Basmul este o specie a genului epic in proza apartinand, atat literaturii

culte cat si celei populare si are ca tema confruntarea dintre bine si rau. Sunt
relatate intamplari fantastice la care iau parte personaje fantastice inzestrate cu
puteri supranaturale , iar deznodamantul este intotdeauna unul fericit.
Unul dintre cele mai reprezentative basme culte din literatura romana
este Povestea lui Arap-alb, o opera in care Ion Creanga transfigureaza
realitatea rurala, reusind sa ilustreze o adevarata filozofie de viata.
Cu toate ca este un basm cult, Creanga porneste de la teme su motive
populare in realizarea operei sale. Existenta acestor teme si motive este
determinata de faptul ca principalul izvor de inspiratie este folclorul romanesc.
Alaturi de aceste element de factura populara, amintim ca motive superioritatea
mezinului, probele la care este supus eroul, calatoria peste mari si tari ,
numerele magice 3, 7 si 12, petitul. Desi apar o serie de elemente populare,
basmul lui Creanga este indiscutabil o opera cu caracter cult, idee probata de
ansamblul elementelor culte. Astfel, se remarca modul caracteristic a lui Creanga
de a-si concepe demersul epic, naratiunea fiind specifica datorita dramatizarii
prin dialog si individualizarii prin detalii. Un alt reper rezida in capacitatea eroilor
de a adopta un limbaj, o atitudine si un comportament similar oamenilor din
realitate , creandu-se, asadar, o adevarata psihologie de viata. Umanizarea
fantasticului este , insa, raportata si la localizarea actiunii intr-un spatiu care,
simbolic, dincolo de coordonatele fantastica, dobandeste valoare de topos.
Eruditia paremiologica implica prezenta proverbelor si zicatorilor care transmit
adevaruri universa-l valabile, astfel incat acest reper va deveni un criteriu
definitoriu care probleaza caracterul cult al basmului. Totusi, nu putem trece cu
vederea doua particularitati ce confirma originalitatea lui Creanga, acestea fiind
reprezentate de nota comica si de oralitatea stilului.
In acord cu reperele fixate anterior, observam ca incipitul surprinde dorinta
eroului de a ajunge in Imparatia Verde, desi aceasta nu se va materializa decat
dupa ce va demonstra anumite calitati. Drumul de formare nu va fi configurat
decat dupa ce mezinul va da dovada de milostenie fata de batrana garbovita de
ani care drept rasplata ii va spune acstuiaai s-ajungi imparat, acstea
reprezentand un talisman si limita pragului initiatic pentru mezin, si va reusi sa
faca fata provocarii lansate de crai , la care fratii mezinului au esuat lamentabil,
proba menita sa testeze curajul fiului de crai. Atat batrana cat si craiul apeleaza
la disimulatie, descoperind astefel calitati necesare pentru ca eroul sa primeasca
binecuvantarea parinteasca.
Naiv si boboc in felul lui, fiul de crai se lasa pacalit de Span, intrand intro fantana. Momentul intrarii si iesirii din fantana este interpretat simbolic ca o
pierdere a identitatii reale si primirea numelui de Harap-Alb. Apa fantanii devine
un simbol al apei uitarii sau Lethe deoarece datorita juramantului pe palos,
eroul trebuie sa-si uite identitatea reala, amintind si de apa botezului deoarece
primind numele de harap, acesta devine sclavul spanului. Eroul va trece prin
situatii care vor proba atat statutul umil de sluga, cat si cel superior de mostenitor
al Imparatiei verde, albul fiind un echivalent al puritatii sau integritatii morale.

Ajuns in imparatia verde, primele probe aducerea salatei din Gradina

Ursului si a pielii cerbului si nestematelor probeaza taria de caracter a eroului
care invata sa lupte pentru a dovedei ca i se cuvine locul spre care tinde, acesta
completand triregnumul Imparatiei Verzi. Cea de-a treia probla implica motivul
calatoriei in calatorie, iar solutionarea ei depinde de ajutorul personajelor
fabuloase stetila, flamanzila, gerila, ochila si pasari-lati-lungila, care reprezinta fie
proiectii ale eroului in plan uman, fie alter-ego-uri ale acestuia. Confruntarea cu
Imparatil Rosu ca simbol al omului demonic, il obliga pe erou sa se maturizeze ,
iar intalnirea cu fata,care avea puteri supranaturale, acestuia il plaseaza intr-o
situatie inedita, si anume se indragosteste de cea pe care trebuia sa o peteasca
pentru Span.
Reintors in imparatia verde, eroul se confrunta cu Spanul, care
considerand ca acesta si-a incalcat juramantul il sanctioneaza, moartea fiind
simbolica, dar Spanul este ucis de catre calul lui Harap-Alb,astfel,in conformitate
cu deznodamantul basmelor, binele invinge raul,desi aici nu putem face
abstractie de simbolurile prezente. Astfel, apa vie-apa moarta si cele 3 smicele
de mar dulce sunt elemente magice folosite pentru ca eroul sa renasca si sa-si
recupereze identitatea reala.
Caracterul simetric este probat de cuvintele batranei din final abia acum
cand stii ce este greul si necazul poti sa devi imparat. Aceasta afirmatie este
relevanta cu atat mai mult cu cat ofera cititorilor posibilitatea de a constientiza
faptul ca Arap-alb este un simbol al omului care trece prin viata de la tinerete
spre maturitate si invata ca idealul este compatibil cu sacrificiul care iti asigura
atat maturizarea cat si credinta ca nimic nu e imposibil.
Cea mai importanta lectie de viata pe care autorul a reusit sa o transmita
rezida in faptul ca nu este important sa ajungi intr-un plan superior al vietii, ci sa
dovedesti ca il meriti. Luand in considerare toate aceste repere care
particularizeaza traseul initiatic al eroului, putem spune ca basmul lui Ion creanga
depaseste lumea suprareala creand un adevarat univers uman.