PROHODUL DOMNULUI

I MNTUITORULUI NOSTRU
IISUS HRISTOS
Alctuire a Fericitului Theodor Studitul (759-826), stare al Mnstirii Studion din
Constantinopol, Prohodul exist n traduceri romneti ncepnd din sec. al XVIII-lea (Triodul de la Rmnic,
1731), melodiile fiind ns cu mult anterioare. Versiunea care s-a impus (primind mbuntiri succesive pn
azi) este cea din 1836, realizat de Macarie Ieromonahul i de Episcopul Chesarie al Buzului.
Aici am urmat textul atent revizuit dup original al Prohoduluieditat n 2006 de E.I.B.M.B.O.R., dar
am adugat (marcndu-le cubold) strofele eliminate ncepnd din 1948, referitoare la atitudinea evreilor
fa de Iisus Hristos (strofe n care am intervenit minimal, spre a le armoniza cu revizuirea general). Am
semnalat, n note de subsol, i alte modificri pe care textul le-a suferit n acelai sens. Demersul nu
ascunde nici o intenie impur, ci doar dorina de a oferi celor interesai, pe al cror discernmnt mizez,
coninutul integral alProhodului de pn la instaurarea regimului comunist. (R. C.)

PROHODUL a fost CENZURAT pe ascuns de catre Patriarhie.

Au fost eliminate din el 13 strofe pe motiv ca sunt "antisemite"...
- PASAJELE CENZURATE Din STAREA NTI au fost eliminate total:
56. Urmaii lui Iuda,
Din izvor adpai
i cu man sturai demult, n pustiu,
n mormnt l pun pe Hrnitorul lor.
58. ngmfat Israil,
Ucigae popor !
Pentru ce pe Varava, ptima, slobozi,
Iar pe Domnul pentru ce l rstigneti ?
62. Pizmre popor,
Uciga blestemat !
Ruineaz-te mcar, nviind Hristos,
De mahrama i de giulgiurile Lui.
Din STAREA A DOUA au fost eliminate total:
33. Tu, ca Cel ce eti
De via dttor, Cuvinte,
Pe iudei nu i-ai ucis, fiind rstignit;
Ba chiar i pe morii lor i nviezi.
42. O, neam jidovesc
ndrtnic, ce-ai primit arvuna !
Cunoscut-ai ridicarea Bisericii;
Pentru ce dar pe Hristos L-ai osndit ?

51. O, iudeilor !
Ruinai-v mcar de morii
nviai de Dttorul vieii lor,
Cel pe Care, plini de pizm, L-ai ucis.
(Acesta din urm este singurul caz n care nu a avut loc o eliminare total, ns - esenial pentru
manipulatori - a fost schimbat "O,iudeilor !" cu "Fariseilor" !!!).
61. Cel fr de-nceput,
Venice Printe, Fiu i Duh Sfnt,
ntrete stpnirea mpratilor
mpotriva dumanilor, ca un bun.
Din STAREA A TREIA au fost eliminate total:
7. Cei hrnii cu man
Lovesc cu piciorul
n Binefctorul.
9. O, ce nebunie !
Pe Hristos omoar
Cei ce-au ucis pe profei.
12. Zis-a neleptul:
"Groap-adnc este
Gtlejul jidovilor."
13. La viclenii jidovi,
Cile lor strmbe
Curse i ciulini sunt.
24. Pier rstignitorii,
mprate-a toate,
Dumnezeiescule Fiu.
25. Toi pier, mpreun,
n groapa pierzrii,
Brbaii sngiuirilor.
Acum va voi atasa varianta integrala a Prohodului.

Asa arata Prohodul inainte sa il cenzureze Patriarhia...

PROHODUL DOMNULUI DUMNEZEULUI I MNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Un patriarh ortodox condamn

ecumenismul. Un sinod ortodox a dat
anatemei pe ecumenisti
16 May 2012 21 Comments

Intr-un
interviu
acordat ziarului atenian Orthodoxos Typos (1972, nr. 170), Patriarhul Alexandriei,
Nicolae VI (1968-1986) s-a pronuntat foarte categoric impotriva miscarii ecumenice: Eu
condamn ecumenismul si il consider nu doar o erezie, ci o pan-erezie un cuib al
tuturor ereziilor si relelor credinte. Cunoastem bine fortele anticrestine care dirijeaza
din culise ecumenismul Ecumenismul este indreptat impotriva Ortodoxiei. El
reprezinta astazi cel mai mare pericol, deopotriva cu necredinta epocii noastre,
divinizand
afectiunile
si
placerile
materiale.
In timp ce toate Bisericile Ortodoxe locale participa la actiunile C.E.B., aparatorii fermi ai
Ortodoxiei sunt incurajati in zelul lor de aceste cuvinte pline de barbatie ale ierarhului
din Alexandria: Salut si binecuvantez pe toti clericii si mirenii care lupta impotriva
ecumenismului!. Patriarhul a adresat de asemenea Sfantului Sinod al Bisericii din Elada
apelul de a iesi din C.E.B.
n ciuda tuturor cuvintelor si asigurarilor scrise, dialogul dragostei nu este sincer.
Noi nu credem ntr-o dragoste ce se demonstreaz n culise. Cci dac e s lum n
seam nchiderea locasurilor ortodoxe n Cehoslovacia, n Polonia si alte actiuni, vom

vedea casa-numitul dialog al dragostei nu este dect o curs pentru ortodoci. Fiul
rtcit n-ar trebui s vorbeasc de iubire, ci doar de pocint.
Anatema data ecumenismului
Mult mai consecvent actioneaza Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei[1],
care in august 1983, imediat dupa Adunarea de la Vancouver, a predat anatemei
ecumenismul.
Anatema celor care se ridica impotriva Bisericii Ortodoxe si sustin ca Biserica lui Hristos s-a
impartit in asa-zise ramificatii, ce difera una de alta dupa doctrina si modul de viata, sau ca
Biserica nu a existat in chip vazut, ci se va constitui abia in viitor, cand toate ramificatiile, sau
partile, sau confesiunile si chiar toate religiile se vor uni intr-un singur trup. Anatema si celor
care nu deosebesc Preotia si Tainele Bisericii de preotia si tainele ereticilor, dar afirma ca botezul
si euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mantuire. De aici anatema si celor ce comunica in
mod constient cu ereticii amintiti sau sustin, propaga si iau apararea ereziei ecumeniste proaspat
aparute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a crestinilor scindati!
Textul anatemei, desi succint, este destul de clar, asa incat nu are nevoie de comentarii.
Este, pana acum, unica anatema pronuntata la nivel oficial impotriva ereziei ecumenice
contemporane!
Biserica Ortodoxa a ramas neinvinsa si neatinsa in fata furtunilor vremii, fie si ca turma
mica (Lc. 12, 32), dar care a lucrat peste tot ca o drojdie buna (Lc. 13, 21). Ea exista si azi
si va exista si in timpurile venirii Antihristului, intarita nevazut de Hristos Mantuitorul
(Mt. 28,20). In ea au fost mantuiti, se mantuiesc si vor fi mantuiti, pana la sfarsitul lumii,
toti fiii lui Dumnezeu credinciosi lui Hristos, luminand in mucenicie tacuta si tainuita
pentru
adevarul
lui
Hristos
si
dreptatea
lui
Dumnezeu!
Acesti cu adevarat dreptcredinciosi fii ai lui Dumnezeu nu se cred deloc fara de prihana.
Ei isi simt adanc vina in fata lui Domnului, se roaga mereu pentru iertarea pacatelor si
se calauzesc dupa parerea binecuvantata, pe care o exprima Sfantul Teofan Zavoratul in
scrisorile adresate fiilor sai duhovnicesti, dornici de mantuire:
Adevarul lui Dumnezeu nu poate fi strambat. El nu este al nostru, ci ne-a fost dat. Datoria noastra
este sa-l marturisim si sa-l aducem tuturor curat, asa cum a ajuns la noi din gura lui Dumnezeu. De
trait, traim rau; cel putin Adevarul lui Dumnezeu sa-l propovaduim fara amestec strain, si tot ar fi
bine!
In acelasi spirit se pronunta si marele aparator al Ortodoxiei, Sfantul Marcu Mitropolitul
Efesului:
Vom marturisi pana la ultima suflare, cu toata cutezanta, acea buna chezasie a Sfintilor Parinti
Credinta marturisitoare pe care o cunoastem din copilarie, careia la inceput i-am dat glas si cu care,
la sfarsit, vom pleca de aici, luand cu noi cel putin Ortodoxia!

(frgament din ORTODOXIA SI ECUMENISMUL, de Arhimandrit Serafim Alexiev,

Arhimandrit Serghie Jazadjiev)
TALMACIREA ANATEMEI data de Sinodul Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse din
afara Rusiei[1], 1983, iscalita de toti episcopii, spre a fi mereu adaugata la sfarsitul
anatemelor insirate in Credinta Ortodoxiei, praznuita in prima Duminica a
Postului Mare, Duminica Ortodoxiei
Biserica Ortodoxa Rusa de peste hotare, condusa in acest moment de mitropolitul
Filaret, se marturiseste ca fiind o parte de nedespartit a Bisericii istorice a Rusiei. Ca
Biserica Locala are dreptul sa-si tina soboarele obisnuite si sa dea hotarari ce sunt
obligatorii in totalitate pentru toti fii ei imprastiati in intreaga lume. Timpul va arata
daca celelalte Biserici Locale vor accepta hotararea noastra privind Ecumenismul, chiar
daca la vremea lor, hotararile celor zece Sinoade Locale au fost acceptate de catre toti, si
au fost inscrise in Cartea Canoanelor Sfintilor Apostoli, ale Sfintelor Sinoade
Ecumenice si Locale si ale Sfintilor Parinti a Bisericii Sobornicesti Cat priveste
Ecumenismul, fiecare Biserica Locala a avut timp suficient in decursul ultimei sute de
ani pentru a-l studia, si daca o anume Biserica Locala isi bazeaza invataturile si viata pe
canoanele Sfintilor Apostoli, pe canoanele tuturor Sinoadelor Ortodoxe, atunci nu poate
decat sa recunoasca faptul ca Ecumenismul s-a format intr-una din ereziile care au
existat din totdeauna, atat in trecut cat si in prezent, si numeste aceasta unitate o
biserica. O astfel de manifestare este deja pe deplin a Antihristului.
Astfel, dand Anatema, ne-am protejat turma de aceasta ispita apocaliptica, si in mod
neintentionat am ridicat o intrebare profunda constiintei tuturor Bisericilor Locale, pe
care trebuie mai devreme sau mai tarziu sa o solutioneze intr-un fel sau altul. Viitoarea
lor soarta duhovniceasca va depinde de raspunsul la aceasta intrebare. De jure [de
drept] Anatema care a fost data de noi are un caracter strict local al Bisericii Ortodoxe
Ruse de peste hotare, dar de facto [de fapt] are o semnificatie istorica imensa, pe plan
universal, istoric si ecleziastic, exact fiindca Ecumenismul este o erezie de scara
mondiala. Aceasta pozitie a Bisericii Ortodoxe Ruse de peste hotare este vadit constiinta
tuturor ortodocsilor. Pentru noi, este o cruce grea pusa asupra noastra de Domnul. Dar
nu mai putem pastra tacerea, caci tacerea in continuare ar echivala cu o tradare a
adevarului, de care tradare sa ne izbaveasca Domnul pe noi toti.
Arhiepiscop Vitalie de Montreal
_________
[1]Pe 2 iunie 2005, a fost anunat simultan pe siturile oficiale ale BORR(Biserica
Ortodoxa din afara Rusiei) i ale Patriarhiei Moscovei c discuiile pentru reapropiere a
dus la reluarea complet a relaiilor dintre cele dou Biserici, Bisericii Ortodoxe Ruse
din afara Rusiei urmnd s i se acorde statutul de autonomie asa cum este consemnta
pe wikipedia. BORR este n comuniune liturgica cu toate bisericile ortodoxe, n virtutea

faptului c din mai 2007 este n comuniune cu Biserica Ortodoxa Rusa. Prin urmare
acestia revenind sub ascultare si comuniune cu Patriarhia Moscove.

La doi ani dupa raportul nostru, Sfanta Adunare a Episcopilor Bisericii Ortodoxe Sarbe
a hotarat in Sfantul Sinod intrunit in mai-iunie 1997, caBiserica Sarba sa se retraga
din CMB, adica a hotarat ca Biserica Sarba sa nu mai fie membru organic al
acestei organizatii. In explicarea acestei hotarari, episcopii au afirmat ca, Consiliul
Mondial al Bisericilor a fost creat ca o exprimare a dorintei de intemeiere a unei biserici
unite, indeosebi in randul fractiunilor din lumea protestanta (incepand cu 1910).
Precum am vazut, bisericile ortodoxe, fiecare in felul sau, au participat regulat la asazisa Miscare Ecumenica, indeosebi dupa 1920, pentru a implini porunca lui Hristos ca
toti sa fie una (Ioan 17:11).
La inceputuri, au participat la ecumenism teologi de seama, precum Sfantul episcop
Nicolae al Zicai, episcopul Irineu Cirici al Backai, episcopul Irineu Djordjevici al
Dalmatiei, protoprezviterul Gheorghe Florovski, preotul Dumitru Staniloae si altii. Cu
fiecare ocazie, ei marturiseau hotarat Vesnicul Adevar si pozitia teologiei ortodoxe:
Fara unitate de credinta nu exista unitate in Biserica Trup divino-uman al lui Hristos,
si nici nu va putea exista vreodata. La toate intrunirile si adunarile ecumenice, sfintiile
lor si-au desprins pozitiile si hotararile lor ortodoxe in concluzii separate. Doar mai
tarziu, dupa formarea CMB, acest principiu a fost treptat abandonat si
reprezentantii ortodocsi si-au amestecat tot mai mult opiniile cu concluziile
si deciziile comune, in esenta neortodoxe. Acest fapt se dovedeste mai ales prin
lucrarea prezentata Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, care explica si
indreptateste hotararea de retragere din CMB precum urmeaza:
1. Pentru ca CMB a inceput sa-si neglijeze in activitatile sale pozitia initiala in ce priveste
unitatea
de
credinta,
ca
o
pre-conditie
a
unitatii
Bisericii;
2. Pentru ca acest Consiliu a inceput sa aiba natura si statutul unei superbiserici si se comporta in duhul acesta, acceptand practic in activitatile sale
teoria anglicana a ramurilor, inacceptabila pentru Ortodoxie, si mai recent

numita teoria traditiilor crestine, potrivit careia traditiile unor secte protestante
(create, de pilda, in secolul trecut) sunt egale si socotite la fel cu Traditia vie a Bisericii
Ortodoxe Rasaritene, care exista neintrerupt din timpurile apostolice;
3.
Pentru
ca CMB
este
tot
mai
influentat
de
secularism;
4. Pentru ca prin organizarea CMB, in care comunitatile protestante detin majoritatea
covarsitoare, Biserica Ortodoxa nu poate fi reprezentata corespunzator devenind
minoritara
si
fara
putere
in
a
influenta
hotararile
CMB;
5. Deoarece chestiunile credintei si randuielilor, precum si unitatea in credinta si in
adevarata si unica Biserica a lui Hristos sunt tot mai neglijate in cercurile oficiale al
CMB din pricina pragmatismului si a politicilor seculare de zi cu zi;
6. Pentru ca cercurile oficiale ale miscarii ecumeniste sunt dominate de duhul si
organizarea sincretismului religios, in implementari si expresii practice
(indeosebi
dupa
adunarile
generale
de
la
Uppsala
si
Canberra);
7. Pentru ca in loc sa incerce a reduce deosebirile dogmatice si canonice existente, in
duhul ecumenismului, unii din cei mai importanti membri ai CMB (cum ar fi Biserica
Anglicana)introduc noi traditii si practici bisericesti pe care le indreptatesc
canonic, obiceiuri care primejduiesc invataturile evanghelice si intreaga traditie crestina
a Rasaritului si a Apusului (de exemplu, hirotonirea femeilor in episcopi si
preoti), creand o neo-biserica cu ordine, ecleziologie si morala cu totul
apostata;
8. Pentru ca CMB tolereaza in randul membrilor sai unele comunitati crestine care
accepta si binecuvanteaza practici sexuale nefiresti si impotriva naturii (cununia
persoanelor de acelasi sex lesbiene, homosexuali) ce sunt rusine chiar si a le
auzi;
9. Pentru ca acest duh ecumenist, sincretist si secularist se transmite si in anumite
cercuri ortodoxe, indeosebi in randul diasporei si in zonele mixte, unde intercomuniunea si rugaciunile impreuna cu neortodocsii au devenit o practica
frecventa o practica care tagaduieste insasi invataturile Sfintilor
Parinti privind gandirea si vietuirea in Biserica (avand o lucrare de zdruncinare asupra
firii
Bisericii);
10. Pentru ca apartenenta organica in CMB pricinuieste sminteala si
dezbinari puternice in randul bisericilor ortodoxe locale slabind unitatea
Ortodoxiei (in loc sa contribuie la unitatea pan-crestina, acest fel de
participare primejduieste direct unitatea din sanul Bisericii Ortodoxe, lasand
deoparte
ereticile
invataturi
promovate
prin
aceste
participari!);
11. Pentru toate motivele date mai sus, Biserica Ortodoxa Sarba, marturisitoarea si

pazitoarea credincioasa (impreuna cu celelalte biserici ortodoxe locale) a credintei si

invataturii Bisericii celei una, sfinte, sobornicesti si apostolice a lui Hristos, isi anunta
retragerea din CMB si renunta la a mai fi MEMBRU ORGANIC al acestei
organizatii (asa cum au hotarat Patriarhia Ierusalimului si Biserica Georgiei). Facand
acestea, totusi, Biserica Sarba nu renunta sa continue a lucra pentru unirea tuturor si
sa continue a coopera cu toti, incluzand lucrul impreuna cu CMB in domeniul umanitar,
precum si in alte domenii de raspundere inter-crestina, pentru pace, dreptate si unitate
intre
oameni
si
statele
lumii.
12. Tinand cont ca aceasta hotarare va influenta nu doar viata si misiunea Bisericii
Sarbe, ci si a Ortodoxiei in general si misiunea mantuitoare a Bisericii in lume,
Adunarea Episcopilor Bisericii Sarbe a hotarat ca inainte de retragerea definitiva, sa
trimita mai intai aceste pozitii si temeiuri Patriarhului Ecumenic al Constantinopolei si
tuturor conducatorilor bisericilor ortodoxe locale, cu propunerea si cererea ca sa fie
convocata cat mai curand o Conferinta Pan-Ortodoxa, privind participarea
viitoare a Bisericilor Ortodoxe in general la Consiliul Mondial al Bisericilor.
Doar dupa aceasta consultare, biserica noastra locala va adopta o pozitie finala asupra
chestiunii si o va impartasi tuturor.
Aceasta declaratie a fost elaborata in anul 1997, dar din pacate, un an mai tarziu, din
cauza presiunilor politice, si impotriva deciziei de la Sopocani, unde mai multi clerici si
monahi au sustinut-o, Biserica Serbiei nu o va mai sustine in 1998, cand a fost
intrebata din nou asupra problemei.