Dac semnul lingvistic este considerat doar un semn printre altele (adic substituie sau trimite la un obiect existent independent de existena cuvntului), atunci limbajul este un simplu instrument care faciliteaz doar comunicarea, iar problema limbajului este una neesenial. Dar semnul lingvistic nu este un semn printre altele, ci este semnul fundamental care determin specificitatea omului n lume, iar problema limbajului este esenial (pentru nelegerea omului i a raportului su cu lumea).