Psihologie

Manual pentru clasa a X-a

Referenti:
Prof. dr. Aliss Andreescu,
..... inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului
Constanta,

Prof. dr. Gheorghe Tarara,

Colegiul National "B. P. Ha~deu" Buz8u

Prof. gr. I. Laurenta Hacman,

inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului
Suceava
Toate drepturile

asupra acestei edilii sunt rezervate Editurii Corvin, Deva.

Orice preluare, par(iala sau integrala, a textului sau a materialului grafic din aceasta lucrare se face
numai cu acordul scris al editurii.
Editura CORVIN

330065 Deva, Str. Gh. Baritiu, Nr. 9.

Tel.: 0254-234500, Fax: 0254-234588
www.corvin.ro
E-mail: corvin@mail.recep.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei

LUP~A, ELENA
Psihologie: manual pentru clasa a X-a
Elena Lup~a, Victor Bratu

Deva, Editura Corvin 2005

104p;30cm.
ISBN 973-622-187-3
I. Bratu, Victor
159.9(075.35)
Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei ~i Cercetarii.
Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3787 din 05.04.2005, In urma licitatiei
organizate de catre Ministerul Educatiei ~i Cercetarii ~i este realizat In conformitate cu
programa ~colara aprobata de Ministerul Educatiei ~i Cercetarii prin Ordinul nr.
4598/31.08.2004 ~i este distribuit gratuit elevilor.
ACEST
MANUAL
FOLOSIT
laClasa
returnare
Anul
Starea
manualului*
care
a primit
~colar A FOST
la primire
$coala

DE:

nualul
Numele elevului

4.
3.
2.

* Starea manualului se va Inscrie folosind termenii: nou, bun, Ingrijit, nesatisfacator,

deteriorat.
Profesorii vor controla daca numele elevului este scris corect.
Elevii nu trebuie sa faca nici un fel de Insemnari pe manual.

Tiparit la GRAPHO-TIPEX
2005

Deva

Xenofon

..~. 'h~:<~~~~~.~~11111b~~,
<V~~

~~::.:

:*:t~~~~%~~~\~;~=:~~:;~-~~,

:VfI11..:~JX::..~=~..~~~.,~.f:.

CUPRINS
Introducere in psihologie
1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihicului ~i relapile dintre ele. Baze metodologice
6
1.1 Definirea psihologiei
1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca
~tiinta
1.3 Psi4(cul ~i caracteristicile sale
1.4 Ipostazele psihicului ~i relatiile dintre ele*
1.5 Metodele psihologiei *

Procese psi/lice cognitive senzoriale

2. Procese psihice cognitive senzoriale
3. Senzatia *
3.1
3.2
3.3
3.4

12
14

Definirea ~i caracterizarea senzatiilor

Calitatile senzatiilor
Principalele modalitiiti senzoriale
Legile sensibilitatii

4.2
4.3
4.4

4.5

20

23
26

6.1 Definirea ~i caracterizarea gfmdirii

6.2 Structura psihologici'i intema a gandirii
6.3 Gandirea ca proces de rezolvare a problemelor
6.4 Tipologia gandirii

30

7.1 Definirea ~i caracterizarea memoriei

7.2 Procesele ~i formele memoriei
7.3 Calitiitile/indicatorii memoriei
7.4 Factorii care optimizeaza functionarea memoriei
7.5 Memorie ~i uitare

8. Imaginatia

34

8.1 Definirea ~i caracterizarea imaginatiei

8.2 Procedeele imaginatiei
8.3 Formele imaginatiei

Tipuri de itemi 2

37

Condipi generale ale activitafiipsihice umane

9. Lim baj ul :
40
9.1 Definirea ~i caracterizarea limbajului
9.2 Verigile functionale ale limbajului
9.3 Functiile limbajului
9.4 Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice
9.5 Formele limbajului

10. Aten tia

43

10.1 Definirea ~i caracterizarea atentiei

10.2 Formele atentiei
10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lor

Tipuri de itemi 3

46

Activita{i $i procese psihice reglatorii

11. Motivatia
11.1
11.2
11.3
11.4
11.5

48

12.1 Definirea ~i caracterizarea afectivitatii

12.2 Particularitiifile afectivitiitii

60
62

15.1 Personalitatea ca sistem

15.2 Modele de personalitate

65

17. Temperamentul
17.1 Latura dinamico-energeticii
17.2 Tipologii temperamentale

67
a personalitiitii

18. Apti tudinile

69

18.1 Latura instrumental-operationalii a personalitiitii

18.2 Clasificarea aptitudinilor
18.3 Inteligenta ca aptitudine generalii

19. Caracterul

73

19.1 Latura relational-valoricii a personalitiitii

19.2 Structura caracterului
19.3 Rolul caracterului in structura personalitiitii

20. Creativita tea

76

20.1 Conceptul de creativitate

20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitiitii

21. Etape in dezvoItarea personalitatii *

21.1
21.2
21.3
21.4
21.5
21.6
21.7

78

Principiul dezvoltiirii in psihologie

Varstele mici (3-10/ 11ani)
Preadolescenta (10/11-14/15 ani)
Adolescenta (14/15-18/19 ani)
Tineretea (18/19-30 ani)
Maturitatea (30-55/60 ani)
Batranetea (55/60 ani )

Tipuri de itemi 5

83

Conduita psihosocialii
22. Imaginea de sine ~i percePtia ei sociala

86

22.1 Imaginea de sine

22.2 Statusul ~i rolul- indicatori ai
comportamentului social

23. Relatiile interpersonale

89

23.1 Specificul relati"ilor interpersonale

23.2 Tipuri de relatii interpersonale
23.3 Locul ~i rolul relatiilor interpersonale in
structura personalitatii
23.4 Grupul ~i psihologia de grup*

24. Comportamente pro ~i antisociale

92

24.1 Comportamente pro ~i antisociale

24.2 Normalitate ~i anormalitate socialii

25. Atitudinile sociale ~i formarea lor*

Definirea ~i caracterizarea motivatiei

Functiile motivatiei
Sistemul motivational: niveluri structurale.
Formele motivatiei
Optimumul motivational

12. Afectivitatea

57
c-

16.1 Individ. Persoanii. Personalitate

16.2 Con~tiinta ca nuc!eu al personalitiitii
16.3 Diferente in manifestarea personalitiitii *

Procese psihice cognitive superioare

7. Memoria

Definirea ~i caracterizarea activitiitii

Structura activitatii
Formele activitiitii
Definirea ~i caracterizarea vointei
Etapele actului voluntar
Calitiitile vointei
14. Deprinderile * *
14.1 Definirea ~i caracterizarea deprinderilor
14.2 Clasificarea deprinderilor
14.3 FOlmarea ~i interactiunea deprinderilor

16. Individ. Persoana. Personalitate*

5.1 Definirea ~i caracterizarea reprezentarii

5.2 Clasificarea reprezentiirilor
5.3 Proprietiitile reprezentarilor
5.4 Rolulreprezentiirilor
in cunoa~tere ~i activitate

6. Gandirea

13.1
13.2
13.3
13.4
13.5
13.6

15. Personalita tea

17

Tipuri de itemi 1

54

Structura $i dezvoltarea personalitii(ii

Definirea ~i caracterizarea perceptiei

Legile generale ale perceptiei
Formele complexe ale perceptiei
Observatia ~i spiritul de observatie
Perceptii denaturate

5. Reprezentarea *

13. Activitatea voluntara

Tipuri de itemi 4

4. Perceptia*
4.'1

12.3 Clasificarea proceselor afective

12.4 Rolul proceselor afective

95

25.1 Atitudinile sociale

25.2 Formarea ~i modificarea atitudinilor sociale
25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente

51

Tipuri de itemi 6
Invitatie la autocunoa~tere
Bibliografie selectiva

98
100
104

Introducere in psih.ologie
1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihicului ~i relatiile dintre
ele. Baze metodologice
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5

Definirea psihologiei
Principalele momente, in evolutia psipologiei ca ~tiinta
Psihicul ~i caracteristicile~sale
Ipostazele psihicului ~i relatii1e dintre ele*
Metodele psihologiei*

",;;:\;;~;i:;;;;;;;;i~

ki,~,\;::;":,5"

:;'r

~
~tRJl':@1GMili~

I.PSIHICUL

'I

SA~E.

CARACTERISTICILE

IPOSTAZELE

PSIHICULUI 'I RELATIILE DINTRE ELE. BAZE METODOLOGICE

1.1 Definirea psihologiei

De~i preocuparile cu caracter psihologic sunt stravechi,
termenul de psihologie are 0 istorie relativ recenta, el fiind
utilizat pentru prima data de reformatorul german, Philipp
Schwarzerd,
cunoscut sub numele de Melanchton (14971560). Termenul devine uzuallncepand cu secolul al XVIII-lea,
odata cu scrierile psihologului Cristian Wolff.
Termenul de psihologie provine din cuvintele grece~ti
"psyche" care Inseamna suflet ~i"logos" care inseamna ~tiinta,
teorie, studiu, deci, etimologic, psihologia inseamna ,,~tiinta
despre suflet". Constantin Radulescu-Motru
(elev allui W.
Wundt) i~i Incepea Cursul de psihologie
cu definitia
etimologicii a psihologiei pe care 0 numea ~tiin{a despre via{a
sufleteascii care "urmare~te sa descrie in mod complet ~i exact
diferite forme ale vietii suflete~ti; In acela~i timp, ea ne da ~i
explicarea faptelor suflete~ti sub raportul succesiunii ~i al
coexistentei lor."
Psihologia este ,,~tiinta a vietii mentale, a fenomenelor ~i a
conditiilorsale". (w. James)
Psihologia este ~tiinta care studiaza faptele ~i procesele
psihice ~icomportamentale, precum ~ipersonalitatea.
Psihologiareprezintii ,,~tiinta conduitei". (P. Janet)
Din punct de vedere istoric, cunoa~terea psihologica
poate fi impiirtitii in trei mari etape sau perioade:
1. Etapa pre~tiintifica debuteazii in momentul in care
omul devine con~tient de sine ~i Incepe sii-~i puna
Psihologia

este ~tiinta care studiaza

in unitatea dintre latura interna

particularitatile
acesteia.

fenomenele

Intrebiiri legate de natura inconjuratoare ~i despre sine,

astfel de
raspunsurile fiind de natura naiv-mistica.
conceptie este animismul care admite existenta mai
multor suflete: sufletul viata (care parase~te corpulln
timpul somnului ~i care dupa moartea omului cautii alt
corp), sufletul umbra (insote~te corpul in starea de
veghe), sufletul reflex al corpului (apare cand ne
privim in oglinda sau In alte obiecte) ~i sufletul nucleu
(comun omului ~ianimalelor).
2. Etapa filosofica debuteaza odatii cu formarea prime lor
sisteme filosofice in antichitatea tarzie (sec. VI-V Le.n.)
~i se Incheie cu desprinderea psihologiei de filosofie
(1879). Cu toate cii cunoa~terea psihologica dobande~te
un caracter riguros sistematizat ~i argumentat, ea se
mentine la un nivel speculativ, formal, fiind lipsitii de un
suport faptic. Urmand exemplul filosofiei ~i psihologia
devine materialista (gandirea este 0 simplii secretie a
creierului pentru reprezentantii materialismului vulgarBuchner, Vogt ~i Molechott) sau idealista (psihicul este
un fenomen de naturii spiritualii).
3. Etapa ~tiintifica debuteaza In 1879 cand Wilhelm
Wundt, la Leipzig, infiinteazii primul laborator de
psihologie experimentala (In 1893 se Infiinteaza primul
laborator psihologic la Ia~i, in 1906 la Bucure~ti ~i in
1921IaCluj).

subiective

~i cea extern a ~i totodata

Wilhelm Maximilian WUNDT

(1832-1920)

~i procesele
sistemul

psihice,

personalitapi

activitatea

umana

cu trasaturile,

considerata
structurile

~i

Psiholog german, a creat primul laborator de psihologie

experimental a in 1879 Ja Leipzig. Mai intai medic, iar dupa
aceea fizioJog, este autoruJ a numeroase lucrari asupra
senzatiei ~iperceptiei.
Printre cele mai importante lucrari sunt de amintit Grundzuge
del' Physiologischen
Psychologie
(1873-1874)
~i
Volkerpsychologie (10 volume, 1904-1920).

1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca ,tiinti

Evolutia psihologiei ~tiintifice cuprinde:
1. Psihologia c1asicii (1879 - sIar~itul primei jumatiiti a
sec. al XX-lea) este caracterizatii de existenta mai
multor ~coli de psihologie, precum:
a. Asociationismul (AI. Bain, H. Taine, W. Wundt etc.)
sustine primatul partii asupra intregului, astfel
viata psihicii este 0 simpla sumii de senzatii, iar pe
baza legilor asociatiei (coincidenta In timp ~i spatiu a
unor senzatii) se formeazii perceptiile, reprezentariJe
~igandirea.
b. Gestaltismul (K. Koftka, W. Kohler, O. Dunker etc.)
provine din cuvantul german "Gestalt" (configuratie,
structurii) ~i sustine primatul intregului asupra
piirtii. Astfel, psihicul nu este un conglomerat de
procese In sine, ci un ansamblu organizat la niveluri
diferite de complexitate (la primul nivel este
perceptia, iar la un nivel superior este gandirea).
Caracterul organizat al psihicului este innascut,
structurile fiind date.
c. Introspectionismul
(w. James, N. Ach, Th. Lipps
etc.) considerii cii obiectul
psihologiei
este
con~tiinta, inteleasa ca 0 lume interna, inchisa, rara

legiiturii cu lumea externii sau cu reactiile

. comportamentale,
aceasta putand. fi investigatii
numai cu ajutorul metodei introspe~tiei.
d. Behaviorismul
(J. Watson, Ed. Thornidke, B. F.
Skinner etc.) provine din cuvantul englez "behavior"
(comportament)
"~i apare ca reactie la curentul
introspectionist.
Fondatorul
curentului,
John
Watson, considerii con~tiinta 0 fictiune, 0 inventie
purii a filosofilor, sustinand ca singura reaJitate
psihologicii autenticii este comportamentul. Intre
stimul ~i raspuns existii 0 relatie univoca, directii, de
tipul S-R (actiunea
stimulului
determinand
neconditionat 0 anumita reactie), iar pentru cii S ~i R
sunt observabile
~i controlabile,
cunoa~terea
psihologica
devine
obiectiva
~i ~tiintificii,
behaviorismul
luand denumirea de psihologie
obiectivii. Aceastii orientare s-a impus in psihologia
americanii sub numele de neobehaviorism,
teorie
care depii~e~te schema simplistii stimul-riispuns ~i
care valorifica noile fapte ale experientei ~i ale
cunoa~terii ~tiintifice.
e. Psihanaliza (S. Freud, C. Jung, A. Adler etc.) apare

ca reactie la psihologia introspectionsitii. Fondatorul

psihanalizei, Sigmund Freud, formuleaza ideea
caracterului
dual antagonic al structurilor
psihice: con~tient-incon~tient. In centrul structurii
incon~tientului se afla instinctul erotico-sexual.
Obiectul de studiu al psihanalizei este incon~tientul.
Variantarevizuita este numita neopsihanaliza.
f. Psihologia actiunii ~i a conduitei (P. Janet, H.
Wallon,A. N. Leontiev etc.) reprezinta doua variante
ale principiului
dependentei continuturilor
proceselor psihice interne de actiunile externe,
directe, ale omului cu realitatea concreta. Obiectul
psihologiei este extins de la studiul functiilor ~iproceselor psihice izolate la actiunile complexe orientate

spre scop (conduita).

2. Psihologia contemporana este determinata de revolutia
produsa, in plan metodologie, de teoria generala a
sistemelor ~i de cibernetica (pe baza principiului
complementaritatii, adica al intregirii reciproee a
diferitelor unghiuri de abordare a vietii psihiee) in 19471948. Realitatea este abordata dintr-un punet de vedere
integrativ-sistematic ~i informational. Psihologia
contemporana
este ~tiinta despre realitatea
psihocomportamentala, ca unitate contradictorie ~i
dinamica a laturii, subiective, interne (perceptii,
reprezentiiri, gandire etc.) ~i a laturii externe (reactii,
actiuni, activitati).

1.3 Psihicul ,i caracteristicile sale

In definirea psihicului, psihologia contemporana
a. neintentionate-involuntare, care Sf:: declan~eaza ~i
utilizeaza raportarea la:
se desIa~oaraautomat;
lumea extern a - Psihicul poate fi definit ca reflectare
b. intentionate-voluntare, care se declan~eazape baza
unei deliberari.
subiectiva, de natura ideala a obiectelor ~ifenomenelor
externe, a relatiilor dintre acestea ~i semnificatiile lor
4. Dupa starile de necesitate carora Ii se subordoneaza,
pentru noi. EI reprezinta 0 modalitate particulara de
existiicomportamente:
a. de igiena corporala;
realizare ~i manifestare a informatiei la nivelul
b. de descarcare-eliminare;
organismelor animale care poseda sistem nervos.
substratul material - Psihicul este 0 functie a
c. erotico-sexuale;
d. de orientare-investigare;
sistemului nervos, a creierului ~iva depinde nemijlocit
e. de cunoa~tere;
de gradul de dezvoltare ~iorganizare a acestuia.
f. instrumental-rezolutive.
factorul timp pune in evidenta natura dinamic-evolutiva
a psihicului. Sepot delimitatrei etape esentiale:
Comportamentul are ~i 0 mediere psihica interna:
1. etapa ascendenta (de la na~terepana la varsta de 20- imaginea senzoriala a stimulului, 0 componenta emotional25 de ani);
afectiva, 0 stare de necesitate, 0 pregiitire ~i 0 planificare
2. etapa optimului functional (25-65 de ani);
instrumentala, un anumit reglaj involuntar sau voluntar.
3. etapa regresiva (dupa varsta de 65 de ani).
Termenul de personalitate provine din Iimba latina,
starile de necesitate ~isarcinile de adaptare la mediu
"persona" insemnand masca actorului, rolul acestuia,
ne arata ralul instrumental, reglator al psihicului ~ibaza personajul unei drame. Personalitatea este definitii pe baza
obiectiva a aparitiei luiin procesul evolutiei biologice.
unor caracteristici care ne deosebesc de celelalte persoane ~i
Psihicul este 0 modalitate prin care omul exista ca fiinta, in care persista in timp. Trei trasaturi contribuie la definirea ei:
acela~itimp, biologicii ~isociala, deci ca fiintiibiosociala, iar ca
1. particularizarea, respectiv fiecare om este unic, are
fiinta bio-psiho-sociala, omul este personalitate. El ii asigura
trasaturi, aptitudini, sentimente, un mod anume de a fi,
omului adaptarea la conditiile mediului, prin conduite care
de a gandi, de a actiona, de a simti;
depind atat de schimbarile din mediu, cat ~ide conditiile interne
2. durabilitatea, care se refera la constanta trasaturilor
specifice individului respeetiv.
care ne particularizeaza;
Prin psihicul sau, omul cunoa~te,actioneaza ~ise conduce
3. coerenta, respectiv faptul di ele constituie un sistem
dupa valori ~i norme morale. El se manifesta prin procese
functional.
psihice (gandire, memorie, imaginatie etc.), prin stari psihice
Personalitatea nu este ceva cu care ne na~tem, eaci, la
(con~tientasau incon~tienta,buna sau proasta dispozitie ete.) ~i na~tere, copiii mici seamana foarte mult intre ei. Pe masura ce
prin insu~iri psihice (stari temperamentale, triisiituri de cresc, ei se diferentiaza prin dezvoltarea unor trasaturi
caracter, nivel de creativitate etc.). La omul concret, psihicul personale ca urmare a interactiunii dintre ereditate ~imediul in
este chiar personalitatea sa, care se formeazii,se dezvolta ~ise care se dezvolta.
manifesta in societate prin intermediul relatiilor interpersonale.
Dezvoltarea psihicului poate fi considerata ~iin ordine
Comportamentul este defmit, de ~coala behaviorista, ca
filogeneticii,
cea mai cunoscuta delimitare a etapelor
multimea reactiilor de raspuns ale organismului animal ~iuman
evolutiei
de
ansamblu
a psihicului fiind datorata lui A. N.
la stimulii exteriori. Mecanismul reactiilor comportamentale
Leontiev, care distinge 4 faze:
este reflex, implicand interactiunea dintre eentrii nervo~i
1. Stadiul psihicului senzorial elementar, caracterizat
senzitivi (receptioneaza ~i prelucreaza actiunea stimulilor
prin
aceea ca animalul reactioneaziiin raport cu 0 proprietate
externi) ~i cei motori (emit semnalele de comanda ~i
din
mediul
ambiant, predominand reactiile inniiscute;
declan~areareactiei).
2. Stadiul psihicului perceptiv, la nivelul caruia se
1. Dupa gradul de complexitate, exista comportamente:
poate vorbi de sesizarea caracteristicilor obiectelor in
a. simple care includ 0 singura secventa;
b. complexe. multifazice, care includ 0 serie de reactii,
integritatea lor ~inu doar a unor aspecte s~zoriale izolate;
3. Stadiul intelectului, al gandirii senzorio-motorii,
operatii ~i actiuni articulate intr-o schema logidi
unitara.
care. se poate pune in evidentii la maimutele antropoide,
2. Dupa nivelul de reprezentare (integrare) reflexa,
caracterizat prin numarul relativ redus de incerd'iri pentru
exista comportamente cu mecanism de tip reflex:
rezolvarea unci probleme, urmate de aparitia solutiei pc
a. neconditionat;
nea~teptate,dintr-o data;
b. conditionat.
4. Stadiul psihicului con~tient, ultima treaptii a
3. Dupii prezenta sau absenta intentiei ~i a controlului
evolutiei, specificiiomului.
voluntar, exista comportamente:

~ 8

1.4 Ipostazele psihicului ~iirela,iile dintre ele*

Organismul uman poate fi considerat un sistem in cadrul
ciiruia rolul central il de tine sistemul nervos central.
Sistemele vii au capacitatea d~ autoprogramare prin intermediul
activitiitilor desra~urate, achizitionand informatii, operatii ~i
functiuni specifice prin intermediul inviitiirii.
Se observii cii intre psihic ~i comportamental
exista 0
stransa interdependenta,
ele fiind reciproc convertibile.
Astfel, compoi'tamentele
sunt interiorizate ~i transformate
in acte subiective, iar actele subiective sunt exteriorizate
prin intermediul conduitei.
Psihologul Paul Popescu-Neveanu
considera cii sistemul
psihic uman (SPU) este un ansamblu de functii ~i procese
psihice aflate in interactiune, organizate ierarhic $i care
contribuie la aparitia fenomenului de con~tiintii.
SPU mijloce~te interactiunile dintre individ ~i lume, ~i cu
propriul organism, ciici fiecare dintre noi ne simtim corpul, il
exploram pentro a-I cunoa~te, intelegem cine suntem ~i cine
putem deveni, interactioniim cu ceilalti, riispundem intr-un
anumit moo situatiilor concrete de viata. Intre cunoa~terea
propriului eu ~i cunoa~terea lumii trebuie sa existe un
echilibru, ciici, in caz contrar, ne-am priibu~i in propria fiintii
sau lumea ni s-ar parea iluzorie. Pe parcursul vietii, omul este
asaltat de 0 multitudine de informatii ~i de aceea, mecanismele
antiredundante, ratiunea ~i vointa il ajutii sii se adapteze
realitatii.
Fenomenul
de con~tiinta
rezultii din interactiunea
proceselor cognitive senzoriale, a proceselor cognitive ~i a
proceselor regJatorii. Wundt considera cii aceasta este 0
sinteza creatoare, 0 integrare de procese psihice care prin
ele insele nu sunt con~tiente, dar contribuie la con~tiinta.
Memoria, care stocheazii informatiile, nu este ~i nu poate fi in
ansamblul ei con~tienta, deoarece numai unele cuno~tinte ale
memoriei potentiale sunt reactualizate (con~tientizate) in
functie de cerintele activitiitii. H. Bergson considerii cii
memoria sta la baza con~tiintei.
Dupa cum aratii ~i etimologia termenului de con~tiinta
(latina cum "cu" ~i scientia ,,~tiintii"), actul con~tient este
mijlocit de informatiile de care individul dispune cu ajutorul
intelegerii. Gandirea
are un rol esential in producerea
con~tiintei, dar aceasta nu se reduce la gandire, deoarece la fel
de important este ~i limbajul. Totodata, con~tiinta nu este
posibilii rara starea de veghe ~ide atentie, ea fiind sustinutii de
motive, de trairi afective, de vointa, de imaginatie.
Con~tiinta ar putea fi interpretata ca un act de intelegere ~i de
conceptualizare (Rubinstein), 0 coordonare de semnificatii
(Piaget) sau incheierea unui proces de cunoa~tere.
Con~tiinta are 0 organizare de tip logic ~i rational, ea
indeplinind un rol conducator, concretizat prin functiile de
cunoa~tere, de orientare spre scop, de autoreglaj voluntar,
creatoare ~ianticipativa.
Psihologul Andrei Cosmovici considera cii existii doua
feluri de con~tiinta: una implicita, primitiva (caracteristicii
animalelor superioare ~icare este doar 0 con~tiinta de ceva) ~i
alta reflexiva, con~tiinta de sine (specifidi numai omului ~i

Alfred ADLER
(1870-1937)

care consta in con~tiinta clara a unui eu responsabil de

actele sale).
In cadrul SPU se delimiteazii ~i subcon~tientul
sau
precon~tientul
care cuprinde memoria
potentiala
~i
ansamblul automatismelor
(deprinderilor) ~i operatiilor de
care individul uman dispune (care nu sunt con~tiente, dar care
pot fi u~or trecute in sfera con~tiintei). In cazul memoriei
potentiale este yorba despre cuno~tinte acumulate ca urmare a
procesului de memorare, cuno~tinte care constituie sursa
activitiitii con~tiente. Actele automatizate sunt deprinderi
(scrierea, desenatul, mersul, mancatul etc.) care se desra~oarii
rarii control con~tient detaliat, in momentul respectiv, dar
inainte de a fi automatizate s-au desra~urat sub controlul
con~tient. Deprinderile raman integrate modelului con~tient al
activitiitii ~i de fiecare data dind pe traiectoria obi~nuita a
desra~uriirii actiunii apar obstacole nepreviizute, intervine
imediat analiza con~tienta. Precon~tientul actioneaza ca un fel
de ,Jiltru" care permite trecerea in sfera con~tiintei a
informatiilor,
tendintelor, operatiilor ~i a deprinderilor
necesare ~iacceptabile pentru aceasta.
La polul opus con~tiintei se aflii incon~tientul
sau
psihismul bazal, orientat asupra propriei fiinte pe care 0
exprima in tot ceea ce are ea caracteristic: tendinte instinctuale,
pulsiuni sexuale, trebuinte, stiiri afective, vise, ganduri ~i
dorinte ascunse etc. Psihologii considera ca toate procesele
psihice au 0 parte care se desra~oara in sfera incon~tientului.
La sfiir~itul secolului al XIX-lea Sigmund Freud (18561939) a descoperit metoda de investigare a proceselor
incon~tiente pe care a numit-o "psihanaliza",
descoperirea lui
Freud fiind comparata cu cele ale lui Columb, Copernic etc. El
considerii cii viata noastrii psihicii rezida in mi~carea con~tientincon~tient ~i totceea ce era atribuit intamplarii (lapsusul,
uitarea de nume etc.), are 0 puternica motivatie incon~tienta.
Ele sunt, de fapt, compromisuri prin care incon~tientul se
manifestii in planul con~tiintei.
Freud a demonstrat ca vise Ie din timpul somnului
reprezintii manifestari caracteristice ~i autonome, specifice
incon~tientului.
Cercetiirile privind problematica incon~tientului au fost
continuate de catre elevullui Freud, Alfred Adler, care admite
notiunea de incon~tient dinamic, dar minimalizeaza rolul
sexualitiitii ~ial complexului lui Oedip in geneza personalitiitii.
Trebuie subliniat faptul caintre con~tient ~i incon~tient
nu exista 0 ruptura, ci 0 stdinsa interactiune, chiar dacii nu
toate informatiile dinincon~tient trec in sfera con~tiintei. R.
Mucchielli considera incon~tientul 0 structura a personalitatii
ce influenteazii con~tiinta, astfel incat nu putem separa
incon~tientul de con~tient, ele aflandu-se intr-o permanentii
interactiune. Dacii Freud considera ca incon~tientul contine
doar impulsurile negative, Paul Ricoeur subliniazii rolul
pozitiv al incon~tientului in domeniul creatiei.
Chiar dacii nici astiizi nu' sunt pe deplin cunoscute structura
~i mecanismele incon~tientului, este sigur cii intre con~tient ~i
incon~tient existii 0 interactiune aflatii in evolutie permanentii.
Medic ~i psiholog austriac, elev dizident al lui S. Freud,
admite pe urmele acestuia notiunea de incon~tient dinamic,
dar nu recunoa~te rolul sexualitiitii ~i al complexului lui
Oedip in geneza personalitiitii. Factorii determinanti trebuie
ciiutati mai curand in propria individualitate ~iin societate. I~i
impune teoriile sub numele de psihologie individuala.
Autor a numeroase lucriiri, cele mai importante sunt: Teoria $i
practica psihologiei individuale (1920), Cunoa$terea omului
(1927), PSihologia $colarului greu educabil (1930), Sensul
vie!ii (1933) etc.

1.5 Metodele psihologiei*

Norbert

Sillamy define~te metoda

drept

1
mod de a

actiona, deoarece
cunoa~terea
psihologici
nu poate
progresa
in absenta
utilizarii
unor
metode
de
cercetare adecvate. Metodele au un caracter instrumental, de
interventie, de informare, interpretare ~i de actiune. Trebuie
subliniat faptul ca fiecare ~coaUi sau orientare psihologica i~i
are propria sa metodologie. In continuare vor fi prezentate,
foarte sintetic, principalele metode ce pot fi utilizate in
investigarea fenomenelor ~iproceselor psihice.
Metoda
observatiei
urmare~te
latura
stabila
a
personalitatii
(caracteristici precum: maltimea, lungimea
membrelor, forma ~i marimea capului etc.) ~i latura dinamica
a personalitatii
(reactiile c.omportamentale actuale ale
individului in situatii concrete).
Condipi de realizare a activitatii observative sunt:
sa se desfa~oare in conformitate cu un scop ~ipe baza
unui plan dinainte stabilit;
sa fie aleasa situatia in care individul i~i dezvaluie cel
mai bine caracteristica studiata;
sa aiba caracter focalizat (sa nu fie avute in vedere alte
aspecte care nu constituie obiectul observatiei);
sa fie sistematica, structurata pe baza unor criterii
logice;
sa retina ~i sa inregistreze fidel ~i complet datele
obtinute.
Clasificarea
diferitelor
modalitati
de realizare
a
observatiei se poate realiza potrivit urmatoarelor criterii:
1. Dupa modul de desfa~urare, observatia poate fi:
directa (observatorul este prezent in spatiu1 de actiune al
subiectului,
acesta
con~tientizeaza
prezenta
observatorului), indirecta (observatorul nu se afla in
spatiul de actiune al subiectului) ~i cu observator uitat
(observatorul se afla in perimetrul de actiune al
subiectului, dar el este familiar subiectului in cat este
ignorat) ..
2. Dupa gradul de implicare a observatorului
in
desfa~urarea
evenimentelor,
exista: observatie
pasiva (observatorul nu intervine in desta~urarea
evenimentelor) ~i observape activa.
3. Dupa incadrarea in timp, exista: observatie continua
(perioada mare de timp) ~i observape secvenpala.
4. Dupa obiectivul urmarit, exista: observape gIobala
(tabloul comportamental general) ~i observape parpala
(selectiva).
Cand este orientata spre noi in~ine, observatia devine
autoobservatie.
Metoda
experimentului
urmare~te
provocarea
deliberata a fenomenelor.
Este introdusa in 1879 de W.
Wundt ~i ea opereazii cu variabile: 1. independente - I - (se
afla sub controlul direct al cercetatorului fiind utilizate pentru
"provocarea fenomenului"); 2. dependente - R - (reactiile ~i
raspunsurile
date de subiect
la aqiunea
variabilei
independente); 3. subiect - S - (pot fi identificate ~i controlate
obiectiv ~i riguros de cercetator: varsta, sex, nivel de instruire
etc.) ~i 4. intermediare
- E - (tin de organizarea interna a
individului ~i se interpun intre actiunea variabilei independente

~i dependente,
neputiind fi identificate
~i controlate
de catre cercetator).
Metoda convorbirii - este 0 discutie cu subiectul condusa
de cercetator.
Avantaje fata de observatie:
favorizeaza capacitatea
subiectului de introspectie, de autoanaliza ~i diminueaza sau
inlatura tendinta subiectului de a contraface raspunsurile.
Exista diferite tehnici de convorbire (de exemplu, se pun
intrebari ~i se lasa persoana chestionata sa raspunda tara a se
interveni), dar intotdeauna conversatia are loc intr-un c1imat
adecvat, in care subiectul sa se poata exprima liber.
Metoda anchetei, care cunoa~te doua forme:
a. Ancheta pe bad de chestionare - contine intrebari
factuale sau de identificare, de cuno~tinte, de atitudini ~i
opinii, de motivatie.
Chestionarele
pot fi cu:
riispunsuri
dihotomice,
inchise
(Da - Nu);
raspunsuri Iibere ~i raspunsuri la alegere in evantai
(5-7 raspunsuri la 0 intrebare).
b. Ancheta pe bad de interviu - presupune relatia de
comunicare psiholog-subiect. Acesta, dupa obiectivul
urmarit poate fi: interviu clinic (centrat pe persoana)
~i focalizat (centrat pe 0 tema-problema).
Metoda biografica urmare~te dobandirea de date ~i
informatii despre trecutul persoanei, pentru a reconstitui
istoria ei. Evenimentele urmarite sunt evenimente "cauza,
efect, mijloc ~i scop", iar informatiile pot fi obtinute direct
(discutii cu persoana) ~iindirect (discutii cu alte persoane).
Metoda analizei produselor activitatii, care utilizeaza
criteriile: numarul sau cantitatea total a de produse, distributia
~i frecventa in unitatea de timp considerata; originalitatea ~i
complexitatea,
noutatea, valoarea ~i utilitatea etc., ea
permitand dezvaluirea structurii interne a aptitudinilor ~i
formularea de idei ~i legitati cu caracter ~tiintific general
pentru psihicul uman.
Testul
psihologic
este 0 proba
etalonata
~i
standardizata
printr-o aplicare experimentala anterioara,
pe un e~antion reprezentativ,
care se aplicii in acelea~i
conditii la toti subiectii luati in studiu, iar rezuItatele se
interpreteaza
in functie de acelea~i bareme. EI trebuie sa
respecte cerinte, precum: fidelitatea (sa masoare ceea ce i~i
propune) ~i valid ita tea (concordanta
dintre rezultatele
obtinute de un subiect la un test ~i rezultatele pe care elle are
sau Ie vaavea in activitatea specifica).
Criteriile de clasificare, in cazul teste lor psihologice, sunt
numeroase, printre acestea:
1. Dupa modul de concretizare a raspunsurilor, exista:
teste de performanta~i teste de personalitate.
2. Dupa modul de aplicare, exisHi: teste individuale ~i
teste colective.
3. Dupa durata de parcurgere a testului, exista: teste cu
timp impus~i teste in timp Iiber (Ia alegere}
Metoda modelarii ~i simularii computerizate
este
utilizata din deceniul 7 al sec. al XX-lea ~i presupune
conceperea de programe ca modele ale unor functii psihice ~i
punerea lor pe calculator. Astfel, devine posibila evidentierea
diferitelor caracteristici ~irelatii in interiorul sistemului psihic.

PRINCIPIILE

INVESTIGATIEI

PSIHOLOGICE

La fel cu toate celelalte ~tiinte ~i psihologia, potrivit

obiectului sau de studiu, incearca elaborarea unor metode
de cercetare specifice. Conceperea acestora se subordoneaza
insa anumitor principii care guvemeaza intregul demers de
tip psihologic.
1. Princip~ul determinismului,
care are la baza
postulatul ca to ate procesele f;lifenomenele au 0 determinare
obiectiva, necesara, supunandu-se astfel unor legi obiective
care pot fi puse in evidenta. Acceptarea acestui principiu nu
inseamna negarea libertatii, a libertatii de optiune, ci se
refed la faptul ca intotdeauna exista cauze specifice care
determina 0 anumita reactie. Diferenta psihologiei in raport
cu alte discipline se leaga in primul rand de natura
cauzalitatii
de tip psihic, intotdeauna cauzele psihice
fiind multiple ~i complexe, chiar daca la nivel conf;ltient
sunt evidente in numar mic. De asemenea, cauzalitatea
psihica se caracterizeaza prin finalitate, adica ceea ce se
intampla, se intampla, cel mai adesea, pentru realizarea unei
nevoi, scop, ideal, dorinte etc. Afirmarea existentei
cauzalWitii
psihice
nu respinge
insa posibilitatea
intamplarii, legile psihologiei avand un caracter statistic
(probabilistic).
Chiar daca exista filosofi care neaga
existenta unor legi in psihologie (1. P. Sartre), in general se
admite existenta unor regularitati in viata psihica, astfel
incat s-au oferit diferite clasificari ale acestor legi, una
dintre cele mai cunoscute fiind cea a lui M. Pradines,
potrivit caruia exista: legi de functionare,
legi de
compozitie (organizare, structura) f;lilegi de dezvoltare.
2. Principiul
dezvoltarii,
care subliniaza diferenta

intre lumea anorganica ~i cea organicii, a vietii, aceasta

0 transformare permanenta, 0
din urma presupunand
succesiune de procese prin care se realizeaza schimburi
materiale, informationale f;lienergetice intre organism ~i
mediu. Functionarea unui astfel de principiu este de afirmat
cu atat mai mult in viata psihica, mai pregnanta in primii ani
de viata, dupa care apare incetinirea, iar la final regresul.
Adesea, cunoaf;lterea structurilor proprii psihicului nu este
posibila decat in masura in care se cunoaf;lte geneza lor.
Potrivitlui J. Piaget, evolutia psihica este ghidata de doua
procese fundamentale: procesul de asimilare (conditiile
mediului sunt asimilate structurilor posedate) f;liprocesul de
acomodare
(modificarea
structurilor posedate potrivit
situatiilor noi). Functionarea acestor principii se realizeaza
corelat.
3. Principiul organizarii
sistemice, care subliniaza
caracterul deosebit de complex al psihicului uman. Tipul de
sistem pe care 11 reprezinta psihicul este unul deschis, in
cadrul sau schimburile
informationale
fiind decisive.
Totodata este un sistem dinamic, modificarile intervenite
determinand reorganizarea intregului. Mai mult, sistemul
psihic este un sistem autoreglabil,
in sensul unei evolutii
spre 0 complexitate tot mai accentuata. Functionarea acestui
principiu arata, de fapt, dependenta
oricarei reactii de
ansamblul
personalitatii,
ignorarea
acestui lucru,
respectiv excesul de analiza conducand la aparitia unor
erori. Nu exista intr-un fel reactii izolate (acestea tin mai
curand de patologia psihicului), psihicul reactionand
intotdeauna unitar.

Aplicatie: Organizandu-va pe echipe de 4 elevi incercati sa subliniati diferenta dintre specificul psihologiei ca f;ltiinta~i alte
~tiinte. Prezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri ~iincercati sa realizati 0 sinteza a diferentelor constatate.

~LICATII

Ii

1. Timp de 0 saptamana, observati comportamentul colegului vostru

de banca in diferite situatii. Notati observatiile in caietele voastre
~i,apoi, analizati-Ieimpreuna cu acesta.
2. Concepeti un chestionar prin care sa aflati parerea celor care nu au
studiat psihologia despre aceasta ~tiinta,importanta pe care putea
sa 0 aiba pentru existenta umana etc. Analizati raspunsurile
primite impreuna cu colegii vo~triincerciind sa puneti in evidenta
eventualele prejudecati descoperite. Intocmiti, la nivelul clasei, 0
lista cu aceste prejudecati ~ipastrati toate materialele realizate,

Camplexul lui Oedip = presupune sentimente care decurg din

ata~amentul erotic al copilului fata de parintele de sex
opus.
Expresie = manifestare exterioara a gandirii sau a starilor
psihice.
Insight = intelegerea brusca de catre un animal a unei sifuatii
determinate (stadiul intelectului in ordinea filogenetica
a evolutiei psihicului).
Instinct = comportament spontan, innascut ~i variabil, comun
tuturor indivizilor unei specii ~i care este adaptat unui
scop care nu este con~tient subiectului.
Intui{ie =; intelegere imediata ~i irationala a realului
(corespondentul uman al insight-ului animal).
invii{are = dobandirea unui comportament nou ca urmare a unui
antrenament special.
Percep{ie = proces psihic prin care sunt organizate informatiile
obtinute prin intermediul organelor de simt astfel incat
intervine cuno~tinta realului.

propunandu-va sa Ie reluati dupa ce veti fi studiat, efectiv,

psihologia de-a lungul unui an ~colar.
3. In definirea psihicului, psihologia contemporana utilizeaza
raportarea la diferite criterii.
a. Identificati criteriile de raportare utilizate.
b. Caracterizati psihicul in funqie de fiecare modalitate de
raportare a psihicului identificata.
4. Identificatiprincipalelemomenteale evolutieipsihologieica ~tiintii.

I;
Pregnan{ii = cali tate prin care 0 structura ni se impune spoiltan ~i
cu putere, cu evidenta.
Reac{ie = raspuns laun stimuh
'I
Reflex = fenomen nervos care consta intr-un raspuns determinat,"
nemijlocit ~i involuntar al organismului la 0 excitatie
particulara.
Sensibilitate = facultate de receptare a impresiilor venite de la ,
corp sau din lumea exterioara.
Sistem = orice ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune
ordonata (non-intamplatoare) care duce la apritia unor
proprietati specifice, pe care nu Ie poseda partile
constitutive ale ansamblului.
Sanda) = ancheta vizand un e~antion de populatie reprezentativ
~i care are drept scop conturarea unei imagini despre
opiniapersoanelor investigate.
Stimul = fenomen susceptibil de a provoca 0 reactie specifica din
partea unui organism.
Timp = durata marcata de succesiunea evenimentelor; este 0
constructie specific a omulai, care ii permite sa se
adapteze la modificarile mediului sau.

11

Procese psihice cognitive

sen zo ria Ie
2. Procese psihice cognitive senzoriale
3. Senzatia
, *
3.1
3.2
3.3
3.4

Definirea ~i caracterizarea senzatiilor

Calitatile
, senzatiilor
,
Principalele modalitati senzoriale
Legile sensibilWitii
'
" '

4. Perceptia *

4.1 Definirea ~i caracterizarea perceptiei

4.2 Legile generale alp perceptiei
4.3 Formele complexe ale perceptiei
4.4 Observatia ~i spiritul de observatie
4.5Perceptii denaturate

5.11eprezentarea*
5.1
5.2
5.3
5.4

Definirea ~i caracterizarea reprezentarii

Clasificarea reprezentarilor
Proprietatile reprezentarilor
Rolul reprezentarilor in cunoa~tere ~i activitate

Tipuri de itemi 1

"'"

....

.;

2. PROCESE PSIHICE COGNITIVE SENZORIALE

Psihologia ne ofera cuno~tinte fundamentale despre

sistemul psihic uman care se manifesta ~i prin intermediul
proceselor psihice. Fiecare proces psihic constituie un
subsistem de activitate informationalii specializatii, dotat
cu mecanisme de autoreglaj. Acest fapt nu trebuie sii ne
conduca la concluzia ca procesele psihice exista ~i actioneazii
izolat, separat unul de celiilalt, adica intai intra pe scenii
senzatiile, apoi perceptiile, gandirea ~.a.m.d., urmand ordinea
in care ele sunt expuse in manual. Tratarea separatii a proceselor
psihice este conditionata doar de motive didactice, pentru a
u~ura intelegerea acestora, insa, in realitate, ele se afla in
interactiune, functionand simultan, contribuind la aparitia
fenomenului de con~tiintii.
Caracterizarea genera Iii a proceselor psihice ar trebui sii
includa: continutul informational, functiile ~i structurile
operationale specifice prin intermediul carora procesul se
realizeaza ~i modalitiitile subiective ~i comportamentale
caracteristice, a~a cum este imaginea primara pentru perceptie
sau imagine a mental a pentru reprezentare etc.
Prin psihicul sau omul reu~e~te, de fapt, sa se dovedeascii 0
fiinta superioarii celorlalte fiinte. Psihicul uman se manifestii
prin procese ~i fenomene psihice (reprezentare, gandire,
memorie, imaginatie, motivatie etc.), prin stari psihice
(con~tienta sau incon~tiehta, buna sau proasta dispozitie etc.) ~i
prin insu~iri psihice (stiiri temperamentale,
trasaturi de
caracter, nivel de creativitate etc.).
Procesele psihice pot fi grupate in trei mari categorii:
procese cognitive
senzoriale
(senzatia,
perceptia
~i"
reprezentarea),
procese cognitive superioare (gandirea,
memoria ~i imaginatia) ~i procese ~i activitiiti reglatorii
(motivatia,
vointa, afectivitatea).
Fenomenele
psihice
(Iimbajul ~i atentia), spre deosebire de procesele psihice, nu
furnizeaza informatii specifice, ci Ie faciliteazii sau Ie
comunica.
....

Gustave Theodore FECHNER

(1801-1887)

Chiar daca existenta senzatiilor a fost contestatii, ele sunt

fenomene reale ale vietii psihice care sunt integrate in
procesele psihice mai complexe, printre care se numarii ~i
perceptia, deoarece senzatiile reflectii doar insu~iri separate
ale obiectelor ~iale fenomenelor.
Perceptia constituie 0 forma superioara a cunoa~terii
senzoriale.
Dad
senzatia reproduce in subiectivitatea
individului insu~irile simple ale obiectelor, perceptia asigurii
con~tiinta unitiitii ~i int~gralitiitii obiectului, pentru ca in
realitate nu existii insu~iri separate, ci obiecte caracterizate prin
anumite insu~iri, obiecte care sunt reflectate cu ajutorul
perceptiei.
Perceptia
integreaza
~i construie~te
0 imagine a
realitatii din fragmente de informatie senzoriala, a~a cum
un arheolog reconstituie
un vas plecand de la cateva
fragmente,
deci prin intermediul
perceptiei
putem
obtine mai multe inforniatii dedit prin intermediul
actului senzorial. S-a spus ca senzatia este un prim contact
al organismului
cu stimulii, in timp ce perceptia este
procesul prin care ace~tistimuli
sunt interpretati
i
integrati cu alte informatii senzoriale, deoarece senzatia
realizcaza
tratarca
senzorialii
a informatiilor,

Nevoia de adaptare a organismului uman, la solicitarile

externe ~i interne, a dus la aparitia unor forme de captare ~i
prelucrare a informatiilor care s-au pcrfectionat in
decursul filogenezei. In aceasta categorie se inscriu ~i
senzatiile, perceptiile ~i reprezentiirile,
adicii procesele
cognitive senzoriale.
In diferite lucriiri de specialitate, se recunoa~te cii termenul
de "senzatie", aparent simplu, este ambiguu, datorita
multitudinilor de dispute in care a fost implicat. Astiizi, mai
utilizata este definitia operationala a~ senzatiilor care
define~te termenul drept evenimente psihice elementare
rezultand din tratarea informatiilor in sistemul nervos
central in urma stimularii unui organ de simt (Bonnet).
Senzatiile reprezintii imagini primare pentru ca reprezinta
rezultatul imediat al actiunii stimulilor asupra organelor de
simt. Imaginea primara dispune de proprietiiti precum:
intensitatea senzatiei, modalitatea sau calitatea (vorbim de
senzatii vizuale, auditive, chinestezice, olfactive etc.), durata ~i
tonalitatea afectivi'i.
Senzatiile au fost considerate "poarta" sau "izvorul"
cunoa~terii, subliniindu-se rolul lor pentru existenta ~i pentru
activitatea umana, deoarece ele asigura adaptarea organismului la
variatiile mediului inconjurator, orienteaza ~icontroleazii benefic
conduitele actuale ale individului, sunt componente ale campului
de con~tiintii etc. Exista 0 mare diversitate de senzatii
clasificate dupa diferite criterii, insii cel mai utilizat criteriu este
organul de simt (senzatii vizuale, auditive, gustative, olfactive ~i
cutanate). Aceasta clasificare lasa, in afara clasificarii 0 gama
variatii de senzatii (organice, chinestezice etc.). in realizarea
sensibilitatii sunt implicate simultan 0 serie de Icgi (Iegea
intensitatii, legea adaptiirii, legea contrastului senzorial, legea
semnificatiei ~i legea interactiunii analizatorilor), psihologii
Weber ~i Fechner avand 0 contributie importanta in stabilirea
relatiei dintre intensitatea stimulului ~iintensitatea senzatiei.
Filosof ~i psiholog german, are un domeniu vast de
preocupari (medic, matematician, profesor de fizica ~i de
filosofie), este printre primii psihologi care introduc
masurarea in psihologie. Se intereseazii de psihofizica ~i are
contributii in psihologia senzatiei ~ia perceptiei.
Cea mai importanta lucrare a sa este Elemente de psihofizica
(1860).

independent de' semnificatiile

lor, in timp ce perceptia
este direct legatii de semnificatia
~i de interpretarea
informatiilor senzoriale. Recent, s-a emis opinia potrivit
careia perceptia nu este un simplu mozaic de senzatii
elementare, ci procesul de interpretare a senzati ilor brute,
pe baza cuno~tintelor anteriQare.
Se vorbe~te despre existenta mai multor forme de
perceptie (perceptia spatiului, a timpului, a mi~ciirii etc.) care
se pot manifesta ca urmare a existentei unor mecanisme
intelectuale ale perceptiei (explorarea perceptiva, anticiparea
etc.) ~i a legilor specifice perceptiei (legea integralitatiistructuralitatii, legea selectivitatii, legea constantei perceptive,
legea proiectivitatii ~ilegea semnificatiei).
Sistemul cognitiv al individului uman a evoluat
continuu, perfectionandu-~i mecanismele care pot asigura
adaptarea in conditii nefavorabile, deoarece omul trebuie sa
perceapa nu numai ziua, ci ~i noaptea, in intuneric, nu numai
atunci cand capacitatile sale senzoriale sunt dezvoltate, ci ~i
atunci cand acestea sunt insuficient dezvoltate sau chiar lipsesc
(orbire, surzenie etc.). In categoria acestor mecanisme se
inscrie ~i"reprezentarea care trebuie sa contribuie la realizarea
sarcinilor sau la adaptarea organismului in conditiile in care

r.

13
informatia nu este prezentii. Prin reprezentare, omul se
desprinde de "aici ~i acum", el putand sa opereze in plan
mintal cu obiecte in absenta acestora.
Pentru cii sunt prezente atat in starea de veghe, cat ~iin starea
de somn, reprezentiirilor Ii s-a acordat un rol central in viata
noastra psihica, rol care a fost contestat ~i de William
James, deoarece viata psihicii nu inseamnii numai reprezentiirile
noastre, ci ea implicii stiiri mai complexe in care intervin ~i
influente ale incon~tientului. Pe aceea~i pozitie se situa ~i
filosoful Jean-Paul Sartre care subIinia cii reprezentarile nu
ne aduc nimie nou in minte, in timp ce dad. privim un obiect
putem sa descoperim detalii, insu$iri care nu au fost observate
anterior.
Dad! sistemul senzorial
~i perceptiv
opereaza cu
imagini primare, formate in pr:ezenta obiechllui, atunci cand
exista 0 interaqiune
directii cu stimulul,
sistemul
reprezentativ
opereazii cu imagini secundare
care se
formeazii in absenta interactiunii directe cu obiectul. Prin
natura lor, reprezentarile
nu sunt simple copii ale ale

Jean-Paul SARTRE
(1905-1980)

perceptiilor din trecut, ci sunt rezuItatul unor prelucriiri $i

sistematiziiri ale insu$irilor senzoriale, fapt ce permite
ampIificarea unor insu$iri sau eliminarea, sau estomparea
altora. Dacii imaginea obtinuta prin reprezentare depinde
de vointa noastra (Ie putem evoca sau alunga cu u~urintii sau
cu mare greutate), perceptia nu poate fi modificatii or!cat de
muIt ne-am dori acest lucru.
Reprezentarile
au fost denumite "statii intermediare"
care permit saltul de la senzorialla logic, deoarece in structura
lor intalnim
caracteristici
ale proceselol'
cognitive
senzoriale, iar, pe de altii parte, intalnim caracteristici ale
proceselor
cognitive
superioare.
Astfel,
faptul cii
reprezentarea reproduce i'nsu$iri concrete ale obiectelor $i cii
imaginea are un caracter intuitiv, ne aratii cii ea face parte din
categoria proceselor cognitive senzoriale, iar faptul cii ea
reproduce insu$irile esen!iale ale obiectelor $i cii imaginea are
un caracter generalizat, apropie reprezentarea
de procesele
cognitive superioare fara ca prin aceasta ea sa devina un
proces cognitiv superior ..
Filosof francez in opera ciiruia se imbinii preocupiirile
fenomenologice cu cele ale existentiaIismului, abordeazii
subiecte care intereseazii $i psihologia in miisura In care
problema fundamentalii adusii in discutie este aceea a
modurilor de a fi proprii naturii umane, in primul rand ca
fiintii con$tientii; ca fiin!ii ciireia ii este proprie devenirea.
Printre lucriirile sale importante, cu interes $i pentru
psihologie, se pot aminti Imaginatia
(1936), Schita unei
teorii a emotiilor (1939), Fiinta.si neantul (1943) etc.

Procesele cognitive
senzoriale
realizeazii
I - Imagmeseparatii
00(este
urma
I-caracter
II -insu$irilorunui
Imagmesimplii
operceperii
totalitatea
este
oferind
0imagine
-sintezii
seeste
inimagine
complexii
obiectual,
se
constituie
insecundarii
baza
senzatiilor;
---(fiecare
esteo
imagine
complexii;
poate
fi
modificatii
unitarii;
obiect);
voluntar.
Percep!ia
este
primul
proces
cognitiv
apare
00senzorialii);
imagine
(nu presupune
(este
0 care(are
este
0Senzatia
unitarii
un
este
schematicii
(reflecta
Reprezentarea
0 imagine
imagine
priparii;

insu~irile caracteristice);
analizatorilor);
repetate
a obiectelor;
aqiunea
directii a stimulilor

asupra

- este 0 imagine bogatii i'n conti nut;

~PLlCATII

I.

1. Construiti un text de 10 randuri (l) in care sa corelati

sernnificatia -psihologica a urmatorilor termeni: perceptie,
reprezentare ipsihic.

2. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Definirea

identitatii inseamna cunoa~tere de sine, aceasta fiind un proces
permanent specific ~iadolescentei. Considerati ca modul in care

simNi, reactionati in diferite situatii, capacitatea de reprezentare

influenteaza in sens pozitiv sau dimpotriva negativ personalitatea
voastra? Argumentati raspunsul vostru.
3, Identificati un exemplu de comportament in care reprezentarile
v-au ajutat sa identificati solutia optima.
::>..

Existentialism

= curent filosofic contemporan al carui discurs se

opre~te predilect asupra existentei umane. Astfel, omul

insu~ieste acela care trebuie sa dea vietii sale un sens ~isa
devina in viata sa 0 fiinta rationala, adiciiomulnu estededit
ceea ce face el din sine etc.
F enomenologie = curent filosofic contemporancare investigheazacu
recaderer~tia_dintre con~tiinta~i~me, subliniindrolul

constitutival con~tiinteipentru ceea ce semnifica lumea.

= numite $iprocese cognitive de nivel
intelectual,este yorba de gandire, memorie ~iimaginatie.
PSihoflZidl = disciplina care studiazii ~i incearca sa cuantifice
senzatiileprovocate de stimuli determinati.
Vointa = aptitudine de a-~i actualiza ~i realiza intentiile, ceea ce
presupune reflectie, deliberare, decizie $i executare a
actiunii.
Procese cognitive superioare

-'--~

'"

14

3. SENZATIA
, *

IIi

3.1 Definirea ,i caracterizarea senzatiilor

Cea mai simpla i prima forma de comunicare

informationala a omului cu lumea exterioara i cu sine se
,realizeaza prin intermediul senzatiilor. Senzatiile, la un nivel
general, apar ca evenimente psihice elementare ce rezulta din
tratarea inforlltatiilor In sistemul nervos central In urma
stimularii organelor de simt de diferite surse fizice de energie.
C. Radulescu-Motru
definea senzatiile sau simtiri/e
elementare "ca fiind ultimele diferentieri pe care Ie obtinem In
Infiitiarile
intuitive
ale contiintei,
prin izolarea
i
modificarea conditiilor lor de producere", deoarece contiinta
receptioneaza imagini despre obiecte i nu trairi elementare
pentru ca gusturile, culorile, impresiile noastre despre
temperatura etc. sunt proprietatile unor obiecte, ele neavand
existenta de sine statatoare, iar denumirile lor sunt rezultatul
procesului de abstractizare. Senzatiile sunt fenomene reale ale
vietii psihice, dar rareori omul Ie realizeaza separat. Ele
stau Insa la baza proceselor
psihice mai complexe,
integrandu-se acestora.

Senzatiile sunt procese psihice cognitive senzoriale

elementare de cunoa~tere a insu~irilor concrete,
luate separat, ale obiectelor ~i fenomenelor, cand
acestea stimuleaza
receptorul
unui singur
analiza tor sau organ de simt.
Aa cum rezuIta din definitie, senzatiile exprima doar
Insuiri separate ale obiectelor i, de aceea, vor fi integrate In
procesele perceptive.
_.
In psihologie, problema senzatiilor a starnit vii controverse.
Astfel asociationismul absolutizeaza individualitatea senzatiei
i 0 pune la temelia intregii noastre vieti psihice, iar
gestaltismul neaga existenta individualizata a acesteia. In
realitate, insuirile nu exista In stare izolata, ci numai intr-un
context obiectual i nici nu exista Insuiri in sine, ci numai
Insuiri ale obiectelor care sunt reflectate prin intermediul
perceptiei.

3.2 Calititile
senzatiilor

Cele mai importante calitati ale senzatiilor sunt:

1. Modalitatea care exprima dependenta fiecarei senzatii de
actiunea unei anumite categorii de stimuli (lumino.i,
sonori, mecanici etc.) i de existenta unui aparat
specializat de realizare (vizual, gustativ, auditiv etc.,
vorbindu-se astfel despre senzatii vizuale, auditive,
gustative etc.).
2. Intensitatea
care exprima gradul de pregnanta i
Incarcatura energetica a senzatiei. Ea este proportionala
cu intensitatea stimulului modal specific i depinde de
starea organismului i de nivelul actual al sensibilitatii
analizatorului.

3. Durata reflecta perioada de timp pe parcursul careia

actioneaza stimuluI. Totui senzatia nu apare imediat
dupa stimulare, ci cu 0 anumita intarziere (100- I50 miimi
de secunda) i nu dispare imediat ce a Incetat actiunea
stimulului, ci mai continua cateva miimi de secunda,
fenomenul
fiind numit postefect
sau imagine
consecutiva.
4. Tonalitatea afectiva este caracteristica senzatiilor de a fi
Insotite de trairi afective de placere, tensiune, depresie,
neplacere etc. Aceasta caracteristica depinde atat de
proprietatile obiective ale stimuli lor, cat i de experienta
personala In raport cu un stimul sau cu altul.

3.3 Principalele modalititi senzoriale

Dupa natura surselor care genereaza semnalele, senzatiile
se grupeaza In senzatii:
exteroceptive, care Ii au sursa In me diu I extern;
- proprioceptive, cu sursa la nivelul articulatiilor osteomusculare;
interoceptive, cu sursa In mediul intern.
Cele mai importante modalitati senzoriale sunt:
1. Senzatiile vizuale
sunt produse de
undele
electromagnetice cuprinse Intre 400 i 700
nm (1 nm = 10'9m).
Culorile
se
caracterizeaza
prin: luminozitate,
tonalitate cromatica (determinata
Oehiul reprezintii eel
de lungimea
de
mai important
unda care predoorgan de simt uman.
mina) i saturatie
(cu cat lungimile de unda reflectate sunt mai om ogene, cu
atat culoarea este mai saturata, mai pura). Sensibilitatea
vizuala se manifesta sub forma sensibilitatii luminoase
i cromatice.
2. Senzatiile auditive
sunt produse de vibratii ale
obiectelor. Undele sonore cu frecventa Intre 16-20000
cicli/secunda
reprezinta stimulii pentru senzatiile
auditive,
In care sunt reflectate
urmatoarele

caracteristici ale undelor sonore:

amplitudinea care da intensitatea sunetului;
frecventa care da iniil(imea sunetului;
forma undei care da timbrul. Timbrul este
determinat
de natura
sursei
sonore
(voce
omeneasca, vioara etc.). Undele periodice produc
sunete numite note muzicale, iar cele neperiodice
produc zgomote.
Senzatiile auditive au un rol important In invatarea
vorbirii (auzul fonematic). Ele ne permit sa apreciem
distanta la care sunt situate, fata de noi, obiectele, in
micare, care emit sunete (efectul Doppler: cand
obiectul se apropie de noi, sunetele receptionate cresc in
inaltime i invers) ..
3. Senzatiile cutanate' (cutis, in limb a latina, inseamna
"piele") iau natere ca urmare a stimularii receptorilor
din piele i sunt de mai multe feluri:
senza(iile tactile sunt determinate de presiunea
obiectelor cu care intram in contact. Prin ele obtinem
informatii despre consistenta, duritatea, asperitatea
obiectelor. Cea mai ridicata sensibi/itate tacti/a se
afla pe suprafata limbii, pe buze $i pe varful
degetelor, iar cea mai scazuta sensibilitate se afla pe
frunte $ipe spate;
senza(iile term ice sunt determinate de diferenta de
temperatura dintre corp i obiectele cu care intram In
contact.
4. Senzatiile olfactive sunt determinate de natura chimica
a substantelor, stimulii lor fiind substantele volatile.
Sunt importante pentru ca regleaza apetitul i ne

15
avertizeaza
asupra
prezentei
substante lor periculoase,
avfmd 0 tonalitate
afectiva accentuata.
5. Senzatiile gustative
sunt determinate de
caracteristicile
chimice ale substantelor
solubile care patrund
in cavitatea bucala.
Exista patru gusturi I Analizatorul olfactiv
fundamentale:
dulce, acru, sarat ~i amar, 0 mare
diversitate de gusturi luand na~tere din combinarea
acestora. In corelatie cu senzatiile olfactive, vizuale

~i termice,
ele contribuie la reglarea apetitului,
avand tonalitate afectiva.
6. Senzatiile organice sau interne r,eflecta modificarile
care se produc in mediul intern al organismului (foame,
greata, sete, slabiciune etc.).
7. Senzatiile proprioceptiv-chinestezice
ne informeaza
despre pozitia corpului ~i a membrelor in spatiu ~i
despre mi~carile pe care Ie efectuam, receptorii
analizatorului proprioceptiv-chinestezic
se afla in
mu~chi, in tendoane ~iin ligamente.
8. Senzatiile de echilibru ne infOlmeaza despre pozitia
corpului in raport cu centrul de greutate, despre
mi~carile capului pe verticala, despre mi~carile de
rotatie. Receptorii se afla in labirintul nonauditiv
(vestibul ~icanale semicirculare).

3.4 Legile sensibiliti,ii

sensibilitatea vizuala, 1/30 pentru cea tactila de
presiune ~i 1/10 pentru cea auditiva).

Realizarea sensibilitatii in calitate de proces psihic cognitiv

senzorial se subordoneaza mai multor legi, numite legi ale
sensibilitatii, astfel exista:
legea propor(ionalita(ii inverse, potrivit careia daca
sensibilitatea este ridicata, atunci intensitatea fizica a
stimulului, necesara pentru a determina 0 senzatie,
este mai mica ~iinvers;

legea adaptar;;
contribuie
la modificarea
sensibilitatii in sens ascendent (sensibilitatea cre~te
atunci cand actioneaza frecvent un stimul de
intensitate mica) ~i descendent (sensibilitatea scade
atunci ciind actioneaza frecvent un stimul de
intensitate mare).

legea pragurilor absolute, la nivelul careia se face

diferenta intre pragul absolut inferior (intensitatea
minima dintr-un anum it stimul necesara pentru a
determina 0 senzatie specifica) ~i pragul absolut
superior (intensitatea maxima a unui stimul care mai
determina inca 0 senzatie specifica);

legea contrastulu; sellZor;al pune in evidenta nivelul

sensibilitatii atunci cand actioneaza doi stimuli
specifici in acela~i timp. Exista un contrast succes;v
~i un contrast s;multan (evident mai ales in cazul
culorilor; eel mai bun contrast este galben ~inegru).

legea pragurilor diferen(iale a fost formulata de E.

H. Weber ~i G.T. Fechner, care au aratat ca pentru a
determina 0 cre~tere abia con~tientizabila
in
intensitatea unei senzatii, este necesar sa adaugam 0
anumita "ratie" (cantitate) la intensitatea initialii a .
stimulului specific corespunzator (1/100 pentru

Nu orice stimul provoaca 0 senzatie. Daca este foarte

slab, el nu e sesizat, deoarece nu excita organul senzorial
corespunzat6r. Aceasta inseamna ca un receptor este cu atilt
mai sensibil cu cat reactioneaza
la un stimul mai slab.
Studiind marimea minima cu care trebuie sa se modifice
intensitatea unui stimul pentru a determina 0 noua senzatie
specifica, fizicianul german G. Fechner a formulat 0 lege
care ilustreaza relatia existenta intre excitant ~isenzatie:
S=(KxlogE)+C,
unde S= senzatia, E = excitantul, iar K ~i C sunt constante.
Potrivit acestei relatii, senzatia cre~te mai incet decat
excitatia, nefiind propoqionala cu marimea stimulului, ci cu
logaritmul acestuia. Cercetarile experimentale efectuate au
aratat insa ca aceasta relatie nu este valabila dedit pentru
intensitati medii ale stimulului. Atunci cand stimulii sunt
slabi sau foarte puternici, nu mai exista propoqionalitatea
dintre senzatie ~ilogar,itmul stimulului.

Raportul dintre
senzatie ~i excitant

legea semnijica(ie; exprima relatia existenta intre

nivelul sensibilitatii ~i proprietatile stimulilor in
raport cu starile de necesitate ~i cu scopul activitatii
desIa~urate. Astfel, daca exista 0 relatie de
concordanta, sensibilitatea fata de stimul cre~te, iar in
caz de neconcordanta (indiferenta), sensibilitatea
scade.
legea sinesteziei
se bazeaza pe interactiunea
functionala a analizatorilor, evidentiind transferul de
la un analizator la altul (stimularea unui analizator
determina efecte senzoriale ale altui analizator chiar
daca. acesta nu a fost direct stimulat).
In realizarea unei senzatii sunt implicate to ate legile
sensibilitatii.

"La inceput,

viata oamenilor

era dirijata,

reglata

prin doi factori independenti

de vointa lor: noaptea ~i '
ziua, obscuritatea
~i lumina. (... ) Noaptea
aducea
pasivitate,
calm, 0 relaxare generala a activitatii, a
metabolismului
~i a glandelor; ziua ii of ere a posibilitati
de actiune, cre~terea metabolismului
~i a secretiei
glandulare care il stimulau ~i ii diideauenergie.
Culorile
asociate celor doua cadre sUnt albastrul inchis al cerului
noptii ~i galbenul viu alluminii zilei. Albastrul este deci
culoarea calmului, a pasivitatii, galbenul a sperantei ~i a
activitatii
(oo.) Ro~ul reprezinta
universal
atacul ~i
izhanda, culoarea complementara
- verdele - instinctiIl
de conservare." (Testul Luscher)

____

r~- ------ ~ -------

16

!WMECANISMELE

1-

NEUROFIZIOLOGICE ALE SENZA TIILOR

Organul morfofiziologic de realizare a senza!iilor se

nume~te analizator (aproximativ echivalent cu termenul de
"organ de sim!"). Potrivit cercetarilor realizate, acesta este
alcatuit din urmatoarele verigi funclionale: receptor, cale
aferenta, componenta cerebrala ~i calea eferenta (conexiunea
inversa)
.
Receptorul reprezinta segmentul periferic al analizatorului,
fiind a1catuit din numeroase celule senzoriale a caror
destina!ie este sa transforme ac!iunea stimuli lor (fizici sau
chimici) in semnale nervoase. Celulele receptoare (aprox. 400
mil.) sunt specializate pentru anumite forme de energie
(stimulii adecva!i sau specifici) fa!a de care manifesta 0 mare
sensibilitate. Aceasta specificitate a receptorilor este insa
prezenta numai la "intrare" (spre exterior), la "ie~ire" (spre
fibrele nervoase senzoriale) ei trimi!and semnale identice
pentru intreaga re!ea nervoasa. Din punctul de vedere al
particularitatilor
functionale,. receptorii sunt determinati
genetic. Sub actiunea stimulului adecvat, in celula senzitiva ia
na~tere un potential electtic numit "potential receptor",
proportional cu intensitatea stimulului, asigurand oglindirea
fidela a parametrilor stimulului. Receptorii transforma practic
informatia continuta de stimulintr-o informa!ie semnificativa
pentru organism.
Calea aferentii, care reprezinta sectorul intermediar, alcatuit
din celule ~i fibre nervoase care transporta "influxul nervos"
spre centrii superiori. Acest traseu nu este continuu, ci
prezinta mai multe intreruperi sinaptice (Ia diferite etaje al.e
sistemului nervos central), de la unnivella altul avand loc 0
p"relucrare succesiva tot mai complexa a semnalelor nervoase
in a~a fel incat ele sunt filtrate tot mai sever. La nivelul
cortexului ajung numai semnalele cele mai infol111ative, cele
care necesita interventia celor mai complexe mecanisme
cerebrale, celelalte fiind prelucrate pe nivelurile inferioare (se
considera ca, de la toti receptorii, pleaca in medie 0 cantitate
de informatie de 100 mil. biti/secunda, cortexul fiind capabil
sa opereze cu 100 bi!i/secunda).
Zona centrala
(componenta
cerebrali'i). Functiile de
cunoa~tere (inclusiv cele senzoriale) sunt indeplinite de
bloCld cerebral de "percepere, prelucrare ~i stocare a
informatiei", care ocupa jumiitatea posterioara a scoartei
cerebrale.
Caile senzitive
apartinand
analizatorilor
exteroceptivi (~i partial celor interoceptivi) se tel111ina in
zonele primare (de proiectie), in aceste zone constituindu-se
a~a-numitele "matrici
interpretative"
care decodeaza
infOimatia senzoriala sosita pe caile ascendente. Pe plan

subiectiv e~te yorba de "trairea" senza!iilor care reflecta

diferitele proprietati ale obiectelor ~ifenomenelor.
Calea eferenta. Analizatorul este un sistem complex cu
autoreglare. Receptorii sunt in permanen!a activi, sub
influenta semnalelor de comanda sosite de la nivelurile
superioare, inclusiv scoarta cerebrala, ei modificandu-~i
starea functionala in functie de necesitatile ~i interesele
organismului la un moment dat.
In concluzie, se poate afirma ca senza!iile nu sunt
imagini care oglindesc in mod pasiv actiunea stimuli lor din
lumea reala. Informatiile senzoriale, .precum toate celelalte
forme ale informa!iei psihice, sunt rezultatul interac!iunii.
(Adaptare dupa lntroducere in psihologia contemporana, I. Radu
(coord.), EdituraSincron, 1991)

Corput
oeniculat
superior
CoHenl
""

superior

Chiasmul
optic

Hipofiza

Ventricul
Nudeu
supracbiasmatic
"Chiasmul
optic

5. Identificati exemple prin care sa ilustrati legea interaqiunii

analizatorilor.
6. Timp de 0 saptamiina, verificati legea adaptarii senzoriale In cazul
senzatiilor vizuale (adaptarea de la lumina la Intuneric sau
adaptarea de la Intuneric la lumina). Notati, In caietele voastre,
concluziile obtinute. Prelungiti studiul vostru mai mult timp ~i,
apoi, comparati concluziile obtinute.
'11
__

.,.,
..-",_

__

esenta, In sensul unei probleme, al unui fenomen etc.).

An~iTzalo-;'= organ de simt; termenul este introdus de Pavlov pentro

Lege = categorie care exprimii raporturi esentiale, necesare,

a desemna organele de simt periferice, caile nervoase ~i

terminatia lor In scoarracerebralii.
lntensitate = stare a ceea ce este intens; grad de tiirie, de forra.
lntuitiv=referitor la intuitie (patrundere nemijlocita, directa In

Luminozitate = Insu~irea unui corp de a fi luminos; stralucire.

Sensibilitate = facultate de apercepe impresiile venite de lacorp sau

generale, relativ stabile ~irepetabile.

din lumea exterioara.

4. PERCEPTIA*
,
4.1 Definirea ,i caracterizarea perceptiei
Comparativ cu senzatiile, pereeptia constituie un nivel
calitativ superior de prelucrare ~i de integrare a informatiei
despre lumea externa ~i despre propriul nostru eu. Ca ~i
senzatiile, perceptiile sunt 0 reflectare a obiectelor ~i a
fenomenelor care actioneaza nemijlocit asupra organelor
noastre de simt. Perceptiile se deosebesc insa de senzatii prin
faptul ca ele nu of era 0 reflectare a insu~irilor izolate ale

obiectelor ~i fenomenelor cu care venim in contact (miros,

temperatura, euloare etc.), ci reflecta aceste obiecte in
totalitatea
lor. Astfel, chiar daea senzatiile stau la baza
perceptiei, in mod obi~nuit nu auzim sunete izolate, nu vedem
culori separate de obiecte etc., ci auzim soneria ceasului,
vedem obiecte care au diferite culori etc., adica percepem
obiecte ~ifenomene in totalitatea lor.

1.---------------------Perceptia este procesul psihic cognitiv senzorial prin care cunoa~tem obiectul, in totalitatea insu~irilor
concrete, cand acesta actioneaza asupra organelor de simt.
Perceptia ar putea fi interpretata ca:
- proees eognitiv in masura in care sunt integrate
informatiile primite prin intermediul simturilor despre
lumea extern a ~idespre noi in~ine.lrnaginea pereeptiva
este bogata in continut, adica include atat insu~irile
importante, cat ~i pe cele neimportante, de detaliu ale
obiectelor ~ifenomenelor;
- produs al procesului psihic concretizat in imaginea care
se formeaza sub actiunea nemijlocita a stimulilor asupra
simturilor. Perceptia se desta~oara "aici ~i acurn", adica
intr-un anumit spatiu ~i timp, atunci cand exista
interactiune directa intre stimuli ~iorganele de simt.
Ca ~i senzatia, perceptia a fost subiect de disputa intre
asociationism ~igestaltism:
- Asocia(ionismul (Al. Baine, H. Ebbinghaus, W. Wundt
etc.) afirma primatul parpi asupra intregului, iar in
explicarea naturii ~i organizarii psihicului uman recurge
la principiul descompunerii-recompunerii. Viata psihica
este 0 simpla suma a unoI' elemente indivizibile senzatiile. Pornind de la ele, sub actiunea legilor
asociatiei (prin asemanare, contrast etc.), se formeaza
perceptiile, reprezentarile ~i gandirea. Prin urmare, intre
senzatii ~iperceptii, intre perceptie ~i gandire exista doar
deosebiri de ordin cantitativ ~inu de ordin calitativ.
- Gestaltisnru/ (K. Kofika, O. Dunker etc.) afirma
primatul intregului asupra partii, intregul fiind ceva
mai mult decat suma partilor, el posedand calitati proprii,
ireductibile la parti/elemente. Psihicul nu este un
conglomerat de proeese in sine, ci un ansamblu organizat
la niveluri diferite de complexitate. Primul nivel este cel
al perceptiei, iar un nivel superior fiind eel al gandirii.
Caraeterul organizat al psihieului este considerat
innascut, predeterminat, structurile fiind date.
in realitate, perceptia nu este posibila tara senzatii ~i nici
nu este 0 simpla suma de senzatii, deoarece perceptiaeste un
nivel superior de reflectare a realitatii, iar in imaginea perceptiva
apar ~iinsu~iri care nu apartin partilor (structura). Perceptia este
influentata de distanta fata de stimul (dad distanta este
optima, atunci perceptia este clara ~i precisa), de experienta
anterioarii, de specifieul aetivitiitilor desfii~urate, de nivelul
de dezvoltare al Iimbajului etc. Durata perceptiei este
corespunzatoare actiunii stimulului (daca se prelunge~te dupa
incheierea actiunii stimulului, atunci apar halucinatiile).
Realizarea procesului perceptiv, ca act de sesizare a

Edward L. THORNDIKE
(1874-1949)

realitatii concrete, presupune, precum orice proces, 0 durata

temporala, a~a incat pot fi puse in evidenta mai multe faze:
- orientarea spre stimul (directionarea privirii spre
stimul);
- detectia stimu!u!ui (reactia "Aha!" ilustreaza momentul
deseoperirii stimulului);
- discriminarea stimu!u!ui (presupune extragerea unei
cantitati suficiente de informatie despre stimul care sa
permita diferentierea obiectului de alte obiecte de fond,
astfel indit el sa devina 0 dominanta in campul senzorial
al eon~tiintei);
- identificarea obiectu!ui presupune parcurgerea a doua
etape: identifiearea
eategoriala (informatii minime
despre insu~iri esentiale ale obiectului) ~i identificarea
individualii
(adaugarea, la datele initiale, a unor
informatii despre particularitatile, detaliile obiectului
- care pot fi surprinse "aici ~iacum");
- interpretarea obiectului rezulta din legatura perceptiei
cu activitatea ~i cu comportamentul, faza in care se
stabilesc legaturi pragmatice intre imaginea perceptiva
~istarile interne de necesitate ale subiectului.
Exemplu: Sunteti in sala de clasa in timpul unei ore. Atentia
va este concentrata asupra lectiei in curs de desta~urare. La
un moment dat u:;;ase deschide brusc. Se declan~eaza in ace 1
moment reflexul de orientare determinat de aparitia in
campul perceptiv a unui stimul nou, capul fiind directionat
spre locul de unde a aparut stimulul. Deseoperirea
stirnulului, in ambianta, constituie a doua faza a real1zarii
procesului perceptiv, in cadrul sau reu~indu-se incheierea
procesului de localizare a stimulului. Intr-o a treia faza, a
discrirninarii,
obiectul sursa a stimuli lor este delimitat in
raport cu celelalte obiecte din camp (persoana care a deschis
u:;;a clasei). Informatiile
obtinute pana inprezent
sunt
prelucrate, cantitativ ~i calitativ, eea de a patra faza
finalizandu-se in momentul identificarii obiectului (spre
exemplu, persoana care a deschis u:;;aeste directorul ~colii).
Acest moment coincide
cu definitivarea
imaginii
perceptive. Ulterior obiectul este interpretat,
subiectiv :;;i
obiectiv (se actualizeaza alte informatii detinute despre
obiectul perceptiei, legate in exemplul nostru de eventuale
contacte directe cu persoana directorului, dar, de asemenea,
de semnificatia functiei pe care 0 detine).
Psiholog american ale carui cercetari s-au .axat pe
inteligenta animalelor, dar, de asemenea pe problemele
invatarii la om (lucrarile sale au - influentat pregnant
pedagogia americana).
Printre cele mai importante lucrari ale sale pot fi
amintite: Animal Inteligence. Experimental stadies (1911),
Educational Psychology (1913-1914), Human Learning
(1931), Psychology of Wants (1935), Interest and Attitudes
(1935) etc.

4.2 Legile generale ale perceptiei

perceppei (formarea imaginilor duble). Spre exemplu,
interesul pentru 0 persoana, determina, ca in garii,intr-o
multime de persoane necunoscute, persoana a~teptatasa
fie distinsacu c1aritate.
3. Legea constantei perceptive exprimiirezistentaimaginii
perceptive la modificarea contextului in care este
prezentat obiectul (eu ajutorul experientei anterioare se
. produce0 corectarea denaturarilorobiectului,astfelincat
acesta,intre anumitelimite,apare ca invariant),vorbinduse despre constanta marimii, a culorilor, formelor etc.
4. Legea proiectivitatii sau a obiectualitapi este 0 lege
caracteristicii numai perceptiei, care face ca imaginea
interna sa fiepermanentraportatiila obiectulperceput.
5. Legea semnificatiei determina ca tot ceea ce are
, importantiipentruom siiintrein campulsiiuperceptiv.
In desfii~urarea procesului perceptiv, aceste legi
functioneazain interactiune.

Precum senzatiile ~i perceptiile presupun, in realizarea

lor, actiunea mai multor legi:
"
1. Legea integralitiipi-structuralitapi exprima caracterul
de sistem ierarhic organizat al imaginiiperceptive, astfel,
noi, percepem obiectul ca intreg sau ca un ansamblu

I,

organizat
~inu ca
elementeeste
sau insu~iri.Spre
exemplu:'dadi
un0 suma
obiectdecunoscut
vazut numai
partial, subiectul se comporta, fata de el, ca ~icum I-arfi
vazut in intregime.
2. Legea selectivitapi ne arata ca perceptia noastra este
orientata spre un anumit obiect, selectat,dintr-un camp
perceptiv mai vast. Analizatorii sunt supu~iactiunii unei
multitudini de stimuli ~i pentru ca posibilitiitile de
receptare ~i de prelucrare a informatiilor de ciitre creier
sunt limitate, apare necesitatea selectarii stimulilor, ceea
ce ne intereseaziidevine obiectul central al perceppei,
ceilalti stimulitrecandinplan secundar,devenindfondul

4.3 Formele complexe ale perceptiei

1. Perceptia spatiului. Spatiul este infinit ~i nu poate fi
perceput in totalitate. Noi percepem doar insu~irile
spatiale ale obiectelor: forma, marime, pozitie relativa,
dimensiuni, distante, relief etc. cu ajutorul viizului,
chinesteziei, tactului ~i al auzului. Vederea obiectelor
tridimensional este numitii perspectiva sau perceptie
spatiala. Perceptia adancimii se realizeazii cu ajutorul
indicatorilor monoculari (informatia despre adfmcime
provine de laun singur ochi) ~ibinoculari.
Cei mai importanti indicatori monoculari aJ
adancimii sunt: marimea relativa (dupii 23 m,
obiectele par mai mici), interpozitia (obiectele mai
depiirtate sunt "acoperite", in campul nostru vizual, de
cele mai apropiate) ~i perspectiva liniara (liniile
paralele care se depiirteaziide noi par sa se apropie). Cei
mai importanti indica tori binocutari
sunt:
disparitatea retiniana (datoritii distantei dintre cei doi
ochi de aproximativ 7 cm, imaginea unui obiect este
diferitii atunci cand 11privim cu ochiul drept ~icu ochiul
stang; la nivel cortical se realizeazii sinteza celor douii
imagini, unul dintre ochi avand rol conduciitor) ~i

convergenta oculara (globii oculari se pot orienta in

unghiuri diferite atunci cand un obiect se apropie sau se
departeaza).
2. Perceptia timpului. Timpul este infinit ~inu poate fi
perceput ca atare. Noi putem sa percepem numai
caracteristicile
temporale
ale elementelor:
con tin u i ta te- d i s c on ti n u i tate, s ucc es iune,
simultaneitate ~idurata. Perceptia timpului presupune
memoria care face posibila axa trecut-prezent-viitor.
Sistemul de referintii pentru timp poate fi: fizic,
cosmic, sistemul biologic, sistemul socio-cultural.
3. Perceptia mi~carii. Este posibilii datorita separiirii
obiectului de fondul perceptiei, constantei marimii
obiectului, datoritii persistentei imaginii retiniene ~i a
mi~carilor capului sau ale globilor oculari.
4. Perceptia interpersonala (intercunoa~terea). Are ca
obiect insu~irile manifeste ale persoanei, triisiiturile
situational-relevante ~i conduitele relationale. Se
spune cii are 0 perceptie interpersonalii mai buna cel
care identificii trasaturile neaparente ale persoanei.

4.4 Observatia ,i spiritul de observatie

Perceptia se integreaza in schema de reglare a oriciirei
activitiiti desfii~urate in plan extern, implicand limbajul,
gandirea, vointa, atentia, motivatia etc., perceptia ridicandu-se
de la stadiul unei simple imegistrari ~i prelucrari a stimulilor
aleatori, la stadiul unei activitiiticomplexe, orientate spre scop,
adiciiea devine observape.
"
Obsenatia se derule~ziiin timp, avand un scop precis ~i
fiind dirijatii din interior prin comenzi verbale. Limbajul

4.5 Perceptii denaturate

De~i perceptiile se produc in conditiile aqiunii directe a
stimuli lor asupra organelor de simt, deci reflect a in mod
adecvat realitatea, in anumite conditii apar" denaturari.
Acestea pot avea cauze multiple, putandu-se face insii
diferenta intre erori "normale" de perceptie ~ierori ce tin de
patologia perceptiei.
Astfel, in eazul erorilor numite "normale" se utilizeazii,
in limbaj psihologic, termenul de iluzie, aceasta reprezentand
o reflectare denaturata a obiectelor datorita efectelor de
camp, legate in special de supraestimarea sau subestimarea
unor elemente sau proprietati. Iluziile perceptiv.e apar in sfera
tuturor modalitatilor perceptive, cele mai, cunoscute fiind
iluziile optico-geometrice (spre exemplu, faptul cii 0
suprafata stralucitoare pare mai mare decat una intunecata).

dirijeazii desfii~urareafazicii a observatiei, fixeaza rezultatele

partiale ~i globale ale acesteia, permitand generalizarea
schemelor logice ale activitiitiiperceptive. Observatia constituie
o metodiide investigareaproceselor ~ia fenomenelorpsihice.
I. Spiritul

de observatie este aptitudinea de a sesiza

rapid ceea ce este relevant, de~i nu apare in mod
foarte evident.

o categorie aparte a perceptiilor denaturate 0 constituie

cele ce se leaga de patologia perceptiei (s-ar putea vorbi ~ide
o categorie intermediarii, anume perceptiile denaturate
datorate unor deficiente senzoriale). Oricare ar fi tulburarile
care apar, toate se leagii, intr-un fel sau altul, de 0 alterare a
sentimentului realita!ii. Spre exemplu, in schizofrenie
deta!?areade real este deosebit de putemicii, ajungandu-se
fie la un amestec al senzatiilor !?ial reprezentiirilor celui
afectat, fie la halucinatii, atunci cand bolnavul "vede" lucruri
pe care nimeni altcineva nu Iemai vede.
Toate aceste posibilitati de e!?ecill realizarea proeesului
perceptiv dovedesc incii 0 datii caracterul procesual,
complexitatea !?iimportanta sa in ansamblul vietii psihice
umane.

19

W1ILUZIILE OPTICO-GEOMETRICE
Unele desene geometrice
pot provoca perceptii
eronate,
care nu corespund
realitatii
masurabile.
Contributiile cele mai importante au fost aduse de ~coala
gestaltista, fiind de amintit, in primul rand, iluzia lui
Titchner: doua cercuri mici, egale, par inegale daca sunt
integrate in figuri diferite.

000
00
o

Cauza pentru care se na~te aceasta iluzie se refera la faptul ca

intregul influenteaza partea. Iluzia lui Titchner este insa doar
una dintre multele posibile. De exemplu, in figura din stanga

( )
cele doua linii orizontale par inegale, de~i sunt egale.
La fel, in figura din dreapta, datorita orientarii

liniilor terminale,'linia de sus pare mai lunga decat cea de

jos, aceasta iluzie datorandu-se faptului ca linia orizontala
de sus face parte dintr-un ansamblu care delimiteaza 0
suprafata mai mare deciit linia paralela de jos, aceasta
inglobata fiind intr-.o suprafata mai mica.
Aceste explicatii sunt insa doar unele dintre cele
admise.

o alta posibiHi explicatie,

care functioneaza in raport cu

anumite iluzii, este cea a lui J. Piaget, care se bazeaza pe
ceea ce nume~te "efectul centrarii" (ceea ce se afla in centrul
atentiei tinde sa fie supradimensionat).
De asemenea, in alte cazuri, este yorba de tendinta de
echilibrare a imaginii sau pur ~i simplu de experient~. In
cazul figurii alaturate s-a constatat ca latura de sus este
vazuta ca fiind mai lunga decat cea de jos
de catre copii, in timp ce adultii,
familiarizati cu figura patratului, vad
aceste laturi ca egale.
Cert este ca interpretarile nu sunt
yonsensuale, existand chiar iluzii opticogeometrice in cazul carora nu s-a putut
.
~

dreptelor perpendiculare alaturate, care

par inegale. Se poate, astfel, sustine ca
gasi 0 explicatie,
a~a cum este cazul
domeniul
iluziilor optico-geometrice
este
un domeniu inca deschis investigatiilor.

W1FIGURILE DUBLE
Figurile duble sunt contextulin care caracterul selectiv al
perceptiei poate fi pus in evidenta cu u~urinta. Aceste figuri
sunt construite astfel incat sa se pastreze un grad de
ambiguitate accentuat intre fondul ~i obiectul perceptiei.
Actiunea unuia sau mai multora dintre factorii care determina
selectivitatea perceptiva (contrastul cromatic, motivatia
subiectului, variatia intensitatii stimulilor etc.) se percepe cu
c1aritate unul dintre elemente, celelalte constituind fondul
percePtiei. Astfel, in prima dintre figurile alaturate, care este
in realitate 0 figurii tripla, se pot observa, rand pe rand, 0
tanarii, 0 Mtrana ~i un barbat. In cealalta imagine este yorba,
pe de 0 parte de Don Quijote calare cu 0 moara in fundal, dar
pe de alta parte doar de capullui Don Quijote.
Aplicatie: Incercati sa explicati figurile dubie, de mai sus, utilizand cele Invatate despre perceptie.

~PLICATII
1.-----1. Precizati fazele procesului perceptiv, in ordinea fireasca a
desfa~urariilor.
2. Caracterizati, dintre fazele percePtiei, discriminarea stimulului ~i
identificarea obiectului, exemplificandu-le corespunzator.
3. In aproximativ jumatate de pagina, comparati perceptia cu
senzatia, evidentiind caracteristicile perceptiei.

5. Impreuna cu colegii vo~tri urmariti in comun 0 activitate (spre

exemplu un fragment dintr-un spectacol sau dintr-un meci de
fotbal) de lungime relativ scurtii (10 minute).lncercati sa descrieti
(In scris, dad este posibil),dupa aceea,activitateaurmiirimcat mai
precis posibil. Comparati descrierile obtinute ~ipuneti in evidenta
diferenteleexistente.Identificaticauzeleacestor diferenteutilizilnd
notiuneade "spiritde observatie".
6. Descrieti perceptia ca proces ~iimagineprimara ~icomplexa.

4. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi ~i,apoi, precizati

cum sunt valorificate iluziile perceptive in cinematografie ~i in
arta.

7. Comparati senzatiile ~ipercePtiile in baza unui exemplu concret,

precizand patru asemanari ~ipatru diferente.
= provine din grecescul phatos "boala" ~i logos
"studiu"; parte a medicinii care se ocupa cu studiul
simptomelor ~i al cauzelor bolilor ~i care cuprinde mai
multe diviziuni.
Pr.agmatic = (gr. pragma, "actiune") care prive~te actiunea,
utilitatea; care judeca in functie de utilitate nemijlocitii,
in dauna obiectivitatii.
Patologie

Binocular = care se refera la ambii ochi, care se realizeaza cu ambii

ochi.
IDenaturare= deformare, alterare, falsificare.
Figura = forma care se deta~eaza dintr-un ansamblu.
Halucinarie = tulburare psihica rezidand in perceperea unui obiect

sau fenomen lara ca acesta sa fie prezent.

5. REPREZENTAREA *.
r

5.1 Definirea ,i caracterizarea reprezentirii

Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de retlectare mijlocita, selectiva ~i schematica a
proprietatilor concrete mai mult sau mai putin semnificative ale obiectelor ~i ale fenomenelor date in
exoerienta oerceotiva anterioara a subiectului.

Reprezentarife obi~nuite sunt familiare tuturor: oncme

poate evoca imaginea mamei, a invati'itoarei, a casei parinte~ti,
phiar atunci cfmd se afla la sute de kIn distanta. Ele apar frecvent
in mintea noastra in starea de veghe, dar ~i in starea de somn ~i,
de aceea, multa vreme Ii s-a atribuit un rol central in viata
psihici'i.
Calitatea reprezentarilor
este influentata decalitatea
perceptiei (acuratete, precizie, completitudine), contextul in
care a avut loc receptarea obiectului dat (legatura cu motivatia,
cu trairile afective, cu activitatea), frecventa contactelor
perceptive cu obiectul ~i durata care se scurge intre momentul
perceperii obiectului ~ireactualizarea imaginii secundare.
In plan ontogenetic,
mecanismele reprezentarii
se
formeaza ~i se consolideaza mai Hirziu decat cele ale perceptiei
(prima forma este schema obiectului permanent la ~8-10 luni).
DezvoWindu-se pe baza perceptiei, reprezentarea
nu este
continuarea, in linie dreapta, a acesteia, ci este un nivel
superior al activitiitii cognitive. Reprezentarea este primul pas
pe drumul desprinderii actului de cunoa~tere de concretul
imediat ~i orientarea lui spre abstract ~i general, pregatind eel
de-al doilea salt al activitatii de cunoa~tere, saltul din planul
imagisticului in planul constructi vitatii conceptuale,. salt pe care
il va realiza gfmdirea. Datorita acestor caracteristici ale sale se
vorbe~te insa ~i despre 0 natura
contradictorie
a
reprezentarilor
(mai precis este yorba de origine, extensie,
funqionalitate, locul ~i rolul lor in succesiunea proceselor
cunoa~terii umane). Imaginile mentale oferite de reprezentare,
dincolo de to ate discutiile pe care cercetarea acestui proces
psihic le-a provocat, se dovedesc a avea 0 relevanta de'~sebita
pentru existenta umana.

In masura in care reprezentarea se constituie P baza

perceptiei, compararea lor permite evidentierea mai multor
asemaniiri ~i deosebiri. Astfel, in ceea ceprive~te
asemanarile dintre ele, se poate preciza ca:
- sunt procese de cunoa~tere;
- sunt fenomene intuitive, imagini concrete ale unor
obiecte sau fenomene;
- determina efecte fiziologice (atat perceptia, cat 1?i
imaginea unei lamai declaneaza salivatia);
- sunt legate de mi~care (perceperea mi1?ci'irii1?idaca ne
imaginam un object perceput anterior in stanga
noastra, ochii vor efectua 0 deplasare spre stanga);
- au un inteles,.oanumita
semnificape, dar exista 1?i
deosebiri (reprezentarea acoperii, de regula, un sens mai
bogat);
of era informatii
despre obiecte 1?i fenomene
(perceptia of era un volum mai mare de informatii,
imaginea perceptiva
fiind mai clara fata de
reprezentare).
De asemenea, exista ~iurmatoarele deosebiri:
- perceptia se produce in prezenta obiectului, iar
reprezentarea se produce in absenta obiectului;
- perceptia
reflecta
clar, precis,
obiectul,
iar
reprezentarea
nu este 0 reproducere
fidela a
datelor perceptive, constituind 0 prelucrare a lor (In
evolutia ei se produce abstractizarea);
imaginea perceptiva este bogata in continut (cuprinde
insu1?irile esentiale ~i neesentiale ale obiectului), iar
reprezentarea
este schematica
(cuprinde numai
insu~irile considerate importante).

5.2 Clasificarea reprezentirDor

Clasificarea reprezentarilor poate fi realizata potrivit mai
multor criterii, printre care se pot aminti:
1. Jean Piaget considera ca dupa prezenta elementului
de noutate, exista reprezentari:
a. reproductive,
bazate pe perceptii anterioare; se
realizeaza cu ajutorul memoriei;
b. anticipative, se refera la mi~cari sau schimbari care nu
au fost inca percepute; sunt rezultatul operatiilor
gandirii ~iprocedeelor imaginatiei.

2. In funqie
de predominarea
unei modalitati
senzoriale,
exista reprezentari: vizuale, auditive,
gustative, motorii. Medicu] psihiatru Jean Marin
Charcot (1825-1893) identifica trei tipuri de subiecti
frecvent intaInite: tipu] vizual (care vede pagina ci'irtii
despre care vorbe~te), tipul auditiv (care daci'i se refera
la lectia predata de profesor, aude expresii]e utilizate de
catre acesta) ~itipul verbo-motor (care prefera, pentru a
memora sau retine un text, sa citeasca cu glas tare).

Este yorba de un tabel cu numerele

Jean Marin CHARCOT

(1825-1893) -

DomeanuDaniel

ate nr. de telefon 278 776.

Malic Stefana are nr. detelefon 245 678.

Staicu Larisa ate nr. de telefon 265976.

Reprezentiiri picturale
Neurolog francez, a descris simptomatologia majoritatii
marilor maladii organice ale sistemului nervos, avand
numero~i discipoli printre care este de amintit S. F~eud. Se
ocupa in principal de nevroza ~i isterie, in raport cu aceasta
din unna fiind printre primii care utilizeaza hipnoza ~i
sugestia in tratarea ei.

de

telefon ale mai multorpersoane.

Andru Vasile are nr. de telefon234 485.

Reprezentiiri lingvistice

"Acesta este un ceas. "

21

3. Dupa gradul de generalitate, exista reprezentari:

a. individuale, care reflecta imaginea unor obiecte,
fiinte etc. deosebit de semnificative pentru 0
anum ita persoana;
b. generale, care reflecta ~i caracteristici comune mai
multor obiecte cu ajutorul sintezei ~i operatiilor de
clasificare. Continutul lor este format din insuiri
semnificative, caracteristice, m timp ce continutul
notiunilor este format din insu~iri esentiale ~inecesare.
4. Dupa gradul de abstraetizarc,
exista reprezentari:
a. cu grad moderat de abstractizare,
caracterizate
prin familiaritate,
figurativitate,
discursivitate

perceptuala etc.;
b. cu grad inalt de abstractizare, caracterizate poo
nefamiliaritate, grad malt de abstractizare, discursivitate
verbala, detaliere pOOmijloace verbale etc.
5. Din perspectiva
e\'olutiei
ontogenetice,
exista
reprezentari:
a. primare, bazate pe codul perceptiv ~i intalnite
dominant panii la varsta de 3 ani;
b. conceptuale, care au la baza un cod conceptual ~i
apar intre 3 ~i 10 ani;
c. formale, care au la baza codul formal ~i apar in
perioada adolescentei.

5.3 Proprieta,i1e reprezentarilor

Reprezentarile
au mai mul~e proprietati comune care,
indiferent de tipullor, Ie face sa constituie 0 clasa distincta de
prod use psihice:
1. Figuratiyitatea.
Potrivit definitiei de mai sus,
reprezentarile
redau ceea ce este tipic pentru un obiect,
caracteristicile care tree dincolo de exemplarele particulare
dintr-o anumita clasa de obiecte. Imaginea obtinuta prin
reprezentare este semnificativa pentru ceea ce obiectele au in
comun. Schematizarea ~i generalizarea prin care se ajunge la
reprezentare nu tree insa dincolo de configuratiile concrete,
de posibilitatea identificarii obiectuale.
J. Piaget define~te reprezentarea ca 0
2. Operatiyitatea.
"reconstructie
operatorie" care nu se poate realiza dedit in
prezenta operatiilor intelectuale ~i a limbajului extern.
Caracterul operational decurge din reconstituirea obiectelor
la nivelul
trasaturilor
definitorii,
ceea ce permite
indepartarea de schema structural a a obiectului. Acest
caracter permite, spre exemplu, redarea simultana a
succesivului (ne put em reprezenta in 2-3 minute derulari care
in realizarea
lor dureaza mult mai mult timp) sau
transformarea simultanului intr-o succesiune (un arhitect
poate avea in minte proiectul unei cladiri,pe
care 11 va

transpune dupa aceea, succesiv, pe hartie, dupa cum

constructorul va incerca realizarea succesivii a proiectului
conceput de arhitect).
3. Panoramizarea.
Reprezentarea permite imbinarea in
imaginea mintalii rezultatii in urma procesului a unor
dimensiuni ale obiectelor care nu pot fi percepute la propriu
decat succesiv (spre exemplu, un cub nu poate fi perceput
decat ca avand trei fete, in timp ce la nivelul reprezentiirii se
pot reda toate fatetele sale).
4. Integra rea. La nivelul reprezentiirii se realizeazii 0
reunire a dimensiunii sensibile cu cea intelectuala, astfel
incat se poate aprecia ca "fieciirei figuri Ii corespunde un sens
~ifiecarui sens 0 figura" (Mielu Zlate).
5. Autonomia. Deja la nivelul reprezentiirii se poate
pune in evidentii capacitatea de desprindere de purtatorullor
concret pentru a circula In mediul social al acestuia. In
virtutea
acestei capacitii!i
reprezentiirile
pot deveni
constrangatoare
.pentru comportamentul
individului, ele
fiind receptate ca venind din lumea exterioara.
6. Caraeterul
social.
Reprezentarile
exprima
intotdeauna un fond cultural comun, a~a Incat se pot pune In
evidentii la nivelullor componente sociale.

5.4 Rolul reprezentarilor in cunoa,tere

Rolul detinut de reprezentiiri In cunoa~tere este deosebit
in masura In' care se poate afirma cii majoritatea
meeanismelor psihice au ea punet de plecare, ea punet de
sprijin sau chiar ca material
concret reprezentarile.
Sistematizand, se poate aprecia cii reprezentiirile detin In
cadrul cunoa~terii ~iactiunii umane urmatoarele functii:
1. Permit "progresul" perceptiei, realizarea acesteia de
o manierii completii ~iadecvatii;
2. Constituie "materia
prima"
pentru gandire
~i
operatiile sale, pentru imaginatie
~i procedeele
acesteia;
3. Reprezinta un punet de pleeare in evolutia gandirii,
in miisura in care imaginea, schematizand datele
perceptiei, u~ureazii operatiile gandirii, In special
abstractizarea,
constituind
un intermediar
intre
cunoa~terea senzorialii ~i concepte. Astfel, sub
actiunea operatiilor gandirii, imaginea-reprezentare
se transformii in concept figural, in care se retin doar
insu~irile esentiale
ale formei ~i configuratiei
obiectelor. Prototipul acestui gen de concepte cu baza
direct in reptezentare 11constituie figurile geometrice,
la care triisiiturile definitorii sunt forma ~i raporturile
. dintre elementele
comp6nente.
In rezolvarea
problemelor de fizicii, mecanicii sau de geometrie,
reprezentarea care insote~te rationamentul devine
esentialii
atat pentm decodificarea
figuralii a
formulariloi verbale - construirea figurii -, cat ~i

,i activitate

pentru identificarea solutiei corecte;

4. Permit eoncretizarea gandirii verbal-abstraete;
5. Constituie
una dintre sursele
de informatie
importante pentru subiectul uman concret;
6. Sunt instrumente
de planificare
~i reglare
a
eonduitei umane, prin integrarea in diferite tipuri de
activitii!i (de joc, de inviitare, de rezolvare de
probleme, de munca, de creatie);
7. Pot detine 0 funetie eathartica, adicii de detensionare
nervoasii, chiar ~ipentru 0 perioadii scurtii de timp;
8. Reprezentarile
definese eeea ee este realitatea
pentru subiect (omul nu reactioneazii la realitate a~a
cum este ea, ci a~a cum ii este prezentatii, respectiv a~a
cum 0 anticipa ~i 0 a~teapta, fiind yorba, aici, in
primul rand, nu de reprezentiirile individuale, ci de
cele sociale);
9. Permit orientarea noastra in spatiu, la nivel mintal
putandu-se vorbi despre "hiirti psihologice" care ne
permit orientarea intr-un anumit spatiu (in ora~ul natal,
spre exemplu, unde diferitele locatii nu au 0 aceea~i
incarciiturii "simbolicii", diferitele zone nu sunt la fel
de bine conturate etc.) .
Cu titlu general se poate aprecia ca reprezentarile servesc
ca instrumente
de adaptare la realitate, eficiente pentru
existenta concretii in miisura in care la nivelul lor se
decanteazii ~i sedimenteaza totodatii achizitiile de nivel
senzorial, pregatind trecerea la cunoa~terea logicii.

lI}REPREZENTARILESOCIALE

"Conceptul
de reprezentare
sociala
desemneaza 0 forma de cunoa~tere specifica,
o ,,~tiinW' a simfului com un, ale carei
continuturi vizeaza procese generative ~i
functionale socialmente determinate. In sens
mai larg, desemneaza 0 forrha de cunoa~tere
sociala.
~eprezentarile
sociale
sunt
modalitati de a gandi practic orientate spre
comunicare,
intelegere
~i stapanire
a
mediului social, material ~i ideal. (... )
Determinarea sociala a continuturilor sau
proceselor
reprezentarilor
se refera la
condiliile ~i contextele in care acestea se
formeaza, la comuniciirile prin care circula ~i
la functiile pe care Ie au in interactiunile
sociale"
(Jodelet,
D., "Representation
sociales", in S. Moscovici (ed.), Psychologie
sociale, PUF, Paris, p. 361-362).

Unul dintre cele mai importante

procese implicate in constituirea
reprezentarilor este obiectificarea, respectiv procesul prin care individul sau
grupurile transforma conceptele, notiunile abstracte in imagini familiare.
"A obiectifica inseamna a descoperi calitatea iconica a unei idei sau fiinte
imprecise, a reproduce un concept printr-o imagine. A compara deja inseamna a
depicta, a umple de substanta ceea ce este gol in mod natural. Trebuie numai sa-I
comparam pe Dumnezeu cu un tata ~i ceea ce era invizibil devine vizibil
instantaneu in mintile noastre, ca 0 persoana careia i se poate raspunde ca atare.
Un uria~ stoc de cuvinte referitoare la obiecte specifice se afla in circulatie in
fiecare societate, iar noi ne aflam sub 0 presiune constanta a nevoii de a oferi
echivalentullor in imagini concrete. Din moment ce ne asumam faptul ca aceste
cuvinte nu se refera la "nimic", suntem obligati sa Ie legam de ceva, sa Ie gasim
echivalente non-verbale" (Serge Moscovici, "Fenomenul reprezentarilor
sociale", in A. Neculau (coord.), Psihologia sociala a campului social.
Reprezentarile socia Ie, Polirom, Ia~i, 1997, p.4 7).
Aplicatie: Identificali reprezentari rezultate
obiectificare ~ianalizali modul formarii lor.

Reprezentarea
sociala
nu apare
instantaneu, ci in 'urma unor procese, a unor
productii sociale. Ea are 0 geneza ~i astfel 0
duratii de viata. Structura sa nu este una
definitiva, ci supusii transformarilor ~icunoscand 0 evolutie.
Cum se ajunge la modificarea unel
reprezentari
sociale?
Este yorba
de
posibilitatea ca 0 populatie, un grup sa se
confrunte cu elemente noi care se leagii de 0
reprezentare sociaHideja existenta. Poate fi
yorba de idei, norme, convingeri, practici
sociale straine de viala comunitalii in cauza.
Progresiv se ajunge la integrarea acestor
elemente noi, ceea ce semnifica simultan 0
modificare a reprezentarii existente.
Procesul
modificarii
reprezentarilor
sociale a fost schematizat de C. Guimelli
astfel:

I. aparilia evenimentului cu impact asupra grupului;

2. aparilia unor modificari ale circumstantelor
exterioare datorita
evenimentului;
3. aparitia unor practici noi in comunitate ~i cre~terea frecventei acestor
practici;
4. noile practici genereaza scheme care Ie prescriu;
5. reorganizarea campului reprezentationalin conformitate cu noile practici;
6. aparitia unui concept nou in urma fuzionarii tuturor elementelor ~i
acceptarea sa.
Modificarea in aceasta maniera a reprezentarilor sociale este un proces
normal. Lumea contemporana a pus in practica ~ialte modalitati de modificare a
reprezentarilor sociale, respectiv cele care se bazeaza in mare masura pe
manipularea indivizilor. Astfel, atunci cand unei persoane i se repeta intreaga
viata sau 0 mare parte din ea, anumite imagini, interpretari, categorii de gandire,
ea i~i va insu~i aceste modele ~i va respinge cu hotarare orice contravine
acestora. Individul este practic "prizonierul" contextului in care traie~te,
ignorand alte posibilitati.
Aplicatie: Identificali, in comunitatea voastra, un proces de modificare a unei
reprezentari sociale.

dintr-un astfel de proces de

~PLICATII
1. Pleciind de la cele trei tipuride subiecti, existente In functie de
predominarea unei modalitati senzoriale (cJasificarea lui Jean
Marin Charcot), identificati daca apaqineti tipului vizual, auditiv
sau verbo-motor.Argumentati raspunsu1voshu.

6. Realizati 0 analiza
comparativa Intre
reprezentarile
pictura1e ~i ce1e
Iingvistice.

2. Descrieti reprezentarea ca proces ~iimagineminta1asecundara.

5.. Argumentati, intr-un text de aproximativ 0 jumatate de pagina,

faptu1ca reprezentarea are 0 dubla natura.

7. Comentati din
punct de vedere
psiho1ogic
urmatorul text:
"Reprezentarea
socia1a este un
efoft de stapiinire
~i Inte1egere a rea1u1ui(oo.). Nici giindire obiectiva ~tiintifica a
realitatii, nici reflectarea afectiva a stimulilor inconjuratori; 0
refacere, 0 reconstructie a realitatii, prin prisma modelului minta1
a1 individului" (A. Neculau, "Reprezentari1e socia1e", in
Psihologia nr. 1, 1993,p. 3).

l!J~~\!lJ

Funcfie

3. Stabiliti ~idetaliati relatiile functionale dintre procesele cognitive

senzoriale: senzatii, perceptii, reprezentari.
4. Comentati din punct de vedere psihologic urmatorul text: ,,(...)
daca imaginea [mentala] ar constitui 0 simpla pre1ungire a
perceptiei, ar trebui sa intervina imediat dupa na~tere.ln realitate,
(...) ea se manifesta de-abia 0 data cu aparitia functiei semiotice"
(1.Piaget,B. Inhelder,Psihologia copilului, EDP, 1969,p.58-59).

Activitate

= ansamblu de acte ale unei fiinte vii ce sta la baza tuturor

comportamentelor.

Catharsis = purificare, eliberare de 0 tensiune emotionala.

Fiziologie = provine din cuvintele grece~tiphysis"naturii" ~i logos

"studiu"; ~tiintii care studiaza legile de functionare ale

organismului.

== ansamblu
de' operatii strict dependente unele de
altele ce permit realizar.ea unui anumit proces sau
conduite ..
Imaginafie = proces prin care producem noul in baza combinarii
expenentei anterioare.
Rafionament = operatie a giindirii care consta dintr-o inlantuire
logica de raporturi ce conduce la 0 concluzie.

2'3

TIPURI DE ITEMI I
Evaluarea cuno~tintelor dobandite, a aptitudinilor dezvoltate
sau a competentelor formate, constituie 0 parte importanta a
activitatii ~colare. Obtinerea unor rezultate bune presupune, pe
langa eforturile de invatare, exersare ~i aplicare, cunoa~terea
tipurilor de itemi prin care evaluarea se poate realiza,
cunoa~terea tehnicilor de redactare a raspunsurilor permitand
obtinerea intr-adevar a rezultatelor a~teptate.

In acest sens, credem ca este utila tratarea ~i mai ales

exemplificarea tipurilor de itemi sub care se poate realiza
evaluarea la disciplina psihologie, atat in ceea ce prive~te
evaluarea curenta, pe durata parcurgerii acestei discipline, cat ~i
in cazul examenului de bacalaureat sau al concursurilor ~colare
precum olimpiadele. lata de ce este necesar sa cunoa~tem
diferitele tipuri de itemi.

Item sau subiect reprezinta acea componenta a unei probe (instrument de evaluare proiectat, administrat ~i
corectat de obicei de profesor) in alcatuirea careia se poate face diferenta intre 0 intrebare, pusa intr-un
anumit format ~ila care se a~teapta un anumit raspuns.
Cel mai uzual criteriu de clasificare a itemilor se refera la
gradul de obiectivitate al acestora. Se face astfel diferenta
intre urmatoarele categorii de itemi:
1. Itemi obiectivi, care pot fi:
- itemi cu alegere duala: solicita raspunsuri de tip
DA/NU, adevarat/fals, acord/dezacord etc.
- itemi
de tip pereche:
solicita
stabilirea
de
corespondente/asociatii
intre elemente a~ezate pe doua
coloane. Corespondenta se face in baza unui anumit
criteriu sau cerinte enuntate anticipat continutului
propriu-zis al itemului.
- itemi cu alegere multipla: solicita alegerea unui singur
raspuns corect/altemativa care se dovede~te optima in
raport cu enuntul dintr-o lista de solutii/altemative (de~i
se intalne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie el
insu~i multiplu, in acest caz specificandu-se acest lucru).
2. Hemi semiobiectiv~ care pot fi:
- itemi cu raspuns scurt: intrebari directe care solicita un
raspuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numar,

simboletc.
- itemi de completare:
enunt incomplet care solicita
completarea cu anumite cuvinte adecvate contextului
dat;
- intrebari
structurate:
sunt compuse din mai multe
subintrebiiri legate printr-un element comun. Cup rind un
material/stimulin
raport cu care se formuleaza anumite
subintrebari, se of era date suplimentare, dupa care
urmeaza alta serie de subintrebiiri.
3. Hemi subiectivi, care pot fi:
- rezolvarea
de probleme:
reprezinta activitati noi,
diferite de activitatile de invatare curente, menite sa
rezolve 0 problema prin utilizarea unor operatii mentale
complexe (analiza, sinteza, evaluare, transfer etc.);
- itemi detip eseu structurat/semistructurat:
reprezinta
raspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~i
ordonate cu ajutorul unor cerinte, indicii, sugestii etc.
- itemi de tip eseu Iiber: nu impun cerinte de structura ~i
abordare, urmarindu-se creativitatea ~ioriginalitatea.

Itemi obiectivi
.mrm;r." :j[nm~':solicita raspunsuri de tip DA/NU, adevarat/fals,
Transcrieti
numarul
subiectului
~i
raspundeti prin DA sau NU:
1. Reprezentarea reda to ate insu~irile unui
obiect, in timp ce perceptia semnalizeaza
doar insu~irile caracteristice.
2. In ontogeneza perceptia aparemai
tarziu
decat reprezentarea.

NU

NU

NU

3.

Relatia pusa in evidenta de Weber ~i Fechner

se respecta numai la valorile mari ale
excitantilor.

4.

Prin continutullor reprezentarile se apropie

de gandire, iar prin modul de producere se
aseamana cu perceptiile.

NU

5.

Senzatiile gustative au 0 tonalitate afectiva

pozitiva sau negativa.

DA

6.

Durata perceptiei nu corespunde duratei

actiunii stimulului, prezentei acestuia.

7.

Senzatiile sunt imagini primare.,deoarece

reflecta doar insu~iri separate.

8.

Obiectul perceptiei este reprezentat de ace I

aspect allumii exterioare care este selectat &
subiect in conformitate
cu specificul
activitatii ...

NU

NU

DA

acord/dezacord

etc.

_ raspunsul este negativ, deoarece perceptia este cea care reda

totalitatea Insu~irilor unui obiect, in timp ce reprezentarea ne
of era insu~iri caracteristice, esentiale;
in masura in care ontogeneza se refera la evolutia proprie
unei persoane de-a lungul existentei sale, raspunsul este
negativ, deoarece reprezentarea presupune in constituirea sa
perceptia, a~a incat nu 0 poate preceda;
- relatia pusa in evidenta de Weber ~iFechner, care se refera la
corelatia
existenta
intre intensitatea
stimulului
~i
sensibilitate (pragul diferential) se respecta la valorile medii
ale stimulului;
- reprezentarile
au 0 dubla natura: intuitiv-figurativa,
presupunand in formarea lorperceptiile, respectiv intelectivoperational a, constituindu-se prin intermediul unor operatii
mentale care permit punerea in evidenta a trasaturilor
caracteristice;
- tonalitatea
afectiva este una dintre caracteristicile
senzatiilor, anume de a fi insotite de 0 traire afectiva, precum
placut/neplacut;
- perceptia se define~te ca un proces psihic cognitiv de ordin
senzorial care se constituie sub actiunea directa a stimuli lor
asupra analizatorilor; realizarea perceptiei ~i dupa incetarea
actiunii stimulului determina aparitia halueinatiilor;
- caracterul de imagini primare sau secundare este dat de
actiunea directa sau indirecta
a stimuli lor asupra
analizatorilor;
- selectarea aduce in prim-plan anumiti stimuli, in timp ce
ceilaHi raman in fundal, constituind fondul perceptiei, a~a
incat denumirea de "obiect al perceptiei" nu poate reveni
decat stimulilor selectati.

,
: solicita stabilirea de corespondenle/asocialii intre elemente a~ezate pe doua coloane. Corespondenla
~-se f~ba.~lllllJ1ia!ll}mit.9riteriu
saucerinle enuntate anticip~ conl!!!.l!tului p!:Qpriu-zis al itemului.

1. In coloana A de mai jos sunt enumerate legile percepliei,

adevarate
coloane.

referitoare

la aces tea. Corelali

de maniera

iar in coloana B enunluri

corespunzatoare
cele doua

A.

B.

a) legea 'integralitalii
perceptive
b) legea structuralitalii
perceptive
c) legea selectivitalii

I) tot ceea ce are semnificatie pentro om se impune in campul sau ia: 6)

perceptiv;
b:5)
2) explica 0 seriede fenomene posibile doar in viata psihica a omului;
c:3),4)
3) fenomenul in cauza este dependent de 0 serie de factori precum: d: 2),7)
interesul pentro obiect, conturarea speciala a unor elemente,
e:l)
contrastul cromatic etc.;
4) pune in evidenta caracteristica omului de a fi 0 fiinta activa in relatiile
culumea;
5) potrivit ei, imaginea perceptiva este orgitnizataierarhic;
6) se refera la faptul ca insu~irile obiectului alcatuiesc 0 imagine
unitara;
7) in cazul sau este yorba de constanta marimii, constanta formei ~i
constanta culorii obiectelor.

d)
e)

perceptive
legea
constanlei
perceptive
legea semnificatiei

Realizarea
corecta
a
corelatiilor
presupune
cunoa~terea continutului
legilor
perceptiei
~i
derivarea unor anumite
concluzii din acestea.

2. In coloana A de mai jos sunt enumerate procesele cognitive senzoriale, iar in coloana B
enunturi adevarate referitoare la acestea. Corelati de maniera corespunzatoare cele doua
coloane.
A.
a)

b)
c)

B.

senzalia
perceptia
reprezentarea

I) presupune in formarea sa, ca 0 conditie cu caracter de lege, functia a: Z),4),

reglatoare a cuvantului;
6)
2) reflecta doar insu~iri separate, concrete ale obiectelor ~i b: 3),7)
fenomenelor;
c: 1),5)
3) imaginea sa este bogata in continut, cuprinzand atat insu~iri
semnificative, cat ~ide detaliu;
4) una dintre legile sale se refera la modificarea sensibilitatii
analizatorilor sub actiunearepetata a stimulilor;
5) prin dubla sa natura, face trecerea la procesele psihice cognitive
superioare;
6) imaginea sa se caracterizeaza prin intensitate, calitate, durata ~i
tonalitate afectiva asociata;
7) una din legile sale exprima faptul ca insu~irile obiectului sunt
semnalate nu separat, ci in interrelatii complexe, alci'ituind0 imagine
unitara.

Realizarea
corecta a
corelatiilor
presupune
cunoa~terea specificului
proceselor
psihice
cognitive
de nivel
senzorial.

~: solicWi alegerea unui singur raspuns corect/altemativa- care se dovede~te optima in raport cu
enuntul dintr-o lista de solulii/illtemative (de~i se intaJne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie el ihSu~i multiplu, in'
acest caz.s_pecificandu-sea~st lU~}J!).
Transcrieti numarul subiectului
litera care indica dispunsul corect:
1. Imaginea senzoriala este:
a) 0 imagineprimara
b) 0 imagine obiectuala
c) 0 imagine secundara
d) contextuala
2.

~i precizati

Legea adaptarii contrazice legea pragurilor

senzoriale, deqarece:
a) semnificatia unui stimul nu are relevanta in
privinta sensibilitatii fata de el
b) semnificatia
unui stimul determina
sensibilitatea fata de el
c) se produce un fenomen de interactiune a
analizatorilor
d) actiunea repetata a unor stimuli determina
modificarea sensibilitatii fata de ei

3. Legea care poate fi pusa in evidenta atilt la

senzatii, cat ~ila perceptii este legea:

a) semnificatiei
b) contrastului perceptiv
c) interactiunii analizatorilor
d) constantei perceptive
4.

Nu reprezinta 0 insu~ire a senzatiilor:

a) intensitatea
b) expresivitatea
c) durata
d) tonalitatea afectiva

- raspunsul poate fi identificat in baza definitiei date senzatiei

ca proces psihic; varianta c) se poate indeparta ca
reprezentand raspunsul contradictoriu celui corect; in masura
in care la nivelul senzatiei avem de-a face cu reflectare
separata, imaginea senzoriala nu poate fi obiectuala, iar de
aici este evident ca nu pOfltefi vorba despre un context;
- potrivit legii adaptarii, actiunea repetata a UilUi stimul
determina cre~terea sensibilitatii fata de acel stimul, ceea ce
contrazice intr-o anumita masura formularea legii pragurilor
senzoriale potrivit careia exista 0 dependenta masurabilii
(constanta pe un anumit interval) intre intensitatea fizica a
stim.ulului ~iintensitatea senzatiei;

- atlt senzatia, cat ~i perceptia sunt sub influenta legii

semnificatiei -care da seama de caracterul de fiinta activa al
omului; legile precizate la punctele b) ~i~id) actioneaza doar
la nivelul perceptiei, fiind yorba de caracterul obiectual al
imaginii perceptive,
in timp ce legea interacliunii
analiza tori lor nu poate face referire decat la nivelul strict
senzorial al psihicului nostru.
- in masura in care senzatiile exprima doar insu~iri separate,
ele se of era con~tiintei noastre sub modul integrarii in
imagini perceptive, a~a incat nu se poate vorbi despre
expresivitatea imaginilor senzoriale.

25

Procese psihice
cognitive

superloare
6. Gandirea
6.1
6.2
6.3
6.4

Definirea ~i caracterizarea ga~dirii

Structura psihologidiintema it gand,irii
Gandirea ca proces de rezolvJre a ~roblemelor
Tipologia7g~ndirii

7. Memoria
7.1 Definirea ~i taracferizarea
memoriei
"
~
7.2 Procesele "i
'!, fonnelei memoriei
7.3 Calitat.i.le/ind~at.oril me~oriei."
..
7.4 Factorn. ca~e ?p~mlZ~aza functlOnarea memtel
7.5 Memone ~l mtare

8. Imaginatia
8.1 Definirea ~i caracterizarea im~ginatiei
8.2 Procedee1e imaginatiei
8.3 Formele imaginatiei

Tipuri de itemi 2

iiyW'".::r/i"";;'lt,

. "i!r-";:/~:,

iil@j]}1l,

~;':"-'

I ~L.~_
..

~%i'"

.'J

r.j;...
.

I!.

..
,~

. ~,-:~,<"

b '~
....

IW
.. b

'I'..
:V

.4

-'.-,':':::::::::::.:-:-:.:

/YJiI'

~
:-IJ
"

'"
::::'';;:::.

tu

......

r
I

6. GiNDIREA
&.1Definirea ,i caracterizarea gindirii
Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare ~i
integrare a informatiei despre lumea extemii ~i despre noi
in~ine. Prin ea se realizeazii saltul calitativ al activitiitii de

cunoa~tere de la particular, accidental la general, esential,

necesar, de la simpla constatare a obiectului la interpretarea ~i
explicarea lui legic-cauzalii.

Gandirea ete procesul psihic de reflectare mijlocita ~i generalizat-abstracta-,

sub forma notiunilor,
judecatilor ~i rationamentelor - a insu~irilor comune, esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i a relatiilor legice,
cauzale dintre ele.
Caracterul mijlocit al gandirii constii in aceea cii ea nu
opereazii direct asupra realitiitii, ci asupra informatiei fumizate
de perceptii ~i de reprezentiiri. Desfii~urarea ei presupune
totdeauna fie 0 informatie care se extrage, in prezent, in cadrul
contactului senzorial cu obiectul, fie 0 informatie extrasii din
tezaurul memoriei.
Caracterul general-abstract al gandirii rezultii din aceea
cii ea se desfii~oarii permanent in directia evidentierii insu~irilor
generale ~i esentiale ale obiectelor ~i fenomenelor ~i a
subordoniirii unor modele ideale generale (notiuni, principii,
legi).
Gandirea este capacitatea de a rezolva probleme. In
aceastii acceptiune, gandirea se apropie de inteligentii.
Analizand inteligenta, psihologul elvetian, Jean Piaget, a
incercat sii determine caracterul inniiscut sau, dimpotrivii,
dobandit, in timp, al acesteia. Piaget a desfii~urat cercetiiri in
domeniul psihologiei copilului, fiicand observatii asupra
dezvoltiirii intelectuale, conc1uzionand cii inteligenta se
dezvoltii treptat, stadial, in anumite conditii de interactiuve
cu lumea obiectelor ~i a persoanelor apropiate. EI a teoretizat
dezvoltarea stadiahi a inteligentei.
In anii '90, psihologul am'erican, Howard Gardner,
dezvoltii 0 nouii teorie despre inteligentii: noi nu avem 0
singurii inteligentii, ci mai muUe, diferite intre ele, cu

Howard GARDNER
. (1943-)

dezvoltare proprie, care impreunii se imbinii, dand 0 matrice a

inteligentelor unei persoane. Toate aceste inteligente trebuie
dezvoltate pentru a imbogiiti personalitatea. Conceptia sa se
nume~te teoria inteligentelor multiple. Gardner considerii cii
pozitia lui teoreticii nu contrazice pozitia lui Piaget, ea
reprezentand 0 diversificare a acesteia ~inu 0 teorie opusii.
Spre deosebire de perceptie, care este strict legatii de
prezent, de "aici ~i acum", gandirea se organizeazii ca un
sistem multifazic,
intinzandu-se
pe to ate cele trei
coordonate temporale: prezent, trecut ~i viitor. Ea realizeazii
o permanentii corelare intre diversele momente ~i stiiri ale
obiectului: folose~te informatii despre trecutul obiectului
pentru a explica prezentul lui; integreazii informatii despre
trecutul ~iprezentul obiectului pentru a prevedea evolutia lui in
viitor.
Gandirea ocupa un rol central in sistemul psihic uman.
Atributul centralitiitii este conferit gandirii nu numai de
faptul cii se bazeazii pe celelalte functii ~i disponibilitiiti ale
subiectului (trecand succesiv de la fenomen la esentii, de la
particular la general, de la intuitiv-concret la formal-abstract ~i
invers), ci ~i de faptul cii ea actioneazii ca un adeviirat
mecanism de comandii, de control asupra celorlalte procese
psihice, modelandu-le in concordantii cu anumite criterii logice
obiective, adicii Ie conferii dimensiunea rationalitiitii.
Psiholog american, influentat deJ. Piaget~i L. Thurstone, a
creat teoria inteligentelor multiple (inteligenta lingvisticii,
logico-matematicii, muzicalii, spatialii, naturalism, chinestezicii,
interpersonalii
~i intrapersonalii),
cea mai importantii
contributie a sa in domeniu. Prin aceasta, in pofida a ceea ce
se vehicula panii in acel moment in psihologie, va demonstra
reu~ita umanii in contexte ~i situatii radical diferite, de care
teoriile c1asice ale inteligentei reu~eau cu greu sii dea seama.
Printre scrierile sale pot fi amintite: The Arts and Human
Development (1973), Frames of Mind: The Theory of Multiple
Intelligence (1983), The Unschooled Mind: How etc.

&.2 Structura psihologici interni a gindirii

Dintretoate procesele psihice particulare, gandirea are cea
mai inchegatii ~i mai coerentii schemii de organizare structuralfunctionalii, schemii care a putut fi obiectivatii ~i formalizatii in
cadrullogicii. Astfel, din punet de vederestructural, gandirea
poate fi definitii, pe rand, ca:
- sistem de notiuni, de judeciiti sau de raponamente
(tatura de continut);
- sistem de operapi (tatura relationalii);
- sistem de prod use (Iatura operatorie a procesului).
Psihologul american, J. P. Guilford, a propus un model
larg acceptat al structurii gandirii, format din trei componente:
- operatii (5): evaluare, gandire convergentii, gandire
divergentii, memorie ~icognitie sau cunoa~tere;
continuturi (4): comportamental, semantic, simboljc ~i
figural;
- produse (6): unitiiti, c1ase, relatii, sisteme, transformiiri
~iimplicatii.
Rezultii 0 structurii multifactoriala a gandirii alciituitii
din 5 x 4 x 6 = 120 de paterne (ministructuri), definite simultan
pe baza a trei criterii: operatii, continuturi ~iproduse ..

UnitOji
toI

Ul

Clase

:s
Relatii
o Sisteme
..,

Q. Transtormari
Implicatii

Modelul structural al gandirii

propus de J. P. Guilford

27

Pomind de la modelul de mai sus, Guilford a pus in

evidenta patru trasaturi principale ale procesului global al
gandirii:
1. flexibilitatea
(modificarea prompta a unghiului de
abordare a unei probleme, a unui obiect);
2. fluid ita tea sau cursivitatea
(densitatea ideilor, a
opiniilor, solutiilor in unitatea de timp; este opusa
vascozitatii gandirii);
3. originalitatea (gradul de noutate ~i ineditul produselor ~i
al strategiilor);
4. elaborarea (gradul de completitudine ~i de elaborare a
produselor gandirii).

Gandirea ca sistem de notiuni, de judecati ~i

rationamente (Iatura de continut)
Unitatea informationala d,ebaza a gandirii este notiunea
Ea este un construct mintal care include insu~iri ~i proprietati
comune esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i ale fenomenelor.
Spre deosebire de perceptie ~i de reprezentare, care exprima 0
relatie deasemanare cu obiectuJ reflectat, notiunea propriuzisa, nefiind imagine, nu se aseamana cu obiectu!. Fiind un
integrator categorial, notiunea este totdeauna
generala,
situandu-se la grade diferite de generalitate (spre exemplu: A =
privighetoare, B = pasare, C = animal, D = fiinta). Prin factura
ei, notiunea se situeaza la un anumit nivel de abstractizare.
Fiecare concept apare ca un loc de intalnire intre diverse
dimensiuni
conceptuale,
fiind trait subiectiv,
ca 0
semnificatie ce se refera la 0 clasa de fapte ale existentei.
1. Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii ~i
ale necesitati~ notiunile pot fi:
a. empirice, caracterizate prin aceea ca sunt limitate,
saradicioase in continut, rigide sau labile, dar
putemic individualizate din punct de vedere cognitiv,
actional ~i afectiv, inscrise intr-o logicii naturalii,
inductiva, dar neimplinitii sub aspect deductiv;
b. ~tiintifice, care cuprind insu~irile esentiale ale
obiectelor ~i ale fenomenelor, reflectand legitatile
realitatii, permitand intrarea in posesia definitiilor.
2. Dupa natura insu~irilor pe care Ie reflectii, notiunile
pot fi:
a. concrete, mai apropiate de concret, dar niciodata
reductibile la concretul singular, deoarece notiunile
se situeazii la un anumit grad de abstractizare;
b. abstracte, care pierd orice legatura cu imaginile,
ramanand in minte numai idee a, desprinsa de orice
conexiune intuitiva, deoarece se situeaza la niveluri
mai inalte de abstractizare.
Judecata este 0 structura informationala mai complexa,
care reflectii obiectul in relatie cu alte obiecte.
Rationamentul
este 0 operatie a gandirii ~i 0 structura
discursiva ~i ierarhizata, in care gandirea pome~te de la anumite
date Gudecati, propozitii, premise) ~i ajunge la obtinerea altora
noi (concluzii).

~iale fenomenelorpe baza unui criteriu;

4. abstractizarea, este 0 operatie de selectie ce constii in
relevarea ~i retinerea unor insu~iri sau relatii ~i
eliminarea sau lasarea "in afara" a altora, considerate
neesentiale ~iaccidentale;
5. generalizarea, este 0 operatie de sinteza superioara care
presupune extinderea rezultatului sintezei-notiune,
principiu, lege-asupra tuturor cazurilor particulare care
poseda proprietatile date;
6. concretizarea
(individualizarea~
este 0 operatie de
aplicare a notiunilor, principiilor ~i a legilor generale in
analiza, in interpretarea ~i explicarea realului, in r
diversitatea laturilor ~iformelor sale particulare.
~
Operatiile instrumentale se realizeaza in doua forme:
L_ ~_.
1. algoritmica, respectiv 0 succesiune strict determinata a
secventelor a ciirei respectare conduce, in mod necesar,
la ob!inerea rezultatului preconizat. Exemplu: opera!iile
de calcul matematic;
2. euristicll, in cazul ciireia se are de-a face cu
desIa~urarea "arborescenta", in evantai, a cautarilor ~ia
transformarilor. Din fiecare punct/pas se desprind mai
multe cai posibile, subiectul trebuind de fiecare data sa
efectueze 0 analiza comparativa a aces tor variante ~i pe
baza unor criterii cu caracter general sa aleaga pe cea
mai convenabilii. Euristica se refera la regulile mentale
("scurtaturi mentale") care pot conduce la 0 solu!ie. Se
poate vorbi despre 0 euristicii a:
reprezentativitatii,
unde tendin!a este de a
presupune ca, daca ceva se aseamana cu un element al
unei alte categorii, atunci el face parte din categoria
respectiva, indiferent de datele statistice existente;
- disponibilitatii, unde tendin!a este de a presupune cii
un eveniment sau lucru este cu atat mai frecvent cu
cat 11 putem evoca mai u~or din memorie.

Pentru

trebuie sa renunjam 10
rutina desenului dot

Gandirea ca sistem de operatii (Iatura relationala)

Componenta
operatorie
a gandirii consta dintr-un
ansamblu de acpuni ~i procedee mintale de transformare a
informatiei ~i a.notiunilor in vederea obtinerii unor cuno~tinte
noi sau a rezolvarii de probleme. Se pot distinge doua tipuri de
operatii:
.
a. fundamentale (formeaza scheletul de baza al gandirii);
b. instrumentale
(la care gandirea recurge in anumite
situatii concrete).
Operatiile fundamentale sunt:
1. analiza, este 0 operatie de descompunere, in minte, a
unui obiect in elementele sale componente ~ide apreciere
a semnificatiei fieciirui element in cadrul intregului;
2. sintezll, ce consta in reconstituirea, in mj.nte, a unui obiect,
intreg, din elementele sau insu~irile sale;date izolat;
3. comparatia, care presupune evidentierea pe plan mintal
a asemanarilor ~ia deosebirilor esentiale ale obiectelor

0 un! 9 puncte

Gandirea ca sistem de produse

(Iatura operatorie a procesului)
ntelegerea
este functia esentiala
a gandirii care
determina gradul de con~tientizare de ciitre om a lumii in care
traie~te. Ea este nucleul tare al activitatii de cunoa~tere in
plan individual,
de ea depinzand eficien!a desIa~urarii
ulterioare a celorlalte faze - interpretarea, explicarea ~i
teoretizarea.
Realizarea
ei se baze.~za pe combinarea
informatiilor acumulate pentru a dezviilul'semnifica!ia datelor
noi. Se poate realiza: spontan, dintr-o data ~i treptat, in timp
sau discursiv.
In!elegand diferite obiecte, fapte ~ifenomene, stabilim acel
vast sistem organizat de legiituri care contribuie la formarea
memoriei semantice, la formarea de re!ele semantice, la
sistemul ierarhizat al nopunilor care inlesnesc intelegerea de
noi situatii ~isolution area de probleme complexe.
A

"'

~em-

&.3 Gindirea ca proces de rezolvare a problemelor

A gandi inseamna a raspunde la intrebarile: "ce, cum,
pentru ce?", a opera adecvat cu notiunile, principiile, legile, dar,
mai ales, a rezolva probleme. Problema este obstacol de ordin
informational-cognitiv
pe care gandirea 11 intalne~te pe
traiectoria sa, de la 0 situatie initiala (A) catre cea finala (B). 0
problema
apare atunci cand 0 persoana i~i propune sa
realizeze un scop sau sa reaqioneze intr-o situatie, atunci cand
apare un obstacol ~inu exista un nispuns deja pregatit.
Problema se define~te prin trei elemente:
- starea initiala sau punctul de plecare;
- scopul problemei sau starea finala;
- actiunile sau operatiile care ne conduc de la starea
initiala spre cea finala.
1. Dupa cunoa~terea
elementelor
ce 0 alcatuiesc,
pfoblemele pot fi:
a. bine definite;
b.slab definite.
2. Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele,
acestea pot fi:
a. probleme de rearanjare a elementelor (dupa un
anumit criteriu);
b. probleme de structurare
a elementelor (trebuie
identificata relatia dintre elementele problemei ~i
construita 0 noua structura sau un element nou);
c. probleme
de transformare
(prin interventii
succesive asupra starii initiale se ajunge la starea
finala, solicitatii).

3. testarea ipotezelor, respectiv executarea efectiva a

operatiilor pe care Ie solicita problema in vederea
"reducerii distantei" dintre starea initiala ~icea finala;
4. verificarea, care presupune compararea rezultatului
obtinut cu starea finala, solicitata de problema;
5. reluarea demersului
cele a~teptate.

rezolutiv daca rezultatele nu sunt

Punerea problemei

Intelegerea

problemei

Formarea

Trierea asociatiilor
Formularea ipotezei

Verificarea

ipotezei

Din observarea
modului in care oamenii rezolva
problemele, psihologii au construit mai multe modele
rezolutive. Un astfel de model contine urmatoarele etape:
1. reformularea sau simplificarea problemei, care este 0
etapa foarte importanta, deoarece de specificarea starii
initiale ~i a celei finale, depinde ca solutia pe care 0 yom
gasi sa coincida cu cea a~teptata;
2. avansarea ipotezelor cu privire la modul de rezolvare,
unde se utilizeaza strategii algoritmice daca problema
este simpla sau familiara, iar dacii problema este noua
sau complexii, se vor utiliza strategii euristice, bazate
pe metoda de incercare-eroare;

asociatiilor

Formularea ~i
verificarea unei noi
ipoteze

Rezolvarea

problemei

Etapele procesului

rezolutiv

&.4 Tipologia gindirii

Gfmdirea ca proces se realizeaza intr-o multitudine de
forme, putandu-se face urmatoarele diferente:
1. Pe baza raportului
analitic-sintetic,
se delimiteaza
tipul de gandire:
a. analitic, caracterizat prin predominarea functionalii a
analizei, prin centrarea pe detalii, pe disocieri
succesive, operand in profunzimea lucrurilar;
b. sintetic, caracterizat prin predominarea functionalii a
sintezei ~i prin concentrarea pe ansamblu, pe sistem,
pe intreg, cu subestimarea detaliilor, surprinzand
generalul ~iuniversalul din lucruri.
2. Pe bazaraportului
dintre concret (intuitiv) ~i abstract
(formal), se delimiteazii tipul de gandire:
a. intuitiv-concret,
unde predomina capacitatea de
operare in sfera sarcinilor ~i a situatiilor concrete,
intuitive, bazandu-se, permanent, pe imagini sau

scheme figurale - perceptii, reprezentari;

b. abstract-formal,
unde predomina capacitatea de a
opera in sfera' constructiilor teoretice pure, a
structurilor logico-simbolice,
desprinse de arice
suport intuitiv, imagistic.
3. In functie detipul de gandire dominant, se delimiteaza
tipul de gandire:
a. divergent, ce lasa libera imaginatia, intuitia sa
multiplice ipotezele ~i solutiile, fiind yorba de
creativitate;
b. convergent,
ce urmeaza 0 linie deja trasata,
recurgand la solutii model incarcate de logica.
Apartenenta
la un tip sau altul este conditionata atat
genetic, cat ~i educational, prin specificul sarcinilor cu care
subiectul a fost obi~nuit inca din copilarie pana la maturitate.

29
..

WTENDINTE

DEZADAPTATIVE ALE GANDIRII

Complexitatea gfmdirii pune numeroase probleme in

ceea ce prive~te realizarea
sa efectiva.
Tendinfele
dezadaptative ale gandirii, numite ~idistorsiuni cognitive, au
ca punct de plecare experiente negative din copilarie, dar ~i
experiente ulterioare, precum preluarea modelelor de
interpretare a realitatii ale parintilor ~i altor persoane
semnificative (profesori, rude). Judecatile realizate de catre
parinti, rude, prieteni, profesori etc. asupra celorlalte
persoane, asupra situatiilor de viata sau a societatii, devenind,
astfel, tip are de interpretare a propriei persoane, a realitatii
prezente sau viitoare.
Printre erorile de gandire care apar cu cea mai mare
frecventa se pot enumera:
1. Suprageneralizarea
- Pe baza unui eveniment izolat
(singular) se trece la 0 evaluare echivalenta in raport cu orice
situatie asemanatoare. La nivelullimbajului
este yorba de
utilizarea unor cuvinte precum: "intotdeauna", "niciodata",
"de fiecare data", "totul", simplificand modul de abordare
pana la a crea premisele unei conservari ~i perpetuari a unor
comportamente negative sau a unor interpretari eronate. Prin
utilizarea unor astfel de aprecieri sunt anulate in realitate
~ansele de schimbare (a spune unei persoane ca niciodatii nu
face nimic cum trebuie poate face ca acea persoana sa-~i
piarda increderea in fortele proprii, aparand predispozitia
spre e~ec).
2. Gandirea in "alb ~inegru" - Este yorba de a utiliza, pentru
autoevaluare, evaluarea altora sau a unor situatii, a unor
categorii extreme. Lipsa de nuante ~i extremismul ne imping
fie spre a conchide ca ceea ce nu a reu~it pe masura
a~teptarilor noastre este un e~ec deplin. Aceasta gandire a lui
"ori ..., ori ..." distorsioneaza realitatea in care ne plasam sau
cu care ne confruntam, cel mai adesea insa intr-un sens

negativ, dezavantajos pentru persoana in cauza.

3. Saltulla concluzii - Se refera la situatiile in Gare, de~i nu
dispunem de suficiente informatii pentru a lua 0 decizie
corecta, adecvaHi situatiei cu care ne confruntam, ajungem la
0 concluzie negativa care reduce, in general, nivelul de
aspiratie.
4. Deformarea selectiva - Se realizeaza mai ales in sensul
'unei supraevaluari
a propriilor
gre~eli, simultan cu
subevaluarea aspectelor pozitive ale comportamentului
propriu. Aceasta modalitate distorsionata de a evalua propriul
comportament ~i propriile actiuni conduce la 0 stima de sine
scazuta, la lipsa increderiiln sine.
5. Utilizarea lui "trebuie" - Unii parinti impun copiilor lor
standarde deosebit de ridicate, nerealiste in raport cu
posibilitatile lor, ceea ce conduce la descurajare, neincredere
in sine ~i in ceilalti. "Trebuie sa fii cel mai bun", "Trebuie sa
reu~e~ti" ~i alte formulari de acest gen determina fie
incercarea copilului de a face orice pentru a reu~i, fie 0
descurajare totala ce determina un e~ec sau un dezinteres
generalizat.
6. Personalizarea - Se refera la resimtirea unui sentiment de
culpabilitate pentru 0 situatie care nu tine in ansamblul sau de
propria noastra persoana, chiar daca doar intr-o foarte mica
masura.
Sunt acestea doar cateva dintre deformarile cognitive ce
pot fi puse in,evidenta, respectiv cele mai des intalnite. Ce se
poate face? In primul rand, a con~tientiza ca gandurile nu
reprezinta decat interpretari ale realitatii, a~a incat este
necesar ca de fiecare data sa fie luate in calcul aspectele
specifice ale situatiei, lucrurile sa fie gandite nuantat, evitate
generalizarile rara temei, gandirea in "alb ~inegru" ~imai ales
suprageneralizarile etc.

II

Aplicatie: Incercati sa puneti in evidenta prezenta unor astfel de deformari cognitive in comportamentul ~iatitudinile colegilor
vo~tri. Prezentati-le concluziile la care ati ajuns ~i incercati sa identificati, in mod concret, cum pot fi remediate acele
deformari.

~PLICATII

I.

1.

Comparati sinteza cu generalizarea, ca modalitati de operare a

gandirii.

5.

Argumentati, In aproximativ 0 pagina, faptul ca gandirea este

definitorie pentm fiinta umana.

2.

Comentati din punct de vedere psihologic mmatorul text:

"Intelege'rea este un rezultat, partial sau final, al unui proces de
gandire. Ea consta In stabilirea unei relatii importante Intre ceva
necunoscut
~i ceva dinainte cunoscut" (A. Cosmovici,
Psihologie generalii, Polirom, 1996, p. 196).

6.

Conceptul este un produs specific gandirii. Incerca\i sa faceti

diferenta Intre concepte ~tiintifice ~i concepte empirice,
specificand caracteristicile acestora.

7.

Care credeti ca este impOlianta caracterului reversibil

anticipativ al timpului psihic, caracterdatorat gandirii?

8.

Pomind de la specificul gandirii,

acesteia In sistemul psihic uman.

9.

Construi\i un text de 10 randuri (1) in care sa corelati

semnificatia psihologica a urmatorilor termeni: algoritm,
strategie euristicii ~i fnfelegere.

3.

4.

Procesul de rezolvare de probleme reprezinta domeniul

performantial de lucru al gandirii:
a. Mentionati ce anume include domeniul rezolvarii de
probleme;
b. Numiti categoriile de probleme dupa operatiile prin care
acestea pot fi rezolvate;
c'. Descrieti succint etapele procesului rezolutiv.
Incercati sa concepeti posibilitatea
fiintei umane In absenta gandirii.

11f'ili i1'i'fiTiTiI

~i modul de existenta a

l'

l'

C~
'd reapta- spre ace a~l punct, spre ace a~l
onvergent = ceea ce se III
scop.
= procedeu de cunoa~tere care I~irealizeaza scopul printr-o
serie de etape sau de operatii intermediare.
!Divergent = ceea ce se indeparteaza, se rasfira dintr-un punct comun
in directii diferite.
IEmpatie = rezon~nta, comunicare afectiva cu se~enul; in general,
forma de intuire a realitatii prin identificare afec~iva;
IJTl9tezii= oresuounere fOOIIJJlat.ii.
PS: baza unar faote cunoscute_cu
lDiscursiv

argumentati

~1

centralitatea

10. Utilizand In calitate de criteriu gradul de dificultate a sarcinii de

lucru, mcercati sa ana1izatidouii modalitiiti de realizare a mtelegerii.
pnvire la esenta, cauza, Iegea sau mecanismunntern
al
aeelui fenomen ....
Multifazic = realizarea simultana, in paralel, a mai multor etape
distincte din derularea unui proces.
Reversibil = care se poate produce intr-un sens, dar ~i in sens invers,
respectiv trecandu-se prin acelea~i stari pana in momentul
initial.
Vdscozitate = proprietatea tluidelor de a opune rezistentii ill curgere
datorita frecarii interioare, cand straturile lor adiacente se
mi~ca unele fata de altele.

II

7. MEMORIA
7.1 Definirea ,i caracterizarea memoriei
Memoria
este procesul
psihic cognitiv
superior
informatiilor,
a experientei sub forma de amintiri.
Memoria
este functia generala, gratie careia omul
inmagazineaz-a, conserva, apoi actualizeaza sau utilizeaza
informatiile pe care le-a intalnit in cursul experientei anterioare.
Memoria este imaginea mintala conservata a faptelor
trecute.

Din definitiile de mai sus putem sa identificam triisiiturile

memoriei. Astfel, memoria este 0 capacitate psihiea absolut
necesara, tarii care viata psihica a omului ar fi, practic,
.imposibila. Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul
cii ea este implicata in eomportamentul
complex al vietii
omului: cunoa~tere ~i invatare, intelegere ~i rezolvare de
probleme, creativitate. Memoria refleeta "treeutul ea treeut",
readuce trecutul in prezent tinand seama de actualele conditii
modificate ale prezentului. Totodata, memoria este implicata in
prezent, ea participand la desta~urarea curentii a activitiitii
noastre psihice.
Continutul memoriei este divers, cuprinzand imagini,
trairi afective, cuvinte, idei, inferente, mi~cari ~ideprinderi.
Memoria se aflii in interactiune ~i interdependenta
cu
toate celelalte fenomene psihice. Ea permite desta~urarea
proceselor psihice, contribuie la constituirea ~i perfectionarea
proceselor cognitive ~i reglatorii, precum ~i la formarea ~i
dezvoltarea insu~irilor personalitatii. Este implicata in toate
formele de invatare ~i asigura identitatea Eu-lui. Gratie
me~oriei, fiinta noastra psihica, Eu-l, dobande~te continuitatea
identitiitii in timp. Farii dimensiunea mnezicii am trai numai
prezentul clipei, am fi pu~i in permanenta in fata unor situatii
noi, pentru care nu am avea solutii de rezolvare. De fapt,
intreaga materie, nu numai cea vie, este dotata cu proprietatea
inr~gistrarii, fixarii ~i pastrarii urmelor influentelor exteme
(exemplu: urmele lasate de 0 moneda pe 0 bucata de ceara).
Prin valoarea sa adaptativa, prin rolul ei in realizarea

Ivan Mihailovici SECENOV

(1829-1905)

care

asigura

intiparirea,

stocarea

~i reactualizarea

echilibrului
dintre organism ~i mediu, memoria este
consideratii "piatra
unghiulara
a vietii psihice" (I. M.
Seeenov). Un celebru filosof, Henri Bergson, considera, de
asemenea, cii memoriei ii revine un rol deosebit de important in
producerea fenomenului de con~tiintii.
Memoria
se earacterizeaza
p!in cateva trasaturi
esentiale:
1. este aetiva, in sensul ca dispune de operatori proprii
pentru prelucrari, evaluiiri ~i reorganiziiri logice, astfel
incat cele memo rate suportii modificari importante;
2. este seleetiva, respectiv omul retine ~i reactualizeaza
numai 0 parte a informatiilor in functie de motivatia
avutii, de interesele celui care memoreazii, de varsta, de
gradul de cultura etc.;
3. este inteligibila,
deoarece presupune intelegerea
informatiilor
memorate,
organizarea
materialului
memorat dupa criterii de semnificatie;
4. este situaponala sau eontextuala, anume inregistrarea ~i
reactualizarea informatiilor se realizeaza prin raportarea
~iincadrarea in anumite coordonate de spatiu ~itimp;
5. este mijlocita,
respectiv
fixarea,
pastrarea
~i
reactualizarea informatiilor se realizeazii prin utilizarea
unor procedee mnemotehnice
speciale: repetitii,
sublinieri, asocierea cu elemente din fondul experientei
anterioare etc.;
6. este organizata logic ~i sistemie, intre informatiile
memorate stabilindu-se legiituri de semnificatie, de
asemanare - contrast, de subordonare - incluziune.
Memoria este un proces psihic activ, seleetiv, inteligibil,
cu un caracter situational
sau contextual,
mijlocit ~i
organizat logic ~i sistemic, triisiituri esentiale care 0 integreaza
in structura proceselor ~iactivitatilor specifice omului.
Medic rus, fondator al primei ~coli ruse~ti de fiziologie, dupa
studii in laboratoarele lui Johannes Muller, Emil DuBoisReymond, Helmholtz (Berlin) etc. Se preocupa de numeroase
probleme ce privesc mai ales aspectele fiziologice ale
functioniirii psihicului.
Dintre lucrarile sale se pot aminti: Materialy dlya
budushchey jiziologii alkogolnogo opyanenia (1860), 0
zhivatnom elektrichestve
(1862), Fiziologia sistemului
nervos (1866), Komu i kak razrabatyvat psikhologiyu (1873)
etc.

7.2 Procesele ,i formele memoriei

Memoria, proces psihic complex, presupune 0 anumita
desfa~urare in timp, incepand eu intiparirea, eontinuand eu
pastrarea ~iavand ca seop reactualizarea informatiilor
Procesele memoriei sunt:
Memorarea
(fixarea, engramarea) este primul proces al
memoriei ~i consta in intiparirea informatiilor in mod activ,
selectiv ~iinteligibil. Este faza in care informatia se traduce intr-un
cod (imagine, sunet, propozitie), astfelincat sa poatii piitrunde
in sistemul memoriei. De calitatea memorarii depind celelalte
procese ale memoriei.
Formele memoriirii:
1. Dupii prezenta intentiei, a scopului, a efortului
voluntar, memorarea poate fi:
a. voluntara:
este subordonata intentiei, scopului ~i
controlului deliberat, desta~urandu-se, in toate fazele,
sub egida lui "trebuie"
(sa memorez, pastrez,
reactualizez)
sau "vreau"
(sii memorez, piistrez,

reactualizez).
Ea are un caracter multimediat,
beneficiind de rolul reglator al limbajului verbal, de
utilizarea unor procedee speciale de facilitare, astfel
incat devine mai productiva decat cea involuntara.
b. involuntara:
se caracterizeaza
prin aceea ca
inregistrarea, piistrarea ~ireactualizarea informatiilor se
realizeaza tara ca noi sa intentioniim ~i sa ne propunem
in mod special acest lucru. Chiar daca, din punct de
vedere structural,
este mai putin organizatii ~i
sistematizatii, eajoacii un rol important in achizitionarea
.unei bune piiqi din experienta de viatii.
2. Dupa prezenta sau absenta gandirii, memo rare a
poatefi:
a. meeanica, efectuatii in lipsa intelegerii, ducand la 0
invatare formalii; nu este persistenta in timp, dar e
necesara in ontogeneza timpurie sau cand materialul
nuaresens;

b.logica, bazata pe intelegerea sensurilor ~1 a

semnificatiilor
materialului de memorat; este
preponderent voluntara, economica, mai productiva
dedit cea mecanica ~i absolut necesara in procesul
invatarii cognitive.
intelegerea sensului a ceea ce avem de
memorat

Descoperirea ideilor esenpale

Memorarea materialului generalizat

Etapele memorarii logice

3. de lunga durata care pastreaza informatiile un timp

indelungat, uneori toata viata, asigurand continuitatea
trecut-prezent-viitor. Continutul ei, bine organizat,
poate fi reactivat in functie de necesitatile subiectului, de
situatiile deosebite etc. Se presupune ca ea are 0
capacitate nelimitata ~ifixeaza tot ce ni se intampla.
In cadrul memoriei de lunga durata, se pot distinge:
a. memoria episodica, ce cuprinde evenimente traite
personal de subiect, localizabile in timp ~ispatiu;
b. memoria semantici, a1catuita din idei, concepte,
operatii, scheme, deprinderi, atitudini, convingeri,
asigurand 0 conservare trainica a cuno~tintelor.
Memoria de lunga durata pune in evidenta
diferentele individuale in manifestarea memoriei
(sub aspectul intiparirii ~ireactualizarii ~i sub aspectul
organului de simt de care este legata in mod special),
acestea fiind determinate de predispozitii innascute ale
unor organe de simt, de experienta de viata a fiecaruia,
dar ~i de particularitatile de personalitate; Ea constituie
premisa esentiala a con~tiintei continuitatii existentei
noastre in timp.
Dupa modalitatea informaponala
preferentiala,
distingem:
1. memoria perceptiva: material concret fumizat de
memoria vizuala, memoria auditiva etc.;
2. memoria verbaHi: material abstract sub forma de
concepte, simboluri, inferente (argumente) etc.;
3. memoria procedurali: actiuni sau reguli de actiuni;
4. memoria afectivii: material fumizat de emotii,
sentimente, pasiuni.

Nu exista forme de memorare necesare, utile ~i altele

nenecesare, inutile, fiecare dintre ele fiind la fel de necesare ~i
utile, in functie de conditiile concrete. Nu exista forme de
memorare productive ~i altele neproductive, ci forme de
memorare inegal productive. Intre formele memoriei nu exista
o ruptura, ci 0 stransa interactiune (de exemplu, memorarea
Forme ale memoriei
mecanica constituie' punctul de plecare pentru memorarea
logicii).
Pastrarea
informatiilor
corespunde activitatii de
stocare a informatiilor memorate. Trainicia pastrarii este
dependenta de particularitatile materialului de memorat, de
conditiile in care a fost achizitionat, precum ~i de trasaturile
psihofiziologice ale subiectului.
Dupa forma in care materialul memorat se stocheaza,
exista pastrare a informatiilor in forma exacta ~i pastrare a
informatiilorintr-o forma modificata.
Dupa durata pastrarii, memoria este:
1. senzoriala (vizuala, auditiva, tactila etc.), care face
posibila perceptia. Memoria senzoriala este numitii ~i
memorie de foarte scurta durata (0-5secunde),ea fiind,
de fapt, stocajul senzorial, intrucat excitatiaprovocatiiin
organele senzoriale, pana a ajunge in centrii din cortex,
parcurge 0 serie de "statii" intermediare, inmmpinand
rezistente,ceeace face ca stimulareasa aiba 0 ineJ1ie,deci
sa dureze pana la 0,25-0,5 dintr-o secunda (aceasta
persistenta face posibila distingerea unar excitanti care
apar un timp,foartescurt,in campulperceptiv).
2. de scurta durata care asigura stocarea informatiei
pentru un timp scurt (15-20 secunde). D. Nornam
considera ca ea dureaza de la 1-2 secunde la 8-10
minute. emoria de scurta durata este limitata $i in
ceea ce prive~te volumul, G. Miller demonstrand
existenta unei limite a memorarii de 72 elemente
(litere sau figuri simple); daca elementele sunt grupate,
Reactualizarea
informapilor presupune folosirea ~i
putem retine 7 asemenea grupari, dar fiecare nu poate valorificarea informatiilor memorate ~ipastrate.
avea mai mult de 51 elemente. Cu tot acest volum
Se realizeaza prin recunoa~tere (in p-!ezfmta obiectului;
redus, ea are 0 importanta deosebita, deoarece din presupune indeosebi procese de perceptie) ~iprin reproducere
memoria de scurta durata cuno~tintele trec in memoria (in absenta obiectului; presupune confruntarea ~i compararea
de lunga durata, daca se repeta de catre subiect, daca au mintaUi a modelelor in vederea extragerii celui optim) cu
incarcatura emotionala sau dacii au un inteles care se ajutorul limbajului. Recunoa~terea ~i reproducerea se
asociaza notiunilor dinainte consolidate.' Intrucat ne realizeaza, atat voluntar, cat ~iinvoluntar, eronat sau fidel,
ajuta sa operam cu informatiile curente, atat timp cat este prompt sau lent.
necesar, ea se mai nume~te ~i memorie de lucru sau
Toate procesele memoriei - deci ~i reactualizarea - sunt
memo.rie operaponala.
active, selective ~iproduc modifican ale informatiilor.

32

7.3 Caliti,Ue/indicatorii memoriei

CalWitile cele mai importante ale memoriei sunt:
1. Volumul memoriei - cantitatea de material pe care 11
putem memora, pastra ~ireactualiza;
2. Mobilitatea memoriei - capacitatea de a acumula noi
cuno~tinte, de a Ie corela cu altele, de a Ie reorganiza, de a
Ie modifica pe cele existente;
3. Rapidltatea
fixiirii - u~urinta memorarii, realizarea
rapida a intiparirii, cu economie de timp-efort ~i de
repetitii;
4. Triinicia
pistririi
- informatiile engramate sunt

.r

cOJ:).servatecorect 0 lunga perioada de timp;

5. Fidelitatea reactualizarii - corectitudinea ~iprecizia cu
care informatiile sunt redate, corespondenta calitativa
dintre materialul memorat ~imaterialul reprodus (partial
sau total);
6. Promptitudinea
reactuaUzirii
- realizarea rapida,
prompta a recunoa~terii ~i reactualizarii informatiei
necesare intr-o activitate.
Aceste calitati ale memoriei pot fi identificate, educate ~i
pot contribui la optimizarea memoriei.

7.4 Factorii care optimizeazi functionarea

memoriei
t
Optimizarea memoriei poate fi conditionata de 0 serie de
factori, precum:
1. Factori subiectivi, precum: gradul de implicare a
subiectului,
interesele,
trebuintele,
aspiratiile,
atitudinile, scopul activitatii :viitoare, saniitatea, stresul,
oboseala etc.;
2. Factori obiectivi, precum:
a. natura materialului
(concret-intuitiv sau verbalsimbolic) presupune ca memorarea trebuie sa inceapa
cu materialul cel mai accesibil ~i treptat sa se extinda
~iasupra materialului mai dificil (verbal-abstract);
b. gradul de organizare
~i de sistematizare
a
materialului - cu cat acesta este mai ridicat, cu atat va
contribui mai mult la perfectionarea schemelor logice
interne ale memoriei (pentru a memora un material
trebuie sa incercam sa-l reformulam astfel lncat~sa
devina cat mai inteligibil);
c. volumul materialului - daca volumul informatiilor
este mare, cu atat efortul necesar pentru memo rare va
fi mai mare, de aceea trebuie sa imbinam memorarea
secventiala cu cea globala;
d. gradul de noutate a materialului - cu cat un material
este mai familiar cu atat el se retine cu un efort mai
mlc;
e. modul de prezentare - simultan sau secvential;
f. organizarea
~i omogenitatea
materialului
materialele organizate logic se retin mai u~or decat

cele nestructurate;
materialele
omogene,
cu
elemente similare se retin mai greu decat cele
neomogene;
g. locul pc care if ocupi materialul
in cadrul
activititii
- materialul care reprezinta scopul
activitatii este retinut mai U1,>or
decat cele care fac
parte din mijloacele de realizare a acesteia;
h. pozipa materialului in structura seriei - inceputul
1,>i
srar1,>itulunei serii se retin mai bine decat mij locul.
o mare importanta are 1,>iambianta in care se desIa~oara
activitatea
1,>icare favorizeaza
sau nu imbunatatirea
performantelor memoriei: temperatura, lumina, mobilierul,
eliminarea factorilor perturbatori etc.
Pentru a optimiza propria memorie, pe langa cunoa1,>terea
~i valorificarea factorilor subiectivi ~i obiectivi, este bine sa
utilizam ~i procedee mnemotehnice
speciale: procedeul
asociatiilor intre cifre, nume ~i semnificatia unor date
personale; construirea unor noi cuvinte cu cele date; inlocuirea
unor numere cu cuvinte sau cu propozitii; stabilirea unor puncte
de reper; fixarea cu c1aritate a scopului memoriirii ~i crearea
unor atitudini durabile etc.; sa organizam ~i sa sistematizam
corect informatia ce urmeaza sa fie memorata (corelatii cu
informatiile anterioare, se identifica ideile principale, se
grupeaza informatiile in unitati cu sens ~i se alcatuie~te un plan
coerent 1,>iunitar); motivapa, cre~terea interesului pentru
informapile
memo rate, repetitia ~i stabilirea intelesului
materialului de memorat etc.

7.5 Memorie ,i uitare

Atunci cand nu putem reproduce sau recunoa~te un text sau
o situatie, vorbim despre fenomenul uitarii. Intre memorare ~i
uitare existi relapi dinamice, fiecare acponand asupra
celeilalte. Uitarea este un fenomen psihic natural1,>i necesar,
deoarece are menirea de a evita supraincarcarea "depozitului"
memoriei 1,>ide a asigura echilibrarea sistemului cognitiv al
individului:. Daca uitam informatiile neesentiale, devalorizate,
detaliile, atunci putem spune ca uitarea are un rol pozitiv pentru
activitatea umana. Din pacate, uitiim 1,>iinformatii esentiale,
utile, necesare, caz in care uitarea devine un factor
perturbator
al activitatii umane, uitarea avand caracter
selectiv.
Diferite teorii psihologice au propus explicatii diferite
pentru fenomenul uitarii, care trebuie considerat 1,>ica un
fenomen pozitiv, atunci cand prin uitare se echilibreaza psihicul
persoanei, dar 1,>i
negativ atunci cand se uita informatiile de care
este nevoie.

prin 1,>tergereaurmelor asoclatIve, iar behaviori~tii sustin ca

uitarea este urmarea inactivarii mecanismelor neurofiziologice
puse In joc de lnvatare datoritii lipsei de exercipu (Ed. L.
Thorndike).
Tooria interferentei explica uitarea prin efectele negative pe
care Ie au cuno~tintele lnvatate unele asupra altora: interferenta
retIroactiva (cand informatia nou achizitionatii are influentii
negativa asupra celei Jnvatate anterior) ~i interferenta proactiva
(dind informapa anterior lnvatatii 0 influenteaza negativ pe cea
noua). G. A. McGeoch explica uitarea prin concurenta reactiilor
asemanatoare, fapt care impiedica procesul reproducerii. Pentru
adeppi reflexelor conditionate, baza fiziologica a uitiirii constii In
diferitele forme ale inhibipei.
Ca fenomen normal, uitarea se manifesta in mai multe
forme:
1. uitarea totali cand cele memofate anterior sunt trecute
complet sub pragul de activare;
Teoria uilirii motivate i~i are originea in conceptia lui
2. uitarea parpalli In care se trec sub pragul de activare
anumite date, denumiri etc.;
Sigmund
Freud referitoare la faptul ca oamenii uita
informatiile asociate cu evenimentele neplacute, suparatoare,
3. uitarea situationali (lapsusuri, blocaje temporare).
Cauzele uilirii sunt numeroase: nesolicitarea indelungata
dureroase, penibile. Psihanali~tii sustin ca la baza uitarii stau
mecanismele refularii.
a informatiilor, insuficienta consoli dare in etapa memorarii,
starile emotionale negative, experientele penibile, impresiile
Tooria ~tergerii urmelor sustine ca anumite cuno~tinte se
deterioreaza ~idispar din memorie ca urmare a trecerii timpului 1,>i negative care tind sa fie uitate mai repede decat cele placute,
a neutiliziirii informapilor. Astfel, asociaponi~tii explica uitarea
lipsa de interes, de efort voluntar adecvat, starea de oboseala,

33

consumul de droguri ~ide alcool, particularitatile de varsta etc.

Uitarea se produce instantaneu
(se inregistreaza in
~ocurile traumatice ~i psihice) sau treptat (se desTa~oara pe
fondul functionarii normale a creierului i are 0 anumita
dinamica). Psihologul german, H. Ebbinghaus, utilizand ca
material experimental serii de silabe Tara sens, a reuit sa
stabileasca 0 curbii a uitarii, devenita clasica, potrivit careia in
primele 20 de ore se poate pierde 60-70% din volumul
materialului memorat anterior, dupa care ritmul uitarii se
reduce, curb a stabilizandu-se la valoarea 15-20% din materialul
initial. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca in cazul
materialului cu sens, ratele de uitare sunt mai mici, chiar
dacii dinamica lor se pastreaza, in mare masura.
Uitarea poate fi combiituta prin repetitii care trebuie sa
respecte urmatoarele cerinte:
a. numarul de repetitii trebuie sa fie optim (un numar
prea mare duce la suprainvatare
~i la aparitia
fenomenului de saturatie, iar un numar prea mic de
repetitii duce la subinvatare i la iluzia invatarii);
b. e~alonarea repetitiei este mai eficienta dedit repetitia
comasata (intervalul optim este de cateva zeci de
minute - intre 5-20 minute, fie de 1-2 zile, deoarece

Herman EBBINGHAUS
(1'850-1909)

~PLICATII

intervine oboseala);
c. repetitia este mai eficienta atunci cand lectura se
combina cu incercari de reproducere;
d. repetipa poate fi organizata diCerit prin reluarea
materialului in intregime (metoda repetarii globale sau
prin fragmentarea materialului in functie de volumul de
memorat).

""

],100
""

...

~ 80

Curba uitarii unor silabe fara sens

(dupa H. Ebbinghaus)

~"" 60
""
"Cl

..5

-=
.....,

40

~
o... 20
~
1 9

24

48

144 ore

Psiholog german, cunoscut indeosebi pentru cercetarile sale

de psihologie experimental a privind conditiile invatarii i
ale memorarii. In celebra sa lucrare Uber das Gedachtnis
aparuta in 1885, propune i utilizeaza
(Despre memorie),
consecvent in studiul experimental al memoriei silabele Tara
sens constituite dintr-o vocal a incadrata intre doua
consoane, estimate ca fiind simple i cuantificabile.
Fundamenteaza
practic metodele
de investigare
a
memoriei, contributiile sale fiind reluate, adesea, in teoriile
contemporane ale invatarii.

1. De ce se considera ca in absen!a memoriei via!a umana ~ivia!a in

general sunt imposibile?
2. Realiza!i un comentariu din punct de vedere psihologic pentru
urmatorul text: "Astfel, de~i evenimentul a trecut, infomla!ia
despre caracteristicile ~iidentitatea lui se conserva; faptul cii lui i
se aplica un numar de cod temporal ne permite ca atunci cand il
reactualizam sa ne rapOliam la el ca la ceva deja petrecut ~i sa-I
plasam la locul corespunzator, inapoi pe scara timpului" (Mihai
Golu, Principii de psihologie cibernetica, 1975,p. 211).
3. Analiza!i influen!agandirii asupra imagina!iei~imemoriei.
4. Descrie!i, succint, procesele memoriei din a caror succesiune
rezulta continuitatea ei.
5. Argumenta!i, in aproximativ IS randuri (I), ideea conform
careia formelememorarii se afla in stransa interactiune.
6. Pomind de la afirma!ia lui I. M. Secenov potrivit careia:
"memoria este 0 conditie fundamentala a vie!ii psihice",
eviden!iati, in aproximativ jumatate de pagina, caracteristicile
esen!iale ale memoriei, rela!iile memoriei cu alte procese ~i

.J~.iOO;1I!iJ
Interferenfa = intalnire, incruci~area doua sau m.aimulte fenomene,

intampliiri etc.; suprapunere a doua sau mai multe unde

coerente,avfmddrept rezultatintarireasau slabirealor,pana
la anularea lor.
Mnezic = referitorla memorie.
Pedagogie= ~tiintacare se ocupa cu sfudiulmetodelor de educatie ~i
instruirea oamenilor.
Refulare = mecanism psihologic incon~tientde aparare a Eului prin
care sentimentele,amintirile ~iimpulsurilenepHicutesau in

capacita!ipsihice ~irolul memoriei in via!anoastra.

7. Timp de 5 minute citi!i dintr-o carte. Inchide!i cartea ~inota!i toate
cuvintele pe care vi Ie amintiti. Verifica!i corectitudinea lor $i,
apoi, comparati numarul cuvintelor re!inute cu numarul
cuvintelor citite. Argumentati daca, in cazul vostru, se confirma
teza potrivit careia retinem numai 10%din ceea ce citim.
8. Timp de 5 minute asculta!i ceea ce un coleg va citqte ~i, apoi,
nota!i toate cuvintele, expresiile pe care vi Ie aminti!i. Verificati
corectitudinea lor $i compara!i numarul de cuvinte citite cu
numalUlde cuvinte retinute. Argumentati daca, in cazul vostru, se
confirma teza potrivit careia re!inem numai 20% din ceea ce
auzim.
9. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. FOlmulatieel putin
5 sfaturi care sa contribuie la combaterea uitarii.
10. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Formula!i cel
putin 5 sfaturi care sa contribuie la 0 memorare eficienta.
11. Realiza!i un eseu, de aproximativ 0 pagina, cu titlul ,,Memorie:ji
uitare".

dezacord Cll persoana socialii sufit mentinute in afara

c
I
campului con~tiintei.
Sistem = ansamblu de elemente (materiale sau ideale) care sunt in
interdependentii,alciituindun intreg organizat.
Trecut = care nu mai este actual, ansamblul faptelor, actelor,
proceselor etc.din timpul cares-a scurs.
Semantic, -a = care se ref6ra la sensurile cuvintelor; ramura a
lingvisticii care se ocupii cu studierea sensurilor cuvintelor
~ia evolutieiacetor sensuri.
Vo/untar = care seface con~tient,in urmaunei decizii.

34

8. IMAGINATIA
,
8.1 Definirea ,i caracterizarea

imagina~ie~

Imaginapa este procesul cognitiv superior de elaborare a unor idei sau proiecte noi pe baza selectarii,
combinarii ~irecombinarii experientei anterioare.
Perceptiile ~i memoria sunt procese de reflectare a
fenomenelor a~a cum exista ele in realitate.
obiectelor
Omul, ins a, poate sa-~i reprezinte lucruri pe care nu le-a vazut
niciodata, numai pe baza descrierii Iacute de alte persoane.
Astfel, ascultand expunerile profesorilor, elevii i~i reprezinta
fenomene, fiinte, intamplari pe care nu Ie-au perceput ~i nu
Ie-au trait niciodata sau locuri indepartate pe care nu Ie-au
vazut niciodata. Mai mult, omul este capabil sa creeze imagini
noi care nu reproduc obiecte, fenomene existente in realitate,
acest lucru fiind valabil pentru to ate domeniile cunoa~terii.
Aceste imagini, reprezentari sau idei nu apar din nimic, ele se
bazeaza pe experienta
anterioara,
pe euno~tintele
anterioare, pe deprinderile deja formate, pe aptitudinile ~i
talentele pe care copilul ~i le-a dezvoltat in procesul
activitatii de joc ~i de invatare, in copilarie, iar mai tarziu in
cadrul activitatilor productive desIa~urate, fapt ce ilustreaza
legatura imaginatiei cu memoria, cu activitatile desIa~urate
~i cu intreaga personalitate.
Dacii memoria are caracter
reproductiv ~i este cu atat mai valoroasa cu cat reda mai fidel
informatiile memorate, imaginatia este cu atat mai valoroasa
cu cat rezultatele sale depa~esc experienta subiectului sau a
societatii, insa imaginatia nu poate exista in absenta
memonel.

~i'a

In procesul imaginativ, gandirea are un rol important.

Activitatea imaginativa se realizeaza prin intermediul analizei
~i sintezei, a abstractizarilor ~i a generaliziirilor etc., acestea
fiind operatii fundamentale ale gandirii, imaginatia devenind
creatoare mai ales atunci dind utilizeaza euristica. Dacii
gdndirea permite surprinderea a ceea ce .este esential, necesar ~i
general in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginatia
exploreaza necunoscutul, posibilul, viitorul. Gandirea ~i
inteligenta coordoneaza productia imaginativii, iar imaginatia,
la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor de
rezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,

BARUCH SPINOZA
(1632-1677)

8.2 Procedeele

activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor ar

inainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisa.
Imaginatia nu ar fi posibila in absenta limbajului,
deoarece el permite evocarea selectiva a ideilor ~i a
reprezentiirilor. Prin intermediul limbajului, gandirea poate
stimula evocarea ideilor ~i a reprezentarilor, precum ~ipunerea
lor in relatii complexe. Emotiile ~iatitudinile afective, precum
~i motivele sunt conditii activatoare (sau inhibatoare) ale
imaginatiei.
Imaginatia joacii un rol important in activitatea umana,
fiind inclusa ca 0 veriga a creativitatii. Psihologul Andrei
Cosmovici considera ea imaginatia ~iereativitatea presupun
trei insu~iri:
a. fluiditatea (posibilitatea de a ne imagina in timp scurt un
numarmare de imagini, de situatii etc.);
b. plasticitatea (u~urinta de a schimba modul de abordare a
unei probleme, atunci cand un procedeu nu p'oate fi
aplicat);
e. originalitatea (raritatea statisticii a unui riispuns) este
expresia noutatii.
Imaginatia
are un rol important
in procesul de
adaptare,
deoarece campul cunoa~terii umane se large~te
foarte mult, omul deta~andu-se de "aici ~i acum" pentru a
explora posibilul, realizandu-se
unitatea
intre treeut,
prezent ~i viitor. Imaginatia nu este un proces psihic innascut,
ci ea apare ~i se dezvolta la copil in procesul activitiitii de joc ~i
de invatare ~i sub influenta sistematica a adultului, odatii cu
dezvoltarea reprezentiirilor, a limbajului, a gandirii etc.
Chiar daca primele discutii, au aparut in antichitate ~i au
continuat pana astiizi, imaginatia a fost considerata atat "regina
funetiilor
psihice" (Baudelaire), cat ~i "nebuna easei"
(Spinoza) ~ipoate ca cel mai bine a surprins statutul imaginatiei
Meyerson
care 0 considera
"regina
~i eenu~areasa
psihologiei" .
Filosof olandez, care a sustinut rolul gandirii in cunoa~tere,
minimizand rolul imaginatiei ~ial cunoa~terii senzoriale;
Principala sa opera este Etica, terminata in 1675 ~i publicata
postum.

imagina~iei

Prin procedeu imaginativ intelegem 0 modalitate de

operare mintala bazata pe 0 in~iruire de compuneri ~i
reeompuneri, de operapi de analiza ~i sinteza care conduc la
rezultate diferite din punct de vedere ealitativ ~ieantitativ.
Sinteza se produce in moduri diferite numite ~iprocedee ale
imaginatiei. Cele mai utilizate procedee imaginative sunt:
Aglutinarea se produce atunci cand se creeaza 0 noua
structurii prin combinarea unor elemente sau paqi apaqinand
unor obiecte
diferite
(exemple:
sfinxul,
centaurul,
radiocasetofonul etc.).
Amplifiearea
~i diminuarea
constau in modificarea
dimensiunilor unei structuri existente (exemple: personajele
Fliimanzilii, Setilii etc. din povestirile lui Creangii, liliputanii
din povestirile lui Swift etc.).
Multipliearea
~i omisiunea
constau in modificarea
numarului de elemente ale unei structuri (exemple: Coloana
Infinitului, balaurul cu ~apte capete, ciclopul, automobilul cu

doua u~i etc.).

Adaptarea este utiliziitii mai ales in arta ~itehnica ~iconsta in
aplicarea unei idei, element, principiu functional in situatii noi.
Tipizarea
presupune
extragerea trasiiturilor
tipice,
caracteristice unui grup de persoane, trasiituri care sunt
individualizate intr-un personaj: tipul "la~ului", "lingu~itorului",
tipul "omului de prisos" (Oblomov), tipul "avarului" (HagiTudose) etc.
Analogia consta in compararea a doua serii de obiecte sau
fenomene care au in comun anumite insu~iri, iar unul dintre
obiecte are, in plus, 0 insu~ire ~i pe baza rationamentului prin
analogie, se considera ca ~i celalalt obiect are acea insu~ire
(exemplu:
Ch. Darwin a conceput
selectia naturalii
asemanand-o cu selectia artificiala practicata de seeole in
agriculturii).
Empatia
este "transpunerea imaginativa a cuiva in
gandirea, simtirea ~iactiunea altcuiva" . (R. F. Dymond).

35

8.3 Formele imaginatiei

Diversitatea
~i multitudinea problemelor cu care se
confrunta omulin decursul evolutiei au dus la specializarea
f0lTI!elor imaginatiei.
In functie de mecanismele
interne
prin care se
realizeaza, imaginatia se structureaza la nivelul oniric (se
concretizeaza in vise), la nivelul reveriei (vi sui dium) ~i la
nivelul intentional (se concretizeaza sub forma imaginatiei
reproductive,
imaginatiei
creatoare
~i a visului
de
perspectiva).
In funqie de prezenta
intentionalitatii
in actele
imaginative, exista imaginatie involuntara
(vis ~i reverie)
~i imaginatie voluntara (imaginatie reproductiva, creatoare
~ivis de perspectiva).
In functie de gradul de activism al persoanelor, in actul
imaginativ, exista forme imaginative pasive (vis ~i reverie)
~i forme imaginative
active (imaginatie reproductiva,
creatoare ~ivis de perspectiva).
In functie de domeniul in care se manifesta,
exista
imaginatie in domeniul istoriei, psihologiei, literaturii etc.
Visul din timpul somnului este definit de Norbert
Sillamy drept suita de imagini ~i de fenomene psihice care
survin in timpul somnului. Visul dureaza de la 10 la 15
minute, la inceputul ~i la sfiir~itul noptii ~i constituie circa un
sfert din timpul somnului nostru. Experimental,
s-a
demonstrat ca visele coincid cu mi~carile oculare rapide ~i ca
toti oamenii viseaza, daruitarea intervine foarte rapid (dupa 8
minute de la incetarea mi~carilor oculare, numai 5-10%
dintre subiecti i~i amintesc ce au visat).
Intampla~ile din vis constituie 0 aventura la care
participam intens afectiv, aventura pe care 0 consideram
reala sau ireala, absurda (romanele lui F. Kafka). In vis nu
sunt respeetate prineipiile giindirii logiee (pot sa fiu
simultan in doua locuri, pot visa un ciiine care se dovede~te a
fi du~manul meu, X), visul producandu-se
in sfera
incon~tientului. Se considera ca visul are caracter simbolic,
semnificatia
putand sa fie individuala
(In vis, du~manul
poate sa fie simbolizat printr-un ciiine sau printr-un ~arpe)
sau general a (c. Jung a identificat in miturile unor popoare
diferite simboluri pe care le-a numit "arhetipuri").
in legatura cu interpretarea
viselor s-au conturat trei
pozitii: unii considera ca visul eonstituie 0 modalitate de
eomunieare eu divinitatea, altii considera ca visul este

rezultatul unei inhibitii mai profunde a sferei motrieitalii

fata de eea senzorio-motorie, iar ultimii sustin ca vi sui poate
avea diferite semnificatii, el fiind rezultatul unei intregi
stari de spirit a eelui care doarme. Astfel, S. Freud sustine ca
visul este, in esenta, realizarea unei dorinte, aceasta idee se
regase~te in textele tibetane, budiste ~i in scrierile Parintilor
Bisericii. El sustine ca visul este singura modalitate care ne
permite sa ne exprimam, intr-o forma deghizata, idei ~i
senti mente inacceptabile. Visul devine "paznicul somnului",
deoarece ne protejeaza de excitatiile ~i de tensiunile prea
puternice. Spre deosebire de Freud, A. Adler respinge
aceasta functie a visului, subliniind rolullui in organizarea
conduitei viitoare.
Reveria este definita de Norbert Sillamy drept stare de
deta~are fata de realitate, intermediara
intre gandirea in
starea de veghe ~i vis. Popular, ea este numita vis are cu ochii
dcschi~i, caz in care individul se lasa antrenat intr-un flux de
imagini ~i de idei care merg in directia dorintelor ~i a
a~tepHirilor, sustragandu-se gandirii logice. De~i are efecte
relaxante, reveria prelungita este daunatoare personalitatii,
deoarece reprezinta 0 satisfacere fictiva a trebuintelor ~i se
poate pierde contactul cu rea Iitate a (consumul de alcool ~i de
droguri subrriineaza controlul voluntar al conduitei).

Imagina!ia nu are ca specific 0 reproducere a realitatii, ci de a

adauga ceva nou acesteia. Personalitatea subiectului este
puternic implicata, iar produsele sale' sunt cu atat mai
valoroase cu cat sunt mai diferite de ceea ce exista deja, deci
cu cat sunt mai originale.
Imaginatia
reproductiva
presupune
obtinerea unor
imagini
noi care au corespondent
in experienta
anterioara
(exemple:
reconstituirea
modului in care
oamenii traiau in comuna primitiva, reconstituirea modului
in care se produce ploaia, citirea unui roman ~i reprezentarea
personajelor etc.). Ea nu se confunda cu memoria implicata in
cazul amintirilor care sunt rezultatul proceselor perceptive,
deoarece imaginatia se desprinde de concret.
Imaginatia
creatoare
presupune
elaborarea
de
reprezentari
~i de idei noi pe baza combinarii
~i
recombinarii
experientei
anterioare,
idei care nu au
corespondent
in experienta anterioara.
lntre imaginatia
reproductiva i eea ereatoare nu exista 0 gran ita rigida. De
exemplu, traducerea unei poezii dintr-o limbii straina
presupune numeroase momente de creatie (traducerea depa~e~te,
uneori, originalul), dupa cum in orice act de creatie este
necesar sa reproducem idei, imagini sau reprezentari etc.
dinainte cunoscute. Imaginatia creatoare este eea mai valoroasa
forma a imaginafiei care sta la baza creatiei autentice. La
nivel superior, ea este specifica numai unui numar redus de
oameni (talent, geniu), insa se considera ca, intr-o masura
mai mare sau mai mica loti oamenii sunt ereativi. Produsul
obtinut depa~e~te experienta individului ~i a societatii.
In scrisoarea sa catre Fet, Lev Tolstoi i~i caracterizeaza
astfel munca sa creativa: ,;Este ingrozitor de greu sa-ti
inchipui ceea ce se poate intampla cu toti oamenii care vor
apare in aceasta lucrare atat de vasta, sa-!i imaginezi milioane
de combinari
posibile,
pentru a alege din ele abia
1/1.000.000. Ma ocup cu acesta ... ". Se ~tie ca Toistoi dupa ce
i~i fixa planul lucrarii, i~i aduna foarte mult material scris
care era supus imediat prelucrarii. Manuscrisul era plin cu
insemnari ~i adaugiri, fraze intregi erau inlocuite. Transcrisa
a doua oara lucrarea avea aceea~i soarta, unele capitole fiind
transcrise de 10 ori, deoarece Tolstoi spunea ca aurul se
obtine numai printr-o cernere ~i spalare staruitoare. Acest
exemplu ne determina sa spun em ca activitatea creatoare
presupune
perseverenta,
putand fi id~tificate
trei faze:
pregatirea, crearea operei ~idesavar~irea ei.
Visul de perspectiva presupune proiectarea mintala a
drumului
propriu
de dezvoltare
conform
disponibilitatilor
personale
~i cerintelor
societatii.
0
astfel de proiectare
poate avea functii de motivare
importante, mai ales in ceea ce prive~te aqiunile
de
auto form are ~i autoeducare.

36
-,

!WJvISUL

DIN TIMPUL SOMNULUI

Visul din timpul somnului trebuie deosebit de imaginile

hipnagogice (care apar in timpul adormirii) sau de
imaginile hipnopompice (care apar la inceputul trezirii din

somn). Imaginile din timpul visului se succed Intr-o stransa

legi:itura, constituind 0 experienta la care participam afectiv,
intens ~ipe care 0 consideram reala, fie ca avem calitatea de
spectatori ~u de actori (in unele cazuri sunt traite simultan
ambele roluri). Acest caracter de realitate este trait chiar
atunci cand lumea unde se desta~oara apare ulterior ca
ireala, neverosimila,
absurda sau halucinatorie.
Totul
devine intr-un
fel posibil,
ajungandu-se
pana la
nerespectarea principiilor gandirii (spre exemplu acela al
identitatii, existand posibilitatea ca uneori sa fim in miezul
actiunii, dar simultan spectatori ai acelei actiuni, sau ca un
animal care apare in vis sa fie, de fapt, 0 persoana
cunoscuta ... ).
In cadrul viselor predomina imaginile vizuale
(aproximatlv 90%), dar numai 20% sunt colorate. Imaginile
auditive sunt prezente in 60% din cazuri, rar aparand cele
tactile, termice sau olfactive. Visele apar in timpul somnului
paradoxal ~i dureaza aproximativ 20-25% din timpul total
al somnului. De~i exista persoane care spun ca nu viseaza
niciodata, de fapt, nu-~i amintesc visele, acestea fiind
indispensabile unei existente normale. Visele pregnante, pe
care ni Ie putem aminti, dureaza intre 3 ~i 60 minute, in
medie 20 minute, derulandu-se mai incet sau mai repede
decatevenimentelereale.
Continutul visului poate fi influentat de factori
precum: excitanti externi, nu insa foarte puternici (spre
exemplu, in cadrul unuiexperiment
s-a apropiat de fruntea
unei persoane care dormea un fier incins, la trezire aceasta
povestind ca 0 banda de hoti i-au patruns in casa, dar au fost
prin~i de politie, iar aceasta i-a obligat sa restituie banii
punandu-i pe ciirbuni incin.$i), senzatii interne (foame, sete,
nearisirea camerei etc.), dereglari functionale interne
(acestea, anuntand survenirea unui aspect patologic, pot fi
acoperite de stimulii externi din timpul zilei, putandu-se
insa ajunge la a visa imbolnavirea, "lucru care devine
manifest dupa cateva zile), impresii din perioada imediat,
premergi:itoare (adesea continuam a invata, in somn, ceea ce
am studiat in timpul zilei sau reu~im identificarea unei
solutii la 0 problema care ne-a preocupat), informatii uitate
sau ignorate in timpul zilei (pornind de la interventia
acestora in timpul visului se ajunge la afirmarea unui

caracter adesea premonitoriu al acestuia) etc.

Simbolurile prezente in cadrul viselor au primit ~i
alte explicatii decat cea freudiana. Potrivit psihologilor
cognitivi~ti, simbolismul constituie nu 0 modalitate de
mascare a pulsiunior, ci modalitatea de exprimare a
complexitatii trairilor afective, care nu pot fi transpuse
notional. Sentimentele se transforma, se incorporeaza in
evenimente
~i in imagini simbolice,
existand astfel
posibilitatea ca anumite aspecte ale personalitatii noastre,
inaccesibile in ordinea gandirii, sa se poata manifesta.
Analiza viselor serve~te in oricare situatie la 0 mai
buna cunoa~tere a personalitatii in cauza, dar aceasta doar in
masura in care nu se ramane la simplismul existentei unui
cod al imaginilor care trebuie interpretate de fiecare data
identic (in sensul unei carti precum Cheia viselor).
Cele mai evidente manifestari ale starii de vis sunt
mi~carile oculare rapide. Apar insa ~i mi~cari ale mainilor,
modificari ale ritmului respirator, ale batailor inimii, ale
expresiei faciale, cateodata se pronunta cuvinte ~i chiar
propozitii sau se produc mi~cari ale corpului. In cazul
somnambulismului persoana, in cauza, poate ajunge chiar
sa se ridice, sa mearga sau sa savar~easca anumite actiuni,
tara sa-~i aminteasca ceva dupa aceea (nu este totu~i clar
daca persoana viseaza sau se afla intr-o stare de trezie
patologica). Visul, ca forma a imaginatiei, ramane un
domeniu deschis cunoa~terii ~tiintifice.

Aplicape: Incercati sa analizati unul dintre vise Ie n;cente pe care vi-l reamintiti. In acest scop, in primul rand, notati tot ceea ce va
amintiti. Puneti in evidenta eventualele corelatii intre ceea ce ati visat ~i evenimentele traite in starea de veghe, utiliziind cele
invatate despre imaginatie ~ivis. Discutati cu un coleg interpretarea la care ati ajuns ~iincercati sa solutiQnati eventualele observatii
formulate de acesta. Considerati ca prin acest demers ati dobandit cuno~tinte noi despre propria voastra persoana? De ce?

~PLICATII

II _

1. Comparat1imaginatia cu memoria ~ieu gandirea.

2. Comparati reprezentarea eu notiunea ~i eu imaginea tipiea

(rezultat al tipizarii).
3. Pleeand de la urmatoarele cuvinte: "casa", "piidure", "lac",
construiti, cu ajlltorullor, cat mai multe propozitii cu conditia ca

Arhetip

= termen preluat de C. G. lung de la SfiintulAugustin pentru a

desemna imaginile arhaicecare constituieun fond comun al

mtregiiumanitiiti.
Creativitate = dispozitie de a crea care exista in starepotentiala la
orice individ~ilatoate varstele.
Mit = formaa culturiispiritualespecifieasocietiitiiprimitive,incluziind
___
~o reprezentar~ generalizatii a realitlitii ~Lo_mcercare_de

----

-.

ele sa nu contina mai mult de 7 cuvinte. Comparati rezultatul eu

eel obtinut de colegul de banca.
4. Analizati urmatoarele produse ale imaginatiei: Pantera Roz,
caricatura, miniatura, creionul cu gumii, Dege{ica, identificand
procedeul prin care a fost obtinut, definind acest procedeu ~i
oferind alte trei exemplepentru fieeare procedeu.
explicarea ei, dar deosebindu-seatiltde simbolulreligiossau
artistic,cat ~ideteoria~tiintifidisau filosofidi.
F antasmii = produs al imaginatiei,inrudit cu visul ~ireveria, prin care
subi(lctiineadaptati lumii in care traiesc creeaza 0 "lume
paralela" in care problemele eu care se confrunta sunt
rezolvate.
Incon:;tient = ansamblu de procese care aetioneazaasupra eonduitei,
dar careseapiieQ_n~tiimei.

37

TIPURI DE ITEMI 2
Itemi semiobiectivi

----

: intrebari directe sau enunturi care solicitii un riispuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numiir,

swlLoJ.-etG....

Precizap raspunsul adecvat la urmatoarele

Intrebari:
1. Precizati cinci dintre operatiile fundamentale
ale gandirii.

analiza, sinteza, comparatia,

abstractizarea,
generalizarea
etc.
mecanica, logica
in

2.

Enumerati formele memonel constltmte

functie de prezenta/implicarea gandirii.

3.

Precizati
douii dintre
s:;aracteristicile
memoriei prin care aceasta se dovede~te
specific umanii.

4.

Precizati
trei deosebiri
perceptie ~ireprezentare.

5.

Enumerati tipurile de reprezentiiri diferentiate

in functie de evolutia ontogeneticii.

6.

Care este sursa stimulilor

senzatiile interoceptive?

existente

intre

inteligibila,

imagine primarii/imagine
secundara, imagine bogata
In continut/imagine
schematic a, reflectare fidela
a realitatii/nu este 0
reflectare fidela a realitapi
primare, conceptuale,
formale

- -- ---

Transcrieti numarul subiectului ~i precizati

termenulltermenii
care lipsesc:
1. Adaptarea
analizatorilor
se referii la
modificarea
sub
actiunea repetatii a unor stimuli.

- aceste douii caracteristici revin memoriei

umane, spre diferentii de cea animaHi, in
miisura in care presupune intelegerea
celor memorate (decodificare semanticii)
~i nu are un caracter nemijlocit (astfel
incat sii se limiteze la recunoa~tere), ci
presupune mijlocirea limbajului - nu
sunt singurele caracteristici strict umane;
- primele douii deosebiri se pot pune in
evidentii pomind chiar de la definitia
acestor procese psihice, cea de a treia
deosebire
decurge
din existenta
operatiilor de prelucrare a informatiilor
ce se pot pune in evidentii in cazul
reprezentiirii.

mediul intern

care determinii

I [It':l!illr.!I''-~~tr~: eIl~ti~~ompletc~resolicitii

mediata

- riispunsul corect poate numi oricare cinci

operatii;

--

completarea Cll anumite

---- cuvinte adecvate contextului dat.

sensibilitapi

este yorba de actiunea legii adaptiirii analizatorilor sub

actiunea repetatii a unor stimuli in sensul unei sensibilitiiti de
obicei mai accentuate la actiunea acestora (capacitatea de
discriminare se accentueaza);
- enuntul reprezintii chiar definitia observatiei;

2.

Activitatea perceptivii intentionatii, orientatii

spre
un scop,
poartii
numele
de

3.

enuntul face referire la una dintre verigile functionale ale

analizatorului sensibil, respectiv veriga aflatii sub actiunea
directii a stimuli lor, ceea ce semnificii receptarea actiunii
acestora;
.....................
se define~te
drept
Spiritul de - enuntul face referire chiar la definitia spiritului de observatie
ca 0 activitate perceptivii de nivel superior pe de 0 parte
aptitudine de a sesiza cu u~urintii, rapiditate ~i observape
(observatie), perfectionatii panii la a deveni capacitate ce nu
precizie, ceea ce este slab, ascuns, nerelevant,
mai pretinde un consum energetic ~i 0 derulare temporalii
dar semnificativ pentru scopurile omului.
man;
Perceppile
- este yorba de acele perceptii la nivelul ciirora realitatea nu
......................
sunt perceptii
care
denaturate
mai este reflectatii adecvat, inregistrandu-se diferente care
deformeazii unele aspecte ale realitiitii.
pot fi datorate mai multor cauze: aceasta inseamnii 0
denaturare a realitiitii;
- perceptia in cali tate de proces psihic se constituie sub
Perceptia se dovede~te a fi 0 formii superioarii
senzoriale
actiunea directii a stimulilor asupra analizatorilor, ceea ce
a cunoa~terii
~i un
face din ea un proces psihic de nivel senzorial, pe de altii
proces complex de extragere ~i prelucrare a
parte fiind un proces cognitiv, altfel spus 0 modalitate de
informapei
dobiindire ~iprelucrarea informatiei;
........................
are 0 mai mare libertate Reprezentareain miisura in care la nivelul reprezentiirii sunt reflectate
triisiituri semnificative,
caracteristice
obiectelor
~i
fatii de schema structuralii a obiectului
fenomenelor,
aceasta
inseamnii
existenta
unor
operatii
de
perceput.
comparare, selectare ~i organizare a informatiei detinute pe
nivel perceptiv, ceea ce poate conduce la modificari in
schema structuralii a obiectului.

4.

5.

6.

7.

.....................
este componenta
care
transformii energia excitantilor exteriori in
influx nervos.

observape
Receptorul-

: sunt compuse din mai multe subintrebiiri legate printr-un element com un. Cuprind un
material/stimul in raport cu care se formuleazii anumite subintrebiiri, se oferii date suplimentare, dupii care urmeazii altii
serie de subintrebiiri.

1. lmaginatia, ca proces de adaptare activii a. Imaginatia, defiiiita ca procesul cognitiv superior de elaborare - tratarea
~i creativii a omului, joacii un rol
deosebit de important ~i in cadrul
activitiitii intelectuale.
a. Explicati
importanta
imaginatiei
pentru activitatea intelectuala;
b. Precizati
formele
imaginatiei
voluntare;
c. Descrieti
una dintre
formele
imaginatiei voluntare;
d. Analizati succint legiitura existentii
intre imaginatie ~ilimbaj.

sua unor idei sau proiecte noi pe baza selectiirii, combiniirii ~i biectelor nu inrecombiniirii experientei anterioare, detine un rol deosebit de cearca epuiza-

important in desIa~urarea activitatii intelectuale. Astfel, dac~

gimdirea permite surprinderea a ceea ce este esential, necesar
~i general in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginalia
exploreazii necunoscutul, posibilul, viitorul. Gfmdirea ~i
inteligenta coordoneazii productia imaginativa, iar imaginatia,
la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor de'
rezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,1
activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor ar
inainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisii. In bazd
imaginatiei se pot formula ipoteze, se poate vorbi de,
planificarea activitiitii sau de previziuni asupra a ceea ce
urmeaza sa se intample.
b. Formele imaginatiei voluntare sunt: imaginalia reproductivii,
imaginalia creatoare ~ivisul de perspectivii.
c. lmaginalia reproductivii este forma imaginatiei voluntare,
accesibila cotidian, ea presupunand obtinerea unor imagini noi
care nu au corespondent direct in experienta anterioarii triiitii de,
subiect (spre exemplu, reconstituirea unui peisaj pe care nu
am perceput in mod direct). Ea nu se confunda cu memoriaJ
implicatii in cazul amintirilor, acesta fiind rezultatul proceselo~
perceptive, deoarece imaginatia se desprinde de concret.
d. Imaginalia nu este posibilii in absenla limbajului, deoarece el
permite evocarea selectivii a ideilor ~i a reprezentiirilor.
Mecanismele limbajului, ca instrumente deosebit de relevant~
pentru actvitatea mintalii, sunt implicate de imaginatie in toatd
formele sale de manifestare: Tot limbajul este cel care permite
gandirii stimularea evocarii ideilor ~i a rep:r:ezentarilor, precum
~ipunerea lor in relatii complexe. Mai mult, se poate aprecia c~
dezvoltarea
imaginaliei
este, intr-o anumitii miisurii,
dependenta de nivelullimbajului.

Ii

2.

Psihicul uman dispune de capacitatea

de a evoca realitiiti ce nu mai sunt
prezente, adicii dispune de capacitatea
de reprezentare.
a. Definiti reprezentarea
ca proces
cognitiv senzorial;
b. Mentionati elementele definitorii ale
imaginii propriireprezentarii;
c. Motivati de ce se considerii ca
'reprezentarea
face trecerea
la
procesele cognitive superioare.

a. Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de

reflectare mijlocita selectiva ~i schematica a proprietiililor
concrete mai mult sau mai pulin semnificative ale obiectelor ~i

ale fenomenelor date in ~xperienta perceptivii anterioarii

subiectului.
b. In miisura in care reprezentarea nu se constituie sub actiunea!
directa a stimuli lor, ci in baza percepliilor anterioare, imagine~
mentala are un caracter secundar. Dezvoltandu-se pe baz
percepliei, reprezentarea nu este continuarea, in linie dreapta, a
acesteia, ci este un nivel superior al activitalii cognitive,
imaginea caracteristicii fiind schematicii, la' nivelul siiu
relinandu-se
triisiiturile esenliale, caracteristice.
Nu sJ
caracterizeaza
atunci prin bogalie precum imaginea
perceptiva, simultan fiind yorba ~i de caracterul sau relatiV
fidel in raport cu realitatea perceputii.
c. Reprezentarea este primul pas pe drumul desprinderii actului
de cunoa~tere de concretul imediat ~i orientarea lui spre
abstract ~i general, pregiitind eel de-al doilea salt al activitiitii
de cunoa~tere, saltul din planul imagisticului in planu!
constructivitiilii conceptuale, salt pe care il va realiza gandirea.,
Datoritii acestor caracteristici ale sale se vorbe~te despre 0
dublii natura a reprezentiirilor: intuitiv- figurativii (sunt procesJ
psihice de nivel senzorial)~i
operalional-intelectiv~
(constituirea reprezentiirilor presupune deja operatii precum
analiza, sinteza, abstractizarea etc.). Dupa cum sublinia J.
Piaget, reprezentiirile sunt deja ,,reconstruclii operatorii".

rea lor, ci semnalarea doar a

e 1 e men tel 0 r
(i d e i lor)
de
bazii.

39

Conditii generale ale

activitiiJii psihice umane
9. Limbajul
9.1
9.2
9.3
9.4
9.5

Definirea ~i caracterizarea limbajului

Verigile function~ ale limbajului
Functiile limbajului
Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice
Formele limbajului

10. Atentia
,

10.1 Definirea ~i caracterizarea-aJ:eJ.1tiei

10.2 Formele atentiei
10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lor

Tipuri de itemi 3

P' '<~'~~~',..~%f*"
..x;~;~;~~~:U."."
.-.J

.-

r%~

..

I',"

riii
....
'"'"''

'I~ i

't'L1lIIIllIi1iilii

II )~7
'.,.

;;~i,'

<::'Ift1

';~~.;
.~.~
!t1

ry,l

,~"

m.

'''''1';
[.:n~~..

'i

1\;(

+
):.;'

~~

.;

...

'~
~ ;.;~.i

g'I"'.'~'I~.,;.'i
L
'.

4~

:,

~~.

%W

II

40

9. LIMBAJUL
9.1 Definirea ,i caracterizarea Iimbajului,
In Iimbajul comun, uneori, termenii de comunicare, limbii
~ilimbaj nu sunt precis determinati.
Comunicarea este procesul de transmitere a informatiilor.
Cea mai simpUi schema de comunicare, intre doua persoane,
cuprinde urm.~toarele elemente:
a. emitatorul- eel care produce ~itransmite mesajul;
b. receptorul sau destinatarul - cel care receptioneaza
mesajul;
c. canalul de comunicare
- veriga care mijloce~te
ajungerea mesajului de la emitator la destinatar: aerul,
apaetc.;
d. semnalul - entitate fizica prin care se obiectiveaza
mesajul: sunete, semne grafice, lumini etc.;
e. codul- un sistem de semne prin care se semnifica ceva,
adica se receptioneaza sau se transmite un mesaj
infonnational.
Comunicarea
poate fi analizata in functie de trei
indicatori:
promptitudine
- rapiditatea emiterii sau a transmiterii
mesajului;
fidelitate - corectitudinea transmisiei mesajului;
completitudine
- raportul dintre volumul informatiei
emise ~ivolumul informatiei receptionate.
Comunicarea poate fi apreciata ~i in functie de modul in
care se realizeaza cele trei laturi ale informatiei ~ianume:
a.latura
cantitativa
(statistico-matematica)
este
conditionata de numarul evenimentelor ~i de frec':,enta

lorin aparitie;
b.latura semantica (de continut) exprima legatura dintre
mesaj ~iobiectul despre care se informeaza;
c. latura
pragmatica
(utilitara)
exprima legatura
mesajului cu starile de necesitate ale destinatarului.
Limba este suportul ~i instrumentul
comunicarii. Ea
este un sistem de semne ~i reguIi logico-gramaticale
elaborat social-istoric,
care serve~te ca instrument
de
codificare ~i transmitere a informatiei in procesul real al
comunicarii. Forma de baza, naturala'~i concreta a limbajului
este vorbirea (Iimbajul oral).
Mecanismele
vorbirii
includ
trei categorii
de
componente:
energetice - aparatul respirator ~i sistemul muscular
aferent acestuia;
fonatoare - corzile vocale fixate in laringe;
de rezonanta - mu~chiul limbii, buzele, in general,
cavitatea bucala ~inazala.
Acestor elemente Ii se adauga ~i auzul fonematic care
asigura insu~irea limbii (prin imitatie) ~i realizeaza contro\ul ~i
coordonarea pronuntarii cuvintelor. Toate aceste elemente
reprezinHi doar compartimentul
executiv ~i receptiv,
periferic al vorbirii, mult mai importante (dar mai putin
cunoscute) fiind neuromecanismele
centrale (centrii cerebrali
din juiul scizurii lui Sylvius prin care vorbirea ~i scrierea se
proiecteaza, declan~eaza ~i se regleaza). Aici se regasesc ~i
mecanismele de elaborare a gandirii.

Limbajul este activitatea (sau funelia) de utilizare a limbii sau a altui sistem de semne-simbol in raporturile
eu ceilalli oameni.

Norbert SILLAMY

Define~te limbajul ca funetie de exprimare ~i comunicare a

gandirii prin utilizarea de semne care au aceea~i valoare
pentru toti indivizii din cadrul unei specii, in limitele unei arii
determinate. Dintr-un astfel de context decurge concluzia ca
~i animalele au propriile mijloace de comunicare, problema
constituind-o, in acest caz, ceea ce ele exprima ~icomunica.

9.2 Verigile func'ionale ale Iimbajului

In reaIizarea sa, ca activitate, limbajul presupune mai
multe verigi functionale:
Veriga de receptie
include: receptarea-asimilarea
structurilor obiective ale limbii; receptarea ~i intelegerea
limbajului
oral sau scris; stabilirea
legaturilor
dintre
continutul
mesajului
cu motivele
~i cu activitatile
desIa~urate.

Veriga de executie include: elaborarea ~i stocarea

schemelor mi~carilor articulatorii corespunziitoare sunetelor
verbale ~i scrierii Iiterelor ~i operatiile de selectare ~i de
actualizare a schemelor articulatorii ~igrafice.
Veriga conexiunii inverse include: circuitul intre veriga
de executie ~i cea de receptie, corectarea erorilor de pronuntie
sau de scriere.

9.3 Func,iile Iimbajului

Limbajul indepline~te urmatoarele functii:
1. de comunicare
- consta in asigurarea transmiterii
informatiei de la 0 persoana la alta;
2. de cunoa~tere - se refera la directionarea ~i fixarea
activitatii
de cunoa~tere; faciliteaza
~i mediaza
operatiile de abstractizare ~i generaIizare; permite
explorarea ~i investigarea realitatii, imbogatirea ~i
clarificarea cuno~tintelor;
3. simbolicii de reprezentare
- de substituire a unor
obiecte, fen om ene, relatii prin formule verbale sau alte
semne;
4. expresiva sau afectiva - faciliteaza exteriorizarea ~i
transmiterea ideilor sau trairilor subiective complexe

5.
6.

7.

8.

prin intonatie, ritmul vorbirii, pauze, accente, mimica,

pantomimica, gestic a etc.;
persuasiva sau de convingere - de inductie la 0 alta
persoana a unor idei ~istari emotionale;
de reglare sau de determinare
- de conducere a
conduitei
altei
persoane
sau a propriului
comportament;
ludica sau de joc - presupune asociatii verbale de efect,
ritrnica, ciocniri de sensuri etc., mergand pana la
construetia artistica;
dialecticii
sau de formulare
~i rezolvare
a
contradictiilor
sau a conflictelor problematice
prezentarea de argumente pro ~i contra unei teze, in cadrul

41

unei dezbateri colective; este calea principala prin care

tezapoate fi elucidatii);
9. de detensionare nervoasa, catharticii - se realizeaza

prin modalitati specifice care tin cont de tipurile de

personalitate implicate.

9.4 Raporturile dintre Iimbaj ,i alte procese psihice

Limbajul se afla in stransa interdependenta
cu
celelalte fenomene ~i procese psihice, dar, in special, cu
gandirea, cu procesele intelectuale ~icu cele motorii.
Astfel, intelegerea
cuvintelor
contureaza
c1ar
imaginea perceptiva ~i antreneaza
memoria semanticii,
reprezentarile
~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezenHirile,
prin verbalizare,
dobandesc
semnificatie.
FormuHirile
verbale sunt garantia memoriei de lunga durata. Vorbirea ~i
scrisul presupun deprinderi
motorii complexe, dar ~i 0
conduita
atenta
~i volunfara.
In combinatorica
imaginativa, cuvintele apar ca "vehiculatoare" de imagini ce
vor fi supuse unor combinatii (imaginative). Noul, rezultatul
onstructiei mentale, se realizeaza pe baza elementelor deja
existente cu ajutorul limbajului. Totodata, verbalizarea
permite definirea motivelor ~i departajarea
dintre motive
~i scopuri. Insa~i vointa apare ca proces de autoreglaj
erbal.
Limbajul
are un rol important
in formarea
andirii ~i in procesul de socializare, ~i anume, in evolutia
sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce
oate conduce
la eliminarea
elementelor
afective,

personalizate, individuale. Astfel, la inceput, cuvintele nu

spun nimic copilului, sunt simple sonoritiiti. Asociindu-Ie
mereu cu acelea~i obiecte sau fiinte, ele directioneaza atentia
~i inlesnesc operatiile gfmdirii: analiza, sinteza, comparatia.
Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare a
semnificatiilor. Semnificatiile unui cuvant sunt in functie de
experienta individului, ele sunt corelate cu cele ale societiitii,
vocabularul condensand experienta milenara a societatii. Cu
cat un cuvant se afla in relatie cu cat mai multe fapte, notiuni,
imagini, cu atat ii este mai bogat intelesul. Limbajul obligii la
rationalizarea
~i socializarea gandirii, caci pentru a ne face
intele~i trebuie sa eliminam ceea ce este prea individual,
personal, afectiv, exprimarea trebuind sa fie clara ~i precisa
(un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poat~
furniza). Progresul
inviitiirii limbajului
se realizeaza
concomitent
cu progresul
gandirii,
ciici comunicand!
incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam noua
in~ine intelesurile, eliminiim neclaritatile.
La nivelul sistemului
psihic uman, Iimbajul
indepline~te un rol deosebit de important, el fiind un fel de ax al
sistemului psihic care face posibil fenomenul de con~tiinta .

.5 Formele Iimbajului
Limbajul
extern se realizeaza in doua variante:
a. Limbajul oral este modul natural ~i primordial de
:ealizare a limbajului verbal. In ontogeneza, el este primul
:are se constituie ~iva sta la baza limbajului scris. Comunicarea
mala se desra~oara totdeauna in situatii concrete ~ibeneficiaza
de un ansamblu de mijloace de expresivitate (gestic a, mimica,
tonatie, timbrul vocii, accentul, alegereacuvintelor ~i modul
"e frazare etc.). Maniera de a vorbi reflecta intregul profil al
. rsonalitatii, de la componenta intelectuala la cea caracterialti tudinala.
In functie de modul in care este structurata reteaua de
omunicare, limbajul oral imbraca forma:
1. monologului in care subiectul vorbitor are rol numai de
emitator. El consta in ad res area unei persoane catre
un auditoriu, motiv pentru care monologul trebuie sa
fie atent elaborat in functie de particularitatile
auditoriului, de regulile gramaticale ~i logice, sa fie
fluent ~i modulat in latura lui expresiva pentru a u~ura
intelegerea ~i 90nvingerea auditoriului. Monologul
trebuie sa se adreseze mintii, dar ~i inimii, incitand atat
latura intelectuala, cat ~ipe cea emotionala, feed-back-ul
realizandu-se
numai prin priviri, mimica, prin
manifestarea atentiei sau a nerabdarii.
Monologul oral absolut (in absenta oricarei persoane)
constituie 0 raritate ~i depa~e~te normalul. Se poate
vorbi insa de un mono log interior care poarta
caracteristicile unei conversatii cu sine insu~i.
2. dialogului in care rolurile de emitator ~i de receptor
se schimbii succesiv. Fiind fata in fata, forma ~i
continutul acestei comunicari se pot modifica ~i pe
parcurs, in raport cu planul initial, in functie de reactia
interlocutorului cu care suntem intr-un permanent feedback. In cazul dialogului, se pot distinge doua forme ale
limbajului ~ianume:
limbajul situativ - care poate fi inteles numai daca te
afli in situatia la care se refera interlocutorul. E
intalnit in cazul copiilor mai mici de 6-7 ani, ei
inchipuindu-~i ca ceilalti "vad" ca ~i ei persoanele ~i
imprejurarile vizate;
- limbajul contextual- este accesibil rara a se recurge

la date percepute, intrucat propozitiile ~i denumirile

sunt suficiente pentru imaginarea corecta a situatiilor
~ia evenimentelor avute in vedere.
b. Limbajul scris apare ~i se dezvolta, in ontogenezii, mai
tarziu decat cel oral ~i aceasta numai printr-un proces
organizat de invatare. Este mult mai pretentios din punct de
vedere al regulilor comuniciirii optime, elaborarea lui
realizandu-se, relativ, lent. Cu toate acestea, se constata ca
nivelurile individuale de elaborare ~i functionare a limbajului
scris sunt diferite de cele ale limbajului oral (procentul celor
care ajung sa stapaneasca un limbaj scris superior dezvoltat este
inferior celor care poseda un limbaj oral bine elaborat). Fiind
destinat unui receptor absent in momentul dat sau a unuia
necunoscut, limbajul scris trebuie sa fie: corect alcatuit
structural-logic, explicit, complet ~i accesibil.
Limbajul
scris permite 0 reflectare
mai fidela a
gandirii, a capacitatilor intelectuale, deoarece presupune 0
elaborare mai atenta (introducerea unor teste verbale in
apre~ierea inteligentei).
In caracterele scrisului (grafologia = studiu al scrisului) se
exprima trasaturi importante de personalitate.
Cand se exprima in forma citirii cu voce tare, limbajul scris
trece in limbajul oral.
Limbajul intern este rezultatul integrarii ~i consolidarii
schemelor verigii efectorii a limbajului extern. Initial, limbajul
verbal se realizeaza in plan extern (vorbire cu voce tare), iar
treptat, scheme Ie articulatorii se consolideaza,
pana la
automatizare, putandu-se activa rara a se mai pune in functiune
mi~carile fonatorii. Baza articulatorie la nivelul coardelor
vocale se mentine, prin "pronuntarea in minte" a unui cuvant,
are loc 0 vibratie adecvata a coardelor vocale.
In 1932 s~auputut inregistra de catre E. Jacobson prezenta
curentilor de actiune in mu~chii aparatului fonator (in limbii ~i
buze) in timpul cititului sau al socotitului in gand. Ritmul
curentilor s-a dovedit a fi acela~i ca ~i in timpu1cititului sau
soeotitului eu glas tare.
Dinamica formiirii ~i eonsolidarii limbajului intern 0
urmeaza pe cea a formarii ~i eonsolidarii sehemelor operatorii
ale gandirii, ambele atingand nivelul optim la srar~itul varstei
de 14-16ani.

A2
I

~~

Limbajul intern devine suportul principal al activitatii

'!
I?
i

mintale, beneficiind de comprimare,

II

masura eonstituirii sale, limbajul intern indeplinete funcpi de

anticipare,
proiectare,
conducere
dinlauntru
~i de
de realizare (de
sute de ori mai
mare decaf
cea a vorbirii).
Pe

concizie ~i viteza mare

,
IJI
,

coordonare

a limbajului

oral

~i a scrierii.

autonomie functionala, el devine principalul

Posedand

instrument

de

oniricii, reprezentand suportul de eodifieare i strueturare a

eontinutului
comunicare viselor.
cu noi in~ine. EI este prezent ~i in activitatea

bJd]EVOL!lTIA LIMBAJULUI IN ONTOGENEZA TIMPURIE

.--

~I

Varsta
2-3luni

Etapa
ganguritul

Caracteristici
se emit sunete izolate ea raspuns la unele situatii;

61uni
8-91uni

lalatiunea
debutul intelegerii

se emit isunt repetate silabe preeum ma, la, pa, ba etc.;

se executa ordine simple, ceea ce semnifiea debutul intelegerii limbajului;

lO-12luni
l81uni
2 ani

primele
cuvinte
se emit,
eu deformari
fonetiee,
precum:
mama,
papa, apaprin
etc.;gesturi sau intonatie);
euvantul-propozitie
sunt
folosite
diferite cuvinte
eu cuvinte
inteles de
propozitie
(completate
propozitii incomplete sunt construite propozitii rudimentare, formate din cateva cuvinte, rara respectarea regulilor gramaticale;
propozitii complete
se realizeaza 0 comunicare coerenta, inteligibila;

3 ani

9
I

4 ani

perfectionarea
limbajului extern

limbajul oral este perfeetionat, dei este prezenta deformarea unor sunete sau a balbaielii
(aces tea sunt considerate "deficiente'normale" la aeeasta varsta);

5-6 ani

limbajul intern

apare limbajul asonor, cu sine ipentru sine, in urma interiorizarii limbajului oral;

6-7 ani

debutul invatarii
serisului i cititului

se invata progresiv citirea mesajelor scrise i se dobandesc deprinderi de scriere.

Cercetarile actuale in privinta limbajului insista pe 0

conceptie interactionista in dobandirea aeestuia. Ideea

1:1

~f
:1

II

.
.

centrali a acestei c~nceptii este aceea de disponibilitate, ceejl

ee inseamna ea maturizarea biologiea a copilului, mai ales la
nivel cerebral, 11 face disponibil pentru anumite achizitii
lingvistice i indisponibil pentru altele. Spre exemplu, nivelul
de maturizare atins de copilul de 1 an 11face disponibil pentru
repetarea imitativa a unor cuvinte izolate, dar este inca
insuficient dezvoltat pentru dobandirea propozitiilor i
construirea de fraze. Totodata, dad disponibilitatile nu sunt
fructificate la timp, acestea se diminueaza (acest lueru s-a
demonstrat prin cazurile de "copii-lup", care nu au mai putut
dobandi limbajul peste 0 anumita varsta).
Disponibilitatile biologice nu sunt singurul factor de
eonditionare in privinta dobandirii limbajului. Cercetarile
efectuate de J. Piaget i de cei care i-au continuat lucrarile au
aratat ca dezvoltarea structurilor lingvistice are ca premisa
necesara i structurile senzorio-motorii. Este yorba in general
de strueturi cognitive care faciliteaza dobandirea structurilor
lingvistice. Spre exemplu, experimentele au aratat ca
performantele obtinute de copiii care au dobandit notiunea de

Cuvinte

2500
2000

Ri t m u Ide
dobandire a 1500
limbajului in
primii 6 ani 1000
de viata
500

100

:3

(; ani

conservare sunt net superioare eelor care nu au reuit inca

acest lucru. Dependenta structurilor lingvistice de cele
cognitive este mult mai evidenta in ordine sintactica decat
lexicala.
Toate acestea sustin teza generala ca in sistemul multiplelor
interactiuni dintre structurile cognitive i cele lingvistice,
primele sunt dominante, iar cele din urma recesive.

Aplicatie: Incercati sa observati un copil intre 2 i 6 ani i sa puneti in evidenta nivelul de dobandire a structurilor lingvistice.

~PLICATII

1. Formati grupe de 4 elevi sau luerati pe perechi ~i, apoi, analizati

interdependenta dintre limbaj ~igandire.
2. Comentati urmatorul fragment de text: "Copilul se apropie de
limba materna ea de un lueru legat intim de relatiile stabilite intre
el ~i eei din jurul sau, imbinat tot atat de strans eu nevoile ~i
dorintele sale; mai apoi, limba devine 0 sursa de informatie ~ide

ii!ii.UTel"
ConYiiinlii

= cuno~tere imediatape care fiecare dintre noi 0 are

despre existenta sa, despre actele sale ~i despre lumea

exterioarii.
Dia/ectiea = in filosofia antica desemna arta de a discuta in
contradictoriupentru a ajunge la adeviir.
F onator = despre un organ (sauaparat) careproduce sunete.
Lexie=' totalitateacuvintelordintr-o limba.

revelatii diferite ~imult mai vaste dedit eele pe care Ie datoreaza

experientei sale eu luerurile" (Henri Wallon, De la act la gandire,
Editura Stiintifiea, 1964).
'
3. Analizati rolullimbajului in proeesele cognitive senzoriale.
4. Argumentati ea in absenta limbajului viata umana ar fi imposibila.
Li~gvisticii - ~tiintacaresu;diaziilimb;;ilegileeidedezvolta;e.
1/
Mimicii = ansamblul modificiirilor expresive la care participa'i

elementelemobile ale fetei.

Ontogenezii = provine din grecescul on, ontos "fiintii, existenta" ~i
logos "studiu"; ~tiintacare studiaza dezvoltareaindividuala

a organismeior vegetale~i animale de la inceputul ~ipana la

s~itul existentei lor.
Verigii = element de legaturii.

10. ATENTIA
,
10.1 Definirea ,i caracterizarea atentiei
Asupra omului actioneaza 0 multitudine de stimuli, insa
omul nu-i reflecta pe toti in aceea~i masura, deoarece unele
obiecte sunt reflectate clar, precis, altele vag, partial, iar alte
obiecte trec neobservate.
Daca revenim la legea selectivitiitii perceptive, ne
reamintim ca ceea ce ne intereseazii devine obiectul central al

ceilalti stimuli treciind pe plan secundar ~i devin

fondul perceptiei. Cand incercati sa va reamintiti legea
select~vitatii perceptive, va concentrati activitatea psihica
numai asupra acestor informatii care trebuie extrase din fondul
memoriei potentiale, acest fenomen fiind denumit cu termenul
deatentie.

perceptiei,

Atentia este fenomenul psihic de orientare selectiva ~i de concentrare a energiei psihonervoase, in vederea
desfa~urarii optime a activitatilor psihice.
Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortului
mental ce genereaza selectivitf-tea reflectarii, bazata pe
:eflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, dar apoi
dirijat voluntar, prinintermediul cuvantului. Concentrarea
entiei se manifesta printr-o orientare inai stabila a activitatii
sihice, printr-o cre~tere a activitatii psihice in raport cu
obiectul aflat in "campul atentiei" care este reflectat clar ~i
precIs.
in plan subiectiv, atentiaeste resimtita ca 0 stare de
cordare ce se observa din manifestarile, din indicii
comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupra
obiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei
~espiratiiloretc.
Fenomenul acesta nu are un continut informational
eeific ~iniei un produs propriu, fapt pentru care atentia este
inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~i
hiar printre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se
~odelul fiziologic al atentiei
Premisa neurofiziologicii generala a atentiei este starea
de veghe care este asigurata prin influenta activatoare primara
difuza exercitata de sistemul reticulat asupra scoartei
cerebrale. Sistemul reticulat actioneaza de la nivelul
trunchiului cerebral ~i diencefalului, avand functii de
activare, filtrare ~i facilitare a proceselor psihofiziologice
corticale care stau la baza unor mecanisme ale proceselor
psihice. Sistemul reticulat se compune din doua structuri
morfofunctionale unitare:
1. Sistemul reticulat activator ascendent, localizat in
trunchiul cerebral, bulb, protuberanta ~i mezencefal. Din
punct de vedere psihologic, formatiunea reticulata
mezencefalica detine rolul principal in declan~area ~i
mentinerea atentiei.
2. Sistemul reticulat difuz de proiectie din diencefal, cu un
efect de scurta durata, echivalenta cu stimularea senzoriala.
Detine unrol important in comutarea ~imobilitatea atentiei.
Impulsurile nervoase ajung la cortexpe doua trasee:
1.Tra~espeeific,
cu rol in.activarea difuza a scoartei

desfii~oarii in mai multe etape: orientarea neselectivii a!jteptare, atitudine pregiititoare, atentie jocalizatii.

Perfectionarea mecanismelor atentiei face ca aceasta sa se

instaleze u~or, sa fie eficienta, iar toate acestea pot fi
considerate ca "aptitudine de a fi atent". Atentia se poate
~xterioriza in mimicii, in mi~ciiriin raport de obiectul atentiei.
Intre stiirile reale de atentie ~istiirile de neatentie, psihologii
considera ca exista stari aparente ale lor, fapt ce determina
neconcordanta intre forma extema a atentiei $i starea ei reala..
Daca se vorbe~te despre neatentia unei persoane, nu inseamna
ca aceasta este total neatenta, ci doar ciipersoana nu este atenta
la obiectul impus de 0 anumita situatie. Astfel, daca profesorul
ii spune unui elev ca este neatent, acest lucru se intampla numai
pentru simplul fapt ca elevul i$i orienteaza atentia in alta
directie decat cea solicitata de catre profesor, neputand sa
rezolve sarcinile solicitate. De aici, decurge rolul important pe
care iljoaca atentia in cadrul activitiitilordes!a~urate.

- -- --------- ----------

cerebrale din zona de proiectie corticala a analizatorilor,

traseu comun oriciirei modalitiiti senzoriale.
2. Traseul specific, care consta in caile neuronale aferente
proprii fiecarui analizator. Acestea ajung direct la cortex,
ocolind sistemul reticulat. Orice stimulare senzorialii are insii
ca efect atat transmiterea unui influx nervos specific
(senzorial), cat ~i a unui impuls nespecific spre formatiunea
reticulatii.
Sistem limbic

Sistemul reticulat
(schema sistemului
activator)

0.2 Formele atentiei

,
Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai
multor criterii, dintre care cele mai importante sunt:
I. Dupa mec!lnismul ~i dezvoltarea sa, atentia prezinta
urmatoarele forme:
- Atentia involuntara este neintentionata, spontana,
declan~atade stimuli externi (intensitatea deosebita
a unui stimul, noutatea lui, mobilitatea stimulului,
aparitia sau disparitia sa brusca, contrastul dintre
stimuli, mi~carea stimulilor etc.) ~i de stimuli
interni (interesul pentru activitate, actualizarea unor
motive ~itrairi afective etc.). Ea reprezinta un reflex
de orientare, nefiind provocata de orice modificare a
mediului, deoarece orientarea atentit(i spre anumiti
stimuli depinde ~i de dispozitia fiecarei persoane.
De$i este importanta ~iare avantajul ca nu genereaza
obos.ealii, atentia involuntara este cu totul

insuficienta pentru des!a$urarea optima a unei

activitiiti.
- Atentia voluntarii este forma superioara a atentiei
care este declan$atii intentionat, se realizeazii cu
efort voluntar $i este autoreglata con$tient. Ea este
superioarii atentiei involuntare, prin mecanismele
sale de producere ~i prin efectele ei in activitatea
omului. Un rol important, in declan$area ei, revine
mecanismelor verbale prin care ;;e ia decizia de a fi
atent, se stimuleaza $ise focalizeaza atentia.
Atentia voluntara este favorizata de respectarea
unor conditii:
1. stabilirea cat mai clara a scopului ~i interesul
pentru respectiva activitate;
2. evidentierea semnificatiei activitiitii ~i a
consecintelor pozitive ale indeplinirii ei $i a

10

consecintelor negative ale nerealizarii ei;

3. analiza prealabila a planului activitatii pentru
stabilirea etapelor ~i a momentelor mai dificile,
care reclama 0 atentie deosebita;

t'
I
4. gradul
de antreunc,la w s~ ec Iva a
nament al subieca ten tIel seamana
cu un
tul'
t
.
'
eli,

fiIe asupra
prolector
-..!!IJat
d Ul
-""pen t~ru sarcma
I
...
fi
I .
eSla~ura a;
..
umll externe, Ie asupra ce el
5 rea I Izarea
.
unor
mterne;
conul
lummos
are 0

w
w
con d't"
1 11 am b'len t a 1e
dlafragma
care marete sau
~
'b'l d 1
A
~
A
I
...
lavora lee
ucru;
mgusteaza
campu atentiel ~l
6 It'd
1
d
. ~
w
a emarea penoa
e or
este mconJurat weo pnma zona
d e ac t"t
IVI a t e cu ce 1e
de penumbra,
penfena
d d'h~'
tOO
d
d
w
e 0 I na,
con
lintel,
I
e
0
a
oua
zona,
7
.
A
'
~

w ,
e l'Immarea
sau d'Iml-.
mtunecata,
necoh~tJenta'
f t '1
(C G J
)
nuarea
ac on or
..
ung .
perturbatori etc.
Dupa felul in care se fixeaza, atentia voluntara poate
fi: contemplatie,
preocupare,
ateptare,
incordare.
. '?

urmeze,obligatoriu pauza, odihna, sornnul etc.

Atentia postvoluntarii reprezinta un nivel superior
de manifestare a atentiei care rezuWi din utilizarea
repetata a atentiei voluntare care se transforma in
deprinderea de a fi atent, deoarece exersarea mai
indelungata intr-un anumit domeniu de activitate
duce la automatizare, la reducerea treptata a efortului
pentru concentrare ~istabilitate.
Atentia se mentine la nivel optim prin autoreglaj intern, ea
trecand din stadiul de atentie voluntara la cel de atentie
postvoluntara (forma cea mai eficienta a atentei). In activitatile
pe care Ie desla~uram, trebuie sa tindem sa ajungem la 0
atenpe postvoluntarii.
"
II. Dupa directia principala
de orientare a atenp.ei
exista:
Atentia extern a: obiectul atentiei este exterior noua
(unnarirea evenimentelor exterioare, a expunerii
lacute de catre profesor, a obiectelor din mediul
inconjurator,
admirarea colegilor sau chiar a
mi~carilor, a gesturilor noastre etc.);
(0
Atentia
intern a: obiectul
este interior
amintire, 0 idee, analizarea propriilor sentimente,
actiuni, raurirea, in plan mintal, a planului de
actiune etc.).
La randul lor, aceste forme ale atentiei pot fi
involuntare, voluntare ~i postvoluntare. Atenp.a
interna i cea extern a sunt complementare;
ele nu
pot fi disociate, doar, intr-un moment sau altul,
domina una sau alta. Se vorbe~te chiar despre
existenta unor tipuri umane: distratul ~iconcentratul.

Dupa obiectele la care se refera, atentia voluntara

poate fi senzoriala (se refera la obiecte sau insu~iri
care intra in sfera de actiune a simturilor) sau
intelectuala(se refera la idei, amintiri).
Oricat ar fi de bine organizata, atentia voluntara
prelungita 0 perioada prea mare de timp, duce
inevitabilla obosealii, deoarece se realizeaza cu un
consum mare de energie psihonervoasa. De aceea,
trebuie rationalizat timpul de lucru, iar dupa
momente de intens efort intelectual trebuie sa

10.3 insu,irile atentiei ,i educarea lor

insu~irile atentieisunt fonnate in ontogeneza, spontan sau
dirijat, fiind considerate la nivelul personalitatii aptitudini. Ele
sunt dependente de insu~iri ale sistemului nervos, de varsta, de
antrenamentul ~iinteresele subiectului etc. insu~irile acesteia se
dobandesc prin utilizarea atentiei timp indelungat. Odata
dobandite, ele pot facilita desla~urarea atentiei atat de necesara
in adaptarea la ambianta ~i in desla~urarea cu succes a unei
activitati. Cunoa~terea lor este necesara in procesul de educatie,
in orientarea ~i selectia profesionala sau in, imbunatatirea
rezultatelor activitatii personale.
Volumul atentiei este cantitatea de elemente care pot fi
cuprinse simultan, cu ace]a~i grad de claritate, in campul
atentiei. Poate fi favorizat de organizarea in structuri cu sens a
elementelor, interesul, antrenamentul
special, experienta
profesionala, . trasaturile de caracter ale subiectului etc.,
considerandu-se ca volumul mediu al atentiei este de 5-7
elemente.
Concentrarea
ateiltiei presupune delimitarea intre 0
dominant a, un focar de excitatie intensa ~i zonele apropiate
inhibate. Presupune fix area asupra unui obiect, a unei sarcini
~i neglijarea, inhibarea celorlalte. Ea depinde de importanta ~i
de interesul pentru activitatea desla~urata, de structurarea
optima a activitatii, de antrenamentul
special la factori
perturbatori etc. Opusul ei este distragerea
atentiei de la
obiectul sau activitatea semnificativa la un moment dat.
Stabilitatea aten,iei presupune mentinerea neintrerupta
a orienHirii atentiei asupra aceluia~i obiect sau activitati timp
indelungat, ~tiut fiind faptul ca prin natura circuitelor
nervoase, in fiecare minut pot sa intervina trei scurte blocaje
ale atentiei (daca stimulul este simplu sau neinteresant, aceste
blocaje apar la 8-10 secunde). Opusul ei este instabilitatea,
frecventa la pre~colari ~i la ~colarii mici, la persoanele obosite
sau bolnave. Este conditionata de complexitatea stimufului,
de natura sarcinii, de motivatia pentru activitatea desla~urata
etc.
Mobilitatea

atentiei

(flexibilitatea,

comutativitatea)

presupune deplasarea ~i
reorientarea intentionata
a atentiei de la un' obiect
la altul in functie de
cerintele activitatii ~i de
intervale1e de timp cerute
de desla~urarea ei (pentru
un pilot de supersonic,
mobilitatea
atentiei
trebuie sa fie de 1/6 di~tJ-o
secunda).
Mobilitatea
atentiei se realizeaza in
intervale de timp care
variaza de la 0 persoana la
alta: subiectii la care
aceste intervale sunt mai
mici au 0 atentie mobila
ceilalti
au ~ atenti~
rigida.
'
Distributivitatea
atentiei
presupune'
desIa~urarea concomitenta
a mai multor activitati, cu
conditia ca unele dintre
ele sa aiM componente
automatizate.
Aceasta
calitate este ceruta mai
ale s de act i v ita tile
complexe.
Calitatile atentiei se
pot forma ~i perfe'ctiona
prin antrenament, prin
exercitii.
Sunt unele
profesii care cer dezvoltarea
deose~it~ a. unor
contramdlcatle.

Napoleon BONAPARTE
(1769-1821)
Se spune ca Napoleon
putea
sa efectueze
~apte
activitati deodata. Chiar daca
este greu de verificat acest lucru,
acest. fapt nu este imposibil
datonta
automatizarii
unor
activitati, astfel incat ele se pot
desla~ura laTa control con~tient
permanent. In 1887, psihologul
francez Polant a demonstrat ca
po~te s~ citeasca 0 poezie ~i sa
scne, s!mul~an, alta poezie sau
putea sa recIte versuri ~i sa scrie
inmultiri complicate.

insu~iri,

iar

lipsa

lor

constituie

40
~PATOLOGIAATENTIEI
.

Atentia, precum oricare alt proces sau fenomen psihic,

cunoa~te situatii care nu mai tin de domeniul normalului, ci de
acela al patologicului. Totu~i, la limita normalului pot fi
amintiti disipa{ii (persoane incapabile de 0 atentie mai
indelungata: copiii mici ~i unii adulti, persoane afective ~i
uestapanite, care nu se pot concentra asupra situatiilor ce nu Ii
intereseaza) ~i distra{ii (persoane foarte preocupate de 0
problema, dar din aceasta cauza neatente la ceea ce se
intampla Injurullor).
In ceea ce prive~te cazurile strict patologice, este de
amintit in primul rand hipertrofia atentiei, care cunoa~te
numeroase manifestari. Fenomenul apare In ipohondrie
teama exagerata ~i obsesiva fata de boli) care conduce la 0
continua concentrare a atentiei asupra inimii, stomacului etc.,
la supraevaluarea unor senzatii altfel minore. Un alt caz tipic
pentru hipertrofie sunt ideile fIXe (spre exemplu unele
persoane simt mereu nevoia sa numere orice sau sa
urmareasca statornic un anumit fenomeri, un tip de obiect etc.
identificand semnificatii In aparitia sau absenta celor ce II
preocupa), la fel cum ~i anumite emo{ii pot deveni obsesive

afective (sunt fenomene de autohipnoza). Spre deosebire del

extaz, a carui durata este deosebit de scurta (din punct de vederel
exterior, misticul traind aparenta unei durate temporale mulv
mai mari), starile de concentrare obtinute prin tehnicile yoga
pot fi prelungite mai multe ore, vorbindu-se chiar de zile sau de;
0 "moarte aparenta". Se pare ca 0 concentrare puternica a:
atentiei asupra unei portiuni a corpului sau a activitatii unui'
organ poate determina efecte fiziologice (spre exemplu, In
cazul anumitor isterici care se considera Iisus Cristos, Ie apar
pe palme pete ro~ii, ca urme ale cuielorrastignirii).
Starile patologice pot fi Insotite ~i de fenomenul contrar
hipertrofiei atentiei, respectiv atrofia atentiei. Maniacul, in
accesele de excitatie, de surescitare extrema, manifesta 0
mare agitatie, 0 succesiune haotica de cuvinte ~i silabe,
gesturi, emotii, In absenta oricarei concentrari a con~tiintei.
Poate fi yorba, de asemenea, de 0 epuizare a aten{iei, de
imposibilitatea de fix are in cazurile de oboseala extrema sau
la Inceputul somnului, In starea de betie etc. N eputinta de
concentrare este regasita ~i In cazurile de infirmitate
congenitala: imbecilii (persoanele cu un intelect care nu il

.5xe, ?bsesiile ~u ~?ar desigu~ la oricine, ci la, persoane cu

anumlte
nevropatIce
se plang
'anxietatea,constItutn
frica de spatii
deschise care
sau inchise
etc.).aproape
ldeile
permanent de dureri de cap, nevralgii, insomnii etc.
De~i nu sunt valorizate negativ, ci mai curand (cel putin in
anumite contexte) pozitiv, stari de hipertrofie a atentiei se
regasesc ~i in extaz sau tehnicile de yoga. Extazul este 0 stare
Tiiita de marii mistici ~i consta intr-p contemplare profunda,
insotita de suspendarea sensibilitatii ~i functiilor motrice, 0
ctivitate intelectuala extrema, concentrata pe 0 singura idee.
Sranta Tereza, unul dintre cei mai mari mistici din toate
rimpurile, a precizat urmatoarele etape pentru a ajunge la
e.xtaz (este yorba de cazul sau particular, in general fiecare
mistic afirmandu-~i 0 cale proprie): 1) rugaciunea cu voce tare;
1) rugaciunea in gand; 3) trecerea de la nivelul discursului 'la
acela al intuitiei; 4) aparitia brusca a unei inalte stari de
ontemplare a adevarului; 5) trairea Inca instabila a extazului;
6) stabilizarea
extazului: corpul devine rece, cuvantul ~i
respiratia sunt suspendate, ochii se Inchid, simturile ~i
facultatile psihice par a ramane In afara, tara Insa sa se piarda
con~tiinta, survenind In cele din urma, In mod violent pentru
5inta fin ita a misticului,
contopirea
cu divinitatea.
lnterpretarea din punct de vedere strict psihQlogic a acestui tip
de traire permite sa se vorbeasca de un monoideism absolut
ontopit cu 0 traire afectiva foarte intensa.
Stari similare sunt obtinute prin tehnicile yoga, tara Insa
a imobilitatea psihica ~ichiarvitala sa fie insotite de trairi

car.e nu s~ pot auto~ervi ~inu pot vorbi) reu~esc cu foarte mare

rantate
sa fie
depa~e~te
pe atentl.
cel al copiilor de 5-6 ani) ~i idio{ii (persoane
Lasand de 0 parte forme Ie extreme ale patologiei atentiei,
se poate sustine ca atentia in calitate de manifestare a
con~tiintei se realizeaza fluctuant, diferit de la 0 persoana la
alta, a~a incat este dificil de precizat situatiile in care intervin
alterari ale sale. Atentia este un aspect formal suprapus
un or con{inuturi variate, respectiv fixarea pe un singur
obiect, fenomen sau idee, tara Insa sa poata fi yorba de un
monoideism absolut, ci doar de un monoideism relativ,
existand 0 oscilatie a gandirii Injurul acelui obiect.
Lipsa atentiei este traita de altfel de fiecare dintre noi,
desigur nu de 0 maniera patologica. Este yorba de starea de
somn (unde intervine ~i lipsa de con~tiinta), prezenta la toate
animalele superioare, ca stare de inactivitate, concomitenta
cu 0 rupere a contactului cu realitatea. Continua desigur
activitatea organelor interne ~i chiar In creier continua sa
existe zone active prin care se mai pastreaza un contact cu
realitatea de 0 intensitate foarte slaM, care au Insa rolul de a
determina trezirea atunci cand conditiile exterioare 0 impun.
Chiar mai mult, aceste puncte de veghe pot avea un caracter
selectiv (spre exemplu, 0 mama obosita va adormi chiar in
conditii care nu sunt prielnice unei astfel de situatii - zgomot
puternic -, dar se va trezi cu rapiditate atunci cand copilul sau
Incepe sa scanceasca), ceea ce ar putea prelungi discutia
asupra atentiei dincolo de stricta stare de veghe.

",plicatie: Realizati un eseu prin care saprezentati una dintre formelepatologice

iI'

~,'

ale atentiei.
,

PLICATII

2. Argumentati, in aproximativ 0 jumatate de pagina, de ce atentia

voluntara este considerata esentiala pentru desfii~urarea
activitatii.

3. Atentia este foarte importanta pentru vanatorii indieni ~i, de

aceea, sunt foarte raspandite jocurile de acest fel: doi sau mai
multi concurenti observa concomitent, iutr-un interval foarte
scurt, un obiect oarecare ~i, apoi, povestesc unui arbitru ce au
viizut,cautand sa enumere cat mai multe amanunte. Formati grope
de cate 5 elevi ~iincercati sapuneti in practica acestjoc.

!!m!Ji
= dispozipe innascutii ~i dobanditii de a efectua diferite

Diencefal = segmental creierului situat .Intre trunchiulcerebral ~i

Aptiiudine

sarcini.
Atrofie= (In context) reducerea volumului sau intensitatii in mod
anormal.
Comutativitate = proprietate a unei relatii sau operatii de a fi
independentade ordinea elementelorpe care Iecontine.
Hipertrofie = marimeavolumului sau intensitiitiiInmod anormal.

substanta alba a encefalului (parte a sistemului nervos'

central).
Sistem talamic =; formatiune anatomidi nervoasa cenu~i care
constifuie 0 parte a encefalului ~i care este situata la baz~
creierului, avand rol principal in integrarea excitapilor
senzitiveijisenzorialecare merg la scoarta cerebrala.

QL
10

;
.

TIPURI DE ITEMI 3
Itemi subiectivi
reprezintii 0 activitate menita siiIezolve 0 cerinta, 0 sarcina prin utilizarea unor operatii mentale
1LcomI1lexe(analiza, sinteza, evaluare, transfer etc. ).

1. Comparati senzatia
Senzatia ~iperceptia fac parte din categoria proceselor psihice cognitive de nivel
cu perceptia folosind senzorial, diferentierea acestei categorii in raport cu celelalte categorii de procese
drept cnrerii cei trei psihice realizandu-se In functie de conlinutul informaponal, functiile ~i structurile
pa~ametri de definire operationale specifice ~imodalitiitile subiective ~icomportamente caracteristice.
Astfel, continutul informational este de nivel senzorial In cazul celor douii
a proceselor psihice,
interactiunile cu alte procese, respectiv este determinat de actiunea directii a stimulilor asupra
fenomene
psihice, analizatorilor, dar In timp ce imaginea senzorialii nu este purtiitoare de semnificalii,
la nivelul imaginii perceptive, construite In baza interpretiirii ~i integriirii date10r
rolul in sistemul
senzoriale, avem de-a face cu structuri semnificative corelate cuno~tintelor
psihic uman.
'detinute anterior. Functiile informaponale ale celor douii procese sunt atunci
'diferite: senzatia reprezintii doar 0 redare separatii a Insu~irilor concrete ale
obiectelor ~ifenomenelor, chiar dacii ele constituie legiitura infonnationalii cea mai
simplii a omului cu realitatea, indispensabilii tuturor raporturilor mai complexe;
iperceptia, in schimb, are un caracter obiectual, redand obiectele In totalitatea
IInsu~irilor, unitar ~i integral ~i astfel constituind fundamentul lumii propriu-zis
umane.
Functiile informationale diferite presupun structuri operationale distincte. Luand
In discutie In primul rand senzatiile este evident cii la nivelul analizatorului
(ansamblul structural-operational specific) se realizeazii operapi de decodificare,
selectare, asociere etc., nefiind yorba de 0 receptare simplu pasivii a realitiitii.
Perceppa reprezintii la randul siiu un proces complex de extragere ~i prelucrare a
informatiei de nivel senzorial potrivit unor "matrici perceptive".
Diferenta dintre cele douii procese psihice este ~i mai evidentii la nivelul
modalitiitilor subiective ~i comportamentale specifice (perceptia se subordoneazii
In constituirea sa unor legi~ distincte, constituie punctul de plecare al
comportamentelor specific umane etc.), de~i existii ~i puncte comune precum
imposibilitatea modificiirii voluntare, caracterul adaptativ sau caracterul reglator In
raport cu comportamentul uman, este drept mai accentuat In cazul perceptiei.
Interactiunea cu alte procese ~i fenomene psihice permite punerea In evidenlii
atat a unor asemiiniiri, cat ~i a unor diferente. Senzatia este astfel doar procesul cu
ajutorul ciiruia stimulii sunt detectati ~i codap, a~a Incat interactiunea cu alte
procese ~i fenomene psihice este slaM, privind 1n primul rand integrarea ~i
prelucrarea lor perceptivii. Se pot insii integra de asemenea unor aptitudini
complexe (spre exemplu auzul muzical), sunt componente ale campului de
,con~tiintii etc. In cazul perceptiei interactiunea este mult mai accentuatii, privind
mai ales limbajul ~i activitatea, dar, de asemenea, reprezentarea, gandirea,
afectivitatea etc.
Rolul senzatiilor In cadrul sistemului psihic uman este In primul rand unul bazal,
de legiiturii informationalii elementarii. De asemenea, senzatiile informeaza despre
variatiile care se produc In circumstantele mediului inconjuriitor, asigura adaptarea
la acestea, orienteazii conduitele actuale ale individului etc. Mult mai evident este
rolul perceptiilor, fundamental fiind yorba de informare a individului asupra
existentei
~i caracteristicilor
obiectelor,
de ghidare
~i orientare
a
comportamentelor, de componenta de bazii a activitiipi mentale con~tiente etc.
2. Analizati
urmatoarele produse ale
imaginatiei:
caricatura, miniatura,
creionu/ cu gumii,
Degefica,
identificand procedeul
prin care a fost
obtinut,
definind
acest procedeu
~i
oferind
alte trei
exemple
caz.

in fiecare

lmaginatia se define~te ca procesul psihic cognitiv de nivel superior prin care, In - este yorba, In
fiecare caz de a
baza combinarii ~iprelucriirii experientei anterioare, sunt generate produse noi.
confirma aceste
analiza oricat de superficiaIa a produselor enumerate arata ca ele sunt rezultatul
unui astfel de proces, respectiv In urma utiliziirii unor procedee specifice, In masura
produse
in
In care prin procedeu al imaginatiei se desemneaza 0 modalitate de operare mintalii
cali tate
de
bazatii pe 0 In~iruire de compuneri ~i recompuneri, de operatii de analizii ~i sintezii
produse
ale
care conduc la rezultate diferite din punct de vedere calitativ ~icantitativ.
imaginatiei,
Creionul cu gumii, spre exemplu, este evident rezultatul apliciirii procedeului
aratand prin ce
numit aglutinare, care consta In crearea unei noi structuri prin combinarea unor
procedeu ~i cum
elemente sau parti apatpnand unor obiecte diferite (exemple: sfinxul, centaurul,
au fost generate;
radiocasetofonul etc.). In cazul acestui produs a fost yorba de combinarea unui _ rezolvarea
creion cu 0 guma, existente ca obiecte de sine statiitoare. Aglutinarea nu este Insa
subiectului
nu
decat operatia principaUi, fiindca simultan s-ar putea vorbi ~i de procedeul
este completii,
adaptarii, fiecare dintre aceste doua obiecte trebuind adaptat Intr-o anumita masura
oferindu-se
pentru a putea functiona ca un alt obiect. Exemplele precizate sunt obtinute tot in
doar 0 ilustrare
baza aglutiniirii: sfinxul (partea inferioara a unui leu combinatii cu un bust uman),
a modului
in
centaurul (partea inferioara a unui cal combinata cu un bust uman) ~i
care
trebuie
radiocasetofonul (combinarea unui radio ~ia unui casetofon).
procedat.

(Tratarea subiectului trebuie sa continue ell eelelalte produse.)

47

Activitiiti iprocese psihice

reglatorii
11. Motivatia

1l.1 Definirea ~i caracterizarea motivatiei

11.2 Functiile
, niotivatiei
,
11.3 Sistemul motivational:
niveluri structurale
,
11.4 Formele motivatiei
,
,

11.5 Optimumul motivational

12. Afectivitatea
12.1 Dehni~ea,~i caracterizarea ~fectivitatii
12.2 Partlculad'tatile afectivitatiL.
'
12.3 Clasificarea;proceselor afective' ",,-.
12.4 Rolttl proceselor afective
h

.~ '

~,~ ,";: "',..,.

13. Activitatea voluntara

13.1
13.2
13.3
13.4
13.5
13.6

DefiAirea ~i ~aracterizarea activitatii

Structura
" activitatii
'
Formele'activitatii
Definirea ~1
ca:ra~tefizarea~-Vointei
-..
Etapele actului voluntar
Calitatile
, vointei
,

4. Deprinderile**
14.1 Definirea ~i caracterizarea geprind~rilor
14.2 Clasificarea deprinderilor
,14.3 .Formarea ~i interactiunea deprinderilor
<

'

'puri de itemi 4

.X;'.;;i"'''''''',.';>1F;W2''t;,;t~'>

..

IfJ""~'- '. _ -.~-1'l

r~~FU%:m
~'~~::-

__
-~_.3?~-.-:mt(-~?r....
_'~.:<~-.-..

:::mL..~vl

-~'>

~""'/(2.;.i_Mti_'lt~"'WIR'"

~h

?j'~r~~~~~~
t:,~
_[ld5~...
I '.,
I~
~.,
I!

,1*.,.11'1.

:1.

,0.:"<

,;.

;..~~~_,.<

.(',

..",

~ ~I"""
....
&l

!! ;'-1

~~
I

'.

1/:.I'~.
ill

II. MDTIVATIA
,
11.1 Definirea ,i caracterizarea motivatiei
Motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sunt dobandite,
con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte f"'ziologicesau idealuri abstracte.

Grice aJjvitate a organismului uman este orientatii spre

satisfacereCl; necesitiitilor acestuia pentru mentinerea vietii.
Cercetiirile au ariitat dependenta comportamentului atiit de
modificiirile interne, ciit $i de stimulii externi care actioneazii
asupra noastrii, motivatia constituind elementul care pune in
mi$care organismul, ea fiind eauza interna a eomportamentului.
Pozitia de pe care trebuie interpretatii natura $i locul motivatiei
in sistemul psihic uman este cea a interactiunii circulare
subiect-mediu.
PUline dintre formele motivaliei, relativ simple, s-au
format fn decursul filogenezei, fUnd fnnascute, in timp ce
numeroase forme complexe ale motivaliei se formeaza pe
parcursul vielii fiind dependente de particularitiitile mediului,
dar $i de specificul stiirilor de necesitate interne deja existente
(impulsuri, valente, tendinte, intentii etc.).

Influenta factorilor externi va fi prelucratii $i modelatii de

organizarea internii a subiectului care posedii 0 selectivitate
bine structuratii. Pe miisura dezvoltiirii psihice $i a liirgirii
comuniciirii, a interactiunii cu mediul socio-cultural, se vor
diferenlia ~i structuraforme noi ale motivaliei (motive, dorinte,
interese, convingeri etc.), legate, pe de 0 parte, de asigurarea $i
de afirmarea statutului propriului Eu in lume, iar pe de aHii
parte, de continutul activitiitilor $i al valorilor sociale in care
individul trebuie sii se integreze ca membru al unei colectivitiiti.
Motivatia este un rutru al influentelor
externe, 0
parghie a autoreglarii individului, forta motriee a intregii
dezvoltari psihice umane. Nu este suficient sii stabilim numai
scopul actiunii pentru a obtine 0 anumitii performantii, deoarece
dacii lipse$te stimularea $i sustinerea energeticii (motivatia),
atunci actiunea nu va fi dusii la indeplinire.

11.2 Functiile
motivatiei

Motivatia indepIine$te numeroase functii, cele mal

importante fiind:
a. funetia de selectare, aetivare ~i de semnalizare a unor
dezechilibre fiziologice sau psihologice;
. b. funetia de orientare/directionare
a acpunii pentru
satisfacerea stiirii de necesitate $i pentru realizarea

scopului actiunii;
e. funetia de sustinere/potentare
(energizantii) a actiunii
pe durata satisfacerii trebuintei.
Prin autoreglarea conduitei se imprimii conduitei un
caracter activ $i selectiv. Eficienta reglatorie a motivatiei este
dependentii atiit de energizare ciit $i de directionare.

11.3 Sistemul motivational:

niveluri structurale

Componentele sistemului motiyational sunt variate $i

se cIasifidi, in special, potrivit criteriului care se referii la
gradul de structurare, in:
a. Stari motiva(ionale
simple, slab organizate care
cuprindpulsiunile, tendinlele, impulsurile etc.
b. Trebuintele
sunt forme relativ complexe,
bine
organizate $i puternic integrate, ce pot fi: primare,
innaseute (biologice $i functionale - foame, sete,
trebuinte sexual e) $i secundare, dobandite (trebuinte
materiale, spirihlale $i de comunicare).
Trebuintele sunt componente care semnalizeazii 0 stare
de dezechilibru fiziologic sau psihologic. A. Maslow a
realizat 0 cIasificare a trebuintelor, respectiind 0 anumitii
ierarhie, numitii "piramida
trebuintelor".
La baza
piramidei a pus trebuintele inferioare intiilnite $i la
animale. De satisfacerea lor depind cele superioare,
specifice numai omului.
c. Interesele sunt forme bine structurate, dar mai putin
stabile $i consolidate deciit trebuintele, Ele asigurii 0
legiiturii selectivii $i activii cu un obiect sau cu un
domeniu de activitate. Dacii 0 persoanii incepe mai
muIte activitati, dar nu finalizeazii corespunziitor nici
una, inseamna' ca ea nu $i-a cristalizat inca interesele. In
structura psihicii a intereselor intrii elemente cognitive,
afective $i volitive. Interesele pot fi: personale ~i
generale, pozitive ~i negative, dar cea mai cunoscuta
clasificare este cea dupa domeniul de activitate.
d. Aspiratiile reprezinta un ansamblu de tendinte care iI
propulseaza pe om catre un ideal (N. SiIIamy).
e. Idealurilei$i au originea in sistemul de valori personale
sau ale grupului, prefiguriind, in functie de conditiile
prezente, scopul final al aqiunii, scopul aviind valoare
proiectivii centratii pe devenirea uIterioarii a propriei
personalitati sau a grupului.
f. Co.vi.gerile
sunt idei cu caracter subiectiv, adiinc
implantate
in structura
personalitatii
$i care

Trebuinte cognitive
/ Trebuinte de stima de sint\.
Trebuinte de iubire
~i'de apartenenta la grup
Trebuinte de securitate
Trebuinte fiziologice

Piramida

trebuintelor

Din aceasta piramida se desprind cateva concIuzii:

a) 0 trebuinta este cu atat mai improbabilii cu cat este
mai continuu satislacuta;
b) exista 0 anumita ordine in satisfacerea trebuintelor;
c) cu cat 0 trebuinta se afla mai aproape de viirful
piramidei cu atat ea este mai specific umana (ultimele 3
trebuinte se numesc trebuinte de cre$tere, deoarece
exprima dorinta omului de a fi apreciat, de a $ti);
d) efectul perturbator al nesatisfacerii unei trebuinte
este cu atat mai mare cu cat trebuinta se afla la baza
piramidei (primele 4 trebuinte sunt numite trebuinte de
deficienti, deoarece apar in urma unei deficit) etc.
impulsioneaza spre actiune. Ele sunt idei-forta, dar $i
idei-valoare care interactioneaza cu trebuintele, cu
dorintele, pasiunile, sentimentele, cu interesele etc., de
fapt, ell intreaga personalitate. lntensitatea convingerilor
poate fi foartemare, ele actionand impotriva instinctului
de autoconservare (Giordano Bruno a preferat sa moara,
decat sa renunte la convingerile sale).
g. Co.teptJa despre lume ~i viall este ansamblul ideilor,
teoriilor despre om, natura ~i despre soeietate care se

49
formeaza sub incidenta conditiilor de viata, a culturii, a
educatiei etc. Ea are rol de strategie a orientarii
comportamentului, reunind cognitivul cu valoricul.
h. Motivele sunt considerate,
de catre N. SilIamy,
ansamblu de factori dinamici care determina conduita
unui individ. Motivul este mobilul care declan~eazii,
sustine energetic ~i orienteazii actiunea pe intreaga
duratii a desfii~uriirii ei. Spre deosebire de trebuinte
care nu declan~eaza, totdeauna, actiunea, motivul
determina
adoptarea
unor comportamente
de
satisfacere. Motivele pot fi: individuale ~i generale,

pozitive ~i negative, majore ~i minore, intrinseci ~i

extrinseci, altruiste ~iegoiste etc., insa trebuie subliniat
faptul ca un motiv nu actioneaza niciodata singur, ci el
interactioneazacu alte motive. ~ se explica comportamentul
nostru: un stimul ne determina sa actionam, iar altul ne
determina sa nu incepem actiunea ~i, de aceea,
interaqiunea motivelor ~i lupta dintre ele determina
alegerea unui motiv ~i inhibarea sau amanarea celorlalte.
Prevenirea conflictelor se poate realiza prin ordonarea in
timp a satisfacerii motivelor. In situatii complexe, motivele
se sustin unele pe altele, contribuind la illtarirea motivatiei.

11.4 Formele motivatiei

,
Formele motivatiei existii in cupluri:
1. Motivatie pozitiva/negativa:
Motivatia pozitivii: produsa de stimulari premiale, se
soldeaza cu efecte benefice ~icontribuie la mentinerea ~i
consolidarea statutului socio-profesional.
Motivatia negativii: produsa de folosirea unor stimuli
aversivi (cearta, bataie, pedeapsa etc.), are efecte
negative asupra subiectului uman ~i asupra activitatilor
desIa~urate.
2. Motivatie intrinsecatextrinsecii:
Motivatia intrinseca: sursa se af1a in subiectul uman,
in interesele ~iin trebuintele lui personale.
Motivatia extrinseca: sursa se afla in afara subiectului,
fiindu-i sugerata sau impusa de alta persoana.
Din punct de vedere al eficientei reglatorii, motivatia
intrinseca este incomparabil superioara celei extrinseci.
3. Motivatia cognitivii/afectiva:

Motivatia cognitivii: i~i are originea in activitatea

exploratorie, in nevoia de a ~ti, de a cunoa~te; forma ei
tipica este curiozitatea pentru nou. Se nume~te cognitiva
pentru ca aqioneaza din launtrul proceselor cognitive.
Motivapa afectivii: este determinata de nevoia omului
de a obtine aprobarea altora, de a se simti bine in
compama unar persoane.
Formele motivatiei sunt inegal productive. Fara indoiala
motivatia pozitiva este mai productiva decat cea negativa,
motivatia intrinseca este mai productiva decat cea extrinseca ~i
motivatia cognitiva este superioara celei afective. Daca se iau in,
considerare ~i alti factori, precum: varsta, temperamentul;
particularitatile concrete de actiune etc., se constata ca raportul'G
intre tipurile de motivatie mai sus mentionate, se schimba, de'
exemplu, la varsta mica motivatia extrinseca este mai
productiva decat cea intrinseca (este dependenta de anumite
structuri de personalitate care nu s-au format inca).

Una dintre teoriile care explica comportamentul este teoria reflexelor

condition ate initiatii de Pavlov (ori de clHe ori se aprinde un bec, caillele este
"silit" sa saliveze, ceea ce echivala cu obtinerea unor reactii diferite prin
manevrarea corecta a stimuJilor). T.Bogdan apTciaza ca~i laom lucmrile stau
ap-roape la fel, deoarece furtul~ la hotii de buzunare, se bazeaza pe formarea
unor reflexe conditionate. Dare daca Ii s-ar aplica, hotilor de buzunare, atunci
cand intind mana sa fure, un ~oc dureros, nu s-ar obtine 0 noua conditionare a
comportamentului?
Orice invat are ~i dezvat, orice conditionare are ~i
deconditionare, deoarece se asociaza un stimul pozitiv cn unul negativ, in mod
repetat, pana individul de dezobi~nuie~te de un anumit comportament. La
fumatori ~i la a1coolici sau persoanelor care se drogheaza, odata cu inhalarea
nicotinei, alcoQlului saudrogurilor, se poate administra ~i 0 substanta care va
provbca greata. Criminalilor deosebit de violenti, aflati in inchisoare Ii se ..
---Boxa lui Skinner:
pmiecteaza filme despre omucideri ~iinjeqii extrem de dureroase.
Burrhus Frederic Skinner, in 1935, desGopera cum se pot obtine reflexe
bee electric (l), depozit pentru hrana (2),
canal de glisaj (3), cutia pentru
condition ate pe 0 alta cale decat cea descrisa de Pavlov. Prin incercare ~i
hrana ~i maneta (4)
eroare se poate ajunge la rezultatul sGontat, performanta
asociata cu un
stimul premial va duce la conservarea comportamentului care a contribuit la
obtinerea unei satisfactii, fiind yorba despre un reflex operational. Acest reflex operational a fost utilizat intr-o colonie de
delincventi minori din Washinghton, disciplina coercitiva fiind inlocuita cu conditionari operationale: respectarea
regulamentului contribuia la obtinerea unei camere individuale cu televizor, excursii etc. Aceasta metoda s-a dovedit mai utila
decat cea prin constrangere exterioara (motivatie extrinseca), dovedind ca jocul recompenselor ~ial sanctiunilorpoate sa conduca
la rezultatul dorit.

11.5 Optimumul motivational

Motivatia trebuie pusa in slujba obtinerii unor performante
inalte. Relatia dintre intensitatea motivatiei ~i nivelul
performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care
subiectul 0 are de indeplinit.
Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintre
intensitatea motivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii.
Intre motivatie ~i g'radul de dificultate trebuie realizata 0
asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul
motivational:
intensitatea
optima a motivflliei care sa
permita obtinerea unor performante inalte.
De optimum motivational se poate vorbi in doua situatii:
1. cand djjicultatea
sarcinii este corect apreciata ~l

subiectul adopt a motivatia corespunzatoare;

2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de
subiect, existand doua situatii:
a. subaprecierea
dificultiipi sarcinii, caz in care
subiectul este submotivat ~i va a2ftona in conditiile
unui deficit de energie, ceea ce va duce la
nerealizarea sarcinii;
b. supraaprecierea
dificultapi sarcinii, caz in care
subiectul este supramotivat ~i va actiona in conditiile
unui surplus de energie care l-ar putea stresa sau
chiar dezorganiza, care s-ar putea consuma inainte
de inceperea activitatii, ajungandu-se la e~ec.

11

50
Stimulul motivational
care impinge spre
realizarea unor progrese !ji autodepa!jiri evidente
poarta denumirea de nivel de aspiratie.

Corelatia
existenta intre
intensitatea

Nivelul de aspiratie trebuie raportat la posibilitatile ~i

aptitudinile subiectului. Pentru a .avea un efect pozitiv este
bine ca nivelul de aspiratie sa fie stabilit cu putin peste
posibilitatile d~ moment ale subiectului, dar trebuie sa se
Tina cont de aptitudinile ~i interesele acestuia ~i de cerintele
societatii.
Nivelul de aspiratie, ca rezultatul pe care individul
dore~te sa-I obtina, nu trebuie confundat cu nivelul de
expectanta, respectiv rezultatul pe care individul estimeaza ca
il va obtine pornind de la 0 apreciere realista.

motivatiei
~i
performantele
obtinute
in
cazul sarcinilor
simple
~i
complexe

lntensitatea motivatiei

[[J}rEMATICILE EXISTENTEI

11

Multitudinea structurilor motivationale prezente la fiinta

umana a determinat numeroase incerciiri de a grupa eel putin
pe cele principale in cateva directii fundamentale. Una dintre
aceste incercari este cea a lui H. Thomae, care descrie ~ase
domenii numite tematici ale existentei:
1. Tematica reglativii - domeniul trebuintelor vitale
(hrana, apa, caldura, alte nevoi de ordin material), tematica
erotica, preocuparea pentru propria securitate etc.
2. Tematica integriirii sociale - cuprinde nevoia de
societate, de comunicare, de colaborare, tendinta de a-i ajuta
pe cei in dificultate etc.

3. Tendinta spre afirmare socialii - ambitia, dorinta de a

depa~i pe altii, de a-i conduce etc.
4. Activarea existentei - nevoia de varietate, fuga de
plictiseala ~imonotonie, dorinta de a ciilatori, de a participa la
spectacole, de aventura etc.
5. Tematica creativii ori a realiziirii de sine - nevoia de
a fi competent, de a cunoa~te, de a-~i realiza aptitudinile, de a
crea etc.
6. Tematica normativii - tendinta supunerii la normele
~iregulile sociale.

Aplicatie: Comparati piramida trebuinfelor lui Maslow cu aeeste tematici ale existentei.

WCONFLICTUL
Motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand
cand motive Ie care actioneaza sunt pozitive, dar au orientari
realizarea unei alte activitati. In masura in care aceste
diferite. Subiectul trebuie sa aleaga intre alternative, alegerea
activitati se ordoneaza in timp, satisracandu-se succesiv, nu
privind, de obicei, ceea ce este mai apropiat in timp ~ispatiu.
se instaleaza 0 stare tensionala. Atunci cand nu este insa
3. Conflicte de apropiere-evitare, cele mai frecvente,
posibila ordonarea,
apare conflictul, trait la nivelul
care corespund situatiilor in care motivele au intensitati
subiectului ca 0 stare tensionala foarte intensa, care i~i pune
aproape egale, dar sunt de orientare diferita.
amprenta asupra conduitei noastre.
Desigur, conflictele nu presupun numai aspecte negative
Cea mai buna sistematizare a conflictelor este datorata
(sciiderea impliciirii in activitate, diminueaza increderea in
lui Kurt Lewin, care a descris trei tipuri de conflicte posibile:
sine, induce dificultati in luarea deciziilor, conduce la dileme
1. Contlictele de evitare-evitare care apar atunci cand
morale, polarizeaza pozitiile ~i duce la formarea de coalitii
actioneaza motive negative cu tendinte opuse. De obicei,
etc.), ci poate fi yorba ~i de efecte pozitive: cre~terea
"rezolvarea" se face prin evitarea conflictului, respectiv prin
motivatiei pentru schimbare, cre~terea capacitatii de adaptare
ceeacesenume~te"ie~iredincamp".
la realitate, cre~terea gradului de coeziune intr-un grup,
2. Conflictele de apropiere-apropiere se realizeaza atunci
dezvoltarea creativitatii etc.
Aplicatie: Incercati sa exemplificati categoriile de conflicte prezentate mai sus.

~PLlCATII
1. Intr-o masura mai mare sau mai mica toti oamenii sunt
"prizonierii" mentalitatilor, ai prejudecatilor. F~rmati grope de 4
elevi sau lucrati pe perechi pentru a determina care sunt cauzele
existentei acestora.
2. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a determina
legaturile existente intre motivatie ~ivointa.
=0.

_.':iR~i!~
~ 'Aspiratie
Impulsuri

,.==_.

= niizuintii,dorintiide a realiza ceva, de a atingeun obiectiv.

= trebuinte aflate in stare deexcitabilitate accentuatii,

'.
expresiva.
'Intentii= impliciiriproiective ale subiectuluiin actiune.
Prolectiv = (in cont.ext)care este motiv,atde un scop, obiecfiv care
anticipeazaceeace urmeaza sa s.erealizeze. g; 'pulJ.i!:tlJ:i.:::Jonr:; !?t9!ggi<::e.J!!9Q1.!~tlente
care determina 0Jlnumita
~~:!"''''''-~~
. .....-"
~'llIlr-'-

__

-~

3. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a identifica

cel putin 5 motive pentru care nu invatati la psihologie, iar apoi
incadrati-le in tipurile (formele) motivationale studiate.
4. Trebuintelefiziologice~i de securitate sunt comune omului ~ianimalelor,diferentafiindlegatiide maduldesatisfacere.Elabora~un text,
de aproximativ0 paginii,princaresasubliniatiaceastiidiferentii
condlfitii;stare de excitatie (foame, sete, trebuinta sexuala) ,
careorienteaza.organismul catre un anuIhit obiect datorita:~.
caruia tehsiunea se reduce.
Reflex = pr9du_sm mod 'spont, independent de vointa; r~acfie,
adecvatii~iconstanta a organismului animal sau uman la 0
modificarea mediului extern sau intern.
Tendinte "" forte directionatemai mul!sau mai putinprecis._
.
Valente==.orientiiriafectivepreanumiterezultateo=
..
-----1 f
~';!"~

-~~-_=---<'1.~"'$l!!!IlII~..E!:.

12. AFECTIVITATEA
12.1 Definirea ,i caracterizarea afectivitatii
Perceptiile, reprezentarile ~i gandirea reprezinta procese
psihice de cunoa~tere a realitatii obiective, insa omul nu
realizeaza 0 Jnregistrare
indiferenta a realitatilor lumii
exterioare. Astfel, unele evenimente ne bucura, altele ne

intristeaza, unele fapte ne produc entuziasm, in timp ce, altele

ne indigneaza etc., in functie de interactiunea dintre factorii
interni (cunoscuti sub denumirea de motivatie) ~i realitatea
obiectiva care are ca rezultat procesele afective.

Afectivitatea reflecta raportul de discordanta sau concordanta dintre starile interne ale subiectului (factori
motivationali) ~i(actorii externi sub forma unor trairi specifice.
Definitia precizeaza legatura existenta intre afectivitate ~i
motivatie, subliniind rolul energizant, de orientare ~i de
directionare a actiunii. Daca satisfacerea trebuintelor genereaza
bucurie, placere, entuziasm etc" nesatifacerea lor genereaza
tristete, neplacere, deprimare etc. In cadrul proceselor afective
pe prim-plan se afla valoarea ~i semnificapa pe care 0 are
obiectul pentru subiect. Relatia dintre subiect ~iobiect este mai
importanta decat obiectul in sine, deoarece in functie de gradul ~i

durata satisfacerii trebuintelor unul ~i acela~i obiect poate sa

genereze trairi afective variate unor persoane diferite sau chiar
mai mult, acela~i obiect poate sa genereze trairi afective diferite
aceleia~i persoane, evident, in momente de timp diferite.
Procesele afective se afla in interactiune nu numai cu
motivatia, ci cu toate celelalte procese ~i functiuni psihice, ele
fiind prezente atat in domeniul incon~tientului, cat ~i al
con~tientului.

i2.2 Particularitatile
afectivititii

Psihologul . Vasile Pavelcu a identificat urmatoarele

nespecifica de incertitudine bazata pe deficitul de
insu~iri ale proceselor afective:
informatie, la stadiul secundar
care presupune 0
1. procesele afective au valoare motivationala, deoarece
traire specifica bazata pe relevanta informatiei). Daca
trebuinta ~istarea afectiva pot indeplini rolul de cauza ~i
o persoana trece cu rapiditate de la 0 traire afectiva la alta
de efect (procesele afective sunt motive active, iar
insearnna ca ea nu este maturizata din punct de vedere
motive Ie sunt cristalizari ale proceselor afective);
afectiv sau poate sa fie yorba despre patologia
2. procesele afective sunt subiective, adica apartin unui
proceselor afective.
subiect ~iil exprima in ceea ce are el definitoriu;
Acestor insu~iri ale proceselor afective Ii se pot adauga
3. procesele afective se manifesta cu 0 anumita forta,
altele, precum ambivalenta (insu~irea de a include doua ripuri
intensitate (se poate vorbi ~idespre un optimum afectiv)
de trairi diferite in raport cu acela~i obiect) ~i expresivitatea
~iau 0 anumita durata;
proceselor afective.
4. polaritatea proceselor afective, care exprima tendinta
Expresivitatea proceselor afective se poate manifesta prin:
acestora de a gravita fie in jurol polului pozitiv, fie in
a. mimica (modificarile expresive la care participa
elementele mobile ale fetei);
jurul polului negativ, in functie de satisfacerea
trebuintelor
(bucurie-tristete,
placere-neplacere,
b. pantomimica
(ansamblul reaqiilor la care participa
dragoste-ura etc.);
intreg organismul: tinuta, mersul etc.);
c. modificarile de natura organica (amplificarea sau
5. mobilitatea
proceselor
afective, care exprima fie
scaderea. ritmului cardiac, scaderea sau cre~terea
trecerea de la 0 traire afectiva la alta (exemplu: trecerea tonusului muscular etc. exprimata prin paloare, inro~ire,
de la 0 emotie la un sentiment), fie trecerea de la 0 faza la
nod in gat, gol in stomac, transpiratie, tremurat etc.);
alta in cadrul aceluia~i proces afectiv (exemplu:
d. schimbarea vocii.
trecerea de la stadiul primar care exprima 0 traire

Vasile PA VELCU
(1900-1991)

Psiholog roman cu contributii in domeniul psihologiei

afectivitatii ~istructurii personalitatii.
Dintre lucrarile sale pot fi amintite: Caracterele afectivitiifii
(1938), Din viata sentimentelor
(1969), Invitatie la
cunoa$terea de sine (1970), Cunoa$terea de sine ~i
cunoa$terea personalitiitii (1982) etc.

12.3 Clasificarea proceselor afective

Caracterizarile ~i denumirile diferitelor feluri de trairi
afective sunt extrem de variate, deoarece "in domeniul
afectivitatii, a~a cum scria Vasile Pavelcu, in 1937, aproape
fiecare autor intrebuinteaza 0 terminologie proprie". Mai tarziu,
acela~i lucru il afirma alti psihologi (G. Debus, A. Cosmovici).
Astfel, Debus nume~te trairile afective drept "sentimente", Fr.
Littmann Ie denume~te "emopi", iar V. Pavelcu ~i P. P.
N eveanu Ie numesc "afecte" etc.
Psihologul
Mihai Golu
utilizand,
in clasificare,
intensitatea, durata, gradul de con$tientizare, nivelul de
elaborare a triiirilor afective, obtine urmatoarele categorii:
1. Procelele i trairile afective primare sunt innascute,

au caracter involuntar, spontan, fiind conditionate din

punct de vedere biologic. Ele cuprind:
a. tonul emotional se refera la reactiile emotion ale care
insotesc orice act de cunoa~tere (exemplu: simtim un
miros ~i imediat ne apare 0 traire ~ecifica - ne place
sau nu ne place);
b. trairile
de natura
organicii
determinate
de
functionarea buna sau defectuoasa a organelor
interne, generiind stari de confort sau disconfort
fiziologic (exemple: in cardiopatii predomina alarma
afectiva, in bolile gastro-intestinale apar stari de
mohoreala, in bolile pulmonare predomina starea de

12

- 52

"."""-=-=~~,,,=d

iritare etc.);
c. starile de afect sunt triiiri impulsive, violente, de
scurtii duratii care pot sciipa de sub controlul
contientului, cu aparitie bruscii i desIaurare
tumultoasii (exemple: furia, groaza, rasul exploziv
etc.) ..
2. Procesele ~i starile afective complexe sunt, de regulii,
doband'tte, se caracterizeazii printr-un grad mare de
contientizare.
Procesele afective complexe cuprind:
a. emotiile situationale curente sunt triiiri afective de
scurtii duratii, intense, cu desIaurare calmii sau
tumultoasii, fiind determinate de insuirile singulare
ale obiectelor, avand 0 orientare bine determinatii
(spre un obiect sau spre 0 anumitii persoanii). Existii 0
mare varietate de emotii, psihologul american R.
Plutchik considerand cii existii opt emotii de baza
(teama,
sUl;priza, tristetea,
dezgustul,
furia,
anticiparea, acceptul i bucuria), celelalte emotii
rezultand din combinarea acestora;
b. emotiile integrate principalelor forme de activitate
(emotiile superioare) presupun evaluiiri, acordiiri de
semnificatii valorice activitatilor desIaurate;
c. dispozitiile sunt triiiri afective generalizate, difuze,
relativ stabile ~i cu intensitati moderate. Ele pot fi
determinate de 0 intamplare importantii, alteori
situatiile care Ie determina nu sunt sesizabile de cel
care Ie triiie~te, fapt care nu inseamnii cii dispozitiile
respective nu au 0 cauza bine determinata. Atat buna
cat ~iproasta dispozitie se pot manifesta pe 0 perioadii
mai scurtii sau mai lungii de timp, transformandu-se
in trasiituri de caracter.
3. Procesele ~istarile afectivc superioare se raporteazii

Cele opt emotii de baza ~i derivatele

lor dupa R. Plutchik

nu la nivel de obiect sau de activitate, ci la nivel de

personalitate. Ele cuprind:
a. sentimentele, care sunt triiiri afective complexe, de
lungii duratii, stabile ~i cu intensitate moderata.
Psihologul Andrei Cosmovici considera cii sentimentele
sunt ample structuri de tendinte ~i aspiratii, relativ
stabile, care orienteazii, organizeazii, declan~eazii ~i
regleazii conduita.
Gama sentimentelor umane este foarte variatii i sunt
denumite utilizandu-se acelea~i denumiri ca in cazul
senzatiilor,
insa sentimentele
nu trebuie
confundate cu emotiile, chiar daca sentimentele se
nasc din emotii. Sentimentele "imnt emotii repetate,
care rezista la factori perturbatori. Psihologul Vasile
Paveleu
considerii cii fonnarea
sentimentelor
urmeaza
0 anumitii procesualitate:
faza de
cristalizare,
faza de maturizare
(faza cea mai
inaltii) ~i faza decristalizare,
de dezorganizare
a
sentimentului prin satietate ~i uzurii, asociata cu
deceptii, pesimism etc.
Ca generalizari ale emotiilor, sentimentele pot fi:
- sentimentele
intelectuale
(sentimentul
de
curiozitate, de mirare ~i uimire, sentimentul
indoielii etc.) apar in procesul cunoa~terii realitiitii
i sunt un factor energizator al acesteia;
- sentimentele morale (sentimentul de prietenie,
patriotismul, sentimentul datoriei etc.) reflectii
atitudinea pozitiva -sau negativa fatii de actiunile
proprii ~iale celorlalte persoane;
- sentimentele
estetice (admiratia, extazul etc.)
apar pe baza perceperii frumosului, fie cii este
yorba de artii, de natura sau de actiunile omului.
Psihologul A. S. Makarenko a subliniat faptul cii
educatia estetica a copilului nu trebuie sa se
realizeze numai sub aspectul evaluarii operelor de
artii, deoarece exista ~i0 esteticii a vietii cotidiene,
a muncii ~i a disciplinei, a aspectului exterior, a
conduitei etc.
b. pasiunile, care sunt tdiiri afective foarte intense,
stabile,
de lungii durata
care antreneaza
intreaga
personalitate.
Omul pasionat intr-un
domeniu
i~i mobilizeazii
to ate energiile
~i
demonstreaza
0 neobinuitii
tenacitate
in
desfii~urarea
lor, fiind considerate,
de unii
psihologi, anomalii ale afectivitiitii. Din punct de
vedere valoric, pasiunile pot fi pozitive, nobile,
constructive (sportul, lectura, creatia artisticii etc.)
~i negative,
oarbe,
vicii care conduc
la
comportamente bizare. Viciile pot fi grupate in trei
centre
de interes:
Eul (pasiuni
posesive:
cupiditatea, avaritia, fanatismul), Altul (gelozia,
ambitia) ~i Lumea (pasiunea pentru jocurile de
noroc).

12.4 Holul proceselor afective

Rolul proceselor afective este controversat, deoarece
unii psihologi consider a ca emotiile prin intensitatea,
desfa~urarea lor tumultoasa, prin starea de agitatie difuzii,
dezorganizeazii conduita (P. Janet), in timp ce alti psihologi
sustin cii emotiile, prin mobilizarea energiei psihonervoase,
organizeazii conduita (W. B. Cannon). Psihologul Vasile
Paveleu considerii cii emotiile dezorganizeazii conduita, in
timp ce sentimentele 0 organizeazii. in realitate, procesele
afective indeplinesc ambele roluri, dar in conditii diferite: ele
dezorganizeazii
conduita atunci cand intensitatea triiirilor
este mare, dnd situatia este nouii, iar organismul nu ~i-a
elaborat inca riispunsuri comportamentale adecvate ~i ele
organizeazii
conduita
dacii organismul
~i-a elaborat
riispunsuri comportamentale pentru anumite situatii, dacii

intensitatea triiirilor este me die etc. Se poate observa cii

procesele afective constituie latura energetid
a proceselor
psihice ~i a comportamentului
uman, ele fiind surse
suplimentare
de energie, care potenteazii
activitatea.
Maturitatea
afectiva indicii prezenta controlului de sine,
pre cum ~iinsuirea modalitiitilor adaptative la situatiile cu care
ne confruntiim, deoarece emotivitatea este_ 0 triisiiturii de
personalitate, ea avand un rol determinant in stabilirea tipului
de temperament
dupii modelul
franco-olandez.
Comportamentul
afectiv perceput de altii, devine un
instrument al cunoa~terii interpersonale. "Cheia intelegerii
altora, spunea V. Paveleu, se aflii in propriile noastre vibratii
afective",
subliniindastfel
rolul triiirilor afective in
cunoa~terea interpersonalii.

53
WJnEZVOLTAREA

AFECTIVIT AlII

Unul dintre primii factori ai dezvoltarii afectivitiitii este

existenta unor obstacole in realizarea tendintelor ce apar
spontan in primii ani de viata. Gruparea lor in structuri din ce in
ce mai complexe, pana la nivelul sentimentelor ~i pasiunilor,
presupune stan tensionale. Atunci cand nu apare nici 0 bariera,
nici 0 frustrare, tendintele se consuma imediat in actiuni al
caror ecou ramane redus (este cazul mai ales al familiilor cu un
singur copil, caruia ii sunt satisIacute toate dorintele).
Evolutia afectivitatii este determinata ~i de imitarea
atitudinilor sau emottilor celor din jur, Copilul imita cu
u~urinta pe adulti, nu numai in ceea ce prive~te expresiile
verbale, ci ~i in privinta gesturilor, atitudinilor, emotiilor pe
care cei cu care se intalne~te, in diferite contexte, Ie traiesc.
Un alt fenomen ce conduce progresiv la constituirea ~i
extinderea trairilor afective este transferul, fie sub forma
transferului prin contiguitate (0 stare afectiva durabilii
provocata de un anumit obiect sau fiinta care se asociaza curent
cu alte obiecte sau fiinte va determina progresiv ca starea
afectiva sa se rasfranga ~i asupra celorlalte obiecte sau fiinfe),
fie sub cea a transferului prin asemanare (faptul ca un obiect
sau 0 persoana determina 0 stare afectiva, spre exemplu un
sentiment, aceasta stare afectiva se va rasfrange ~i asupra
altora, asemanatoare).
Un fenomen de lunga durata, care nu se poate dovedi
experimental, dar care explica formarea sentimentelor
complexe, este combinarea afectiva. Atunci cand uneia ~i
aceleia~i imagini i se asociaza, in mod repetat, diferite stari
afective, ele tind sa se combine, determinand realizarea unei
sinteze afective (completa, atunci caud nu se mai pot

IEtapa ontogenetica
0-1 an

Reactii afective vagi, confuze, fluctuante;

la 2 luni apare plaeerea, la 4-5 luni frica,
determinata de prezenta unor persoane
necunoscute, la 3-61uni rasul, iar injur de
8 luni bueuria.

1-3 ani

Viata afectiva ineepe sa se organizeze,

orientandu-se spre persoane ~i obiecte ~i
se invata expresiile emotionale speeifiee
grupului. La 18 luni se manifesta
gelozia. In jurul varstei de 2 ani starile
afective cunosc fluctuatii mai mari, se
manifesta agresivitate determinata de
faza de opozitie fata de adult, aeeasta
inlocuita progresiv de trairi afective
pozitive (determinate de trebuinta de a fi
iubit, de a coopera cu adultul).

3-6/7 ani

In aceasta etapa de varsta viata afectiva se

diversifica, se nuanteaza, iar prin joc se
dezvolta capacitatea de simulare a unor
trairi afective. La 3 ani apare sentimentul
de vinovatie, la 4 ani eel de maudrie, iar in
jurul varstei de 6 ani se pune problema
prestigiului ~i a ru~inii. Chiar daca viata
afectiva ramaue in ansamblu instabila,
din acest moment se dezvolta capacitati
de control voluntar al emotiilor.

6/7-10/11 ani

Incep sa apara procesele

afective
superioare:
curiozitate
inteleetuaHi,
sentimentul datoriei, admiratia etc.

10/11-14 ani

Se continua dezvoltarea sentimentelor

superioare: responsabilitatea, patriotismul
etc. Se dezvolta totodata trairi afective eu
intensitate
mare, apare teama de
infrangere ~i la mijlocul inervalului
dispretul. Toate acestea, plus nevoia de a
fi afectuos cu altii, semnifidi 0 nuantare ~i
inceputul unei stabilizari a vietii afe~tive.
S
t
t I lIt
e accen ueaza con ro u vo un ar,
, It fi' d
b d
I'
sl.m~ an I.m vor a e. 0 cou:p 1c~re a,
v1etn
d ' ...afect1ve,b'Apare cnza de 1dentItate,
ar ~1pnma 1U Ire.
Viat~ afec~iva se perfecti~neaza ~i ~r~greslV se aJunge la 0 matunzare afectIva.

I recunoa~te
din care provine,
respectiv
dnd acesteaafectele
sunt recognoscibile
- cazul
geloziei,incompleta,
in care se
recunosc iubirea ~iura).
Toate fenomenele amintite se realizeaza insa in functie de
experienta socialii a persoanei in cauza, contextul social
favorizand sau dimpotriva constiturea ~i dezvoltarea
afectivitatii. Simultan se pune problema con~tientizarii
trairilor afective, astfel meat sa devina posibila interventia
vointei, progresiv ajungandu-se la 0 stabilitate a vietti
afective ~i la predominanta unor sentimente superioare,
Realizarea acestor doua conditii semnificii atingerea
maturitatti afective. Aceasta nu survine insa automat, pe
__
"_
,
, _
., d
.
masura ce mamtam m varsta, eXIstan persoane care nu atmg
niciodata maturitatea afectiva,
P OSl'b'l'
11tatea punem""d m eV1 enta- a tutur or aces t or
lenomene arata ca ~1alectIv1tatea, a le ca aproape mtreaga
personalitate, are un caracter dobandit, evolutia cunoscuta de-a
lungul ontogenezei fiind deosebit de intensa.

__ . ~ ..

1;' I'

Caracteristici

14 18'
- am

12

I--------+---'~---peste 18 ani

Aplicatie: Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati una dintre etapele ontogenetice de dezvoltare a afectivitatii.

~LICATII
1. Comentati din punct de vedere psihologic urmiitorul text:
"Emotia este .a 0 apa care se revarsa brusc rupand digul;
pasiunea e un torent care curge mereu sapandu-~i albia tot mai
adanc" (Imm. Kant),

3. Construiti un text de aproximativ 10 randuri prin care sa ilustrati

semnificatia psihologica ~i corelatiile existente intre urmatorii
termeni: afecte, expresivitate ~iconduitii,

2. Analizati comparativ gandirea ~i afectivitatea subliniind

diferentele ~iasemanarile dintre acestea.

4. Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati unul dintre

procesele afective.

~
.::iIl.'::4u::d.."
~
rii~~;;:;"'

Carenfii afectivii = lipsa sau insuficienta a afectiunii. Trebuintele

afective ale omului sunt la fel de importante ca oricare alte

trebuinte vitale, nesatisfacerea lor putfuJd conduce la
perturbatii grave alepersonalitiipi.
Cupiditate = lacomiemare de ca~tig,de avere.
Extaz = stare inefabila in care subiectul pare cufundat in incantare,
admi[atie, funcpile ~getative sunt mult incetinite ~i

.,

disparand perceptia lumiiexterioare.

F anatism = zel excesivpentru 0 religie; a~ament exageratrata de 0
convingere, idee, insopt de totala intoleranta fata de
adversari.
Pliicere = emope legata de 0 senzatie agreabila sau de satisfacerea
unei tendinte. Pliicerea depinde de starea subiectului ~i ca
atare este instabila, disparand odatii ell rezolvarea tensiunii
generatede trebuinta,

---

--

54
~~-

13. ACTIVITATEA VOLUNTARA

13.1 Definirea ,i caracterizarea activita,ii

nu percepem de dragul de a percepe ~inici nu gandim de
dragul de a gandi. Omul-personalitate
se subsumeazii
formulei "a exista pentru a actiona, pentru a
desfii~ura 0 anumita activitate", in timp ce animalul
"actioneazii pentru a trai". Prin urmare, subiectul
uman nu existii ca atare decatin ~iprin activitate.

Pentru psiholog, activitatea apare in doua ipostaze,

aflate in interdependenta:
1. in ipostaza de baza genetica obiectiva a functiilor ~i
proceselor psihice particulare (de la perceptie la vointa);
2. in iposta~ de exteriorizare
~i de obiectivare
a
functiilor ~i capacitatilor psihice. Procesele ~i functiile
psihice se proiecteaza ~ise integreaza in activitate, caci
Activitatea,
in sens general, este un raport selectiv intre subiect
obiectiv, cu grade diferite de complexitate,
dificultate, in cadrul
fizice pentru realizarea
unui anumit scop.
Activitatea realizeaza 0 integrare ierarhica
a tuturor
functiilor, proceselor ~i trasaturilor psihice ale personalitatii.
In diferite forme ~i variante de activitate, ponderea ~i modul
de combinare, a functiilor ~i capacitatilor
psihice difera
foarte mult. In acela~i timp, modul de desfa~urare
~i
performanta
activitatii depind de gradul de elaborare a
proceselor psihice particulare (perceptie, memorie, gandire,
imaginatie,
vointii etc.) ~i de trasaturile
globale de
personalitate (echilibrul emotional, atitudinea fata de sarcini,
extraversia, introversia, spiritul de riispundere etc.). Acest fapt
determinii utilizarea de teste psihologice
analitice
de

~i un anumit complex de sarcini cu conpnut

caruia subiectul i~i utilizeazi fortele psihice ~i

perceptie, de gandire, imaginatie etc. ~i a unor teste sintetice,

de evaluare a triisiiturilor de personalitate, in orientarea ~i
selectia profesionalii. Mai mult, fieciirei profesii ii este
specificii 0 anumitii psihograma
(un anumit mod de
combinare ~i de integrare.a componentelor psihice). Intrucat,
se constatii cii ~i activitatea este dependenta de procesele ~i de
functiile psihice particulare, putem afirma cii relatia dintre
activitate ~i organizarea psihicii a individului se prezintii sub
forma unui circuit, in cadrul ciiruia nu se manifestii 0
conditionare univocii, ci una reciproca. latii de ce se poate
spune cii rolul activitiitii in viata noastrii este enorm.

13.2 Structura activitatii

,
Din punct de vedere psihologic, in structura activitatii
intra:
- Motivul (trebuintii, interes, aspiratie, ideal), care
raspunde la intrebarea: de ce?
- Scopul (respectiv,
satisfacerea
motivului),
care
riispunde la intrebarea: ce? (ce se urmiire~te?)
- Mijlocul (cuno~tinte, deprinderi, unelte exteme etc.),
care raspunde la intrebarea: cum?
Din punct de vedere operaponal (cibernetic), structura
activitapi presupune corelarea ~iconexiunea inversa dintre:
1. blocul de comandii intern, unde se realizeazii analiza
~i evaluarea sarcinii, procesele de elaborare a planului,
de analizii ~i de alegere a mijloacelor, de elaborare
anticipatii a scopului;

2. blocul extern de execupe, care presupune selectarea ~i

activarea actiunilor, realizandu-se conexiunea inversii
de la blocul de executie la cel de comandii. Acesta este
compus din: mi~ciiri (cele mai simple elemente
constitutive; pot fi: musculare ~i ideale, ambele fiind
mediate ~i coordonate verbal), operatii ~i actiuni
(actiunile indud mi~ciiri ~i operatii). Actiunile se
subsumeaza activitatii ~i se orienteazii spre un scop,
presupun folosirea unui mijloc, insii nu dispun de un
motiv propriu. Veriga executivii este susceptibilii de
automatiziiri,
ajungandu-se
la deprinderi.
Blocul
conexiunii inverse este format din operatori logici de
analizii comparativii a rezultatului obtinut in functie de
ceea ce s-a propus (validare sau corectie).

13.3 Formele activitatii

,
Modalitiitile de realizare a activitiitii ca raport selectiv intre
un subiect ~iun complex de sarcini sunt foarte diverse:
1. Dupa planul
de desfa~urare
~i dupa natura
produsului, existii: activitate predominant spirituala
(intelectualii) ~i activit ate predominant
materiala
(fizicii).
2. Dupa locul ocupat in viata subiectuhd,
existii:
activitate principaHi (de bazii) ~iactivitate secundara
(subordonatti).
3. Dupa natura ~i evolutia ontogenetica, exista:
a. Jocul este, ontogenetic, prima activitate ~i este
dominantii in copiliirie. El are 0 motivape intrinseca
~irol formativ.
b. Invatarea
(~colarii) este dominantii pe durata

B. F. SKINNER
(1904-1990)

inviitiimantului obligatoriu ~i a inviitiimiintului liceal,

postliceal ~i universitar. Motivapa inviitiirii poate sii
fie intrinseca sau extrinseca. Dupa continut poate
fi: invatare perceptiva (sisteme de forme, semne ~i
simboluri), conceptual a (notiuni ~i cuno~tinte utile),
operationala (formarea ~i dezvoltarea sistemului de
operatii, de metode ~i procedee de cunoa~tere ~i de
actiune) ~i sociala (reguli ~i norme de comportare in
societate ).
Inviitarea presupuiie formarea
~i dezvoltarea
simultana a laturii informative ~i a celei formativaplicative.
Ea nu se reduce la memorie, de~i
presupune participarea memoriei aliituri de perceptie,
giindire, imaginatie, atentie, motivatie, afectivitate,
Psiholog
american
cu preocupiiri
mai ales pentru
comportament. Spre deosebire de I. P. Pavlov nu explicii
comportamentul prin conditiile sale prealabile, ci prin
satisfactia obtinutii in urma adaptiirii la mediu. Experientele
sale desIa~urate pe animale au fost extinse la om, in domeniul
inviitiirii.
Dintre lucriirile sale pot fi amintite: Science and Human
Behavior (1953), The Technology of Teaching (1968), Beyond
Freedom and Dignity (1971) etc.

dupa caracterul produsului, munca poate fi:

reproductiv-executivii ~inovator-creatoare.
4. Dupii gradul de con~tientizare a componentelor,
exista activitate in totalitate con~tientii (ia forma
vointei) ~i activitate cu componente automatizate

vointa, atitudinea fata de activitate etc.

c. Munca este dominanta in viata adultului activ (in
medie intre 20 ~i 65-70 de ani). Ea are caraeter
normativ, iar forma specifica de structurare este
profesia (ocupatia). Dupa natura componentelor
domjnante, munca poate fi: intelectuaHi ~ifizicii, iar

(deprinderile).

13.4 Definirea ,i caracterizarea voin,ei

Vointa reprezinta procesul psihic complex, prin intermediul caruia omul i~i mobilizeaza ~i-~icanalizeaza
fortele ~icapacitatile flZice~ispirituale in vederea invingerii obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii.

J. Piaget considerii vointa un reglaj al reglajelor,

subliniind faptul ca ea se rasfrfmgeasupra proceselor cognitive
$iafective.
Vointapoate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare
a individului. L. Vagotski considerii cii,in evolutia sa, copilul
invatii comenzile verbale ale adultului, pe care, ulterior, Ie
interiorizeazii, ajungand sa-~i dea comenzi singur. Adultii
eonstituie, pentru copii, modele de comportament ~i chiar
modele de vointii.
Vointa poate fi inteleasa ca: modalitate de coordonare a
ctivitiitii in general (vointa actiunii ~i vointa abtinerii,
rabdarii, a renuntarii), ea proces superior de autoreglaj (de tip
con~tient ~i mediat verbal) ~i ca aptitudine de a actiona in
vederea realizarii unui scop con~tientpropus.
Din punet de vedere psihologic, obstacolul nu se
identifica cu nici un obiect sau fenomen al realitatii ~i nici cu
rezistenta interna resimtita de individ in desfii~urarea unei

activitati, ci reprezintii 0 confruntare intre posibilitiiple

omului ~iconditiile obiective ale activitiitii.
Natura obstacolului poate fi diferita: exterioarii,
materiala sau internii (de natura fiziologica, psihologica). in
evaluarea obstacolului poate sa se produca: subaprecierea
obstacolului (e~ec), supraaprecierea obstacolului (e~ec) sau
reflectarea adecvatii a acestuia. In depa~ireaobstacolului,
omul i~imobilizeaza efortul voluntar. Efortul voluntar nu este
innascut, fiind dependent de modul de apreciere a obstacolului
~i de nivelul de dezvoltare a limbajului. El consta dintr-o
mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale, prin
intermediul mecanismelor verbale.
Limbajul are rol reglator in declan~area, organizarea ~i
desfii~urareaactiunilor mintale sau motorii. Astfel, vointa poate
sa transforme imperativele externe in comenzi interne
(autocomenzi), constituindu-se ca mecanism psihic de
autoreglare, de autoguvernare ~ide dirijare a conduitei

13

3.5 Etapele actului voluntar

Vointa, in calitate de proces psihic, se realizeazii de-a
lungul mai multor etape:
1. Articularea motivaponalii, prefigurarea intentiei sau
impulsul exprima 0 tensiune interioara care tinde sa se
exteriorizeze ~i sa activeze veriga motorie. Impulsul
poate fi interior sau exterior ~i atunci dnd intensitatea
lui depa~e~teun anumit prag, are loc con~tientizarealui
care devine punctul de plecare al actiunii voluntare.
Con~tientizareaimpulsului ~iraportarea lui la un anumit
obiect sunt urmate de formularea scopului ~i
directionarea actiunii in vederea realizarii lui (starea de
"vrere" - "vreau X").
2. Analiza ~i lupta motivelor. Motivele odata elaborate
intra in raporturi de concordanta sau de opozitie, ceea ce
impune aprecierea avantajelor ~i a dezavantajelor
alegerii unuia sau a altuia.
3. Luarea hotararii, realizata in urma deliberarii, face
posibila elaborarea planului de actiune. Ea presupune
alegerea unui motiv ~i respingerea sau amanarea
celorlalte, stabilindu-se, eventual, ordinea realizarii lor.

Acum apare intentia de a actiona care include: motivul

ales, scopul urmarit, mijloacele adecvate de realizare a
scopului, planul desfii~urarii actiunii ~i posibile
consecinte ale acesteia.
4. indepli~irea planului sau faza executiei este formata
din operapi concrete (prin care situatia initiala este
supusa unor transformari, in plan mintal sau exterior,
pentru realizarea scopului stabilit) ~i, uneori, operatii
automatizate care vor fi integrate controlului con~tient.
Executia are caracter secvential, ea constand din
succesiuni de operatii. Pe parcursul executiei pot sa
apara obstacole ~i actiunea sa e~ueze, scopul nefiind
realizat.
5. Faza de evaluare ~i de verificare a rezultatelor
partiale ~i transformarea lor in informatie inversii,
pentru comanda ~i efectuarea operatiilor viitoare. Daca
rezultatele nu sunt cele scontate, atunci sunt ~anse ca
actiunea sa fie repetata. Rezultatul final, prin conexiune
inversa, asigura inregistrarea programului (schemei)
actiunii pentru utilizarea ulterioara.

13.& Calititile
, vointei
,
Cele mai importante calitiip ale vointei sunt:
1. Perseverenta consta in mentinerea timp indelungat a
efortului in directia realizarii scopului la nivelul de
perfectiune impus de subiectul insu~i ~ia~teptat de cei
din jur. Ea presupune realizarea efortului voluntar pe 0
perioada indelungata de timp, chiar ~i in conditiile in
care, aparent, n-ar fi posibila continuarea actiunii.
Opusul ei este inciipiitanarea (insu~ire negativa) care
presupune urmarirea unui scop chiar ~iatunci cand este
clar ca imprejurarile nu ofera nici 0 ~ansade reu~ita(este
rezultatullipsei de flexibilitate in gandire ~iactiune, al
prejudecatilor sau alunor carente educationale).
2. Fermitatea ~itiiria vointei este capacitatea de a suporta .
dificultatile, opiniile contrare, severitatea criticii etc.,
pentru ...,a-timentine hotararea luata. Opusul ei este

sliibiciunea vointei (insu~ire negativa) care inseamna

imposibilitatea de a realiza efortul voluntar cerut, chiar
daca cel in cauza este con~tient de importanta acestui
fapt pentru el sau pentru cei dinjur.
3. Independenta
~i initiativa exprima gradul de
autodeterminare ~i originalitatea liniei proprii de
conduita. Opusul ei este sugestibilitatea (insu~ire
negativa) care consta in adoptarea necritica a
influentelor exterioare.
4. Au.tocontrolulpresupune con~tientizarea,aprecierea ~i
adecvarea permanenta a tendintelor, motivelor ~i
proceselor intelectuale, precum ~ia actiunilor concrete
anumitor exigente, principii, idealuri morale, politice,
sociale etc.
5. Promptitudinea deciziei consta in rapiditatea cu care

56
omul delibereaza. Opusul ei este nehotiirarea
sau
tergiversarea
(insu~ire negativa) care se manifesta ca
oscilatii indelungate ~i nejustificate intre motive,
scopuri, mijloace etc. cu amanarea deciziei.
Calitiple vointei, integrate in structuri mai complexe,
devin trasiituri de caracter . Dezvoltarea vointei contribuie la

dezvoltarea personalitatii, deoarece pe masura ce obstacolele

sunt depa~ite, ele i~i pierd sau se diminueaza caracterul de
obstacol.

Dupa tipul de activitate ~i de efort exersate, vointa se

specializeaza fiind mai dezvoltata intr-un domeniu decat in
altul.

PORTUL DINTRE ACTIVITATEA VOLUNTARA ~I ACTIVITATEA INVOLUNTARA

13

"Omul in general este con~tient de obiectivele pe care Ie

voluntaqiriisul sau plansul (...)
urmare~te, de procedeele, de actiunile prin care aceste
Actiunile voluntare ale omului i~i pot pierde prin
obiective pot fi atinse. Datoritii acestui fapt, caracterul voluntar,
exercitiu caracterul lor volimtar propriu-zis. Actiunile de
con~tient, devine 0 trasatura specifica, esentiala a omului.
acest fel se pot numi actiuni postvoluntare.
Astfel,
In afara de actiunile voluntare, la om se manifesta insa ~i deprinderile, operatiile automatizate pot sa se desIa~oare
diferite procese, mi~cari sau actiuni care nu au caracter
chiar sub un control sumar al con~tiintei. Actiunile
voluntar. (...) Amintim cateva dintre acestea: clipitul,
automatizate se pot insa subordona reglarii voluntare in orice
stranl1tul, tu~itul, retragerea bratului sau a piciorului la un . moment, daca apar anumite dificultati in calea realizarii lor.
stimul dureros, intoarcerea capului catre un stimul nea~teptat,
Aceste actiuni se incadreaza de obicei in intregul unei
oftatul, riisul. Caracter involuntar pregnant au mai cu seama
activitati sau actiuni planificate ~i organizate in mod
unele procese vegetative, cum ar fi salivarea, functionarea
con~tient. Astfel scrierea unei scrisori unui prieten reprezinta
inimii, respiratia, transpiratia etc.
0 actiune voluntara, dar efectuarea unor litere in cursul
Unele manifestari de conduita apar la copil sub forma
scrierii se desIa~oara automat. (...)
unor actiuni involuntare, cum ar fi sugerea, inghititul,
Intre actiunile voluntare ~i cele involuntare exista relatii
mi~carile impulsive ale membrelor ~i ale trunchiului etc., dar
multiple. (...) Un criteriu acceptat in general pentru
mai tarziu acestea se subordoneaza reglarii voluntare. Alte
distingerea actiunilor voluntare de cele involuntare consta in
procese sau manifestari devin reglabile prin vointa numai
reglarea prin sistemul verbal a actiunii. Daca 0 actiune poate
partial. Astfel, de exemplu, putem sa ne reglam voluntar, in
fi reglata prin cuvant, prin autocomanda, ea poate fi supusa
anumite limite, respiratia. Putem tu~i ~i intentionat, dar in caz
reglarii prin vointa noastra."
ca ne chinuie 0 tuse grava nu mai putem rezista ~i tu~im in
(Beniamin Zorgo, Ce este vain/a?, Editura ~tiintifica, Bucure~ti,
cursul unei conferinte. De asemenea, putem influenta
1969,p.97-100)
Aplicatie: Analizati raporturile existente intre activitatea voluntara ~icea involuntara pe parcursul unei ore de curs.

~PLlCATII
1. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Identificati
calitatile vointei in cazul personajului Vitoria Lipan din romanul
"Baltagul" allui Mihail Sadoveanu sau in cazul altui personaj
(literar sau istoric).
2. Identificati asemanarile ~i deosebirile dintre fazele procesului
rezolutiv ~ifazele actului voluntar.
3. Analizati rolul proceselor afectiv-motivationale in desla~urarea
actelor voluntare.
4. Considerand, ca punct de plecare, ideea potrivit careia reglarea
voluntara a activitatii se face in conditiile stransei legaturi cu
celelalte procese psihice, descrieti relatia vointei cu acestea.
5. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie
urmatoarele proverbe ~i,apoi, precizati ce calitati ale vointei sunt
implicate.Argumentati raspunsul vostru.
a) Laborimprobus omnia'vincit(Munca indaIjita invinge
orice).
b) Buturuga mica rastoarna carul mare.
c) 0 cusatura la timp scute~te0 suta.
d) Cine nu vrea cand poate, atunci cand vrea, nu poate.
e) Picatura mica gaure~tepiatra tare.
6. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie
urmatoarele situatii concrete ~i,apoi, stabiliti daca este yorba sau

nu despre manifestarea vointei, argumentand raspunsul vostru:

a) Un elev aflat in situatie de corigenta, lipse~te mult de la
~coala,lara motiv, iar atunci cand este prezent la ore nu a invatat

mmlc.

b) 0 persoana, care ~i-apierdut picioarele intr-un accident,

lucreaz~in gospodarie ~ii~iintretine cei 5copii.
c) Intrucat a fost mu~cat de caine in copilarie, unui adult ii
este frica de caini.
8. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Determinati
!egaturile existente intre motivatie ~igandire.
9. In aproximativ jumatate de pagina, comentati afirmatia lui
Secenov potrivit ciireia : "Vointa nu este un agent obscur, care
comanda numai mi~carile. El este latura activa a ratiunii ~i a
simtului moral ... "
10. Formati grope sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie urmiitoarea
fabula atribuita filosofului -Jean Buridan (cca. 1300-1358) ~i,
apoi, discutati posibilitatea ca actul deciziei, al alegerii, sa nu
intervina in orice activitate:
Buridan aveaun magar.Inainte de a pleca de acasa,Buridani-a pus
ill iesle, atilt ill dreapta, cat ~i ill stanga stanoagelor, 0 cantitate
suficientiide ran. Cumillsaranuldin amandoua gramezileera la fel,
magarulnu s-apututhotiiridincaresam1lnance~iamurit de foame.

nivelul de maturizare necesar.

= deficienta a vointei, !ipsa de vointa. Abulicul este lntrinsec = care constituie sau manifestapartea propne ~iesentiala a
unui lucru, fenomen, proces etc.; launtric.
incapabil sa ia 0 decizie sau sa realizeze un proiect, iar
'ineficienta lui, de care este con~tient,Ii spore~te starea de RegIa} = mod de realizare a reglarii.
Veleitate = vointa deficitara, slaba; este corespunzatoare dorintei.
indispozitie..
Veleitarul dore~te sa realizeze lucruri nemaipomenite, se
Deprindere = dispozitie relativ stabila generat~ de un exercitiu
entuziasmeaza foarte u~or, intreprinde unele actiuni in
prelungit. Pe langa repetare, pentru formarea unei
acest sens, dar IlU le finalizl:aza,
del'rinderi,_este.cnecesaf--c.~p_ersQaIl.a,_ill_c.auza,_sa_atinga~i
Abulie

57

14. DEPRINDERILE**
14.1 Definirea ,i caracterizarea deprinderilor
o analiza

cat de superficiala a componentelor activitatii

noastre va arata ca nu toate componentele acesteia sunt
con$tiente, ex(stand 0 multitudine de reactii, gesturi sau
activiti'i!i care par a se desIa$ura de la sine (cititul, scrisul,

mersul, conducerea automobilului etc.) Evident, nici nu am

putea desIa$ura simultan mai multe activitati dad unele dintre
ele nu ar fi automatizate, dad multe dintre cele ce Ie facem nu
ar dobandi calitatea de deprinderi.

Deprinderile reprezinta componente automatizate ale activitatii, elaborate con~tient, consolidate prin
exercipu ~idesfi~urate fara un control con~tient permanent.
In raport cu definitia pe care am precizat-o, definitorie
pentru 0 deprindere se dovede$te automatizarea
numita
secundara, anume faptul de a fi fost initial 0 actiune con$tienta
care s-a transformat progresiv, prin exercitiu $i consolidare,
dobandind stabilitate, precizie $i viteza. Termenul de
deprindere indica astfel gradul de fixare, de stapanire a unei
actiuni sau operatii, altfel spus caracteristica psihologica a
activiHitii $i nu 0 formatiune distincta de aceasta. Daca in faza
initiala, aceea a constituirii deprinderii, controlul con$tiintei se
aplici:ituturor detaliilor actiunii, progresiv atentia se deplaseaza
de la detalii la ansamblul actiunii, Iara a se disocia de vointa.
Deprinderile sunt declan$ate con$tient, iar dupa aceea au un
U$or control con$tient (sunt subcon~tiente), fiind actiuni
stvoluntare.
Desigur, in masura in care deprinderile sunt componente
ale activitatii umane, iar aceasta se dezvolta de-a lungul vietii,

urmeaza d $i deprinderile sunt dobandite de-a lungul vietii,

fiind prezente doar la acei indivizi care Ie-au invatat. Prin
repetare $i exersare se automatizeaza, dobandind stabilitate $i
permitand desIa~urarea corecta, sigura ~i rapida a activitatii,
cu un consum redus de energie psihonervoasa $i fizica.
Absenta
deprinderilor
face imposibila
desfa~urarea
activitatilor complexe, dar ~i 0 consolidare gre~ita poate
genera dificultati, corectarea lor fiind foarte greoaie.
Complexitatea existentei umane presupune 0 multime de
activitati automatizate,
0 multime de deprinderi care sa
elibereze atentia (care are un volum limitat) pentru acele actiuni
care nu se pot automatiza. Determinarea tipului $i gradului de
automatizare a deprinderilor are astfel relevanta pentru
cunoa$terea unei personalitati, pentru competentele pe care
aceasta Ie are sau Ie poate dobandi.

4.2 Clasificarea deprinderilor

Diversitatea activitatii umane implica ~i 0 mare diversitate
a deprinderilor, clasificarea acestora putandu-se realiza in
functie de mai multe criterii, dintre care cele mai relevante sunt:
1. Dupa complexitate se face diferenta in~re:
-- deprinderi
simple (trasarea liniilor, ovalelor,
bastona~elor de catre copilul care invata sa scrie);
- deprinderi complexe (scrierea literelor, silabelor, iar
dupa aceea a cuvintelor).
2. Dupa procesele
psihice automatizate
implicate
preponderent se disting:
~ deprinderi senzorio-perceptive
(orientarea privirii
in a~a fel incat imaginea sa cada pe zona centrala a
retinei);
- deprinderi verbale (descifrarea cuvintelor rostite
este u~urata de forrnarea unor deprinderi de auz
verbal);
deprinderi de gandire (construirea rationamentelor
potrivit anumitor algoritmi);
deprinderi motorii (ex. mersul pe bicicleta).
3. Dupa tipul de activitati in care se incadreaza se pot
pune in evidenta:
deprinderi de joc (a sari coarda, ajuca carti);
- deprinderi de invatare (a scrie, a citi, a calcula, a lua

4.3 Formarea ,i interac,iunea

notite);
deprinderi
de
mundi (a cro~eta,
a zidi, a dactilografia) etc.
Acestea sunt doar
cateva dintre criteriile
ce pot fi utilizate pentru
clasificarea
deprinderilor. Este insa de
subliniat
faptul
ca
deprinderile
nu sunt
niciodata "pure", ceea
ce se are in vedere fiind
intotdeauna dominante.
Spre exemplu cititul
este
simultan
0
deprindere
senzorioperceptiva
~i de
gandire, iar scrisul 0
deprindere motorie, de
gandire $i senzorioperceptiva.

1'4

Pentru ca deprinderile
sa se
formeze
este
necesar
ca
organismul sa atinga nivelul de
maturizare necesar fixarii lor.

deprinderilor

Toate deprinderile
sunt dobandite
de-a lungul
existentei noastre~ ceea ce presupune un proces de form are a
lor, proces care poate fi mai lung sau mai scurt, in primul rfmd
in funqie de complexitatea deprinderii ce urmeaza sa se
formeze. Realizarea acestui proces de formare a deprinderilor
presupune mai multe conditii:
1. conditii externe:
o instruire verbalii care sa vizeze conditiile de
realizare, mi~carile ce trebuie Iacute etc.;
- demonstrarea actiunii;
realizarea
de exercifii
pentru
formarea
~l
automatizarea mi$carilor;
controlul $i autocontrolul executiei, semnaliindu-se
erorile;

- piistrarea metodelor, caracterul activ $i calitatea

acestora etc.
2. conditii interne:
int~resul celui care invata pentru activitatea
exersata;
existenta unor triiiri afective care insotesc procesul
de formare a deprinderilor;
."".
prezenta unor caliiiiti fnniiscute pentru tipul de
activitate dat (de ex. varsta);
- prezenta altor deprinderi asemanatoare etc.
Formarea unei deprinderi este un proces complex care se
desfii$oara
in mai multe etape, impliciind
intreaga
personalitate:
1. Familiarizarea
cu actiunea: este etapa in care se

...

realizeaza instruirea verbala ~i demonstrarea realizarii

actiunii, subiectul dobandind informatiile necesare
despre actiune.
2. inviifare~ analiticii: in aceasta etapa actiunea este
se'gmentata ~i fiecare componenta este exersata separat.
Sunt implicate aici atentia, vointa ~i gandirea, mai ales
pentru corectarea numeroaselor gre~eli.
3. OrganizaTea
~i sistematizarea:
elementele anterior
exersate sunt integrate progresiv intr-un ansamblu.
4. Automatizarea:
prin exersarea repetata a actiunii in
ansamblul sau, erorile sunt eliminate, operatiile sunt
prescurtate, atentia necesara diminuandu-se progresiv.
5. Perfectionarea:
presupune executarea actiunii in
conditii diverse, treptat fiind atinse niveluri superioare
de precizie, viteza, corectitudine etc.
Odata, formate, deprinderile nu raman izolate, ci se
integreaza diferitelor activitati ~i interactioneaza unele cu
altele. Deprinderile se sustin unele pe altele in actiunile pe
care Ie realizam, 'dar la fel de bine existenta unor probleme cu 0
anum ita deprindere se rasfrange ~iasupra celorlalte.
Analiza interactiunilor existente intre deprinderi permite
punerea in evidenta a douii fenomene:
transferul,
care reprezinta relatia pozitivii intre 0
deprindere deja formatii $i una in curs de formare, in
sensul ca aceasta din urmii beneficiazii de asemaniirile
existente ~iintegreazii elementele comune.
interferenfa, care reprezintiifenomenul
de influentii
negativii
intre douii deprinderi,
in sensul cii
deprinderea anterior formatii perturbii formarea noii
deprinderi. Influenta se poate manifesta fie retroactiv
(de la deprinderi mai noi, dar mai bine consolidate spre

deprinderi mai vechi, dar mai putin consolidate), fie

proactiv (vechile deprinderi stanjenesc formarea unor
noi deprinderi).
La nivelul sistemului psihic uman se_pot pune in evidentii
interactiuni ale deprinderilor ~icu alte componente psihice:
- Priceperile:
apar in urma interactiunilor
dintre
deprinderile ~i cuno~tintele detinute, fiind prezente in
toate domeniile. Este mai flexibilii decat simpla
deprindere, a~a incat este posibilii aplicarea sa in
conditii foarte variate.
- Obi~nuinfele:
sunt componente
automatizate
ale
activitiitii, rezultate din interactiunea deprinderilor cu
trebuintele. Aceastii corelare face ca obi~nuintele, spre
diferenta de deprinderi, sii se autodec1an~eze ~i
autoenergizeze,
sa se desfii~oare cu regularitate,
nerealizarea lor determinand triiiri afective negative.
De asemenea, prezenta unei structuri motivationale
face ca obi~nuinfele sii se imparta in pozitive (salutul,
plimbarea de dimineata, spiilatul pe maini etc.) ~i
negative (fumatul, consumul de alcool etc.), spre
diferentii de deprinderile care sunt neutre din punct de
vedere moral. Existenta deprinderilor permite atentiei
sii fie distributivii.

'DEPRINDERI EFICIENTE DE STUDIU

Lumea contemporana devine pe zi ce trece tot mai
complexii, volumul d,e informatie ce trebuie vehiculat tot
mai mare, iar deciziile ce trebuie adoptate tot mai
responsabile. Intr-un astfel de context a avea capacitatea de
a asimila informatia necesarii ~i a 0 putea utiliza in
contextele adecvate constituie atuuri ce permit obtinerea
unei eficiente superioare in actiunile noastre. Iar aceste
probleme nu se pun doar la nivelul vietii adulte, ci la orice
varsta. Fixarea ca deprinderi a unor modalitiiti de studiu
eficiente nu poate reprezenta atunci decat 0 ~ansii in plus.
Cum se poate proceda?
1. Notifele. Banala activitate a luarii de notite se poate
dovedi deosebit de relevantii in activitiitile noastre, mai ales
atunci cand contextele
in care ne aflam presupun
vehicularea unui volum mare de informatie. In primul rand
sunt a alternativii relevantii a studiuiui sistematic,
indeplinind, de asemenea, mai multe functii:
- nu reu~im sa retinem tot ceea ce se prezintii intr-o ora
de curs sau intr-o discutie, a~a indit stocarea
exterioara informatiilor ne permite sa facem oriciind
apella ele pentru a Ie revizui sau utiliza in diferite
scopun;
- luarea de natite permite 0 memorare mai facila a
informatiilor" fixarea mai temeinica ~i in cele din
urma reactuaJizarea mai rapidii ~imai fidel a a lor;
- structurarea materialului se poate realiza in timpul
receptiirii acestuia (in timpul orelor).
Desigur, ideal ar fi sa putem nota tot ceea ce ni se spune
sau ne intereseazii, simultan sa reu~im 0 sistematizare
completa a materialului ~i chiar 0 rezumare a sa. De cele mai
multe ori nu exista insa 0 astfel de posibilitate, ceea ce
inseamnii cii in functie de modul in care ne luiim notitele

SectiuneaI

Secfiunea II

in aceastii sectiune a
paginii, cea mai mare, sunt
notate ideile a~a cum sunt
receptate in timpul cursului sau
in cadrul contextului in care
luiim notite.

Aceasta
sectiune este
cea a CUVllltelor cheie,
puse
in
evidentii ulterior. Se pot
face de asemenea
comentarii sau
completiiri
etc.

Sectiunea III '

Sectiunea rezumatului sau a sintezei, acestea
permitiind sistematizarea materialului.

59

yom reui?i dupa aceea sa Ie utilizam cu mai mult sau mai putin
succes. Prelucrarea notitelor la acest nivel se poate realiza
ulteriorin masura in care ele sunt luate astfel incflt sa permita
acest lucru. S-au propus astfel foarte multe modalitati de
luare a notiti::lor, unul dintre cele mai utilizate fiind modelul
T de luare a noti(elor, prezentatin pagina anterioara.
2. Evidentierea. Dupa cum s-a dovedit in cadrul celor
invatate despre perceptie, formarea imaginilor perceptive
este favorizata, printre alti factori, i?ide ceea ce se numei?te
contrast. Astfel, cu textul se poate intra in interactiune i?iprin
sublinierea (evidentierea) ideilor importante, reducandu-se
materialul ce trebuie retinut i?i reactualizat. Rezulta 0
structura care pe langa posibilitatea retinerii cu mult mai
multa acuratete reprezinta i?i0 .,ancora" de care ulterior pot fi
legate alte informatii relevante. Pentru ca sublinierea sa
permita insa atingerea intr-adevar a unei eficiente superioare
este necesar sa fie respectate cateva reguli:
- decizia asupra caror idei sa fie subliniate se ia dupa
parcurgerea in intregime a textului (paragrafului);
- nu trebuie subliniata 0 cantitate foarte mare de text, in
acest caz rezultatul nefiind relevant;
- se utilizeaza semne sau culori diferite pentru sublinierea
diferitelorelemente ale textului.
3. intelegerea. Mai precis este yorba de verificarea
permanenta a gradului de intelegere a textului. Aceasta se
poate realiza de mai multe maniere, in functie de obii?nuintele
de invatare ale fiecaruia sau de natura textului: formularea de
intrebiiri, clarificarea
ideilor care pun probleme de
intelegere, rezumarea textului, realizarea de predictii in text
etc.

unor astfel de criterii are un caracter motivator, ceea ce

permite accentuarea eficientei obtinute.
5. Deprinderi de gandire criticii. Intelegerea nu este
intr-un fel decat inceputul invatarii, iar nu sfiiri?itul sau. A
gandi critic presupune a lua idei, a Ie examina implicatiile, a Ie
expune unui scepticism constructiv, a Ie pune in balanta cu
alte puncte de vedere, a construi argumente, a adopta decizii
etc. Mai mult, este yorba de posibilitatea de a aborda, po mind
de la cele oferite in cadrul lectiilor, in manu ale sau alte
materiale educationale, informatii noi in mod independent.
La un nivel inferior, prin gandire critica putem intelege i?i
numai capacitatea i?i disponibilitatea de a nu ramane la 0
receptare pasiva i?ila 0 reproducere la fel de pasiva a ideilor,
respectiv capacitatea i?idisponibilitatea de a interoga textele,
informatiile pe care Ie invatam. Putem sa ne punem in primul
rand intrebiiri de genul:
- Care este semnificatia acestor idei?
- Pot sa construiesc exemple pentru ilustrarea lor?
- Am mai intalnit idei ase~anatoare? Ce idei?
- Pot aplica cunoi?tintele? In ce context?
- Ce consecinte detenilina aceste idei in raport cu ceea ce
i?tiamanterior? etc.
6. Managementul timpuJui de studiu. Pentru a ajunge
sa avem intr-adevar eficienta in procesul invatarii aceasta
trebuie sa aibii un caracter sistematic, iar un astfel de caracter
presupune 0 utilizare eficienta a intervale lor de timp pe care
Ie-am identificat ca permitandu-ne a obtine cea mai mare
eficien!a.
Stabilirea independenta
a scopurilor de invatare,
planificarea timpului de studiu, eliminarea factorilor de

4. Monitorizarea
invatarii.ceInvatarea
este 0 activitate
di~tr~gere, aa?optarea.u~or
de yrelucrare
i?iII
complexa
care pe masura
este exersata
permite
aSlmIlare
mformatlel, 0 str~teg.ii
atItudmepot~i~i~e
cntIca fata
de ceea ce
constituirea unor deprinderi de monitorizare a invatarii,
invatam i?i, de ce nu, autorecompensarea ne vor permite sa
altfel spus contribuie la identificarea unor criterii personale a
realizam ceea ce ne intereseaza: asimilarea rapida, temeinica
caror realizare semnifica incheierea procesului. Identificarea
i?icritica a ceea ce trebuie sa invatam.
Aplicape: Analizati-va propriul proces de invatare prin prisma acestor deprinderi. In ce masura aveti astfel de deprinderi? Ce ar
trebui sa faceti pentru a Ie forma, in masura in care nu sunt prezente, sau cum Ie puteti perfectiona?

~PLICATn
1. Analizati urmatorul fragment de text: "Deprinderile ocupa ill
sistemul psihic uman un loc masiv, dar detin 0 pozitie
subordonata" (P.Popescu-Neveanu).

parcurse in instalarea sa. Identificati, de asemenea, factorii care au

facilitat aceasta instalare.

2. Analizati interactiunea deprinderilor cu procesele cognitive.

6. Realizati 0 analiza comparativa intre deprinderi, pe de 0 parte,

obi~nuinle~ipriceperi, pe de alta parte.

3. Analizati locul ~irolul deprinderilor in structura activitatii.

7. Analizali interacliunea deprinderilor cu procesele reglatorii.

4. Elaborati continutul etapelor necesare formarii unei deprinderi

(spre exemplu, unanumitjoc).

8. Analizati interacliunile deprinderilor cu fenomenele psihice.

5. in structura personalitatii majoritiitii dintre noi exista ~i

obi~nuinte negative. Identificati in propria voastra conduita 0
astfel de obi~nuinta ~i incercati sa puneti in evidenta fazele

Automat = ceea ce se face, se executa aparent de la sine sau, eel putin

tara un controlcon~tientexplicit;
Condi{ie

= fapt, imprejurare de care depinde aparipa unui fenomen

sau care influenleaza desfii~urarea unui fenomen;

imprejuriirileillcare serealizeaziiun fenomen;
lnterac{iune = forma de legaturii a obiectelor, a fenomenelor etc.,
manifestata printr-o condiponare sau 'acpune cauzalii
reciproca;
Maturizare '= serie de transforman care permit atingerea de catre un

9. Scrieli un cuvant folosind mana cu care obi~nuili sa faceti acest

lucru. Dupa ce ati inregistrat timpul, realizati acela~i lucru cu
cealalta mana, inregistrand, de asemenea, timpul. Explicati
diferenlele aparute.

organism a maturitiipi, respectiv momentul in care se

epuizeazii potenlialul de cre~tere;se utilizeaza ~iin sensul
de maturizarepsihologica,respectiv procesul de constituire
progresiviiapersonalitiipiadulte;
Perfec{ionare = imbunatiilirecalitativa;
Prediclie = anticipare,estimare a ceeace urmeaziisa se illtample;
Proactiv = ceea ce acponeazii, se apliciiasupra a ceva ce urmeazii sa
se realizeze;
Retroactiv = ceea ce acponeazii,se apliciiasupra a ceva ce s-a realizat,
s-a format illtrecut.

14

60

TIPURI DE ITEMI 4
Itemi subiectivi
: reprezinta raspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~i ordonate cu
ajutorul unor cerillt~, indicii, sugestiietc.
1. Caracterizati
atentia volun~ra
~i atentia postvoluntarii,
evidentiind interactiunile
dintre
aces tea.

Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortului mental ce genereaza - este yorba de

selectivitatea reflectiirii, bazatii pe reflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, dar un eseu semlapoi dirijat voluntar, prin intermediul cuvantului. Ea se define~te ca fenomenul psihic de structurat,
orientare selectiva ~ide concentrare a energiei psihonervoase, in vederea desra~uriirii optime
cerintele care
determina
a a~tivitatilor psihice.
In plan subiectiv, atentia este resimtitii ca 0 stare de incordare ce se observa din structurarea
manifestarile, din indicii comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupra
raspunsului
obiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei respiratiilor etc.
lasand totu~i
Fenomenul acesta nu are un continut informational spe~ific ~inici un produs propriu, fapt suficiente
pentru care atentia este inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~i chiar
grade
de
printre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se des~oara in mai multe etape: orientarea
libertate care,
neselectiva - a~teptare, atitudine pregiititoare, atentie focalizatii.
in masura in
Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai multor criterii, dintre care cel care se uzeaza
mai important se refera la mecanismul ~i dezvoltarea sa. Se disting astfel 0 atentie
de ele, vor
involuntara (neintentionatii, spontana, declan~ata de stimuli extemi ~i de stimuli intemi), 0
permite evaatentie voluntara ~i 0 atentie postvoluntara.
luarea nu nuAtentia voluntara este forma superioara a atentiei, decl~atii intentionat, care se realizeaza
mal
a cuno~cu efort voluntar ~i este autoreglatii con~tient. Ea este superioarii atentiei involuntare prin
tintelor
detimecanismele sale de producere ~iprin efectele ei in activitatea omului. Un rol important, in
nute,
ci
~i
a cadecla~area ei, revine mecanismelor verbale prin care se ia decizia de a fi atent, se stimuleaza
~i se focalizeaza atentia. In masura in care presupune efort voluntar, ea este lirnitatii in timp pacitatii de a
utiliza
in(pana in momentul aparitiei oboselii), fiind facilitata de factori precum: stabilirea cu claritate
formatia de tip
a scopului, a semnificatiei actiunii, crearea unei ambiante favorabile activitiitii, structurarea
psihologic in
buna a activitiitii ~idelimitarea etapelor care cer 0 atentie mai mare etc.
Atentia postvoluntara reprezinta un nivel superior de manifestare a atentiei care rezultii contexte reladin utilizarea repetatii a atentiei voluntare care se transforma in deprinderea de a fi atent, tivnoi;
deoarece exersarea mai indelungatii intr-un anumit domeniu de activitate duce la
automatizare, la reducerea treptata a efortului pentru concentrare ~istabilitate.
Atentia voluntara stii prin urmare la baza atentiei postvoluntare (aceasta rezultii din
automati~area atentiei voluntare), rara sa fie yorba insa de 0 trecere integrala la aceastii
forma. In realitate, in desra~urarea diferitelor activitiiti, cele doua forme sunt
complementare.

2. Pornind
de la
Limbajul este definit ca activitatea de comunicare interumana prin intermediullimbii ~ia - potrivit
forcaracterizarea
altor sisteme de semne ~i simboluri. Comunicarea este procesul de transmitere a mularii,
este
succinta a lim- informatiilor, limba fiind suportul ~i instrumentul comunicarii. Ea este un sistem de semne
yorba, de asemenea, de un
bajului, precizati ~ireguli logico-gramaticaleelaborat social-istoric, care serve~te cainstrument de codificare
semllegatura acestuia ~i transmitere a informatiei in procesul real al comunicarii. Forma de baza, naturala ~i eseu
concretii
a
limbajului
este
vorbirea
(limbajul
oral),
de~i
la
fel
de
bine
se
poate
vorbi
de
un
structurat.
cu gandirea.
limbaj non-verbal.
Limbajul, in contextul existentei umane, indepline~te functii specifice precum: de,
comunicare, de cunoa~tere, simbolica de reprezentare, expresiva sau afectiva , persuasiva
sau de convingere, de reglare sau de determinare, ludicii sau de joc, dialecticii sau de
formulare ~i rezolvare a contradictiilor sau a conflictelor problematice, de detensionare
nervoasii, pragmatica etc.
Limbajul se afla in stransii interdependentii cu celelalte fenomene ~iprocese psihice, dar,
in special, eu gandirea, cu procesele intelectuale ~i cu cele motorii. Astfel, intelegerea
cuvintelor contureaza clar imaginea perceptiva ~i antreneaza memoria semantica,
reprezentiirile ~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezentarile, prin verbalizare, dobandesc
seffinificatie. Limbajul are un rol important in formarea gandirii ~i in procesul de
socializare, ~i anume, in evolutia sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce
poate conduce la eliminarea elementelor afective, personalizate, individuale. Astfel, l~
inceput, cuvintele nu spun nimic copilului, sunt simple sonoritati. Asociindu-Ie mereu cu
acele~i obiecte sau fiinte, ele directioneazii atentia ~iinlesnesc operatiile gandirii: analiza,
sinteza, comparatia. Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare a semnificatiilor.
Semnificatiile unui cuvant sunt in functie de experienta individului, ele sunt corelate cu
-cele ale societatii, vocabularul condensand experienta milenara a societiitii. Limbajul
obliga la rationalizarea ~i socializarea gandirii, ciici pentru a ne face intele~i trebuie sa
eliminam ceea ce este prea individual, personal, afectiv, exprimarea trebuindsa fie clara ~i
precisa (un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poate fumiza). Progresul
invatiirii limbajului se realizeaza concornitent cu progresul gandirii, caci comunicand,
incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam noua i~ine intelesurile, eliminam
neclaritatile. Se poate astfel aprecia ca intre limbaj ~i gandire exista un raport de unitate ~i
interconditionaie.

Structura ~i dezvoltarea
personalita!ii
15. Personalitatea

15.1 Personalitatea ca slslem

15.2 Modele de personalitate

16. Individ. Persoana. Personalitate*

16.1 Individ. Persoana. Personalitate
16.2 Con~tiinta ca nucleu al personalitatii
16.3 Diferente in manifestarea personalitatii *

17. Te~p~raDlentul
1,,7.1Latura- dinamico-energetica a personalitatii
17.2 Tipologii temperamentale

18. Aptitudinile
18.1 Latura instrumental-operationala a personalitatii
18.2 Clasificarea aptitudinilor
18.3 Inteligerita ca aptitudine generalii

19. Caracterul
19.1 Latura relational-valorica a personalitatii
19.2 Structura caracterului
19.3 Rolul caracter,ului in structura personalitatii

20. Creativitatea
20.1 Conceptul de -crea1iy!!ate
20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitatii

21. Etape in dezvoltarea petsonalitatii*

21.1
21.2
21.3
. 21.4
21.5
21.6
21.7

Principiul dezvoltarii in psihologie

Varstele mici (3-10/11ani)
Preadolescenta (10/11-14/15 ani)
Adolescenta (14/15-18/19 ani)
Tineretea (18/19-30 ani)
Maturitatea (30-55/6() ani)
Batranetea (55/60

Tipuri de iteDli 5

w...)

--

..

15. PERSONALITATEA

15.1 Personalitatea ca sistem

mediului-In care traie~te.
In calitate de obiect de studiu psihologic, personalitatea

trebuie pusa in legatura cu ansamblul sistemului psihic

uman, tara insa sa se identifice cu acesta. Astfel, in timp ce

Se poate constata de altfel cu destul de mare u~urinta ca

de~i exista numeroase asemanari intre indivizii umani, ceea ce ii
face sa apartina acelea~i specii, fiecare dintre noi are un mod
propriu de a actiona, de a reaction a, de a se raporta la ceilalti etc.
Este evident, de asemenea, ca modul particular in care fiecare se
insereaza in spatiul social nu tine doar de un anumit proces sau
fenomen psihic, ci de intreaga fiinta a celui in cauza, avand ca
atare un caracter sintetic. Un astfel de caracter arata simultan
ca ceea ce se poate numi personalitate nu este un alt proces sau
fen omen psihic sau rezultatul insumarii tuturor acestora, ci tine
de function area ca intreg a fiintei umane. Simultan trebuie
atunci sa se vorbeasca de un caracter stabil dar, de asemenea';
flexibil al personalitatii, in masura in care se pastreaza 0 anume
constanta a reactiilor, rara ca aceasta sa impiedice fiinta umana
sa se adapteze la modificarile din mediu.
Aceste caracteristici ale fiintei umane considerata ca

15
,I
1.1 .

lintreg

in manifestarile

iafirmam

sale comp;rtamentale

ne permit sa

un caracter

sistemic al personalitatii, respectiv

reprezinta un sistem bio-psiho-socio-

personalitatea
cultural:
dimensiunea biologicii este relativa la potentialul uman
nativ, la ereditatea fiecarei fiinte umane;
dimensiunea socio-culturala. este un produs al
procesului de socializare, respectiv interventia mediului
socio-cultural asupra potentialului ereditar disponibil;
dimensiunea psihologica se constituie in zona de
intersectie a nativului cu dobanditul, pe masura
constituirii sale, personalitatea dobiindind autonomie ~i
capacitate de autoevolutie.

Personalitatea se identifica astfel cu subiectul uman

concret considerat in trasaturile sale definitorii, anume ca

subiect al actiunii. cunoasterii si valorizarii orooriei fiinte si a

r

sistemul psihic uman da seama de toate manifestarile

psihocomportamentale, inclusiv cele cu caracter accidental sau
trecator, personalitatea,
in cali tate de element stabil al
conduitei, poate fi abordata printr-un set de factori (numiti de
G. Kelly "constructe personale") ce au ca trasaturi definitorii:
caracterul integrator, sintetic in raport cu celelalte
procese ~ifunctii psihice;
caracterul stabil, relevat de manifestarea constanta in
conduita;
.
caracterul sistemic, in sensul ca implica fiinta umana
concreta in ansamblul sau ~i nu numai intr-un anumit
raport concret;
caracterul adaptativ, in sensul ca ace~ti factori nu sunt
absolut rigizi, ci sub actiunea constanta a anumitor
factori pot cunoa~te restructurari;
caracterul definitoriu, in sensul ca permit evaluarea
globala a unei fiinte umane concrete.
o analiza a limbajului comun va arata insa destul de
repede ca termenul de personalitate nu este singurul termen
utilizat pentru a desemna fiinta umana in integralitatea ei. Sunt
astfel utilizati in acela~i scop ~i termeni precum: individ,
individualitate ~ipersoanii. Desigur, din punctul de vedere al
psihologiei ca ~tiinta, este necesara delimitarea precisa a
semnificatiilor
aces tor termeni. In acest sens se pot face
urmatoarele diferentieri:
termenul de "individ" desemneaza 0 fiinta vegetal a sau
animala considerata ca unitate distincta a speciei din
care face parte, deci individ este orice organism,
inclusiv omul;
termenul de "individualitate" desemneaza ansamblul
particularitatilor proprii unui individ care il deosebesc
de ceilalti indivizi.
termenul de "persoana", cu 0 bogata istorie in ordinea
gandirii occidentale, desemneaza numai natura umana
in ceea ce are aceasta specific ~i nu include aspecte
concrete legate de varsta, ocupatie etc., termenul fiind
utilizat mai cu seama intr-o ordine statistica ("Cate
persoane lipsesc astazi de la ~coala?").
Date fiind aceste limitari ale termenilor care in limbajul
comun sunt utilizati ca echivalenti cu cel de personalitate,
psihologia in calitate de ~tiinta il utilizeaza pe acesta, existand
numeroase definitii ale termenului de personalitate.

Personalitatea
reprezinta sistemul insu~irilor stabile ~i specifice unei fiinte umane concrete care i~i pun
amprenta decisiv asupra manifestarilor psihocomportamentale
ale acesteia.

"

Definitii ale personalitatii:

"Personalitatea reprezintii imbinarea non-repetitivii a
insu~irilor psihice care caracterizeazii mai pregnant ~i cu un mai
mare grad de stabilitate omul concret ~i modalitiitile sale de
conduitii" (AI.Ro~ca(red.), Psihologia generalii, Editura Didacticii
~iPedagogicii, 1976,p. 466).
"Personalitatea este organizareadinamicii
in cadrul
individului a acelor sisteme psihofizice care determinii gandirea ~i
comportamentul siiu caracteristic" (G. W. Allport, Structura #
dezvoltarea personalitiipi, Bucure~ti, Editura Didacticii ~i
Pedagogicii, 1981,p. 40).
"Personalitatea este in esentii elementul stabil al conduitei
unei persoane, modul siiu obi~nuitde a fi, ceea ce 0 diferentiazii de
altele" (N. Sillamy, Dictionnaire de psychologie, Paris, Larousse,
1%5;p.216).

S.L. Rubinstein aratii cii "Fiecare persoanii este un subiect

in sensul "Eu-ului", dar notiunea de persoanii, in contextul
psihologiei, nu poate fi redusii la notiunea de subiect in acest sens
specific, ingust", deoarece continutul psihic al persoanei nu este
epuizat de motivele activitiitii con~tiente,el incluzand ~itendintele
involuntare. Trebuie subliniat faptul cii eul este doar nueleul
personalitatii, Constantin Riidulescu-Motru sesizand foarte bine
distinctia dintre eu ~i persoanii/personalitate: "Personalitatea se
cristalizeazii in jurul Eului, dar in structura sa in afarii de Eu se
cuprind ~ialte elemente suflete~ti.Eul este liciirireade fulgere care
dezvaluie incotro merge anticiparea sufletului. Personalitatea este
ma~inaria solida care mijloce~terealizarea anticipatiei. Eul traie~te
in clipita actualitiitii, personalitatea in durata trecutului. Unul este
momentul, celalalt vectorul fortei".

15.2 Modele de personalitate

Studiul personalitatii umane, data fiind eomplexitatea
aeesteia, se dovede~te una dintre temele ce poate fi abordata sub
o multitudine de aspeete, a~a inciit, in urma eereetarilor
intreprinse, au fost construite mai multe modele ale sale:
1. Modelul psibanalitic: constituie cel mai vechi dintre
modele Ie personalitatii, fiind datorat parintelui psihanalizei,
anume Sigmund Freud. Acesta, avfmd 0 bogata experienta
clinica, a constatat ca psihicul uman are 0 organizare
nivelara, respectiv incon~tient, precon~tient ~i con~tient.
lncon~tientul
reprezinta nivelul eel mai profund al
psihicului nostru, cel care nu ne este accesibil direct, sediu al
instinctelor sexuale, al agresivitatii, al dorintelor ~i actelor
refulate ete. Precon~tientul este sediul in primul rand al
deprinderilor, dar ~i al informatiilor care de~i nu sunt
con~tiente la un moment dat, pot fi aetualizate in functie de
necesitatile subiectului uman concret (actioneaza de
asemenea ca 0 instanta de "cenzura",perrnitand
accesulin
con~tiinta doar a acelor produse ale incon~tientului care sunt
acceptabiJe
pentru aceasta).
Con~tientul,
suprafata
psihicului nostru, este constituit dintr-un flux continuu de
informatii ~i trairi emotionale, detinand un rol important in

COl.~delll

Id

}'

(Siner

Raymond

Psiholog american contemporan, deosebit de prolific (peste

400 de carti ~i 500 de articole), studiaza cu precadere
personalitatea (infiinteaza la Universitatea din Illinois, dupa
cel de-al doilea riizboi mondial, un laborator dedicat
cercetarii acesteia), dar, de asemenea, aptitudinile ~i in
special inteligenta. Printre lucdirile sale importante se pot
aminti Personality: A systematic, theoretical, and factual
study (1950), Abilities: Their structure, growth. and action
(1971), The inheritance of personality and ability: Research
methods and findings (1982), Intelligence: Its structure,
-growth. and action (1987) etc.

B. CATTELL

(n.1905)

4. Modelul constitutional: tipologia constitutionala

pleaca de la anumite paralelisme descoperite in
cadrul experientei psihice intre constitutia corporalii
a unei persoane ~i manifestarile de ordin psihic. Cea
mai cunoscuta tipologie constitutionalii este cea a lui
E. Kretschmer, care diferentiaza trei tipuri: picnic
(siluetii de statura mijlocie, exces ponderal, fata
plinii, miiini ~i picioare scurte etc.), astenic (corpul
alungit ~i slab, greutate inferioarii celei normale,
sistem osteo-muscular firav etc.) ~i atletic (bine
proportionat fizic, cu toracele ~i musculatura bine
dezvoltate) ...

modul specific de a fi al fiintei umane. Acestui model care

distinge trei niveluri ale psihicului uman, Freud ii va suprapune
mai tarziu diferentierea a trei instante ale psihismului uman
(Sine, Eu, Supraeu), fiecare avand un rol specific.
2. Modelul trisiturilor:
0 cercetare a existentei umane
concrete pune in evidenta ca in pofida situatiilor diverse in
care individul uman concret este implicat, existii 0 anumitii
constanta a actelor, actiunilor, reactiilor etc. acestuia, astfel
inciit se poate vorbi de un caracter unitar. In acest context,
constantele observate pot fi interpretate ca trasaturi psihice,
personalitatea impunandu-se ca 0 "constelatie de triisiituri"
(P. Guilford). Prin urmare, intr-o astfel de perspectiva
observationala, trasaturile
psihice puse in evidenta se
dovedesc a da seama de particularitatile
sau insu~irile
relativ stabile ale unei persoane (coreet, sincer, emotiv
etc.), avand un caracter descriptiv ~i 0 valoare explicativii.
Gruparea lor la anumite niveluri de generalitate permite
schitarea unor tipuri psihologice, una dintre cele mai
cunoscute teorii a tipurilor fiind cea constitution ala.
Din punct de vedere strict psihologic, 0 importanta mai
mare 0 are teoria lui G. Allport, potrivit caruia la fiecare
individ pot fi puse in evidenta 1-2 trasaturi
cardinale
(dominante ~i determinante in raport cu celelalte), 10-15
trasaturi
principale
(caracteristice)
~i 0 multitudine
indeterminata de trasaturi secundare.
3. Modelul factorial: psihologia este 0 ~tiintii in cadrul ciireia
aspectele de ordin calitativ se imbina cu cele de ordin cantitativ.
Dacii'in cazul modelului triisiiturilor aspectele calitative sunt
dominante, adoptarea unui punct de vedere predominant
cantitativ, cel putin la baza, va porni de la luarea in ca1cul a
rezultatelor obtinute la teste, notiiri etc. Un demers de acest gen
va reduce diversitatea manifestiirilor psihocomportamentale la
anumiti factori comuni, specifici. Cel mai cunoscut model
factorial, rezultat in urma apliciirii metodei statistice nurnite
analizii factorialii, este cel apaqiniind psihologului american
Raymond B. Cattell. Acesta a identificat 16 factori ai
personalitiitii care, corelati, permit furnizarea unui profil al
personalitiitii fiecarui om. Pentru evaluarea acestor factori el a
elaborat un test de evaluare in cadrul ciiruia fiecare factor este
evaluatprintr-unnumiirde 10-13 itemi.

Picnic

Astenic

Atletie

'--"'"

15

WiTESTUL

..

DE PERSONALITATE 16PF

Din multitudinea de insu~iri prin care poate fi circumscrisa personalitate~, Raymond B. Cattell a selectat 16 factori stabili
~i semnificativi, capabili sa explice comportamentul indivizilor. Ace~ti factori, numi!i factori de origine sau intemi, au fost
corela!i cu mai multi factori de suprafa!a sau extemi. Factorii de suprafa!a au fost dispu~i la extremele unei scale cu 11 niveluri pe

.'

care
men!ioneaza
gradul
de dezvoltare foarte
a fiecarei
insu~iri.
Consemnarea
rezultatelorcatob!inute
aplicarea
testului (numit
16PF)seschi!eaza
un profil
de personaJitate
util atat
din punct
de vedere psihologic,
~ipentruprin
orientarea
profesionala.
'"
Fi~a de consemnare a rezultatelor in urma aplicarii testului 16PF
Factorul
Note
Note
Notescazute
Etalon in 11c1ase
Noteridicate
brute standard
o

A
I

B
!

C
E
F
i

(_

H
I

9 10

Deschis,cald,cooperant,
abordabil(ciclotimic)
Inteligentavie,giindire
abstractii
Stabilitateemotionala
putemica,calm(E~putemic)
Caracterputemic,agresiv,
autoritar,inciipatiinat
Impulsiv,entuziast,voios,
jovial
Con~tiincios,
perseverent,
serios(supraeuputemic)
Aventuros,intreprinziitor,
sociabil,spontan
Tandru,sensibil,dependent
afectiv

Increzator,cooperant

Neincrezator,suspicios,
biinuitor,incapatiinat
Imaginativ,boem,libertin,
visator
Fin,perspicace,lucid,
cunoscatoral societatii

Rezervat,deta~at,critic,rece
(schizotimic)
Putininteligent,giindire
concreta
StabilitateemotionaHi
scazuta
(cu Eo'slab)
Modest,respectuos,
conciliant,supus/docil
Moderat,prudent,taciturn,
putincomunicativ
Indiferent,oportun
(slabiciunea supraeului)
Timid,timorat,suspicios,
banuitor
Putemic~irealist,calculat,
satisIacutde sine

Practic,con~tiincios,
ceremonial
Direct,naiv,sentimental,
natural

I,

'M
N

...

senin,optimist
Calm,increziitor
in sine,
Conservator,
stabil,respect

decu]pabilitate
Anxios,depresiv,
sentiment
Inovator,
liberal,spiritcritic,

,',

Q]

Q2

pentrutraditie
Dependent
de grup,fidel
grupului
Necontrolat,impulsiv,
instinctiv,neglijent
Destins,calm,lini~tit,
non~alant

radicalism
Suficient
sie~i,independent,
resursepersonate
Controlat,prudent,vanitos,
demn
Tensionat,frustrat,surmenat

,1" l' 5

Q3
Q4
'""

Aplicatie: Utiliza!i fi~a de consemnare a rezultatelor prezentata mai sus pentru a va autoevalua
Discutati cucolegii vo~trijuste!ea autoaprecierii pe care ati realizat-o.

propria personalitate.

~PLlCATII
,

1. Elaboraii un text de 10 rfmduri ( 1 rand) in care sa utilizaii in sens

psihologic urmatorii termeni: personalitate,
trasaturi de

pe:sonalitate,

sistem.

2. Concepeii un afi~ publicitar al earui obiect sa fie propria

personalitate. Expuneii afi~eleobiinute ~iincercaii sa decideii pe
de 0 parte care dintre afi~e reu~e~tesa promoveze cel mai bine
personalitatea in cauza, iar pe de aha parte care dintre ele denota
ceamai buna cunoa~terede sine.
,.~.-

3. Analizaii conduita unuia dintre colegii vo~tri~iincercaii sapuneii

in evidenia trei trasaturi care credeli ca i~ipun, mai mult sau mai
pulin, amprenta asupra intregii sale conduite.
4. Concepeii un chestionar prin care sii incercaii
semnificaiiile acordate termenului de personalitate
colegii vo~tri care nu au studiat inca psihologia.
conc1uziile desprinse in cadrul clasei, subliniind
diferenlele in rap0l1cu semnificalia strict psihologica.

;'

'.

marcante avfmd tendinta de a se reproduce; 2. Psihismul

= metoda de tratament al tulburiirilor psihice care se

. flftNll.IIII.I,
bazeaza pe investigaiia psihologica de adancime.

primare, supuse principiului pliicerii), Sitpraeul (totalitatea

uman
are trei
instanie:
Sinele (totalitat6a
impulsurilor"
interdictiilor
morale
interiorizate)
~i Eul (functia
sa este-

- Psihana/izji

. Fondatorul
evenimente ei,
traumatice,
a stabilit
0 legaturii
Sigmundaparent
Freud,uitate,
observiind
efectele
unor

exteriQarii,
au dintreconflictele
Sine ~icon~tiintamonilii);3.
DaciiEul
aceea
de asrezolva
intre impulsii ~i realitatea

intre acestea
~isimptomelernanifestate,conchizand
asupra
existentei
incon~tientului.Marile
principii ale teoriei
sale,
I

I'

suprime excitatiile nepliicute (principiul placerii), dar

lUIPeaexterioarii
impune anumiteJ.conditii,
de care trcbuie
de altfel continuuremaniatii,sunt:
Orice conduitiitinde
sii
sii se tina seama (principiul realitii~i), experientele

."

sa aflaii
de catre
Discutaii
mai ales

-,-

.. ".

I
I

nu reu~e~te
sau
sau siiii0asigure
adaptare
satisfacerea
satisIaciitoarea
trebuintelor,apar
sUbiectu.luila
tulburiiri
mediul' IJ1
~

psihosomatice, delicventii etc: Progresiv psihanaliza a,

devcnit
mai mult
decat regresiune,
0 terapeuticii,
anume 0tulburiiri
~tiinta 1
ale conduitei
precum:
nevroza,
explicativiia comportamentuluiuman..

65 ..)

B. INDIVID. PERSOANA. PERSONALITATE*

&.1Individ. Petsoani. Personalitate
S-a putut observa in capitolul precedent, la un nivel
general, care este semnificatia acestor termeni. Revenind
asupra acelor semnificatii, a fost amintit in primul rand cel de
divid, subliniindu-se in cawl acestuia ca este yorba despre
caracterul indivizibil, unitar al unei entitiifi, rara ca acest
tennen-sa aiba 0 utilizare strict umana. Spre deosebire de lumea
anorganica, viata presupune 0 transformare permanenta, 0
succesiune de procese prin care se realizeaza schimburi
~ateriale ~i informationale intre 0 anumita fiinta vie, oricare ar
fi aceea, ~i exterioritatea sa. Pentru ca aceste schimburi sa se
realizeze ~i pentru a se putea vorbi despre 0 fiinta vie este
necesar sa existe 0 organizare, o'functionare sub modalitatea
unui organism. Evident, din aceasta perspectiva, omul se na~te
ca organism (entitate biologica), ins~i aceasta calitate
impunand integrarea nivelului fizic ~i chimic. Din aceasta
perspectiva insa nimic nu deta~eaza omul de oricare alta fiinta
vie, 0 aceea~i situatie fiind de afirmat in cawl reprezentantilor
oricarei specii.
In masura in care oricare organism este un individ, un
reprezentant al unei spec ii, iar, dupa aceea, prin prisma modului
particular in care sehimburile se realizeaza la nivelul fiecarui
individ, evolutia temporala, existenta oriciirui individ este
distincta, specifica potrivit cu conditiile particulare de
micromediu ~i evenimente traite. Aceasta inseamna, eu alte
cuvinte, ca oricare individ are 0 anurnitaindividualitate
data de
evolutia sa specifica in cali tate de organism. Oricare organism
nu este atunei doar 0 "copie", un exemplar al unui anumit tip, ci
are un caracter unic. Aceasta unicitate a vietii intr-un sens
restrans, la nivelul individului particular, revine, de asemenea,
nu nurnai fiintei umane, ci fiecarei vietiiti in masura in care
evenimentele existentei sale sunt distincte. Organismele, ca
sisteme deschise, realizeaza
in permanenta
schimburi
substantiale ~i energetice cu mediul exterior, existenta fiind 0
continua reechilibrare. Se asigura astfel, pe de 0 parte,
conservarea structurii generale a corpului, a structurii sale
morfo-functionale, iar pe de alta parte, reinnoirea continua a
elementelor constitutive organismului. Se mentine astfel
caracterul de individ al acelei fiinte vii, aceasta mentinere
realizandu-se insa variat in functie de particularitatile morfofunctionale. Cu alte cuvinte, individul se mentine ca individ.
datoritii individualitatii sale.
Toate acestea nu sunt insa decat necesare, dar nu ~i
suficiente. Pe liinga schimburile en~rgetice ~i substantiale,
asigurarea existentei organismului in raporturile sale complexe
~i extrem de variate cu mediul presupune ~i schimburi

informationale. Reglarea functionarii organismului in raport cu

cerintele mediului extern, dar ~iin ceea ce prive~te subsistemele
sale, nu se poate realiza rara un schimb permanent de
informatie. Este yorba atunci de un alt nivel al existentei, care la
o complexitate superioara poarta numele de psibic. Caracterul
de unicitate al oricarei fiinte vii, in lurnea animala, este asigurat
de acest nivel, celelalte niveluri integrate sub forma unui
organism fiind reglate in functie de aspectele informationale.
De altfel, ca rewltat al specializarii ~idiferentierii, in filogeneza
s-au constituit
subsisteme
distincte pentru realizarea
schimbului de sub stante ~i energie, pe de 0 parte, iar pe de alta
parte pentru operarea cu informatia (in primul rand sistemul
nervos). Acesta din urma a dobandit progresiv sarcina integrarii
~i reglarii tuturor functiilor organismului, iar prin aceasta
sarcina asigurarii unitatii ~iunicitatii fiintelor vii in cauza.
Complexitatea acestei dimensiuni informationale a
organismelor vii este insa de 0 diversitate extrema. Pornind de
la cele mai simple organisme ~i urcand pe scara complexitatii,
ceea ce constituie diferenta fundamentala intre diferitele
niveluri de dezvoltare se refera chiar la capacitatile de operare
informationala. Evident, aceasta complexitate este extrema in
cawl fiin,tei umane, pentru desemnarea acesteia utilizandu-se
termenul de persoana. Termenul de persoana desemneaza
numai natura umana ~i intrucat numai oamenii sunt persoane,
termenul de persoana implicii ideea potrivit careia omul
indepline~te anumite roluri ~i statusuri sociale. Mai mult,
pentru a sublinia diferenta fundamentala existenta intre natura
umana ~i oricare alta fiinta vie, chiar avand un psihic dezvoltat,
comparativ cu nivelurile inferioare, natura umana este gandita
ca personalitate. In cazul omului, personalitatea este cea care
permite mentinerea unitatii ~i unieitatii individuale de 0
maniera radical diferita de cea a oriciirei alte fiinte vii.

16

Nici chiar in cazul gemenilor, de~i exterioritatea poate determina,

eel putin la nivelul simtu1ui comun, 0 asemenea aparenta, nu poate
fi vorba despre 0 identitate care sa nu lase loc unui indiyid. unei
individualirati ~i unei personalitiiti distincte.

1&.2Con,tiinta ea nueleu al personalititii

Nu yom reveni in eadrul acestui capitol asupra celor
precizate in raport cu personalitatea
in capitolul anterior.
De asemenea, de 0 anumita maniera (prin teoria freudiana)
s-a pus deja ~i problema
con~tiintei. Corelarea acestor
doua problematic! se poate realiza ins a chiar de 0 maniera
mai tran~anta,
adesea
afirmandu-se
ca specificul
psibicului uman este aparitia
con~tiintei. Aici trebuie
insa realizata 0 diferenta, respectiv aceea intre 0 con~tiinta
primitiva, implicita ~i nediferentiata
(prezenta de altfel
~i la animalele
superioare),
~i con~tiinta
reflexiva
(con~tiinta de sine), abia aceasta specific umana.
Oprindu-ne in primul rand la nivelul con~tiintei
implicite, aceasta este doar con~tiintiide ceva (diferit de
propria mea existenta), 0 separare insa oarecum confuza a mea
de alte fiinte sau obiecte. Este yorba de prezenta.noastra intr-o
realitate distincta de noi, prezenta, unde ni se of era totalitatea
evenimentelor la care ~inoi participam.

..II

In cazul naturii umane aceasta con~tiinta implicita

este integrata unei forme superioare, anume con~tiinta
reflexiva.
Ea nu este insa prezenta la copilul mic,
presupunand dezvoltarea con.$tiinfei de sine, con~tiintei
unui eu care actioneaza intentionat, responsabilintr-un
sens
sau altul, simultan eu dezvoltarea gandirii abstracte. La
acest nivel nu mai este yorba de a trai simpla separare in
raport cu toate celelalte, ci, de asemenea, a ~ti ca aces tea sunt
d;st;ncte de mine pentru mine, eel care Ie consider.
Formarea efectiva a con~tiintei de sin'e'este preeedata de
formarea treptata a unei scheme corporale ~i a unei imagini a
propriului corp (con~tiinta propriului corp). Spre exemplu,
copilul mic ajunge sa se recunoasca in oglinda in jurul varstei de
2 ani, atunci cand incepe sa foloseasca pronurnele "eu", da~, de
asemenea, "al meu", "al tau", rara sa se mai refere la propria
persoana ca la alteineva). Aceasta inseamna simultan ca
recunoa~terea de sine este conditionata de cunoa~terea unor

11I.,---

persoane dinjur, in raport cu acestea ajungandu-se la propria

identificare, la propria delimitare de sine in raport cu toate
celelalte, avand de ~tire de aceasHi diferenta. Incepand cu
acest moment se deschide "calea" care ne conduce la a realiza
toate caracteristicile recunoscute naturii umane, integrate
acestea sub titlul de personalitate. Dadi a fi intr-adevar
con~tient presupune 0 trecere din planul actiunii in planul
verbal-logic,
prin urmare 0 restructurare, efectuarea de

1&.3

16

operatii, stabilirea de noi legaturi, to ate a~.estea presupun

planul notional, a~a incat se poate vorbi de con~tiinta reflexiva
doar pe masura ce acest plan se constituie. Formarea
con~tiintei te sine este un proces care se incheie in jurul
varstei de 14-15 ani, moment in care se declan~eaza ultima
etapa in constituirea personalitatii ca aspect integrator a tot
ceea ce este 0 anumita persoanii umanii, respectiv un individ
avand 0 individualitate unicii specific umanii.

Diferen,e in manifestarea personaliti,ii*

Triisiitura de personalitate, in sine, nu poate fi miisuratii direct,

astfel s-a recurs la evaluarea comportamentului persoanei
ajungandu-se sii se identifice personalitatea cu modelul de
comportament. Mielu Zlate (1987) atrage atentia cii modul de
caracterizare a personalitiitji doar prin triisiituri de personalitate
(sistemic) este insuficient, deoarece se pierde din vedere chiar
personalitatea, importante fiind nu atat insu~irile, ci modul
particular de integrare ~iutilizare comportamentalii a acestora.
Din punct de vedere functional, personalitatea nu mai este
un sistem, ci un mod de autoconstruire, construire in functie de
experientele de viatii, dar ~i in funqie de zestrea ereditarii ~i de
conditiile de mediu. Este de mentionat faptul cii mentalitiitile,
nivelul cultural - economic reprezintii atributele de formare a
personalitiitii
individului.
G.A. - Kelly, autorul teoriei
constructe/or, considera ca interpretiim, anticipiim ~iaqioniim in
functie de aceste constructe-idei, conceptii-convingeri, atitudinimentalitiiti. Personalitatea reprezintii un set unic de constructii cu
care interpretiim lumea, astfel fiecare om i~i construie~te 0
imagine despre sine potrivit acestor constructe. Constructele de
personalitate nu sunt doar un sistem inchis de caracterizare, de
evaluare a personalitiitii, ci ele se formeazii prin interactiune cu.
societatea.
Intrucat, in lectiile viitoare yom prezenta diferentele existente
intre cele trei laturi ale personalitati (temperament, aptitudini ~i
caracter), tema se va aborda dintr-o perspectivii diferitii, in care se
va incerca sii se val orifice informatii multiple dobandite prin
studiul psihologiei, dar ~ial altor discipline.
Cei mai multi dintre cergetiitori admit ipoteza potrivit ciireia
tliferentele individuale de comportament tin de diferentele
determinate genetic in organizarea creierului. Cercetiirile au
.
~onfirmat
stanga estenormalitatea
specializatii

dualitatii
emisfera~i
in analizii,cerebrale,
prelucrare astfel
secventiaUi
integrare categorialii a informatiei, in realizarea activitiitii
verbal semantice, in timp' ce emisfera dreapta opereazii prin
sintezii ~i globalizare, prelucreazii informatia despre relatiile
spatiale ~i realizeazii 0 activitate intuitivii de construire a
im~ginii. In conditii de normalitate, activitatea celor douii
emisfere este complementara, interactiva, unitara.
S-a constatat, la organele de simt perechi, cii unul dintre
componente (ochi, narii, ureche etc. ~i, deci, centrii corticali

corespunziitori dintr-o emisferii cerebralii) este mai putemic

sau dominant in raport cu celiilalt. Faptul cel mai cunoscut este
cel al mainilor la care dominanta, de regula, este mana dreaptii.
Cre~terea, maturizarea ~i dezvoltarea fiintei umane sunt
elemente stadiale ale formarii personalitatii, in fiecare etapii de
varstii existand aspecte specifice care 0 diferentiaza de celelalte
varste, aceste aspecte manifestandu-se diferit ~i la nivel de
personalitate (diferentele de personalitate implicate de vars!ii
vor fi studiate mai amiinuntit in cadrul capitolului urmator). In
dezvoltarea personalitiitii, I~i manifestii influenta trei categorii
de potente ereditare de natura anatomofiziologicii ~i anume:
particularitatile
analizatorilor, particularitatile
sistemului
nervos central ~iinstinctele.
De-a lungul vie!ii omului au loc diverse schimbiiri fizice,
psihice, sociale ~i culturale. Aceste transformiiri cunosc atat 0
curbii ascendentii, cat ~i0 curbii descendentii. Viteza de schimbare _
la cele doua extreme ale curbei este foarte mare, ea cre~te In primii
ani de via!ii ~i manifesta 0 involutie in ultimii ani de viatii.
Structura acestor schimbiiri este foarte inegalii pentru diferite
caracteristici, procese ~i insu~iri psihice. Astfel, in copilarie
dezvoltarea
inteligentei
~i a cuno~tin!elor influenteazii
dezvoltarea personalitiitii, in pubertate ~iadolescen!ii dezvoltarea
personalitiitii influen!eazii dezvoltarea inteligen!ei, iar in fazele
de involutie (in specialla perioada de biitranete), destructurarea
intelectualii influenteaza destructurarea afectiva care la randul ei
influen!eazii structurile de personalitate.
Fiirii indoiala,
diferen!ele,
manifestate
la nivelul
personalitiitii, determinii manifestarea noastrii unicii, originalii.
In absenta unei veritabile
cunoa~teri de sine procesul de
definire
a identitiitii
va
cunoa~te diferite distorsiuni
care nu vor permite realizarea tuturor posibilitiitilor
proprii. Diferente de acest gen
in manifestarea personalitiitii
constituie
una dintre
posibilitiitile de ilustrare a
acestui aspect al personalitiitii
noastre.

~PLlCATIl

h __

I. Constru1tlun text de 10 randuri ( 1 rand) In care sa corelati

semnificatia psihologica a urmatorilor termeni: personalitate,
con~tiin!a, individualitate.

2. Cautarea propriei identitati are adesea 0 doza "dorita" de

originalitate. Cautarea acesteia duce uneori la ceea ce se nume~te
"criza de originalitate". Incercati sa puneti in evidenta
manifestari tipice ale unei persoane aflate Intr-o astfel de criza.
3. Comentati urmatoarea afirmatie: "Personalitatea nu este data, ci

~,-

\!.

= imagine standard cu care se interpreteazii lumea;

concept introdus de G.A. Kelly.
Rol social = reprezintiiconduitaateptatiide la 0 persoaniia1cfu'eistatut
il cun~em (elev,profesor,directoretc.).
Schema corpora/a = experientiipecarefiecare0 are desprepropriulsau
corp, in ~
sau in stareimobiIa,intr-unanumit echihbru
Construct

ea se formeaza pe parcursul vietii, ea fiind unica ~ioriginala".

4. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Alegeti personaje
din istorie sau literatura ~i, apoi, identificati asemiinarile ~i
deosebirile dintre ele.
5. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati peperechi. Redactati 0 Iistacu
posibili factori care determina diferentele Intre oameni.
Argumentati raspunsurile voastre.

spatia-temporal~i in relatiile sale cu lumea,inconjuratoare.

Constituirea schemei corporale, integrnrea in campul
co~intei a corpului sau este experienta fundamentalii
datoritiicareia fiecarepersoaniise diferentiaziide semenulei
~iarein_permanentii
sentimentulde a fi ea ~i.
Statut social = situatia unci persoane intr-un grup social, incluzlind
drepturile~ indatoririlepersoanei(statusdeelev,de copiletc.).

67

7. TEMPERAMENTUL
7.1 Latura dinamico-energetici a personaliti,i
Observarea manifesfuilor psihocomportamentale proprii
sau,mai evident,ale ceIordinjurul nostru,ne perrnitecu destulde
mareu~urintasaponstatam diferen!ein ceea ce prive~tecantitatea
de energie de care se da dovada. Exista oameni agitati,
nerabdatori,care fac totul in graba sau dimpotriva,persoane care
se dovedesc retrase, lini~tite, calme. Aceste aspecte proprii
modului de a fi uman, diferite de la 0 persoana la alta, au atras
aten!ia inca din cele mai vechi timpuri, punandu-se problema
onstructieiunortipologii care sa permita explicareadiferen!elor,
dar simultan a asemiinarilorexistente. Este yorba de ceea ce se
nume~tetemperament, un termen care provine din limba latina
(verbul temperare, cu sensulde a amesteca).
Exemplele precizate mai sus ne permit sa afirmam cu
u~urin!a ca temperamentul constituie. cea mai expresivii
tura a personalitafii noastre, insu~irile temperamentale
punandu-~i amprenta asupra tuturor manifestarilor noastre
psihocomportamentale.lnsu~irile temperamentale se manifesta
pregnant in conduita inca de la na~tere~iraman constante de-a
lungul intregii vie!i, ceea ce inseamna ca temperamentul are
caracter innascut. Nu ne putem modifica sau forma
!emperamentul, dar sta in posibilitatea noastra de a ne controla
acele manifestari care nu ne sunt pe plac. Caracterul innascut al
temperamentului arata insa oricum ca nu se poate vorbi de 0
valorizare a insu~irilor temperamentale, deci de evaluarea
lorprin prisma unor distinctiiprecum cele de bine-rau,

dezirabil-indezirabil.
"Firea omului", dad este sa luiimin discu!ie expresia pe
care limba romana 0 de!ine pentru a desemna la nivelul
limbajului comun ceea ce din punct de vedere psihologic se
numei?te temperament, se dovede~te astfel de a fi de mare
importan!apentru cunoa~tereapersonalita!ii unui subiect uman,
in baza acestei cunoai?terifiind posibilii precizarea modului in
care persoana in cauzii ac!ioneazii.Temperamentul se refera, in
acest context, la aspectele Connale ale conduitei umane,
aspecte care se concretizeazii, a~acum yom vedea, prin prisma
celodalte laturi ale personalita!ii, anume cea instrumentaloperationala
(aptitudinile)
~i cea relational-valorica

I
~

(caracterul).

Datoritii caracterului innascut al insu~irilor

temperamentale, temperamentul suportii, intr-un fel sau altul,
influen!a dezvoltiirii progresive a personalitii!ii, a~a incat el
reprezinta cea mai general a ~i constanta caracteristica a
subiectului uman. Reprezentand un aspect formal al
personalitii!ii,el nu determina aptitudinile sau caracterul,
a~a incM in cadrul oricarui tip temperamental sunt posibili
subiec!iumani atat talenta!i cat ~icu capacitii!ireduse din punct
de vedere intelectual, caractere bune i?icaractere rele etc. Cu
toate acestea, cunoa~terea sa are relevanta mai ales in
orienta rea vocationala, deoarece poate favoriza sau
dimpotriviiformarea anumitor capacitii!i.

Temperamentul se poate defini drept latura dinamico-energetiea

struetureaza din punet de vedere formal eonduita umana.

a personalitapi,

eu earaeter innaseut, eare

7.2 Tipologii temperamentale

Incerciirile de clasificare a temperamentelor au fost
foarte numeroase, prima dintre ele fiind de plasat in secolul
V Le.n., anume cea a doctorului Hipocrat din Kos, care in
baza inregistrarii faptelor de conduita a ajuns la concluzia ca
acestea sunt determinate de patru "umori'~ prezente in
organism (sangele, limfa, bila neagra ~i bila galbena).
Tipurile temperamentale diferen!iate de Hipocrat, chiar daca
fundamentele teoriei sale nu mai au astiizi nici un fel de

relevan!a, au rezistat de-a lungul timpului, clasificarile

uzuale delimitand in continuare, eel mai adesea, patru tipuri
temperamentale:
coleric, sangvinie,
flegmatic
~i
melaneolie.
Progresiv, pe baza prime lor delimitiiri realizate de
medicul grec, au fost realizate noi cercetari iobserva!ii, care
au permis schi!area portretelor proprii celor patru tipuri
temperamentale:

Colericul

calm, imperturbabil, chiar lent;

echilibru emotional, fiind pu!in
reactiv din acest punct de vedere,
dar cu senti mente durabile;
caracterizat
de riibdare ~i
toleranta; se adapteaza mai greu ~i
trece cu 0 oarecare dificultate de la
o activitate la alta; meticulos,
inclinat spre rutiniietc.

":1.

--,

Sangvinicul

reac!ii emo!ionale putemice ~i

reactivitate motorie accentuatii;
impulsiv ~i uneori chiar violent,
agresiv; face risipii de energie,
reu~indinsiisii-~idovedeasciirapid
capacitii!ile; inconstant in relatiile
cu ceilal!i; vorbire inegala,
inclinatie spre exagerare etc.

IF1egmaIiC~

17

vesel, bine dispus, trece

totu~i rapid de la 0 traire afectiva
la alta; se adapteaza rapid, reu~ind
siise stiipaneascarelativ u~or,ceea
ce ii permite stabilirea rapidii de
rela!ii sociale; abundentii a
expresiei
verbale
~i fire
comunicativa; ia u~or decizii,
sim!ind nevoia variatiei situa!iilor
etc.

VIOl,

Repr~zentareaclasica a tipurilor temperamentale.

Melancolicul
emotiv ~i sensibil, are dificultiiti
de adaptare; ca~citate de lucru
redusa, dar obtine un randament
progresiv; inclinat spre reverie ~i
interiorizare; putemic afectat de
insuccese,
compenseaza
insuccesele prin inchiderea in
sine; capabil de activitiiti de
migaliietc.

Desigur, de-a lungul timpului, mai ales dupa constituirea

psihologiei ca ~tiinta, teoriile temperamentale s-au diversificat,
printre cele mai importante dovedindu-se:
1. Teoria lui t. P. Pavlov: pe baza studiilor de laborator s-a
stabilit existenla unei corespondenle intre tipurile de

activitate nervoasa superioara i tipurile temperamentale.

Tipul de activitate nervoasa superioara (determinat ereditar)
este dat de t':riracteristicile celulei nervoase de baza, care se
refera la forta sau energia inmagazinata in aceasta,
echilibrul intre cele doua procese nervoase de baza
(excitatia $i inhibipa) $i mobilitatea proceselor nervoase
superioare. Pe baza acestor caracteristici au fost delimitate
urmatoarele tipuri temperamentale:
tipul puternic, neechilibrat, excitabillcolericul;
tipul puternic, echilibrat, mobil/sangvinicul;
tipul puternic, echilibrat, lent/flegmaticul;
tipul slab/melancolicul.
2. Teoria lui C. G. Jung: pomind de la bogata sa experienta
clinica, a constat ca unii oameni sunt orientati preponderent
spre lumea extema, alti oameni sunt orientati preponderent
spre lumea interioara. Pe baza acestor constatari a precizat
diferenta Intre extraversiune
(caracteristica persoanelor
deschise, cu multi prieteni, orientate spre activitati practice)
~i introversiune
(caracteristicii persoanelor cu 0 fire
activism
secundaritate
activism
Inchisa, retrase, lini~tite,
distante ~irezervate fata de semenii
emotivitate
non-emotivi
lor, stapane pe sine).
Flegmaticii
3. Teoria lui H. Eysenck a reluat teoria lui C. G. Jung, dar a
adaugat diferentei extraversiune/introversiune, In baza unui
bogat material clinic, diferenta dintre persoanele stabile din
punct de vedere emotional ~icele in stabile. Pe baza acestor
diferente,
Eysenck
a construit
urmatoarele
tipuri
temperamentale:
extravertul instabil/colericul;
- extravertul stabillsangvinicul;

Carl Gustav JUNG

(1875-1961)

- introvertul stabillflegmaticul;
- intl;"overtul instabillmelancolicul.
4. Teoria lbi G. Heymans ~i E. D. Wiersma: este 0 teorie mai
nuantata decat precedentele, tipologia temperamentala fiind
delimitata In functie de trei parametri:
- emotivitatea: se refera la reactiile de ordin afectiv, unele
persoane putand fi caracterizate ca emotive, in timp ce
altele non-emotive;
- activismul: unele persoane sunt mult mai predispuse
spre acpune in raport cu altele, fiind stimulate de
eventualele obstacole, in timp ce celelalte renunta cu
u~urinta sau acuza dificultatile "insurmontabile";
- ecoul: se refera la "amprenta'" mai profunda sau
dimpotriva pe care evenimentele vietii 0 lasa asupra vietii
noastre, diferenta referindu-se la persoane caracterizate
de primaritate
(preocupare
pentru
prezent,
superficialitate, optimism, ceea ce denota un ecou slab al
evenimentelor)
~i persoanele
caracterizate
de
secundaritate (persoanele la care evenimentele au un
~cou putemic, influentiind accentuat prezentul ~iviitorul).
In baza acestor parametri se pot diferentia opt tipuri
temperamentale:
Pasionatii

emotivitate
non-activism
secundaritate
non-emotivi
non-activism
Amorfii
activism
non-emotivi
Colericii
Nervo~ii
non-activism
secundari
activism
emotivitate
primaritate
tate
Sentimentalii
primaritate
Apaticii
Sangvinicii
primaritate

Psiholog ~ipsihiatru elvelian, cu studii de medicina, a fost timp de

cinci ani discipolullui S. Freud, despartindu-se dupa aceea de acesta
~ifondand propria ~coalade "psihologie analitica".
Cea mai importanta idee pe care C. G. lung 0 dezvoltii in vasta sa
opera este aceea a incon~tientului colectiv, baza a imaginatiei,
comun tuturor oamenilor ~icare se manifesta in mituri, religii, creatie
culturala in general. Pentru a intemeia aceasta idee a intreprins 0
foarte vasta cercetare a religiilor (inclusiv cele orientale sau
primitive), a diverselor mitologii, a alchimiei, a unor opere culturale
fundamentale etc. Printre lucriirile sale importante se pot aminti:
Tipuri psihologice (1921), Relafiile intre eu ~i incon~tient (1928),
Psihologie ~ireligie (1940), Psihologie ~ialchimie (1944) etc.

~PLlCATlI
:1:

1. Analizati locul temperamentului in sistemul de personalitate,

evidentiind ~irolul acestuiain relatiile interumane.
2. Realizati 0 analiza comparativa a celor patru tipuri
temperamentale.
3. Incercati sa creati profilul eelor opt tipuri temperamentale
diferentiate in teoria lui G. Heymans ~iE. D. Wiersma.

Forma = organizare in care fiecare element nu existiidedit prin rolul

sau in constructie.0 melodie, spreexemplu,este 0 formape

care 0 recunoa~temcmar transpusa intr-un alt ton. Practic
nu mai este yorba de acelea~inote, dar recuno~terea este
asiguratiide relapa care subzistiiintre piirp. Forma este un
dat imediat al con~tiinteicare rezultiidin tendinta spontana
a elementelorde a se structura.Descompunerea formelorin
.elementelecomponen!enu ne dezvaluie natura lor,fiind

4. Credeti ca se poate stabili 0 corelatie intre tipul de temperament ~i

profesia practicata de fiecare persoana? Argumentati-va
raspunsul!.
5. Villi oameni considera ca nu pot fi altfel decat sunt, adesea
justificarea lor privind temperamentul pe care 11 au. Construiti 0
argumentare prin care sa aratati ca in pofida caracterului mnascut,
temperamentul nu ne impiedica sa devenim altceva daca dorim.

pierdutiistructura~ilegileproprii.
Primaritate = subiectul "primar" este expansiv, vesel, dar se supiira
u~or, iube~te schimbarea ~i poate sa para superficial.
Primaritatea
coreleaza intr-o mare masura cu
extraversiunea.
Secundaritate = subiectul "secundar" este metodic, ata~t traditiilor,
fidel prieteillior sai, suferind 0 influenlii durabila a
evenimentelor din trecut mergand pana la mascarea
experientelor prezente.

69

18. APTITUDINILE
18.1 Latura instrumental-opera,ionali a personaliti,ii
Observarea activiHitii oamenilor permite constatarea cii in
timp ce unii oameni obtin cu u~urintii succese intr-unul sau mai
multe domenii, ~Jtii depun eforturi mult mai mari pentru acelea~i
rezultate sau chiar nu reu~esc obtinerea acelorrezultate.

Gradul de reu~i tiiin activi tiitile desfii~urate este datorat ~iunor

insu~iri depersonalitate grupate sub numele de aptitudini (de
la latinescul
"aptus", potrivit).
Observiim,
astfel, cii
oamenii se deosebesc ~iprin aptitudinile lor.

Aptitpdinea este 0 insu~ire sau un complex de insu~iri psihice ~i fizice care determina performante in
activitate.
Aptitudinile
reprezintii astfel latura
instrumentaloperationala a personalitatii, existenta lor fiind demonstratii
de reu~ita in activitate.
Termenul are insii doua acceptiuni distincte:
intr-un sens larg, reprezintii insu~iri prezente la toti
indivizii, dar dezvoltate diferit;
intr-un sens restrans, desemneaza doar gradele inalte
de dezvoltare a insu~irilor, ceea ce permite obtinerea
, unor rezultate mai bune dedit majoritatea populatiei.
Intr-un context psihologic termenul este utilizat cu
deosebire in cea de a doua accep!iune, tot in acest context fiind
necesarii diferentierea sa de termenul de capacitate. In acest
sens, se poate considera ca:
aptitudinea se situeaza numai la nivelul potentialitatii,
ca premisii a dezvoltiirii ulterioare, in timp ce
capacitatea reprezinta aptitudinea activata, consolidata
prin exercitiu ~iimbogatitii cu cuno~tinte adecvate;
nu orice insu~ire reprezinta 0 aptitudine, ci numai cele
care contribuie la realizarea peste medie a unei
activitiiti;

8.2 Clasificarea aptitudinilor

Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupa
gradul de complexitate:
1. aptitudini simple: sunt cele care opereaza omogen,
influentand un singur aspect al activitatii (proprietati
ale simturilor: auzul muzical, fine tea simtului gustativ
..., ale perceptiei ~i reprezentarii: perceptia spatiala ... ,
ale memoriei: fidelitatea memoriei ... , concentrarea
atentiei etc.);
2. aptitudini complexe: sisteme organizate ~i ierarhizate
de aptitudini simple. Potrivit gradului de generalitate,
acestea se impart in:
a. aptitudini
speciale: cele care asigura eficienta
activitiitii intr-un anumit domeniu (aptitudini
muzicale, aptitudini tehnice, aptitudini plastice,
aptitudini pedagogice, aptitudini sportive etc.)
Exemple
-

motrica
intetica
ideativa
mnezica

Jrobleme
la

;:::--=~:===--= ~-.:::~-.
==
~_
...
--~~~Dezvoltarea aptitudinilor ~i transformarea lor'in
capacitati nu'se face intamp)iitor,.ciin vederea dezvoltarii a ceea ce
se .nume~te id.entitate vdc.apoDalii. Proce.sukde."dez\(pltare a
-id~lltitatjivocati9nale'lncepe cu 0 perioada (3-10 afli) afantezieiin
planul aspiratiHoryocationale{,joaca de-a... "), Progresivirlteresele .
capiilor se diferentiaza,urm~ridn perioada a tatonarilor (11-17- ani),"
- dezvoltandu-se'comportamen{ulexplorator. D~cislvii~este'pet'ioada
rtlalismului (18-25 ani), caracterizata prin cristalij;area identjfatii"
vocati-onale~~i-o vi:ciune de ansamblu asupFa-cfaGtorilor
...care
in~enleaza alegerea traseuhri educaJional ~i.profesional,_ce,e~"ce.
conduce la adoptarea unor gecizii mult mai pragmatice.
Preclzare.a.idelltitatii vocationale nU'e'steiIideperrdentlide
Gellalfifactori ai personalif~tii, un rol iIl1pOUilnt
filml delimit de .
ilpaginea ue sine a individuU!i,madul In care~i~iapreciaza'pn?piia
. persoana.
=~-=

""

"'"

observatie
~iatentie
distributiva,
tact
pedagogic.
de
aptitudilli
speciale:
Realizarea
Permite
Asocierea
Capacitatea
realizarea
~iperceperea
dintre
de a senzoriala
discrimina
configuratiile
sunetului
combinafiilor
inaltimea,
auzit
de prin
sunete
muzicale,
intensitatea
voce
muzicale
m
sau
elodiilor
cu~idurata
~icontinutul
ajutorul
~istructurilor
sunetelor
instrumentelor.
deritmice.
idei.
muzicale.
Intiparirea
~ireproducerea
fideHia
sunetelor.
componenta
Capacitatea
de
a face
accesibil
continutul
invatarii,
comunicativitate
~i capacitate de relationare, spirit de

Aptitudinea

muzicaHi

observatie,
capacitatea
de invatare,
anumite
cele care se dovedesc util<:;
calitii!i ale memoriei, inteligenta etc.).
de activitate
(spiritul de
Descriere
a produce
detecta
problemele
In
situatii
curente
sau
a sau
recunoaste
problema
ca irttreg
sisolutii
elementele
sale
'."...numiir
aptitudinilor
utiliza
in
chip
cea
fntocmita
reu~it
depe
E.
A.
oral
Fleishman:
sau
scris
pentru
ain
comuni<;;acelorlalti
ideilinformatii;
propune
intelege
un
mesajul
raspunsuri/solutii
verbal
delimbajul
idei
scris
neuzuale
0
sau
temii
oral;
intr-o
datii;
ainedite
inregistra
conteaza
tema
in
situatie
mod
primul
corect
data;
randdescrierea
a numarul
improviza
unui
ideilor;
eveniment;
in sitliatii
retine este
informa!ia
nouii,
dintr-o
activitate,
rarii
efort;

b. aptitudini
generale:
in to ate domeniile

oposibila

oridit ar fi de dezvoltatii, 0 aptitudine nu poate asigura

singurii succesul intr-o activitate;
gradul inalt de dezvoltare a aptitudinilor, precum ~i
combinarea lor origin alii in miisurii sa asigure crearea de
valori noi ~i originale, constituie un nivel superior de
dezvoltare cunoscut sub numele detalcnt;
o activitate creatoare de insemnatate istorica pentru
viata societiitii, pentru progresul cunoa~terii ~i care are 0
dezvoltare peste medie a coeficientului de inteligenta,
reprezintii geniul.
Originea ~i formarea aptitudinilor au fost explicate diferit,
putandu-se delimita urmiitoarele teorii:
1. Teoria ereditarista: Ie considerii insu~iri inniiscute,
determinate genetic;
2. Teoria ambicntalistii:
considerii cii determinante
pentru constituirea aptitudinii sunt mediul ~ieducatia;
3. Tcoria dublei determiniiri
(aflatii astiizi in uz):
considera ca fiecare individ se na~te cu un potential
biologic care nu se valorificii decat intr-un mediu ~icu 0
educatie adecvatii.

taxonomiea

in care Aptitudinea
procedurile standard nu sunt operante;

---'. +

18

=1

70
-

cornorala
zica
tiva
mpului
ctie
manuala
ptiva
spa!iala
m
cuprinderii
iva
c!ie
laclasificare
alegere
de
cuprindere
nforma(iei
inductiv
ica

18.3lnteligenta

18

.,

aaaaanticipa
executa
utiliza
cu
adecvat
care
miscari
este
flexionare
dat
un
rasnuns
orovenind
continue
la
un
stimul'
de
la
reoetate
surse
diferite'
cu
0af1i;
anum
ita
raoiditate:
utiliza
indemanatic
mainile.
Descriere
indeplini
0cu
in
conditiile
orezentei
factori
distractivi
sau
monotoniei;
volumul
fortei
de
investire
exercitate
aun
asupra
energiei
unui
in
acte
obiect
musculare
greu;
efort
static;
utiliza
mainile
i
trunchiul
pentru
asau
mica
pe
un
anumit
interval
temporal
i
spatial
greutatea
rapiditatea
care
insuiri
ale
unor
obiecte
sau
persoane
sunt
comparate
insuiri
ale
altor
degetele
in
mod
indemanatic
si
coordonat.
aplica
aproxima
aeza
informatia
reguli/propozitii
0sarcinii/activitate
in
sau
cea
generale
mai
concept
buna
la
care
cazuri
succesiune;
subsumeaza
particulare;
corelarea
0unor
aconfiguratie
proceda
adecvata
de
la
aun
regulilor
principii
stabilite
sau
procedurilor
la
reguli
aviteza
timpul
acapacitatea
dobandi
gasi
un
necesar
inratiarea
rapid
element
pentru
0informatia
idee
ascuns
lucrurilor
clara
organizarea
intr-o
asupra
potrivit
multime
spatiului
sau
combinarea
unei
de
in
modificari
obiecte,
care
intr-o
teexolozive;
sau
desprinde
transformari;
0 trasatura
cu
sens
acu
particulara
unul
numar
dintr-un
mare
de
mentine
eforul
fizic
oe
0corect
durata
mare
de
timp;
alege
rapid
raspunsul
intr-o
situatie
precis
a asituatie;
cand
doua
sau
mai
raspunsuri
sunt
abilitatea
de
aregula
gasi
moduri
de
grupare
sau
categorii
alternative
pentru
setmulte
de
obiecte,
persoane,
comului'
manunchi
de
insusiri.
rara
ca
viteza
sa
fie
importanta'
nosibile'
persoane lara
sau
idei;
elemente,
0
idee prealabila
despre aceasta;
cunoscute
la 0lucruri;
situatie
data;
logice;

ca aptitudine generali

Daca in limbajul comun inteligenta este sinonima cu

gandirea, in sens psihologic ea presupune 0 organizare
superioara a mai multor procese psihice: gandire, memorie,
perceptie, imaginatie, performante la nivelul limbajului i
atentiei etc.
Delimitarea sa ca factor aptitudinal general are la baza
cercetarile realizate de C. Spearman, care a semnalat
existenfa unuifactor G (general) care participii la realizarea
tuturor formelor de activitate, aliituri de numero~i factori S
(specific) ,
Termenul de inteligenta este utilizat intr-o dubla acceptie:
de proces de adaptare prin asimilare ~i prelucrare a
informafiilor;
de aptitudine constfmd in structuri operafionale care
prin calitiifile lor asigurii eficienfa conduitei,
Considerarea unitara a inteligentei a fost contestata intro anum ita masura de teoria lui Louis Thurstone, care
considera ca factorul G se poate diviza in mai multe "abilitati

primare":
comprehensiunea

verballi: abilitatea de a intelege

cuvintele;

tluenta verbala: abilitatea de a verbaliza rapid, de a

rezolva anagrame, a ritma cuvinte;

factorul numeric: a socoti rapid, a lucra cu numere;

factorul spatial: abilitatea de a vizualiza relatii intre
formele spatiale i de a recunoate aceeai forma
prezentatii in pozitii diferite;
factorul memorie: abilitatea de a numi verbal stimulii,
de a gasi perechi cuvintelor etc,;
factorul perceptie: abilitatea de a sesiza rapid
detaliile, de a observa asemanari i deosebiri intre
imaginile obiectelor;
factorul rationament: abilitatea de a gasi regula
genera Iii in exemplele prezentate, de a determina
modulin care este construitii 0 serie de numere dupa ce
s-a prezentat 0 secventa din ea.

Inteligenta reprezinta un sistem de insu~iri stabile proprii subiectuJui individua~ care la om se manifesta in calitatea
activitapi intelectuale centrata pc gandire.

Louis Leon THURSTONE

(1887-1955)

Psiholog american, este cunoscut mai ales pentru cercetarile

sale privind aptitudinile i pentru teoria multifacforiala a
inteligentei, pe care 0 opune teoriei celor doi factori a lui C.
E. Spearman.
_
Printre cele mai importante lucriiri ale sale se pot aminti The
Measurement of Attitude (1929), A factorial Study of
Perception (1944), Multiple Factor Analysis (1947) etc.

71

Stad;ulopera(iilor formale (11-17 ani): in aceasta etapa

Fiind yorba despre un termen ~i 0 aptitudine mult discutate
se dobande~te capacitatea de a lucra cu concepte
in epoca contemporana, asupra inteligentei au fost formulate
mai multeteorii:
abstracte ~i sa realizeze operatii cu operatii (combinari,
1. Teoria genetidi: creatorul acestei teorii a inteligentei
permutari, aranjamente). Gandirea devine deductiva,
este J. Piaget, care pome~te de la ideea ca inteligenfa este 0
subiectul putand opera nu numai asupra realului, ci ~i
asupra posibilului.
Se mai nume~te ~i stadiul
relafie adaptativii intre om iji realitatea inconjuriitoare.
Adaptarea, in acest context, este 0 echilibrare intre asimilare
propozitional, deoarece acum subiectul poate opera cu
enunturi verbale abstracte, devenind capabil de discurs
(integrarea noilor informatii cu cele vechi) ~i acomodare
argumentativ.
(restructurare a modelelor de cunoa~tere sub influenta noilor
informatii). Conduita inteligentii rezultii asifel din echilibrul
2. Teoria psihometrica:
psihometria
se refera la
dintre acomodare iji asimilare.
conceperea de probe care sa permita masurarea obiectiva a unor
Cercetarile intreprinse de J. Piaget I-au condus la
calitati psihologice, teoria psihometrica a inteligentei fiind una
dintre cele mai vechi in domeniu. Initiatorii acestei teorii sunt
formularea stadiilor dezvoltarii inteligentei:
Inteligenta senzorio-motorie (0-2 ani) care incepe cu
C. Spearman ~iL. Thurstone.
In acest context (dar nu numat in legatura cu teoriile
stadiul exersiirii reflexelor (0-1 luna), in cadrul ciiruia
sunt exersate schemele' senzorio-motorii
simple
amintite) se poate pune problema masurarii inteligentei,
existand numeroase teste care vizeaza astfel de aspecte. Primul
(reflexe
neconditionate),
innascute,
copilul
test (1905) a fost elaborat de Alfred Binet ~iTheophile Simon,
descoperind treptat relatiile dintre ceea ce p,ercepe ~i
propriile actiuni (in primul rfmd motorii). In cadrul
in 1915 L. M. Terman imbunatatind proba initiala ~i
primului an de viata invata sa puna in legatura ceea ce . propunand faimosul concept IQ. Acesta exprima raportul
fac oamenii sau obiectele din jur, sa reactioneze la
existent intre varsta mintala ~i varsta cronologica, in baza sa
schimbarile mediului sau cum sa-l controleze. Una
delimitandu-se din punctul de vedere al inteligentei urmatoarele
grupe de indi vizi:
dintre cele mai importante achizitii este permanenfa
0-25
idiot
80-100
normal
obiectelor (61uni-2 ani), anume ca obiectele continua sa
existe chiar dacii nu Ie mai vede.
25-50
imbecil
100-120
supenor
50-70
debil mintal
120-140
Stadiul preoperational (2-7 ani) in cadrul ciiruia
exceptional
70-80
intelect de limiti'i peste 140 supradotat
achizitiile cele mai importante sunt deprinderea
mersului
~i limbajului,
a functiei
simbolicDiferentele interindividuale reprezinta un dat cotidian,
reprezentative in general. Acestea permit interiorizarea
atragand atentia mai ales precocitatea, ~are dovede~te in primul
actiunilor, tara insa a exista posibilitatea reversibilitatii
rand existenta unor predispozitii native. In acest sens sunt celebre
lor. La finalul stadiului apare conceptul de numar.
exemple precum Mozart (care a compus un menuet la 5 ani) ~i
Caracteristicile cele mai importante ale stadiului sunt:
Goethe (care la 8 ani scria lucrari literare cu 0 maturitate de adult).
- aparitia unui tip de gandire cauzala, nu insa in sensul
Calculul ulterior al coeficientilor de inteligenta a condus la estimari
unui rationament logic, prin care incearca sa-~i
potrivit carora Goethe ar fi avut un coeficient de inteligenta de 200,
iar Mozart de 165.
explice ceea ce se petrece in jurullor;
Modul efectiv in care se determina celebrul IQ este redat
amestecul realului cu imaginarul ~i imposibilitatea
de urmatoarea formula:
de a trece dincolo de aparente;
VM
IQ=-xlOO
egocentrismul, in sensul ca nu pot vedea lucrurile
VC
dedit din punctullor de vedere.
~(unde "YM" reprezintii varsta mintala stabilitii in functie de numarul
- Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani): in aceasta
de probe rezolvate in cadrul unui test de inteligentii, iar "YC" viirsta
etapa, copiii incep sa aplice reguli logice operatiilor de
cronologica a subiectului).
transformare a informatiilor pentru a rezolva problemele
cu care se confrunta. Achizitii importante: clasificarea,
categorizarea ~i conservarea proprietatilor fizice ale
obiectelor. Inteligenta copilului este inductiv-logica ~i
Distributia IQ
concreta, fiind necesare corespondente concrete in
intr-o populatie
realitate. Se dobande~te capacitatea reversibilitatii
actiunilor
interiorizate,
la sfar~itul
stadiului
constituindu-se mecanismele de coordonare logicii ~i
matematica.

Jean PIAGET
(1896-1980)

Psiholog elvetian, cu preocupari pentru ~tiintele naturii, dar ~i

de logica sau filosofie, care a fondat 0 noua disciplina
~tiintifica, epistemologia genetica, scopul sau fiind. de a
demonstra cunoa~terea in mod evolutiv.
Pomind de la observatiile realizate asupra propriilor copii,
dupa aceea asupra elevilor din ~colile primare, in jocurile ~i
activitatile desta~urate de ace~tia, a dezvoltat 0 adevarata
~coala de psihologie care sa confirme ipoteza potrivit careia
dezvoltarea gandirii ~i a limbajului, a personalitatii in general,
nu are loc in mod continuu, ci trece prin stadii definite,
progresiv cu trecerea de la un stadiu la aiml relizandu-se
integrarea stadiului precedent.
Opera sa este foarte vasta, printre lucrarile importante fiind de
amintit: Limbajul iji gandirea la copil (1923), Reprezentarea
lumii la copil (1926), Naijterea inteligentei
(1936),
lntroducere in epistemologia geneticii (1950), Posibilul iji
necesarul (1981) etc., multe dintre aceste lucrari fiind traduse
~iin limba romana.

18.

_...72~

!WTEORIA

INTELIGENTELOR

MULTIPLE

Gandindu-ne la cei pe care ii consideram inteligenti in

mod curent (ramanand in cadrul mediului ~colar), yom
constata ca este yorba in primul rand de cei care exceleaza la
disciplinele de studiu considerate fundament ale in ~coalii,
precum matematica ~i limba ~i literatura romana. Oricat de
mult ar excele ceilalti elevi sau chiar aceia~i la alte discipline,
exista intotdeauna 0 anumita rezerva in privinta inteligentei
lor, fiind apreciati mai curand ca talentati. In realitate, daca
este sa luam in calcul ultimele evolutii in psihologie,
performanta, indiferent de disciplina, este aceea~i.
Teoria care demonstreaza
caracterul multiplu al
inteligentei umane are ca autor pe Howard Gardner,
profesor de teoria cUJ;oa~terii, educatie ~i psihologie la
Universitatea Harvard. In elaborarea teoriei sale, Gardner a
pomit de la constatarea ca pe de 0 parte unii copii cu
coeficient ridicat de inteligenta nu au rezultate bune la ~coala,
iar pe de alta parte ca persoane care au avut rezultate
remarcabile de-a lungul vietii, au avut dificultati la ~coala.ln
acest context, definitia pe care 0 propune inteligentei este
caracterizata de flexibilitate: "mod de a rezolva probleme ~i
de a dezvolta prod use considerate ca valori de cel putin 0
culturii". Detaliind definitia sa, se poate observa cu u~urinta
cii nu se poate aduce in discutie un eventual caracter univoc al
inteligentei, in masura in care problemele pot fi din cele mai
diverse, dupa cum rezolvarea lor poate cunoa~te 0
multitudine de posibilitati. Aceasta inseamna simultan 0
valorizare a domeni ului sau a campului de manifestare.
Studiind modul in care oamenii rezolva probJemele,
Gardner a identificat opt tipuri de inteligenta diferentiate in
baza a zece criterii, dintre care cele mai relevante se refera la
existenta unui sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere),
mantfestarea abiliti'i{ii respective de fa primele semne ale
existentei oamenilor pe Pamant, cunoa~terea partii creierului
unde este localizata inteligenta respectiva etc.
Inteligcnta Iingvistica: Cei ce poseda acest tip de inteligenta ca
dominat gandesc cu predilectie in cuvinte ;;ifolosesc cu
u~urinta limba pentru a exprima ;;i/sau in!elege realitati
complexe. Sunt persoane care invata repede limba
materna ;;i limbile straine, citesc cu placere, foJosesc
metafore etc.

Inteligenta,logico-matematica:
Prevalenta ei determina analiza
cauzelor ;;i a efectelor, intelegerea relatiilor dintre
actiuni, obiecte ~i idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica,
evalua propozitii ;;iefectua operatii logice complexe sunt
caracteristici care ies in evidenta in cazul acestei
inteligente impreuna cu abilitati de gandire deductiva ;;i
inductiva ~i capacitati critice ;;i creative de rezolvare a
problemelor.
Inteligenta muzicala: Persoanele cu aceasta inteligenta gandesc
in sunet, ritmuri, melodii ;;i rime. Sunt sensibili la
tonalitatea, intensitatea, inaltimea "~itimbrul sunetului;
recunosc, creeaza ;;i reproduc muzica folosind un
instrument sau vocea.
Inteligenta spatiala: Inseamna de a gandi in imagml ;;i a
percepe cu acuratete lumea vizuala. Abilitatea de a gandi
in trei dimensiuni, de a transforma perceptiile ~i a recrea
aspecte ale experientei vizuale cu ajutorul imaginatiei
sunt caracteristici ale acestei inteligente.
Inteligenta naturalista: Persoanele la care este dominant acest
tip de inteligenta au capacitatea de a recunoa;;te ~i
clasifica indivizi ;;i specii. Interactioneaza eficient cu
creaturi vii ~ipot disceme cu u;;urinta fenomene legate de
viata ~ide fortele naturii.
Inteligenta chinestezica: Dominanta acestei inteligente aduce
dupa sine gfmdirea in mi;;cari ~i folosirea corpului in
moduri sugestive ;;i complexe. Ea implica simtul
timpului ;;i al coordonarii mi;;carilor corpului ;;i ale
mainilor in manipularea obiectelor.
Inteligenta interpersonalii:
Inseamna a intelege celelalte
persoane, a avea empatie, a recunoa;;te diferentele dintre
oameni ~i a aprecia modullor de gandire, fiind sensibili
la motive Ie, intentiile ;;i la starile lor. Ea implica 0
interaqiune eficienta cu una sau mai multe persoane din
familie sau din societate.
Inteligenta intrapersonalii: Determina 0 gandire ;;i intelegere
de sine, a fi con;;tient de punctele tale tari ;;i slabe, a
planifica eficient atingerea obiectivelor personale,
monitorizarea ;;i controlul eficient al gandurilor ;;i
emotiilor, abilitatea de a se monitoriza in relatiile cu
altii.

Aplicatic: Incercati sa va apreciati pe 0 scala de la I la 10 propria inteligenta potrivit tipurilor amintite mai sus. Argumentati
evaluarea realizata Sieventual comparati -0 cu 0 evaluare Iacuta de unul dintre colegii vostri.

18

~PLlCATII
I.

'
1. Analizati interaqiunile dintre aptitudini ;;i celelalte procese
psihice.
2. Definiti aptitudinile;;i analizati raportul dintre Innascut;;i Invatat
In cazullor.
3. Analizati clasificarea aptitudinilor.
4. Comentati dinpunct de vedere psihologic urmatorul text:
,,Inteligentapoate fi blocatiisau poatefi activatii intr-unsens sau

[e)llei
= conduita activa ce opune acomodarii la mediu
modificarea acestuia. Din punct de vedere fiziologic,
asimilarea este procesul prin care fiintele vii transforma
elementele extrase din mediu, integrandu-le propriei lor
substante. Comparativ se poate vorbi de 0 asimilare din
punct de vedere psihologic.
Stadiu = perioada de dezvoltare. Dezvoltarea intelectuala ~iafectiva
a fiintei umane nu se face in mod uniform, dupa un model
linear, ci trece prin anumite stadii care implica, fiecare
dintre_ele,JI!!j)rogressioTeorgl!!:!i~an~_a
ansamblului.

IAsirililare

altul (...) ~i injimctie defactorii motiva{ionalipu~i i'nac{iune i'n

condi{iiledate" (AI.Ro;;ca).
5. Rugati profesorul de psihologie sau contactati un consilier
vocational pentru a va aplica un test care sa permita evaluarea
tipurilor de inteligenta. Comparati rezultatele obtinute cu propria
voastrii evaluare. Analizati, dupa aceea, rezultatele"obtinute cu
propriile voastre aspiratiiprivind studiile universitare Sicariera ce
va urma acestora. Ce concluzii desprindeti?

Talent = aptitudine naturala sau dobiindita de a face qn -lucru,

depinzand de capacitatile individuale, de motivatiile

subiectului Sidemediul social, fiindexpresia interactiunii
acestor conditii.
Voca{ie= Inclinatiepe~tru 0 activitateprofesional~ sat!.artistica lao
persoanii care poseda aptitudinile necesare. In general, 0
persoana se _lmplilJesteatunci ciind iSi poate satisface
vocatia. Rolul consilierului vocational este de a face
distinctie Intre vocatiile veritabile, oazate pe aptitudini
reale, Si proiectele himerice ale unor adolescenti rau
adap..tatilarealitate.

19.CARACTERUL
19.1 Latura relational-valorici

a personalititii

Etimologic termenul de caracter provine din limba

greaca (semnificfmd tipar, semn,pecete) ~i desemneaza ceea
ce este caracterrstic pentru un om, modul propriu al acestuia
de a se comporta in relatiile cu altii. Intr-un sens larg termenul
de caracter este sinonim cu cel de personalitate, desemnand
portretul psiho-moral ce cuprinde conceptia despre lume ~i

viata, convingerile, credintele, aspiratiile, idealurile unei

persoane, continutul ~i calitatea actiunilor, stilul sau de
activitate.
Prin specificul sau, caracterul
se dovede~te a fi
expresia intregului sistem al personalitatii, una dintre laturile
majore ale acestuia, anume latura relaponal-valoricii

Caracterul este totalitatea insu~irilor psihice esenpale ~i stabile care se exprima in valorile promovate
(comportamentul)
omului in raport cu diferite domenii ale vietH sociale~i in raport cu sine.
In masura in care caracterul i~i pune amprenta asupra
intregii personalitati, este necesara delimitarea specificului
sau in raport cu celelalte laturi ale personalitatii:
a. Caracter-temperament:
in timp ce temperamentul este neutru din punct de
vedere socio-moral, nefiind influentat de con~tiinta ~i
deciziile acesteia, caracterul
sau trasaturile
de
caracter pot ~i sunt valorizate, receptate ca pozitive
sau negative;
spre deosebire
de trasaturile
temperamentale,
innascute, trasaturile de caracter sunt dobandite
de-a lungul vietii sub influenta modelelor socioculturale de comportament ~i a valorilor pe care Ie
cultiva ~iIe impune societatea;
caracterul este 0 instanta de control ~i verificare,
respectiv chiar ~iin cazul temperamente!or cu un nive!
energetic redus exista posibilitatea ca prin interventia
con~tiintei acest lucru sa fie compensat (de exemplu,
Se ~tie di scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) era
modest, echilibrat, delicat, bland, cinstit ~i corect insa, yom observa
citind textul urmator, ca aceste insu~iri sunt rodul autoeducatiei in
functie de anumite valori, putandu-se vorbi despre un om care
transforma un "caracterurat" in unul "frumos":
,,1ntr-una din scrisorile catre sotia sa, O. L.}(nipper-Cehova, Anton
Pavlovici face aceasta marturisire pretioasa: "Imi scrii ca ma invidiezi
pentru caracterul meu. Trebuie sa-ti spun ca din fire am un caracter
brutal, sunt violent ~.a.m.d. Dar m-am obi~nuit sa ma stapiinesc,
deoarece nu e frumos ca un om cumsecade sa-~i dea drumul naravului.
In trecut Iaceam ni~te nazbiitii, sa te minunezi nu altceva!"
Citind aeeasta scrisoare, biograful lui A.P. Cehov serie:

~i prin atitudinile

nu se poate justifica
lipsa de performanta a unui
melancolic datorita temperamentului sau, deoarece
printr-o mai buna planificare a timpului ~i prin vointa
acest lucru poate fi depa~it);
temperamentul i~i pune amprenta asupra modului in
care trasaturile
de caracter se manifesta
in
comportament.
b. Caracter- aptitudini:
in timp ce aptitudinea este un sistem operational
eficient care se investe~te in activitate ~i care se
evalueaza dupa rezultatele obtinute, caracterul se
refer a la atitudinea
fata de diferite laturi ale
realitatii, inclusiv activitatea proprie;
intre aptitudini ~itrasaturile de caracter pot exista
relatii discordante sau concord ante, discordanta
(de obicei prezenta unor trasaturi de caracter
negative) conducand la franarea posibilitatilor de
dezvoltare.
"Marturisirea aceasta va parea oricui ~i oricand surprinziitoare. In
mintea tuturor s-a intiparit atat de viu imaginea uimitor de delicata,
blanda, sensibila ~i modesta a "doctorului Cehov", incat ni se pare
straniu sa ni-I inehipuim brutal, violent, "cu 0 purtare urata". Or, se
~tie ea Cehov nu arunea vorbele in vant: 0 data ee a marturisit el insu~i
cii a~a a fost, trebuie sa-I credem. ~i aeeasta eu atilt mai mult, eu cat
~tim ea brutalitatea, violenta erau trasaturi specifiee neamului Cehov.
Este neindoielnie ea felul de a fi al lui Cehov era rezultatul unui
neobosit efort de autoedueare, obtinut printr-o lupta diirza dusa eu
sine insu~i ineadin primii ani ai vietii;"
(Probleme de psihologia personalitclfii (Culegere de articole sub redaqia
lui E.l.lgnatiev), Editura Didactica ~iPedagogica, Bucure~tj, 1963, p.57)

19.2 Structura caracterului

Schema-bloc a formarii
unei atitudini
Evenimentele care determina
formarea atitudinilor

Portretul psiho-moral al unei persoane poate fi conturat prin precizarea diferitelor

trasaturi de caracter.
Trisiturile
de caracter reprezinti pozitii ale subiectului
de a se raporta la evenimentele existentei sale in lume.

fati de cele din jur, un mod

Aceste modalitati de raportare se numesc atitudini:

Interpretare
Evaluare
Oppune

Atitudinea reprezinti modalitatea de raportare la 0 clasi generalii de obiecte sau

fenomene ~iprin care persoana se orienteazi subiectiv ~ise autoregleaza preferenpal.

><11

'"

4>

.5
4>

=
.~

Aprobare
sau
dezaprobare
sociala

4>

=
Q

..,

Nu orice trasatura de caracter reprezinta 0 atitudine, ci este necesar ca trasatura in

cauza sa fie definitorie, esentiala, durabila (sa determine un mod constant de manifestare a
individului), asociata cu 0 vaioare morala ~iexprimata cu 0 anumita intensitate ..
Atitudinea se dovede~te a fi 0 construcpe psihicii sintetici, ce cuprinde elemente
cognitive, afectiv-motivaponale
~i volitive (are la baza notiuni, reprezentari, judecati
morale,este sustinuta energetic ~i este directionata de aspiratii, idealuri, stari afective ~i
convingeri). Pot fi delimitate astfel in cadrul atitudinii trei segmente principale: un segment
decizional, un segment direcponal ~iun segment executiv.
In functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente, se poate vorbi de
atitudini determinate
cognitiv, afectiv sau volitiv, dar, in oricare dintre situatii,
atitudinea se manifestii in comportament prin intermediul acpunilor voluntare
Structura caracterului poate fi studiata prin analizasistemului de atitudini, acestea
dupa domeniul care conditioneaza formarea lor ~idomeniul in care se manifesta fiind:

- Atitudini fata de ceilalti oameni : este yorba de gradul

de deschidere fata de cei din jur, exprimandu-se prin
gradul de pretuire, respect, stima, dragoste fata de
ceilalti, fata de om in general. La un pol pozitiv pot fi
amintite
atitudini
precum:
omenia, altruismul,
recunoa~terea valorii celorlalti, loialitatea, omenia etc.,
iar la un pot,negativ intoleranta, invidia, egoismul etc.
- Atitudini fata de sine: se refera la faptul ca rara 0
cunoa~tere de sine nu ne putem compara cu ceilalti ~inu
ne putem cultiva propria individualitate, dar ca este
necesara pastrarea unui echilibru in modalitatile
afirmarii de sine. La un pol pozitiv pot fi enumerate
atitudini precum: increderea
in fortele proprii,
modestia,
demnitatea,
iar la cel negativ,
desconsiderareade sine, orgoliul, autoumilireaetc.
- Atitudini fata de munca, fata de activitate : se refera
la intelegerea de catre individ a necesitatii de a
desra~ura 0 activitate utila, de a-~i pune in valoare
aptitudinile. Spiritul de initiativa, sarguinta, hamicia
etc. se plaseaza la un pol pozitiv, in timp ce lenea,
indolenta, nepasarea etc. sunt situate la un pol negativ.

- Alte clase de atitudini: atitudini culturale, atitudini

fata de, familie, atitudini fata de natura, atitudini
privind societatea in ansamblul ei etc.
Pentru a schita intr-adevar portretul psihb-moral al unei
persoane este necesar sa fie luate in calcul. ~i trasaturi
voluntare de caracter (acestea nu pot fi pozitive sau negative
~i de aceea nu reprezinta atitudini) precum: fermitatea,
perseverenta, stapanirea de sine, curajul, barbatia, spiritul
hotarat, eroismul.
Oricum, se poate observa ca trasaturile de caracter se
prezinta in cupluri contrastante, dar nu se poate aprecia ca 0
persoana ar dispune doar de unul dintre membrii unei perechi,
fiind yorba, de fapt, de dominante.
In acest sens s-a pus problema organizarii sistemice a
caracterului,
0 teorie cunoscuta in acest sens fiind cea a lui
G.W. Allport (acesta a aratat ca trasaturile individuale de
caracter sunt de trei tipuri: cardinale': 1-2 trasaturi care
domina ~i controleaza pe to ate celelalte; principale: 10-15
trasaturi evidente, controland un mare numar de situatii
obi~nuite, comune, secundare:
sute ~i mii de trasaturi slab
exprimate ~i deseori negate de subiect).

Trasaturi caracteriale negative

manifestat mai ales prin refuzul ascultarii de cei mari. Are la
Minciuna: acopera 0 gama larga de comportamente, pomind
baza 0 slaM dezvoltare a inhibitiei interne ~i un psihic labil
de la 0 optiune non-conformista intre realitate ~ifictiune, pana
(sistem nervos slab), printre cauzele sale putand fi enumerate:
la abaterea deliberata ~i con~tienta de la valorile dezirabile.
rasratul, alintul, ingaduinta exagerata, satisfacerea tuturor
Daca pana la varsta de 6-7 ani, lumea copilului este 0 lume in
dorintelor etc. Se manifesta prin fluctuatii ale dispozitiei
care realul ~i imaginarul nu sunt clar delimitate, iar in aceasta
afective, tipete, utilizarea de cuvinte urate, izbucniri afective
masura trebuie sa se faca 0 diferenta intre ceea ce este fabulatie etc.
~i ceea ce este minciuna, dupa aceasta varsta utilizarea
ineiipitanarea:
consta in rezistenta sau opozitia individului
minciunii se datoreaza unor cauze precum: frica de pedeapsa,
la ceea ce i se cere sa faca, este sratuit sau rugat. Se invoca de
obicei un "a~a vreau eu", rara insa sa existe raspuns la
interdictia unor activitati, dorinta de a ie~i in relief, 0 suferinta
intrebarea "de ce?" Oricare ar fi forma sa, are la baza gre~eli de
afectiva, 0 dizarmonie a personalitatii etc.
Capriciul:
reprezinta un defect al vointei ~i caracterului
educatie, fixate pe un fond temperamental.

19

Deoarece ierarhizarea atitudinilor ~i trasaturilor intr-un

sistem este principal a particularitate a sistemului caracterial, 0
buna definire a portretului caracterial presupune precizarea
unor caracteristici precum:
- unitatea caracterului: se refera la a nu modi fica, in mod
esential, conduita din motive de circumstante;
expresivitatea caracterului: se refera la nota specifica
pe care i -0 imprima trasaturile dominante;
originalitatea
caracterului:
se refera la coerenta
launtrica ce rezulta din modul unic de armonizare a

trasaturilor
cardinale cu cele principale
~i cele
secundare;
boga{ia caracterului: este data de multitudinea relatiilor
pe care persoana Ie stabile~te cu semenii;
statornicia caracterului: se refera la manifestarea
constanta, in conduita, a trasaturilor caracteristice;
- plasticitatea caracterului: capacitatea de restructurare,
de evolutie in raport cu noile cerinte;
taria de caracter: forta cu care sistemul caracterial i~i
apara unicitatea.

19.3 Rolul caracterului' in structura personalita,ii

A~a cum s-a subliniat, earaeterul este expresia intregului sistem al personalitatii,
in aceasta masura dovedindu-se a avea un rol deosebit. de important in adaptarea ~i
integrarea individului in viata sociala. Fiind 0 latura a personalitatii noastre in intregime
dobandita de-a lungul existen!ei, el poate fi modelat in functie de cerintele mediului
social in care traim, dar ~iin functie de ceea ce vrea fiecare dintre noi sa fie sau sa devina.
Se poate atunci aprecia ca suntem acceptati sau respin~i de cei din jurul nostru potrivit
trasaturilor de caracter pe care Ie manifestam. Ca atare, ~i cu atat mai mult, atunci cand
dorim sau se impune modificarea anumitor trasaturi caracteriale, caraeterul
se
dovede~te a'influenta intreg sistemul personalitatii
noastre, oferind unsens sau altul
actiunilor noastre.
Caracterul, dupa cum s-a subliniat, nu se poate defini in afara orientarii axiologice a
persoanei, etieul trebuind sa ramana atunci punctul de referinta preeminent ~i pentru
omul complex allumii contemporane. In acest sens, caracterul se dovede~te (tinand cont
~ide distinctia, simplistii de altfel, intre "oameni de caracter" ~i"oameni rara caracter") a
reprezenta 0 sum a de principii care of era consistenta interioara a individului in campul
social. Intreaga noastra conduita este determinata de aceste principii (trasaturi) esentiale
in raport cu propria noastra persoana, cu propriul nostru mod de a fi, indiferent care este
acesta. Caracterul se dovede~te atunci ca reprezentand "personalitatea
evaluata din
punet de vedere etic".

Caracterul, ca suma de principii ce

structureaza insertia noastri
socia Ii, are 0 influenti determinanti
in ansamblul personalititii noastre.

lIJPORTRETECARACTERIALE
Caracterul,
structurarea
acestuia, a reprezentat
0
constanta a preocuparilor de tip p'sihologic ~i de-a lungul
istoriei culturale a Occidentului. In acest sens, una dintre
lucrarile cele mai cunoscute, apaqinand lui Jean de La
Bruyere (sec. XVII), este Caracterele sau moravurile
acestui veac (Editura pentru literatura, Bucure~ti, 1968),
unde sunt schitate 0 multitudine de portrete caracteriale,
unele ,dintre ele preluate de la scriitorul antic Teofrast,
dintre care vapropunempentru
analiza ciiteva:
Amabilul: "Ca sa definim amabilitatea, am putea spune ca
este un fel de a te purta care urmare~te deslatarea lara sa aibii
in vedere un interes personal. Nici 0 indoiala ca se poate
numi amabil acela care te saluta de la distanta, te nume~te
om minunat, manifesta pentru..tine 0 admiratie profunda, iti
strange mana cu caldura. Te intovara~e~te un timp ~i-~i ia
ramas bun de la tine, dupa ce mai intai te-a Intrebat cand te va
revedea ~i dupa ce te-a ridicat in slavi. De e numit arbitru,
amabilul se poarta In a~a chip in cat sa se faca placut nu
numai celui ce i-a Incredintat apanirea intereselor lui, ci ~i
adversarului; ~i aceasta 0 face de teama de a nu parea
partinitor. In discutiile cu strainii este mai curand de partea
lor decat de partea concetatenilor lui. Cand este invitat la 0
mas a are grija sa recomande gazdei sa aduca ~i copiii iar
cand ace~tia ~i-au lacut aparitia, observa cii seamana cu tatal
lor cum seamana doua smochine Intre ele. Chemand apoi la
el copiii, ii Imbrati~eaza ~i-i pune sa stea alaturi. Cu unii se
joaca strangand ~i deslacand pumnii iar pe altii ii lasa sa
adoarma pe genunchii lui ~inu carte~te sub povara lor."
Lingu~itorul:
"Lingu~irea ar putea fi definita ca 0
comportare lipsita de demnitate in urma careia Insa
lingu~itorul are partea lui de folos. Mergand pe un drum
alaturi de altul, lingu~itorul este capabil sa-i spuna: "bagi de
seama cu cata admiratie se uita lumea la tine? Nu e om in

cetate cu care sa se petreacii lucrurile aidoma ... ". Cand cel

lingu~it vorbe~te, lingu~itorul porunce~te celorlalti sa taca;
cand canta ii aduce laude iar cand a incetat, 11 aplauda
strigand "Bravo!" ... Cand targuie din piata mere ~i pere
pentru odraslele prietenului, Ie aduce ~i Ie imparte de fata cu
tatallor, ba ii ~i imbrati~eaza pe copii spunandu-le: "ce copii
buni ~icum mai seamana cu tatallor!" Cand selntampla sa-~i
cumpere incaltaminte amandoi, ii spune ca piciorullui are 0
linie mai frumoasa decat gheata ... La masa este cel dintai
care lauda vinul ~i nu uita sa adauge: "Mananci cu atata
gratie!" ... Ii mai spune ca are 0 locuinta cladita dupa un plan
minunat, ca are 0 gradina ingrijita ~i ca portretulii seamana
leit. Intr-un cuvant, lingu~itorul spune ~i pune la cale numai
lucruri prin care biinuie~te ca poate fi cuiva pe plac."
Zgarcitut
"Zgarcenia este 0 economie ce intrece orice
masura. Zgarcitul este omul care Inainte de a se fi implinit
luna bate la u~a datomicului ~i-i cere doMnda, chiar dacii
aceasta nu face macar 0 jumatate de obol. Cfmdse afla la 0
mas a pregatita pe socoteala celor ce iau parte la ea, zgarcitul
numara cate pahare a baut fiecare, iar zeitei Artemis ii
jertfe~te mai putin decat oarecare altul din cei prezenti. Daca
un cunoscut i-a procurat un obiect pe un pret scazut,
zgarcitul considera ca e ingrozitor de scump. Daca sclavul ia spart 0 oala sau 0 farfurie, ii scade din hrana. Daca nevasta a
pierdut un banut, cotrobiiie prin oale, rascole~te paturile,
lazile, cauta pana ~i in a~temuturi. (... ) Casetele zgarcitilor
de felul asta sunt doldora de bani! Mucegaiul sta prins pe ele,
iar pe chei s-a pus rugina.
Zgarcitul poarta haina mai sus de genunchi, iar la baie aduce
uleiul In sticle mititele; se tunde la piele, 11gase~ti descult ~i
la pranz, iar cand da haina la curatat Indeamna pe me~ter sa
intrebuinteze argila din bel~ug, ca sa nu se pateze prea
repede."

Aplicatie: Analizati cu atentie aceste portrete c~racteriale, punand In evidenta modul in care conduita persoanelor este
influentata de trasatura caracteriala dominanta. Incercati dupa aceea sa realizati portrete caracteriale pomind de la alte
trasaturi caracteriale dominante. Discutati cu colegii vo~tri aceste portrete ~i decideti, argumentat, In ce masura pomind de la
trasatura caracteriala dominanta se poate anticipa conduita viitoare a unei persoane.

~LICATII
1. Analizati comparativ caracterul, temperamentul ~iaptitudinile.
2. Prezentati particularitatile structurale a caror cunoa~tere
permite 0 mai buna definire aprofilului caracterial.

sa gasiti explicatii pentru diferentele c.onstatate.

6. Realizati un dosar tematie cu titlul "Portrete caracteriale" in care
sa grupati fragmente literare care pot fi incadrate in aceasta
categorie.

3. Analizati locul ~irolul caracterului in sistemul personalitatii.

4. Analizati, prin exemple concrete, interdependenta dintre
temperament ~icaracter.
5. Organizati-va pe grupe de patru elevi ~i realizati portretul
caracterial al unuia dintre membrii grupului. Rugati un alt grup
sa realizeze un astfel de portret pentru acela~i membru al
grupului. Comparati cele doua portrete caracteriale, incerdind

Armonie = potrivire a elementelorintr-unintreg.

Demnitate = calitatea de a fi demn, de a avea 0 atitudine demna, data

de obieei de existenta unei autoritiiti morale, de

promovarea unor principii de conduita apreciate ca
pozitive etc.
Etic, eticii = conform eu etiea, moral; ~tiintiicare se oeupa eu studiul
valorilor ~ia eonditiei umane din persp~etiva principiilor
morale ~irolullor in viata sociaJa; totalitatea normelor de
conduitii moralii corespunzatoare, astiizi pana la nivelul

7. Realizati 0 lucrare de aproximativ 0 pagina prin care sa analizati

rolul mediului social in formarea caracterului.
8. Se considera ca obi~nuintele noastre ilustreaza atitudini care ne
sunt proprii. Analizati prin intermediul unor exemple (atat
pozitive cat ~inegative) 0 astfel de determinare.
9. Analizati rolul vointei in constituirea caracterului.

unei profesii sau unui domeniu de activitate (etica

medicala, eticajumalistica etc.).
F abulafie = prezentarea unei fapte imaginare ea reaJa.
La~itate = trasatura de caracter ce revine persoanercare se dovede~te
lipsitiide curaj ~ide sentimentul onoarei.
Mediu social = societatea, lumea in mijlocul careia traim cu referire
la semenii no~tri,la relatiile dintre ace~tia,la institutiile ~i
organizatiileexistente etc.
Minciunii = denaturare intentionata a adeviiruluiavand de obicei ca
scopin~elarea,inducerea in eroare aunei alte persoane.
Plasticitate = capacitatede modelare sub actiuneaa diferiti factori.

19

20. CREATIVITATEA
20.1 Conceptul de creativitate
Creativitatea nu este 0 trasatura psihica autonoma, ci este
rezultanta organizarii optime a unor factori de personalitate
diferiti.

Creativitatea se define~te ca un complex de insu~iri

~i aptitudini care, in conditii favorabile, genereazli
produse noi ~ide valoare pentru societate.
Orice subiect dispune de un potenpal creativ ~i fiecare
dintre structurile psihice poate pune in evidenta unul sau mai
multe aspecte -ale acestui potential. Activarea ~i valarificarea
superioara a potentialului creativ are loc indeosebi la nivelul

gandirii, procesul generarii de noi cuno~tinte ~i de utilizare a

experientei in situatii noi fiind in buna masura un proces de regandire.
Creativitatea reprezinta 0 proprietate a intregului sistem
psihic uman, iar in acest sens pot fi puse in evidenta doua
categorii de factori care determina, dinspre sistemul psihic
uman, creativitatea:
a. vectorii: au rol de orientare ~i energizare, fiind cuprinse
aici toate procesele psihice reglatorii responsabile de
sustinerea energetica ~iincitarea la actiune. In functie de
orientare se impart in vectori pozitivi (care contribuie la
crearea noului) ~i vectori negativi (care indeparteaza
subiectul de realizarea unui produs original):

intereselor
maturitate
acreativi (pozitivi) Vectori
intereselor
a puternice,
intensitatea
stabilitate
deVectori
rutiniere:
in
scazuta
motivatie
extrinseca
absenta
angajare
sau
mai proprii,
pupn
creativi
(negativi)
~1
trebuinte
homeostazice
niveluri
scazute
de
aspiratie
lipsa
respect
fortele
intelectual,
dependenta
rezistenta
exagerat
teama
lamodele,
de
schimbare,
deli'isarea,
fata
de
autoritate,
ade
formula
traditie
incapatanarea,
neincrederea
conformism
probleme,
etc.
tendinta
spre
imitarea
de
opacitate
la nou, in
intoleranta
la
ambiguitate
!?icontradictii,
respect
pentru
nou
~ivaloare
etc.
evaluare
tendinta
formism
demtrmseca
intelectual
~ia problematiza,
autoevaluare,
!?i profesional,
curiozitate,
nonconde nou, dorinta I de
schimbare,
interese
atitudini
riscurilor,
increderea
in
propria
motlvapa

nive!ul
ridicat
al
aspiratiei
stabilitate
~imaturitate
emotionala
I se atribuie
i creative: initiativa, persoana
disponibilitate
receptivitate in altii,
fata deafirmalia
asumarea
in
po, treb~int~l~ !?i
de.cre~t~re independenta
trivit cilreia
geniul,
implicit creativita tea, inseamnil 99%
transpiralie
$i 1% inspiratie.

Thomas Alva EDISON

(1847-1951)
Relapa aproximativa

dintre inteligenta

60

b. operatiile ~isistemele operaponale: moduri de lucru care se divid in operatii

stimulative pentru producerea noului ~ioperatii rutiniere:

r:

Operatii
generatoare
de nou
in cristalizata,
convergenta,
imaginatiei

.g 30

IZ

activitate
verticala
,Ilibertate
propriilor
idei
0;
memorie
flexibila
procedeele
procedeele
imaginatiei
forta
intelectuala
in
exprimare
pentru
~ispontaneitate
argumentarea
aptitudini
gandire
divergenta,
speciale
putemic
fluida,
laterala
dezvoltate
>euristice

idei
fidelitatea
excesiva
a memoriei
aptitudini
speciale
dezvoltate
procedee
Operatii
algoritmice
rutiniere
capacitati
slabe
de slab
sustinere
a propriilor
gandire
absenta procedeelor
"limbade
lemu"

20
10

80

20

90

100

1-10

120

130

IQ

Dupii unii autori,

creatlvltatea
~tiintificii presupune un coeficient de inteligentii
(IQ) de minim 110 (115 sau 120 dupii a1tii), un
coeficient
de inte1igentii
mai ridicat
nesemnificand necesar un plus de creativitate.
in alte domenii, spre exemp1u In artii, 1imita
inferioariiarfi de 95-100.

In masura in care atitudinile creative sunt convergente cu

factorii operational-cognitivi (aptitudinali) se obtinproduse cu
o cota de originalitate inalta. Daca intre cele doua categorii nu

exista convergenta, nu se poate vorbi de activitate creativa. De

asemenea, pe langa factorii interni au un rol important in
activitatea creativa ~ifactorii externi, de "facilitanta".

20.2 Niveluri ,i stadii ale creativita'ii

Ca proprietate general umana, creativitatea se manifesta in
forme diferite, pe niveluri ierarhice distincte. Potrivit lui C. w.
Taylor pot fi diferentiate urmatoareleniveluri de creativitate :
creativitatea expresiva: exprimare libera, spontana a
persoanei care nu este preocupata de obtinerea unar
produse utile sau valoroase;
- creativitatea
productiva:
satisfactia inregistrata pe
nivelul anterior permite insu~irea unor'operatii, tehnici
ce au ca rezultat obtinerea de prod use mai mult sau mai
putin originale;

- creativitatea
inovativa:
se accentueaza gradul de
originalitate, elementele obtinute fiind, de asemenea,
noi, dar noutatea este obtinuta prin combinarea ~i
recombinarea unor elemente dej a cunoscute;
- creativitatea
inventiva: se caracterizeaza printr-un
nive! de originalitate, astfel incat produsele obtinute
transfofUla fundamental domeniul pe care se manifesta;
creativitatea emergenti:
nivelul de originalitate este
atat de ridicat incat determina modificari revolutionare
ale unui domeniu, presupunand 0 restructurare a

unui domeniu,
presupunand
0 restructurare
a
experientelor ce depa~esc to ate posibilitatile anterioare
de intelegere.
Creativitatea reprezinta, de asemenea, procesul prin care
omul identifica anumite dezechilibre in experienta, in
activitatea sa p~ care Ie depa~e~te prin capacitatea de a formula
idei ~i ipoteze noi, de a Ie verifica ~ide a realiza ceea ce permite
inlahrrarea dezechilibrelor de la care s-a pomit. In aceasta
masura se poate sustine ca este yorba de un caracter fazic,
procesual al creativitiitii, potrivit lui G. Wallas putandu-se
delimita urmatoarele faze:
faza pregatitoare,
care consta in informare,
documentare ~i experimentare, fiind 0 faza obligatorie a
actului creator, con~tienta ~ide lunga durata;

WMODELUL

faza incubatiei
(gestatia,
germinatia),
care se
desfii~oara la nivel subcon~tient sau chiar incon~tient,
fiind etapa in care ideile se structureaza intr-o maniera
noua;
faza "iluminarii",
unde este yorba de aparitia in
con~tiinta a solutiei, ceea ce se poate produce dupa 0
activitate intensa, dar ~i dupa pauze indelungate sau
chiar in somn;
faza verificarii, respectiv faza in care se realizeaza
elaborarea finala a solutiei in scopul eomunicarii sale.
Proeesul de ereatie nu urmeaza un tipar unie, existand 0
mare varietate de modalitati de realizare a unui produs nou ~i
valoros pentru soeietate, de fiecare data fiind evidenta amprenta
personalitatii creatoare.

TRIADIC AL FACTORILOR INTELECTUALI AI CREATIVITATII

Intr-un capitol anterior a fost prezentat modelul

Guilford al inteligentei, model capabil sa cuprinda ~i
dimensiunea creativitatii. Aeest model nu este singurul, un
altulfiind cel initiat de R. J. Sternberg, anume modelul
triadic al factorilor intelectuali ai creativitatii. Potrivit
aeestui model, aetivitatea eognitiva se desfii~oara pe trei
registre sau niveluri, structural corelate: componential,
meta componential ~iepistemic.
_.'
La primul nivel, cel componential, este yorba de 0
ml:lltitudine de operatii de preluerare a informatiei (operatii
matematice, logice etc.), utilizate in rezolvarea problemelor.
Atunci dnd se introduce 0 relatie de ordine intre operatii se
formeaza 0 strategie rezolutiva (algoritrnica sau euristica),
acestea impreuna cu cuno~tintele ce stau la baza lor formand
nivelul metacomponenpal
al gandirii. Mai mult, orice
activitate ~tiintifica ~i nu numai, se desfii~oara intr-o anumita

paradigm a (0 multi me de presupozitii, norme ~i valori de

cercetare sau de realizare), care determina la nivel individual
un anumit registru epistemic al aetivitatii inteleetuale.
Relevanta acestui model pentru creativitate se refera la
faptul ca diferentele individuale de ereativitate ~i proeesul de
creatie au la baza diferente personale localizabile hi aceste trei
niveluri ale activitatii inteleetuale. A rezolva 0 problema
presupune in primul rand stapanirea unor operatii, ~ansa fiind
mai mare pentru cel care stapane~te un repertoriu mai larg de
operatii. Mergand mai departe, eomplexitatea problemelor
pretinde un repertoriu de proceduri rezolutive, nivelul de
ereativitate fiind eu atat mai aeeentuat eu cat acel repertoriu
(mai ales pe componenta euristica) este mai mare. In cele din
urma, creatiile deosebit de valoroase ajung sa eonduea la
modificarea registrului epistemic (a paradigmei), cu impact ~i
asupra celorlalte eomponente.

Aplicape: ldentificati 0 problema sau 0 serie de probleme in cazul carora considerati ca ati dat dovada de un coeficient mai inalt
de cr'eativitate. Analizati rezultatul obtinut ~i puneti in evidenta operatiile utilizate, strategiile rezolutive ~i modificarile pe care
le-a determinat in sistemul vostru eognitiv eele realizate.

~PLlCATII
.

I., Analizari rolul factorilor interpersonali ~ide gmp in dezvoltarea

_creativitarii.
2: Elaborari un text de 10rfmduri ( I rand) in care sa utilizari in sens
psihologic unnatorii termeni: atitudine, aptitudine, creativitate.
3. Analizaricomparativ imaginaria ~icreativitatea.
4. Identificati exemple de produse ale unar demersuri creative care
- sa'exempiifice nivelurile creativitatii. Realizati acest lucm ~iin
- ceea ce prive~te propria activitate. Pana la ce nivel reu~iti sa
identificati astfel de produse?
5. Organizandu-va pe gmpe de 4 elevi incercati sa fonnulari 0
metoda de stimulare a creativitatii. Comparati rezultatele
-obtinute de voi cu cele ale colegilor vo~tri.

.t!LU!.!J

Emergent = care rezulta dintr-un mediu, deci este un produs al

interactiunii mai multor sisteme complexe (Ia propriu
desemneazii proprietatea unui corp sau raze de luminii de
a ie~idintr-un mediudupii ce I-atraversat).
Epistemologie = teorie a cunoa~terii ~tiintifiGe,a modalitiitilor in
care se realizeazii aceasta; prin extensie, desemneazii
modalitatile de realizare a cunoa~terii.
Facilitare = inlesnire, u~urare a indeplinirii unei actiuni, a
producerii unui fenomen etc.
Inovatie =rezolvare in general a unei probleme de tehnicii sau de
org~nizare a~munciUn_scopJ!LRerfe~tioniirii tehnice

6. Una dintre metodele de stimulare a creativitatii este metoda ,,6-35". Astfel, este necesar sa vii organiza(i in gmpuri de ~ase
membri, fiecare avand in fata 0 coala de hartie, pe care 0 imparte
in trei coloane. in raport cu problema enuntatiifiecare din cei ~ase
membri ai grupului noteaziitrei idei de rezolvare a sa, in cele trei
coloane. Fiecare participant transmite colegului din dreapta foaia
de hartie proprie ~i0 prime~tepe cea a colegului din stanga, ideile
emise fiind reluate ~iimbunatat1te,completate, modificate etc. Se
realizeaza deplasarea foilor de hartie pana in momentulm care
ideile emise initial trec, in diferite faze de prelucrare, prin fata
celorlalri cinci membri ai gmpului. La fmal, foile sunt stranse ~i
se incearciievaluarea ideilor obtinute.
incercati aplicarea acestei met~de de stimulare a creativitatii in
raport Cll urmatoarea problema: "Cum se poate stimula interesul
elevilor pentm activitatea ~colara?".in baza rezultatelor obrinu1:e
realizari un set de propuneri pe care sii Ie prezentati in Consiliul
elevilor.

muncnetc.
ration~liziirii SOluriilorexiste.nte, cre~terii prOductivitiitiil1
Inventie = rezolvare sau realizare tehnicii dintr-un domeniu al
cunoa~terii care are un caracter de nouwte ~i reprezintii
un progres fariide stadiul cunoscut panii atunci.
Spontan, -eitate = care se face sau se produce de la sine, rara 0
cauza aparentii; care se face de buniivoie, nesilit del
nimeni;
care actioneaza
cu promptitudine;'
promptitudine, natural ere promptii in atitudini, in'
comportamente etc.
Vector = factor determinant ~ifacilitant in raport cu un fenomen,'
procesetc.
I

20

78
.........

21. ETAPE iN DEZVOLTAREA PERSONALITATIt*

,
21.1 Principiul dezvoltirii in psihologie
Psihologia modemii subliniazii dimensiunea
geneticii
(evolutivii) a psihieului.
Dezvoltarea
personalitiitii
se
desfii~oarii astfelin faze aflate intr-o succesiune determinatii,
numite cel mai adesea "stadii", fiecare stadiu caracterizandu-se
printr-o organii'are proprie a insu~irilor, simultan fiecare stadiu
trebuind considerat concomitent ca rezultantii a etapelor

anterioare ~ica premisii a celor viitoare.

La nivel individual, psihogeneza se inscrie intr-un cadru
socio-cultural in care sunt rezumate, selectate ~i condensate
rezultatele
intregii dezvoltiiri filogenetice.
Dezvoltarea
ontogeneticii se realizeazii astfel pe 0 cale mai economicii ~imai
productivii.

Ontogeneza este reprezentata de totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale,

care au loc pe parcursul vietii unui om.
Principiul genetic statueaza necesitatea de a studia nu
numai produsul, rezultatul final al dezvoltarii, ci sa se abordeze
insu~i procesul aparitiei ~i instalarii unei forme superioare a
fenomenului
considerat,
depistand treptele parcurse ~i
functionalitatea lor in procesul evolutiv.
Principalii factori ai dezvoltarii sunt:
1. Ereditatea, care este insu~irea fundamentala a materiei
vii de a transmite, de la 0 generatie la alta, rpesaje de
specificitate, sub forma codului genetic. In planul
dezvoltarii psihice, ea apare ca un complex de
predispozitii ~i potentialitati ~i nu ca un inventar de
capacitati ~i trasaturi deja formate. Ereditatea constituie
premisa biologiea a dezvoltarii. Obiectivarea ei are
caracterprobabilist ~iofera individului 0 ~ansa (ereditate
normala) sau 0 ne~ansa (ereditate tarata).
2. Mediul, constituit din totalitatea elementelor cu care
individul interactioneaza, direct sau in1irect, in proces.!ll
devenirii sale. Mediul are 0 structura complexa ce
include 0 multitudine de aspecte: de la elementele
mediului natural ~i pana la cele ale mediului social
imediat. Ca factor ce stimuleaza potentialul ereditar,
actiunea mediului poate fi, in egala masura, favorabila
dezvoltarii, dar ~i0 frana sau chiarun blocaj.
3. Edueapa, care se define~te ca activitate specializata,
specific umana, care mijloce~te ~i sustine, in mod
con~tient, dezvoltarea.
Intentionalitatea,
actiunea
sistematica ~i in cuno~tinta de cauza deosebesc educatia
de ceilalti doi factori ontogenetici.
Cercetarea contemporana a dezvoltarii umane s-a orientat
~i spre teoretiziiri mai concrete ~i operationale ale interactiunii
eredi tate- mediu.
Una dintre directiile de abordare este aceea a cercetarii
copilului in ni~a sa de dezvoltare. Acest concept desemneaza
totalitatea elementelor eu care un eopil intra in relape la 0
. varsta data. Strllctura ni$ei de dezvoftare cuprinde:
- obiectele ~i locurile accesibile copilului la diferite
varste;
- raspunsurile ~ireactiile anturajului fata de copil;
- cerintele adultului vizand competentele incurajate,
varsta la care sunt solicitate ~i nivelul de performanta
acceptat;
- activitatile impuse, propuse sau ingaduite copilului.
Criteriile in functie de care se stabilesc stadiile de
dezvoltare
a personalitatii
sunt act;v;tateu dom;llanfa
desflisurata, s;stellllli de relata SOciO-clllturale ~i slrtlcfllrile
ps;"!ce spec~fice.
In functie de aceste criterii, cel mai adesea sunt diferentiate
urmatoarele stadii:
- 0-1 an: perioada infantila;
- 1-3 ani: prima copilarie (copilaria timpurie);
- 3-6/7 ani: a doua copilarie (perioada pre~eolara);
- 6/7-10/11 ani: a treia copilarie (varsta ~eolara mica);
10/11-14/15 ani: preadoleseenta (pubertatea);
- 14/15-18/19 ani: adoleseenta;
- 19/20 ani-30 ani: tineretea;
- 30-55/60 ani: varsta adulta;
- peste 60 de ani: batranetea sau varsta a treia .

Etape ale dezvoltarii motorii

S'

7 8 <)
Varsta (luni)

10 11 12 13

14 IS

Copii siilbatici: Se cunosc cateva zeci de cazuri, in general

ace~ti copii nefiind capabili sa vorbeasca sau sa emita sunete
vocale omene~ti, se deplaseaza in patru labe, au modalitiiti de
hranire comparabile cu cele ale animalelor ~i nu-~i exprima
emotiile a~a cum 0 fac oamenii. Cele mai cunoscute cazuri
sunt cele ale "salbaticului din Aveyron" ~iale "copiilor -lupi"
de la Midnapore. Primul dintre ele este cel al unui Miat
descoperit in 1799, in varsta de 10-12 ani, orice eforturi de
educare a sa e~uand. In celiilalt caz este yorba de douii fetite,
numite Amala ~i Kamala, capturate in India, in 1920. Aveau
aproximativ patru ~i opt ani, triiind intr-o pe~tera alaturi de
lupi. Nu cuno~teau limbajul uman, alergau in patru labe ~i i~i
exprimau suferinta urland ca lupii. Au invatat cu foarte mare
greutate sa mearga in picioare ~i cateva cuvinte. Au murit
repede, tara sa se adapteze la viata oamenilor. Cazurile de
copii salbatici demonstreaza importanta mediului uman in
raport cu dezvoltarea umana.

Dezvoltarea umana, a~a cum s-a 'precizat, presupune mai multi

faetori, edueatia fiind eel decisiv in raport ell realizarea
posibilitiitilor de dezvoltare intr-un mediu favorabil. Prin edueatie
dobiindim toate eapaeitiitile, euno~tintele ~i eomportamentele ee ne ,
. fae sa fim eeea ee suntem.

21.2 Virstele mici (3-10/11 ani)

Varstele mici se caracterizeazii
printr-o dezvoltare
fizici progresivii
intensivii,
dar mai ales cantitativii.
Concomitent cu dezvoltarea anatomo-fiziologicii, cu evolutia
ascendentii structural-functionalii
a creierului indeosebi, se
dezvoltii ~iparticularitiitilepsihice
~iactionale ale copiilor.
Atentia trece treptat de la forma involuntarii la forma
voluntarii, de la cea putin stabilii la cea stabilii. Memoria
dovede~te 0 mare plasticitate, receptivitate, datoritii stocului
redus de informatii. Ponderea cea mai mare este detinutii de
gandirea concretii, imaginatia fiind cea care se desprinde in
mare miisurii de realitate, dovedindu-se deosebit de vie ~i
fantasticii. Copiii mici se caracterizeazii,
de asemenea,
printr-o mare curiozitate.
Este de subliniat egocentrismul
gandirii copilului, care
nu face diferentieri intre punctul siiu de vedere, dorintele,
pliicerile sale ~i aspectele reale ale lumii (nediferentierea
intre subiect ~i lumea exterioarii). 0 altii triisiiturii este
animismul, pentru pre~colar, spre exemplu, obiectele avand
in general suflet.
Este prezent spiritul de imitape, fiind'imitate in special
actele celor mari, larii discerniimant. Sunt prezente mai ales
motivele extrinseci (exterioare) precum note Ie, recompensele
morale ~imateriale.
Procesele afective se caracterizeazii prin simtiri, triiiri ~i

sensibilitate vii ~iputernice,

prin ceea ce se dovede~te a
fi tonus afectiv.
Comportamentul
se
leagii de 0 intensii nevoie
de mi~care, de actiune,
datoritii procesului intern
de dezv.oltare
fizicii,
necesitiitii consumului de
energie ~i fortei ce se
acumuleazii.
Principala formii de activitate estejocul, prin acesta fiind
stimulate coordonarea, echilibrul, dinamismul, forta, evaluarea
spatialitiitii, abilitiitile in manipularea obiectelor. Jocurile
practicate sunt diferite de la 0 perioadii la alta.
Odatii cu intrarea in ~coalii, intreaga energie a copilului va
fi canalizatii spre insu~irea strategiilor de inviitare. Vor fi
con~tientizate treptat rolul atentiei ~i al repetitiei, rolul
inviitiitoareilinviitiitorului fiind foarte mare in dobiindirea unor
noi norme de viatii.
Se contureazii 0 viziune realism asupra lumii, vGrstei"de ceului?" urmiindu-i vGrsta colectiilor. In jurul viirstei de8 ani se
dezvoltii un sentiment de identitate socialii,copilul Wind cu miindrie
apartenenta sa la grupul dejoacii, lagrupul ~colarsau lacel religios.

21.3 Preadolescen,a (.10/11-14/15 ani)

Este caracterizatii prin marile transformiiri
anatomofiziologice, semnul declan~iirii ei constituindu-l
"puseul de
cre-$tere a staturii" care se produce intre 10-12 ani: cresc in
special membrele inferioare, iar toracele ~i bazinul riiman mai
mici. Musculatura dezvoltandu-se mai lent decM scheletul,
apare 0 oarecare stangiicie in mi~ciiri concomitent cu 0 intensii
dorintii de mi~care, prezentii mai ales la biiieti.
Organele interne se dezvoltii in ritmuri diferite: inima
cre~te mai repede decat arterele, fapt ce conduce, adesea la
tulburiiri
cardiovasculare;
in comparatie
cu restul
organismului, inima ~i pliimanii au 0 cre~tere mai lentii,
oboseala instalandu-se mai repede.
Specifice acestei varste sunt ~i transformiirile endocrine,
determinate de intensificarea activitiitii glandei tiroide ~i a utilizare a unui limbaj specific grupului (argoul), semn al
tendintei de independentii fatii de adult.
glandelor sexuale. Primele semne ale dezvoltiirii sexuale apar
Pe plan afectiv
este evidentii
instabilitatea
~i
la fete intre 10-11 ani, cel mai devreme, dar pot intarzia ~i
panii la 15 ani, in timp ce la biiieti dezvoltarea sexualii incepe cu hipersensibilitatea emotionalii, furtunile afective alternand cu
1-2 ani mai tarziu.
perioade de apatie; se manifestii, mai ales la inceputul
pubertiitii, ostilitatea intre biiieti ~i fete, care scade treptat, fiind
Toate aceste transformiiri solicitii un consum energetic
mare datoritii ciiruia se manifestii frecvent dureri de cap, dureri
inlo~uitii cu interesul fatii de sexul opus.
In ceea ce prive~te dezvoltarea moralii, se realizeazii
abdominale, senzatii de sufocare, ameteli, obosealii persistentii.
la moralitatea
Cre~terea in iniiltime, asociatii cu 0 pozitie vicioasii a umerilor, a tranzitia de la moralitatea constrangerii
cooperiirii, de la preconventionalla conventional.
capului determinii, adesea, deformiiri ale coloanei vertebrale
sau deficiente de vedere.
Preadolescentul este foarte critic cu adultii (piirinti,
profesori) ciirora Ie descoperii numeroase defecte, conflictele
In sfera proceselor cognitive se remarcii:
dezvoltarea spiritului de observatie ~i a acuitiitii
fiind maxime intre II ~i 15 ani. EI se deta~eazii fatii de familie,
senzoriale~
descoperind pliicerea vietii de grup; aici, taniirul se simte mai
puternic fiind apiirat de egalii care-i aprobii comportamentele ~i
cre~terea capacitiitii de memorare ~i a selectivitiitii
memonel;
ii oferii 0 imagine pozitivii a personalitiitii sale. Grupul ajutii
la maturizare,
oferind suport afectiv ~i confirmare, dar
- asimilarea unor tehnici de inviitare ~i de rezolvare a
problemelor;
constituie, uneori, ~i mediul in care se incearcii tigiirile,
perfectionarea
limbajului, paralel cu tendinta de
alcoolul sau unde incepe delicventajuvenili

21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)

Incepe dupii 14 ani ~i se caracterizeazii printr-un ritm mai
lent de cre~tere ~i prin armonizarea progresivii a diverselor
piirti ale corpului.
"
Procesele cognitive se perfectioneazii, adolescentul fiind
capabil sii gapdeascii larii a folosi un suport concret ~i sii-~i

analizeze corectitudinea propriei gandiri.

Devine mai echilibrat afectiv, reu~ind, spre deosebire de
preadolescent, sii-~i domine reactiile impulsive; se dezvoltii
vointa, !iind posibile eforturi voluntare intense ~i de lungii
duratii. In acest stadiu apar, de cele mai multe ori, prima

21

80

dragoste ~iprima experientii sexualii.

A.dolescentul aspirii spre autonomie ~i originalitate, este
preocupat de cunoa~terea ~i de perfectionarea
propriei
persoane. Reu~itele 11 entuziasmeazii, dar ele sunt nesigure,
Infrangerile distrugand rapid imaginea pozitivii de sine.
Problema crucialii a adolescentei 0 constituie, dupii E. H.
Erikson,
ciiutarea, definirea
identitiitii,
sintetizatii in
Intrebarea specmcii acestei varste, "Cine sunt eu?", Intrebare
prin care adolescentul Incearcii sii-~i determine locul printre
ceilalti oameni sau In naturii. Solutionarea acestei dificile
probleme 11 plaseazii adesea In "crize de identitate",
caracterizate prin riinirea respectului de sine ~i sentimente de
inferioritate, nelncredere In sine. Acestea devin evidente In
tendinta spre filosofare, spre 0 analizii criticii a valorilor ~i a
idealului de viatii propus de societate ~i de ciiutare a unui mod
propriu de existentii.

In planul
relatiilor
i n t e r p e r.s 0 n a lee
ste
preocupat 'Cle Intelegerea
prieteniei, a iubirii sau a
solidaritiitii umane, relatiile
cu ceilalti
constituind
prilejuri de autocunoa~tere
~iintercunoa~tere.
Caracterul
ramane
instabil,
oscilant,
de~i
adolescentul este preocupat
de perfeqionarea sa ca ~ide
viitoarea carierii.
Moralitatea este cea a cooperarii conventionale. Cre~te
tendinta de a gandi regulile ca Intelegeri mutuale ~i de a Ie
circumstantializa.

21.5 Tinere,ea (18/19-30 ani)

Este etapa de varstii in care sub raport fizic se definitiveaza
~i se perfectioneazii calitativ componentele tuturor sistemelor
organismului. Este, de asemenea, etapa perfectioniirii psihice,
a stabilirii echilibrului functional optim, mecanismele de
realizare ~i de reglare a actiunilor ~i a comportamentului
dovedind performante superioare.
Procesele
psihice cognitive:
atentia este puternic
voluntarii ~i stabilii; memoria este preponderent logicii;
imaginatia are evidente calitiiti realist-~tiintifice, stabilindu-se
un echilibru Intre visare ~i actiune; gandirea este abstractii ~i
logicii, caracterizandu-se, precum imaginatia, printr-un proces
de specializare.
Procesele afective se caracterizeazii printr-o Imbinare
armonioasa cu actele rationale, logice, fiind conditionate social.
Motivatia ~i motivele sunt tot mai legate de mobiluri
interioare superioare (dragostea de adeviir, spiritul de dreptate,
dorinta de afirmare prin realiziiri ~i creatie etc.), dar se observa
~i 0 stimulare determinatii de mobiluri exterioare (recompense
morale ~imateriale).
Se consolideaza
profilul caracterial
(atitudinile ~l
convingerile) ~i se stabile~te un echilibru Intre dorinte ~i

aspiratii. ldealurile sunt bine

conturate atat din punctul de
vedere al pereqionarii
personali tiitii, cat ~i al
devenirii profesionale
~i
cetatene~ti.
Dezvoltarea
calitativii
multidimensionalii
a
personalitiitii
taniirului
determinii
0 serie
de
trasaturi, specifice varstei,
precum:
spiritul
critic
intransingent fatii de ceea ce
este
neinteligibil,
In
neconcordantii cu adeviirul
~i eticul; spiritul de afirmare ~i dorinta de a fi respectat ~i de a fi
luat in seama se imbinii cu spiritul de independenta, de initiativa .
constructiv-realistii ~ide creatie.
Este varsta
responsabilitiitilor
socia Ie, in aceastii
perioadii se realizeaza in mare miisura casiitoria, alciituirea
familiei ~icre~terea ~ieducarea propriilor copii.

21.& Maturitatea (30-55/&0 ani)

21

Poate fi abordatii sub mai multe aspecte:

biofiziologic: constii In definitivarea procesului de
cre~tere ~ide structurare functionalii a organismului;
psihic: ca maturitate intelectuala, prin structurarea
mecansimelor cognitive, ~i ca maturitate afectivii,
emotionalii;
social: ca adaptare la conditiile vieW ~i activitiitii sociale,
ca implicare responsabilii In problemele comunitiitii.
Principala observatie ce se poate face este aceea a instituirii
1a~a-numitei amp rente profesionale. Astfel, atentia ~i memoria
sunt din ce In ce mai specializate. Atentia opereazii selectiv ~i
orienteazii activitatea specificii; campul de manifestare al
memoriei se structureaza sub influenta profesiei.
AdulW ~tiu din experientii sii-~i dozeze forrele interioare
astfel Incat sa riispunda unor sarcini care-l solicitii timp Indelungat
~i chiar sii obtinii performante in realizarea lor. Una dintre
caracteristicile importante ale adultului contemporan este
invatarea permanenta.
Se remarca 0 armonizare a intereselor, a motivatiilor, un

echilibru
al vietii
afective. De asemenea, se
maximizeazii dezvoltarea
aptitudinilor ~i a deprinderilor, se acumuleaza 0
bogatii experienta de viatii.
Se nuanteazii relatiile
interpersonale,
apare 0
dinamicii noua privind
angajarea socialii. Pe plan
profesional,
sunt
observabile
marile
realizari, ocuparea unui
loc inalt in ierarhia socialii.
lndependenta
copiilor este din ce in ce mai
mare ~i rolul de parinte
imbracii noi valente, pana la stabilirea unei adevarate prietenii
cu propriii copii.

21.7 Bitrinetea (55/&0 ani...)

Cele mai mari schimbiiri se remarcii sub aspect fizic.
Batranetea
se manifesta printr-o sciidere sensibilii
a
aptitudinilor senzorio-motorii.
Cele mai afectate procese psihice sunt atenpa ~i memoria
de scurtii
durata.
Are loc frecvent
fenomenul
de
reminiscenta, prin care sunt reamintite fapte ce piireau uitate,

se amelioreazii functia reproductivii a memoriei dupa un

interval lung de fixare.
Cauza principal a a scaderii capacitiitilorcognitive
se
datoreazii unei din ce in ce mai slab articulate motivatii pentru
cunoa~tere, aparitia deliisiirii ~iinstaurarea unei stari apatice.
lntrarea in perioada de pensie conduce la 0 restructurare a

81
La varste inaintate
intregului sistem de r~latii interpersonale, se pierd legaturile eu
eolegii de servieiu. Intregul program de viata se desIa~oara apare teama in fata
diferit. De multe ori biitrfmii se simt devalorizati, izolati, mortii. Unii oameni se
lamenteaza la nesIar~it pe
deprimati, tri~ti.
tema moftii sau 0 trateaza
Batranii eonstituie un sprijin important pentru familiile
copiilor lor, mai ales in ingrijirea ~i eduearea nepotilor. frizand indiferenta fata de
Membrii adulti ai familiei gasesc in eei mai in varsta un suport aceasta. Altii pur ~isimplu
moral; adesea Ie solieita sfatul ~iinvata din experienta de viata a se resemneaza in fata
acestora.
vietii ~ia mortii.
~ aSperanta
-Rezolvarea
insu~irea
Unitatea
co1Familia,
intimitatea
lua
,
facultatea
I determinanti
crizei
Mutualitatea
afecFinalitatea
tiva
Identitate
vs.
sentiment
de
infeconfuzie
!
Modelele
sgrupul
avs.
u~I
in
sentimentul
incredere
de
Factorii
Corolarul
sociali
rioritate
izolare
aca~lcoala~i
Mediul
sentimenful
de
autoconautonomiei
in
de
familial
Abilitatea
Autonomie
familie,
trolului
vs.
determina
varstnicii
substitutul
matem
Daruirea
tanara
generatie
sau
satissocial
de
a
stabili
drumul
Incredere
vs.
neincredere
axioloe:ic
acceptare
integritate
devotiunea
Acceptare
ratoare
de
creatie
disperare
profesia
Responsabilitatea,
domeniul
intelectual,
Intimitate
vs.
Competenta
n
esiguranta
tiuni
de
a
avea
societate,
Parintii
Vointa
Mama
identitatea
personala
exercitiilor
fizice
Creatie
pentru
Pricepere
vinovatie
vs.
Intelepciunea
Senlimentul
a-~i
Initiativa
tendinta
~l
eonsum
cuplu
una
singura,
unitara,
Integrarea
diferitelor
vietii
joaca
sarguinta
initiative
gene~ipricepere
de
Competenta
direetiona
activitatea,
Pensionarea,
apusul
relatii
Prietenii,
durabile,
relatia
de
de
a-~i
Simtul
Crizafata
imagini
ale
eului
intrIncredere
~ioptimism
a
factiei
de
propria
I viata ~i aeceptare
copilarie
II
Iinitiative
declinului,
a moftii
Varsta
stadii de dezvoltare (dupa G.W. Allport ~iR. Atkinson)
~

- , --

--

Dezvoltarea
psihica
este
insotita
de
dezvoltarea
fiziologica,
definitivarea
personalitatii fiind
aproximativ
simultana
cu
incheierea celei
fiziologice.
L.a
om, dezvoltarea
nu se reduce la
simpla cr~tere, ci
progresiv,
sub
influenta
conditiilor
fiziologice
~i
socioafective,
...
apar noi forme de functionare care it conduc pe sugarul supus
principiului placerii (ale carui actiuni sunt suqordonate doar
satisfacerii trebuintelor) la starea de adult adaptat realitiitii.
Fiecare fiinta umana are un ritro de dezvoltare propriu,
existand insa~i 0 serie de legitati general aplicabile. Spre

21

exemplu, s-a stabilit ca dezvoltarea psihomotorie se realizeaza

potrivit axei"cap-picioare", adica maturizarea sistemului
nervos se realizeaza in ~ fel incat copilul dobande~te mai
intai controlul capului, apoi al membrelor superioare ~i, la
s~it, al celor inferioare.

82

WREPERE

PSIHOGENETICE

Primii ani ai vietii noastre, indeosebi ceea ce se nume~te

copiHirie, dar ~i adolescenta sunt decisivi in dezvoltarea
personalitatii. Sunt anii in care progresiv s~ constituie
diferitele modalitati de gandire, deprinderi etc. In figura de
01
I

1'1

234
I

i
Inteligenta
senzorio-motorie I

mai jos va prezentam astfel 0 sinteza a ceea ce se dobande~te

in cadrul copilariei (dupa L. Not, L 'education des debiles
mentaux, Toulouse, Mesape, 1973).
8

567
I
I
I
Gandir~ operatorie
Gandire preoperatorie
Gandire in imagini

Obiectul

I I

III

12
14
I10
I13

Operapi concrete

Operatii forma Ie

conservare

Nopuni

i~au

inavarianta

Numar

-.-

.....

-..-.-)

Substanta

Lungimi

(Faze de oscilatie)

--r-

S~prafata - greutate

Volum
r

~....................... i..
,
.
1
o

Decalaje

i i:
-...............
.

I~

I:'

10

II

12

13

14

15

Aplicatie: Incercati sa concepeti 0 modalitate de a explica unui copil de 0 varsta mai midi unul dintre elementele care sunt
dobiindite la acea varsta. Puneti in aplicare metoda conceputa ~iprezentati colegilorvo~tri concluziile desprinse.

~PLICATII
1. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza unui exemplu
care sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '90 ai
societatii romane~ti ~iun copil din anii ' 80.

personalitatii celui in cauza.

4. Scrieti un eseu pe tema conflictului intre generatii incercand sa
argumentati 0 pozitie pro sau contra.

2. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza llllUi exemplu

care sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '70 ~i un
copil din prezent.

5. Organizati 0 dezbatere pe tema conflictului intre generatii. Dupa

desra~urarea sa, scrieti 0 lucrare de aproximativ 0 pagina pe
aceasta tema prin care sa preluati ideile aduse in discutie.

3. Alegeti una dintre etapele de varsta prezentate (alta decat cea in

care va plasati) ~i alegeti 0 persoana aflata in acea etapa. Urmariti
comoortamentul
acelei oersoane ~i realizati 0 descriere a

6. Realizati un dosar pe tema "Adolescenta" incercand sa ilustrati

diferentele existente intre un adolescent de astazi ~i un adolescent
din anii ' 60.

Conflict = Iupta de tendinte, de interese; pe de 0 parte poate fi

yorba de conflicte intrapsihice, afective sau cognitive,
dar, pe de alta parte conflictele pot fi interpersonale,
sociale.
Culturii

= dezvoltare

specific umana sub influenta mediului

social. Orice societate' umana, oricat de primitiva,
poseda cultura sa, care conditioI\eazii dezvoltarea totala
a membrilor sai. Re1atia intre cultura~i personalitate este
atilt de stransa incat se po ate aprecia ca ea este cea care ii
confera omului umanitateasa.
'Defictent= subiectul care prezinta 0 insuficienta mentala, motrice
sau senzorialii. Educatia copiilor deficienti intelectual,
orbi, surdomuti, infirmi motor etc.incapabili
de un
paTcurs ~colar normal, se face in institutii specializate,
care dispun de tehnici ~imaterial didactic adecvat.
Diferentiere == trecerea de la generallaparticular,
de la 0 conditie
globala ~i omogena la alta mai speciala ~i eterogena.
Diferentierea
este pTocesul
ce caracterizeaza
dezvoltarea
oricarui individ, astfel incat se poate
recunoa~te 0 indj vidualitate ~i afirma 0 p'ersonali tate.

Imita{ie =. nu este specific umana" consta in reproducerea unor

fenomene,
majoritatea
comportamentelor
sociale
(educatie, cultura, traditie, obicejuri etc.) bazandu-se pe
imitatie.'
Joe = activitate fizica sau mentala rara finalitate utili!, ciireia i te
dedici din simplii pliicere. Psihologia contemporanii a
reabilitat jocul, altiidatii dispretuit ca 0 activitate fiirii
relevantii, cel putin lanivelul ~colarulu(micintroducerea
jocului in activitatile didactice asigurand motivatia
necesara desra~uriirii procesului educativ.
de societate sau
Muncii = activitate fizica sau intelectualaceruta
care se impune in vederea atingerii unui scop determinat.
Rolul important al muncii in faport cll personalitatea
umana se releva pe multiple pla-nuri, mai ales atul)ci cand
este practicata in mod liber ~i cu placere. De asemenea,
contribuie la buna insertie sociala a omului, oferindu-i 0
regularitate a existentei care 1I pune in valoare in raport
cu semenii sai ~iii asigura autop-omia financiara.
Mutual = care se face in mod reciproc ~isimultan.
= amintire a unor fapte aproape disparute ain
Reminiscentii
memorie sau care mult timo nu au outut fi reactualizate.

83

TIPURI DE ITEMI 5
Itemi subiectivi
: reprezintaraspunsuri mai ample care sunt airijate, orientate ~ioraonate cu
Activit-atea
umana, pe lfmga
stabilirea precisa
a scopului
~i
activarea selectiva a' disponibilitatilor persoanei, presupune ~i
asigurarea unui
suport
motivational adecvat.
Elaborati un eseu
in care sa abordati
problema
optimum-ului
motivational.
In el~borarea
eseului se vor
avea in vedere:
- respectarea
structurii
standard a unui
eseu;
- definirea
motivatiei;
-relatia
motivatieperformanta;
- definirea
~i
caracterizarea
optimum-ului
motivational;
- discutarea
situatiilor
posibile
in
raport cu starea
de optimum
motivational.

.,..

'Orice actiVItatea organismului uman este orientata spre satiSfacerea necesitatilor - este yorba de
eseu
acestuia pentru mentinerea vietii. In acest sens, motivatia constituie elementul care un
structurat,
pune in mi~care organismul, ea fiind cauza interna a comportamentului. Motivatia'
reprezinta totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sun~ cerintele care
dobiindite, con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri determina
structurarea
abstracte.
Motivatia este un filtru al influentelor externe, 0 parghie a autoreglarii individului, raspunsului
forta motrice a intregii dezvoltari psihice umane. Nu este insa suficient sa stabilim fiind destul de
numai scopul actiunii pentru a obtine 0 anumita performanta, deoarece dacii lipse~te restrictive.
stimularea ~i sustinerea energeticii (motivatia), atunci actiunea nu va fi dusa la
indeplinire sau nu va avea succesul scontat. Motivatia trebuie pusa astfel in slujba
obtinerii unorperformante inalte.
Reglarea optima a comportamentului nu presupune insa doar prezenta unei
structuri motivation ale, ci ~i 0 anumita intensitate a sa. Relatia dintre intensitatea
motivatiei ~inivelul performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care subiectul 0
are de indeplinit. Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintre intensitatea
motivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii. Intre motivatie ~i gradul de dificultate
trebuie realizata 0 asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul motivational:
intensitatea optima a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte.
Reciproc, eficienta activitatii este maxima la 0 anumita intensitate amotivatiei, anume
optimum-ul motivational. Astfel, in cazul sarcinilor simple s-a observat cii pe masura
ce cre~te intensitatea motivatiei, cre~te ~inivelul performantei. Nu aceea~i corelatie se
poate pune in evidenta in cazul sarcinilor complexe, relatia directa intre intensitatea
motivatiei ~iperformanta obtinuta mentinandu-se pana la un anumit nivel, dincolo de
care indiferent de cre~terea intensitatii motivatiei nivelul performantei se reduce.
Optimumul motivational depinde de la 0 persoana la alta ~ide la 0 activitate la alta,
totalitatea caracteristicilor ~itrasaturilor psihice ale persoanei conditionand optimumul motivational ~imasura in care el se realizeaza. Spre exemplu, persoanele apaytinand
tipului puternic, echilibrat ~i mobil au capacitatea de a suporta tensiuni psihice mai
mari, determinate de stari motivationale mai intense sau sarcini mai dificile, in timp ce
persoanele care apaytintipului slab reu~esc intr-o mai mica masura sau chiar deloc. La
fel de bine, exemplificiind pe motivatia ~colara, corelatia intensitate a motivatiei performante depinde ~i de natura motlvelor. Astfel, la nivelul elevului, ceea ce il
determina sa invete se poate referi fie la 0 motivatie intrinsecii (curiozitatea, aspiratia
spre competenta etc.), fie la 0 motivatie extrinsedi (dorinta de a face placere celor din
jur, obi~nuinta de a se supune la norme, frica de consecinte, ambitia etc.). In principiu,
gradul de reu~ita, chiar la intensitati mai mici ale motivatiei, va fi mai mare in cazul unei
motivatii intrinseci.
Generalizand, de optimum motivational sepoate vorbi in doua situatii:
1. cand dificultatea sarcinii este corect apreciata ~isubiectul realizeaza motivatia
corespunzatoare;
.
2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de subiect, existand doua
situatii:
a. subaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este submotivat ~iva
actiona in conditiile unui deficit de energie, ceea ce va duce la nerealizarea
sarclllu;
b. supraaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este supramotivat ~i
va actiona in conditiile unui surplus de energie care I-ar putea stresa sau chiar
dezorganiza, care s-ar putea consuma inainte de inceperea activitatii,
ajungandu-se la e~ec.
Optimum-ul motivational se realizeaza in cazul in care persoana reu~e~te,pe de 0
parte, sa evalueze corect sarcina ~i gradul de dificultate, iar pe de alta parte
autoevaluarea propriilor posibilitati este adecvata. Totu~i, pentru atingerea unei
eficiente maxime se recomanda 0 u~oara supramotivare in cazul sarcinilor percepute~a
facile ~i0 u~oara submotivare pentru cele percepute ca fiind grele.
Prin toate acestea motivatia se dovede~te unul dintre procesele reglatorii
determinante in raport cu actiunea umana, functiile sale realitandu-se insa door in
masura in care exista 0 adecvare intre intensitatea sa ~i sarcinile ce urmeaza a fi
realizate. Contribuind d,ecisivla obtinerea succesului in activitatile noastre, ea poate la
feI de bine sa Ie faca relative sau chiar sa Ieblocheze .

84

I
I

: nu Impune cerinte de structura ~ialjorqare, urmarind~-se creatIvitate~iginalit31ea.

Elaborati un eseu
prin
care
sa
analizati
importanta
mediului social in
formarea
caracterului. Dati
un titlu eseului
vostru.
""-

Eseul este unadiiitre modalitatiliaelucru-des

intalnite in cadrulaisCiplinelill socio- - este yorba de
umane, de~i nu intotdeauna este deosebit de clar care suilt cerintele intr-o astfel de proba.
un eseu liber,
Astfel, se poate aprecia, in primul rand, ca eseul este 0 lucrare de factura libera, in care
precizandu-se
autorul nu urmare~te epuizarea erudita a temei, ci mai curiind 0 reflectie asupra
doar tematica
problematicii precizate. Aceasta inseamna ca el presupune 0 integrare a cuno~tintelor
eseului.
insu~ite anterior dintr-un punct de vedere original (personal) astfel inciit sa se dovedeasca
fecunditatea punctului de vedere adoptat.
Caracteristicile eseului pretind in efortul de elaborare a sa parcurgerea mai multor
etape:
1. Clarificarea temei sau problematicii aduse in discutie, inclusiv prin incadrarea
acestora intr-un anumit context (gandirea unui autor, un curent de gandire, o
tematica mai generala, 0 epoca istorica - lucrurile depind ~i de disciplina la care-se
realizeaza eseul, dar ~ide tema pusa in discutie);
2. Pregiitirea abordiirii, care presupune identificarea cuno~tintelor care pot fi
fructificate in tratarea subiectului ~i stabilirea punctului de vedere potrivit cu care
acesta va fi abordat;
3. Conceperea planului eseului, care trebuie sa respecte cerintele de completitudine
(a nu se confunda cu exhaustivitatea), de rigoare ~icoerent~ a redactarii, de structura
dinamica etc.; planul precizeaza diviziunile mari ale lucrarii ~i ideea generala care
se dezvolta in fiecare diviziune;
4. Redactarea eseului, structurat pe trei paTti:
a. Introducerea, care contureaza ~i precizeaza problema, punand in evidenta
importanta sa, dar de asemenea sugereaza marile diviziuni ale acestuia;
b. Dezvoltarea, care cuprinde tratarea efectiva a subiectului, de 0 mamera
argumentata (se pot da citate ~i pot fi invocate ideile unor autori) ~i
exemplificandu-se pe cat posibil ideile sustinute;
c. Concluzia pune in evidenta solutia problemei discutate, rara insa sa fie yorba de 0
"inchidere" in masura in care un eseu este 0 "incercare".
Toate aceste cerinte ce trebuie respectate in elaborarea unui eseu fac din acesta 0
lucrare mai dificila, ceea ce nu reprezinta insa un obstacol insurmontabil. La fel de bine
este adevarat ca nu este la fel de accesibilla orice disciplina, nici chiar in cazul celor socioumane (in principiu se poate admite cii este ffifli greu accesibil elevului de liceu cu cat
disciplina in cauza are 'Un grad mai mare de ~tiintificitate). In cazul psihologiei este
desigur dificil de a pretinde puncte de vedere originale, creativitatea celui ce elaboreaza
eseul putandu-se pune totu~i in valoare mai ales la nivelul informatiilor aduse in discutie,
a modalitatii de corel are, a calitatii argumentarilor, a coerentei, a stilului, a exemplelor
oferite etc.
Oprindu-ne asupra subiectului enuntat, yom oferi 0 posibila modalitate de parcurgere
a primelor trei etape ale elaborarii eseului, urmand ca redactarea sa efectiva sa fie 0
posibila aplicatie.
1. Clarificarea temei:
a. tema adusa in discutie se refera la caracterul dobandit al caracterului ca
dimensiune a personalitatii umane;
b. subiectul enunta simultan ipoteza existentei unei relevante a mediului social in
formarea acestuia, solicitandu-se de asemenea evaluarea acestei importante.
2. PregMirea abordarii:
a. cuno~tintele care vor fi abordate:
- semnificatia caracterului ca dimensiune a personalitatii umane;
- specificul caracterului ca instanta care valorifica ~i controleaza celelalte
insu~iri psihice (temperamentul ~i aptitudinile), avand cea mai importanta
functie de autoreglaj;
- corelatia caracter - profil psiho-moral;
caracterul integral dobandit;
- atitudinile in calitate de componente ale caracterului;
- atitudinile ca moduri de reactie la un obiect de referinta;
- in masura in care ne formam ca oameni numai in prezenta unui mediu uman,
inseamna ca modurile de reactie sunt, cel putin pana la un anumit nivel,
invatate;
- mediul
social:
totalitatea
ideilor,
convingerilor,
atitudinilor,
comportamentelor etc. comune unui ansamblu uman;
- posibilele caracteristici ale mediului social din punctul de vedere al valorilor
promovate etc.
b. punctul de vedere propriu abordiirii: elementar, este evident ca mediul social
are relevanta in formarea caracterului, diferentele privind intensitatea acestei
relevante; de asemenea, conturarea punctului de vedere personal trebuie sa aiM
in vedere ~i posibila interventie _avointei (cel putin de la un anumit nivel de
dezvoltare personalii) in constituirea unor triisaturi de caracter (spre exemplu,
un mediu viciat n~produce cu necesitate viciati) etc.

85

Conduita psihosociala
22. Imaginea de sine ~iperceptia~eisociiili
22.1 Imaginea de sine
22.1' Statusul ~i rolul- indicatori ailcomportamentului social

23. Relatiile interpersonale

23:
23.2I
23.3
23.4

S.peci?cul
rer~}i~J~r
interpersonale
Tlpun
de relatll
mt't(rpersonale
Locul ~i rolul telatii~or interpefsona,le in structura p~rsonalWltii
Grupul ~i psih~logiJ de grup*

24. Comportamente pro ~i hntisociale

24 1 C
'\
\..
.
omportamente p~l"'antlsocla
24.2 .Normalitate ~i anormaHt~iaHi

I
e

25. Atitudinile social~~i formarea lor*

25.1 Atitudinile sociale
25.2 Formarea ~i modificarea atituclinilo} sociale
25.3 Relatia valori, atitudini, comp6rtanfente

Tipuri de itemi 6

~;::J>V"'1'1tim

~i:~;:

mfi1!-:'/;"

Wi
..."

_FA
I"'.'."
Wii.

I
'"

86 _

22. IMAGINEADE SINE 'I PERCEPTIA EI SOCIALA

22.llmaginea de sine
Pentru a deveni ceea ce dorim sau pentru a ne realiza
posibilitatile pe care Ie avem, trebuie sa ne cunoa~tem, sa ne
exploriim propriul eu ~i sa dobandim 0 imagine de sine cat mai
exacta.
Imaginea lfe sine joaca un rol important in viata noastra:
influenteaza tonusul trairilor noastre afective, ne indruma sa ne
(auto )cunoa~tem prin raportare la altii, ne ajuta sa ne organizam
aceastii cunoa~tere intr-o schemii de sine ~i ne conduce spre
obtinerea stimei de sine.
Potrivit psihologului american William James, imaginea
de sine poate fi abordata din douii perspective:
din perspectiva continutului: atunci dnd ne orientam
atentia spre analiza interiorului nostru, putem intra in
contact cu personalitatea, cu corpul, cu "eul" nostru.
Continutul eului se prezinta ca 0 istorie a devenirii, ca 0
sintezii a evenimentelor care ne-au marcat, ca 0
autobiografie. Fiecare noua informatie este asimilatii ~i
ne imbogate~te.
ca proces: informatiile sunt primite selectiv, in sensul cii
unele sunt retinute, in timp ce altele respinse, Ie
inregistriim, Ie organizam etc.
Imaginea de sine este 0 construqie sociala: ne formam prin
apartenenta la un grup social, prin compararea cu altii. Ea
contine cuno~tinte despre trasaturile noastre de personalitate,
despre abilitati ~i priceperi, despre valori, credinte, motivatii,
evenimente de viatii, relatii cu altii care exercitii 0 influentii
semnificativii.
Descrierea imaginii de sine se face adesea prin intermediul
termenului de eu, respectiv capacitatea fiintei umane de a
actiona ~i de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi
cunoscator ~i cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine.
William James a Iacut distinqia intre trei aspecte ale eului:
- eul material: este constituit din corpul persoanei, dar ~i
din imbriiciimintea, casa ~icelelalte posesiuni ale ei;
- eul social: este constituit din totalitatea impresiilor pe care
individulle face asupra celorlalti. Este aspectul central al
eului, 0 sinteza a imaginii pe care 0 proiectiim asupra
altora ~ia rolOOlorpe care Iejucam in fata celorlalti;
- eul spiritual: se referii la capacitatea noastrii de auto-

William JAMES
(1842-1910)

A~a-numitul "stadiu al
oglinzii" este 0 etapa
importanta in devenirea
noastra, fiind yorba de
intervalul temporal (6-18
luni) in care copilul
dobande~te sentimentul
unitatii sale corporale
percepandu-~i
propria
imagine in oglinda. Dad
pana in luna a treia sau a patra, copilul ignora oglinda care i se pune
in fata, dupa luna a ~aseaoglinda incepe sa 11intereseze, intrevazand
raportul dintre aceasta ~i reflectarea unei persoane. Catre un an
dobande~tein!elegerea faptului ca este yorba de propria sa imagine,
notiunea de totalitate corporala fiind dobandita spre varsta de doi
ani, iar cu aceasta bazele con~tiinteide sine.

reflectie, la experientele noastre interioare, la valorile ~i

idealurile care reprezinta aspecte relativ stabile ale
existentei noastre. Eul spiritual este contemplativ ~i
include idei despre sensul vietii, despre divinitate,
despre originea universului etc.
Structura eului poate fi abordata de diferite maniere, una
dintre aces tea luand in considerare principalele coordonate ale
conduitei:
componenta cognitivii - conceptul de sine: reprezinta
totalitatea perceptiilor ~i a cuno~tintelor pe care oamenii
Ie au despre calitatile ~i caracteristicile' lor (este un
rezultat al modului in care ne percepem);
componenta evaluativ-motivationalii
- stima de sine:
componenta evaluativii a eului care se refera la autoevaluarile pozitive sau negative ale persoanei;
componenta comportamentalii
- auto-prezentarea: se
refera la strategiile pe care Ie folose~te individul pentru a
modela impres.iile celorlalti despre el.
Formarea eului se realizeazii prin mai multe procese ~i
anume:
Socializarea este procesul prin care persoana invatii modul de
viata al societatii in care traie~te ~i i~i dezvolta capacitatile
de a functiona ca un individ ~ica membru al unor grupuri.
Socializarea incepe la na~tere ~i continuii de-a lungul
intregii vieti, avand urmiitoarele scopuri:
invatarea de ciitreindivid a abilitiitilor necesare pentru a
triii in societate;
insu~irea capacitiitii de a comunica eficient cu ceilalti;
interiorizarea
valorilor de baza ~i a credintelor
fundamentale ale societiitii;
dezvoltarea de catre individ a propriului eu etc.
Compararea sociala: eul nu este 0 realitate fizicii, ci 0 realitate
ce se construie~te in mintea fieciiruia dintre noi, iar aceasta
mai ales prin compararea cu ceilalti.
Percepfia de sine: pentru a ajunge la 0 bunii cuno~tere de sine
trebuie sa actionam, sii ne implicam in evenimente ~i sa ne
observiim comportamentul propriu. Privirea "din exterior" ne
da indicii despre atitudinile, credintele, despre efectul actelor
noastre.
Filosof american, fondator impreunii cu C. S. Peirce al
pragmatismului, publicii in 1907 Pragmatismul, in care
afirma cii adevarul este "ceea ce este practic, util sau eficace".
In domeniul psihologiei considera cii faptele psihice nu sunt
decat con~tientiziiri ale tulburiirilor fiziologice (Principii de
psihologie, 1890). Una dintre cele maiimportante contributii
la mi~carea psihologicii se referii insii la impunerea utilizarii
unor metode cu caracter ~tiintific pentru studierea faptelor de
ordin psihic, devenind astfel posibilii constituirea psihologiei
ca ~tiintii.
Identitatea psihosocialii este rezultatul intersectiei socialului
(reprezentat de grupOO, institutii, colectivitiiti) cu individualul,
reunind reprezentarea de sine ~ide altii. Ei?te0 sintezii intre esenta
individuala ~i caracteristicile unei culturi comune, intre
aptitudinile personale ~irolOOlesociale ale individului.
In sens restrans, identitatea evocii continuitatea existentei,
faptul cii individul ramane acela~i in timp, cii persevereaza intro formula de sine. In sens larg, identitatea poate fi asimilatii cu
o reprezentare unificatoare a existentei, cu imaginea de sine ~i
conceptul de sine. Dar, in miisura in care este legata de practicile
sociale, de ancorarea socialii ~i de imbogatirea culturalii,
identitatea nu se poate lirnita la imaginea de sine ~ila transmisia
culturala a unor reprezentari. Ea se structureaza ~i se
construie~te prin asumarea unor roluri pe scena socialii ~i se
ref ace continuu in cursul existentei.

Afirmarea identitiipi presupune urmatoarele dimensiuni:

continuitatea: care da sentimentul stabilitatii, integrarii
in context ~icapacitatii de a elabora proiecte de viata;
- unitatea sau coerenla interna: care permite subiectului
social sa gaseasca elemente de legatura intre diversele
activitati- ~i evenimente pe care Ie traverseaza, sa dea
sens istoriei sale personale;
- diversitatea: care se referii la articularea unor identitati
multiple (fizice, etnice, nationale, juridice, culturale),
confruntarea acestora pe un "teritoriu" comun;
- autonomia ~iiifirmarea: pentru a se forma, individul se
opune adesea presiunii exterioare, se diferentiaza, se
distinge de altii; diferentierea cognitiva poate lua forma

opozitiei afective, opusul acestei atitudini fiind

conformarea la a~teptarile grupului, asimilarea pasiva;
- originalitatea:
care afirma singularitatea, tendinta
individului de a-~i afirma unitatea;
- acliunea:
urmare a asumarii
responsabilitatii;
identitatea se afirma ~i se consolideaza prin creatia
individual a;
- valorizarea: prin actiune ~i depa~irea unor situatii
dificile, individul se valorizeaza in ochii altora ~i in
propriii sai ochi; orice om nutre~te dorinta sa se afirme in
context social, raportandu-se la persoanele pe care Ie
admira; dorinta de schimbare, efortul pentru progres i~i
au originea in aceea~i nevoie de valorizare.

Teoria identitiitii sociale. Potrivit acestei teorii, apartenenta ~

la un grup social ii determina pe indivizi sa se autodefineascii _
in termenii specifici grupului respectiv, astfel incat se poate ~
aprecia ca grupul confera membrilor 0 anumita identitate i
sociala. Caracterul pozitiv sau negativ al acestei identitiiti
sociale se stabile~te prin compararea grupului de apartenenta
cu alte grupuri, acest efort comparativ fiind subintins de
dorinta indivizilor de a dobandi ~i men tine 0 stima de sine
ridicata. In cazul in care identitatea
socialii devine~nesatisIacatoare, indivizii incearca fie sa paraseasca grupul,
pentru a se integra in unul care asigura 0 identitate sociala
pozitiva (procesul de mobilitate sociala); fie sa lupte pentru
ca~tigarea de catre grup a unor caracteristici pozitive (procesul
de schimbare sociala) .
...
""...,...
:.
""._ ...."""....
,....
; .__._..~.." .... .,. ..........~.,.-'_ m .
m"" .....
*...........
:>;"-=-

Mediul ~colar ~ivalorizarea negativii.1n cadrul invatiimfu1tului

unul dintre grupurile valorizate negativ este acela al elevilor aflati
in situatie de e~ec ~colar.Aparitia unui astfel de grup, in masura in
care existii anurnite criterii ale succesului, este inevitabila. Elevii
cu performante slabe, sub presiunea colegilor ~ia profesorilor vor
simti ca formeaza un grup valorizat negativ, ceea ce va determina
din partea acestor elevi incercari de a c~tiga 0 identitate socialii
pozitiva, incercari de a-~i intari stima de sine. Una dintre cele mai

;r.;;:-...:..

inffilnite situatii intr-un astfel de context este aceea prin care

ace~ti elevi fie vor cauta dimensiuni noi de comparatie, care sa-i;
avantajeze inraport cu elevii buni, fie vor incerca sa schimbe l

radical criteriile unei identitiiti pozitive, astfel incat stima de sine j

sa derive din e~ecul ~colar. Spre exemplu, vor incerca sa;
sublinieze dezavantajele situatiei de succes ~colar, in comparatie ~
cu "libertiitile" de care ei se bucura (posibilitatea de a fuma, de a
incalca legile, de a consuma alcool etc.)

22.2 Statusul ,i rolul - indicatori ai omportamentului social

In cadrul grupurilor ~i colectivitatilor din care face
parte, persoana ocupa intotdeauna 0 anumita pozitie, din care
decurg sarcini, functii, obligatii, ce reprezinta un fel de
comportamente prescrise, comportamente model pe care

societatea Ie a~teapta de la ea. La randul sau, persoana, ocupand

o anumita pozitie, este ~iea'indreptatita sa pretinda ~i sa a~tepte
de la ceilalti anumite comportamente in raport cu ea. Pentru a
intelege fenomenul identificarii, trebuie apelat la noi concepte.

Statusul este ansamblul comportamentelor la care 0 persoanase poate a~tepta in mod legitim din partea
celorlalti.
Se delimiteaza un status actual, care este pus in
evidenta la un moment dat, ~i un status latent, ceea ce
inseamna ca 0 persoana are in acela~i timp mai multe statusuri
(de exemplu: barbat, adult, inginer, sot, parinte, prieten,
membru al unui partid politic etc.), fiecare actualizandu-se intr-

o situatie specificii. Se poate vorbi astfel de setul de statusuri,

dintre care unele sunt atribuite (de exemplu sexul), iar alte
dobandite (de exemplu profesiunea, apartenenta politica).
Intre statusuri pot exista fie raporturi de concordantii, fie
raporturi de discordantii.
-

Rolul este ansamblul de comportamente pe care cei din jur Iepretind ~iIea~teapta de la 0 persoana data.
Comportamentul de rol exprima modul concret in care
persoana
considerata
se manifesta
~i aqioneaza.
Comportamentele
a~teptate au un caracter prescriptiv,
teoretic, in timp ce comportamentele
de rol au un caracter real,
functional, compararea lor permitand stabilirea modului de
indeplinire sau nu a rolului. Individul dispune, de asemenea, de
un set de roluri, dintre care unele sunt imp use (de exemplu
rolul de biirbat, femeie, adolescent, bunic etc.), iar altele
dobandite (rolul profesional, membru al unei organizatii).
Cand apare 0 discrepanta intre trasaturile de personalitate ale
purtatorului de rol ~i prescriptiile rolului se na~te conflictul
intrarol (de exemplu mlul de tata in raport cu neglijenta,
indiferenta, aleoolismul etc.)

22

\WANALIZA SWOT
Una dintre metodele eficiente de cunoa~tere de sine este
analiza SWOT (initialele cuvintelor din limb a engleza prin
care sunt desernnate cele patru categorii de elemente luate in

Strenghts (atuuri; puncte tari)

Exemplu: atnUlultiprieteni, imi place natura, nu fumez etc.

...

, ..

: Opportunities

(ocazii; oportunitati)

: Exemplu: am prieteni dispu~isa ma ajute, am vointa etc.

calcul). Metoda presupune identificarea a cat mai multe

elemente pe cele patru categorii precizate in personalitatea,
atitudinile ~icomportamentele sale.

Weaknesses (sHibiciuni)
Exemplu: nu sunt punctual, sunt dezordonat, ezitant etc.

~ ....

<

Threats (amenintari):
Exemplu: parintii suntdiv0rtati, conflicte in familie etc.

...........................................................................................

Fieeare dintre noi poate sa realizeze 0 astfel de analiza,

reu~ind sa dobandeasca 0 perspeetiva mai buna asupra

propriei persoane, respeetiv sa identifiee

diferitele aspeete ale personalitatii sale.

eorelatii

intre

Aplicatie: Realizati-va propria analiza SWOT, iar dupa aeeea rugati un eoleg sau eolega sa va fad 0 astfel de evaluare.
Comparati eele doua analize. Ce diferente puteti observa? Discutati eu colegul vostru acele aspecte. Ce decizii crede!i ca
trebuie sa lua!i in urma celor eonstatate?

~PLlCATU

1. Afirmarea ~i,implicit, realizarea propriei identitati depinde intr-o

masura suficient de mare de societatea in care traim. Realizati 0
dezbatere in care tema sa se refere la caracterul permisiv sau
conservator al societatii romane~ticontemporane.
2. Analizati propriul grup de prieteni ~i incercati sa puneti in
evidenta statusurile ~irolurile asumate de fiecare dintre membri.
Care credeti ca este relevanta asumarii unor roluri ~i statusuri
diferite?
3. Incercap sa descoperiti, in propria voastra existenta, contexte in
care a fost eyident ca un proces de comparare sociala v-a
determinat sa incercati 0 schimbare a propriei voastre persoane.

4. Organizati 0 dezbatere pomind de la urmatoarea intrebare "Ce am

fi lara ceilalti?"
5. Analizati relatiile de determinare existente intre stima de sine,
autoprezentare ~iperceptia de sine.
6. Luand ca exemplu diferite roluri, incercap sa puneti in evidenta
comportamente din cele trei categorii diferentiate: prescrise
esentiale, permise ~iinterzise. Dad prima categorie este esentiala
pentru asumarea rolului, celelalte doua sunt probabile. Identificati
condipi care pot favoriza aparitia lor.
7. Identificati 0 alta metoda de cunoa~tere de sine ~i construiti 0
argumentare prin care sa subliniati avantajele ei.

22
l..S""

= persoana care este ata~ata de traditie, de cutume,

in viata cotidiana, dar ~iin politica, economie, cultura.
Contemplafie = atitudinea, starea celui care mediteaza sau prive~te
lucrurile ~ifenomenele lara 0 finalitate practica.
E$ec $colar = situatie in care se regasesc unii elevi, indicatorii sai
referindu-se la abandonarea precoce a ~colii,decalaj intre
posibilitatile proprii ~irezultate, incapacitatea de a atinge
obiectivele pedagogice, e~eculla examenele finale (sau
de concurs), inadaptarea ~colaraetc. Dintre cauzele strict
~colare care pot determina e~ecul ~colar sunt de amintit
rigiditatea ritmurilor de invatare, abordarile educative de
tip exclusiv frontal, marimea cIasei de elevi,
eterogenitatea clasei de elevi, stiluri didactice deficitare
Conservatoare

"

subiectivitate
(suprasolicitare in aevaluare
elevilor, etc.),
rigiditate
deficiente
intelectuala,
privind

resursele ~colare, management deficitar, climat tensionat

in ~coalaetc.
Grup = ansamblu uman structurat ale carui elemente se
influenteaza reciproc. Grupul este determinat de indivizi,
ace~tiafiind la randullor conditionati de grup. Influenta se
manifesta mai putin ca 0 presiune exercitata din exterior,
cat ca 0 adaptare mai mult sau mai putin spontana a
membrilor grupului la mediul social.
Identificare = mecanism psihologic incon~tientpr~care un individ
W modeleaza conduita pentru a semana unei alte
persoane. Constituie unul dintre cele mai importante
mecanisme ale formarii personalitatii ~i ale educatiei.
Perturbiirile intervenite in acest mecanism conduc la
tulburari caracteriale ~ide personalitate.
Oportunitate = caracterul a ceea ce este oportun, respectiv a ceea ce
.se intampla la momentul potrivit, adecvat situatiei.

23. RELATIILE
INTERPERSONALE
,
23.1 Specificul relatiilor interpersonale
Relapile interpersonale

sunt legituri psihologice, con~tiente ~idirecte intre oameni.

In calitatea sa de fiinta sociala, omul este produsul in primul

rand al unui proces de socializare, ceea ce inseamna ca nu poate
trai singur, izolat de ceilalti. Existenta umana nu poate fi
conceputa in afara relatiilor sociale, printre acestea un rol
deosebit de important fiind detinut de relatiile interpersonale.
Caracterul psihologic al legaturii arata ca este yorba de
doua surse psihice distincte, inzestrate cu toata gama functiilor,
insu~irilar, starilor ~itrairilor psihice.
Caracterul con~tient al. legaturii arata ca relatiile
interpersonale, sunt posibile numai in cadrul existentei
con~tiintei de sine, a con~tiintei semenului ~i a con~tiintei
relatiei existente.
Caracterul direct al legaturii arata necesitatea realizarii
unui minim contact perceptiv intre persoane.
Realizarea relatiilor interpersonale
presupune astfel
prezenta cumulativa a acestor trei caracteristici, absenta uneia
dintre ele racand imposibila existenta unar relatii interpersonale
(pot exista relatii interumane sau interindividuale). Ponderea
lor este insa diferita in functie de tipul relatiei interpersonale
luate in calcul.

De asemenea, relatiile interpersonale pot fi caracterizate ca:

- obiective (au un caracter social), in sensul ca depind de
contextele (situatiile) sociale;
subiective (au un caracter psihologic), in sensul ca depind
de subiectivitatea celor implicati.
Aceste caracteristici se realizeaza ~i ele simultan, primatul
unuia sau altuia dintre aspecte depinzand de natura relatiilor in
cauza.
In virtutea faptului ca omul este fiinta ce are capacitatea
valarizarii nu numai in plan practic ~i cognitiv, ci ~iin plan moral,
relatiile interpersonale au un pronuntat caracter moral, etic
deoarece prin intermediul lor omul poate urmari realizarea
binelui sau a raului (in cadrullor comportamentul uman poate fi
valorizat ca bun sau rau, pozitiv sau negativ, poate fi acceptat sau
respins).
Deoarece relatiile interpersonale dau posibilitatea oamenilor
sa interactioneze unii cu altii astfel incM sa se dobandeasca 0
cuno~tere de sine mult mai adecvata ceea ce permite
perfectionarea propriilor trasaturi de personalitate, se poate
aprecia ca relatiile interpersonale au ~iun caracter formativ.

23.2 Tipuri de relatii interpersonale

Diversitatea relatiilor interpersonale poate fi abordata prin
intermediul mai multor criterii:

1. Criteriul nevoilor ~i trebuintelor indivizilor

implicati in relapa interpersonalli, potrivit caruia se disting:
relatiile de intercunoa~tere, dezvoltate din nevoia de a
dispune de cat mai multe date despre partenerul relatiei.
eu cat cunoa~terea despre partenerul relatiei este mai
bogata ~i ~ai adecvata, cu atat relatiile se vor desra~ura
mai u~or. In acest context, un rol deosebit 11au imaginea
de sine ~i imaginea despre celiilalt. Una dintre erorile
de perceptie sociala, cu frecventa mare, este aceea a
inertiei perceptiei (pe care individul ~i-o construie~te
despre cei cu care este in relatie), constand in faptul cii
imaginea pe care subiectul ~i-o construie~te despre un
altul nu fine pasul cu evolufia comportamentului
acestuia, ducand mai ales la erori de evaluare.
relatiile de intercomunicare, dezvoltate din nevoia
indivizilor de a comunica. Un rol important in
comunicarea
interumana
este detinut de natura
mesajelor transmise ~i receptionate, continutul lor,
prezenta
sau absenta intentiei
de a modifica
comportamentul celuilalt etc. Importanta relatiilor de
intercomunicare
in existenta umana este pusa in
evidenta mai ales de situatiile de perturb are a
comunicarii precum jiltrarea informafiilor, blocajul
comuniciirii, bruiajul, distorsionarea informafiilor etc.
rela1iile afectiv-simpatetice, dezvoltate din nevoia
oamenilor de a fi simpatizati de ceilalti, de a imparta~i
emotiile impreuna cu ceilalti etc. Acestea pot fi
unilaterale
(neimparta~ite)
sau reciproce

(imparta~ite), au intensitati diferite ~i pot fi pozitive

(simpatie) sau negative (antipatie).
2. Criteriul caracterului procesual, dinamic, potrivit
caruia se disting:

relapi ce nu produc modificarea particularitatilor

personale ale partenerilor, unde se inc1ud:

a. relafii de cooperare;
b. relafii de competifie;
c. relafii conflictuale (cognitive, afective, perceptive,
sociale etc.).

relapi ce determina modificarea caracteristicilor

personale ale partenerilor, unde se inc1ud:

a. relafii de acomodare;
b. relafii de asimilare;
c. relafii de ierarhizare (stratificare);
d. relafii de alienare (instrainare, indepartare).
Actiunea mutuala a partenerilor in cadrul relatiilor
interpersonale
intretinute poate conduce la constatarea
compatibilitapi sau a incompatibilitatii partenerilor in cadrul
relatiei (acestea sunt direct proportionale cu atitudinile de
receptivitate,
de initiativa ~i nevoia de intensitate a
interactiunilor).
Relatiile interpersonale detin un
rol deosebit de important in
formarea personaliHitii noastre,
dar, de asemenea, in afirmarea
acesteia, in constituirea stimei de
sine ~i a scopurilor pe care ni Ie
proiectam in vederea realizarii
personale.

23.3 Locul ,i rolul rela,iilor interpersonale in structura personaliti,ii

La un anumit nivel se poate aprecia ca trasaturile de
personalitate nu sunt dedit relapi interumane interiorizate,
personalitatea fiecaruia fiind astfel oglinda ~i expresia
relatiilot interpersonale.
Relapile interpersonale sunt cele care mobilizeaza i
dinamizeaza viata psihicii a indhidului, determina aparipa
anumitor stari psihice, conduc la forma rea ~imanifestarea
unor insuiriJlsihice, constituind totodata spatiu1 in care se
manifesta intreaga viata psibica a individului. Datarita

relevantei lor in raport cu constituirea propfiei personalitati ~i

cu evolutia sociala se impune astfel necesitatea stimularii de
catre societate, in toate elementele sale structurale, a unor relatii
interpersonale pozitive.
Desigur, un rol in natura relatiilor interpersonale 11are ~i
personalitatea, mai ales atunci cand aceasta este deja
constituita, triisaturile acesteia punandu-~i amprenta asupra
naturii, intensitatii ~i calitatii relatiilor interpersonale pe care
personalitatea in cauza Ie dezvolta, mentine sau restrange.

23

23.4 Grupul,i psihologia de grup*

Grupul reprezinta un ansamblu
eomune determinate.

de indivizi, eonstituit in timp, intre eare exista diverse tipuri de interaepuni

Indivizii se raporteazii unii la altii nu numai in cadrul

relatiilor interp~onale,
al diadelor, ci ~i in cadrul unor retele
mai largi de relatii, anume al grupurilor. Realitatea socialii
insii~i se prezinta ca un sistem complex de grupuri care
construiesc norme i valori, distribuie pozitii i exercitii
influente.
Grupul are astfel:
un rol important in evolutia persoanei, constituind cel
mai important mijloc de socializare i de integrare
sociala;
o contributie decisiva la transmiterea valorilor unei
societati;
un rolmajor in a oferi individului securitate, dar ~i
mijloace de afirmare;
capacitatea de a raspunde nevoilor asociative i de
apartenentii ale fiintei umane.
Pentru ca 0 asociere de persoane sa poata fi denumita
grup este necesara realizarea urmatoarelor condipi:
- existenta unei determinari in timp, a continuitatii
temporale;
- existenta un or in teractiuni fntre membrii grupului
(relatii sociale, biologice, psihologice, culturale, spirituale,
religioase etc.);
- existenta un or scopuri comune tuturormembrilor.
Aceasta inseamna ca orice grup are trei dimensiun
specifice:
- dimensiunea
instrumentaHi,
care se refera la
coordonarea membrilor catre un scop comun ~i organizarea
comunidirii in vederea fluidizarii informatiilor;
- dimensiunea relaponaHi, care se refera la interactiunile
socioafective din interiorul grupului;
- dimensiunea contextuala, care se refera la conditiile
materiale, economice, juridice, institutionale, ideologice ~i
politice in care evolueazii grupul.
Aceste caracteristici permit diferentierea grupului de
alte realitiiti sociale, precum mulpmea. Multimea reprezinta,
de asemenea, un ansamblu de indivizi, dar care sunt simplu
prezente laolaltii Tara sa interactioneze, Tara un scop comun ~i
Taraca asocierea sa dureze in timp. De asemenea, grupurile sunt
distinse astfel de categoriile abstracte sau statistice, de
categoriile demografice, socioeconomice sau socioculturale,
de situatiile colective.

Criteriile ce pot fi utilizate pentru diferentierea tipurilor de

grupuri sunt:
1. criteriul cantitativ (nurnarul persoanelor din grup),
potrivit caruia se disting:
a. grupuri mari: numar relativ mare de membri,
existenta
unor
relatii
sociale
oficiale,
intercunoaterea
superficiala (! membrilor (prin
intermediari) ~i intervalorizare slaM;
b. grupuri mid: numiir redus de membri, relatii directe
(nemijlocite), intercunoatere i intervalorizare bune.
2. criteriul calitativ (natura relatiilor dintre membri),
potrivit caruia se pot distinge grupuri primare (exista
relatii fata-n fata, nemijlocite - familia) ~i secundare
(membrii grupului nu interactioneaza direct - poporul).
Un grup indepline~te mai multe funetii, precizarea
acestora putandu-se realiza din mai multe perspective:
1. Satisfacerea nevoilor:
satisfacerea diferentiata a nevoilor membrilor, in
functie de organizarea ierarhica a grupului i
autoritatea recunoscuta a fiecaruia dintre ace~tia;
satisfacerea nevoii de fncorporare sociala !ji de
dominare
(participare,
incorporare,
securitate,
respectarea traditiilor ~ia ritualurilor);
crearea ..de noi nevoi, pe masura ce grupul evolueaza
spre not scopun;
2. Caracterul functional:
- funcfia de integrare soCiala a individului, a nevoilor
i a aspiratiilor sale prin parcurgerea unui traseu de
recunoatere reciprocii individ-grup;
- funcfia de diferenfiere, care se manifesta prin
oportunitatea pe care grupul 0 ofera individului de a
beneficia de prestigiul grupului in cauza, dar ~ide a se
afirma personal;
funcfia de mijloc !jiloc al schimbiirii, grupul fiind un
camp dinamic in care persoana
dobande~te
experiente, intervine asupra evenimentelor,
ii
proiecteaza viitorul;
- funcfia de producator de idei, grupul fiind un mediu
creativ privilegiat datorita interactiunilor dintre
membri, libere de alte constrangeri in afara celor
proprii grupului.
Marimea grupului este un parametru important al oricarui
grup, in masura in care natura iintensitatearelatiilor dintre membrii
grupului depind in primul rand de numarul membrilor acestuia.
Caracteristici ale grupului mic:
numarul
relativ scazut al membrilor
sai (2-20
membri);
interacpunea
nemijlocita (jafa in fata) a membrilor
grupului;
.
existenta unor scopuri comune, acceptate de toti
membrii grupului.Acestea orienteaza activitatea grupului,
constatandu-se 0 stransa interactiune intre scopurile de
grup ~i scopurile individuale ale membrilor. Puterea
scopurilor de grup este in functie de claritatea formuliirii
lor ~ide acordul total sau partial al membrilor grupului;
existenta unei structuri
a grupului, nascuta din
interactiunea membrilor ~i care se refera la modul
concret in care indivizii se leaga intre ei ~i ierarhia din
cadrul grupului. Pentru functionarea eficienta a grupului
este importanta ~i dispunerea in spatiu a membrilor, ce
echivaleaza cu structura spatialii a grupului;
- compozitia
grupului,
derivata din caracteristicile
anterioare
i din caracteristicile
personale
ale
membrilor. Din acest punct de vedere, grupurile pot fi

ri~di~;~~l~~~~~~~~~t~t~il.;d~~ftt
t~~~~~~ri~~f~~~!

l~
23

I grupurilor, cu atat mai mult cu cat in afara acestora nu poate I

I ajunge fiinta umana propriu-zisa. Grupurile constituie
I real.itatea necesara care intermediaza intre indivizi i
,o""taw.

I
I
I

~i relapi

91
omogene sau eterogene, in acest din urma caz probabilitatea aparitiei unor relatii conflictuale fiind mare;
- organizarea grupului, care poate privi 0 organizare
formalii (presupune relatii oficiale, reglate de norme
rigide) sau una inform alii (relaW afective, apropiate,
nereglate oficial);
- coeziunea membrilor (gradul de legatura, de unitate);
- gradul de autonomie (al grupului in raport cu alte
grupuri);
- gradul de conformism (determinat de masura
acceptarii sau respingerii normelor de grup);
- gradul de permeabilitate (capacitatea de a primi noi
membri);
-~ gradul de stabilitate (durata in timp);

mLIDERIl~I

sintalitatea

grupului (personalitatea
grupului,
respectiv trasaturile ce constituie specificul acestuia
considerate in interdependenta lor ~i in raporturile cu
alte grupuri).
Grupurile mici sau primare sunt de diferite tipuri, in general
procedandu-se la inventarierea lor in functie de frecventa
realizarii lor. Charles Cooley, eel care a descris pentru prima
data acest tip de grupuri (1909), distingea patru tipuri de
grupuri primare:familia, grupul de joc al copiilor, grupul de
vecinatate ~i comunitatea de batrani. 0 inregistrare mai
exhaustiva enumarii urmatoarele tipuri de grupuri mici sau
primare: grupul de sarcina, grupul de formare psihosociala,
grupul de actiune, grupul de cercetare-dctiune, grupul de
invatare, grupul de loisir ~i familia.

CONDUCEREA

1-, ---------------

Viata grupurilor ~i a societatii este de neconceput rara

organizare ~i rara conducere. Existenta ~i funqionarea
oricarui grup presupune un conducator, selectia acestora
realizandu-se potrivit unor reguli sofisticate. Procesul de
conducere apare astfel ca esential pentru existenta unui grup,
putand fi definit ca procesul prin care un membru al grupului
ii influenteaza pe ceilalti membri in vederea atingerii un or
scopuri specifice grupului. Influenta exercitata asupra
membrilor este una determinanta, rara ca ea sa provina doar
dinspre liderul grupului, a~a incat trebuie sa se faca diferenta
intre lider ~ialte persoane influente in grup.
Una dintre cele mai relevante diferentieri ale tipurilor de
lideri este aceea dintre liderul formal ~i liderul informal.
Liderul formal este eel oficial, numit sau ales, cu
responsabilitati bine definite, inscrise de obicei in documente
oficiale.
Atat in grupurile formale, cat ~i in cele informale exista
insa lideri informali, Tecunoa~terea acestora venind dinspre

membrii grupului. Puterea de influenta a acestora in

grupurile formale poate fi in colaborare, in pari:liel sau in
contradictie cu puterea liderului formal.
Pe termen mediu sau lung se realizeaza adesea situatia in
care liderul neoficial ia locul celui oficial, in aceasta noua
postura declan~andu-se ~i in raport cu persoana sa procesul
care i-aconferit in cele din urma calitatea de lider formal.
Exista insa ~i alte criterii de diferentiere a tipurilor de
lideri, stilul de conducere fiind unul dintre cele uzuale. Astfel,
potrivit acestui criteriu se face diferenta intre lideri

democrati, autoritari, laissez faire, orientati spre sarcinii

~au focalizati pe relatiile interpersonale existente in grup.
In raport cu acest mod de considerare a tipurilor de lideri una
dintre problemele aduse in discutie se refera la capacitatea de
a determina reu~ita in actiunile intreprinse de grup. S-a
constatat insa cii performanta in conducere nu e legatii
abstract de un stil anume de conducere, ci de capacitatea de
adaptare la circumstante specifice.

~PLlCATII
1. Dragostea se poate defini drept 0 relatie interumana caracterizata
prin libera alegere, afectivitate ~i pretuire reciproca, in absenta
unor constnlngeri directe de ordin social. Organizati 0 dezbatere in
care luand ca punct de plecare aceasta definitie Incercati sa
argumentati pro ~icontra, tinand cont de diferentele existente Intre
diferitele culturi In ceea ce prive~tecontinutul iubirii (este necesar
ca In prealabil sa fie colectate informatii despre modulin care "se
construie~te"iubirea In alte culturi).

3. Analizati motivele pentru care deviantii de la norma grupului sunt

respin~i.

2. La nivelul existentei sociale prezenta prejudecatilor este un fapt

curent. Fiecare dintre voi Incercati, In c1asa, sa scrieti despre
colegii vo~tri,pe 0 foaie de hartie, lucruri care sunteti convin~ica
sunt adevarate, dar pe care nu Ie intemeiaza informatii dobandite
din surse veridice, ci sunt formulate in baza "celor ce le-ati auzit"
(nu consemnati pe foaia de hartie propriul nume). Discutati la
nivelul c1aseiceea ce s-a notat ~iIncercati sa vedeti daca relatiile
interpersonale la nivelul c1asei erau influentate de acele
prejudecati.

7. Grupurile din care facem parte nu au numai influente benefice

asupra noastra. Identificati 0 situatie In propria voastra existenta
cand ati ajuns la conc1uziaca influenta grupului din care Iaceati
parte a determinat preluarea unor comportamente respinse din
punct de vedere social.

4. Exemplificati functiile grupului mic pentru grupul de prieteni.

5. Analizati comparativ relatiile de cooperare, relatiile de competitie
~irelatiile conflictuale.
6. Construiti 0 argumentare prin care sa aratati ca relatiile
interpersonale au un caracter formativ.

8. Analizati relatiile interpersonale existente intre voi ~icolegii de

c1asa,iar dupa aceea caracteristicile grupului pe care 11formati. Ce
diferente puteti observa?

Inerlie
Acomodare = actiunea de adaptare, de obi~nuire cu noi conditii de

viata.
'Alienare = Indepartare, instrainare; In context social este yorba de
ostilitate fata de societate, fata de factorii de civilizatie,
pana la a se simti izolat in cadrul societatii de~icontinua sa
traiasca in mijlocul ei.
'Demografie = ~tiinta care, prin metode cantitative, studiaza
fenomene ~i procese privitoare la nwharul, repartitia
geografica, structura, densitatea, mi~carea populatiei
uml!lle~icompozitia ei pe grupe de varstii,de sex etc.

23

= tendinta unei persoane sau a unui grup de a ramane in

inactivitate, apatie.
= procesul psihosociologic inter-!ctivde agregare a
judecatilor evaluative, a atitudinilor ~i a credintelor
referitoare la 0 problema sociala ale unui numar
semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se
exprima verbal deschis.
Prestigiu = ascendent legat de statut ~isucces care poate reveni unei
persoane, grup, loc sau epoci. Este atribuit de catre semeni
~i se impune opiniei pub lice determinand deferenta ~i
admiratia prin puterea sa de influentare.
Opinie publica

24. COMPORTAMENTE PRO 'I ANTISOCIALE

24.1 Comportamente pro ,i antisociale
Orieare din eomportamentele noastre are urmari mai mult
sau mai putin direete asupra eelorlalti. In funetie de aeeste
urmari, eomportamentele sunt:
Comportamente
prosociale, care reprezinta 0 categorie
foarte vasta de e~portamente
~i se refera la aete valorizate
pozitiv de soeietate. Sunt comportamente
intenponate,
realizate in afara obligapilor
profesionale
~i orientate
spre conservarea
~i promovarea
valorilor
sociale,
fara a~teptarea unei recompense
externe.
Comportamentul
de ajutorare
se poate defini drept
aetul intentionat efectuat i'n folosul altei persoane.
Explieatiile oferite aeestui tip de eomportament au fost
elaborate de pe doua pozitii teoretice:
- perspectiva biologicii.: aeest tip de eomportament este
i'nnaseut, existand la oameni predispozitia biologiea de
a-I ajuta pe eei care sufera sau pe semenii no~tri aflati i'n
perieol (0 astfel de perspeetiva se bazeaza pe ipoteza
supravietuirii prin i'nrudire, care eontrazice legea
seleetiei naturale);
- perspectiva invii.!ii.rii sociale: eei mai multi psihologi
argumenteaza ea aeest tip de comportament i'~i are
originea i'n proeesul de soeializare (socializarea
primarii),
fiind i'nvatat atat prin meeanismul
reeompensei, cat ~ial pedepsei ~ii'ntaririi.
Principal a motivatie a eomportamentului
de ajutorare
este empatia, respectiv capaeitatea de a sesiza trairile altuia,
de a ne identifiea emotional ~i eognitiv eu .a alta persoana.
Empatia este mediata, i'n buna masura, de similaritate:
empatizam mai u~or eu 0 persoana pe care 0 percepem ea
fiindu-ne similara.
Ineerearea de sistematizare a elementelor care sustin
comportamentul de ajutorare permite punerea i'n evidenta a
doua eategorii:
factori situationali: exista situatii i'n care, indiferent de
earaeteristicile de personalitate ale individului, el va
aeorda ajutor altuia (de exemplu situatiile de urgenta),
dupa cum exista situatii i'n care, indiferent de profilul de
personalitate al individului, el nu va aeorda ajutor;
factori de personalitate:
aiei sunt de amintit starile
psihice tranzitorii ~icaraeteristicile persoanei.
Comportamentul
altruist reprezinta 0 subeategorie a

24

Doua probleme ingemanate: egoismul ~i altruismul

"Problema altruismului s-a pus eu deosebita aeuitate In
societatea noastra occidentalii fondata pe prioritatea
interesului ~ia individului. Nu din cauza di ar exista riseul ea
oamenii sa fie prea altrui~ti, deci sa uite de ei i'n~i~i,ei pentru
ca TIU ar putea sa fie sufieient de altrui~ti. Or, TIU exista
eoexistenta fiira empatie, niei ajutor - niei ehiar sacrifieiu de
sine - Iar~ eons~nsln privinta ritmilor sau formelor pe care
trebuie sa Ie i'mbrace acest ajutor sau sacrificiu. Fi"iraacest
consens nu ar mai exista societate, ei 0 jungIa de barbati ~i
femei sau 0 piata veritabila in care ar supravietui cei mai
noroco~j. Altrulsmul este problema unei cultlVi a carei
regula este"egoismu1." (s. Moscovici (coord.), Psih%gia sociala Ii

Prietenia consta in relatia psihosociala de durata dintre

doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere ~i bazata pe
afectiune, incredere ~i pretuire mutuala. Relatia de prietenie
are i'n centrul ei afectivitatea ~i pretuirea reeiproca, bueuria,
plaeerea ~i entuziasmul partenerilor de a fi i'mpreuna. Este 0
relatie autentie afeetiva i'ntre persoane egale, dincolo de
eonditia soeiala sau de alta natura, contand nu atat cine e~ti, ei
cee~ti.
Simpatia reprezinta relatia psihosoeiala eu 0 i'nearciitura
afeetiva ridieata, tara insa ea aeeasta sa aiba la baza 0 deeizie
eon~tienta, manifestata printr-o anumita "deschidere"
~i
disponibilitate i'n raport eu anumite persoane (este prezenta, ea
sau opusul sau, din primele momente i'n care eunoa~tt';m 0 noua
persoana).
increderea
este 0 modalitate de i'nvestire a unei alte
persoane (poate fi ~i reeiproca) eu 0 anumita "infailibilitate",
in sensul ea eele ee vin dinspre persoana in care avem ineredere
nu mai sunt supuse unui proees de evaluare, fiind aceeptate ca
atare.
Comportamente
antisociale, care sunt comportamente
ce sfideazi ordinea socials conveniti,
contrariazi
prin
neluarea in seams a normelor ~i a institupilor sociale. Aeest
tip de eomportamente sunt fie intention ate, savar~ite de
persoane ee i'nealea in mod con~tient legile juridice ~i normele
morale, fie savar~ite de persoane bolnave, eu grave tulburari
de personalitate.
Comportamentul
agresiv
este eomportamentul
desta~urat cu intentia de a face rau altei persoane.
Explieatiile au fost eonstruite, de asemenea, pe baza a
doua pozitii teoretice:
- perspectiva
biologicii.: considera
agresivitatea
0
tendinta innascuta de actiune, respectiv agresivitatea
apare ca un instinct (model predetelminat de raspunsuri
la stimulii din mediu, raspunsuri ce sunt controlate
genetic); etologia, ramura biologiei ce studiaza
instinetele, a aratat ca agresivitatea are un aspect
functional, pozitiv, in lumea animala fiind limitata de
anumite semnale de capitulare ~i de supunere a
i'nvinsului, aceasta inhibitie disparand i'nsa la om;
explica!ii socia Ie ~i biosociale: insista pe trairi psihice
precum frustrarea (orice eveniment ce interfereaza cu
atingerea scopului), care determina furie, ostilitate ~i
comportament agresiv; frustrarea nu conduce insa
intotdeauna la agresivitate, astazi cele mai multe teorii

relafii/or eu celli/illt, Editura PoliTom, 1994/1998, la~i)

comportamentului de ajutorare, referindu-se la acte motivate

de dorinta de a-i face un bine celuilalt tara a a~tepta cii~tiguri
personale. In general, persoana altruista se caracterizeaza prin
empatie, credinta intr-o lume dreapta, responsabilitate sociala,
egocentrism scazut, credinta i'ntr-un control intern (in sensu I
ca sta in puterea fiediruia dintre noi de a face bine sau rau ~i ca
acestea nu depind de noroc, destin, organizatii sau alte forte
exterioare) .

Pentru a preveni inflapa factorilor care pot submina 0

societate, la nivel social sunt valorizate anumite
comportamente agresive. Societiple contemporane incearca
insi intr-o masuri din ce in ce mai mare un control mai
strict asupra acestor comportamente care, in trecut, au
condus adesea la incalcari ale drepturilor omului.

93
insistand pe un proces de inviitare socialii.
Factorii comportamentului agresiv sunt:
factori personali: tipul de personalitate ~i sexul
(procesul de socializare educii spre exemplu biiietii in
acest sens, In timp ce fete Ie sunt descurajate);
factorii 4e mediu: zgomotul (amplificii agresivitatea
numai la indivizii care au deja tendin!e agresive),
temperatura (agresivitatea cre~te pe miisurii ce cre~te
temperatura),
aglomera!ia
(depinde de perceptia
subiectivii: pliicutii sau nepliicutii).
Tipologia agresivitiitii este deosebit de diversii, curente
fiind distinc!ii, precum: agresivitate inten!ionatii/agresivitate
neinten!ionatii,
agresivitate
directii/agresivitate
indirectii,

24.2 NormaJitate

,i anormalitate

agreslvltate individualiilagresivitate
de grup, agreslvltate
manifestii/agresivitate
latentii,
agresivitate
verbalii/agresivitate fizicii etc.
De~i existii multiple dezbateri pe aceastii temii, se
considerii cii nu orice formii de agresivitate este antisocialii,
dupii cum nu orice act antisocial presupune agresivitatea. In
general, agresivitatea instrumentalii nu este consideratii
antisocialii,
ci prosocialii
(prinderea
~i pedepsirea
riiuIaciitorilor, competitiile sportive, sanctiunile aplicate de
piirinti copiilor etc.). In principiu, insii, miisura in care
agresivitatea este antisocialii sau prosocialii se poate stabili in
func!ie de opozi!ia sau sustinerea in raport cu normele
considerate sociale.

sociala

In stransii legiiturii cu comportamentele pro ~i antisociale

se pune problema normalitiifii,
respectiv anormalitiitii
sociale.
_ ormele prescriu
comportamente
dezirabile,
reglementeazii
relatiile dintre indivizi in numele unei
autoritiiti (regula, morala, legea). Sliibirea sau incoeren!a
normelor reprezintii sursa anomiei, respectiv absenta
normelor, functionarea patologicii a societiitii, dezordinea,
dereglarea valorilor traditionale.
Caracteristicile unei norme sunt:
tematica: prescrie cine are dreptul sau datoria de a face
ceva ~icum trebuie sii se facii ceva;
- claritatea: aratii cum trebuie sii te raportezi la norme;
- marja de toleran(ii.:
desemneazii
amplitudinea
comportamentelor
acceptate
~i de unde incepe
dezaprobarea;
- constanta: desernneazii stabilitatea normei, dad se
aplicii doar uneori sau intotdeauna;
- definirea anormalitii.(ii: precizarea comportamentelor
contrare normei;
- practicarea
normei:
depinde de particularitii!ile
individuale, dar ~i supraindividuale; norma se impune
dacii este eficace in comportamentul real.
Normele sunt elaborate sub influenta modelelor culturale
ale unei populatii. Uneori acela~i gest sau comportament are
sernnificatii diferite In functie de regiunea geograficii ..
Se distinge intre modelul cultural real, rezultand din
riispunsurile asemiiniitoare ale unei populatii sau grup intr-o
situatie datii ~i modelul construit, influentat de modii. Uneori
se mentioneazii ~i un model ideal, 0 abstractie elaboratii de
membrii unei societiiti pentru reglementarea
situatiilor
considerate capitale (de exemplu: egalitatea tuturor in fata
legii, toleranta fatii de diversitate ~ialteritate etc.)
Cel mai important rol in definirea normalitiitii ~i
anormalitiitii psihosociale 11au grupurile sociale, deoarece
normele sociale sunt caracteristicile
fundament ale ale
acestora, ele descriind uniformitiitile de comportament ce
caracterizeazii grupurile. Practic, un grup nu poate functiona
dacii membrii siii nu se conformeazii normelor. Este yorba de
procesul mai larg al influentei sociale, oricare dintre procesele
puse sub acest titlu implicand schimbiiri in prirnul rand
comportamentale, dar ~iatitudinale.

Efectele pe care indivizii Ie au uoH asupra altora

privesc:
1. Normalizarea, respectiv uniformizarea relativii a
eomportamentelor
$i a atitudinilor membrilor unui
grup. Fenomenul
fundamental
in situatii1e de
normalizare constii in inexistenta unei norme stabilite.
dinainte, pe care grupul ar impune-o indivizilor tarii ca
el insu~i sii fie sensibilia
pozitia acestora. Lipsa
consensului majoritiitii cu privire la riispunsul corect

face ca membrii, nesiguri pe riispunsurile lor, sii

exercite influentii unul asupra altuia ~i sii sflir~eascii
prin a adopta 0 norma comunii, ce intrune~te adeziunea
tuturor ~i exprima pozitia grupuhii fatii de stimulul
respectiv.
2. Con rmismu., respectiv procesul de sehimbare a
eomportamentului
datoritii presiunii
implicite a
grupului, face ca interactiunea dintre membrii grupului
sa fie posibila ~i predictibila, permitand grupului sa-~i
atinga scopurile. Efectele conformismului
pot fi
explicate prin influenta informational a ~i influenta
normativa. Conformismul nu este determinat insa doar
de presiunea evidentii a grupului, ci poate fi yorba ~i de
produsul dorintei de a fi in mod manifest de acord cu .
grupul, anticipandu-se
pierderea
statutului
sau
identificarea ca anormal. Oricum, faptul de a fi diferit
de ceilalti din grup are consecinte serioase, a~a incat
oamenii se supun presiunilor exercitate de grup chiar ~i
atunci cand exista ~i alternative clare ~i lipsite de
ambiguitate.

Conformismul

3. Obedienta, respectiv situatiile in care schimbarea de

comportament survine ca urmare a unui ordin venit din
partea unei surse de influentii inzestrate eu autoritate
legitimii. Spre diferen!a de situatiile de conformism, in
care membrii grupului ~i individul influentat au acela~i
comportament, in cazul obedientei aceastii similaritate
nu se regiise~te. Autoritatea pretinde din partea celui
obedient un comportament pe care ea nu 11 realizeazii,
cel putin nu in fata acestuia.
4. :nfluenta mioori .arii, care se refera la faptul ca nu
numai grupurile exercitii 0 influentii asupra indivizilor,
dar ~i indivizii propun la randullor norme. Atunci cand
normele aflate in vigoare fntr-un grl!P dat sunt violate
se vorbe~te de devian(ii., rezultatul acesteia fiind adesea
excluderea membrului deviant din grup. In anumite
situatii insa, indivizii devianti in raport cu norma
dominantii se pot afla la originea inovatiei sociale~
respectiv 0 minoritate lips ita la un moment dat de
putere sau de status poate obtine influen!ii socialii,
determinand 0 reevaluare a normelor aflate in uz.

24

94
WSENTIMENTUL

DE VINOVA TIE

Existenta normala a individului in context social

presupune printre altele ~i capacitatea de a simti vinovatia.
Potrivit lui D. W. Winnicott,
unul dintre psihiatrii
contemporani care s-a ocupat cu precadere de problemele
psihice ce apar in perioada copilariei, pierderea acestei
capacitati (la diferite intensitati) sUi cel mai adesea la baza
comportameBtelor antisociale. Ilustrativ in acest sens poate fi
considerat urmatorul fragment, care aduce in discutie cazul
unui Miat care fura de la ~coala.
"Directorul, in loc sa-l pedepseasca, a recunoscut
faptul ca era bolnav ~ii-a recomandat consultatie psihiatrica.
Acest Miat, la varsta de 9 ani, se confrunta cu 0 deprivare
apartinand unei perioade mai timpurii ~i avea nevoie de fapt
de 0 perioada de stat acasa. Familia lui s-a reunit, iar acest
fapt i-a dat 0 noua speranta. Am aflat ca Miatul avea 0
compulsie de a fura, auzind 0 voce care-i dadea ordine,
vocea unui vrajitor. Acasa, el a devenit bolnav, infantil,
dependent, apatic. Parintii i-au intampinat nevoile ~i i-au
dat voie sa fie bolnav. La sfiir~it ei au fost recompensati prin
faptul ca el s-a recuperat spontan, iar dupa un an a fost
capabil sa se intoarca la ~coala. Jar recuperarea s-a dovedit
una de durata.

Ar fi fost u~or ca acest copil sa fie indepartat de calea

care condu~ea la recuperarea sa. El nu avea desigur cuno~tinta
de singuratatea ~i de golul intolerabil ce se aflau la baza bolii
sale ~i il racusera sa adopte pe vrajitor in locul unei organizari
mai naturale a Supraeului. Aceasta singuratate era legata de 0
perioada de separare de familie, de cand el avea 5 ani. Daca ar
fi fost pedepsit sau daca directorul i-ar fi spus ca trebuie sa se
simta vinovat, el soar fi intarit ~i ar fi organizat 0 mai deplina
identificare cu vrajitorul. Treptat, el ar fi devenit dominant ~i
sfidator ~i, in cele din urma, 0 persoana antisociala. Acesta
este un caz comun in psihiatria infantila (...)."
Practic, se poate observa la copiii mici anumite
tendinte antisociale, tendinte care se cer descurajate, rara insa
ca interdictii sau pedepse aspre sa rezolve aceste probleme.
Sunt de preferat interdictii limitate, care sa lase loc liber ~i
sponaneitatii copilului ~i care sa permita constituirea
progresiva a unui sentiment de vinovatie apt sa permita 0
integrare sociala normala. Persoanele incapabile sa resimta
ingrijorarea, vinovatia sau chiar remu~carea sunt produsul
absentei unui cadru emotional ~i fizic care sa Ie fi permis
dezvoltarea unor astfel de capacitati, de unde ~i 0 absenta, in
general, a simtului moral.

WnEZINDIVIDUALIZAREA
Teoriile dezindividualizarii
i~i au sursa in lucrarea
PSihologia multimilor a lui Gustave Le Bon, potrivit acestuia
in anumite contexte de grup individul pierzandu~~i
sentimentul de responsabilitate sociala, regresand spre 0
forma inferioara de evolutie. Comportamentele antisociale,
violente ~i instinctive sunt favorizate de anonimat, combinat
acesta cu sugestibilitatea ~i contagiunea rapida a ideilor ~i a
emotiilor.
Experimentele au aratat ca in contexte sociale specifice,
acolo unde anonimatul devine posibil, individul nu mai simte
I nevoia de a fi un stimul distinct in campul social, ceea ce
determina 0 con~tiinta de sine scazuta, diminuarea acesteia
eliberand comportamente inhibate de normele sociale.

Variabilele care pot determina

un as tf e Ide
fen 0 m en sun t
numeroase: anonimatul,' scaderea
responsabilitatii,
activitatea
in
g r up,
mar i mea
g r up u Iu i ,
perspectiva temporala modificata
(accent
exagerat
pe prezent,
ignorarea viitorului ~i trecutului),
excitarea
fiziologica,
stimuli
senzoriali putemici (de exemplu,
muzica intensa), stari modificate de
con~tiinta (determinate de alcool,
droguri ...) etc.

Gustave LE BON
(1841-1931)

A.plicatie: Acest fenomen este prezent intr-o masura mai mare decat s-ar putea crede la 0 privire superficiala. Analizati propria
voastra conduita ~i incercati sa delimitati 0 situatie in care el s-a produs ~i v-a determinat sa reactionati antisocial. Puneti in
evidenta variabilele care au favorizat fenomenul ~iprezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri.

PLICATII
1. Analizati comparativ comportamentul
comportamentul deviant.

independent

~l

2. Analizati un exemplu de comportament agresiv valorizat de

societate..
3. Se poate aprecia cii agresiunea este 0 consecintii a inviitiirii
sociale?Argumentati-viipunctul de vedere!
4. Analizati-vii propria voastrii conduitii ~i delimitati un

--------

----------------------------

24

astfel?
comportament pe care il considerati prosocial. De ce il apreciatil/
5. Cum credeti cii pot fi sporite comportamentele sociale la nivelul
unei comunitiiti?
6. Credeti cii atunci cand avem comportamente prosociale estel
posibil sii actioniim astfel prin prisma unui raport costuribeneficii? Argumentati-viiriispunsul!
meritii ~imeritii ceea ce prime~te.
autoritara = tip de personalitate conservatoaTece are
ca triisiiturii dominantii intoleranta falii de striiini ~i
minoritari, dar care adoptii 0 atitudine obedientii fatii de
cei care delin puterea. in general, poate desemna oricare
persoanii in cazul ciireia relaliile cu sub'ordonalii au un
caracter unilateral, in sensuI cii ace~tia trebuie sii se
supunii necondilionat ordinelor sau indicaliilor primite,
responsabilitatea pentru nereu~ita revenind integral
acestora, in timp ce succesele i se datoreaza.
Tranzitoriu = intermediar, de tranzilie; ceea ce face trecerea de la 0
stare la aha.
Persona/itate

Context = ideile, credintele, normele, obi~nuintele etc. organizate

intr-un sistem, care constituie cadrul de evolutie a

individului ~i care se transmit prin limbaj ~i educatie.
Acesta furnizeazii cadre de referintii, modele de
comportament ~ipractici cotidiene, astfel incat se sustine
procesul de socializare ~iintegrare socialii.
Cost = in context psihosocial, ceea ce investe~te efectiv individul
intT-uncomportament prasocial: timp, bani, efort, emolii
etc.
Credinla intr-o /ume dreapta = convingerea cii fiecaTeprime~te ce

:J

95

25. ATITUDINILE SOCIALE $1 FORMAREA LOR*

25.1 Atitudinile sociale
A~a cum s-a subliniat anterior (capitolul "Caracterul"),
atitudinile reprennta modalitatea de raportare la 0 c1asa
generala de obiecte sau fenomene prin care persoana se
orienteaza sublectiv ~i se autoregleazii preferential. Prima
defmitie riguroasii a acestui concept a fost propusii in 1935 de
G. W. Allport, acesta subliniind cii orice atitudine reprezintii:
o experienta personaHi cu substrat neurobiologic;
un ansamblu de elemente cognitive relative la un
obiect asociate cu trairi afective pozitive sau negative;
reactii adaptate ~i consistente fatii de obiectul asociat
atitudinii ..
Atitudinea, in baza acestei semnificatii a conceptului,
este 0 combinatie
de reaqii
cognitive,
afective
~i
comportamentale fatii de un obiect, 0 constructie psihicii
sinteticii
ce cuprinde
elemente
cognitive,
afectivmotivation ale ~i volitive ~i subintinde comoortamentul.
In
Atitudinile
sociale se dovedesc structuri
comportamentale
fata de persoane (grupuri
semnificative.

functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente se

poate vorbi atunci de atitudini determinate cognitiv, afectiv
sau volitiv, dar in oricare dintre situatii atitudinea
se
manifesta in comportament
prin intermediul
actiunilor
voluntare.
Tot ceea ce se intamplii injurul nostru ~ireu~e~te, intr-un fel
sau altul, sii ne atragii atentia suscitii din partea noastra
adoptarea unei anumite pozitii, exprimata cel mai adesea prin
opiniile $i credintele impiirtii:jite, astfel inca.t yom avea anumite
comportamente ca raspuns. Suntem astfel de acord sau nu cu
ultima moda lansatii, pozitia unui partid politic intr-o anumitii
problema, cer~etoria, exprimarea zgomotoasa a sentimentelor
de catre tineri, nuditatea afi~ata cotidian etc., iar in functie de
acordul sau dezacordul nostru, de intensitatea sa yom avea a~anumitele reacfii de riispuns. Toate aceste modalitiiti de
raportare a noastra constituie c1asa atitudinilor sociale.

relativ durabile de opinii (credinte), trairi afective ~i manifestari

de persoane), obiecte ~i evenimente care din punct de vedere social sunt

La fel ca in cazul altor componente psihocomportamentale

ale conduitei umane ~i in cazul atitudinilor se pune problema
determinarii lor, astfel incat sa se reu~easca 0 caracterizare
relevanta a acestora. In acest sens se poate pune in primul rand
problema proprietatilor atitudinii, curent fiind delimitate:
- valenta, care se leaga de pozitia pe care 0 ocupa
atitudinea din punct de vedere afectiv: 0 atitudine poate
fi pozitiva sau negativa, favorabila sau defavorabila unui
anumit obiect sau c1ase de obiecte;
- intensitatea,
care se refera la pozitia ocupata de
atitudine pe 0 scala continuii ce are ca extreme cuplurile
pozitiv/negativ, favorabil/nefavorabil, considerandu-se
ca plasarea mai aproape de 0 extremitate sau alta
semnifica 0 atitudine mai intensa;
- centralitatea,
respectiv pozitia pe care atitudinea 0
ocupa in ansamblul
elementelor
care constituie
identitatea individului precum: valorile, apartenentele
sociale, personalitatea, aptitudinile etc.; asocierea mai
mult sau mai putin puternica cu elemente de acest gen va

determina gradul de centralitate;

accesibilitatea, legatii de foqa cu care atitudinea este
raportata la obiectul sau, atitudinea fiind cu atat mai
probabil activata cu cat aceastii legiiturii este mai intensa.
De asemenea, atitudinile indeplinesc mai multe functii,
potrivit lui D. Katz cele mai relevante dovedindu-se:
functia de cunoa~tere: atitudinea serve~te drept cadru
de referinta pentru evaluiirile obiectelor sau ale
evenimentelor;
functia de adaptare: este yorba de adaptarea sociaUi,
prin atitudinile noastre, construite sau nu in concordanta
cu contextul social in care ne plasam, atingand un anumit
grad de integrare sociala;
functia expresiva: atitudinile servesc la exteriorizarea
credintelor ~ia valorilor pe care Ie promoviim;
functia de aparare a eului: atitudinile ne permit
protejarea sau accentuarea stimei de sine mai ales
impotriva amenintarilor exterioare sau a conflictelor
interne.

25.2 Formarea ,i modificarea atitudinilor sociale

Atitudinile
intra
in categoria
componentelor
psihocomportamentale dobiindite in timpul existentei noastre,
deci inviitate. Desigur, asimilarea lor se realizeazii in cursul
procesului de socializare, pe masurii ce ne integram contexte lor
sociale in care ne plasam. In acest context, se pune problema
formarii lor, a modului in care ajungem la un anumit moment sa
avem 0 anumita atitudine.
Cea mai cunoscuta directie de abordare a formiirii
atitudinilor sociale pleacii de la cele trei componente ale unei
atitudini (cognitivii, afectivii, comportamentalii), consideranduse cii pot fi afirmate trei surse ale acestora.
Cercetar~a surselor afective a ariitat cii atitudinile sociale
pot fi, pe"de 0 parte, rezultatul condiponarii (potrivit unor
experimente, repetarea, spre exemplu, a unor denumiri de
nationalitati corelate cu cuvinte pozitive sau negative, poate
determina 0 atitudine, de un anumit gen, fatii de aceste
nationalitiiti; este explicabilii atunci atitudinea noastrii genera Iii
fatii de alte nationalitiiti, chiar dad nu am avut contacte directe),
dar, pe de alta parte, al simplei expuneri fata de un stirnul
(expunerea. repetatii fatii de un stimul, astfel incat sii existe
posibilitatea perceptiei, ar fi suficientii pentru a determina 0
atitudine mai favorabilii),
\
Sursele cognitive sunt mai putin cercetate, dar este evident
ca orice informatie este receptata ~i in maniera afectivii, a~a
incat in functie-de informatiile pe care Ie detinem sau Ie obtinem

se pot constitui sau modifica anumite atitudini sociale (atunci

cand nu avem informatii despre anumite categorii de obiecte,
nu ne sunt cunoscute, nu yom avea nici 0 atitudine in raport cu
ele, dar pe miisurii ce yom recepta informatii in acest sens yom
ajunge sii adoptiim 0 anumiai atitudine; un bun exemplu in acest
sens este receptarea politicului in societatea romaneascii, mai
ales in randul tinerilor ~i varstnicilor, care nedetinand
informatii in acest sens, nu au posibilitatea de a oferi, spre
exemplu, in cadrul unor sondaje de opinie, raspunsuri
relevante ).
Sursele
comportamentale
au fost legate
de
. conditionarea ce are la bad intarirea raspunsului (intiirirea
pozitivii cre~te probabilitatea aparitiei unei atitudini, in timp ce
cea negativii diminueaza aceastii posibilitate) ~ide perceptia de
sine (atitudinile sociale sunt in functie de aprecierea pe care 0
avem in raport cu propria noastrii persoana).
Formarea atitudinilor sociale pune, simultan, problema
modificarii acestora, societatea, cei dinjuruf"nostru, receptand
de 0 anumitii manied pozitiile pe care noi Ie adoptiim, receptare
ce se poate dovedi pozitiva sau negativa. Exista astfel presiuni
externe in favoarea schimbarii sau, dirnpotriva, a intiiririi unei
atitudini, dupa cum pot exista ~imotivapi interne in acest sens.
Modificarea atitudinilor sociale este astfel un fapt curent,
cauzele sale fiind legate mai ales de persuasiune
~i
autopersuasiune:

25

1. Persuasiunea. Reprezinta actul de comunicare ce are

drept scop modificarea
opiniilor, credintelor,
atitudinilor unei persoane in condipile in care acea
persoana are impresia ca depne 0 libertate totala.
Pentru ca scopul actelor p.ersuasive sa fie atins este
necesara indeplinirea mai multor conditii legate de
sursa (credibilitate, atractivitate, putere, sex etc.), de
mesaj (tipul de argumente continute, claritatea
mesajului, fluenta verbala etc.) ~i de canalul de
comunicare (mesaj scris, mesaj video, mesaj audio
etc.). Desigur, in lumea contemporana, dominata, sub
anumite aspecte, de mesajele publicitare,
actele
persuasive sunt deosebit de numeroase, rezistenta in fata
acestor acte fiind adesea necesara. Una dintre cele mai
cunoscute strategii de evitare este cea a expunerii
selective, care nici nu respinge in bloc toate incercarile
de persuasiune (cum se intampla cu traditionali~tii), dar
nici nu cedeaza oriciirei incercari de persuasiune
(dovedindu-se 0 sugestibilitate exagerata).
2. Autopersuasiunea. Oamenii i~i schimbi'i atitudinile nu
numai datorita interventiei
din afara, a actelor
persuasive venind dinspre campul social, ci ~i in baza
propriilor comportamente. Astfel, a te angaja, spre
exemplu, intr-un comportament care contravine unei
anumite atitudini, poate conduce la modificarea
atitudinii in cauza ~ichiar la instal area unei alte atitudini.

Modificarea de atitudine este prin urmare un proces care

poate fi privitdin doua direcpi:
de la interior (modificare de atitudine) catre exterior
(comportament)/persuasiune;
de la exterior (comportament)
catre interior
(modificare de atitudine )/autopersuasiune.

",."".,.,Ill

"L' esclavage
contemporain"
("Sclavajul contemporan"), 0
expozitie
de fotografie,
incearcii sa aduca in discutie
unele dintre atitudinile sociale
negative, frecvente, totu~i, in
societatea contemporana.

Structura generalii a interactiunii

dintre factorii schimbiirii
atitudinale

Sursa

Schimbare
atitudinala
Receptor

Context

Fata de modelul c1asic (sursa-mesajreceptor),

modelul
prezentat
incorporeaza ideea cii determinarea
variabilelor
independente
este
mediata
de procese
afective,
comportamentale
~i cognitive,
acestea din urma fiind decisive.

25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente

A~a cum s-a precizat anterior, se pot pune in evidenta trei
componente ale unei atitudini. Aceste trei componente se pot
afla insa fie intr-un proces (0 situatie) de convergenta, fie in
unul de divergenta.
In ceea ce prive~te convergenta, aceasta semnifica
existenta unui paralelism ridicat dintre raspunsurile
atitudinale ~i cele comportamentale, paralelism datorat mai
ales caracterului
atitudinii
de forta motivationala.
Concordanta dintre ceea ce oamenii gandesc, spun ~ifac este
de altfel una dintre normele promovate in orice cultura, de
unde ~i corelatia intre mentalitatea ~icomportamentele unei
populatii. Realizarea sa, potrivit speciali~ti]or in psihologie
social a, prive~te trairea atitudinii ca autojustificare
(comportamentele
determina adoptarea anumitor atitudini
care intemeiaza noile initiative) sau ca rezuItat al perceptiei
propriului comportament (autoperceptie).
Convergenta reprezinta insa situatia fireasca. Ceea ce
pune probleme ~i a atras, de altfel, intr-o mai mare masura,
atentia este divergenta, mai ales in contextul societatilor
democratice, caracterizate, cel putin la nivel dec1arativ,
~rintr-un nivel inalt de toleranta. La nivelul actiunii
lndividuale ~i chiar al institutiilor se pot observa insa, adesea,
discrepante
intre valorile afirmate ~i comportamentele
efective. In acest sens, s-a Tacut diferenta intre atitudinile
adevarate ~iatitudinile "de fatada", atunci cand disocierea
este evidenta. Exista iilsa ~i situatii in care discordanta este
mascata de 0 ambivalenta atitudinala, comportamentele
fiind determinate de situatiile concrete (spre exemplu, in
raport cu anumite persoane avem atitudini negative, in timp ce

in raport cu altele atitudini pozitive, de~i poate fi yorba de

persoane apartinand aceleia~i categorii sociale).
Incerdirile
de sistematizare
a cauzelor
divergentei/convergentei
existente
intre atitudini
~i
eomportamente au pus in evidenta doua categorii de cauze:
1. factori de personalitate, un de sunt de amintit taria
atitudinii
(importanta
sa pentru
sistemul
personalitatii, informatiile pe care se bazeaza, modul
dobiindirii sale etc.), gradul de accesibilitate (u~urinta
cu care indivizii i~i reamintesc atitudinile ~i reu~esc sa
opereze eu ele din punet de vedere cognitiv), nivelul de
activism al persoanei (exista 0 probabilitate mai mare
ca 0 persoana activa sa actioneze potrivit atitudinilor
sale) etc ..
2. factori situationali, unde sunt de amintit gradul de
definire a cerinlelor situaliei (divergenta este mai
accentuata atunei eand cerintele situatiei sunt mai bine
definite), prezenla altar semeni (este evident ca,
adesea, "afi~am" alte atitudini in public decat am fi
indemnati daca am fi singuri sau in prezenta anumitor
persoane) etc.
Cele preeizate permit sa se reafirme existenta unei relatii
stranse intre atitudini ~i comportamente, Tara insa ca posibila
corelatie sa fie absolut certa, ci mai curand probabilista. In
general, atitudinea determina comportamentul,
fiind insa
posibila ~i relatia inversa, a~a incat se poate afirma .existenta
unei anumite interdependente eauzale. Aeest lueru este eu atat
mai mult valabil cu cat durata temporala considerata este mai
mare.

97

WOPINIA

PUBLICA

S. Chelcea ~iP. I1ut, in Enciclopedie de psihosociologie,

definesc opinia publica drept procesul psihosociologic

- prezumtia unanimitiitii, dind se lasa sa se in!eleaga ca

0 anumita opinie ar fi imparta~ita de aproape intreaga
interactiv de agregare ajudecafilor evaluative, atitudini/or
populatie;
~i credinfei referitoare la 0 problema sociala ale unui
. - afirmarea unor reprezentanti
ai opiniei publice
numar semnificativ de persoane care se exprima verbal
(jumali~ti, oameni politici, oameni de cultura etc.), care se
deschis. Analiza acestei definitii permite punerea in evidenta
erijeaza in purtatori de cuvant ai opiniei pub lice, in pofida
a condi!iilorin care 0 opinie are un astfel de caracter:
imposibilitatii unei astfel de situatii, putand fi yorba mai
- existenta unei probleme importante
pentro un
curand de exprimarea unor pozitii personale care concorda
numar mare de persoane, ceea ce inseamna ca se
mai mult sau mai pu!in cu ceea ce reprezinta opinia publica.
poate vorbi de 0 opinie publica in cazul un or pozi!ii
0 alta problema care se poate aduce in discutie este aceea
controversate de interes general ~i nu in cazul unor
a raportului dintre opiniile majoritare ~i cele minoritare,
cuno~tinte care se caracterizeaza prin evidenta;
aceasta problema pretinzarid solu!ii, mai ales din partea
- problema are relevantii socialii, altfel spus nu
factorilor politici (interac!iunea politica - opinie publica fiind
reprezinta ceva ce nu are decat 0 importan!a locala sau
una dintre cele mai relevante in contextul unei democra!ii),
o durata de timp redusa.
care sa elimine eventual a domina!ie sau opresiune a
Problema care constituie obiectul unei opinii pub lice
majoritatii. Acest lucru se realizeaza atunci cand pluralismul
reprezinta 0 preocupare pentru 0 populatie care formeaza
(cultural, politic, etnic, religios etc.) reprezinta 0 valoare
publicul, discrimarea acestuia realizandu-se in general pe
sociala relevanta (in primul rand pluralismul democratic, in
criterii ce tin de aspecte socioecon'omice sau demografice.
cadrul caruia, competi!iei ~i conflictului Ie este preferata sau
Opinia publica reprezinta un complex de pareri care se
promovatii cooperarea).
exprima public, la baza acestei expresii pub lice trebuind
Se pune insa 0 intrebare: cum poate fi pusa in eviden!a
insa sa se vorbeasca
de 0 opinie publica latent a,
opinia publica, de 0 maniera cat mai adecvata? Estimarea
premergatoare.
adecvata a opiniei pub lice a devenit posibila incepand cu
Opinia publica constituie, in cadrul democra!iilor, una
1928, cand George Gallup i~i sus!ine teza de doctorat 0
dintre cele mai importante forte social-politice, a~a incat se
metoda obiectiva pentru determinarea intereselor cititorului
incearcii adesea controlul sau manipularea
sa. Acestea se
fata de textele unui ziar. Aceasta teza reprezenta aparitia
realizeaza sub mai muIte forme:
sondajelor de opinie de tip ~tiintific, acestea caracterizandu- personificarea sa, astfel incat apar, mai ales in massse prin: circumscrierea cat mai exacta a problemei de cercetat,
media, expresii precum "opinia publica nu este de acord ...",
identificarea publicului vizat, determinarea volumului ~i
"opinia publica a ales ...", cei care utilizeaza astfel de expresii
tipului de e~antion, desemnarea persoanelor ce unneaza sa fie
asumand practic 0 presupusa "intalnire" cu aceasta la fel cum
intervievate, construirea chestionarului, culegerea datelor,
ne putem intalni cu 0 persoana;
prelucrarea acestora ~ielaborarea sintezei cercetarii.
Aplicape: Grupati-va pe echipe de 4 elevi ~i luand ca exemplu 0 opinie care are caracterul de a fi publica, incerca!i sa vedeti
masura ill care este impartii~itii in ~coala voastra. Pentru aceasta, concepe!i un sondaj de opinie pe care sa-I aplica!i la nivelul
~colii, parcurgand toate etapele necesare.

~PLICATII
1. Selectati din presa scrisii trei reclame pe care Ie considerati cele
mai persuasive. Impiiqindu-vii in grupuri de cate patru elevi,
incercati sii decideti, argumentat, asupra celei mai persuasive
dintre ele, Repetati demersulla nivelul intregii clase. Identificati
modul in care acele reclame pot determina modificarea
atitudinilor sociale.
2. Intoleranta este una dintre cele mai condamnabile atitudini
sociale. I~cercati sa identificati cauzele care stau la baza formarii
unei astfel de atitudini ~i componentele afective, cognitive ~i
comportamentale pe care Ieimplica.
3. Se poate vorbi in eazul unui manual de acte de persuasiune? Care
ar fi scopul acestor aete? Luati ea exemplu U1TI1atoarea
formulare
de la aplicatia preeedenta: "intoleranta este una dintre eele mai
condamnabile atitudini sociale".

4. Identifieati atitudini soeiale dezirabile ~i indezirabile. De ce

societatea favorizeaza anumite atitudini ~i ineearea sa modifiee
sau elimine altele?Argumentati-va punctul de vedere.
5. Identificati un exemplu de eomportament in care ati fost
impticati, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, dar care a
determinat 0 modificare de atitudine.Analizati etapele procesului
pOOcare s-a ajuns la modificarea atitudinii.
6. Analizati formarea ~i modificarea atitudinilor sociale la varsta
adolescentei.
7. Ana1izati afi~ul de pe pag. 96 ("Sclavajul eontemporan") ~i
ineercap sa precizati ce atitudini sociale negative sunt implicit
condanmate. Puteti identifica astfel de atitudini in comunitatea
localii.Aduceti in discutia clasei astfel de atitudini ~iincercati sa
identificatiposibilitati de modifieare a unor astfel de atitudini.
unei societati.
Prejudecatii = reactie afectiva fata de membrii unui grup sau unei

= eonsecinta comportamentalii a apliciirii

stereotipurilor ~i prejudeeiiplor in raport eu una sau mai
multe persoane, doar in baza apartenentei lor la un grup sau
categorie soeialii.
Etnocentrism
= atitudine care consta in raportarea tuturor
fenomenelor sociale la acelea carene sunt familiare,proprii
grupului caruia ii apaqinem. Devine evidentmai alesatunci
ciindeste yorba de culturi diferite.
Gdndire sociala = ansamblul credintelor colective, reprezentiirilor
sociaIe ~i memoriei sociale, vehiculate de catre membrii
Discriminare

categoriisociale.
Stereo tip = un set de caracteristici considerate,..relevantepentru

descrierea unuigrup sau categoriisociale.

Teoria lapului ispii$itor = in timp, la nivelul unei societati, se .
acumuleaza0 seriede frustraricare determinacautareaunui
vinovat, grupurile minoritare fiind asimilate adesea surseii
problemelor eu care se confruntiiacea societate.
Transformare = proces de evolutie ~i schimbare (a reprezentiirilor
soeiale, atitudinilor sociale etc.) sub impactul ideilor,
normelor,practicilor (sociale)noi.

25

98

TIPURI DE ITEMI 6
ARGUMENTAREA. COMENTARIUL STRUCTURAT. COMENTARIUL
Aceste trei tipuri de itemi apartin in realitate unor categorii
diferite. Astfel, in timp ce argumentarea se include mai curand
in categoria rezolvarii de probleme, comentariul structurat i
comentariul tin de categoria itemilor subiectivi.

S-a prefer~t tratarea lor corelata, deoarece, pe de 0 parte,

exista elemente comune in tratarea lor, iar, pe de alta parte, sunt
mai putin intalnite in cadrul psihologiei ca discipiina de studiu
inliceu.

q,]!1it:m.W ~ consta din selectarea unor temeiuri logice pentru 0 teza i derivarea ei din ele. Aceste temeiuri trebuie sa fie
necesare sisuficienteJnraRor!..cu. tezaar@mentata.altfel
sous in baza loctrebuiederivata teza si numai teza.

1. "Inteligenta poate fi blocata sau

poate fi activata intr-un sens sau
altul ( ... ) i in functie de factorii
motivationali pui in actiune in
conditiile date" (AI. Roca).
Pomind de la textul citat,
argumentati ca rezultatele obtinute in actiunile intreprinse
depind
de intensitatea
motivatiei.

Argumentarea se po ate utiliza in cele mai diferite domenii, mergand de la matematici,

unde forma specifica este demonstratia (precizarea irului de rationam~nte, verificarea i
deducerea a ceea ce se cere demonstrat) pana in domeniulliterelor
(unde este yorba in
primul rand de interpretare, de a ti sa citeti un subiect, de a-I interpreta i dezvolta,
ilustrandu-l cu ajutorul exemplelor i citatelor), dar, de asemenea, acolo unde nu mai este
yorba de un domeniu propriu-zis sau unde domeniul este intregul, anume in cadrul
demersului specific filosofiei. In randurile care urmeaza nu este yorba insa de a specificaacest demers la un domeniu sau altul, ci de a schita liniile generale ale' unui demers
argumentativ.
1. Abordarea este prima etapa, etapa ce consta in degajarea unei problematici. Aceasta
angajeaza in discutia propriu-zisa a subiectului, constituind ceea ce se numete
"problematizare" sau punere in valoare a problemei. Se poate vorbi de "traducerea"
problemei astfel incat discutarea sa sa devina posibila. Se impune dupa aceea
formularea unei ipoteze. Formulata sub aceasta forma, problematica subiectului
ramane deschisa.
2. Dezvoltarea presupune mai intai examinarea ipotezei de plecare. Adesea, pentru ca
examenul problemei sa fie complet, este necesar ca dupa avansarea ipotezei pozitive
(teza) sa fie avansata i ipoteza negativa (antiteza). In cadrul tezei i antitezei
introduceti "sub-probleme", acestea permitand detalierea mai amanuntita a problemei.
Argumentand in md'd egal teza i antiteza, se ajunge la 0 contradictie (in cazulin care
temeiurile oferite au 0 aceeai consistenta i tarie, ceea ce nu se intampla insa cel mai
adesea). Cum se cere un raspuns, este necesar sa se deplaseze din nou sensul problemei,
jar aceasta in directia tezei ce se cere sau se dorete argumentata.
3. Incheierea presupune deplasarea sensului problemei, ceea ce nu inseamna patrunderea
intr-un nou subiect, ci in reluarea tezei i antitezei i raportarea cu evidenta una la
cealalta, conchizand asupra tezei prin respingerea antitezei. Exista desigur i situatia in
care se poate ajunge la a arata ca teza i antiteza sunt ele insele adevaruri partiale,
deschizandu-se astfel posibilitatea de a merge dincolo de raspunsurile date, de
intemeierea oferita tezei (este cazul mai ales al disciplinelor socio-umane, alliteraturii
etc.).

este tehnica de analiza ce 'presupune considerarea textului in orizontul unei problematici care
determina insai structura argumentarii, respectiv a lantului de argumente care incearca sa dea seama de ideile prezente in text.
Chiar daca sensul argumentarii ramane in mare parte la dispozitia celui ce il realizeaza, sunt precizate anumite linii directoare
ale lucriirii.
1. Realizati un comentariu pentru
textul urmator potrivit structurii
precizate:
"Factorii care influenteaza insa
cel mai putemic copilul sunt cel
familial,
colar i socialgeneral. ( ... ) Mai edificatoare
sunt concluziile numeroaselor
studii realizate asupra unor
populatii variate i care arata ca
primii ani de viata au un rol
decisiv pentru dezvoltarea
potentialului; copiii plasati in
orfelinate, lipsiti de contacte
umane
suficiente
prezinta
diferite grade de intarziere
mental a care se pot recupera
printr-o stimulare
adecvata
(... )" (1. Larmat).
a. identificati problema pusa in
discutie de text;
b. discutati conceptele ~i

Comentariul structurat (dezvoltarea structurata; discutia) nu se improvizeaza, ci

survine doar dupa 0 reflexie asupra subiectului ~i elaborarea unui plan. Deoarece fata de
simplul comentariu de text in acest caz intervine un subiect, este necesar ca reflexia ~i, in cele
'din urma, redactarea sa fie !acute din perspectiva propusa de subiect. Intr-un fel, comentariul
structurat poate fi considerat 0 tehnica de analiza a unui text intermediara intre argumentare ~i
comentariul propriu-zis. Fiind yorba insa de 0 lucrilre mult mai elaborata decat
argumentarea, se impune precizarea unei metode adecvate, metoda care presupune
parcurgerea mai multor etape:
1. Analizarea subiectului: Este necesar ca mai intai textul i subiectul sa fie citite cu
atentie, sa fie reperate in primul rand cuvintele cheie, acestea permitand reflexiei sa se
concentreze asupra problemelor esentiale. Urmeaza 0 a doua lectura a textului, inaintea
careia este insa necesar sa se inteleaga toate cerintele subiectului. 0 buna intelegere
trecemaiintaiprindefinireatermenilorcheie.Formulareasubiectuluipermite.de
asemenea, sa se identifice tipul de reflexie solicitat: analizati, comparati, ilustrati,
prezentati etc. Este necesara, de asemenea, anterior urmatoarei etape, 0 delimitare a
subiectului, adesea aceste limite fiind precizate chiar in formularea subiectului:
temporale, spatiale, geografice etc.
2. Elaborarea planului: Notati mai intai toate ideile care va vin in minte relativ la
subiect. Aceste idei pot avea cele mai diverse origini: cuno~tinte dobandite la coala,
informatii oferite de mass-media, literaturii specificii domeniului, documente (texte)
anexate etc. Precizati-va, mai intiii, ideile generale, cele care vor schita structura analizei
voastre,_$t1iir1iir1qjnsii_in3~pJ,1I_suj)je~tului. __
Qetel1llinati,_dupiLaceea, in raRQrt ell

99

fenomenele presupuse;
c. precizati
modalitafile
de
solutionare a problemei puse
in discutie.

aceste ider generale, 0 problematica;})lanultrebumdsaraspunda-laointre6are

esentiala care sa constituie "firul ro~u" al redactarii. Absenta unei problematici
conduce la 0 expunere descriptiva, tara interes. Stabiliti planul. Acesta trebuie sa puna
in evidenta 0 inlantuire de idei, iar ca atare este necesar sa fie logic, sa raspunda la
problematica ~isa survina din reflexia asupra subiectului.
3. Redactarea: In primul rand, bineinteles, introducerea. Aceasta precede dezvoltarea ~i
are cinci obiective: sa arate interesul subiectului, sa precizeze sernnificatia termenilor
cheie, sa precizeze delimitarea subiectului, sa prezinte problematica ~i planul.
Dezvoltarea trebuie redactata pornind de la plan, partile ~i subpartile planului trebuind
sa apara de mod evident. Concluzia este necesara. Ea trebuie sa reia ideile tari
exprimate in cursul dezvoltiirii, sa raspunda la problematica ~isa largeasca subiectul.

este teliilicaoe anafiza a unui text care presupune aiscutarea in

propus, urmarindu-se structura ~iarticulatia logic a a textului.
1. Comentati din punct de vedere
psihologic urmatorul fragment
de text: "Nu este suficient ca
scopul unei activitati sa fie Clar,
corect ~i riguros formulat
pentru ca ea sa se des!a~oare
normal ~i mai ales eficient.
Daca lipse~te
stimularea,
imboldul
~i sustinerea
energetic a in vederea realizarii
scopului, activitatea
nu va
putea fi dusa la indeplinire".

Comentariul
de text (comentariul propriu-zis) presupune in general un demers
asemanator cu eel precizat la comentariul structurat. Dupa cum s-a subliniat deja, in cazul
acestei tehnici de analiza a unui text ceea ce 0 structureaza este insa~i textul. Este yorba in
primul rand de a compune 0 dezvoltare a problemelor puse de text, aceasta compozitie
fiind necesar sa fie !acuta cel putin in jurul anumitor centre de interes. Desigur, sunt
posibile numeroase moduri de organizare a dezvoltarii, moduri care depind in cele din
urma de orientarea care se da comentariului. Chiar daca liniile principale ale structurii
comentariului trebuie sa fie cele ale textului, nu se mai impune predeterminarea
orizontului discutiei ~i de un anumit subiect sau problema. Ceea ce nu inseamna absenta
problematizarii, care poate fi impusa chiar de text, dar aceasta ramane in mare parte la
dispozitia celui ce efectueaza comentariul.
Desigur, se poate vorbi ~i de un plan de redactare propriu acestei tehnici de analiza (in
parcurgerea pa~ilor precizati este necesar sa se tina seama ~i de precizarile !acute in cazul
comentariului structurat, cu modificarile de rigoare):
1. Situ area textului: ceea ce, mai simplu, ar constitui introducerea. Se poate realiza
incadrand textul fie pe linia autorului, fie pe linia problemei puse in discutie. In
primul caz este yorba de a situa textul, plecand de la epoca in care a trait autorul
fragmentului (in cazul in care eventualele informatii precizate au relevanta), de la
precizarea tendintelor genera Ie ale momentului respectiv, in acest cadru urma~d
sa fie situat dupa aceea chiar autorul din perspectiva intregii sale opere. In
ansamblul operei sale se va pIasa dupa aceea lucrarea din care este extras fragmentul,
iar in final, in functie de relevanta sa in ansamblullucrarii,
insu~i fragmentul. Daca
se prefera, sau subiect1l1 0 impune, linia problemei, textul ce urmeaza a fi scris
trebuie sa debuteze prin relevarea importantei temei generale pe care textul de
analizat 0 presupune prin continutul sau (in cazul psihologiei se impune mai ales
aceasta posibilitate). Urmeaza prezentarea liniilor directoare, schitarea acestei teme
generale, in cadrul structurii tematice precizate urmand sa fie precizat locul
problemei tratate de text.
2. Ideea generaHi a textului: in legatura directa cu cele precizate in prima parte a
comentariului se va formula, concis, 0 fraza care sa precizeze pe cat posibil sensu I
general al continutului ce urmeaza sa fie comentat. Cum insa aceasta etapa a
comentariului este intr-un fel doar un punct de trecere inspre urmatoarea etapa,
anume comentariul propriu-zis, in forrnularea frazei trebuie sa se tina seama ~i de
sensul in care se va opera problematizarea.
3. Comentariul propriu-zis (dezvoltarea, cuprinsul): indiferent de maniera in care se
va realiza (se va urrna pas cu pas structura textului, se va modifica aceasta structura in
functie de problema pusa de text sau in functie de scopul celui ce realizeaza
comentariul ~.a.m.d.), va trebui sa se tina seama de structura logicii a textului,
respectiv de modul in care rationamentele, argumentele, dovezile sau exemplele
propuse, aetiunile realizate, faptele preeizate etc. se inlantuie, se structureaza astfel
incat formeaza un intreg care are un anumit sens. Un intreg va trebui sa formeze de
asemenea ~i eomentariul care se va realiza, iar struetura de baza a textului care va
constitui produsul analizei de text este de dorit sa fie cea a sensului textului supus
analizei. Pe aeeasta structura de baza este necesar sa fie construita dezvoltarea
propriu-zisa, dezvoltare ce nu trebuie sa excluda simultan un demers eomparativ ~i
adoptarea unei pozitii personale in raport eu diferitele probleme aduse in discutie.
4. Concluzia: dupa cum spune insu~i titlul acestei parti a comentariului, este momentul in
care se conchide demersul des!a~urat in cuprinsul propriu-zis al comentariului.
Aceasta nu insearnna insa ca este yorba de un rezumat al acestui demers. In aceastii
ultima etapa se impune mai ales 0 considerare a importantei temei analizate ~i
sublinierea posibilelor deschideri ce se pot pune in evidenta in raport cu cele propuse de
text. Iar in miisura in care acest lucru nu s-a realizat in etapa precedenta, se impune ~i
adoptarea unei pozitii in legatura cu problemele puse in discutie.

INVITATIE LA AUTOCUNOA$TERE
Functionarea ~i adaptarea
optima la mediul social,
mentinerea sanatatii mentale
~i emotionale, identificarea ~i
concretizarea
potentialului
propriu, in cele din urma 0
dezvoltare
armonioasa
a
propriei personalitati au ca
premisa
necesara
cunoa~terea
de sine.
Cunoa~terea de sine se
dezvolta pe masura ce traim
noi ~inoi experiente,
dobandind progresiv 0 capacitate mai mare ~i mai
profunda de autoreflexie. De altfel, studierea psihologiei
in cadrul liceului are ca scop general, parasind cadrele
strict legate de sistemul educational, oferirea de
informatii instrumentale care sa permita chiar dezvoltarea
acestei capacitati. Ceea ce va propunem in finalul acestui
manual este, daca vreti, 0 intalnire mai sistematica cu
propria persoana, astfel incat imaginea de sine sa se
contureze in linii mai precise.
'
vii propm1eli11iijjrimul rand 0 metodadeava
mediului in care.xadesfaurati existenta.

Rela!ii~
Desenati pe 0 foaie de
hartie aceste cercuri, iar in
centrul
acestor
cercuri

Cum putetn ajunge la 0 cunoa~tere de sine adecvata ~i

profunda? Tinand seama de faptul ca fiecare din noi
suntem unici, ca personalitatea fiecaruia dintre noi
reprezinta 0 constructie ce se realizeaza, intr-o masura
mai mare sau mai mica, de-a lungul intregii vieti,
consideram ca un demers propriu in acest sens ar trebui sa
inc1uda:
- autoobservapa, care poate privi propriile obi~nuinte,
capacitatl, emotii, comportamente etc.
- estimarea resurselor individuale, iar dupa aceea a
celor oferite de mediul social;
identificarea
intereselor,
a aspiraliilor
~1
scopurilor, iar dupa aceea:analiza acestora;
identificarea ~i analiza valorilor personale;
- analiza retrospectivii a propriei vieli;
- analiza rezultatelor relevante obtinute etc.
A realiza toate aceste identificari ~i analize reprezinta,
desigur, un demers destul de laborios. Nu ne-am propus
totu~i sa facem acest lucru, ci mai curand sa va sugeram
diverse posibilitati care sa permita 0 apropiere de propria
personalitate.
pIasa (identifica) pe voi in~iva in raport cu elementele
-

/Lucruri

plasati-vii pe voi in~ivii.

Incercati, in raport cu acest
centru, sii precizati mai
aproape sau mai departe
lucrurile,
persoanele,
locurile ~i activitiitile care
prezintii, sub 0 fOlIDii sau
alta, importantii pentru voi,
utilizand,
eventual,
simboluri precum :
( ) = ceea ce nu este
prezent
+ =pozitiv

- =negativ
+/-=pozitiv/negativ

-+ = ceva ce vrei sii

aduci mai aproape

,"u ,aind'piirt,zi

Activitati

26

~Locuri

l.Concentrati-vii atentia asupra aspectelor negative. In ce miisurii faptul cii ele apar astfel credeti cii depine de
voi? Existii printre ele ~iunele ciirora, cu un efort in acest sens, le-ati putea da 0 orientare pozitivii?
2.Care dintre cele patru categorii de elemente precizate este preponderentii? Care credeti cii este cauza acestei
preponderente? Vii multume~te sau ati dori sii schimbati anumite lucruri?
3. Vii marcheazii-, in vreun fel, elementele care nu mai sunt prezente? In masura in care va afecteaza negativ ce
credeti cii ati putea face pentru a modifica aceastii stare de lucruri?
4. Din momentul in care ati inceput sa riispundeti la aceste intrebiiri, v-a mai devenit prezent in minte vreun
element? Dacii riispunsul este afirmativ, care este importanta-sa pentru voi?

--'
~
personalitatea noastra poate ti"aoordata ~ica 0 "colectie"(le rolilri pe
care ni Ie asumam sau ne sunt impuse. "Colectia de voci" ne pretinde identificarea
acestorroluri.
Fiecare dintre noi, in contexte diferite $i nu nurnai, este altfel, vede totul altfel sau eel putin diferit
fata de perspectiva noastra asupra lucrurilor. N oi in~ine suntem "altii" in contexte diferite sau chiar in
acela~i context, dar in momente diferite. Ne putem gandi astfel ca de fiecare data vorbim intr-o alta
calitate, sau ca 0 alta "voce" rasuna in noi ~idinspre noi. De asemenea, am dori sa auzim ~ialte "voci"
in noi, dupa cum in trecut am auzit "voci" pe care nu Ie mai auzim in prezent. Incercati sa precizati
aceste "voci", pe 0 alta foaie de hartie, tinand cont de cele trei perspective temporale.

Prezent

Trecut

Viitor
1. Care dintre cele trei regiuni
contine mai multe "voci"? Care
credeti ca sunt cauzele pentru 0
astfel de situatie?
2. Sunt "voci" pe care nu ati dori
totu~i sa Ie auziti? De ce?
3. Care dintre "vocile" prezente va
place eel mai mult? Va mai fi
prezenta in viitor aceasta "voce"?
4. Care dintre "vocile" viitoare
doriti eel mai intens sa se
realizeze? Ce trebuie sa faceti
pentru ca ea sa devina efectiva?
5. Exista in viitor vreo voce care s-ar
lega de 0 anumita profesiune, cea
pe care v-ar placea sa 0 practicati?
Dacii raspunsul este negativ,
putetijustifica absenta sa?

Sut:ltdouachestionare proiective care incearcasa surpiindii, Ia un anumit nive!, imaginea de sine

prezentii ~iproiectia acestei imagini undeva in viitor.
Voi fl .

Eu sunt .
Eusunt

(doua lucruri care sunt

adevarate despre voi)
( des pre c ev a car e t e
intereseazii)
(imagineazii-ticiiauziceva)
(cevacevreicuadevarat)
(Iafel caprimul vers)

Ma intreb
Aud
Vreau
Eu sunt
Ma prefae
Simt..
Ating
Sunt ingrijorat
Plang
Eu sunt
Inteleg
Spun
fueere
Nadajduiesc
Eusunt

'
~

(ceva ce pretind sau ma

comport ca ~i cum ar fi
adeviirat)
(ceva ce simt chiar acum)
(imagineazii-ticevaceatingi)
(de cevace estein mintea ta)
(fiindciiexista ceva care doare
sau carete dezamiige~te)
(Ia fel cu primul vers)
(ceva cqtii ca este adeviirat)
(eeva ce crezi intr-adeviir)
(cevapentrucaredepuiefort)
(cevalacaresperi)
(lafelcuprimul vers)

Voifi
Ma intreb
Incerc
Niidajduiesc
Voifi
Inteleg
Sunt ingrijorat..
Vreau
Spun
Voifi.
Ma vad
Simt.
Evit..
Suport.
Voifi

(profesia pe care ti-ai dori sa 0

practici)
(ceva In legatura cu aceasta
profesie)
(ceva care Iti este folositorln
raport cu profesia dorita)
(ceva la care speri In acest
context)
(Iafel cu primul vers)
(ceva ce ~tiica este necesar sa
realizezi)
(de ceva In legatura cu
proiectia ta)
(cevace arputea sa rezolveproblemace-~provoacanelini~te)
(ceva ce crezi cii este adevarat
In acest context)
(lafelcuprimul vers)
(statutul pe care crezi ca 11 vei
obtine)
(cevain legaturacu aceststatut)
(ceva ce te-ar impiedica sii-ti
realizezi scopul propus)
(un neajuns pe care ti-I
provoaca optiunea ta)
(lafelcuprihml vers)

Scrieti pe 0 alta foaie de hartie cele doua "poezii" incercand sa completati versurile rara sa reflectati prea
mult asupra lucrurilor.
1. Care dintre completari credeti ca ar reprezenta probleme pentru voi? Ati incercat ceva pentru a rezolva .
aceste probleme?
'.
2. Exista versuri pe care nu le-ati completat? De ce?
3. Va multurne$te "imaginea" pe care ati obtinut-o prin cele doua "poezii"? Justificati-va raspunsul.

26

_ tln!'In~~~acestcliestionar
permite
o identificare a dezvoltiirii tipurilor de inteligentii pentru propria persoanii (chestionarul

l ~rezintii

0 Qrelucrare a teoriei prezentate la pag. 72).

Acest chestionar nu este un test de inteligenta, ci el permite identificarea relativa a tipurilor

dominante de inteligenta ~i strategiilor preferate de invatare, nepunandu-se problema ierarhizarii
lor. Raspundeti eu Da sau Nu la eele 77 de enunturi de mai jos, numarati pe fieeare categorie
raspunsurile Da ~iprecizati rezultatul obtinut in tabelul urmator.
1 51
41
39
46
52
75
66
45
49
53
54
56
58
61
62
63
64
65
68
69
72
74
76
Inveti
Scrii
Comunici
~intelegi
corect.
Iacand.
59
43
47
44
40
42
48
50
55
60
70
bine
non-verbal.
6
4
2
6
5
7
3
4
1
71
Nr
Muzical-ritmica
cunosti
77
57
sentimentele.
- Verbal-lingvistica
3
67
73
Tipul
de
inteligenta
Ii
bine
pe
ceilalti.
Reflectezi
Preferi
atent
eel
povestiri
mai
la
adesea
vorbe~ti.
mediator
emotii,
bine
cu
la
in
multa
vise,
structuri,
de
grupuri
conflicte.
idei.
actiune.
de
idei,
studiu.
concepte.
Ai
Iti
Traie~ti
Lucrezi
Adesea
Aiun
Vorbe~ti
Compui
Cite~ti
Hi
Gande~ti
aminte~ti
eontrolezi
plac
place
incredere
un
pricepi
amesteci
0
opinii
bun
solida
hobby
stil
cel
jocurile
u~or
activitatile
visezi
in
ritmat,
calculatorul.
sa
cantece
la
mult
ca
cii
despre
putemice.
mai
propriu,
bine
in
propria
la
matematiea.
dezlegi
dansezi
scrii.
incredere
independent.
e~ti0
e~ti
hi'irti
in
cuvinte.
u~or
(de
in
tricotat.
deplin
bine
cu
tot
cu
abstract
propria
asociat
de
exemplu
tine
"bun
pentru
vecinii.
"personalitate",
~igrafice.
figurile.
ochi
felul
original
cuvinte.
cu
ta
fizice.
cuvinte
sau
motricitatea.
ca
lume.
voce
in
dansator"
deschi~i.
de
~iteoretic.
cu
e~ti
intuitie.
sa
tine
ocazii
colectionarea
lucruri,
muzica.
ie~i
tare.
de
"creativ",
incruci~ate.
despre
asa
festive.
te
sau
"bine
poate
asculti
imbriica
care
atletic.
"talentat".
incon~tient
timbrelor).
muzicii.
nu
~i
prea
Enunturi
Punctaj
Raspuns
Punctaj
Inveti
vazand
~iobservand.
Tipul
de
inteligenta
lRaspuns
Logic-matematica
Gande~ti
Colectionezi
Canti
Simti
E~ti
Imiti
In
Te
Respecti
Cand
Stii
Obi~nuie~ti
Memorezi
lti
Ai
Dai
Se
Iti
plac
place
timp
timpulliber
aminte~ti
deranjeaza
spune
intotdeauna
talent
simti
spune
cu
drumulla
0
permanent
priceput
un
personalitate
bine.
ce
vorbe~ti,
persoana
la
mai
cel
ce
ghicitorile,
lucrurile
tehnica
romanele
bun
filmele,
ce
un
sa
bine
gandesc,
ci'i~ti
cu
la
ca
se
in
ea
ca
vorbe~ti,
bine
lucrezi
tejoci,
cite~ti
bine
instrument
spus
sa
scriitor.
imagini.
minutiozitate
ocupa
e~ti
mai
u~ormime
e~ti
e~ti
CD-uri,
cand
la
muzica
confectionezi
fluieri
zgomotul
,,stri'ilucitor",
~ima~inariile.
senzorial
emotionezi
opinii
rezolvarea
intrebator
sigura
casetele
un
teorii
logiee.
"muzical"
pove~ti
bine
"istet",
SF.
carti
exercitiile
sa
simt
in
colegii
faci
independent
"bun
foarte
gande~ti.
Iti
participi
echipa.
sau
faptele
casete
pentru
despre
~iprincipii.
pe
bune.
place
sau
mi~care.
~icred
~idetalii.
ascultator",
video
"rapid"
~ibaneuri.
din
sa
~iexaminand
tine.
locullucrurilor
putemica,
tai
~isceptic.
poate
de
sau
murmuri
cu
"obiecte
~ipuzzle-urile
d~tepf',
camera.
~idiscuri.
sa
ca
in
pe
muzica.
la
ceilalti
puzzle.
u~urinta
~isa
"talentat".
afara
scrii.
activitati
te
de
fond
intr-un
sau'vorbaret".
ajuta
altii.
artizanale
fotografiezi.
pentru
"suportiv".
serviciului.
,,inteligenf'.
muzical.
oameni.
teinformat".
contextul.
oamenii.
simti
cor.
de
inlogice.
casa.
tine.
grup.

f:.-,-

26

1. Comparati rezultatele obtinute in urma realizarii acestui chestionar cu autoevaluarea realizata la

~apitolul despre aptitudini. Ce concIuzii puteti desprinde?
'
2. Incercati sa identificati motivele pentru care unele dintre tipurile de inteligenta sunt mai bine
dezvoltate decat altele.
3. Ati dori ca unul dintre tipurile de inteligenta la,care ati obtinut un scor mai mic sa fie mai bine
dezvoltat? Dacaraspunsul este afirmativ, eredeti ca puteti intreprinde ceva in acest sens?
4. Identificati ~i alte activitati care credeti ca ilustreaza unul sau altul dintre tipurile de inteligenta
precizate.
5. In raport cu teoria inteligentelor multiple prezentata la pagina 72, chestionarul presupune mai multe
~iferente. Identificati aceste diferente ~iargumentati-va acordul sau dezacordul.
6. Incercati sa precizati pentru fiecare tip de inteligenta profesii care credeti ca ar fi recomandabile.

103

Raspundeti cu Da (in masura in care aveti raspunsuri afirmative pentru intrebiirile preCizate) sau Nu
(in cazul raspunsurilor negative) in cazul fiecarui set de intrebiiri, dar numai un singur raspuns pentru
fiecare din cei zece indici din fiecare categorie.
Indici ai emotivitiifii (E) Indici ai activismului (A) non-activismului (non-A)
non-emotivitii{ii (non-E)
Va maniati u~or? In situatii
Aveti tendinta de a va g~si tot
dificile va alarmati u~or?
timpul ocupatii mai ales in timpul
liber?
lntratiln panica?
Sunteti sensibilia mustrari,
Va decideti u~or?Treceti imediat
la critiei, laineurajari?
laactiune?

Indici ai primaritii{ii (P) secundaritii(ii (S)

Va consolati repede? Va
impacati u~or? (Va trece u~or
supararea?)
Sunteti in general indiferent
fata de recuno~tinta altora
manifestata fata de dv.?
Sunteti
sehimbator
in
prieteniile dv.? Va schimbati
u~orparerile?

Sunteti timid in relatiile eu

a1tii?

Sunteti perseverent? Persistati in

realizarea unei actiuni?

Vi se intiimpla sa ro~iti u~or

sau se instaleaza u~or
paloarea in situatii speciale?
Se poate spune ca sunteti
eertare!? Ridieati u~orvoeea
in diseutie? Folositi relativ
u~oreuvintetari?

Sunteti constant in eforturile dv.,

in munca pe care 0 desfii~urati?

Sunteti in general schimbator

in ocupatiile ~i preocuparile
dv.?

In general sunteti vioi, energie,

vorbiiret?

Sunteti u~or de convins?

Sunteti u~orinfluentabil?

Preferati activitatile dinamice?

In genere, actionati mai ales in

vederea
unor rezultate
imediate
(sub
ecoul
consecintelor imediate)?

Preferati mai curand sa aetionati

decat sa priviti actiunea?
Acceptati u~or sa desfii~urati 0
activitate
chiar daca nu
corespunde gusturilor dv.?

De obicei, sunteti risipitor,

cheltuitor?

Sunteti intreprinzator?

In genere, iubiti noutatea,

imprevizibilul?

Sunteti in general realist? Aveti

simtpractic? Suntetideseurciiret?

Va place intotdeauna sa fiti

pregatit la ultimul strigat al
modei? (In pas cu moda?)

Aveti in genere 0 dispozitie

emotionala sehimbatoare?
(Treeeti relativ u~or de la
veselie la melancolie sau
invers ?)
In fata unui eveniment
neeunoscut tresariti u~or?
Suntep
puternic
impresionabil? (Situatiile
mai
deosebite
va
impresioneazaputernic?)
Manifestati nelini~te (va
tulburati) cand lucrurile nu
merg a~acum ati dorit?
Sunteti in general agitat,
nervos, instabil in trairile
emotionale?

---

Numar de raspunsuri

DA

Simbolul coresDondent

DA

strict in unul dintre tipurile

precizate) .

Numar de raspunsuri

Numar de raspunsuri

NU

Vi se intampla sa abandonati
u~or promisiunile pe care Ie
faceti, hotararile, deciziile
luate?

In functie de numarul
raspunsurilor Da sau Nu
trebuie decis dupa aceea
asupra
simbolului
corespondent, astfel:
emotivitate/nonemotivitate: mai mult de
5 deDa,E, altfel non-E;
acti vism/non-acti vism:
mai mult de 5 de Da, A,
altfel non-A;
- primaritate/secundaritate:
mai mult de 5 de Da, P,
altfel S.
Cu simbolurile obtinute
creati 0 formula, aceasta
formula fiind corespondenta
unui tip de temperament (in
cazul in care obtineti 0
egalitate de raspunsuri, luati
in calcul ambele simboluri
~i creati doua formule,
respectiv patru in cazuL a
douii egalitiiti, temperamentul
vostru
neincadrandu-se

NU

I
Simbolul coresDondent

.EAS (pasionatii) - activitatea sa este subordonatii unui scop

ambitios, dominator, unic; impart oamenii in amici sau
adversari; severi, dar amabili ~i sociabili; i~i stiipiinesc
violenta sentimentelor; putere de mundi, rezistii la obstacole,
rapizi in executie; valoare dominantii: opera de realizat.
EAP(Colericii) - activitate intensa, variata; tendinta spre
exteriorizare; plini de viata, optimi~ti, deseori rara masura
~i gust; revolutionari; genero~i; antreneaza ~i pe altii in
activitate; valoarea dominanta: actiunea.
EnAS (Sentimentalii) - meditativi, interiorizati, nemultumiti,
timizi, scrupulo~i, nesociabili, stiingaci, individuali~ti;
emotivitate puternica; chiar ~i impresiile slabe ii zguduie
puternic; analizeaza indelung propriul trecut, pe care ar vrea
sa-l schimbe; valoarea dominantii: intirnitatea.
EnAP (Nervo~ii) - dispozitie variabila; muncesc
neregulat numai in domeniul in care Ie place;
au nevoie de emotii putemice; vor sa
uimeasca; nu sunt constanti arectiv; recurg
u~or la minciuna sau fictiune; inclinatie pentru
bizar, macabru;
valoarea
dominanta:
distractia.

DA

NU

Simbolul coresDondent

nEAS (Flegmatlcii) - imapasibiii,. tenaci, civism accentuat,

respecta legile ~i principiile;
punctuali,
obiectivi,
ponderati; Ie plac sistemele abstracte; au simtul umorului;
egoi~ti, dar cu respect pentru ceilalti; calmi, gravi; valoare
dominanta: legea.
nEAP (Sangvinicii) - iubesc societatea, politico~i, spirituali,
ironici, sceptici; au initiative ~i mare suplere in spirit;
oportuni~ti, cu spirit practic; sunt greu de tulburat ~i simt
nevoia sa domine; valoarea dominanta: succesul.
nEnAS (Apaticii) - inchi~i, plini de secrete, rara 0 viata intema
bogata; sumbri, tacitumi,' rad rar, persistenti in du~manii;
indiferenti la viata social ii, dar cinstiti; iubesc lini~tea,
singuratatea, foarte putini emotivi; valoarea dominanta:
lini~tea ..
nEnAP (Amorfii) - sunt lipsiti de energie, rara initiative;
. concilianti,
toleranti prin indiferenta;
incapatanati,
neglijenti, inclinati spre lenevie; nepunctuali, indiferenti irt
raport cu trecutul~i viitorul; valoarea dominanta: placerea.
Tiniind cont de cele descoperite prin acest test ~ide cele puse
in evidentii anterior scrieti un eseu cu titlul "Eu despre eu".

26

104

...

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
,
Allport

G., Structura $i dezvoltarea personalitiitii,

Editura
Didactidi
~i Pedagogica,
Bucure~ti, 1981

LAROUSSE - Roland Chemama, Dictionar de

psihanalizii,
Editura
Univers
Enciclopedic, Bucure~ti, 1997

Badley

A"":, Memoria umanii,

Bucure~ti, 1999

Miclea M., Psihologie cognitiva, Editura Gloria,

Cluj-Napoca,1994
""

Editura

Teora,

Baban

A. (coord.), Consiliere educationalii, ClujNapoca,2001

Moisin A., Caracterulla elevi, Editura Didactica ~i

Pedagogica, Bucre~ti, 1996

Birch

A., Psihologia dezvoltiirii, Editura Tehnica,

Bucure~ti, 2000

N eculau A. (coord.), Manual de psihologie sociala,Editura Polirom, Ia~i, 2003

.

Che1cea A., Che1cea ~., Cifrul vietii psihice, Editura

Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti,
1978

0tet E, Litoiu N., Spineanu-Dobrota S., Ghid de

evaluare pentru $tiinte socio-umane,
Editura proGnosis, Bucure~ti, 2000

Clegg B., Birch P., Creativitatea - Curs rapid in 150

de tehnici $i exercitii, Editura Polirom,
Ia~i, 2003

Platanov

Cocorada E., Niculescu R. M., Psihologie generalii

pentru liceu, Editura All, Bucure~ti,
1999
Cosmovici

A., Psihologie
generalii,
Polirom, Ia~i, 1996

Cosmovici

Dragan

A. (coord.), Psihologie. Compendiu

pentru bacalaureat $i admitere la
facultate, Editura Polirom, Ia~i, 1998

I., Psihologia
pentru
toti, Editura
Stiintifica, Bucure~ti, 1991

Editura

Piaget J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica,

Bucure~ti, 1963
Radu

Editura

Cosmovici A., Iacob L. (coord.), Psihologie $colarii,

Editura Polirom, Ia~i, 1998

K. K., Psihologie distractiva,

Tineretului, Cluj, 1964

1. (coord.), lntroducere
in psihologia
contemporana, Editura Sincron, ClujN apoca, 1991

Radu I., Psihologie $colara, Editura Stiintifica,

Bucure~ti, 1974
Radulescu Motru C., Curs de psihologie,
Esotera, Bucure~ti, 1996
Ribot Th., Memoria $i patologia
Bucure~ti, 1998

Editura

ei, Editura IR!,

coard. Stoica A., Ghidul examinatorului,

Aramis, Bucure~ti, 2001

Editura

Druta E, Psihologie $i educatie, Editura Didactica ~i

Pedagogica, Bucure~ti, 1997

Thorndike E., lnvatarea umana, Editura Didactica ~i

Pedagogica, Bucure~ti, 1983

Dumitru

Zapan Gh., Cunoa$terea $i aprecierea obiectiva a

personalitatii,
Editura Stiintifica ~i
Enciclopedica, Bucure~ti, 1984

I. AI., Dezvoltarea giindirii critice $i

inviitarea eficienta, Editura de Vest,
Timi~oara, 2000

Fordham E, lntroducere inpsihologia lui C. G. Jung,

Editura Trei, Bucure~ti, 1998

Zlate

Golu M., Dinamica personalitatii, Editura Geneza,

Bucure~ti, 1993

Zlate M., lntroducere inpsihologie, Editura Polirom,

Ia~i, 2002

IlutP.,

Zlate M., Eul $i personalitatea,

Bucure~ti, 2004

Valori, atitudini $i comportamente sociale,

Editura Po1irom, Ia~i, 2004

LAROUSSE - Norbert Sillamy, Dictionar de

psihologie,
Editura
Univers
Enciclopedic, Bucure~ti, 2000

M., Psihologia mecanismelor

cognitive,
Editura Polirom, Bucure~ti, 1999

Z6rgo B., Ce este vointa?,

Bucure~ti, 1969

Editura

Editura

Trei,

Stiintifica,