Dormind nainteaza cntnd din fluier stins

nvinsul crai al adormirii noastre,

n urma lui cresc codri mari de plns
Si hohotesc nemuritor dezastre.
n urma lui se ara singur de cutremur
Pamntul nostru pustiit de somn
Si singur, sub al zilei rosu tremur,
Se seamana cu oase vechi de domn.
Ar fi destul ndemnul din fluier sa-si suspine
Si-ar ncolti pamntul scrbit razboinici grei,
Dar el e ncoifat c-un roi somnos de-albine
Si-armate are-n turme picotitorii miei;
Dar struguri dulci se-mbata si atipesc n vie,
Dar norii-adorm pe ceruri si undele pe lac,
Dar grnele se culca si se sfrsesc n glie,
Sub greutatea florilor de mac;
Dar dorm n albii ruri si frunzele-n paduri,
O tara-ntreaga transhumata-n vis,
Pe cnd maritu-i rege cu ochi deschisi si suri,
Dormind nainteaza cntnd din fluier stins.