A fost...

Scumpi copii, dupa vacana,

Va mai amintii de Zdreana,
Cel cu ochii de faiana,
Cum l-am scris i l-ai citit?
Cte unul, ci ai fost,
L-nvaa i pe de rost.
Rasfaat i mult iubit
Zdreana-al nostru a murit.
Ramasese din frumosul
Prieten bun, pielea i osul.
i pierduse i mirosul
i vederea, chiopatnd
i caznd din cnd n cnd.
Ma striga din glod i apa
Sa-l mai scot din cte-o groapa,
Aducndu-i poate-aminte
De un drum de mai nainte
O lua strmb printre strujani
Dnd cu botu-n bolovani,
Pentru ca nti i-nti
Sa-l ridic i sa-l mngi.
Zdreana, fara sa ma vada,
Ma tia cam prin livada.
Sufar de atunci cumplit
Sa tiu Zdreana ca-a murit.
Plnge sufletul din mine.
l atept i nu mai vine.
Mai aflai, i nu e bine,
Ca ce fuse nu mai vine.
Vremea deapana i toarce
i ce-a fost nu mai se-ntoarce.

Seara
Un pianjen, ca un neg,
Umbl lung, n ase peri.
Abia-l vezi i e ntreg
Cu nevoi i cu dureri.
Vine de la munca lui,
Nu se-neal de picior.
l ateapt, colo-n cui,
Casa prins de urcior.
Nu
Nu
De
De

m vede, nu m are,
m tie de nimic,
ce-oi fi att de mare?
ce-i el att de mic?

Ex libris
Carte frumoas, cinste cui te-a scris
ncet gndit, ginga cumpnit;
Eti ca o floare, anume nflorit
Minilor mele, care te-au deschis.
Eti ca vioara, singur, ce cnt
lubirea toat pe un fir de pr,
i paginile tale, adevr,
S-au tiprit cu litera cea sfnt.
Un om de snge ia din pisc noroi
i zmlislete marea lui fantom
De reverie, umbr i arom,
i o pogoar vie printre noi.
Dar jertfa lui zadarnic se pare,
Pe ct e ghiersul crii de frumos.
Carte iubit, fr de folos,
Tu nu rspunzi la nici o ntrebare.