APLICATII MEDICALE IN

SONOGRAFIE

Motto-DEMOCRIT
Cuvantul este
umbra faptei

OCHIUL SI
ORBITA
-Anatomia
La polul anterior bulbar,pleoapele,fundurile
de sac conjunctivale
ecograficasi conjuctiva impreuna
cu corneea apar sub forma unei structuri
liniare ecogene care delimiteaza fata ventrala a cemerei
anterioare.Examinarea cu frecventa mare eprmite evidentierea
corneei sub forma unei interfete ecogene
convexe.Muschiul
ridicator al pleoapei superioare poate fi identificat,in grosimea
pleoapei
sub
forma unei structuri liniare epoecogene.
Spatiul
camerei
anterioare este
transsonic si este
delimitat posterior de
catre iris. In centrul
liniei ecogene a irisului
se observa o
intrerupere
transsonica
determinata de catre
pupila. Posterior
Muschiul ridicator al pleoapei
pupilei si irisului apare
superioar.Sectiune sagitala prin
structura cristalinului.
orbita,cu transductor de 12 MHz.

Fata anterioara a cristalinului, aflata in

vecinatatea imediata a irisului, nu
poate fi identificata separat de acesta.
De asemenea camera posterioara nu
poate fi vizualizata, intrucat
dimensiunea sa, in sens
anteroposterior, este foarte mica.
Cristalinul este, deasemenea,
transsonic. Diametrul sau este de 10
mm, iar grosimea 3-4 mm. fata
posteriaoara a cristalinului apare sub
forma unei interfete liniare intens
ecogene, concaj ulterior.
Datorita raporturilor cu fascicul de
ultrasunete si a reflectarii unei parti a
ecourilor in alta directie decat spre
transductor, adesea este vizibila doar o
parte din fata posterioara a
cristalinului. Corpul ciliar apare ca o
arie de ingrosare ecogena a fetei
interne a peretelui globului ocular, in
vecinatate cristalinului. Uneori,intre
circumferinta cristalinului si corpul

Anatomia ecografica a
segmentului ocular
anterior.Sectiune
transversala de 12 MHz.

Situat posterior de cristalin,corpul vitros este omogen,transsonic si

ocupa cea mai mare parte a globului ocular.Intrucat vitrosul nu adera
de retina decat in cateva puncte,in cursul examinarii ecografice in
timp real,a mobilizarea globului ocular,se poate observa miscarea
ondulanta a vitrisului fata de retina.
Peretele posterior al bulbului este ecogen.Adesea,el apare
nestratificat,intrucat straturile anatomice ale globului ocular
( retina,coroida,sclera ) nu pot fi identificateseparat in mod
normal.Daca se utilizeaza frecvente mari si se reduce amplificarea
US in profunzime,coroida apare mai putin ecogena decat sclera sau
retina.
Retroocular,tesutul adipos al orbitei este hiperecogen,fenomen
datorat in primul rand amplificarii acustice induse de catre vitros.In
masa
tesutului
adipos
poate
fi
identificata
structura
hipoecogena,dispusa sagital,a nervului optic,care uneste varful
orbitei de polul posterior bulbar.Nervul optic are lungimea de 25
mm,iar grosimea sa maxima nu depaseste 4,5-5 mm.

Muschii extrinseci ai globului

ocular sunt placati spre peretii
laterali ai orbitei si au aspect
liniar hipoecogen.Muschii drepti
sunt usor de identificat in timp
ce oblicii sunt mult mai greu de
vizualizat,fiind subtiri si placati
pe
muschii
drepti.Grosimea
maxima normala a dreptului
medial
este
demm.Intre
mushchii extrinseci si peretele
osos al orbitei se interpune un
strat
adipos
subtire
hiperecogen.
Vasele
orbitale
( ciliare,retiniene,oftalmice ) nu
pot fi vizualizate pe imaginea
bidimensionala
in
mod
normal.Depistarea si explorarea
acestor vase impune utilizarea
tehnicelor Doopler color si a
fost descrisa intr-o alta lucrare.
Glanda
lacrimala
este

Muschi extrinseci ai globului

ocular

TIROIDA
-Anatomie ecografica
normalaPozitia mainii
pentru
executarea
sectiunilor
transversale
perpendiculare
si recurente.

Forma si raporturile
Pe sectiunile transversale,tiroida apare sub forma de potcoava care
inveleste traheea.
Unele aparate realizeaza reconstructia unei imagini panoramice ceea ce
permite obtinerea unei imagini de ansamblu si identificarea unor
elemente anatomice situate mai la distanta.
Pe sectiunile longitudinale,lobii tiroidieni apar la forma ovalara,delimitati
de o structura liniara ecogena 9 capsula tiroidiana ).
Volumul tiroidian
Variaza cu varsta,sexul si talia individului.La nou-nascut este cuprins
intre 0,4 si 1,4 ml,atingand la adulti : 12-15 ml la femei,respectiv 15-18
ml la barbati.Exista o usoara asimetrie intre cei doi lobi tiroidieni.Media
volumului tiroidian variaza de la o regiune la alta in functie de aportul
iodat.
Volumul
de varsta
in
Vars tiroidian
6
7 mediu
8 la copii
9 in functie
10
11
12 ( medii
13 calculate
14
15
urma
ta studiului european Thyromobil ) este prezentat in tabelul urmator.
( ani
)
Vol B

5,4

5,7

6,1

6,8

7,8

10,4

12

13,9

16

Pentru masurarea ecografica a volumului tiroidian sunt necesare : o

sectiune transversala ( la nivelul diametrelor transversal si anteroposterior maxime ), si cate o sectiune longitudinala pentru fiecare lob.

Sectiune transversala la nivelul glandei tiroide : 1,2 lobii tiroidieni, 3

istmul tiroidian, 4 muschii sternocleidomastoidian (ant) si sternotiroidian
(post), 5 esofagul, 6 muschiul scalen anterior, 7 artera tiroidiana

Sectiune longitudinala latero-traheal : 1 lob tiroidian, 2 muschii

sternocleidomastoidian (ant) si sternotiroidian (post), 3 fascia cervicala
anterioara, 4 muschiul platisma, 5 laringe, 6 artera carotida comuna
( sectiune ablica ).

Bolile tiroidiene dufuze :

Gusa distrofica
Are ca si principala cauza deficitul de iod.In zonele geografice
carentate endemic,afectand un procent important din populatie ( mai
mult de 10% din populatia scolara ). Evolueaza in trei etape : gusa
difuza,gusa nodulara,gusa cu disfunctie secretorie.In stabilirea
prevalentei gusii intr-o populatie data,mai ales in zonele cu carenta
iodata usoara sau moderata,examinarea ecografica este superioara
evaluarii din palpare,cat si in identificarea modificarilor de
structura,palparea supraevaluand incidenta gusii.
Aspectu ecografic : In gusa difuza hipertrofie a ambilor lobi si
adesea a istmului,cu o structura granulara,hiperecogena sau
izoecogena,cu vascularizatie normala.
: In gusa multinodulara hipertrofie adesea
asimetrica a lobilor si a istmului,cu structura inomogena prin
prezenta unor formatiuni nodulare bine delimitate,de diferite
dimensiuni,cu structura adesea inomogena datorita unor zone de
lichefiere,precum si prezentei de calcifieri.Ecogenitatea nodulilor este
asemanatoare cu cea a parenchimului tiroidian adiacent,sau mai
mare (rareori aspect hipoecogen)>Vascularizatia nodulilor este
redusa,predominandla periferia acestora.
: In gusa cu disfunctie secretorie,aspecte

Ecografia doppler (doppler sonografia)

Ecografia Doppler este o investigatie noninvaziva care masoara
fluxul sangvin in anumite regiuni anatomice ale fatului (cordon
ombilical, creier, ficat, cord) pentru a evalua starea generala de
sanatate a acestuia. Ecografia doppler se poate realiza concomitent cu
ecografia normala (de morfologie) care urmareste conformatia
anatomica a fatului si foloseste de asemenea acelasi echipament.

Ecografia Doppler este o investigatie prescrisa in mod

frecvent in cardiologie si neurologie. Ea poate fi insa utilizata
cu succes si in diagnosticarea afectiunilor oftalmologice,
reumatologice sau endocrinologice. Ceea ce urmareste acest
tip de ecografie, fata de sistemele clasice, este vizualizarea
vitezelor fluxurilor de lichid in organism (sange, secretii ale
glandelor etc.).

Majoritatea aparatelor de ecografie noi,

sunt prevazute si cu doppler, astfel ca in
momentul localizarii unei anumite regiuni
anatomice vascularizate, se poate actiona
butonul special pentru doppler care va
evalua fluxul sangvin la acest nivel. Cel
mai des este urmarit fluxul sangvin de la
nivelul arterelor ombilicale, cerebrale si
cordului. Mecanismul implica utilizarea
ultrasunetelor transmise prin intermediul
unei sonde si reflectate de globulele rosii
ale lichidului. Aceste unde reflectate sunt
apoi recaptate si comparate cu undele
initiale. Informatiile obtinute sunt
suficiente pentru a stabili viteza cu care
lichidul respectiv circula in cadrul
organismului.
Mai mult, ecografia Doppler poate reda si
o imagine sonora a acestor circulatii.
Astfel, o viteza mare a fluidului va
declansa un sunet cu o frecventa ridicata.
Sondele de transmitere si captare a
ultrasunetelor difera in functie de
adancimea la care se afla structurile ce se
doresc analizate.

Cum te ajuta ecografia

Doppler
Ecografia Doppler permite
vizualizarea tesuturilor (la fel
ca ecografia clasica) insa, in
acelasi timp, structura
examinata poate fi vizionata
prin prisma fluxurilor de
lichid existente (sange, urina,
secretii etc.). Astfel, medicul
specialist poate analiza, de
exemplu, miscarea sangelui
in cavitatile cardiace, unde
poate exista o anomalie de
functionare a valvelor
cardiace sau o comunicare
anormala intre auricule si
ventricule. Tot astfel pot fi
detectate cheagurile de
sange de la nivelul venelor si
arterelor sau pot fi studiate
miscarile sangelui in arterele
intracerebrale, urmarite prin
oasele craniului.

Si oftalmologia se poate
bucura de investigatiile oferite
de ecografia Doppler, cu
ajutorul ultrasunetelor. Se
poate vizualiza fluxul retinian
sau cel din artera principala a
retinei. Mai mult, acest tip de
investigatie poate fi folosit cu
succes in diagnosticarea
arteritelor, a trombozelor
venoase, a afectiunilor
reumatismale sau a celor
tumorale. Medicul specialist
din fiecare domeniu va fi cel
care va stabili ce tip de
investigatii sunt necesare
pentru stabilirea
diagnosticului.

Tehnici Doppler
Ecografia Doppler nu este
dureroasa. Modul in care se
realizeaza nu este diferit de cel
al ecografiei clasice. Medicul
pune pe piele o sonda pe care o
deplaseaza pe directia zonei ce
are nevoie de investigatii.
Pacientul nu necesita anestezie.
Totul se poate desfasura fara
spitalizare sau pregatiri
speciale. Ecografia Doppler nu
are contraindicatii si nici efecte
secundare. Pacientul poate
pleca acasa imediat dupa
efectuarea investigatiei.
Neavand la baza radiatii
daunatoare organismului, acest
tip de ecografie poate fi realizat
fara probleme ori de cate ori
este nevoie.

Exista mai multe tipuri de tehnici Doppler: continuu, pulsat, color, power, ce
permit o caracterizare a fluxului sangvin, a vitezelor de curgere, a volumului
hematiilor (globulelor rosii), a rezistentei la curgere si, implicit, distingerea unor
anomalii vasculare de tip stenozant (ingustare), malformativ sau trombotic.
Ecografia Doppler completeaza de obicei ecografia bidimensionala, in conditiile in
care medicul curant considera ca este necesara, pentru o mai clara
diagnosticare.

Cand este recomandata sonografia Doppler?

Sonografia Doppler este utilizata cel mai frecvent in ultimul
trimestru de sarcina, atunci cand majoritatea organelor vitale sunt
suficient dezvoltate. Este recomandata gravidelor cu risc si anume
celor cu:

incompatibilitate Rh;

oligoamnios (cantitate redusa de lichid amniotic);

 sarcina gemelara sau multipla (feti care impart

aceeasi placenta);

 malformatii congenitale cardiace ale fatului;

anomalii cerebrale.

In anumite situatii sonografia doppler devine vitala.

De exemplu, in cazul in care apare insuficienta
placentara (placenta matura) si se evidentiaza de
asemenea anumite modoficari ale fatului secundare
acesteia, se poate stabili nasterea prematura si
aparitia unor complicatii grave este astfel evitata.
Acest lucru ramane valabil si in cazul
incompatibilitatii Rh cand fatul poate dezvolta anemie
hemolitica grava si chiar fatala daca nu este tratata
corespunzator.

La acest proiect au
participat :
1.Costrasel Monalisa
2.Danale Ioana
3.Saadeddin Nur
4.Sufaru Roxana