Nichita Stanescu - Dreptul la timp

Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tu
n care nu se spun cuvinte.
Uneori se mic dintr-un bra
i cteva frunze i cad inainte.
Cu ovalul feei se st nclinat
spre o lumin venind dintr-o parte
cu mult galben n ea i mult lene,
cu trambuline pentru sritorii n moarte.
Tu ai un fel al tu senin
De-a ridica oraele ca norii,
i de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
cnd aerul devine mov i rece
i harta serii fr margini,
i-abia mai pot rmne-n via
mai respirnd, cu ochii lungi, imagini.
-= Versuri trimise la www.versuri.ro de Pxier =-