Sunteți pe pagina 1din 27

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana la externare si efectuarea

tehnicilor impuse de afectiune


2.1. Internarea pacientului in spital
Spitalul este o institutie sanitara destinata ingrijirii bolnavilor si organizata pentru servicii
permanente. In spital se interneaza bolnavii in stare grava care necesita o ingrijire si
supraveghere permanenta si o atentie deosebita din partea asistentei medicale.
Spitalul cuprinde urmatoarele parti componente functionale :
- serviciul de primire unde incepe pregatirea psihica a pacientului. El este primit
cu zambetul pe buze si cu cuvinte de incurajare, esentiala fiind cucerirea increderii
bolnavului in profesionalismul cadrelor sanitare. Pacientii vor fi dezbracati si examinati.
La nevoie pacientul este ajutat de asistenta si asezat in pozitia necesara examinarii
- prelucrari sanitare - aici se face deparazitarea si imbaierea bolnavului, dupa care
acesta va fi imbracat in lenjerie curata si condusa pe sectia cu paturi
- sectia cu paturi este partea componenta a spitalului inzestrata cu paturi si sala de
tratamente, unde se asigura asistenta corespunzatoare a bolnavilor spitalizati.
Dupa ce medicul hotaraste internarea bolnavului, asistentul completeaza biletul de
internare, foaia de observatie si trece datele pacientului in registrul de internari.
2.2. Asigurarea conditiilor de spitalizare
Bolnavul este condus de asistent in salonul prealabil hotarat de catre medic. Salonul se
alege in functie de starea pacientului (diagnostic, gravitatea si stadiul bolii) si sex.
Asistentul conduce bolnavul in salon, il ajuta sa-si aranjeze obiectele personale in
noptiera si sa se instaleze comod si in pozitia indicata de medic in pat.
Bolnavului se aduce la cunostinta regulamentul de ordine interioara a sectiei precum si
indicatiile medicului referitoare la alimentatie, pozitie indicata daca este cazul si scopul
acestuia. Asemenea i se explica necesitatea si modul recoltari de produse biologice si
patologice in vederea efectuarii analizelor de laborator indicate de medic.
Se vor asigura conditiile de mediu necesare ameliorarii si vindecarii bolii. Pentru a crea
un mediu de securitate si confort si pentru a diminua factorii de stres este indicat ca
saloanele sa aiba o capacitate de 4 , max. 6 paturi cu o temperatura de 18-20C sa fie

curate, linistite si bine aerisite cu aer umidificat.


Asistentul va completa o anexa la foaia de alimentatie pe care o va trimite la blocul
alimentar, astfel noul pacient va primi alimentatia necesara inca in prima zi de internare.
Bolnavilor l-i se acorda o pregatire preoperatorie si postoperatorie in vederea asigurarii
conditiilor optime necesare interventiei si a procesului de vindecare precum si pentru
evitarea unor complicatii grave si nedorite.
Asistentul observa si este obligat sa consemneze aspectul general, inaltimea, greutatea,
varsta, aspectul tegumentelor si mucoaselor, faciesul si starea psihica a bolnavului. Ea va
urmarii necesitatile pacientului, manifestarile de dependenta in vederea satisfacerii
acestora.
Se vor nota datele privind antecedentele familiale, chirurgicale si patologice ale
pacientului precum si bolile care au influenta asupra anesteziei si interventiei (afectiuni
pulmonare, cardiace, diabet zaharat, epilepsie etc.)
2.3. Asigurarea conditiilor igienice bolnavilor internati
a) Pregatirea patului si accesoriului
Patul trebuie sa fie comod, sa prezinte dimensiuni potrivite care sa satisfaca atat cerintele
de confort a pacientului, cat si ale personalului de ingrijire. Trebuie sa-i permita
pacientului sa 414g65e se poata misca in voie, sa nu-i limiteze miscarile, sa poata la
nevoie sa coboare din pat, sa poate sta in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod
de podea. Patul trebuie sa permita ca asistenta sa poata efectua tehnicile de ingrijire,
investigatie si tratament cat mai comod. Patul trebuie sa fie usor de manipulat si curatat,
prevazut cu rotite, dispozitiv de ridicare si la nevoie aparatoare.
Patul va fi acoperit cu un cearsaf, musama si aleza. Pacientului i se ofera doua perne si o
patura din lana moale, usor de intretinut. Lenjeria trebuie sa fie din bumbac cu cat mai
putine cusaturi. Cearsaful trebuie sa fie destul de mare pentru a intra sub saltea.
b) Schimbarea lenjeriei de pat
- Pregatirea patului fara pacient : pentru schimbarea lenjeriei de pat avem nevoie de
cearsaf simplu, cearsaf plic, doua fete de perna, una-doua paturi, doua perne. Dupa ce se
indeparteaza noptiera de pe langa pat se aseaza un scaun cu spatar la capatul patului. Pe
scaun se aseaza, in ordinea intrebuintarii, lenjeria curata, pernele, patura, impaturite
corect. Cearsaful se aseaza la mijlocul saltelei; se desface si se intinde o parte a

cearsafului spre capataiul patului, cealalta spre capatul opus. Cearsaful se introduce adanc
sub saltea la ambele capete. Se executa coltul apoi se introduce sub saltea toata partea
laterala a cearsafului. Se intinde bine cearsaful sa nu prezinte cute.
Daca este nevoie se aseaza musamaua si se acopera cu aleza.
Pernele se introduc in fetele de perna curate si se aseaza pe pat.
- Schimbarea lenjeriei cu pacientul in pat se efectueaza atunci cand starea pacientului nu
permite ridicarea acestuia din pat. Aceasta manevra se executa de obicei dimineata,
inainte de curatenie, dupa masurarea temperaturii, luarea pulsului si toaleta pacientului,
dar la nevoie se executa de mai multe ori pe zi. In functie de starea pacientului lenjeria se
poate schimba in lungime sau in latimea patului.
Lenjeria de pat se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, impaturite in felul urmator :
- patura si cearsaful de sub patura se impaturesc fiecare in trei sub forma de
armonica
- aleza se ruleaza impreuna cu musamaua fie in latime, fie in lungime in functie de
metoda aleasa pentru schimbarea patului
- cearsaful se ruleaza in lungime / latime
Pacientul se informeaza asupra procedeului. Se linisteste si se asigura ca manopera va fi
facuta cu blandete, ca nu va fi miscat inutil, ca manevrele nu-i vor cauza dureri si i se
cere cooperarea.
Se asigura intimitatea pacientului, un mediu securizat, evitandu-se curentii de aer.
i) Atunci cand schimbarea lenjeriei se face in lungimea patului pacientul va fi intors in
decubit lateral. Cele doua asistente se aseaza de o parte si de alta a patului. Asistenta din
partea dreapta prinde pacientul cu mana dreapta in axila dreapta, il ridica usor, iar mana
stanga o introduce sub umerii lui, sprijinindu-i capul pe antebrat. Apoi cu mana dreapta ,
retrasa de sub axila, trage usor perna spre marginea patului, pacientul fiind de asemenea
deplasat usor in aceeasi directie.
Se aseaza apoi in dreptul genunchilor pacientului, introduce mana stanga sub genunchii
acestuia flectandu-I putin, iar cu mana dreapta ii flecteaza usor gambele pe coapse. Din
aceasta pozitie se intoarce pacientul in decubit lateral drept, sprijinindu-l in regiunea

omoplatilor si a genunchilor. Pacientul se mentine acoperit. Asistenta din partea stanga


ruleaza cearsaful impreuna cu musamaua si aleza murdara pana la spatele pacientului,
sulul de lenjerie murdara se afla in acel moment alaturi de sulul lenjeriei curate. Pe
jumatatea libera a patului se deruleaza cearsaful curat, musamaua si aleza pregatita mai
inainte. Se intinde bine cearsaful curat pe jumatatea libera a patului si se aseaza o perna
imbracata in fata de perna curata, apoi se aduce pacientul in decubit dorsal cu multa
blandete, sprijinindu-l in regiunea omoplatilor si sub genunchi. Pentru a introduce
pacientul in decubit lateral stanga, asistenta din partea stanga procedeaza la fel ca si in
cazul intoarcerii in decubit lateral drept : prinde pacientul de axila stanga, il ridica usor,
introduce mana dreapta sub umerii lui, sprijina capul pe antebrat si dupa aceeasi
procedura intoarce pacientul in decubit lateral stang aducandu-l dincolo de cele doua
suluri de lenjerie. Asistenta ruleaza mai departe, din partea dreapta, lenjeria murdara, o
indeparteaza, introducand-o in sacul de rufe murdare, apoi deruleaza lenjeria curata si o
intinde bine, iar pacientul este readus in decubit dorsal, sprijinit de cele doua asistente.
Dupa acesta se efectueaza colturile. Patura de deasupra pacientului se impatureste in trei
si se aseaza pe un scaun, pacientul ramane acoperit cu cearsaful folosit pana atunci. Peste
aceasta asistenta aseaza cearsaful curat impaturit anterior in trei, in forma de armonica
astfel ca una din marginile libere sa ajunga sub barbia pacientului. Colturile de sus ale
cearsafului curat se tin cu mana fie de catre pacient, fie de o alta persoana. Cele doua
asistente, care sunt de o parte si de alta a patului, prind cu o mana colturile inferioare ale
cearsafului curat, iar cu cealalta mana colturile superioare ale cearsafului murdar si,
printr-o miscare in directia picioarelor pacientului, indeparteaza cearsaful murdar si
acopera, in aceeasi timp pacientul cu cearsaful curat. Se aseaza patura peste cearsaf,
rasfrangand marginea dinspre cap peste patura. Se continua aranjarea patului , se pliaza
patura cu cearsaful deasupra degetelor de la picioarele pacientului.
ii) Atunci cand pacientul poate fi asezat in pozitie sezand, schimbarea lenjeriei se face in
latimea patului. Procedura se efectueaza de asemenea, de catre doua persoane : una
sprijina pacientul, cealalta ruleaza lenjeria murdara, aseaza si deruleaza cearsaful curat.
Dupa efectuarea fiecarei proceduri, asistenta trebuie sa se asigure ca pacientul este asezat
cat mai confortabil. In unele cazuri, aleza trebuie schimbata de mai multe ori pe zi, fara
sa fie nevoie de schimbarea cearsafului.
c) Asigurarea igienei generale si corporale
Inaintea interventiei chirurgicale, bolnavul este capabil sa isi efectueze singur igiena

corporala. In seara zilei precedente interventiei se face o baie generala a bolnavului si se


va pregati tubul digestiv pentru interventie prin efectuarea unei clisme evacuatoare
urmata de un dus. La pregatirea bolnavului pentru actul operator se va acorda atentie
deosebita cavitatii bucale mai ales la cei care urmeaza sa fie intubati. Se pregateste
tegumentul regiunii pe care se va opera prin spalare cu apa si sapun, degresare si
dezinfectare cu alcool. Daca regiunea prezinta pilozitati acestea vor fi rase cu aparat de
ras individual.
Regiunea astfel pregatita va fi protejata cu un pansament steril. Se indeparteaza bijuteriile
bolnavului, proteza dentara daca exista. Bolnavul va fi imbracat cu lenjerie curata, se
verifica starea de curatenie in regiunile : - inghinala
- ombilic
- axile
- spatii interdigitale
- unghiile
d) Efectuarea toaletei generale si pe regiuni a bolnavului imobilizat
Asistenta va colecta date referitoare la starea pacientului, daca se poate spala singur sau
nu. Cu aceasta ocazie se observa si starea tegumentelor si aparitia unor eventuale
modificari. Se verifica temperatura ambianta (20-21C) si se evita curentii de aer.
Bolnavul va fi izolat cu un paravan de anturajul sau. Se pregatesc in apropiere materialele
necesare toaletei, schimbarea lenjeriei patului, lenjeriei bolnavului si materialele necesare
pentru prevenirea escarelor.
Temperatura apei trebuie sa fie le 37-38C.
Bolnavul va fi dezbracat complet si se va acoperii cu un cearsaf si patura. Se descopera
progresiv numai partea care se va spala. Se stoarce bine buretele sau manusa de baie
pentru a nu se scurge apa in pat sau pe bolnav. Ordinea in care se face toaleta este : spalat,
clatit, uscat. Se sapuneste regiunea dupa care se clateste ferm, dar fara brutalitate. Apa
calda trebuie sa fie din abundenta, sa fie schimbata ori de cate ori este nevoie. Se insista
la pliuri sub sani, la maini, la spatii interdigitale, la coate si axile. Se mobilizeaza
articulatiile in toata amplitudinea lor si se maseaza zonele predispuse escarelor.
La toaleta pe regiuni la patul bolnavului, patul va fi protejat cu musamaua si aleza in

functie de regiunea pe care o spalam. La toaleta pe regiuni cu bolnavul in pat se va


respecta urmatoarea succesiune :
- fata
- gat
- urechi
- brate si maini
- parte anterioara torace
- abdomen
- fata anterioara coapse
- bolnavul va fi intors in decubit lateral si se vor spala :
- spatele
- fesele
- fata posterioara a coapselor
- bolnavul se aduce din nou in decubit dorsal
- gambele si picioarele
- organele genitale externe
- ingrijirea parului
- toaleta cavitatii bucale
Toaleta pe regiuni
i) Ingrijirea ochilor are ca scop indepartarea secretiilor si prevenirea infectiilor oculare .
Materiale necesare :
- apa sau ser fiziologic
- tampon de tifon
- comprese
- manusi de baie
- prosop

- tavita renala
Bolnavul va fi informat de necesitatea tehnicii. Se spala ochii cu ser fiziologic, cu mana
acoperita cu manusa. Secretiile se indeparteaza de la comisura externa spre cea interna.
La pacientii inconstienti secretiile oculare se indeparteaza in mod regulat, se aplica
comprese imbibate in ser fiziologic si se picura lacrimi artificiale in mod repetat.
ii) Ingrijirea mucoasei nazale
Scop : mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii superioare, prevenirea infectiilor
nazale si a leziunilor mucoasei nazale in cazul in care pacientul prezinta sonda endonazala.
Materiale necesare - tampoane sterile montate pe bastonase
- ser fiziologic
- apa oxigenata diluata
- tavita renala
- manusi de protectie
Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte. Se dezlipeste adezivul cu care
este lipita sonda. Sonda se retrage cu 5-6 cm. Fosele nazale se curata fiecare cu cate un
tampon umezit cu ser fiziologic, iar crustele se curata cu apa oxigenata diluata. Se curata
si sonda, apoi se reintroduce si se fixeaza.
Se supravegheaza functionalitatea sondei si pacientul.
iii) Ingrijirea urechilor
Scop: - mentinerea starii de curatenie a pavilionului urechii si a conductului auditiv
extern
- indepartarea depozitelor patologice din conductul auditiv extern si a dopurilor de
cerumen
Materiale necesare - tampoane sterile montate pe betisoare
- apa

- sapun
- manusa de baie
- prosop
- tavita renala
Tehnica - se intoarce capul bolnavului usor intr-o parte, se introduce tamponul in
conductul auditiv extern si se curata cu tamponul uscat. La introducerea tamponului
trebuie avut grija de limita vizibilitatii. Pavilionul urechii se spala cu mana cu manusa, cu
apa si sapun curatand cu atentie santurile pavilionului si regiunea retroauriculara. Se
limpezeste si se usuca cu prosopul. Fiecare ureche se curata cu un tampon separat si daca
din conductul auditiv extern se scurge lichid cefalorahidian sau sange se va chema
medicul.
iv) Ingrijirea cavitatii bucale
Scop: - obtinerea unei stari de bine a bolnavului
- profilaxia infectiilor cavitatii bucale
- profilaxia cariilor dentare
Materiale necesare - la pacienti constienti

- periuta
- pasta de dinti
- prosop
- tavita renala sau lighian
- pahar cu apa

- la pacienti inconstienti - comprese


- tampoane sterile din tifon
- deschizator de gura
- spatula linguala
- pensa port-tampon

- glicerina boraxata 20%


- tavita renala
- manusi sterile
Tehnica : - pozitia pacientului este in decubit dorsal cu capul deoparte, cu prosopul
protejand lenjeria. Se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare, se sterge
limba, bolta palatina, suprafata interna si externa a arcadei dentare ca tampoane imbinate
in glicerina boraxata cu miscari dinauntru in afara. Cu un alt tampon se sterg dintii, apoi
se ung buzele. Toaleta se poate face si cu indexul acoperit cu un tampon de tifon, mana
fiind acoperita cu manusa. La pacientii care prezinta proteza dentara, acesta se va scoate,
spala si pastra intr-un pahar cu apa.
v) Ingrijirea unghiilor
Scop: - asigurarea igienei pacientului
- indepartarea depozitului subunghial care contine germeni patogeni
Materiale necesare :

- apa si sapun
- forfecuta, periuta de unghii
- pila
- prosop

Tehnica : - unghiile se spala cu apa, sapun si periuta. Pentru spalarea piciorului acesta va
fi introdus intr-un lighian. Dupa spalare se face taierea unghiilor cu mare atentie pentru a
nu leza tesuturile din jur. Instrumentele dupa utilizare se dezinfecteaza.
vi) Ingrijirea parului
Scop: - pregatirea pentru operatii in zona fetei
- pregatirea pentru EEG
- spalare igienica la pacientul cu spitalizare indelungata
- pentru starea de bine a pacientului
Contraindicatii

- fracturi ale craniului

- politraumatizatii
- bolnavii cu febra
- boli ale pielii capului
Materiale necesare - musama, aleza
- lighian
- apa calda
- sampon, sapun
- prosop
- piaptan
- uscator de par
Tehnica : - temperatura camerei trebuie sa fie intre 22-24C. Pozitia bolnavului este in
functie de starea sa :
- sezand pe un scaun cu capul in fata
- sezand in pat
- decubit dorsal oblic
Se protejeaza patul cu musama si aleza. Se aseaza lighianul in functie de pozitia
bolnavului astfel incat parul sa ajunga in lighian . se umezeste parul, se samponeaza, se
maseaza usor pielea capului, se limpezeste, se usuca, se piaptana. Se protejeaza pielea
capului cu un prosop si pacientul va sta confortabil in pat.
vii) Toaleta intima
Scop: - igienic
- mentinerea unei stari de confort fizic
- in vederea efectuarii unor tehnici la acest nivel
- sondajul vezical la femei si barbati
- recoltarea de urina pentru urocultura

Se face de mai multe ori pe zi la pacientii inconstienti, la cei cu sonde vezicale, inaintea
interventiilor chirurgicale in regiunea anala sau a organelor genitale, a cailor urinare si in
perioadele menstruale la femei.
Materiale necesare - paravan
- doua bazinete
- tampoane sterile din vata sau comprese
- pensa port-tampon
- cana cu apa calda
- sapun lichid
- prosop
- manusa de cauciuc, manusa de baie
- musama, aleza
Se controleaza temperatura apei, se pregateste patul cu musama si aleza. Se asigura
intimitatea bolnavului cu paravanul. Bolnavul se aseaza in pozitie ginecologica, se
serveste cu un bazinet pentru a urina. Se pune al doilea bazinet, se imbraca manusa de
cauciuc peste care se ia manusa de baie. Se spala regiunea dinspre simfiza pubiana spre
anus turnand apa si sapun. Se limpezeste abundent, se indeparteaza bazinetul. Se usuca
prin tamponare cu prosopul. Pliurile se pudreaza cu talc.
e) Observarea pozitiei bolnavului in pat
Adus de la sala de operatie, bolnavul va fi asezat in pat si acoperit cu paturi, fara perna
pana la trezire. El va sta in decubit dorsal, cu capul intors intr-o parte cu tavita renala
langa cap pentru a capta eventualele vomismente.
Asistenta va supraveghea bolnavul pana la completa sa trezire, trebuie sa-si dea seama
daca operatul este prea palid, daca anormal agitat, daca operatul este intr-o stare grava,
daca prezinta transpiratii reci sau cianoza.
Dupa trezirea bolnavului, asistenta ii va pune perna, il va servi cu ceai sau apa daca nu
este contraindicat. In caz de indicatii ii va umezi limba, buzele cu comprese ude.

Dupa interventii intraabdominale, in general, bolnavii tind sa adopte o pozitie antalgica


de decubit dorsal cu genunchii flectati, numita pozitie Fowler, acesta fiind o pozitie care
asigura relaxarea musculaturii abdominale si deci amelioreaza durerea locala.
f) Schimbarea pozitiei bolnavului si mobilizarea bolnavului
Schimbarea pozitiei poate fi activa sau pasiva , cu ajutorul asistentei. La mobilizarea
pacientului trebuie respectate unele principii :
- sunt necesare doua asistente
- prinderea pacientului se face precis si sigur
- exercitiile se fac intotdeauna inainte de mese
- aceste exercitii fizice trebuie intercalate cu exercitii de respiratie
- mobilizarea se incepe incet si se continua in functie de raspunsul fizic al
pacientului
Scopul mobilizarii este miscarea pacientului in vederea prevenirii escarelor ce pot sa
apara din cauza imobilizarii si pentru recastigarea independentei. Schimbarea pozitiei
pacientilor imobilizati se face din 2 in 2 ore, masandu-se zonele de presiune predispuse
escarelor. Mobilizarea precoce a pacientului favorizeaza mentinerea mobilitatii articulare,
normalizarea tonusului muscular si stimuleaza metabolismul. De asemenea favorizeaza
circulatia sangelui, prevenind tromboflebitele si pneumoniile.
Bolnavii operati vor fi mobilizati precoce si gradat. La inceput se va efectua mobilizarea
activa in pat inlaturandu-se astfel contractura peretelui abdominal.
g) Captarea eliminarilor
Scop : observarea caracterelor fiziologice si patologice ale dejectiilor precum si
descoperirea modificarilor lor patologice in vederea stabilirii diagnosticului
i) Captarea materiei fecale
Se separa patul de restul salonului cu paravan, se indeparteaza patura si cearsaful care
acopera pacientul. Patul se protejeaza cu musamaua si aleza. Pacientul se dezbraca si se
introduce bazinetul cald sub zona sacrala apoi se acopera cu invelitoarea. Se efectueaza
toaleta regiunii perianale si se indeparteaza bazinetul cu atentie. Dupa ce se acopera cu

capacul se indeparteaza din salon. Se imbraca pacientul, se reface patul. Salonul se


aeriseste si se spala mainile pacientului. Scaunul acoperit se pastreaza pentru vizita
medicala in locuri special amenajate.
ii) Captarea urinei
Servirea urinarelor se face in mod asemanator cu a bazinetelor. Dupa utilizare se golesc
imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.
Nu trebuie ignorat cantitatea, culoarea, mirosul urinei; poate indica unele diagnostice.
iii) Captarea sputei
Se face in recipiente spalate, sterilizate, uscate si in care se pune solutie lizol 3% sau
fenol 2,5%, amestecata cu soda caustica. Atunci cand se recolteaza in vederea unor
analize de laborator nu se foloseste dezinfectant. Se instruieste pacientul sa nu inghita
sputa, sa nu o imprastie, sa foloseasca recipientul dat. I se asigura scuipatori de rulaj
pentru a se putea schimba la nevoie. Dupa golire, se spala cu apa rece, apoi cu apa calda,
cu perii special tinute in solutie dezinfectanta. Se sterilizeaza zilnic prin fierbere sau
autoclavare.
iv) Captarea varsaturilor
Pacientul se aseaza in functie de starea generala in pozitie sezand, decubit dorsal cu capul
intors intr-o parte, decubit lateral (pozitie de siguranta). Lenjeria de pat se protejeaza cu
musama si aleza, iar pacientul cu un prosop in jurul gatului. Proteza dentara mobila se
indeparteaza unde este cazul si se ofera pacientului o tavita renala.
Se incurajeaza pacientul, i se ofera pahar cu apa sa-si clateasca gura. I se ofera cuburi de
gheata, lichide reci in cantitati mici.
Varsatura se pastreaza pentru vizita medicala. Caracterul varsaturii si frecventa se
noteaza in foaia de temperatura. Se spala si se dezinfecteaza recipientele, se pregatesc
pentru sterilizare prin fierbere sau autoclavare.
2.4. Supravegherea functiilor vitale si vegetative
Supravegherea functiilor vitale in hemoragiile masive se face din ora in ora. Asistenta
supravegheaza bolnavul, va inregistra daca respiratia este modificata, cu salturi sau daca
se face cu dificultate. Buna desfasurare a evolutiei postoperatorii se urmareste dupa

graficul temperaturii, al pulsului si prin inregistrarea tensiunii arteriale.


a) Respiratia se masoara in scopul evaluarii functiei respiratorii a pacientului, fiind
indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor complicatii si al prognosticului.
Elemente de apreciat sunt :

- tipul respiratiei
- amplitudinea miscarilor respiratorii
- ritmul
- frecventa

Materiale necesare : ceas secundar, creion de culoare verde, foaie de temperatura.


Asistenta aseaza pacientul in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi
executat. Plaseaza mana cu fata palmara pe suprafata toracelui si numara inspiratiile timp
de un minut.
Respiratia se noteaza cu culoare verde. Fiecare linie orizontala corespunde la doua
respiratii. Valorile normale a respiratiei sunt :
- la nou-nascut 30-50 respiratii / minut
- la 2 ani 25-35 respiratii / minut
- la adulti 16-18 respiratii / minut
- la varstnici 15-25 respiratii / minut
b) Orice operat poate prezenta in primele zile dupa operatie o usoara ascensiune termica
(37,5-38C). Aceasta curba este in descrestere incepand din a treia - a patra zi. Daca
aceasta descrestere nu se produce sau dimpotriva, temperatura creste, explicatia consta de
obicei intr-o infectie la nivelul plagii operatorii. Temperatura este rezultatul proceselor
oxidative din organele generatoare de caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Masurarea temperaturii in axila : se aseaza pacientul in decubit dorsal sau sezand. Se
ridica bratul bolnavului, se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului. Se aseaza
termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei paralel cu toracele. Se apropie
bratul pe trunchi cu bratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui. Termometrul se
mentine timp de zece minute. Masurarea temperaturii in cavitatea bucala : se introduce
termometrul in cavitatea bucala sub limba sau pa latura externa a arcadei dentare.

Pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas. Termometrul se mentine cinci
minute. In cazul masurarii temperaturii pe cale rectala se lubrifiaza termometrul. Se
aseaza pacientul in decubit lateral cu membrele inferioare in semiflexie asigurandu-i
intimitatea. Se introduce bulbul termometrului in rect prin miscari de rotatie si inaintare.
Se mentine trei minute.
Dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului acesta se scoate, se sterge cu o
compresa si se citeste gradatia la care a ajuns mercurul. Se spala termometrul, se scutura
si se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta (cloramina 1%).
In foaia de temperatura, temperatura se noteaza cu pix de culoare albastra. Pentru fiecare
linie orizontala a foii de temperatura corespund doua diviziuni de grad.
Valorile normale a temperaturii :

- copil 36-37,8C
- adult 36-37C
- varstnic 35-36C

c) Pulsul trebuie sa urmeze curba temperaturii. Cu cat temperatura este mai mare cu atat
pulsul este mai accelerat, pana la valoarea de 100 batai / minut dar daca acest ritm se
mentine si in zilele urmatoare, bolnavul trebuie tinut sub supraveghere permanenta.
Factori care influenteaza pulsul sunt : factori biologici (varsta, inaltimea, greutatea,
somnul, alimentatia, efortul fizic), factori psihologici (emotiile, plansul, mania), factori
sociali (mediul ambiant). Pulsul poate fi luat la orice artera accesibila palpatiei care poate
fi comprimat pe un plan osos : radiala, temporala superficiala, carotida, humerala,
brahiala, femurala . In practica curenta pulsul se ia la nivelul arterei radiale.
Materiale necesare : ceas cu secundar, creion sau pix rosu. La luarea pulsului, bolnavul
trebuie sa fie in repaus fizic si psihic cel putin 5-10 minute inainte de numaratoare, intrucat un efort sau o emotie oarecare in timpul sau inaintea luarii pulsului ar putea modifica
valorile reale. Bratul bolnavului trebuie sa fie sprijinit, pentru ca musculatura antebratului
sa se relaxeze. Se repereaza santul radial pe extremitatea distala a antebratului, dam de un
sant marginit de tendoanele muschilor flexor radial al carpului si brahioradial in
profunzimea caruia se gaseste artera radiala. Palparea pulsului se face cu varful degetelor
index, mediu si inelar de la mana dreapta. Dupa ce s-a reperat santul lui, se va exercita o
usoara presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete palpatoare, pana la perceperea
zvacuiturilor pline ale pulsului.

Fixarea degetelor se realizeaza cu ajutorul policelui, cu care se imbratiseaza antebratul la


nivelul respectiv.
Notarea pulsului se face cu pix sau creion rosu, fiecare linie orizontala a foii de
temperatura corespunde la patru pulsatii. Valorile normale a pulsului sunt :
- la nou-nascut 130-140 pulsatii / minut
- la copil mic 100-120 pulsatii / minut
- la adult 90-100 pulsatii / minut
- la varstnic 80-90 pulsatii / minut
d) Tensiunea arteriala trebuie controlata la toti bolnavii postoperator si in special la cei
hipertensivi. Scaderea tensiunii arteriale asociata cu alte semne poate indica o complicatie
hemoragica.
Scopul masurarii tensiunii arteriale este evaluarea functiei cardiovasculare (forta de
contractie a inimii, rezistenta determinata de elasticitatea si calibrul vaselor).
Materialele necesare sunt : aparat pentru masurarea tensiunii arteriale (cu mercur Riva
Rocci sau cu manometru), stetoscop biauricular, tampoane de vata si alcool pentru
dezinfectarea olivelor stetoscopului si creion sau pix rosu pentru insemnarea valorilor in
foaia de temperatura.
Exista doua metode de masurare a tensiunii arteriale : auscultatoric si palpatoric.
Metoda auscultatorie : se explica pacientului tehnica si i se asigura un repaus fizic
aproximativ 15 minute. Asistenta se spala pe maini, aplica manseta pneumatica pe bratul
pacientului sprijinit si in extensie. Membrana stetoscopului se fixeaza pe artera humerala,
sub marginea inferioara a mansetei. Se introduc olivele stetoscopului in urechi. Se
pompeaza aer in manseta pneumatica cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile. Aerul din manseta se decomprima usor prin deschiderea supapei,
pana cand se percepe primul zgomot arterial, care prezinta valoarea tensiunii arteriale
maxime (sistolice). Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul
manometrului pentru a fi consemnata. Se continua decomprimarea, zgomotele arteriale
devenind tot mai puternice. Se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul
manometrului in momentul in care zgomotele dispar acesta reprezentand tensiunea
arteriala minima (diastolica). Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute.

La metoda palpatorie determinarea se face prin palparea arterei radiale. Nu se foloseste


stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice metodei auscultatorii. Are dezavantajul
obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibila
numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare.
Se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu liniile verticale si se hasureaza spatiul rezultat. Valorile normale ale
tensiunii arteriale sunt : - la copil intre 1-3 ani
75/90-50/60 mmHg
- la copil intre 4-11 ani

90/100-60/65

mmHg
- la copil si la adolescenti 12-15 ani

100/120-60/75

- la adult

115/140-75/90

mmHg

mmHg
- la varstnici

>150/>90

mmHg
e) Urmarirea diurezei este importanta in vederea stabilirii bilantului hidric. Mai ales in
cazul hemoragiilor masive este importanta rehidratarea organismului. Pentru masurarea
diurezei urina se colecteaza pe 24 de ore in recipiente cilindrice, gradate, cu gat larg,
spalate si clatite cu apa distilata. Colectarea se incepe dimineata la o anumita ora si se
termina a doua zi la aceeasi ora. Pentru prevenirea fermentatiei se vor adauga la urina
cristale de timol. Diureza se noteaza in foaia de temperatura prin hasurarea patratelelor
corespunzatoare cantitatii de urina si zilei respective. Spatiul dintre doua linii orizontale a
foii de temperatura corespunde la 100 ml de urina. Cantitatea de urina eliminata in 24 de
ore in mod normal este de aproximativ 1500 ml.
2.5. Alimentaia bolnavului:
Se suprim alimentaia pe gur, bolnavul putnd primii numai lichide reci cu linguria sau
paiul i bucele de ghea, n prima zi, eventual lapte rece n cantitti mici (20-30 ml) din
or n or.
n funcie de evoluie a doua zi de la sngerare sunt permise 12-14 mese compuse din
150-200 ml lapte, regim hidrozaharat.

ncepnd cu a treia zi regimul se mbogaete adugndu-se supe mucilaginoase, gris cu


lapte, piureuri de legume, budinci, creme, ou moale , carne slab de vit sau pasre,
legume fierte ajungndu-se n cateva zile (5-7) la o raie caloric de 1500-2000 calorii.
2.6. Administrarea medicamentelor i hidratarea organismului:
Asistenta aplic punga cu gheaa n regiunea epiglotic. Pregtete snge izogrup, izo
Rh i instaleaz transfuzia de snge.
Administreaz medicaia hemostatic: CaCl 2, Gluconat de Calciu, vitaminele K, C
(Fitomenadion, Acid ascorbic), Venostat (Etamsilat), Trombina, Adrenostazin.
De asemenea instaleaza perfuzia cu substituenti de volum: Macrodex (Dextran 70),
Rheomacrodex (Dextran 40).
n lipsa de soluie macromolecular se poate perfuza ser fiziologic sau glucoz, ns
acestea au aciune mai slab pentru refacerea volemiei. Asistenta pregtete i
administreaz n cazurile indicate sedative: Fenobarbital, Diazepam pentru calmarea
starii de agitatie.
Se recomand aspiraie gastric pentru evacuarea sngelui, deoarece hemoragia se
oprete mai uor dac stomacul este colabat. n plus evacuarea stomacului, oprind
greurile i vrsturile l pune n repaus i favorizeaz hemostaza. Se controleaz dac
sngerarea gastric este activ n momentul examinrii. Se determin cantitatea de snge
pierdut ntr-un interval de timp. Se apreciaz eficacitatea terapiei instituite.
n scop hemostatic se pot efectua splari gastrice (refrigeraie gastric prin splatura
continu) cu ap rece i Adrenostazin.
Medicatia hemostatica :
- Gluconat de calciu : intervine n metabolismul apei i n coagularea sngelui. Ca
aciune terapeutic, are rol plastic n formarea sistemului osos.
- CaCl2 : este un antialergic, antiedematos, antispastic. Este indicat n :
- spasmofilie
- tetanie
- edeme

- stari alergice
- hemoragii
- Venostat : este o substanta cu proprieti hemocoagulante de tip enzimatic
(activeaz transformarea fibrinogenului n fibrina), timpul de coagulare (T.C.) scade la
1/3 din valoarea sa iniial, iar timpul de sngerare (T.S.) pn la 1/5, iar indicele de
protrombin rmne nemodificat. Se administreaz parenteral, n injecii subcutanate sau
intravenoase la aduli 1-2 fiole pe zi.
- Trombina : transform fibrinogenul n fibrin fiind indispensabil n procesul de
coagulare.
Indicaii : hemostatic local pe plagi sngerande, hemoragii gastroduodenale.
Administrare : 2 grame pulbere dizolvat n 5-10 ml ap distilat sau ser fiziologic.
- Adrenostazin : hemostatic capilar care acioneaz prin vasoconstricie prin
creterea rezistenei peretelui capilar i scderea permeabilitii lui, normalizeaza T.S.
prelungit patologic fr a influena procesul de coagulare a sngelui. Nu modific
tensiunea arterial i pulsul.
Mod de administrare : parenteral intramuscular sau n perfuzie endovenoasa (PEV).
Dozele obinuite : - intramuscular 1-3 fiole a 1,5 mg / zi
- intravenos n PEV 1 fiola a 50 mg n 500 ml soluie glucoz sau
clorurata izotona.
Reacii adverse : n cazuri excepionale Adrenostazinul poate produce efecte
psihomimetice.
- Vitamina K (Fitomenadion) : vitamina K natural cu aciune antihemoragic
specific antagonista anticoagulantelor de tip cumarinic. Stimuleaz sinteza protrombinei
i a convertinei. Dup 3-5 ore de la administrare protrombina crete suficient pentru
producerea hemostazei.
Reacii adverse : injectarea intravenoas rapid poate provoca congestia feei, sudoraie,
senzaie de constricie toracic, dispnee, cianoz, tahicardie, colaps.
Mod de administrare : parenteral n injecii intravenoase, lent sau adugat n PEV, doza

obinuit fiind de 0,002-0,010 g (1/5-1 fiole / zi).


- Vitamina C (acid ascorbic) : intervine n procesul de coagulare a sngelui, are rol
n respiraia celular, n metabolismul proteidelor, glucidelor i lipidelor, n formarea
substanei intracelulare, scade permeabilitatea capilarelor, marete rezisten a
organismului fa de infecii.
- Dextran 70 este un polimer al glucozei prezent sub forma de soluie 6% n
clorura de sodiu 0,9% sau glucoz 5%. Ambele soluii sunt izotonice cu sngele prin
coninutul n substane cristaloide. Ca actiune terapeutic Dextran 70 are ca aciune
major expansionarea volumului circulant n cazurile n care acesta prezint o scdere
important.
Mod de administrare : parenteral n PEV 500-1000 ml / zi cantitatea nu trebuie s
depaeasc 20 ml / kg corp n prima zi i 10 ml / kg corp n urmtoarele. Concentra ia
hemoglobinei nu trebuie s scad sub 10%.
- Fenobarbital : este un sedativ, hipnotic de lunga durat, anticonvulsivant, slab
antispastic i vasodilatator.
Are aciune inductoare enzimatic.
Mod de administrare : parenteral n injecii intramusculare 1/2-1 fiol.
- Diazepam : este o substan din clasa Benzodiazepinelor cu ac iune
tranchilizant, relaxant muscular i stabilizatoare neurovegetativ.
Mod de administrare : intramuscular sau intravenos lent 2-10 mg.
Accidente : administrarea rapid a diazepamului poate induce stopul respirator.
- Somatostatina : exercit o aciune vasoconstrictoare specific fr a determina
modificri sistemice importante.
Mod de administrare 250-500 g / ora n PEV.
2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice
Examinarile de laborator efectuate produselor biologice si patologice completeaza
simptomatologia bolii, reflecta evolutia acesteia si eficacitatea tratamentului aplicat,
semnaleaza aparitia unor complicatii. Recoltarea produselor este efectuata de asistenta in

majoritatea cazurilor. Acesta trebuie sa respecte orarul recoltarilor, sa cunoasca tehnicile


corecte de recoltare a diferitelor produse, sa completeze buletinul de analize, sa eticheteze
produsul rezultat pentru a evita inlocuirea rezultatelor intre ele, fapt ce poate duce la erori
grave.
Asistenta va instrui bolnavul privind comportamentul sau in timpul recoltarii si
comportamentul sau pentru reusita acestuia. Fizic bolnavul va fi pregatit printr-o dieta
adecvata, repaus la pat si asezarea lui in pozitia necesara recoltarii.
Se va avea grija la sterilitatea recoltarii pentru a evita suprainfectarea produsului recoltat.
Transportul produselor recoltate se efectueaza astfel incat acestea sa ajunga la laborator
cat mai repede si in starea in care au fost eliberate din organism. Exista o serie de
examene de laborator efectuate inaintea tuturor interventiilor chirurgicale indiferent de
timpul avut la dispozitie pentru pregatirea pacientului si indiferent de starea sa generala
cum ar fi : - timpul de sangerare (T.S.)
- timpul de coagulare (T.C.)
- determinarea grupului sanguin
- hematocritul (Htc)
- hemograma
- glicemie
- uree sanguina
Se recolteaza scaunul pentru a-l trimite la laborator in vederea punerii in evidenta a
sangelui din materiile fecale (reactia Adler sau Gregersen).
In cazurile grave : stari de soc se determina azotemia, ionograma, rezerva alcalina, testele
de coagulare.
2.8. Pregatirea pacientului i efectuarea tehnicilor speciale impuse de afeciune:
n cazul interveniilor pe tubul digestiv exist i examinri speciale ca :
- examene radiologice cu substane de contrast;
- gastroscopie;

- sondaj gastric etc.


Participarea pacientului la gastroscopie : gastroscopia este vizualizarea direct a
mucoasei gastrice cu ajutorul instrumentului optic numit gastroscop.
Asistenta va pregti materialele necesare : mti sterile, mnui sterile, tavi renal, pipe
Guedell, substane dezinfectante, medicamente : ( Emetiral Atropina, Adrenalina,
Scobutil, Diazepam, seringi, glicerin steril pentru lubrefiere) .
Dup pregtirea materialelor necesare asistenta pregtete psihic i fizic pacientul. Va
explica pacientului tehnica explorrii, aspectele dezagreabile ale acestuia, fapt ce solicit
mult cooperare.
Se execut golirea i curirea complet a stomacului.
n seara precedent examinrii dac examinarea resturilor stomacale este defectuoas se
va efectua o spltura gastric dup care bolnavul nu va mai mnca nimic n afar de o
tablet de Diazepam.
n dimineaa examinrii bolnavul nu mnnc i nu fumeaz. Cu 40-50 de minute nainte
de gastroscopie i se va administra Atropina (dac nu exist contraindica ii), Scobutil sau
Diazepam cu efect sedativ pentru prevenirea accidentelor i incidentelor. Se efectueaz
anestezia bazei limbii i a faringelui cu Novocaina 1% sau Lidocaina Spray. Bolnavul va
fi aezat n decubit lateral stng pe o pern tare, cu capul n extensie forat.
Una din asistente comunic cu bolnavul i susine tvia renal iar cea de-a doua
deservete medicul.
Dup tehnic bolnavul va fi supravegheat timp de 30 de minute n sala de examinare i
nc 2 ore n salon, timp n care acesta nu mnnc i nu bea. Dac bolnavul acuz dureri
i nu reuete s elimine aerul i mucozitile din stomac, la indicaia medicului acestea
vor fi nlturate prin introducerea unei sonde gastrice.
2.9. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii
Pregatirea preoperatorie a pacientului depinde de bolile insotitoare (anemie, diabet
zaharat, boli hepatice, pulmonare) si de timpul avut la dispozitie. Pregatirea preoperatorie
a bolnavului consta intr-o pregatire locala si generala .
a) Pregatirea generala preoperatorie :

- examenul clinic - se efectueaza de medicul chirurg asistat de asistenta.


Depisteaza deficientele si bolile insotitoare completate de analize paraclinice si de
laborator
- pregatirea psihica - bolnavul se informeaza asupra interventiei, se cere
consimtamantul personal, iar pentru minori, cea a parintilor.
- ingrijiri igienice - se efectueaza baia partiala pasiv (ajutat) sau activ in functie de
starea pacientului.
- se urmaresc atent functiile vitale si vegetative
- regim dietetic preoperator : regim hidro-lactat, lichide reci, gheata, lapte,
budinci, piureuri
b) Pregatirea din preziua operatiei
Se asigura repausul fizic, intelectual si psihic. Se incepe dieta corespunzatoare. Seara se
poate efectua o clisma evacuatoare.
Pregatirea locala : se curata pielea cu apa, sapun, se va insista la pliuri, ombilic. Pielea
paroasa se rade, se vor evita micile taieturi (escoriatii), se degreseaza pielea cu comprese
sterile imbinate in eter. Se dezinfecteaza cu antiseptic (Betadina sau Iod) si se acopera cu
comprese sterile.
c) Pregatirea din dimineata zilei interventiei chirurgicale
Alimentatia se intrerupe cu cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale. Parul va fi
legat sub boneta, iar protezele dentare se indeparteaza. Bijuteriile vor fi date familiei cu
proces verbal. In caz ca pacientul nu are familie, bunurile se vor preda la secretariat sau
asistentei sefe sau medicului sef de garda, de asemenea insotit de proces verbal de
predare-primire. Se indeparteaza lacul de pe unghii, fardul de ten si buze. Golirea vezicii
urinare se face spontan sau cu ajutorul sondei Foley sau Demeure.
Se administreaza medicatia in doze stabilite de anestezist :
- medicatia de inductie

- Barbiturice (Thiopental)
- opioide (Fentanyl, Morfina)
-

benzodiazepine

(Diazepam,

Midazolam,

Lorazepam)
- miorelaxante (Succinilcolina, Pavulon, Arduan,
Tracrium, Esmeron, Norcuron)
- alte medicamente folosite in inductie : Etomidat,
Propofol, Ketamina
- vagolitice (Atropina - mai ales daca se administreaza Ketamina)
d) Pregatirea preoperatorie in cazul interventiilor de urgenta
Se incepe tratamentul socului inca din clipa in care bolnavul soseste la spital. Bolnavul va
fi dezbracat, la nevoie hainele vor fi taiate. La indicatia medicului se face spalatura
gastrica in vederea golirii stomacului. Se face toaleta generala a pacientului, dezinfectie
tip III a regiunii operate : se curata pielea cu apa si sapun, se epileaza, se degreseaza. Se
aplica de doua ori dezinfectantul, la intervalul de 2'30'.
Se urmaresc functiile vitale si vegetative. Se recolteaza sange pentru analize de
laborator : VSH, grup sanguin, TS, TC, hemograma.
Ingrijirea postoperatorie a bolnavului
Incepe imediat dupa interventie si dureaza pana la vindecarea completa a bolnavului.
Aceste ingrijiri se acorda in functie de natura interventiei, de complicatiile care survin
intraoperator, de felul anesteziei si de starea generala a bolnavului.
Scopul este restabilirea functiei organismului, asigurarea cicatrizarii plagii si prevenirea
complicatiilor postoperatorii. Dupa interventie din sala de operatie, bolnavul va fi
transportat cu patul rulant sau caruciorul, acoperit pentru a fi ferit de curentii de aer.
Operatul va sta in decubit dorsal, capul intr-o parte pentru a nu aspira eventualele
vomismente. Va fi urmarit aspectul fetei, respiratia, pulsul, tensiunea, temperatura. Patul
trebuie sa fie accesibil din toate partile si la pat sa fie instalatie de O 2 si monitor pentru
monitorizarea functiei cardiace. Temperatura camerei trebuie sa fie intre 18-20C.
Sarcina asistentei este de a supraveghea pacientul pana la aparitia reflexelor de deglutitie,
tuse, faringiene sau corneene si pana la revenirea completa a starii de cunostinta. Trebuie
sa depisteze eventualele complicatii.
Durerile parietale pot aparea datorita tractiunii musculare asupra suturii cand bolnavul se

misca. La indicatia medicului se pot administra calmante, anestezice. Durerile profunde


pot avea cauza drenurile prea profunde sau cudate. Medicul chirurg va indica conduita de
urgenta.
Observarea distensiei digestive : dupa interventia chirurgicala poate aparea retentie de
gaze, de obicei de scurta durata (3 zile). Daca dureaza peste 3 zile pana la reluarea
tranzitului intestinal se aplica tubul de gaze, se fac clisme evacuatoare, aspiratie continua.
I se interzice pacientului sa consume alimente peroral pana la aparitia flatulentei.
2.10. Educatia pentru sanatate
Profilaxia bolii
Educatia sanitara are o importanta deosebita in prevenirea hemoragiei digestive
superioare si astfel evitarea suferintei bolnavului prin interventie chirurgicala si implicit
scaderea rezistentei organismului acestuia fata de imbolnavirii.
Se recomanda respectarea unor masuri profilactice cum ar fi :
1 o alimentatie echilibrata si rationala cu evitarea abuzurilor de orice fel;
2 evitarea fumatului si a cafelei care sunt daunatoare;
3 evitarea condimentelor servite in exces;
4 evitarea abuzului de bauturi alcoolice care pregatesc calea unor boli severe;
5 abuzurile de medicamente : antibiotice, aspirina, purgative
6 alimentele prea fierbinti ca si cele prea reci
7 se recomanda evitarea utilizarii de - Aspirina
- Fenilbutazona
- Indometacin
- Corticosteroizi
- alte medicamente in exces
8 diferite tulburari digestive, chiar si mai putin alarmante trebuie sa ne conduca
la medic pentru a nu lasa sa evolueze o boala care mai tarziu se poate agrava

9 respectarea orarului de masa


10 evitarea stresului
Se recomanda regim alimentar individualizat si adaptat stadiului in care se afla boala cu
protejarea mucoasei gastrice (alimente bine mestecate) si cu protectie termica.
2.11. Externarea bolnavului
Medicul este cel care va hotari momentul externarii bolnavului cand acesta nu mai
necesita o supraveghere permanenta si poate continua tratamentul prescris la domiciliu.
Asistenta va pune la dispozitia medicului documentele bolnavului necesare formularii
epicrizei si completarii biletului de iesire si va asigura alimentatia bolnavului pana la
externare.
Asistenta va anunta familia bolnavului cu privire la externarea acesteia, va avea grija ca
bolnavul sa-si primeasca lucrurile personale de la magazia spitalului si sa aiba o
imbracaminte corespunzatoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicatiile primite de la medic si cuprinse in biletul de iesire.
Asistenta va conduce bolnavul la iesire unde il lasa in grija apartinatorilor.
BIBLIOGRAFIE
Anatomia si fiziologia omului. Compendiu - Bucuresti, editura Corint, 1999
Bazele teoretice si practice ale ingrijirii omului sanatos si bolnav. Nursing - Bucuresti,
editura Universul, 2000
Ghid de nursing cu tehnici de evaluare si ingrijiri corespunzatoare nevoilor fundamentale
vol.1 - coordonator: Lucretia Titirca, Bucuresti, editura Viata Medicala Romaneasca
Tehnici de evaluare si ingrijiri acordate de asistentii medicali-sub redactia Lucretia
Titirca, Bucuresti, editura Viata Medicala Romaneasca
Mircea Constantinescu - Chirurgie. Specialitati inrudite. Nursing in chirurgie - Bucuresti,
editura Universul. 1999
Carol Mozes - Tehnica ingrijirii bolnavului ( Cartea asistentului medical ) - Bucuresti,
editura Medicala, 2003
Greg McLatchie - Ghid clinic de chirurgie, Bucuresti, editura BicALL, 1999

Lucretia Titirca - Urgente medico-chirurgicale. Sinteze pentru asistentii medicali Bucuresti, editura Medicala, 2004
Larousse: Dictionar de medicina - Bucuresti, editura Univers Enciclopedic, 1998
D.Vasile - Chirurgie si specialitati inrudite - editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti,
1995