Sunteți pe pagina 1din 10

olitici comerciale. Instrumente si masuri de politica comerciala.

3.1. Politici comerciale - definire si obiective

Politica comerciala reprezinta o parte a politicii economice a unui stat care se refera la
relatiile economice internationale ale acestuia. Ca atare, politica comerciala cuprinde totalitatea
reglementarilor (juridice, administrative, fiscale, bugetare, financiare, bancare, valutare, etc.)
adoptate de un stat in scopul, fie al promovarii, fie al restrangerii schimburilor comerciale
externe, precum si al protejarii economiei nationale in fata concurentei straine.
Politica comerciala indeplineste urmatoarele functii principale:
-

promovarea relatiilor economice externe, respectiv promovarea exporturilor,

protejarea economiei nationale in fata concurentei strine, ceea ce presupune


controlarea si reglementarea importurilor,

realizarea unui echilibru al balantei comerciale si de plati externe, precum si cresterea


rezervelor valutare ale statului.

Politica comerciala a unui stat cuprinde urmatoarele categorii de instrumente si masuri:


a)

masuri de politica comerciala tarifara (vamala)

b)

masuri de politica comerciala netarifara

c)

masuri de politica comerciala de stimulare (promotionala) a exporturilor

In general, primele doua masuri se adreseaza cu prioritate importurilor, in timp ce ultima


masura vizeaza exporturile.

3.2.

Instrumente de politica comerciala tarifara (vamala)

Politica vamala a unui stat consta in reglementarile adoptate de acesta, referitoare la intrarile
sau iesirile marfurilor in/din tara, fapt care implica: contolul marfurilor si a mijloacelor de

transport la trecerea frontierei de stat, indeplinirea formalitatilor vamale si plata taxelor vamale
(impunerea vamala).
Principalul instrument al punerii in practica a politicii vamale este tariful vamal, care cuprinde
taxele vamale percepute asupra marfurilor importate (sau exportate), precum si legile, codu
131h75b rile si regulamentele vamale. Tarifele vamale difera in functie de state.
Impunerea vamala indeplineste trei functiuni:
-

de natura fiscala - taxele vamale sunt o sursa de venit pentru bugetul statului,

de natura protectionista - taxele vamale protejeaza economia nationala de concurenta


straina,

de negociere - statele pot negocia intr-un cadru bilateral sau multilateral concesii
vamale reciproce sau nereciproce.

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de state asupra marfurilor ce trec granita
vamala a acestora. Asadar, taxele vamale sunt instrumente de politica comerciala de natura
fiscala, ce constituie o sursa de venit pentru bugetul statului, avand o influenta directa asupra
pretului marfurilor ce fac obiectul importului sau exportului respectiv.
Taxele vamale se clasifica dupa urmatoarele criterii:
a)

dupa scopul impunerii (respectiv nivelul impunerii)

b)

dupa obiectul impunerii (sau felul operatiunii de comert exterior)

c)

dupa modul de percepere

d)

dupa modul de stabilire

a)

b)

Dupa scopul impunerii, taxele vamale se clasifica in:


-

taxe vamale cu caracter fiscal, care au in general un nivel mai redus, scopul acestora
fiind obtinerea de venituri pentru buget,

taxe vamale cu caracter protectionist, care au un nivel mai ridicat, intrucat ofera
protectie pietei interne in fata concurentei straine a marfurilor importate.

Dupa obiectul impunerii, taxele vamale sunt:

- taxe vamale de import, se percep asupra marfurilor importate, atunci cand acestea
trec
granita vamala a tarii importatoare. Ele protejeaza produsele nationale fata de
marfurile straine, contribuind la cresterea preturilor acestora, diminuandu-le competitivitatea.

Taxele vamale de import au cea mai mare raspandire pe plan international, se aplica pe perioade
lungi de timp si au un nivel mai ridica decat cele de export sau de tranzit.
-

taxele vamale de export se percep de stat asupra marfurilor exportate si urmaresc doua
obiective: a) cresterea pretului produselor respective pe piata internationala, sau b)
limitarea unor exporturi (de regula a unor produse neprelucrate - materii prime sau
produse agricole), urmarind dezvoltarea anumitor ramuri industriale nationale pentru care
exista baza de materii prime.

taxele vamale de tranzit, se percep de catre stat asupra marfurilor straine care
traverseaza teritoriul vamal al statului respectiv. Acestea nu au o raspandire foarte larga,
iar atunci cand se percep au un nivel scazut.

c) Dupa modul de percepere, taxele vamale sunt de trei catgorii:


-

taxe vamale ad-valorem

taxe vamale specifice

taxe vamale mixte

Taxele vamale ad-valorem se percep de catre stat asupra valorii vamale a marfurilor importate
(sau exportate) sub forma unor cote procentuale care se raporteaza la valoarea vamala a
marfurilor respective.

Taxele vamale specifice sunt percepute de stat pe unitatea de masura fizica a marfurilor
importate sau exportate si se stabilesc sub forma unei sume absolute exprimate in moneda tarii
respective. Practicarea acestui procedeu este mai greoi decat aplicarea taxelor ad-valorem,
deoarece implica existenta unui tarif vamal foarte detaliat, in permanenta revizuibil si supus
completarilor.

Taxele vamale mixte se percep atunci cand taxele ad-valorem nu sunt destul de protectioniste,
astfel ca pe langa acestea se mai percepe o taxa vamala specifica (cand preturile inregistreaza
importante scaderi).

d) Dupa modul de stabilire sau dupa modul de fixare de catre stat, taxele vamale se impart in
patru categorii:
-

autonome (sau generale)

conventionale (sau contractuale)

preferentiale (sau de favoare)


de retorsiune (sau de raspuns), acestea cunoscand doua forme, respectiv: taxe antidumping si taxe compensatorii.

Taxele vamale autonome sunt stabilite de catre stat in mod independent, percepandu-se, de
regula, asupra marfurilor importate din tarile cu care statul respectiv nu are incheiate acorduri
comerciale si nu aplica clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale conventionale se stabilesc de catre stat prin intelegeri cu alte state, conform
clauzelor din acordurile bilaterale sau multilaterale incheiate. De regula se aplica intre statele
care isi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate. Ca atare, acestea sunt mult mai
reduse decat taxele autonome si, in general, au facut obiectul negocierilor tarifare in cadrul
GATT (Acordul General pentru Tarife si Comert) si, respectiv OMC (Organizatia Mondiala a
Comertului). Clauza natiunii celei mai favorizate reprezinta acea prevedere inscrisa in acordurile
comerciale si de plati prin care partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc toate avantajele
pe care le-au acordat sau le vor acorda tarilor terte in domeniul relatiilor economice, in general,
si comerciale, in special.

Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse (uneori sunt nule) si se aplica anumitor marfuri
importate din anumite tari, fara a putea fi extinse. Acestea exprima un regim de favoare, fiind o
derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate.

Taxele vamale de retorsiune (de raspuns) se aplica de catre stat ca raspuns la politica
comerciala neloiala a altor state (politica de dumping sau politica de suventionare a exporturilor).
Ca urmare, aceste taxe pot fi: taxe anti-dumping sau taxe compensatorii, si se percep ca taxe
vamale suplimentare, peste cele in vigoare. Ele au un nivel prestabilit pe care nu-l pot depasi,
respectiv taxele anti-dumping nu pot depasi marja de dumping (diferenta dintre pretul
international si pretul de dumping - mai redus -), iar taxele compensatorii nu pot depasi nivelul
subventiei de export (sau primei de export).

Tariful vamal este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale,
precum si taxele vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupe de produse. Tariful vamal
cuprinde si produsele scutite de impunere vamala la importul lor pe teritoriul vamal al tarii
respective. Teritoriul vamal este spatiul geografic in interiorul caruia se aplica un anumit regim
vamal si o anumita legislatie vamala.
Tariful vamal cuprinde o clasificare a marfurilor, avand la baza originea acestora (animala,
vegetala, minerala) si gradul lor de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite), sau
o combinatie a acestor doua criterii.

Tarifele vamale sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT (cu conditia de a nu
fi prohibitive), cu ajutorul carora se protejeaza piata interna de concurenta straina si pe baza
carora se pot negocia concesii tarifare sau se pot institui masuri discriminatorii inrelatiile cu
anumite state.

3.3.

Instrumente de politica comerciala netarifara

Barierele netarifare reprezinta un complexde masuri de politica comerciala care impiedica,


limiteaza sau deformeaza fluxul international de bunuri si servicii in scopul protejarii pietei
interne de concurenta straina si/sau echilibrarea balantei de plati.
GATT a clasificat aceste bariere in cinci mari grupe:
a)

bariere care implica o limitare cantitativa directa a importurilor (restrictii cantitative la


import)

b)

bariere care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor

c)

bariere care decurg din formalitatile vamale si adminstrative la import

d)

bariere care decurg din participarea statului la activitatile comerciale

e)

bariere care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene
(obstacole tehnice)

a) Bariere netarifare care implica limitarea cantitativa directa a importurilor.


-

Interdictiile la import interzic total sau partial, pe o perioada limitata sau nelimitata,
importul anumitor produse. In acest caz sunt avantajati producatorii interni, fiind scutiti
de concurenta straina.

Contingentele de import reprezinta plafoane maxime cantitative sau valorice admise la


importul anumitor produse sau grupe de produse, pe o perioada limitata de timp ( de
regula un an). Acestea pot fi globale, fara a se specifica tara de provenienta, sau
bilaterale, aplicabile pentru o anumita tara.

Licentele de import sunt autorizatii acordate de stat firmelor importatoare pentru un


anumit produs sau grupa de produse, valabile pe o anumita perioada de timp. Acestea pot
fi automate, cand cererea de import este acceptata automat si vizeaza produse liberalizate
la import, sau neautomate (de administrare a restrictiilor cantitative), cand se acorda
selectiv, in functie de produs sau tara de origine, vizand produse neliberalizate la import.

Limitarile voluntare la export (sau autolimitarile la export) reprezinta limitari la export


acceptate de tarile exportatoare. In caz contrar, ar exista posibilitatea ca tarile
importatoare sa aplice contingente la import mai restrictive si mai dezavantajoase, pe o
perioada mai lunga de timp.

Acordurile privind comercializarea ordonata a produselor reprezinta restrictii


cantitative stabilite pe baza de negocieri oficiale bilaterale sau multilaterale, si care
implica, pe langa restrictiile voluntare la export, si alte prevederi privind preturile, clauze
de salvgardare, etc. In acst caz, participarea guvernelor este deschisa si oficiala.

b) Bariere netarifare care implica limitarea indirecta a importurilor prin mecanismul preturilor:
-

Prelevarile variabile la import (taxele de prelevare), se practica in cadrul politicii


agricole comunitare a UE, vizand importurile de produse agricole din terte tari. Acestea
sunt un fel de taxe vamale suplimentare, care se calculeaza ca diferenta intre pretul de
import si pretul comunitar al produselor respective, pret care, de regula, este mai ridicat
decat pretul international. In masura in care preturile internationale scad fata de preturile
comunitare, taxele de prelevare cresc, si invers, prin aceasta ele avand un rol protectionist
mai eficient decat taxele vamale obisnuite.

Preturile minime si maxime la import . Preturile minime la import se folosesc in cazul


in care produsele indigene au costuri de productie mai ridicate decat cele ale concurentei,
sau daca preturile pe piata internationala scad, produsele externe devenind mai
competitive. In acest caz tarile importatoare stabilesc preturi minime de import, care sunt
foarte apropiate de nivelul preturilor interne cu ridicata la produsele indigene, urcand
astfel preturile de import ale produselor respective. Se urmareste protejarea ramurii
industriale sau agricole vizate. Preturile maxime la import se folosesc in cazul in care
unele tari incearca o ridicare artificiala a preturilor anumitor produse pe care le exporta..
Ca raspuns, tarile importatoare stabilesc preturi maxime de import, limitand nivelul
acestora, astfel incat sa nu depaseasca preturile produselor indigene similare.

Impozitele indirecte si alte taxe cu caracter fiscal (ajustarile fiscale la frontiera)


denumite si bariere paratarifare. Acestea pot imbraca mai multe forme, printre care: taxa
asupra valorii adaugate (TVA este un impozit general de consum care se percepe la
fiecare stadiu al circulatiei marfurilor, aplicandu-se de fiecare data numai la valoarea nou
adaugata a fiecarui stadiu), taxa in cascada (se percepe pentru fiecare stadiu al circulatiei
marfurilor, dar se aplica la intreaga valoare a marfii, avand un caracter cumulativ), taxa
de acciza (impozit perceput la produsele ce constituie proprietatea statului - bauturi,
tutun, petrol, etc.), taxe oculte (percepute asupra bunurilor de consum productiv echipamnete, mijloace de transport, etc), taxe portuare (percepute asupra documentelor
de transport), taxe sanitare, taxe consulare, etc.

Taxele de retorsiune (taxele anti-dumping si taxele de retorsiune) se aplica ca masuri


de raspuns fata de o politica comerciala neloiala (de dumping sau de subventionare a
exporturilor).

Depunerile prealabile in valuta la import, prevad obligatia importatorilor de a depune


in contul organelor vamale o anumita cota in valuta din valoarea probabila a viitorului
import.Sumele depuse nu sunt purtatoare de dobanda, astfel ca importatorul va cauta sa
compenseze acest lucru, fie prin ridicarea preturlui la produsul importat, fie prin
negocierea unui pret mai scazut cu exportatorul. Aceasta masura descurajeaza de regula
importurile.

c) Bariere netarifare care decurg din formalitatile vamale si administrative privind importurile.
Acestea cuprind:
-

evaluarea marfurilor in vama (evaluarea vamala), caz in care organele vamale


utilizeaza drept baza de impunere, cel mai ridicat pret din cele practicate la produsul
importat (conform GATT exista cinci metodologii de evaluare vamala)

utilizarea documentelor numeroase si complicate, precum si a formalitatilor greoaie la


import, care impiedica schimburile comerciale internationale.

d) Bariere netarifare care implica participarea statului la activitatile comerciale. In cazul acestora
se disting:
-

achizitiile guvernamentale, respectiv bunuri si servicii cumparate de stat, ce devin


bariere netarifare daca dau prioritate firmelor nationale comparativ cu cele straine,

comertul de stat, prin care unitatile economice de stat beneficiaza de avantaje privind
impunerea fiscala sau de alta natura in raport cu firmele particulare,

monopolul statului asupra importurilor unor produse de prima importanta


economica(cereale, titei, medicamente, etc.), fapt ce permite limitarea importurilor
respective.

e) Barierele netarifare care decurg din standardele aplicate produselor importate si celor indigene
(obstacole tehnice). Din aceasta grupa fac parte:
-

normele sanitare si fitosanitare, care prevad conditii obligatorii si extrem de severe


pentru marfurile importate,

normele de securitate, ce cuprind conditii de calitate, prescriptii tehnice, de igiena, de


securitate,

normele de ambalare, marcare,etichetare, care ocazioneaza cheltuieli suplimentare si


adesea intarzieri in derularea contractelor

3.4.

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor

Politica comerciala promotionala si de stimulare a exporturilor rezida in totalitatea


instrumentelor si masurilor adoptate atat de stat, cat si de firmele producatoare si de export, in
scopul impulsionarii exportului global al unei tari.

Menirea acestor reglementari este de a influenta potentialii importatori, de a creste


competitivitatea marfurilor exportate si de a cointeresa firmele exportatoare.
Acestea sunt , de regula, masuri ce se iau la nivel macroeconomic, si care imbraca o serie de
forme concrete, cum ar fi:
-

negocierea si incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale si de


plati, acorduri de cooperare economica internationala si alte conventii economice,

participarea la targuri si expozitii internationale in strainatate sau organizarea acestora


in tara,

stabilirea de reprezentante comerciale in tarile partenere si organizarea de agentii


comerciale in strainatate,

prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, acordarea de


consultanta si asistenta tehnica de specialitate

promovarea unor diverse forme de publicitate externa pentru produsele de export.

Masurile de stimulare a exporturilor la nivel macroeconomic sunt clasificate in:


a)

masuri de natura bugetara,

b)

masuri de natura fiscala

c)

masuri de natura financiar-bancara

d)

masuri de natura valutara

a) Masurile de natura bugetara au drept scop sporirea competitivitatii marfurilor exportate si


cresterea cointeresarii producatorilor si exportatorilor. Acestea imbraca trei forme:
-

Subventiile directe de export reprezinta sume de bani acordate agentilor economici


pentru rentabilizarea activitatii de export, atunci cand preturile pe piata mondiala se
situeaza la nivelul costurilor de productie .

Primele de export sunt acordate de catre stat exportatorilor care realizeaza volume
ridicate la export sau exporta produse de mare importanta economica,

Alte instrumente bugetare - subventiile indirecte de export vizeaza stimularea


intreprinderilor mici si mijlocii in activitatea de export. Se acorda astfel facilitati in
domeniul: informational, asistenta tehnica de specialitate, efectuarea de studii si cercetari
de piata de catre institutii de specialitate, organizarea de campanii de promovare de catre
stat, etc.

b) Masuri de natura fiscala. Acestea urmaresc cresterea competitivitatii exporturilor pe seama


reducerii sau eliminarii anumitor taxe sau impozite, avand drept scop cointeresarea exportatorilor
prin cresterea castigului net realizat la export. Aceste masuri cuprind doua mari categorii de
reglementari:
-

Facilitati fiscale acordate pentru marfurile exportate, care imbraca forma scutirii,
reducerii sau restituirii impozitelor pe circulatia marfurilor. Acestea se acorda selectiv, in
functie de importanta exportului pentru economie, si sunt de regula, direct proportionale
cu gradul de prelucrare al marfurilor exportate. In aceasta categorie este inclus
si importul cu scutirea conditionata a taxelor vamale, caz in care produsele importate
urmeaza a fi incorporate in marfuri destinate exportului. Aceasta forma de stimulare se
numeste drawback.

Facilitati fiscale acordate exportatorilor, care imbraca forma scutirii sau reducerii
impozitului pe venitul provenit din exporturi. Acestea sporesc cointeresarea
producatorilor si exportatorilor, fiind un fel de prime indirecte de export.

c) Masuri de natura financiar - bancara. Aceste masuri au luat o amploare deosebita in ultimul
deceniu, datorita cresterii concurentei pe plan mondial. Principalele parghii utilizate in acest
domeniu sunt:
-

Creditul de export, are un rol important in stimularea exporturilor cu valoare ridicata,


si imbraca trei forme: creditul cumparator, care este acordat direct importatorului de catre
o institutie specializata de creditare (banca sau consortiu bancar), creditul furnizor, care
este acordat direct importatorului de catre furnizor (respectiv, exportator care la randul
sau este creditat de o banca pentru contravaloarea contractului) si liniile de credit, care
reprezinta o forma mai complexa a creditului cumparator. O linie de credit poate fi
deschisa de catre o institutie bancara din tara exportatorului in favoarea unei banci,
institutii financiare sau organizatii comerciale din tara importatorului. Acestea sunt
deschise in baza unor acorduri interguvernamentale incheiate intre tara exportatoare si
cea importatoare. In virtutea acestor acorduri, guvernele se angajeaza sa garanteze
creditele acordate.

Asigurarea si garantarea creditelor de export.Acordarea asigurarii si garantarii


creditelor de export importatorilor constituie o parghie importanta atat pentru importatori,
cat si pentru exportatori, care devin cointeresati sa efectueze vanzari pe
credit. Asigurarea creditelor se efectueaza pentru creditele furnizor si urmareste
acoperirea riscurilor exportatorului de a nu incasa contravaloarea marfurilor vandute pe
credit, la scadenta. Asigurarea se face de catre o institutie bancara din tara
exportatorului. Garantarea creditelor se realizeaza pentru creditele cumparator, de catre o
institutie bancara din tara importatorului, care se obliga fata de banca creditoare din tara
exportatorului de a achita contravaloarea marfii livrate pe credit, daca debitorul
(importatorul) devine insolvabil.

d) Masuri de natura valutara. Acestea sunt frecvent utilizate pe plan international, si urmaresc
sporirea competitivitatii marfurilor exportate prin reducerea preturilor externe si prin cresterea
cointeresarii exportatorilor, datorita castigurilor suplimentare in moneda nationala. Acestea
cuprind:

Primele valutare, care sunt un fel de prime indirecte care se acorda exportatorilor cu
ocazia preschimbarii valutei straine obtinute din export, in moneda nationala, la un curs
de revenire mai avantajos decat cel oficial (curs cu prima). Primele valutare se pot acorda
diferentiat, pe grupe de marfuri sau pe zone geografice, urmarind incurajarea
exporturilor.

Deprecierea monedei nationale stimuleaza, de asemenea, exporturile de marfuri, atunci


cand scaderea cursului valutar al monedei nationale se produce intr-un ritm mai rapid
decat scaderea puterii interne de cumparare a acesteia, iar cererea externa pentru
marfurile exportate este elastica fata de pret. Pe termen lung, la nivel macroeconomic,
deprecierea monedei nationale, ca instrument de stimulare a exportului, conduce, de
regula, la inrautatirea raportului de schimb al tarii respective si la deteriorarea pozitiei
acesteia in economia mondiala. Aceasta masura, duce pe termen lung, la o scurgere de
venit national in afara granitelor tarii exportatoare, chiar daca firmele nu pierd in moneda
nationala. De aceea, aceasta masura nu este recomandabila pe termen lung.