Domeniile marketingului

Primele intreprinderi care au utilizat tehnicile si metodele de marketing au fost cele din
domeniul bunurilor de larg consum. Treptat, marketingul a patruns si in alte domenii de
activitate, adaptandu-se la conditiile specifice pietelor respective. Particularitatile acestor piete au
condus la aparitia si perfectionarea unor modalitati specifice de abordare, care au creat noi
specializari ale marketingului.Acest proces de specializare a debutat in perioada interbelica si
continua sa se afle in plina desfasurare.Pentru identificarea tuturor domeniilor de specializare a
marketingului pot fi utilizate mai multe criterii. Cele mai des intalnite sunt: scopul activitatii,
profilul activitatii, aria geografica de desfasurare a activitatii si nivelul de organizare a
activitatii.Utilizarea primului criteriu, cel al scopului activitatii, conduce la identificarea a doua
domenii de specializare a marketingului: marketingul clasic si marketingul activitatilor
nelucrative.
Marketingul clasic reprezinta marketingul practicat de catre o intreprindere pentru a
satisface nevoile si asteptarile clientilor sai si a obtine profit. El reprezinta trunchiul comun din
care s-au dezvoltat diversele specializari ale acestuia in domeniul economic. Ca sinonime ale
termenului de marketing clasic, se intalnesc in literatura de specialitate sintagme ca marketing
conventional, marketing comercial, marketingul intreprinderii, marketing economic etc.
Marketingul activitatilor nelucrative reprezinta extinderea conceptiei de marketing in
afara domeniului economic, utilizarea metodelor si tehnicilor de marketing pentru rezolvarea
unor probleme cu caracter social sau politic. El a aparut si s-a extins mai tarziu, in perioada de
dupa cel ce-al doilea razboi mondial.Cel de-al doilea criteriu, al profilului activitatii, este si cel
mai important. Prin aplicarea lui, se contureaza patru domenii de specializare in sfera activitatii
economice (marketingul bunurilor de consum, marketingul industrial, agromarketingul si
marketingul serviciilor) si doua in sfera activitatilor nelucrative (marketingul social si
marketingul politic).
Marketingul bunurilor de consum a fost si ramane domeniul de predilectie
marketingului. Intreprinderile care activeaza in acest sector sunt cele care au experimentat si
omologat instrumente, metode si tehnici de marketing, care au fost preluate si adaptate
celelalte domenii de specializare. De aceea, el constituie elementul de raportare
particularitatilor celorlalte domenii de specializare.

al
au
in
a

Marketingul industrial este practicat de intreprinderile care produc bunuri (materii

prime, semifabricate, subansamble, echipamente, utilaje etc.) destinate nu consumatorului final,
ci altor intreprinderi, care le utilizeaza pentru a obtine propriile produse. Denumirea este
oarecum improprie, intrucat cele mai multe produse industriale sunt destinate publicului larg,
activitatile de marketing utilizate de intreprinderile in cauza integrandu-se in marketingul
bunurilor de consum, nu in marketingul industrial. De aceea, in unele lucrari, aceasta specializare
a marketingului apare sub numele de business to business marketing. Cele mai importante
particularitati ale pietei mijloacelor de productie, care se reflecta in modalitatea de abordare a
demersului de marketing industrial, precum si in importanta diferita acordata componentelor
mixului de marketing, sunt legate de numarul relativ restrans de clienti, complexitatea produselor
oferite, existenta unor cumparatori profesionisti, multitudinea factorilor care intervin in procesul
de luare a deciziei de cumparare, caracterul derivat al cererii de mijloace de productie (care
depinde de cererea din aval, cea referitoare la produsele de larg consum ce vor fi realizate cu
ajutorul mijloacelor de productie achizitionate).

Agromarketingul (intalnit si sub denumirea de marketing agricol sau marketingul

produselor agro-alimentare) reprezinta specializarea marketingului care include problematica
productiei si circulatiei bunurilor agricole. Aceasta se distinge printr-o serie de particularitati ce
decurg din natura specifica a productiei si a produselor (durata mare a ciclului de productie,
caracterul perisabil al multor produse, necesitatea rotatiei culturilor, influenta factorului natural
etc.), din caracterul mai rigid al cererii si ofertei, din particularitatile zonale ale pietei.
Marketingul serviciilor este cea mai dinamica specializare a marketingului din
domeniul economic, fapt explicabil prin insasi dinamismul acestui sector in ultimii 20-30 de ani,
si care se concretizeaza in aparitia unui numar important de subspecializari: marketing turistic,
marketing bancar, marketingul transporturilor etc.
Serviciile reprezinta activitati care satisfac anumite necesitati sociale sau individuale, fara
a se concretiza in produse de sine statatoare. Ele se caracterizeaza printr-o serie de aspecte
specifice: intangibilitatea (serviciile nu pot fi vazute, gustate, pipaite, auzite sau mirosite inainte
de a fi cumparate),inseparabilitatea (productia serviciilor are loc simultan cu
consumul), variabilitatea (imposibilitatea repetarii serviciilor, in mod identic, de la o prestare la
alta), perisabilitatea (imposibilitatea stocarii sau inventarierii serviciilor). Toate aceste
caracteristici ale serviciilor se reflecta in particularitati ale activitatii de marketing a intreprinderii
care le presteaza.
Marketingul social reprezinta planificarea, organizarea, implementarea si controlul
strategiilor si activitatilor de marketing ale organizatiilor necomerciale, care sunt indreptate, in
mod direct sau indirect, catre rezolvarea unor probleme sociale. Acesta este practicat de catre
organizatii cu caracter social (scoli, licee, universitati, spitale, organizatii religioase, cluburi
sportive, organizatii filantropice sau de protectia a unor categorii de persoane, a animalelor, a
monumentelor etc.), care au imprumutat si adaptat concepte, instrumente si tehnici de marketing
utilizate cu succes de catre intreprinderi.
Ca si in cazul marketingului serviciilor (cu care, de altfel, se aseamana, din multe puncte
de vedere), marketingul social a cunoscut un proces de adancire a specializarii, aparand o serie
de domenii cu caracteristici particulare: marketingul educational, marketing cultural, marketing
sportiv, marketing religios etc.
Marketingul politic reprezinta un ansamblu de teorii si metode de care pot sa se
serveasca organizatiile politice si puterile publice, atat pentru a-si defini obiectivele si
programele, cat si pentru a influenta comportamentele cetatenilor. El cuprinde doua
subspecializari: marketingul electoral, care este cea mai importanta componenta a marketingului
politic si este practicat de catre partide si oameni politici in scopuri electorale, simarketingul
puterilor publice si administrative, care este practicat de ministere, primarii etc., in scopul
asigurarii unui dialog permanent cu cetatenii.
Un al treilea criteriu ce poate fi utilizat pentru identificarea domeniilor de specializare a
marketingului este cel al ariei geografice de desfasurare a activitatii. Prin aplicarea acestui
criteriu se desprind doua specializari: marketingul intern si marketingul international.
Marketingul intern este cel desfasurat de o organizatie in interiorul granitelor unei tari,
aceasta adresandu-se unei piete locale sau pietei nationale. Denumirea de marketing intern este si
ea oarecum confuza, intrucat termenul este folosit si pentru a desemna adoptarea unei atitudini
de marketing in interiorul firmei, in raport cu propriul personal, aspect esential in domeniul
serviciilor, de exemplu, unde personalul intreprinderii ajunge, adesea, in contact cu clientii. In

acest context, se intalneste termenul de marketing domestic pentru a desemna activitatile unei
intreprinderi pe teritoriul national.
Marketingul international reprezinta o conceptie si o modalitate de actiune moderne,
privind orientarea activitatilor economice in concordanta cu cerintele si specificul pietelor
externe (nationale, multinationale, globale), in scopul satisfacerii necesitatilor actuale si viitoare
ale acestora, cu eficienta maxima. Marketingul international presupune marketingul desfasurat in
afara granitelor tarii si se deosebeste de marketingul intern prin aceea ca, traversand frontierele,
se modifica si conditiile economice, culturale, politice, legale si naturale in care intreprinderea isi
desfasoara activitatea.Criteriul nivelului de organizare a activitatii imparte marketingul in alte
doua specializari: micromarketing si macromarketing.
Micromarketingul reprezinta activitatea de marketing desfasurata la nivelul organizatiei,
in vederea atingerii obiectivelor acesteia. Marea majoritate a activitatilor de marketing se
desfasoara in intreprinderi, incluzandu-se in zona micromarketingului.
Macromarketingul reprezinta activitatea de marketing desfasurata in interesul intregii
colectivitati, la nivelul intregii economii nationale sau al intregii societati.In legatura cu criteriile
prezentate, trebuie precizat ca acestea nu se exclud reciproc. O anumita intreprindere, sa spunem
Banca Comerciala Romana (BCR) va practica, in acelasi timp, si marketing bancar, si marketing
intern si micromarketing.Mai mult, chiar delimitarile in cadrul aceluiasi criteriu nu trebuie
absolutizate. O intreprindere care produce calculatoare va actiona atat pe piata bunurilor de consum,
cat si pe cea a mijloacelor de productie, deci, va trebui sa fie familiarizata atat cu marketingul
bunurilor de consum, cat si cu marketingul industrial.