu intra in competenta ei, fie pt. a evita litigii ulterioare care ar
decurge din solutionarea cererii principale, fie pt. a asigura o judecata unitara si complecta
asupra tuturor aspectelor litigioase. Vb. de cererile accesorii, a caror solutionare depinde de
solutia data cererii principale ( de ex.: cererea de recuperare a cheltuielilor de judecata de catre
cel care castiga procesul ). Cererile aditionale, adica acele cereri prin care o parte modifica
pretentiile sale anterioare, iar cererile incidentale sunt acele cereri formulate in cursul unui
proces care deja a fost pornit si se afla pe rolul instantei.

14. Competenta in cazul apararilor si incidentelor procedurale: In aceleasi scop

al unei judecati unitare, ca si pt. evitarea unor solutii contradictorii, in doctrina si jurisprudenta sa consacrat regula ,, judecatorul actiunii este judecatorul exceptiei, in sensul ca instanta sesizata
de reclamant si competenta sa rezolve cererea se va pronunta si asupra mijloacelor de aparare ale
paratului., sub raportul legaturii lor cu cererea reclamantului.

15. Competenta facultativa: avem doua cazuri:

1. daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi
desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in
circumscriptia careia se aflta instant la care isi desfasoara activitatea;
2. in cazul in care cererea se introduce impotriva unui judecator care isi desfasoara activitatea la
instant competenta sa judece cauza , reclamantul poate sesiza una dintre instantele judecatoresti
de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de
apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit legii.
Aceste dispozitii se aplica si in cazul procurorilor, asistentilor judiciary, grefierilor, astfel se evita
introducerea unor cereri de recuzare sau chiar de stramutare.

16. Exceptia de necompetenta: Competenta instantei sesizate de catre reclamant poate fi

contestata si mijlocul procedural prin care se poate invoca acest lucru este exceptia de
necompetenta. Ea se invoca in mod diferit, de ordine publica ( cand procesul nu este de
competenta instantelor judecatoresti ) sau de ordine privata. Necompetenta generala a instantelor
judecatoresti poate fi invocate de parti ori de catre judecator in orice stare a pricinii.
Necompetenta de ordine privata poate fi invocate numai de catre parat prin intampinare sau daca
intampinarea nu este obligatorie, cel mai tarziu la primul termen de judecata la care partile sunt
legal citate in fata primei instante. Hotararea de declinare a competentei produce efectul de
dezinvestire a instantei care a fost sesizata si de investire a instantei care a fost considerate
competenta si careia i se trimite dosarul.

17. Conflicte de competenta: Rezolvarea conflictelor de competenta, positive sau negative,

se va face de instanta superioara si comuna instantelor aflate in conflict, dupa cum urmeaza:
tribunalul, curtea de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie. Instanta in fata careia s-a ivit
conflictul de competenta va suspenda din oficiu judecata si va inainta dosarul instantei
competente sa resolve conflictul, solutionarea conflictului se face in camera de consiliu, fara
citarea partilor si fara publicitate, iar hotararea este definitiva.

18. Lispendenta: Nimeni nu poate fi chemat in judecata, pt. aceeasi cauza, acelasi obiect si
de aceeasi parte, inaintea mai multor instante. Pericolul consta in pronuntarea unor hotarari
contradictorii si el trebuie inlaturat. Exceptia de litispendenta poate fi invocate de parti sau de
instant din oficiu in orice stare a procesului in fata instantelor in fond ( prima instanta si instanta
de apel ).

19. Conexitatea: Pt. asigurarea unei bune judecati, in prima instanta este posibila conexarea
mai multor procese in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror obiect si
cauza au intre ele o stransa legatura. Exceptia conexitatii poate fi invocate de parti sau din oficiu
cel mai tarziu la primul termen de judecata inaintea instantei ulterior sesizate, care prin incheiere,
se va pronunta asupra exceptiei.

20. Delegarea instantei: Din cauza unor imprejurari exceptionale, instant competenta este
impiedicata un timp mai lung sa functioneze, Inalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partii
interesate, va desemna o alta instanta de acelasi grad care sa judece procesul.

21. Stramutarea procesului: permite trecerea procesului de la instanta competenta la o alta

instant de acelasi grad, pt. urmat. motive: pt. banuiala legitima, cand se presupune impartialitatea
judecatorilor, care ar putea fi stirbita, pt. siguranta publica, cand judecata procesului ar putea
conduce la tulburarea ordinii publice. Stramutarea se poate cerere in orice faza a procesului,
cererea pe motiv de banuiala legitima o poate face partea interesata. Cererea de stramutare pe
motiv de banuiala legitima este de competenta curtii de apel, daca instant de la care se cere
stramutarea este o judecatorie sau un tribunal din circumscriptia acesteia. Completul de judecata
poate, la solicitarea celui interest, sa ordone, daca este cazul, suspendarea judecatii pana la
solutionarea cererii de stramutare, cu darea unei cautiuni in cuantum de 1.000 lei. Solutionarea
cererii se face de urgenta in camera de consiliu, fara publicitate, dar cu citarea partilor. Hotararea
asupra stramutarii se da fara motivare si este definitiva.

22. Prorogarea de competenta ( notiune si feluri ): Prorogarea intervine in cazul in

care o instant, competenta sa solutioneze cererea cu care a fost investita de catre reclamant,
devine competenta, in temeiul legii, a unei hotarari judecatoresti pronuntata de o instant
superioara sau a unei conventii a partilor, sa resolve si cereri care, in mod obisnuit, nu intra in
competenta sa. Prorogarea poate fi legala, judecatoreasca si conventionala, adica voluntara.

23. Prorogarea legala. Enumerare: intervine in temeiul unei hotarari judecatoresti, insa
desigur la baza hotararii exista un text legal care indreptateste instate sa pronunte hotararea care
sa stabileasca instant care sa judece si care, in mod obisnuit, nu ar fi competenta, aceasta
intervine in urmat. situatii:
- abtinerea si recuzarea, at. cand nu se mai poate alcatui completul de judecata;
- stramutarea proceselor;
- delegarea instantei;
- admiterea apelului;
- admiterea recursului si casarea c trimitere la o alta instant decat cea care a pronuntat hotararea
casata, dare gala in grad;
- prorogare partial, numai cu privire la administrarea unor probe.

24. Prorogarea conventionala sau voluntara. Cazuri si conditii: are la baza o

intelegere a partilor, in acele situatii in care legea le permite sa deroge de la regulile de
competent ape care le stabileste, deci doar in cazul competentei teritoriale reglementate de norme
de ordine private. Pt. a interveni prerogarea conventionala este necesar sa fie indeplinite si urmat.
conditii:
- partile sa aiba capacitate deplina de exercitiu, iar daca nu, reprezentate sau asistate in conditiile
legii;
- consimtamantul partilor sa fie liber si neviciat;
- in conventie sa se determine instant competenta sau sa se arate criteriile pe baza carora se
determina instant competenta;
- conventia partilor sa fie expresa.

CAP. IX: Dispozitii privind asigurarea unei practice judiciare unitare

1. Recursul in interesul legii ( caracterizare si rol ): NCPC sustine ca urmareste
asigurarea interpretari si aplicarii unitare a legii de catre toate instantele judecatoresti, prin
pronuntarea I.C.C.J asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele
judecatoresti.

2. Caracteristicile recursului in interesul legii:

- calitatea procesuala pt. exercitare au: procurorul general al Parchetului de pe langa I.C.C.J din
oficiu sau la cererea ministrului justitiei, colegiul de conducere al I.C.C.J, colegiile de conducere
ale curtilor de apel, Avocatul Poporului ( calitatea nu poate fi delegate altei persoane, cum ar fi
prim adjunctul etc.);
- este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul
judecatii au fost solutionate in mod diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza
cererii;
- judecata o face un complect format din presedintele, sau, in lipsa, de vicepresedintele I.C.C.J,
care si conduce completul, presedintii de sectie din cadrul acesteia, in nr. de 4, precum si 20 de
judecatori, dintre care 14 judecatori din sectia in a carei competenta intra problema de drept care
a fost solutionata diferit de instantele judecatoresti sic ate 2 judecatori din cadrul celorlate sectii;
- raportul va cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si argumentele pe care se
fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a C.E.D.O sau a C.J.U.E;
- sedinta completului se convoaca de presedinte, cu cel putin 20 de zile inainte de desfasurarea
acesteia, fiecare membru primind o copie a raportului si a proiectului deciziei, la sedinta
participa toti judecatorii;
- recursul se sustine in fata completului, dupa caz, de procurorul general sau de procurorul
desemnat de acesta, de judecatorul desmnat de colegiul de conducere care a formulat cererea ori
de Avocatul Poporului sau de un reprezentant al acestuia;
- asupra cererii, completl se pronunta prin decizie, care se pronunta in interesul legii si nu are
efecte asupra hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din proces,
ea se motiveaza in termen de 30 de zile si se publica in cel mult 15 zile;
-decizia isi inceteaza aplicabilitatea la data modificari, abrogarii sau constatarii
neconstitutionalitatii dispozitiei legale care a facut obiectul interpretarii.

3. Sesizarea I.C.C.J in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pt.

dezlegarea unor chestiuni de fapt: Daca in cursul judecatii, un complect de judecata al
I.C.C.J, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instant,
constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei
respective, este noua si asupra acesteia I.C.CJ nu a statuat si nici nu face obiectul unuri recurs in
interesul legiiin curs de solutionare va putea sesiza I.C.C.J sa pronunte o hotarare prin care sa se
dea rezolvare de principiu chestiunii de drept care a fost sesizata.

4. Particularitatile procedurii:
- sesizarea I.C.C.J o face completul de judecata dupa dezbaterile contradictorii, prin incheiere
care nu este supusa niciunei cai de atac, incheierea dupa inregistrarea la I.C.C.J , se publica pe
pagina de internet a acestei instante;
- repartizarea sesizarii este facuta de presedintele sau vicepresedintele I.C.C.J sau de o persoana
desemnata de acestia si se judeca de un complect format din presedintele sectiei corespunzatoare
a I.C.C.J, care este presedintele completului si 12 judecatori din cadrul sectiei respective,
desemnti aleatoriu;
- raportul va fi comunicat partilor, care, in termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot
depune, in scris, prin avocat/consilier juridic, punctele lor de vedere privind chestiunea de drept
supusa judecatii;
- sesizarea se judeca fara citarea partilor in cel mult 3 luni de la data investirii, iar Solutia se
adopta cu cel putin doua treimi din nr. judecatorilor completului, nu se admit abtineri de vot;
- aceasta procedura este scutita de taxa judiciara si de timbre judiciar;
- asupra sesizarii, completul se pronunta prin decizie, numai cu privire la chestiunea de drept
supusa dezlegarii;
- decizia pronuntata in aceste conditii isi inceteaza aplicabilitatea la fel ca si in cazu; recursului in
interesul legii.