Pestisorul de aur - Poveste ruseasca

Odata ca niciodata, pe insula Buian, era o coliba mica si darapanata in care stateau un
mos si o baba. Cei doi batrani traiau intr-o mare saracie. Mosul obisnuia sa isi arunce
plasa in mare, dar nu reusea sa prinda decat putini pesti, numai atatia cat sa isi poata duce
zilele de azi pe maine impreuna cu nevasta lui.

Intr-o zi, el si-a aruncat, ca de obicei, plasa in valuri si, cand a inceput sa traga de ea, a
simtit ca prinsese ceva mare si greu. S-a chinuit multa vreme sa aduca plasa pe mal, dar
cand a scos-o a vazut ca in ea nu era nimic altceva decat un pestisor. Nu era insa un peste
obisnuit, ci unul de aur, ce a inceput de indata sa graiasca cu o voce de om, "Da-mi
drumul, mosule! Lasa-ma sa ma intorc in adanca apa albastra si iti voi fi de folos. Spunemi de ce ai nevoie si iti voi implini dorinta pe data!" Mosul a stat putin pe ganduri, si a
zis, "Nu am nevoie de nimic de la tine. Du-te inapoi si inoata in mare." A aruncat
pestisorul de aur in apa si s-a intors acasa.
Nevasta l-a intrebat daca prinsese ceva, iar el i-a raspuns, "N-am prins nimic altceva
decat un pestisor de aur caruia i-am dat drumul inapoi in mare. A grait cu glas de om si
mi-a spus, "Da-mi drumul si iti voi indeplini orice dorinta. Mie mi-a fost mila de el si lam pus inapoi in apa." "Vai, batran prostanac!" a exclamat nevasta. "Iti pica norocul din
cer si tu nu ai atata minte incat sa te bucuri de el." Cu fiecare zi ce trecea, batrana a
devenit tot mai manioasa, si il blestema pe mos de dimineata pana seara, nedandu-i deloc
pace. "Puteai sa-i fi cerut macar o paine!" striga ea la barbatul sau. "Nu mai avem nici
macar o coaja de pita de mancare, ce-o sa ne facem?" Pana la urma, satul de cicaleala
nevestei, mosul s-a intors la malul apei pentru a-i cere pestisorului de aur niste paine.
Imediat ce a ajuns langa apa, a strigat, "Pestisorule, pestisorule! Vino incoace, cu coada ta
inspre mare si capul indreptat catre mine." Nu a durat mult, si pestele a sosit la tarm. "Ce
iti doresti, mosule?" a intrebat el. "Baba mea e suparata pe mine si m-a trimis sa iti cer
niste paine." "Vei avea paine din plin," i-a raspuns pestisorul.
Batranul s-a intors acasa si si-a intrebat sotia daca aveau paine. "Avem o multime de
paine," i-a zis baba, "dar avem un alt necaz. Mi s-a crapat copaia si nu mai am in ce spala
rufele. Du-te la pestisorul de aur si cere-i o alta cada." Omul a facut intocmai. S-a dus la
malul marii si a strigat, "Pestisorule, pestisorule! Vino incoace, cu coada ta inspre mare si
capul indreptat catre mine." Pestisorul de aur s-a ivit de indata. "Ce ai nevoie, mosule?" a
intrebat el. "Baba mea m-a trimis sa iti cer o noua albie de spalat rufele." "Foarte bine," i-

a spus pestele, "intoarce-te acasa si vei gasi o noua copaie."

Imediat ce a trecut pragul colibei sale, nevasta a tipat la el, "Mergi inapoi, si spune-i
pestisorului de aur sa ne faca o casa noua. Nu mai putem trai aici, nu vezi ca o sa cada
peretii peste noi?" Batranul s-a dus iar la tarmul marii si a strigat, "Pestisorule,
pestisorule! Vino incoace, cu coada ta inspre mare si capul indreptat catre mine." Nu a
trecut mult timp si pestisorul s-a aratat, intreband, "Ce iti doresti, mosule?" "Fa-ne o casa
noua," i-a raspuns omul, "nevasta-mea e plina de draci si nu imi da deloc pace. Nu mai
vrea sa traiasca in vechea coliba si zice ca se darama peste ea." "Sus fruntea, mosule," l-a
incurajat pestisorul, "mergi acasa, spune-ti rugaciunile si, in scurt timp, vei avea alta
casa."
Mosul s-a dus intors si a vazut in locul bordeiului o casa nou nouta, din lemn de stejar,
cu streasina maiastru sculptata. Abia a ajuns si nevasta-sa, mai furioasa decat mai
inainte, s-a repezit la el si a inceput sa il boscorodeasca, "Ah, batran neghiob! Nu stii sa-ti
recunosti norocul nici chiar atunci cand este in fata nasului tau! Crezi ca o noua casa ne
este indeajuns? Intoarce-te inapoi la pestisorul tau de aur si spune-i ca nu mai vreau sa fiu
sotie de pescar, ci o mare doamna, in asa fel incat oamenii sa faca ce le poruncesc si sa se
plece inaintea mea ori de cate ori dau cu ochii de mine." Batranul si-a indreptat iar pasii
catre malul marii si a strigat, "Pestisorule, pestisorule! Vino incoace, cu coada ta inspre
mare si capul indreptat catre mine." Pestisorul nu a intarziat multa vreme si l-a intrebat,
"De ce ai nevoie, mosule?" "Baba mea nu inceteaza sa ma bata la cap," i-a raspuns omul.
"Parca a luat-o gaia! Acum nu mai vrea sa fie nevasta de pescar, ci o mare doamna." "Sus
fruntea, mosule," l-a incurajat pestisorul, "mergi acasa, spune-ti rugaciunile si ti se va
implini dorinta."
Batranul s-a intors asadar acasa si, nu mica i-a fost mirarea cand a vazut in locul casei
sale o mare cladire, cu trei etaje. In curte forfoteau o gramada de servitori, mai multi
bucatari bateau in tingiri in bucatarie, iar sotia lui statea pe un jilt inalt, imbracata cu o
rochie de brocart, dand ordine in stanga si in dreapta. "Buna ziua, nevasta," i-a zis omul
nostru. "Vai, ce nerusinare!" a strigat doamna investmantata in brocart. "Cum indraznesti
sa imi spui mie, o mare doamna, nevasta? Slugilor! Duceti batranul asta nerod la grajduri
si dati-i pe spate patruzeci de lovituri de bici ca sa se invete minte!" Numaidecat,
servitorii si-au facut aparitia, l-au insfacat pe batran de ceafa si l-au dus la grajduri. A fost
apoi biciuit pana abia a mai putut sa rasufle. Dupa aceea, femeia l-a facut omul ei de
curte. I s-a dat o matura cu care trebuia sa faca curat prin ograda si a fost trimis sa
manance la bucatarie. Ce viata ducea bietul om! In fiecare zi trebuia sa mature curtea si
daca ii scapa din vedere cea mai mica farama de praf, era dus la grajd si batut peste
spinare cu biciul. "Ce cotoroanta," se gandea el. "I-am adus o avere, iar ea umbla cu nasul
pe sus si nici macar nu ma mai recunoaste de sot."
Odata cu timpul, baba s-a saturat sa fie o mare doamna, asa ca l-a chemat pe mos si i-a
poruncit, "Du-te inapoi la pestisorul de aur, impielitatule, si spune-i ca nu imi mai place
sa fie nevasta de guvernator. Vreau sa fiu regina!" Omul a mers din nou la tarmul marii si
a strigat, "Pestisorule, pestisorule! Vino incoace, cu coada ta inspre mare si capul
indreptat catre mine." "Ce iti doresti, mosule?" l-a intrebat pestisorul. "Baba mea a sarit

calul; nu mai vrea sa fie o mare doamna, ci o regina." "Sus fruntea, mosule," l-a incurajat
pestisorul, "mergi acasa si spune-ti rugaciunile si ti se va implini dorinta." Batranul s-a
intors si, in locul casei cu trei etaje, a zarit un inalt palat cu acoperisul din aur; soldati cu
pustile pe umar marsaluiau in jurul lui, in spatele palatului se gasea o frumoasa gradina,
iar in fata o intinsa si inverzita pajiste pe care defilau numeroase trupe de osteni. Sotia lui,
imbracata ca o regina, statea la un balcon, impreuna cu multi generali si guvernatori,
salutand parada militara. Tobele au inceput bubuie, un solemn mars s-a facut auzit, iar
soldatii au strigat din toata puterea, "Ura!"
Dupa o vreme, baba s-a plictisit sa mai fie regina, asa ca a poruncit sa fie cautat si adus in
fata ei mosul. Ce zarva s-a facut! Generalii pufneau, iar guvernatorii mormaiau si tunau.
"Unde poate sa fie batranul ala?" In cele din urma, a fost gasit in curtea din spatele
palatului, fiind apoi adus in fata reginei. Aceasta i-a spus, "Asculta-ma, impielitatule!
Mergi la pestisorul de aur si zi-i ca nu mai vreau deloc sa fiu regina, ci Stapana Marii,
astfel incat toate marile si toti pestii sa mi se inchine!" Mosul a incercat sa i se
impotriveasca, dar fara folos. Daca nu ii dadea ascultare risca sa i se taie capul. A plecat
asadar, vrand-nevrand, catre mare si, odata ajuns la tarm a strigat, "Pestisorule,
pestisorule! Vino incoace, cu coada ta inspre mare si capul indreptat catre mine." De
aceasta data insa, pestisorul nu s-a mai aratat. Omul l-a mai chemat inca o data. "Sa-l
chem a treia oara?" s-a intrebat el. Dintr-o data, marea a inceput sa murmure si sa
clocoteasca, iar din limpede ce era s-a facut neagra ca smoala. Pestisorul a venit la mal si
a intrebat, "De ce ai nevoie, mosule?" batranul i-a zis, "Baba mea a innebunit si mai tare.
Acum nu mai vrea sa fie regina, ci Stapana a Marii, imparateasa peste ape si
conducatoare a tuturor pestilor." Pestisorul de aur nu i-a raspuns batranului, si-a intors
coada catre el si s-a cufundat in mare.
Mosul s-a intors acasa si nu i-a venit sa-si dea crezare ochilor: palatul disparuse, in locul
lui se afla vechea lui coliba, iar inauntrul casei statea batrana sa nevasta intr-o rochie
zdrentuita. Cei doi au inceput sa traiasca la fel ca odinioara. Mosul a pornit sa isi arunce
din nou plasa in mare, dar, nu a mai reusit niciodata sa prinda vreun pestisor de aur.