Drept Comercial 2015 PDF

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE
ADMINISTRATIVE
UNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN
BUCURESTI
DREPT COMERCIAL
Lector univ. dr. Sorana POPA
CUPRINS
Introducere.........................................................................................................................4
Chestionar evaluare prerechizite.........................................................................................5
Unitatea de nvaare 1. Noiuni introductive privind dreptul comercial............................6
1.1. Introducere..................................................................................................................6
1.2. Competene.................................................................................................................6
1.3. Coninutul unitaii de nvaare....................................................................................7
1.4. Rezumat......................................................................................................................17
1.5. Test de autoevaluare a cunostinelor..........................................................................17
Unitatea de nvaare 2. Societaile comerciale. Reguli generale.......................................19
2.1. Introducere..................................................................................................................19
2.2. Competene.................................................................................................................19
2.3. Coninutul unitaii de nvaare....................................................................................20
2.4. Rezumat......................................................................................................................48
2.5. Test de autoevaluare a cunostinelor...........................................................................50
Unitatea de nvaare 3. Societatea cu raspundere limitata. Societatea n nume
colectiv.............................................................................................................................54
3.1. Introducere.................................................................................................................54
3.2. Competene................................................................................................................54
3.3. Coninutul unitaii de nvaare...................................................................................54
3.4. Rezumat.....................................................................................................................65
3.5. Test de autoevaluare a cunostinelor..........................................................................65
Unitatea de nvaare 4. Societatea n comandita simpla. Societatea pe aciuni. Societatea n
comandita pe aciuni.........................................................................................................67
4.1. Introducere.................................................................................................................67
4.2. Competene................................................................................................................67
4.3. Coninutul unitaii de nvaare...................................................................................67
4.4. Rezumat................................................................................................................... 80
4.5. Test de autoevaluare a cunostinelor....................................................................... 81
Unitatea de nvaare 5. Grupurile de interes economic................................................... 84
5.1. Introducere............................................................................................................... 84
5.2. Competene.............................................................................................................. 84
5.3. Coninutul unitaii de nvaare................................................................................. 84
5.4. Rezumat...................................................................................................................89
5.5. Test de autoevaluare a cunostinelor.......................................................................90
5.6. Tema de control.......................................................................................................91
Unitatea de nvaare 6. Obligaiile.................................................................................91
6.1. Introducere...............................................................................................................91
6.2. Competene..............................................................................................................91
6.3. Coninutul unitaii de nvaare.................................................................................91
6.4. Rezumat...................................................................................................................96
Unitatea de nvaare 7. Contractul de vnzare...........................98
2
7.1. Introducere...............................................................................................................98
7.2. Competene..............................................................................................................98
7.4. Rezumat...................................................................................................................107
Unitatea de nvaare 8. Contractul de mandat................................................109
8.1. Introducere...............................................................................................................109
8.2. Competene..............................................................................................................109
8.4. Rezumat...................................................................................................................111
8.5. Test de autoevaluare a cunostinelor........................................................................112
Unitatea de nvaare 9. Contractul de agenie..............................................................113
9.1. Introducere............................................................................................................113
9.2. Competene...........................................................................................................113
9.3. Coninutul unitaii de nvaare...............................................................................113
9.4. Rezumat.................................................................................................................117
9.5. Test de autoevaluare a cunostinelor.....................................................................118
Unitatea de nvaare 10. Contractul de report.................................................................119
10.1. Introducere.............................................................................................................119
10.2. Competene............................................................................................................119
10.3. Coninutul unitaii de nvaare...............................................................................119
10.4. Rezumat.................................................................................................................120
10.5. Test de autoevaluare a cunostinelor......................................................................120
Unitatea de nvaare 11. Contractul de leasing...............................................................121
11.1. Introducere.............................................................................................................121
11.2. Competene............................................................................................................121
11.3. Coninutul unitaii de nvaare..............................................................................121
11.4. Rezumat................................................................................................................127
Unitatea de nvaare 12. Titlurile de valoare..................................................................130
12.1. Introducere............................................................................................................130
12.2. Competene...........................................................................................................130
12.4. Rezumat................................................................................................................137
12.5. Test de autoevaluare a cunostinelor....................................................................138
Unitatea de nvaare13. Procedura insolvenei .............................................................139
13.1. Introducere............................................................................................................139
13.2. Competene...........................................................................................................139
13.4. Rezumat................................................................................................................161
13.6. Tema de control.....................................................................................162
Bibliografie recomandata................................................................................162
INTRODUCERE
Dreptul comercial reglementeaza raporturile patrimoniale, de drept privat, la care
participa persoanele fizice sau juridice, ca profesionisti, n legatura cu exploatarea unei
ntreprinderi. Desi, potrivit prevederilor noului Cod civil, s-a renunat la dualitatea drept civildrept comercial, autonomia dreptului comercial poate fi susinuta n continuare, datorita
existenei unui mare numar de reglementari specifice care stabilesc regimul juridic al
comercianilor (Legea nr. 31/1990, O.U.G. nr. 44/2008, Legea nr. 85/2014 s.a.), precum si al
contractelor speciale.
Scopul cursului
Cursul este destinat, n special, studenilor Facultaii de Drept, Universitatea Ecologica
nvaamnt la distana (ID) sau cu frecvena redusa (IFR).
Obiectivele cursului sunt urmatoarele:
Explicarea noiunilor de : comer, activitate comerciala, activiti de producie,
comer i prestri servicii, profesioniti-comerciani, societai comerciale, contracte
comerciale, titluri de valoare, insolvena, faliment, bancruta frauduloasa.
Introducerea n domeniul activitailor desfasurate de catre comercianii persoane
fizice si persoane juridice, al societailor comerciale n special, n domeniul regulilor specifice
de formare si executare a obligaiilor n raporturile juridice la care particip profesionitiicomerciani, al titlurilor de valoare (cambie, bilet la ordin, cec) si n domeniul procedurii
insolvenei.
Dezvoltarea abilitailor de lucru pe Internet n funcie de specificul dreptului
comercial, prin completarea cunostinelor teoretice cu rezolvarea testelor de autoevaluare,
stimularea activitailor de cautare pe Internet a legislaiei comerciale, precum si a unor soluii
ale jurisprudenei.
Explicarea termenilor din dreptul comercial se face gradual, n funcie de tematica
abordata.
Am apelat n acest scop inclusiv la exemple din practica judiciara si la definiii ori
explicaii ale doctrinei de specialitate. Analiza comparativa a unor instituii comune diverselor
ramuri de drept va va ajuta sa avei o perspectiva mai ampla asupra temelor abordate si va
determina reactualizarea cunostinelor dobndite n anii anteriori de studiu.
Cursul este astfel structurat n scopul de a fi util att dumneavoastra ca studeni, ct si
dumneavoastra ca viitori absolveni, indiferent daca vei lucra strict n domeniul dreptului
comercial sau daca vei aborda domenii adiacente.
Structura cursului
Cursul de drept comercial alcatuit special pentru studenii nscrisi la nvaamnt la
distana este alcatuit din 14 de unitai de nvaare (cursuri) si reflecta materia corespunzatoare
programei pentru anul III de studiu.
Durata medie de nvaare estimam a fi de aproximativ 28 de ore, iar pentru examen ar
fi necesar un studiu de o saptamna.
Studierea fiecarei unitai astfel nct sa se fixeze temeinic cunostinele specifice
acestui domeniu necesita un efort estimat la 2 ore.
La sfrsitul fiecarei unitai de nvaare beneficiai de modele de teste de autoevaluare
care va vor ajuta sa stabilii singuri ritmul de nvaare si necesitaile proprii de repetare a unor
teme.
4
Totodata, sunt formulate 2 teme de control, n vederea evaluarii pe parcurs, astfel:

Tema 1 Unitatea de nvaare nr. 5: Redactai actul constitutiv al unei societai
comerciale, la alegere
Tema 2 Unitatea de nvaare nr. 14: Formulai o cerere introductiva n cadrul
procedurii insolvenei n numele unui creditor.
Cursul de drept comercial poate fi studiat att n ntregime potrivit ordinii prestabilite
a unitailor de nvaare, dar se poate si fragmenta n funcie de interesul propriu mai accentuat
pentru anumite teme. nsa, n vederea susinerii examenului este obligatorie parcurgerea
tuturor celor 14 de unitai si efectuarea testelor prezentate.
Resurse si mijloace de lucru
Toate cele 14 de cursuri pot fi studiate direct de pe calculator sau din manualul tiparit,
Pentru o pregatire temeinica, va sugeram sa efectuai toate testele de autoevaluare,
astfel nct rezultatul pregatirii dumneavoastra sa fie ct mai obiectiv. De asemenea, va
sugeram sa va alcatuii propriile dumneavoastra planuri si scheme, acestea ajutndu-va la o
mai buna sistematizare a cunostinelor dobndite.
Fiecare curs debuteaza cu prezentarea obiectivelor pe care trebuie sa le atingei din
punctul de vedere al nivelului de cunostine prin studierea temei respective. Va recomandam
sa le citii cu atenie si apoi, la sfrsitul cursului, sa le revedei pentru a verifica daca le-ai
atins n ntregime.
Testele de autoevaluare prezente la sfrsitul fiecarui curs va vor ajuta sa verificai
modalitatea specifica de nvaare si sa va mbunataii cunostinele. Timpul recomandat
rezolvarii testelor este de 30 de minute. Rezolvai testele numai dupa studierea n ntregime a
unui curs si nu va uitai la raspunsuri dect dupa rezolvarea testului si numai daca nu reusii sa
gasii raspunsul prin recitirea cursului. De altfel, testele sunt exemplificative si nu vor fi
repetate la examinare.
La fiecare curs exista indicata o bibliografie selectiva pe care va sfatuim sa o
parcurgei pentru a va crea o viziune comparativa asupra unor instituii si pentru a va
consolida gndirea juridica pe care v-ai format-o deja n anii anteriori.
De asemenea, este necesara urmarirea pe Internet a tuturor modificarilor legislative
care apar frecvent n acest domeniu deosebit de dinamic al dreptului.
Cerine preliminare
Pentru nelegerea materiei dreptului comercial, sunt necesare cunostine dobndite
anterior prin studierea teoriei generale a dreptului si a dreptului civil.
Discipline deservite:
- dreptul comerului internaional, drept internaional privat.
La ncheierea studierii cursului, este obligatorie ntocmirea unui referat pe o tema
aleasa de fiecare student, din cadrul materiei prezentate.
Examinarea finala consta ntr-un test tip grila cu raspunsuri multiple, precum si din
elaborarea si prezentarea unor referate pe o tema data, din bibliografia prezentata n acest
curs.
nainte de examen este indicat sa parcurgei din nou toata materia, cu atenie, durata
estimata pentru aceasta activitate fiind de circa o saptamna.
Nota finala: - evaluare finala: 60%
- temele de control: 20%
- proiect /referat: 20%
CHESTIONAR DE EVALUARE PRERECHIZITE
1. Actul juridic civil reprezinta:
a. o expresie a vointei de stat;
b. o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice;
5
c. un instrument de proba.
2. Nerespectarea conditiilor de validitate ale actului juridic civil se sanctioneaza cu:
a. inopozabilitatea actului juridic fata de terti;
b. rezoluiunea actului juridic civil;
c. nulitatea actului juridic.
3. Pentru a fi valabila cauza actului juridic trebuie sa fie :
a. n circuitul civil;
b. licita si morala;
c. posibila.
4. Potrivit principiului pacta sunt servanda :
a. parile contractante pot denuna n mod unilateral contractul;
b. nimeni nu poate fi obligat prin vointa altei persoane;
c. parile contractante sunt obligate sa respecte conveniile legal ncheiate.
4. Efectele specifice ale neexecutarii contractelor sinalagmatice sunt:
a. nulitatea absoluta si nulitatea relativa;
b. excepia de neexecutare a contractului, rezoluiunea si riscul
contractului;
c. caducitatea si inopozabilitatea.
5. Rezilierea se deosebeste de rezoluiune prin faptul ca:
a. are n toate cazurile caracter judiciar;
b. nu presupune un contract sinalagmatic valabil ncheiat;
c. are ca efect doar ncetarea efectelor viitoare ale contractului.
6. Riscul contractului sinalagmatic translativ de proprietate se suporta de catre:
a. debitorul obligatiei imposibil de executat;
b. ambele parti
c. partea care are calitatea de proprietar.
7. Contractul de vnzare prezinta urmatoarele caractere juridice:
a. este un contract unilateral;
b. este un contract translativ de proprietate;
c. este un contract sinalagmatic.
8. n lipsa de stipulaie contrara, cheltuielile vnzarii sunt suportate de:
a. vnzator;
b. ambele pari, n mod egal;
c. cumparator.
9. n contractul de vnzare preul este determinabil daca :
a. se stabileste de catre pari;
b. se stabileste de catre una dintre pari;
c. se stabileste de catre un ter ales de comun acord de catre pari.
10. Transferul dreptului de proprietate catre cumparator are loc:
a. numai daca s-a platit preul;
b. numai daca s-a facut predarea bunului ce formeaza obiectul contractului;
c. indiferent daca s-a facut predarea bunului sau plata preului.
Unitatea de nvaare 1. Noiuni introductive privind dreptul comercial
1.1. Introducere
Acest capitol are drept scop prezentarea noiunilor specifice dreptului comercial si a
locului acestei ramuri de drept n cadrul stiinelor juridice (definirea dreptului comercial,
obiectul reglementarii, subiectele, metoda de reglementare, corelaia cu alte ramuri de drept,
dobndirea calitaii de profesionist, obligaii profesionale).1
1.2. Competenele unitaii de nvaare
6
Dupa parcurgerea unitaii de nvaare, studentul va fi capabil sa definesca dreptul

comercial, sa explice obiectul reglementarii si relaia cu alte ramuri de drept, precum si sa
descrie evoluia dreptului comercial. De asemenea, se va putea descrie aplicarea si
interpretarea normelor de drept comercial si sa definesca principalele categorii de comerciani
si obligaiile acestora.
Durata medie de parcurgere a acestei unitai de nvaare este de aproximativ 2
ore.
1.3. Coninutul unitaii de nvaare
Definirea dreptului comercial. Dreptul comercial reprezinta un ansamblu de norme
juridice (ramura de drept), care reglementeaza raporturile juridice nascute ntre persoane
fizice si/sau juridice n legatura cu acte si fapte juridice pe care legea le defineste ca fiind acte
de comer, producie sau prestari servicii sau n calitatea lor de profesionisti.
Subiectele raporturilor juridice de drept comercial sunt persoane fizice sau persoane juridice,
care pot avea sau nu calitatea de profesionist. Totodata, statul, ca subiect de drept privat (de
jure gestionis), aflat pe o poziie de egalitate juridica cu cealalta parte, poate avea calitatea de
subiect al raportului juridic comercial.
Metoda de reglementare n ramura dreptului comercial, att n situaia n care la raporturile
juridice participa numai persoane fizice sau juridice, ct si atunci cnd la aceste raporturi
participasi statul, ca subiect de drept privat, este egalitatea juridica a parilor.
Corelaia cu alte ramuri de drept.
a) Dreptul comercial si dreptul civil.
Dreptul civil este acea ramura de drept care, asa cum a fost definita n doctrina,
reglementeaza raporturile patrimoniale si personal - nepatrimoniale stabilite ntre persoane
fizice si/sau persoane juridice, aflate pe poziii de egalitate juridica.
Asemanarile dintre cele doua ramuri de drept sunt importante, avnd n vedere ca
principalele instituii din dreptul comercial sunt preluate din dreptul civil. Pentru acestea, n
dreptul comercial exista, de regula, reglementari speciale, iar n lipsa unor astfel de
reglementari, dreptul civil reprezinta legea generala sau dreptul comun. Pentru aceste situaii,
art. 1 C.com. prevedea expres: n comer se aplica legea de faa. Unde ea nu dispune se
aplica Codul civil. Mai mult, Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitailor economice
de stat ca regii autonome si societai comerciale, n art. 45 prevede: Relaiile comerciale
dintre regiile autonome, cele dintre societaile comerciale cu capital de stat, precum si relaiile
dintre ele ori ntre ele si stat se vor desfasura pe baze contractuale. Contractele ncheiate ntre
agenii economici menionai la alin. 1 vor fi guvernate de principiul libertaii contractuale si
de reglementarile cuprinse n Codul civil si Codul comercial romn, cu excepiile decurgnd
din prezenta lege.
Principalele asemanari si deosebiri dintre dreptul civil si dreptul comercial sunt
urmatoarele:
- ambele ramuri de drept reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale, ultimele
dobndind un pronunat caracter patrimonial n dreptul comercial n cazul intentarii unor
aciuni n justiie (aciunea n despagubire, aciunea n concurena neloiala etc.);
- n ambele ramuri de drept metoda de reglementare este egalitatea juridica a parilor;
- n ambele ramuri de drept la raporturile juridice participa persoane fizice si /sau juridice,
inclusiv statul;
- n cazul neexecutarii obligaiilor contractuale, consecinele sunt similare, dar exista si
sanciuni proprii dreptului comercial;
- exista att principii comune, desprinse din dreptul civil, dar si principii specifice, proprii
dreptului comercial.
b) Dreptul comercial si dreptul comerului internaional.
Dreptul comerului internaional reprezinta ansamblul normelor juridice care

reglementeaza raporturile patrimoniale cu caracter de comercialitate si internaionalitate,
stabilite ntre persoanele fizice si/sau juridice romne si straine, inclusiv statul cnd
acioneaza de jure gestionis, raporturi n care parile se afla pe poziie de egalitate juridica.
Legatura dintre aceste doua ramuri de drept consta n faptul ca ambele au caracter
patrimonial si comercial, implica savrsirea de fapte de comer, iar subiecte pot fi att
persoane fizice, ct si persoane juridice, care pot avea calitatea de comerciani. Normele
juridice de drept comercial se aplica si n dreptul comerului internaional. Astfel, de exemplu,
se aplica n dreptul comerului internaional normele Codului civil, prevederile Legii nr.
31/1990 privind societaile comercial2, ale Legii nr. 15/1990 etc. Dreptul comercial reprezinta
dreptul comun faa de dreptul comerului internaional, acesta din urma manifestndu-si
constant autonomia.
Dreptul comerului internaional se caracterizeaza prin existena elementului de
extraneitate care determina apariia unui conflict de legi. Soluionarea acestuia de catre
normele juridice conflictuale poate duce la aplicarea legii romne daca aceasta este lex causae
n raportul juridic respectiv.
c) Dreptul comercial si dreptul financiar.
Dreptul financiar este ramura de drept care reglementeaza raporturile juridice nascute
n procesul de formare a bugetului de stat, precum si n legatura cu folosirea acestor sume n
diferite scopuri, potrivit legii.
Deoarece principalele surse de venit la bugetul statului sunt impozitele, iar principalii
platitori de impozite sunt comercianii, ntre cele doua ramuri de drept exista legaturi strnse.
Ca si n dreptul comercial, n dreptul financiar majoritatea raporturilor juridice au un caracter
patrimonial. n schimb, parile, n dreptul financiar, se afla pe poziii de subordonare,
deoarece, n raporturile de drept financiar, una dintre pari este un organ al statului cu atribuii
fiscale. Normele de drept financiar au un caracter imperativ. Sanciunile difera n cele doua
ramuri de drept. De exemplu, n dreptul financiar, distingem ca sanciune majorarile pentru
ntrziere la plata impozitelor.
d) Dreptul comercial si dreptul familiei.
Dreptul familiei este un ansamblu de norme juridice care reglementeaza raporturile
personale si patrimoniale ce izvorasc din casatorie, rudenie, adopie si raporturile asimilate de
lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familie, n scopul ocrotirii si ntaririi familiei.
Raporturile de dreptul familiei interefereaza cu cele de drept comercial n situaia n
care unul sau ambii soi au calitatea de comerciant ori de asociai/acionari la o societate
comerciala, precum si n cazul n care participarea soilor la activitai comerciale n forme
asociative presupune efectuarea unor aporturi constnd n bunuri comune. De asemenea,
actele juridice referitoare la persoana si patrimoniul comerciantului persoana fizica sau asociat
al unei societai comerciale, n legatura cu viaa sa de familie, influeneaza si activitatea sa
comerciala si sunt supuse publicitaii prin registrul comerului (de exemplu, n temeiul art. 21
lit. (d) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului3, n registrul comerului se vor
nregistra meniuni cu privire la hotarrea de divor al comerciantului, precum si cea de
mparire a bunurilor comune pronunate n cursul exercitarii comerului). Cu toate ca n
ambele armuri de drept exista raporturi patrimoniale si nepatrimoniale, n dreptul comercial
preponderente sunt raporturile patrimoniale, n timp ce, n dreptul familiei, exista mai ales
raporturi nepatrimoniale. Metoda de reglementare n ambele ramuri de drept este egalitatea
juridica a parilor. Fiecare ramura de drept are sanciuni specifice (de exemplu, n dreptul
familiei exista decaderea din drepturile parintesti). n dreptul familiei, subiectele au o anumita
calitate (so, parinte, copil etc.). Aceasta calitate poate influena si participarea la raporturile
juridice comerciale, astfel cum este cazul soilor asociai la o societate comerciala.
e) Dreptul comercial si dreptul muncii.
8
Dreptul muncii reprezinta acea ramura a sistemului de drept alcatuita din ansamblul
normelor juridice care reglementeaza relaiile individuale si colective de munca, atribuiile
organizaiilor sindicale si patronale, conflictele de munca si controlul aplicarii legislaiei
muncii.
Principalele asemanari si deosebiri sunt urmatoarele:
- obiectul ambelor ramuri de drept l formeaza raporturile patrimoniale, dar si nepatrimoniale;
n dreptul comercial, preponderente sunt raporturile patrimoniale;
- n ceea ce priveste poziia de egalitate juridica a parilor, n dreptul muncii aceasta egalitate
exista doar la momentul ncheierii contractului de munca; pe parcursul desfasurarii
raporturilor de munca, disciplina muncii implica subordonarea salariatului faa de angajator,
care are dreptul de a-l controla si de a-i da instruciuni;
- n dreptul muncii exista si o raspundere disciplinara, n afara de raspunderea materiala.
f) Dreptul comercial si dreptul penal.
Dreptul penal reprezinta sistemul normelor juridice care reglementeaza relaiile de
aparare sociala prin interzicerea ca infraciuni, sub sanciuni specifice denumite pedepse, a
faptelor periculoase pentru valorile sociale, n scopul apararii acestor valori fie prin prevenirea
infraciunilor, fie prin aplicarea pedepselor celor care le savrsesc. Dreptul penal ocroteste
anumite valori ce formeaza obiectul unor drepturi subiective civile lato sensu (de exemplu,
dreptul de proprietate). n circuitul comercial, ncalcarea unor prevederi speciale poate
implica sanciuni penale. Mai mult, att persoanele fizice, ct si persoanele juridice
comerciani pot fi subiect activ al savrsirii unor infraciuni. n cazul societailor comerciale,
personalul acestora poate fi sancionat n cazul savrsirii unor infraciuni potrivit dispoziiilor
Codului penal, ale Legii nr. 31/1990 sau ale altor legi speciale.
g) Dreptul comercial si dreptul procesual penal.
Dreptul procesual penal este format din totalitatea normelor juridice care
reglementeaza procesul penal. Desi deosebirile sunt evidente, anumite instituii ale dreptului
procesual penal sunt aplicabile n cazul angajarii raspunderii penale a comerciantului persoana
fizica sau a societaii comerciale.
h) Dreptul comercial si dreptul procesual civil.
Dreptul procesual civil este acea ramura de drept, alcatuita din ansamblul normelor
juridice care reglementeaza organizarea judiciara, competena organelor de jurisdicie,
activitatea de judecata si cea de executare silita, precum si raporturile care se nasc ntre
participanii la aceste activitai, desfasurate n scopul soluionarii proceselor si cererilor
privind drepturile civile ori interesele legitime care se pot realiza numai pe calea
justiiei.Norme juridice cu caracter procesual se gasesc si n Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerului, n Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin etc.Acestea au
un caracter special, derogatoriu de la dreptul comun cuprins n Codul de procedura civila.
Evoluia dreptului comercial n dreptul romn
1. Perioada antica.
Forma primitiva a comerului, caracterizata de ideea de schimb, a aparut n strnsa
legatura cu ideea de proprietate. Diversificarea si cresterea volumului schimburilor datorate
cresterii produciei au determinat apariia si, ulterior, intensificarea circulaiei monedelor.
Iniial, geto-dacii au folosit monede grecesti si romane (tetradrahme, dinari), pentru ca mai
apoi acestia sa foloseasca si monede proprii. Intensificarea schimburilor comerciale si a
circulaiei monedei proprii a dacilor au implicat si existena unor norme specifice n materia
obligaiilor si a contractelor, dar nu s-au transmis pna la noi informaii cu privire la acestea.
Primele elemente de drept, cu o identitate daco-romana proprie, distincta att de dreptul civil
roman, ct si de dreptul ginilor, sunt prezente n actele juridice coninute n Tripticele din
Transilvania, descoperite ntre anii 1786 1855, la Rosia Montana (Alburnus Maior). Acestea
conin reglementari originale n materia contractelor de vnzare, contractelor de societate,

contractelor de depozit, contractelor de mprumut, precum si un proces-verbal de desfiinare a
unei asociaii funciare ori acte juridice ce consfinesc raporturile de munca. Actele juridice
descoperite au fost datate n sec. II d.Chr.
2. Perioada feudala
Cresterea produciei a determinat nlesnirea schimburilor comerciale pe ntreg
teritoriul locuit de romni popor a carui identitate s-a afirmat n secolele IX XIV, fiind
descoperite monede, obiecte din argint provenind din Imperiul Bizantin, Ungaria, Balcani,
chiar si din inuturile controlate de mongoli. Dezvoltarea ideii de proprietate privata, cresterea
cantitaii de marfuri produse n trguri si centre orasenesti au dus la practicarea mai intensa a
raporturilor contractuale, acesta fiind nceputul dreptului comercial.
Regulamentele organice din ara Romneasca (1831) si Moldova (1832) au instituit
tribunalele comerciale si au definit actele de comer, cum sunt, de exemplu: vnzarea de
marfuri, comision, transport, navigaie, cambie etc. Se facea trimitere chiar la Codul
comercial francez n masura n care dispoziiile sale erau potrivite cu starea de fapt din
Moldova, iar aceste reglementari traduse n romneste, urmau a fi considerate principii de
drept n toate pricinile neguatoresti.
Codul comercial a contribuit, prin prevederile sale, la dezvoltarea tranzaciilor
comerciale desfasurate pna n prima jumatate a secolului al XX-lea. Dupa cel de-al doilea
razboi mondial, Codul comercial nu s-a mai aplicat n raporturile dintre agenii economici din
cauza schimbarii relaiilor sociale. ncepnd cu perioada de dupa Revoluia din 1989, Codul
comercial a fost pus din nou n practica, redevenind reglementarea generala a activitaii
comerciale n Romnia, apoi a fost abrogat,
n temeiul art. 230 alin. 1 lit. c) din Noul Cod
Civil Legea nr. 287/2009, odata cu intrarea n vigoare a acestuia, la data de 1 octombrie
2011.
Aplicarea normelor juridice de drept comercial
Aplicarea n timp a normelor juridice de drept comercial
Orice norma juridica se aplica pe perioada de timp ct aceasta norma este n vigoare,
ceea ce nseamna ca orice lege, inclusiv cea comerciala, produce efecte pe toata durata de
timp cuprinsa ntre intrarea n vigoare si iesirea acesteia din vigoare. Intrarea n vigoare a legii
comerciale are loc, potrivit art. 78 din Constituie, la 3 zile dupa publicarea acesteia n
Monitorul Oficial sau la o data ulterior prevazuta n textul sau. Ziua n care legea a fost
publicata n Monitorul Oficial nu se ia n calcul, iar prima zi n care legea va produce efecte
juridice va ncepe dupa ora 24.00 a celei de-a treia zi de la publicare.
Iesirea din vigoare a legii comerciale se produce prin abrogare expresa ori implicita.
Desuetudinea, rezultat al neaplicarii timp ndelungat a unei legi, nu reprezinta o modalitate de
iesire din vigoare a legii.
Aplicarea legii comerciale n spaiu
Pe plan intern, aplicarea legii comerciale n spaiu are loc la nivelul ntregii ari, ca
efect al supremaiei legii. nsa, n raporturile comerciale cu elemente de extraneitate, exista un
conflict de legi care se rezolva prin aplicarea normelor conflictuale. Astfel, exista norme
juridice conflictuale n Codul civil, n art. 2, conform caruia:
- imobilele sunt supuse legilor din ara unde acestea se afla (lex rei sitae);
- capacitatea civila, n sens larg, a persoanelor fizice este supusa legii cetaeniei (lex
personalis est lex patriae), iar capacitatea persoanei juridice este guvernata de legea
naionalitaii, determinata n funcie de locul unde se afla sediul acesteia.
Aplicarea legii comerciale asupra persoanelor
Potrivit art. 2 alin. 2 NCC, Prezentul cod este alcatuit dintr-un ansamblu de reguli
care constituie dreptul comun pentru toate domeniile la care se refera litera sau spiritul
dispoziiilor sale, air n temeiul art. 3 NCC: (1) Dispoziiile prezentului cod se aplica si
10
raporturilor dintre profesionisti, precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de
drept civil. (2) Sunt considerai profesionisti toi cei care exploateaza o ntreprindere. (3)
Constituie exploatarea unei ntreprinderi exercitarea sistematica, de catre una sau mai multe
persoane, a unei activitai organizate ce consta n producerea, administrarea ori nstrainarea de
bunuri sau n prestarea de servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obinerea de profit.
Potrivit art. 6 alin.1 NCC: Legea civila este aplicabila ct timp este n vigoare.
Aceasta nu are putere retroactiva.
Legea comerciala se aplica att persoanelor fizice, ct si persoanelor juridice, n raport
de obiectul reglementarii.
Deoarece Legea fundamentala prevede, n art. 16 alin. 1, faptul ca cetaenii sunt egali
n faa legii si a autoritailor publice, fara privilegii si fara discriminari, acest principiu se va
aplica n toate ramurile de drept. Principiul egalitaii n faa legii se aplica nu numai
cetaenilor romni, ci si cetaenilor straini sau apatrizilor. Astfel, potrivit art. 18 alin. 1 din
Constituie, cetaenii straini si apatrizii care locuiesc n Romnia se bucura de protecia
generala a persoanelor si a averilor.
Din punctul de vedere al subiectelor carora li se aplica, distingem:
- acte normative izvoare de drept comercial, aplicabile persoanelor fizice si persoanelor
juridice: Codul civil, Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenei i de
insolven, Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului etc.;
- legi comerciale aplicabile numai persoanelor juridice: Legea nr. 31/1990 privind societaile,
Legea nr. 15/1990 privind transformarea unitailor economice de stat n regii autonome si
societai comerciale;
- legi comerciale aplicabile numai persoanelor fizice: Ordonana de urgena a Guvernului nr.
44/2008 privind desfasurarea activitailor economice de catre persoanele fizice autorizate,
ntreprinderile individuale si ntreprinderile familiale, care a abrogat Legea nr. 300/2004
privind autorizarea persoanelor fizice si asociaiilor familiale care desfasoara activitai
economice n mod independent.
Sa ne reamintim:
Intrarea n vigoare a legii comerciale are loc, potrivit art. 78 din Constituie, la 3 zile
dupa publicarea acesteia n Monitorul Oficial sau la o data ulterior prevazuta n textul sau, n
timp ce iesirea din vigoare a legii comerciale se produce prin abrogare expresa ori implicita.
Pe plan intern, aplicarea legii comerciale n spaiu are loc la nivelul ntregii ari, ca
efect al supremaiei legii. n raporturile comerciale cu elemente de extraneitate, exista un
conflict de legi care se rezolva prin aplicarea normelor conflictuale.
Legea comerciala se aplica att persoanelor fizice, ct si persoanelor juridice, n raport
de obiectul reglementarii.
Exemplu: O societate comerciala care si stabileste sediul n Romnia este supusa
legii romne, ntruct este persoana juridica romna.
Interpretarea normelor juridice de drept comercial
Aplicarea legilor comerciale, ca si a altor norme de drept presupune interpretarea
acestora n vederea adaptarii la cazurile ce se ivesc n practica, deoarece legile, n momentul
adoptarii, nu acopera n ntregime situaiile de fapt.
Interpretarea normelor juridice se face n raport de principiile stabilite n teoria
generala a dreptului. Astfel:
n funcie de fora obligatorie sau neobligatorie distingem ntre interpretarea oficiala si
interpretarea neoficiala.
n funcie de rezultatul interpretarii, interpretarea poate fi literala, extensiva si
restrictiva.
Interpretarea literala se foloseste n practica frecvent n situaiile n care nsusi textul
interpretat o impune. Astfel, n aceste situaii, textul legii ori este redactat clar, precis, ori
11
cuprinde enumerari limitative. Spre exemplu, o asemenea interpretare se potriveste art. 5 alin.
6 din Legea nr. 31/1990 privind societaile, care prevede faptul ca actul constitutiv se ncheie
sub semnatura privata, se semneaza de toi asociaii sau, n caz de subscripie publica, de
fondatori. Forma autentica a actului constitutiv este obligatorie atunci cnd:
a) printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un teren;
b) se constituie o societate n nume colectiv sau n comandita simpla;
c) societatea pe aciuni se constituie prin subscripie publica.
Interpretarea extensiva a fost realizata n trecut i n legatura cu art. 3 C. com., care
enumera faptele de comer. Deoarece realitaile social-economice care au stat la baza
redactarii acestui articol s-au schimbat, practica si literatura de specialitate erau unanime n a
aprecia caracterul exemplificativ al enumerarii, fiind incluse si alte acte si fapte juridice
necunoscute n secolul al XIX-lea. Astfel, spre exemplu, constituia fapta de comer
operaiunea de leasing, urmnd a i se aplica n aceste condiii legea comerciala.
Interpretarea gramaticala consta n deslusirea nelesului dispoziiei legale prin
folosirea regulilor gramaticale n funcie de construcia frazei si a propoziiei, de nelesul
termenilor utilizai sau n funcie de semnele de punctuaie.
Interpretarea sistematica se face innd cont de legaturile normelor juridice supuse
interpretarii cu alte dispoziii din acelasi act normativ sau din alt act normativ. Interpretarea
sistematica se face innd cont de doua principii:
1) norma generala nu deroga de la norma speciala (generalia specialibus non
derogant);
2) norma speciala deroga de la norma generala (specialia generalibus derogant).
Interpretarea istorico-teleologica se realizeaza prin stabilirea nelesului normei
juridice n funcie de scopul urmarit de legiuitor n momentul adoptarii actului normativ si n
funcie de condiiile istorice existente atunci.
Interpretarea logica a legii comerciale. Aceasta metoda de interpretare are la baza are
la baza raionamentele logicii formale.
Doctrina si practica fac referire la trei reguli de interpretare logica:
1) excepia este de stricta interpretare si aplicare (exceptio est strictissimae
interpretationis).
2) unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga (ubi lex non distinguit,
nec nos distinguere debemus).
3) legea trebuie interpretata n sensul aplicarii ei, al producerii efectelor juridice, iar nu
n sensul neaplicarii (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).
n afara acestor reguli de interpretare logica, n practica sunt folosite si patru
argumente de interpretare logica:
a) argumentul per a contrario este desprins dintr-o regula a logicii, potrivit careia,
atunci cnd se afirma ceva, se neaga contrariul (qui dicit de uno, negat de altero). Acest
argument a fost folosit n interpretarea art. 31 C. com.: Comunicarea registrelor nu poate fi
ordonata de judecata dupa cererea unei pari dect n afaceri de succesiuni, comunitai de
bunuri, societai si n caz de faliment. Asadar, per a contrario, n alte litigii trebuie folosite
ale mijloace de proba dect comunicarea registrelor comerciale;
b) argumentul a fortiori determina extinderea aplicarii unei norme juridice la o situaie
care nu a fost avuta n vedere n mod special de catre norma respectiva, situaie care se
ncadreaza n ipoteza reglementata chiar mai mult dect situaiile vizate. Argumentul a
fortiori a fost folosit n literatura de specialitate n interpretarea corelata a prevederilor art.
111 si art. 113 din Legea nr. 31/1990 privitor la atribuiile adunarilor generale ale
acionarilor, ajungndu-se la concluzia ca adunarea generala extraordinara este competenta sa
ia hotarri n probleme care, dupa lege, sunt de competena adunarii generale ordinare (qui
potest plus potest minus);
12
c) argumentul de analogie (ubi eadem est ratio eadem lex esse debet) se bazeaza pe
ideea ca, unde exista aceleasi raiuni, trebuie aplicata aceeasi lege, aceeasi soluie. Acest
argument este folosit pentru a completa lacunele legii prin aplicarea unei norme juridice
similare (analogia legis) sau prin aplicarea principiilor de drept comercial (analogia juris) la
situaiile ce nu au fost avute n vedere de catre legiuitor.
Interpretarea legii sub diferite aspecte este chiar obligatorie pentru instanele de
judecata pentru a nu fi culpabile de denegare de dreptate;
d) argumentul reducerii la absurd (reductio ad absurdum) este un argument de
interpretare logica, potrivit caruia se nvedereaza ca este admisibila o singura soluie din punct
de vedere raional, soluia contrara fiind o absurditate.
Dobndirea, dovada si ncetarea calitaii de profesionist.
Potrivit art. 3 alin. 2 si 3 NCC: (2) Sunt considerai profesionisti toi cei care
exploateaza o ntreprindere. (3) Constituie exploatarea unei ntreprinderi exercitarea
sistematica, de catre una sau mai multe persoane, a unei activitai organizate ce consta n
producerea, administrarea ori nstrainarea de bunuri sau n prestarea de servicii, indiferent
daca are sau nu un scop lucrativ.
Sa ne reamintim:
n reglementarea anterioara a Codului comercial art. 7 comercianii erau mparii
n doua categorii principale: comerciani persoane fizice si societaile comerciale (comerciani
persoane juridice). De-a lungul timpului, pe masura dezvoltarii economice si sociale, au
aparut si alte categorii de comerciani persoane juridice27, regiile autonome, organizaiile
cooperatiste, grupurile de interes economic etc.
Dobndirea calitaii de comerciant.
A. Persoanele fizice dobndesc calitatea de comerciant daca ndeplinesc condiiile
generale prevazute n O.U.G. nr. 44/2008.
Consideram ca persoanele fizice trebuie sa ndeplineasca alte doua condiii, si anume:
1) sa aiba capacitate de exerciiu deplina;
2) sa nu faca parte din categoriile de persoane carora le este interzisa savrsirea
actelor de comer cu caracter profesional.
1. Capacitatea de exerciiu deplina reprezinta aptitudinea omului de o dobndi si
exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligaiile civile prin ncheierea
personal si singur a tuturor actelor juridice civile.
n prezent, n temeiul O.U.G. nr. 44/2008 privind desfasurarea activitailor economice
de catre persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale si ntreprinderile familiale, au
calitatea de comerciant si pot desfasura activitai economice ca membri ai unei ntreprinderi
familiale, inclusiv minorii de 16 ani (art. 8 alin. 1 lit. a corob. cu art. 31 din ordonana).
O problema distincta exista n cazul n care minorul mosteneste un fond de comer. n
mod tradiional, doctrina31 a considerat ca, n cazurile n care comerul ar fi profitabil,
continuarea comerului, n numele minorului, de catre reprezentanii legali ai acestuia,
constituie un mijloc de ocrotire a minorului. Continuarea comerului n aceste condiii s-ar
face cu autorizarea instanelor judecatoresti, menionata n registrul comerului n condiiile
art. 21 lit. h din Legea nr. 26/1990. n acest caz, minorul va dobndi calitatea de comerciant,
iar nu reprezentantul sau legal. n schimb, raspunderea pentru faptele penale fiind personala,
sanciunile vor fi suportate de catre reprezentantul legal daca acesta a comis infraciuni. n
mod excepional, minorul, indiferent de sex, care a mplinit vrsta de 16 ani poate dobndi
calitatea de comerciant n condiiile n care, n temeiul art. 8 alin. 1 lit. a coroborat cu art. 31
din O.U.G. nr. 44/2008, este membru al unei ntreprinderi familiale.
Tot de incapacitatea de a deveni comerciani sunt lovite si persoanele puse sub
interdicie, precum si cele cu privire la care s-a luat masura de ocrotire a instituirii curatelei.
13
Persoanele puse sub interdicie printr-o hotarre judecatoreasca definitiva si

irevocabila nu pot ncheia personal acte juridice deoarece, din cauza alienarii sau a debilitaii
mintale, nu au discernamnt. Aceasta fiind o stare permanenta si definitiva, persoanele asupra
carora s-a dispus aceasta masura nu pot ncheia nici acte de comer, cu att mai puin n
condiii profesionale.
De altminteri, nici potrivit art. 14 C. com., n prezent abrogat, interzisul si cel pus sub
un consiliu judiciar nu puteau fi comerciani si nici a continua un comer.
Spre deosebire de punerea sub interdicie, curatela este o masura de ocrotire care se ia
n cazul persoanelor care, din cauza bolii, batrneii sau a unei infirmitai fizice, desi capabile,
nu pot ncheia singure anumite acte juridice si nici nu-si pot desemna un reprezentant . n
aceste cazuri, autoritatea tutelara va desemna un curator pentru a reprezenta interesele acestor
persoane. Desi curatela are un caracter temporar, iar masura nu aduce atingere persoanei n
cauza, din cauza necesitaii de a se asigura prezena permanenta a curatorului la toate actele ce
se ncheie, exerciiul faptelor de comer ar deveni n mod sensibil ngreunat, daca nu
imposibil. Pentru aceste motive, se considera ca aceasta masura afecteaza capacitatea de a fi
comerciant a persoanei fizice.
2. n ceea ce priveste cea de-a doua condiie generala pentru dobndirea calitaii de
comerciant, ne referim la situaiile n care fie prestigiul unor funcii ori demnitai publice ar
putea fi afectat de savrsirea cu caracter profesional a faptelor de comer, fie, dimpotriva, ar
putea exista banuiala folosirii atribuiilor funciei publice pentru influenarea actelor
comerciale, precum si la situaiile n care anumite domenii de activitate sunt excluse, prin
lege, liberei iniiative, constituind asa-zisele domenii rezervate exclusiv statului, prin
instituiile sale. Astfel, savrsirea faptelor de comer cu caracter profesional este incompatibila
cu urmatoarele funcii si demnitai publice:
- funcia de judecator, procuror sau judecator al Curii Constituionale;
- calitatea de deputat, senator, membru al Guvernului, membru al administraiei publice
locale, funcionar public; aceste persoane, potrivit Legii nr. 161/2003, nu pot fi comerciani
persoane fizice, dar pot fi asociai ai societailor comerciale;
- calitatea de funcionar public;
- ofierii si diplomaii;
- persoanele care exercita profesiuni liberale, precum avocaii, notarii publici, arhitecii,
medicii etc.
n situaia ncalcarii acestor incompatibilitai, se vor aplica prevederile legii speciale n
fiecare domeniu de activitate n vederea antrenarii raspunderii profesionale sau disciplinare,
dupa caz.
Aplicarea sanciunii disciplinare nu afecteaza nsa valabilitatea faptelor de comer
savrsite cu ncalcarea acestor incompatibilitai, astfel nct, asa cum s-a aratat, aceste
persoane vor putea totusi dobndi calitatea de comerciant.
Calitatea de comerciant nu poate fi dobndita de catre persoana fizica n domeniile
care sunt excluse liberei iniiative fie datorita interesului ocrotit (cel general, reprezentat prin
stat ca putere suverana), fie datorita riscurilor posibile. Astfel, unele activitai au fost
considerate monopol de stat, obiectul acestora fiind foarte variat de-a lungul timpului, pe
masura liberalizarii economiei, n timp ce altele nu puteau forma obiect de activitate al
societailor comerciale, sub sanciunea nulitaii actului constitutiv. n temeiul Hotarrii
Guvernului nr. 1323/1990, nu pot forma obiect de activitate al societaii comerciale:
activitaile care constituie infraciuni, conform legii penale, sau sunt contrare dispoziiilor
imperative ale legii, activitaile pentru care s-a instituit un monopol de stat, fabricarea si
comercializarea de droguri, narcotice, substane psihotrope si anabolizante n alt scop dect
cel medicamentos, imprimarea harilor militare, fabricarea aparatelor de emisie-recepie si de
interceptare a convorbirilor telefonice etc.
14
Nu pot avea calitatea de comerciani nici acele persoane faa de care s-a aplicat
sanciunea decaderii din dreptul de a exercita o profesiune comerciala, ca pedeapsa
complementara aplicata de a alaturi de pedeapsa principala n cazul savrsirii unor infraciuni
reglementate de legi comerciale speciale. Aceasta posibilitate este oferita instanei de judecata
att n temeiul prevederilor generale din Codul penal, ct si faa de prevederile Legii nr.
26/1990, potrivit carora n registrul comerului vor fi menionate hotarrile de condamnare a
comerciantului pentru fapte penale, care l fac nedemn de a exercita aceasta profesie (art. 21
lit. g din lege).
Persoanele fizice pot desfasura, cu caracter profesional, activitatea comerciala fie
individual si independent, fie ca ntreprinzatori titulari ai unei ntreprinderi individuale, fie ca
membri ai unei ntreprinderi familiale, n baza unei rezoluii administrative, eliberata n
conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 44/2008, de catre directorul oficiului registrului
comerului. Adoptarea ordonanei a fost motivata de necesitatea reducerii birocraiei,
combaterea corupiei si scurtarea termenelor de eliberare a autorizaiilor, fiind stabilite criterii
care nu lasa loc interpretarii arbitrare si fiind mutata procedura de autorizare si nregistrare n
totalitate la registrul comerului. Prevederile ordonanei nu se aplica:
- persoanelor care exercita profesii liberale;
- activitailor economice care se desfasoara n cadrul unui regim special sau cu privire la care
sunt prevazute prin alte acte normative anumite restricii de desfasurare sau interdicii;
- activitailor de formare profesionala prin ucenicie la locul de munca reglementate prin legi
speciale;
- serviciilor prestate n contextul art. 49 din Tratatul de instituire a Comunitaii Europene. De
prevederile O.U.G. nr. 44/2008 beneficiaza orice persoana fizica, cetaean romn sau strain,
aparinnd unui stat membru al Uniunii Europene ori al Spaiului Economic European care
desfasoara activitai economice pe teritoriul Romniei (art. 3 din ordonana).
Persoanele fizice pot desfasura activitai economice, potrivit O.U.G. nr. 44/2008, ntruna din urmatoarele forme:
a) individual si independent, ca persoane fizice autorizate (PFA);
b) ca ntreprinzatori titulari ai unei ntreprinderi individuale;
c) ca membri ai unei ntreprinderi familiale.
B. Persoanele juridice dobndesc calitatea de comerciant prin nfiinarea lor n
condiiile prevazute de reglementarile speciale n materie, urmata de nregistrarea acestora n
registrul comerului. Asa cum prevedea art. 7 C.com., n prezent abrogatv, n timp ce pentru
persoanele fizice este necesar ca acestea sa savrseasca fapte de comer obiective, n nume
propriu si cu caracter profesional, persoanele juridice nu trebuie sa ndeplineasca astfel de
condiii deoarece efectuarea de acte de comer este chiar scopul nfiinarii acestora.
n afara de societaile comerciale, au calitatea de comerciant si alte persoane juridice,
precum:
- regiile autonome, nfiinate n domenii strategice ale economiei naionale (industria de
armament, industria energetica, exploatarea minereurilor si a gazelor naturale, posta,
transporturi feroviare);
- organizaiile cooperatiste;
- grupurile de interes economic.
Nu vor putea dobndi calitatea de profesionist statul si unitaile administrativteritoriale, cu toate ca aceste entitai intervin n prezent n raporturi de drept privat, ca titulari
ai dreptului de proprietate cu privire la domeniul privat ce le aparine.
Dovada calitaii de profesionist.
n cazul persoanelor fizice, dovada calitaii de profesionist se realizeaza n mod diferit,
n funcie de forma de desfasurare a activitaii prin certificatul de nregistrare emis n
condiiile O.U.G. nr. 44/2008. Persoanele juridice dobndesc calitatea de profesionist din
15
momentul nregistrarii lor n registrul comerului. De aceea, n acest caz, dovada calitaii de
profesionist se va face prin certificatul de nmatriculare (nregistrare) n registrul comerului.
ncetarea calitaii de profesionist are loc n cazul persoanelor fizice n mod similar
dobndirii, precum si n cazurile prevazute de O.U.G. nr. 44/2008. Persoanele juridice si
nceteaza existena si, prin urmare, pierd calitatea de profesionist n urma radierii din
evidenele registrului comerului. De exemplu, potrivit art. 260 din Legea nr. 31/1990, ca
urmare a dizolvarii si lichidarii, societaile comerciale vor fi radiate din registrul comerului,
la cererea lichidatorului sau din oficiu.
Obligaiile profesionistilor.
1. Obligaia de a se nregistra n registrul comerului. Profesionistii, att persoane
fizice, ct si persoane juridice, au obligaia de a se nregistra n registrul comerului att la
nceputul desfasurarii activitaii, ct si pe parcursul acesteia, daca au intervenit acte sau fapte
juridice noi sau care sunt de natura sa modifice nregistrarea iniiala. Aceasta obligaie, ct si
coninutul ei sunt reglementate de catre Legea nr. 26/1990 privind registrul comerului.
Sanciunea neefectuarii publicitaii acestor acte consta n inopozabilitatea faa de teri a
actelor si a faptelor nenregistrate. n mod excepional, aceste acte mai pot fi opuse terilor
daca persoana care le invoca face dovada ca ele erau cunoscute de teri prin alte mijloace (art.
5 alin. 2 din lege).
2. Obligaia de desfasurare a activitaii comerciale n limitele unei concurene
loiale. Libera concurena si accesul nengradit al profesionistlor pe piaa reprezinta
fundamentele unei economii de piaa. Concurena ntre profesionisti care ofera produse si
servicii identice ori similare este un principiul constituional prin care se asigura libertatea
comerului. Astfel, potrivit art. 135 alin. 1 din Constituie, economia Romniei este o
economie de piaa, bazata pe libera iniiativa si pe concurena, iar statul are obligaia de a
asigura libertatea comerului, protecia concurenei loiale, crearea cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producie.
Asa cum a fost definita n doctrina, concurena reprezinta o confruntare ntre agenii
economici pentru cstigarea si conservarea clientelei, n scopul rentabilizarii propriei
activitai.Aceasta confruntare ntre agenii economici n scopul atragerii clientelei trebuie sa
aiba loc n condiiile legii si potrivit uzanelor cinstite n activitatea comerciala. Astfel, sunt
interzise faptele prin care se urmareste suprimarea liberului acces al comercianilor pe piaa
ori practicile anticoncureniale (monopoliste) care restrng sau denatureaza concurena (
Legea nr. 21/1996, a concurenei). De asemenea, sunt interzise mijloacele frauduloase de
atragere a clientelei savrsite sub forma faptelor de concurena neloiala (Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenei neloiale).
3. Obligaia de a ine registrele contabile potrivit legii. Registrele comerciale
reprezinta o oglinda a activitaii comerciantului, n sensul ca toate operaiunile comerciale se
nregistreaza n ordinea efectuarii lor. Acest lucru permite profesionistilor sa deina evidena
propriei lor activitai, n raport cu care vor ntocmi situaiile financiare anuale. De asemenea,
n cazul ivirii unui litigiu, registrele comerciale pot fi folosite ca mijloace de proba n litigiile
dintre profesionisti, inclusiv de catre persoanele fizice sau juridice de la care provin.
4. Respectarea drepturilor consumatorilor. Respectarea drepturilor consumatorilor
este o obligaie ce incumba profesionistilor n temeiul unor legi speciale, precum Ordonana
Guvernului nr. 21/1992 privind protecia consumatorilor, care reprezinta prima reglementare
de acest gen din momentul trecerii Romniei la economia de piaa dupa anul 1989. Aceasta
reglementare cuprinde masuri de protecie a drepturilor consumatorilor aceste drepturi fiind
strict determinate prin ordonana -, precum si atribuiile care revin autoritailor care asigura
respectarea acestor drepturi.
Sa ne reamintim:
16
Obligaiile profesionistilor sunt urmatoarele: obligaia de nregistrare n registrul

comerului, obligaia de a ine registrele contabile, obligaia desfasurarii comerului n limitele
concurenei loiale, obligaia de a respecta drepturile consumatorului.
Noiunea si elementele componente ale fondului de comer.
Definiia legala a fondului de comer este cuprinsa n art. 11 lit. c din Legea nr.
11/1991 privind combaterea concurenei neloiale, articol introdus prin Legea nr. 298/2001.
Potrivit legii, fondul de comer reprezinta ansamblul bunurilor mobile si imobile, corporale
si necorporale (marci, firme, embleme, brevete de invenii, vad comercial), utilizate de un
comerciant n vederea desfasurarii activitaii sale.
Elementele necorporale ale fondului de comer confera comerciantului anumite
drepturi, denumite si drepturi privative, n virtutea carora comerciantul poate exploata n
mod exclusiv aceste bunuri. Principalele elemente incorporale ce fac parte din fondul de
comer al unui comerciant sunt, asadar, firma, emblema, vadul comercial si drepturile de
proprietate industriala si de autor.
1. Firma este un element obligatoriu de identificare a comerciantului si consta n
numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant si exercita comerul si sub care
semneaza (art. 30 alin. 1 din Legea nr. 26/1990). Asa cum s-a aratat, datorita faptului ca
firma reprezinta un element de atragere a clientelei, ea dobndeste o valoare economica si
confera titularului un drept patrimonial, drept de proprietate incorporala ce poate fi transmis,
n condiiile legii. Firma nu poate fi nstrainata separat de fondul de comer.
2. Emblema reprezinta un element facultativ de identificare a comerciantului si consta
ntr-un semn sau o denumire care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen (art. 30
alin. 2 din Legea nr. 26/1990). S-a opinat ca emblema si justifica recunoasterea ca element
de identificare n masura n care asigura un supliment de individualizare, printr-un semn sau o
denumire, ntre comercianii care exercita activitatea comerciala n acelasi domeniu. Ca si
firma, emblema trebuie sa se caracterizeze prin noutate. Daca prin folosirea fara drept a unei
embleme s-ar crea n mod intenionat o confuzie cu emblema folosita n mod legitim de un alt
comerciant, fapta ar putea constitui infraciunea de concurena neloiala (art. 5 din Legea nr.
11/1991).
3. Vadul comercial a fost definit n doctrinaca fiind aptitudinea fondului de comer de
a atrage clientela. Aceasta este compusa din persoanele fizice sau juridice care folosesc sau
procura n mod constant marfurile si serviciile produse de un comerciant.
4. Drepturile de proprietate industriala si de autor.
Drepturile de proprietate industriala pot avea ca obiect creaii noi (invenii, inovaii, desene si
modele industriale, know-how) ori semne noi (marci de fabrica, de comer sau de serviciu,
indicaii de proveniena).
Sa ne reamintim:
Elementele corporale ale fondului de comer sunt bunurile imobile (cladiri, terenuri) pe care
comerciantul le foloseste pentru desfasurarea activitaii sale, precum si bunurile mobile
destinate aceluiasi scop (marfurile, materiile prime, materialele), n timp ce elementele
necorporale sunt firma, emblema, clientela si vadul comercial, drepturile de autor si de
proprietate industriala.
1.4. Rezumat:
Dreptul comercial reprezinta o ramura de drept autonoma n contextul dreptului privat,
ntruct dispune de o serie de reglementari specifice ale unor instituii proprii (activitile de
producie, comer, i prestri servicii, profesionitii-comerciani, societaile comerciale). Faa
de aceste reglementari, dreptul civil reprezinta regula generala, dreptul comun aplicabil n
lipsa unor prevederi specifice.
Profesionitii-comerciani sunt, potrivit reglementarilor n vigoare, persoanele fizice
care au comerul ca activitate profesionala si societaile comerciale. n legatura cu activitatea
17
desfasurata, comercianii sunt obligai sa se nregistreze la Registrul comerului, sa ina

registrele comerciale obligatorii, sa desfasoare comerul n limitele concurenei loiale si sa
respecte drepturile consumatorilor si sunt ajutai de persoane auxiliare, clasificate drept
auxiliari autonomi (mijlocitori, ageni de comer) sau dependeni.
1.5. Teste de autoevaluare a cunostinelor:
Testul I
1. Raporturile juridice de drept comercial sunt:
a) raporturi juridice patrimoniale
b) raporturi juridice personal-nepatrimoniale
c) raporturi juridice obligaionale.
2. Subiect al raporturilor juridice de drept comercial poate fi:
a) persoana fizica
b) persoana juridica
c) statul.
3. Dreptul comun n reglementarea relaiilor comerciale este:
a) dreptul comerului internaional
b) dreptul procesual civil
c) dreptul civil.
4. Constituie izvor de drept n materie comerciala:
a) actele normative interne
b) regulamentele comunitare
c) jurisprudena.
5. Aplicarea legii comerciale are loc:
a) la 3 zile dupa publicarea n Monitorul Oficial
b) din ziua publicarii n Monitorul Oficial
c) la data prevazuta n textul de lege.
6. Interpretarea normelor juridice de drept comercial n funcie de rezultatul interpretarii
poate fi:
a) literala
b) extensiva
c) exhaustiva.
7. Principiul aplicarii imediate a legii noi nseamna:
a) aplicarea legii noi la situaiile nou-aparute dupa intrarea n vigoare a acesteia
b) aplicarea legii comerciale cu efect retroactiv
25
c) aplicarea legii comerciale noi n toate situaiile.
8. Coninutul raportului juridic de drept comercial este format din:
a) drepturile si obligaiile parilor
b) conduita parilor
c) persoane fizice si persoane juridice.
9. Uzurile comerciale sunt:
a) reguli de conduita obligatorii, nascute dintr-o practica sociala ndelungata
b) moduri de folosina a unor bunuri aflate n comer
c) izvoare interpretative ale dreptului comercial.
10. Interpretarea contractelor comerciale se face potrivit:
a) voinei reale a parilor
b) sensului literal al termenilor
c) interesului general.
Testul II
1.nregistrarile n registrul comerului au rolul de a asigura:
18
a) publicitatea actelor si faptelor juridice

b) opozabilitatea faa de teri
c) o evidena a contractelor ncheiate de comerciani.
2.Registrele comerciale obligatorii sunt:
a) registrul-jurnal, registrul-inventar si registrul cartea mare
b) registrul-jurnal, registrul-inventar si registrul-copier
c) registrul-inventar, registrul-copier si registrul cartea mare.
3. Dovada calitaii de profesionist pentru persoana fizica se face prin:
a) certificatul de nregistrare
b) orice mijloc de proba
c) acte autentice.
4. Pot avea calitatea de profesionist :
a) persoana fizica
c) statul si unitaile administrativ teritoriale.
5. Pentru a dobndi calitatea de profesionist, persoana fizica este obligata:
a) sa se nregistreze n registrul comerului
b) sa plateasca taxe si impozite
c) sa efectueze fapte de comer cu caracter profesional.
6. ntreprinderile familiale si nceteaza activitatea:
a) cnd mai mult de jumatate din membrii acesteia au decedat
b) prin decesul titularului
c) prin pierderea firmei.
26
7. Profesionistii sunt obligai din punct de vedere profesional:
a) sa plateasca taxele, impozitele si alte cheltuieli aferente
b) sa respecte drepturile consumatorilor
c) sa ceara radierea terilor din registrul comerului.
8. ncheierile judecatorului delegat pot fi atacate cu:
a) apel
b) recurs
c) recurs n anulare.
9. ncetarea calitaii de profesionist a persoanei fizice are loc:
a) prin radierea din registrul comerului
b) prin ncetarea de a mai savrsi fapte de comer
c) cnd sediul comercial nu este cunoscut de catre teri.
10. Constituie infraciune fapta de:
a) confuzie
b) denigrare
c) dezorganizare.
Unitatea de nvaare 2. Societaile comerciale. Reguli generale
2.1. Introducere.
Aceasta unitate de nvaare trateaza istoricul societailor comerciale, noiunea de
societate comerciala si elementele definitorii ale actului constitutiv al societaii. Totodata,
sunt prezentate nfiinarea si funcionarea societailor comerciale, precum si cazurile generale
de dizolvare a acestor persoane juridice.
2.2. Competenele unitaii de nvaare.
19
Dupa parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil sa identifice formele de societate

comerciala, sa defineasca societatea comerciala ca persoana juridica si sa dezvolte
modalitaile de nfiinare si regulile de funcionare a societailor comerciale.
Durata medie de parcurgere a celei de-a doua unitai de nvaare este de 2 ore.
1. Istoricul societailor comerciale
1.1. Necesitatea nfiinarii societailor comerciale si evoluia acestora
nca din antichitate oamenii si-au manifestat dorina de a obine anumite marfuri si
servicii si astfel au aparut si persoanele pregatite pentru a oferi aceste lucruri contra cost.
Deoarece nevoile oamenilor s-au diversificat, schimbul iniial s-a transformat n activitate
aducatoare de profit, iar aceasta activitate a necesitat anumite reglementari juridice. Astfel, n
Babilon, Codul lui Hammurapi reglementa diverse activitai comerciale, ntre care se afla
camata, negustorii profesionisti, contractele de mprumut, locaiune si mprumut.
Societatea comerciala, alaturi de celelalte instituii de drept, a aparut ca urmare a
progresului economic si social. Negustorii, prin efortul lor individual, nu mai erau n masura
sa satisfaca necesitaile sporite de consum ale oamenilor. Astfel, n dreptul roman societatea
comerciala a fost definita ca fiind un contract consensual prin care doua sau mai multe
persoane se obligau sa puna ceva n comun pentru a obine un cstig. Asociaii puteau aduce
n societate bunurile lor prezente si viitoare (societas omnium bonorum), un singur bun
(societas unius rei) sau puteau sa puna n comun veniturile lor (societas questus). n dreptul
roman nsa, societaile comerciale astfel nfiinate nu aveau personalitate juridica. Perioada
Evului Mediu a adus o nflorire a comerului n republicile italiene Genova, Veneia si
Florena unde activitatea economica a cunoscut o nflorire reflectata att n comerul pe mare,
ct si pe uscat. Aici au aparut primele societai n comandita, care permiteau nobililor,
militarilor si persoanelor aparinnd clerului sa speculeze asupra sumelor de bani deinute
desfasurnd acte de comer prin persoane interpuse (comanditarii), deoarece aceste categorii
de persoane aveau interdicie de a desfasura activitai comerciale n nume propriu. nfiinarea
coloniilor de catre Anglia, Olanda si Frana a determinat nfiinarea societailor anonime pe
aciuni, cum sunt Compania Olandeza a Indiilor Orientale (1602), Compania Insulelor
Americii (1626), Compania Noii Frane (1628) etc. Reglementarea sistematica a societailor
comerciale a fost realizata pentru prima data de catre Codul Comercial francez din anul 1807,
care reglementeaza societaile n nume colectiv, n comandita si societaile anonime
(societatea pe aciuni si n comandita pe aciuni). Aceasta reglementare a fost preluata si de
alte ari si a fost consacrata si de Codul comercial romn (1887), dar prin filiera Codului
comercial italian (1882). Societatea cu raspundere limitata a fost reglementata la sfrsitul
secolului al XIX-lea, mai nti n Germania, de unde a fost preluata de Frana si, ulterior, de
alte ari europene.
1.2. Reglementarea societailor comerciale n Romnia
Primele reglementari distincte ale societailor comerciale s-au facut n Codul
comercial, titlul VII Despre societai si despre asociaiuni comerciale, si erau avute n
vedere societatea n nume colectiv, societatea n comandita simpla, societatea n comandita pe
aciuni, societatea anonima (societatea pe aciuni) si asociaia n participaie.
Legea nr. 31/1990 privind societaile a abrogat parial dispoziiile Codului comercial
n materie de societai, ramnnd n vigoare numai dispoziiile referitoare la asociaia n
participaiune (art.251-256) si la asigurarile mutuale (art.257-263).
Normele juridice cuprinse n Legea nr.31/1990 au un caracter general, aplicndu-se, ca
regula generala, tuturor formelor de societate, dar cuprind si reguli speciale, aplicabile fiecarei
forme de societate n parte. Legea societailor comerciale cuprinde anumite dispoziii
imperative, de la care asociaii nu pot deroga prin actul constitutiv pe care l ncheie.
Dispoziiile Legii nr. 31/1990 se completeaza cu prevederile Codului civil n materie, precum
20
si cu dispoziiile Codului muncii, ale Codului fiscal si ale Codului de procedura fiscala.
Reglementari speciale n materie de societai comerciale sunt cuprinse si n Legea nr.26/1990
privind registrul comerului si care reglementeaza formalitaile privind nmatricularea
societailor comerciale n registrul comerului, Legea nr.82/199167 a contabilitaii care
stabileste registrele comerciale obligatorii, Legea nr. 359/200468 privind simplificarea
formalitailor la nregistrare n registrul comerului a persoanelor fizice, asociaiilor familiale
si persoanelor juridice, nregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea funcionarii
persoanelor juridice, Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenei i de
insolven, Hotarrea Guvernului nr. 1323/1990 enumera tipurile de activitai ce nu pot face
obiectul de activitate al societailor comerciale, iar H.G. nr. 656/1997 Clasificarea
activitailor din economia naionala C.A.E.N.. Totodata, Legea nr.15/1990 privind
reorganizarea unitailor economice de stat ca regii autonome si societai comerciale,
Ordonana de Urgena a Guvernului nr. 99/2006 privind instituiile de credit si adecvarea
capitalului, care a abrogat Legea nr. 58/1998 legea bancara si Ordonana de Urgena a
Guvernului nr. 97/2000 privind organizaiile cooperatiste de credit, Legea nr. 297/2004
privind piaa de capital si Legea nr.32/2000 privind societaile de asigurare sunt
reglementari speciale n materia societailor comerciale.
2. Noiunea de societate comerciala si elementele definitorii ale actului
constitutiv
2.1. Definirea societaii comerciale
Structura si scopul societaii comerciale o califica drept o entitate implicata n
activitai din sfera produciei si a consumului de bunuri si servicii.
Noiunea de societate comerciala poate fi desprinsa din ansamblul reglementarilor
legale att de drept comun (drept civil), ct si din reglementarile specifice n materie
comerciala. n primul rnd, societaile comerciale sunt incluse n sfera de reglementare a
comercianilor. Astfel, comercianii sunt persoanele fizice si asociaiile familiale, care
efectueaza n mod obisnuit acte de comer, societaile comerciale, companiile naionale si
societaile naionale, regiile autonome, grupurile de interes economic cu caracter comercial si
organizaiile cooperatiste. n al doilea rnd, trebuie reinut caracterul legal al activitaii
comerciale care constituie obiectul de activitate al societaii, caracter desprins din prevederile
art.2 din Ordonana Guvernului nr.106/1999, conform carora societatea, ca si comerciantul
persoana fizica, trebuie sa acioneze n cadrul activitaii sale autorizate conform legii. n al
treilea rnd, art.1 din Legea nr.31/1990 prevede caracterul asociativ n care se realizeaza
faptele de comer, motivaia practica a constituirii societailor comerciale: n vederea
desfurrii de activiti cu scop lucrativ, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia
si pot constitui societai cu personalitate juridic (...). Exista nsa dispoziii speciale care
reglementeaza desfasurarea anumitor fapte de comer doar n cadrul societailor comerciale,
excluznd persoanele fizice chiar daca acestea ar avea calitatea de comerciant. Clasificarea
activitailor din economia naionala C.A.E.N., aprobata prin H.G. nr.656/1997, exclude
iniiativei particulare exercitate de persoanele fizice activitaile de cumparare n scop de
revnzare a produselor industriale sau agricole care, potrivit dispoziiilor legale, nu pot face
obiectul comerului particular si cumpararea produselor industriale sau agricole, n scop de
prelucrare n vederea revnzarii, daca ceea ce ar rezulta din prelucrare nu poate face, potrivit
dispoziiilor legale, obiectul comerului particular. Concluzionam asadar ca numai societaile
comerciale pot savrsi fapte de comer n domeniile aratate n aceasta clasificare.
Societatea comerciala poate fi definita ca fiind o entitate constituita pe baza de
contract sau act unilateral denumit generic act constitutiv-, n virtutea caruia se creeaza
o persoana juridica si n care asociaii (persoane fizice sau juridice) stabilesc sa puna n
comun anumite bunuri (o valoarea patrimoniala) pentru savrsirea de activiti cu scop
lucrativ n vederea realizarii si mparirii profitului obinut.
21
2.2. Personalitatea juridica a societaii comerciale

Potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.31/1990, n vederea efectuarii de activiti cu scop
lucrativ, persoanele fizice si persoanele juridice se pot asocia si pot constitui societai cu
personalitate juridic, cu respectarea dispoziiilor prezentei legi, iar alin.2 prevede ca
societaile cu sediul n Romnia sunt persoane juridice romne.
Patrimoniul societaii, ca universalitate de drepturi si obligaii cu coninut patrimonial
aparinnd acesteia, este distinct de patrimoniile asociailor. Datorita acestei autonomii
patrimoniale, n doctrina77 se apreciaza ca se produc urmatoarele consecine:
1) bunurile aduse ca aport de catre asociai trec din patrimoniul acestora si formeaza
patrimoniul societaii;
2) nu poate opera compensaia ntre obligaiile societaii faa de teri si obligaiile
terilor faa de asociai;
3) aplicarea procedurii falimentului faa de societate implica doar patrimoniul acesteia;
4) bunurile aduse ca aport de catre asociai garanteaza faa de creditorii societaii
executarea obligaiilor de catre aceasta (constituie gajul general al creditorilor sociali).
Fiind persoana juridica, societatea comerciala are urmatoarele drepturi si obligaii:
- societatea comerciala poate participa n nume propriu la raporturi juridice;
- n cazul neexecutarii obligaiilor faa de creditori, raspunderea va aparine n principal
societaii; raspunderea asociailor comanditai si a asociailor la societatea n nume colectiv
este subsidiara;
- societatea comerciala are calitatea procesuala activa si pasiva, - societatea comerciala si va
exercita drepturile si si va ndeplini obligaiile cu buna-credina si potrivit scopului pentru
care a fost nfiinata.
2.3. Aporturile asociailor
Prin aport nelegem cota de participare a fiecarui asociat la formarea si majorarea
capitalului social al societai, valoarea patrimoniala cu care acesta participa la capitalul
social.
Potrivit art.16 din Legea nr.31/1990, aporturile pot fi n numerar (obligatorii la toate
formele de societate, dar nu sunt purtatoare de dobnzi), n natura (permise la toate formele
de societate) sau n industrie (prestaii n munca sau servicii permise numai asociailor la
societatea n nume colectiv si asociailor comanditai).
Asumarea obligaiei de a efectua aportul poarta denumirea de subscriere si ia nastere
la momentul semnarii actului constitutiv, iar executarea efectiva a acestei obligaii se numeste
varsamnt.
Capitalul social este format din suma aporturilor asociailor si are att o semnificaie
contabila (cifra stabilita de asociai care nscrie n contabilitate la pasiv, deoarece se va restitui
asociailor), ct si o semnificaie juridica (reprezinta limita gajului general al creditorilor
sociali). Astfel, n patrimoniul societaii trebuie sa existe bunuri de o valoare cel puin egala
cu cea a capitalului social. Aceste bunuri garanteaza creditorilor executarea obligaiilor de
catre societate, deoarece pot fi urmarite.
n cazul societaii pe aciuni si n comandita pe aciuni, plafonul minim legal al
capitalului social este de 90.000 lei, care va putea fi modificat de Guvern, n funcie de rata de
schimb, astfel nct sa reprezinte echivalentul n lei al sumei de 25.000 euro, iar n cazul
societaii cu raspundere limitata capitalul social nu va putea fi mai mic de 200 de lei.
Pentru a asigura valorificarea drepturilor creditorilor, capitalul social trebuie sa fie fix
pe toata durata existenei societaii, iar modificarea nu se va putea face dect daca se modifica
actul constitutiv; de asemenea, capitalul trebuie sa fie real - bunurile ce formeaza patrimoniul
societaii trebuie sa intre n mod efectiv n patrimoniul societaii ntr-o valoare cel puin egala
cu cea a capitalului social si intangibil deoarece nu se pot distribui dividende din capitalul
socia.
22
Capitalul social este divizibil n fraciuni egale ca valoare, denumite aciuni la

societaile pe aciuni si n comandita pe aciuni, pari sociale la societaile cu raspundere
limitata si pari de interes n cazul societaii n nume colectiv si al societaii n comandita
simpla.
2.4. Affectio societatis
Constituirea societailor comerciale are ca punct de plecare un element voliional
affectio societatis -, constnd n dorina de a se asocia si de a desfasura o activitate comuna,
asociaii urmarind realizarea aceluiasi interes: bunul mers al societaii n vederea maximizarii
profitului.
Pentru ca societatea comerciala sa existe, actul constitutiv al acesteia trebuie sa
prevada colaborarea n exercitarea activitaii comerciale, care este scopul societaii. Spre
deosebire de comercianii persoane fizice, la care affectio societatis lipseste, societaile
comerciale nu pot exista n lipsa acestui element voliional. Intenia de colaborare voluntara a
asociailor n cadrul societaii se bazeaza pe egalitatea juridica a acestora. Libertatea de
asociere este reglementata att la nivel constituional, ct si de legislaia comerciala, n special
n ceea ce priveste libertatea de alegere a formei viitoarei societai comerciale.
2.5. Realizarea si mparirea profitului
Noiunea de profit cuprinde orice cstig material rezultat al activitaii economice,
dar si evitarea unor pierderi (societaile de asigurare mutuala) ori bunurile si serviciile
procurate de o societate n condiii mai avantajoase dect acelea care s-ar obine individual.
Profitul se distribuie anual ntre asociai, sub forma de dividende, proporional cu
cota de participare la capitalul social varsat(art.67 alin.2). Asadar, dreptul la dividende
aparine n primul rnd asociailor. Au dreptul la dividende rezultnd din constituirea
dreptului de uzufruct cu privire la aciunile societaii pe aciuni si uzufructuarii. Nudul
proprietar va pastra nsa dreptul de a vota n adunarea generala extraordinara. De asemenea,
nu se vor putea distribui dividende dect din profituri determinate potrivit legii (art.67
alin.3).
Pentru a fi legal distribuite dividendele, profitul trebuie sa fie real, ceea ce nseamna ca
n activitatea comerciala a societaii trebuie sa nregistreze un excedent, un plus de valoare.
Astfel, potrivit art.73 alin. 1, administratorii sunt solidar raspunzatori faa de societate
pentru: (...) existena reala a dividendelor platite.
Anterior distribuirii dividendelor, este obligatorie rentregirea capitalului social sau
reducerea acestuia la nivelul minim legal, daca activitatea societaii a nregistrat pierderi ale
activului net (art.69).
Daca se ncalca prevederile legale referitoare la modul de distribuire a dividendelor si
societatea dovedeste ca asociaii au cunoscut nelegalitatea distribuirii, societatea are la
dispoziie aciunea n restituirea dividendelor, aciune care se prescrie n termen de 3 ani de la
data distribuirii, iar administratorii pot fi sancionai cu nchisoarea (art.272).
Din momentul n care adunarea generala a asociailor stabileste dividendele cuvenite
asociailor, dreptul de a participa la mparirea profitului devine un drept de creana al
asociatului faa de societate. Obligaia societaii de a plati asociailor dividendele devine
exigibila la termenul stabilit n adunarea generala sau de catre legile speciale, dar nu mai
trziu de 6 luni de la data aprobarii situaiei financiare anuale. Sanciunea nerespectarii
termenului legal de plata a dividendelor consta n plata de despagubiri calculate la nivelul
dobnzii legale, pentru prejudiciul cauzat prin ntrziere, daca prin actul constitutiv sau prin
hotarrea adunarii generale nu s-a stabilit o dobnda mai mare (art.67 alin.2). n obligaiile
comerciale, daunele moratorii, sub forma dobnzii, au menirea de a repara prejudiciul cauzat
prin simpla ntrziere n executarea obligaiei ce are ca obiect plata unei sume de bani. Prin
convenia parilor, nscrisa n actul constitutiv sau n acte adiionale ulterioare acestuia, se
poate deroga de la regula distribuirii dividendelor proporional cu cota de participare la
23
formarea capitalului social a fiecarui asociat. Este interzisa nsa stabilirea prin actul
constitutiv a unor clauze n baza carora s-ar rezerva n favoarea unuia dintre asociai
totalitatea profitului sau prin care unii dintre asociai ar fi scutii de obligaia de a suporta
pierderile din activitatea societaii, clauzele fiind considerate ca fiind leonine si lovite de
nulitate (art.1513 C. civ.). Nulitatea clauzelor asa-zis leonine nu afecteaza nsa valabilitatea
actului constitutiv, deoarece exista interesul protejarii terilor care au contractat cu societatea
si ale caror interese ar fi prejudiciate n cazul declararii nulitaii actului constitutiv al acesteia.
Suntem de acord cu opinia potrivit careia, n cazul n care clauza leonina a fost cauza
determinanta a ncheierii actului constitutiv, atunci acesta va fi nul.
Daca actul constitutiv nu prevede modul de distribuire a dividendelor, se considera ca
acestea vor fi distribuite n raport de cota de participare a fiecarui asociat la formarea
capitalului social.
Pot fi nsa incluse n contractul de societate unele avantaje rezervate fondatorilor, dar
care nu pot depasi 6% din profitul net si nu pot fi repartizate pe o perioada mai mare de 5 ani
de la constituirea societaii.
3. Formele n care se pot nfiina societai comerciale.
Potrivit art.2 din Legea nr.31/1990, societaile comerciale se vor constitui ntr-una din
urmatoarele forme: a) societate n nume colectiv; b) societate n comandita simpla; c)
societate pe aciuni; d) societate n comandita pe aciuni si e) societate cu raspundere
limitata.
Enumerarea din lege nu are un caracter exemplificativ, ci limitativ, deoarece nu este
permisa constituirea de societai comerciale dect ntr-una din aceste forme. Asociaii au nsa
libertatea de a alege forma viitoarei societai, cu excepia unor activitai comerciale a caror
importana impune reglementarea legala a formei de societate (de exemplu, n domeniul
asigurarilor se constituie numai societai pe aciuni sau societai cu raspundere limitata
Legea nr.32/2000, iar n domeniul bancar numai societai pe aciuni, conform Legii
nr.58/1998 si O.G. nr. 99/2006).
Societatea n nume colectiv are un caracter intuituu personae, deoarece se constituie
dintr-un numar relativ restrns de asociai, care se cunosc, iar asocierea se bazeaza pe deplina
ncredere dintre asociai si pe calitaile personale ale fiecaruia dintre ei. Conform art.85 alin.1
asociaii sunt obligai nelimitat si solidar pentru operaiunile ndeplinite n numele societaii
de persoanele care o reprezinta. Raspunderea asociailor are un caracter subsidiar si nu
nlatura raspunderea directa a societaii cu patrimoniul propriu. Capitalul social al societaii n
nume colectiv se divide n pari de interes.
Societatea n comandita simpla cunoaste doua categorii de asociai: asociaii
comanditari care raspund n limita aportului la capitalul social si asociaii comanditai care
raspund nelimitat si solidar. Obligaiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar daca
acesta nu este ndestulator, creditorii sociali se pot ndrepta mpotriva asociailor comanditai.
Societatea pe aciuni este forma tipica a societailor de capitaluri. Obligaiile sociale
sunt garantate cu patrimoniul societaii, acionarii raspunznd numai n limita aportului lor.
Capitalul social se divide n aciuni.
Societatea n comandita pe aciuni este forma de societate n care raspunderea pentru
obligaiile societaii revine n principal acesteia, iar n subsidiar asociailor comanditai, care
raspund nelimitat si solidar; asociaii comanditari raspund n limita aportului.
Societatea cu raspundere limitata are un caracter mixt, fiind att o societate de
capitaluri, ct si o societate de persoane, numarul asociailor, ca si transferul parilor sociale
fiind limitate. Obligaiile sociale sunt garantate cu patrimoniul propriu, asociaii raspunznd n
limita aportului lor. Capitalul social se divide n pari sociale.
Potrivit art. 1888 NCC: Dupa forma lor, societaile pot fi:
a) simple;
24
b) n participaie;
c) n nume colectiv;
d) n comandita simpla;
e) cu raspundere limitata;
f) pe aciuni;
g) n comandita pe aciuni;
h) cooperative;
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.
Sa ne reamintim:
Societaile comerciale pot fi nfiinate, potrivit Legii nr. 31/1990, ntr-una din
urmatoarele forme: societate cu raspundere limitata, societate pe aciuni, societate n nume
colectiv, societate n comandita pe aciuni si societate n comandita simpla. Actul constitutiv
al oricarei societai comerciale prezinta urmatoarele elemente eseniale: intenia asociailor de
a desfasura n comun o activitate comerciala (affectio societatis), aporturile asociailor,
realizarea si mparirea profitului.
4. Actul constitutiv al societaii comerciale. Condiii de fond si condiii de forma.
Intenia persoanelor fizice sau juridice de a constitui societai comerciale sau de a se
asocia n cadrul acestora pentru desfasurarea de activitai comerciale generatoare de profit se
materializeaza n contracte sau n acte juridice unilaterale (statutul societaii cu raspundere
limitata cu asociat unic). Contractul, ca act juridic bi- sau multilateral, exprima voina parilor
contractante de a da nastere, de a modifica sau de a stinge raporturi juridice. ncheierea
contractelor si coninutul acestora sunt guvernate de principiul libertaii de voina, care nu este
limitat dect de dispoziiile de ordine publica si de principiile moralei (bunele moravuri).
ncheierea unui contract cu ncalcarea oricarei norme juridice imperative, chiar daca acea
norma nu ar avea la prima vedere o legatura directa cu ordinea publica este sancionata cu
nulitatea absoluta88. Noiunea de ordine publica evolueaza n funcie de evoluia statului de
la noiuni de natura morala si politica la noiuni de ordin economic ordine publica
economica si, odata cu integrarea n Uniunea Europeana a Romniei, - noiuni de ordine
publica europeana. Contractele astfel ncheiate sunt obligatorii pentru pari ntocmai ca si
legea (pacta sunt servanda). Doctrina statueaza faptul ca voina asociailor, exprimata n
contractul de societate, este izvorul ntregii esaturi de raporturi juridice care se nasc nauntrul
si n jurul societaii comerciale. Legea nu vine dect sa confere acestei manifestari de voina
toate efectele juridice create de societatea comerciala.
Manifestarea de voina a unei singure persoane de a se angaja din punct de vedere
juridic este caracteristica actelor juridice unilaterale.
Potrivit art.5 din Legea nr.31/1990, societatea n nume colectiv si societatea n
comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar societatea pe aciuni, societatea
n comandita pe aciuni sau societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de
societate si statut. Cnd se constituie o societate cu raspundere limitata cu asociat unic, actul
de voina fiind al unei singure persoane, se va ncheia numai statutul.
Att contractul de societate, ct si statutul, pot fi ncheiate sub forma nscrisului unic
sau sub forma a doua nscrisuri separate. n ambele situaii aceste acte juridice vor purta
denumirea de act constitutiv.
Daca se ncheie acte distincte, statutul va cuprinde n mod obligatoriu datele de
identificare ale asociailor si clauze reglementnd organizarea, funcionarea si desfasurarea
activitaii societaii (art.5 alin.5).
Contractul de societate. Condiii de fond. Contractul de societate trebuie sa respecte
condiiile de validitate ale actelor juridice, si anume: capacitatea de a contracta,
consimamntul parilor, un obiect determinat si o cauza licita.
Potrivit art. 1179 NCC: Condiiile eseniale pentru validitatea unui contract sunt:
25
1. capacitatea de a contracta;
2. consimamntul parilor;
3. un obiect determinat si licit;
4. o cauza licita si morala.
n ceea ce priveste capacitatea de a contracta, potrivit art. 6 alin.2 din Legea
nr.31/1990, asa cum a fost modificat prin Ordonana de urgena a Guvernului nr. 82/2007, nu
pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile sau care au fost condamnate
pentru gestiune frauduloasa, abuz de ncredere, fals, uz de fals, nselaciune, delapidare,
marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, pentru infraciunile prevazute de Legea nr.
656/2002 pentru prevenirea si sancionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor
masuri de prevenire si combaterea a finanarii actelor de terorism, cu modificarile si
completarile ulterioare, precum si pentru alte infraciuni prevazute de Legea nr.31/1990 sau
de Legea nr.85/2014, asa cum au fost modificate si completate. Fondatorii sunt acele persoane
care au avut un rol determinant n constituirea societaii, precum si cele care semneaza actul
constitutiv. Fiind vorba despre acte de dispoziie datorita necesitaii de a efectua aportul la
capitalul social al societaii, semnatarii actului constitutiv trebuie sa aiba capacitate de
exerciiu deplina sau, n cazul minorilor, sa fie reprezentai legal cu acordul prealabil si
special al autoritaii tutelare. De asemenea, persoanele puse sub curatela pot avea calitatea de
asociai la o societate comerciala, deoarece aceasta nu implica pentru aceasta categorie de
persoane dobndirea de catre ele nsele a calitaii de comerciant.
Potrivit art. 56 lit. b) din Legea nr.31/1990, nulitatea unei societai nmatriculate n
registrul comerului poate fi declarata de tribunal cnd toi fondatorii au fost, potrivit legii,
incapabili la data constituirii societaii. Daca incapacitatea unui asociat a intervenit pe
parcursul desfasurarii activitaii societaii, acesta poate fi exclus din societatea n nume
colectiv, n comandita simpla sau cu raspundere limitata (art.222 alin.1 lit. b) din lege).
Persoanele care, desi au capacitate deplina de exerciiu, au fost condamnate prin
hotarre judecatoreasca definitiva pentru savrsirea infraciunilor menionate n art.6 alin.2
din Legea nr.31/1990, sunt decazute din dreptul de a se asocia si de a constitui societai
comerciale.
O alta condiie de fond a contractului de societate o reprezinta consimamntul
parilor. Aceasta condiie este o aplicaie a principiului libertaii contractuale n materia
societailor comerciale si reprezinta manifestarea inteniei de a se angaja prin contract si de a
conlucra n vederea desfasurarii unei activitai comerciale comune. Semnarea contractului de
societate ca forma de exprimare a consimamntului este, de fapt, exteriorizarea elementului
affectio societatis.
Parile contractante (fondatorii), fie persoane fizice, fie persoane juridice, trebuie sa
exprime un consimamnt valabil, neafectat de vicii de consimamnt (eroare, dol sau
violena).
n temeiul art. 1180 NCC: Poate contracta orice persoana care nu este declarata
incapabila de lege si nici oprita sa ncheie anumite contracte, iar potrivit art. 1882 alin.1
NCC: Poate fi asociat orice persoana fizica sau persoana juridica, afara de cazul n care prin
lege se dispune altfel. Un so nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune dect
cu consimamntul celuilalt so, dispoziiile art. 349 aplicndu-se n mod corespunzator.
Potrivit art. 1206 NCC: (1) Consimamntul este viciat cnd este dat din eroare,
surprins prin dol sau smuls prin violena. (2) De asemenea, consimamntul este viciat n caz
de leziune.
Potrivit art. 1207 NCC: (1) Partea care, la momentul ncheierii contractului, se afla
ntr-o eroare eseniala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz,
trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esenial pentru ncheierea
contractului. (2) Eroarea este eseniala: 1. cnd poarta asupra naturii sau obiectului
26
contractului; 2. cnd poarta asupra identitaii obiectului prestaiei sau asupra unei calitai a
acestuia ori asupra unei alte mprejurari considerate eseniale de catre pari n absena careia
contractul nu s-ar fi ncheiat; 3. cnd poarta asupra identitaii persoanei sau asupra unei
calitai a acesteia n absena careia contractul nu s-ar fi ncheiat. (3) Eroarea de drept este
eseniala atunci cnd priveste o norma juridica determinanta, potrivit voinei parilor, pentru
ncheierea contractului. (4) Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este
eseniala, cu excepia cazului n care prin voina parilor asemenea motive au fost considerate
hotartoare.
Asadar, nulitatea contractului pentru eroare asupra identitaii persoanei asociailor este
cauza de nulitate numai la societaile de persoane (societatea n nume colectiv si societatea n
comandita simpla), nu si la societaile de capitaluri sau la societatea cu raspundere limitata.
Dolul determina anularea contractului numai daca provine de la cealalta parte din
contract si daca, fara aceste mijloace viclene sau masinaii, partea din contract la care ne
referim nu ar fi contractat. n materia societailor comerciale, n cazul n care sunt mai mult de
doi asociai, manoperele dolosive trebuie sa provina de la toi ceilali asociaii persoanei care
reclama dolul pentru ca sa determine nulitatea societaii si sa fie grav. n caz contrar, asociatul
are la dispoziie o aciune n despagubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat de autorul
dolului. Potrivit art. 1214 NCC: (1) Consimamntul este viciat prin dol atunci cnd partea sa aflat ntr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte pari ori cnd aceasta
din urma a omis, n mod fraudulos, sa l informeze pe contractant asupra unor mprejurari pe
care se cuvenea sa i le dezvaluie. (2) Partea al carei consimamnt a fost viciat prin dol poate
cere anularea contractului, chiar daca eroarea n care s-a aflat nu a fost eseniala. (3)
Contractul este anulabil si atunci cnd dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori
gerantul afacerilor celeilalte pari. (4) Dolul nu se presupune.
Violena, desi nu a fost ntlnita n practica, se poate manifesta sub doua forme:
violena fizica (vis ) sau violena psihica (metum) si poate fi ndreptata asupra persoanei
asociatului sau asupra membrilor familiei acestuia (so/soie, descendeni sau ascendeni.
Potrivit art. 1216 NCC: (1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub
imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un ter. (2) Exista
violena cnd temerea insuflata este de asa natura nct partea ameninata putea sa creada,
dupa mprejurari, ca, n lipsa consimamntului sau, viaa, persoana, onoarea sau bunurile sale
ar fi expuse unui pericol grav si iminent. (3) Violena poate atrage anularea contractului si
atunci cnd este ndreptata mpotriva unei persoane apropiate, precum soul, soia, ascendenii
ori descendenii parii al carei consimamnt a fost viciat. (4) n toate cazurile, existena
violenei se apreciaza innd seama de vrsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui
asupra caruia s-a exercitat violena, precum si de orice alta mprejurare ce a putut influena
starea acestuia la momentul ncheierii contractului.
Contractul ncheiat n condiiile existenei viciilor de consimamnt nu este nul de
drept, ci da loc numai aciunii de nulitate
Obiectul contractului de societate este reprezentat, pe de o parte, de catre prestaia la
care parile se obliga, iar de cealalta parte, strict n materia societailor comerciale, de catre
activitatea desfasurata de catre societate, si anume faptele de comer pe care asociaii le-au
stabilit ca obiect de activitate.
Potrivit art. 1225 NCC: (1) Obiectul contractului l reprezinta operaiunea juridica,
precum vnzarea, locaiunea, mprumutul si altele asemenea, convenita de pari, astfel cum
aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligaiilor contractuale. (2) Obiectul contractului
trebuie sa fie determinat si licit, sub sanciunea nulitaii absolute. (3) Obiectul este ilicit atunci
cnd este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.
Obiectul de activitate trebuie stabilit n stricta concordana cu Nomenclatorul de
clasificare a activitailor din economia naionala CAEN, aprobat prin H.G. nr.656/199799,
27
revizuit n anul 2002. Asociaii sunt liberi sa stabileasca obiectul de activitate al societaii, dar
acesta trebuie sa ntruneasca urmatoarele condiii cumulative : sa fie determinat, sa fie licit si
sa fie moral.
Poate fi vorba despre un obiect de activitate principal si obiecte secundare de
activitate. Potrivit H.G. nr.1323/1990, nu pot face obiectul de activitate al unei societai
comerciale:
- activitaile care, potrivit legii penale, constituie infraciuni sau sunt contrare altor dispoziii
legale imperative;
- activitaile care constituie, n condiiile stabilite de lege, monopol de stat;
- fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice n alt scop dect ca medicament;
- remedii secrete (vrajitorie, ghicitorie);
- imprimarea harilor cu caracter militar.
De asemenea, nu pot constitui obiect de activitate al societailor comerciale activitaile
care constituie monopol de stat, conform Legii nr. 31/1996101: fabricare si comercializarea
armamentului, muniiilor si explozibililor; producerea si comercializarea stupefiantelor si a
medicamentelor care conin stupefiante; extracia, producerea si prelucrarea n scopuri
industriale a metalelor preioase si a pietrelor preioase; producerea si importul de marci
postale si timbre fiscale; fabricarea, importul si comercializarea alcoolului si a bauturilor
spirtoase; fabricarea si importul n vederea comercializarii a produselor din tutun si a hrtiei
pentru igarete; organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe si disimulate;
organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive. Pentru desfasurarea de activitai
comerciale n aceste domenii se elibereaza licene, contra unor tarife prestabilite.
Cauza contractului reprezinta scopul ncheierii acestuia, ceea ce, n materia
societailor comerciale, nseamna dorina de a obine profit si de a-l mpari cu ceilali
asociai. Cauza trebuie sa fie licita si morala, respectnd legea si bunele moravuri. Lipsa
cauzei echivaleaza cu lipsa obligaiei, aceasta neavnd nici un efect. Tocmai de aceea
existena cauzei se prezuma. Potrivit art. 1235-1236 NCC: Art. 1.235. - Cauza este motivul
care determina fiecare parte sa ncheie contractul.
Art. 1.236. - (1) Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala.
(2) Cauza este ilicita cnd este contrara legii si ordinii publice.
(3) Cauza este imorala cnd este contrara bunelor moravuri.
Sanciunea nerespectarii condiiilor de fond ale actului juridic este nulitatea
contractului de societate. n cazul incapacitaii, sanciunea nulitaii va afecta ntregul contract
daca toi fondatorii au fost incapabili la momentul constituirii societaii (art.56 lit. b din Legea
nr.31/1990). Daca viciile de consimamnt si lipsa capacitaii se gasesc numai n persoana
unuia sau a unora dintre asociai, exista posibilitatea salvarii contractului de societate prin
utilizarea aciunii n daune de catre asociatul prejudiciat.
Condiiile de forma ale contractului de societate
Regula generala, potrivit art.5 alin. 6 din Legea nr.31/1990, este ca actul constitutiv al
societaii comerciale se ncheie sub forma nscrisului sub semnatura privata, care se semneaza
de catre toi asociaii sau numai de catre fondatori, n cazul societaii pe aciuni constituita
prin subscripie publica. Numai n mod excepional, ntr-unul din urmatoarele cazuri,
contractul trebuie sa aiba forma autentica:
a) cnd printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se afla un imobil;
b) cnd se constituie o societate n nume colectiv sau n comandita simpla;
c) cnd societatea pe aciuni se constituie prin subscripie publica.
Forma nscrisului sub semnatura privata este ceruta ad probationem, iar forma
autentica este ceruta de lege sub sanciunea nulitaii (ad nulitatem) n conformitate cu
prevederile art.56 lit. a din lege.
28
Potrivit art. 1884 alin. 2 NCC: Sub sanciunea nulitaii absolute, contractul prin care
se nfiineaza o societate cu personalitate juridica trebuie ncheiat n forma scrisa si trebuie sa
prevada asociaii, aporturile, forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societaii.
Actul constitutiv al societailor comerciale trebuie sa cuprinda anumite clauze
contractuale obligatorii n funcie de tipul de societate. Astfel, art. 7 din Legea societailor
comerciale prevede clauzele obligatorii ale actului constitutiv n cazul societaii n nume
colectiv, n comandita simpla sau cu raspundere limitata, n timp ce art. 8 reglementeaza astfel
de clauze n privina societaii pe aciuni si n comandita pe aciuni.
Clauzele contractuale obligatorii comune pentru toate formele de societate sunt
urmatoarele:
- clauze privind identificarea asociailor, persoane fizice (nume si prenume, codul numeric
personal, locul si data nasterii, domiciliul, cetaenia) sau persoane juridice (denumirea, sediul
si naionalitatea, codul unic de nregistrare); la societaile n comandita simpla si pe aciuni
trebuie menionai si asociaii comanditai;
- clauze privind identificarea societaii comerciale nou-nfiinate : forma, denumirea (firma
societaii si, eventual, emblema) si sediul social;
- clauze determinate de specificul societaii (obiectul de activitate principal si cel secundar,
capitalul social - inclusiv valoarea, numarul si modul de repartizare a parilor sociale sau a
aciunilor, partea fiecarui asociat la beneficii si la pierderi cu interzicerea clauzelor leonine,
precum si aporturile n natura si modul de evaluare a acestora, durata de funcionare a
societaii);
- clauze privind conducerea, administrarea si controlul gestiunii societaii (luarea hotarrilor
n adunarea generala, modul de lucru al administratorilor, organizarea acestora conform unui
anumit sistem de administrare, puterile conferite acestora, persoana cenzorului sau a primului
auditor financiar);
- clauze privind sediile secundare ale societaii (sucursale, agenii, reprezentane sau alte
asemenea unitai fara personalitate juridica) atunci cnd se nfiineaza odata cu societatea sau
condiiile pentru nfiinarea lor ulterioara;
- clauze privind avantajele rezervate fondatorilor;
- clauze privind dizolvarea si lichidarea societaii;
- clauze privind modul de soluionare a litigiilor104.
Conform Legii nr.31/1990, art.5 alin.1, n cazul societaii pe aciuni, al societaii n
comandita pe aciuni si al societaii cu raspundere limitata este necesar, ca pe lnga contract,
sa existe si statutul societaii. Daca nu se ncheie un nscris unic sub forma actului
constitutiv, atunci statutul va cuprinde datele de identificare ale asociailor si clauze care sa
reglementeze organizarea, funcionarea si desfasurarea activitaii societaii (art. 5 alin.5).
Daca asociaii decid sa redacteze si acest al doilea nscris, statutul are menirea de a dezvolta
cuprinsul contractului de societate, reglementnd ceea ce este specific societaii n cauza.
Fiind un act juridic distinct de contract, o noua convenie sau un act juridic unilateral, statutul
trebuie sa ndeplineasca toate condiiile de validitate ale actului juridic, precum si condiiile
de forma prevazute de Legea societailor (forma nscrisului sub semnatura privata sau actul
autentic, dupa caz). Clauzele cuprinse n contractul de societate si n statutul acesteia trebuie
sa fie n deplina concordana pentru ca o societate sa poata fi nregistrata la Registrul
Comerului.
5. nmatricularea (nregistrarea) societailor comerciale
nfiinarea societailor comerciale parcurge, asa cum s-a observat n doctrina dreptului
comercial, trei etape:
- etapa consensuala, n care viitorii asociai sau fondatorii redacteaza actul constitutiv potrivit
voinei lor comune si n concordana cu dispoziiile imperative ale legii;
29
- etapa judiciara, cnd judecatorul delegat verifica ndeplinirea condiiilor legale de catre
viitoarea societate si admite nregistrarea acesteia prin ncheiere;
- etapa de publicitate, n care ncheierea judecatorului delegat si actul constitutiv se publica n
Monitorul Oficial si, ulterior, societatea se nregistreaza si la organele fiscale.
Regula n materia actelor constitutive o reprezinta nscrisul sub semnatura privata, care
este redactat de catre asociai si poarta semnatura acestora, iar n cazul subscripiei publice, se
semneaza de catre fondatori. Actul constitutiv ncheiat sub forma nscrisului sub semnatura
privata dobndeste data certa si prin depunerea la registrul comerului (art. 5 alin.7). n
situaiile n care legea impune forma autentica se va proceda la autentificarea nscrisului n
condiiile Legii privind notarii publici si activitatea notariala (Legea nr.36/1995), asociaii
desemnnd persoana mputernicita sa reprezinte societatea.
n vederea darii de data certa sau pentru autentificarea actului constitutiv, asociaii
trebuie sa prezinte dovada eliberata de registrul comerului cu privire la disponibilitatea firmei
si, eventual, a emblemei, precum si declaraia pe proprie raspundere privind deinerea calitaii
de asociat unic ntr-o singura societate cu raspundere limitata, potrivit art.17 alin.1 din lege.
Referentul de la registrul comerului, precum si notarul public vor refuza darea de data certa
sau autentificarea actelor constitutive care nu ndeplinesc aceste condiii cerute imperativ de
lege (art.17 alin.3).
Din momentul ntocmirii actului constitutiv n forma ceruta de lege, societatea
comerciala dobndeste o capacitate de folosina restrnsa limitata la drepturile si obligaiile
legate de nfiinarea valabila a societaii ( denumita n doctrina mica personalitate juridica).
n termen de 15 zile de la ntocmirea actului constitutiv, reprezentanii societaii au
obligaia de a cere nmatricularea societaii la registrul comerului n a carui raza teritoriala si
va avea sediul societatea (art.36 alin.1).
Cererea trebuie nsoita de urmatoarele acte:
- actul constitutiv al societaii;
- dovada efectuarii varsamintelor n condiiile actului constitutiv;
- dovada sediului declarat si a disponibilitaii firmei;
- n cazul aporturilor n natura subscrise si varsate la constituire, actele privind proprietatea,
iar n cazul n care figureaza si imobile, certificatul constatator al sarcinilor de care sunt
grevate;
- actele constatatoare ale operaiunilor ncheiate n contul societaii si aprobate de asociai;
- declaraia pe propria raspundere a fondatorilor, a primilor administratori, respectiv a
primilor membri ai directoratului si ai consiliului de supraveghere, si, daca este cazul, a
cenzorilor, ca ndeplinesc condiiile prevazute de prezenta lege;
- alte acte sau avize prevazute de legi speciale n vederea constituirii.
Controlul legalitaii cererii de nmatriculare se realizeaza de catre judecatorul delegat, numit dintre judecatorii tribunalului de catre presedintele acestei instane.
n momentul depunerii cererii de nmatriculare, la registrul comerului se va depune si
cererea de nregistrare fiscala ce va fi soluionata de catre Ministerul Finanelor Publice,
acordarea codului unic de nregistrare fiind condiionata de autorizarea nregistrarii societaii
de catre judecatorul delegat (art. 10, Legea nr. 359/2004). n vederea atribuirii codului unic de
nregistrare de catre ministerul Finanelor Publice, oficiile registrului comerului de pe lnga
tribunale transmit direct sau prin intermediul Oficiului Naional al Registrului Comerului, pe
cale electronica, Ministerului Finanelor Publice, datele referitoare la nregistrarile efectuate
n registrul comerului si cele coninute n cererea de nregistrare fiscala, care pe baza datelor
transmise atribuie, n termen de 8 ore, codul unic de nregistrare (art.11 din Legea
nr.359/2004).
Pentru admiterea cererii de nregistrare, judecatorul delegat va putea dispune, prin
ncheiere motivata, administrarea unor dovezi suplimentare, precum si efectuarea unei
30
expertize, pe cheltuiala parilor (art.37 alin.3). n cazul societailor pe aciuni, aporturile n

natura, avantajele rezervate fondatorilor, precum si operaiunile ncheiate de catre acestia n
contul societaii vor putea fi expertizate de catre experi numii de catre judecatorul-delegat.
Raportul ntocmit de experi, depus la registrul comerului prin grija fondatorilor, va fi
publicat n Monitorul Oficial. Legea prevede ca nu pot fi numii experi dintre persoanele care
sunt rude sau afini pna la gradul IV ori soii celor ce au efectuat aporturi n natura, ntre
persoanele salariate ori remunerate de catre fondatori sau de cei ce au constituit aporturi n
natura, precum si orice persoana careia i lipseste independena datorita unor relaii de afaceri,
de munca sau de familie.
Oficiul Registrului comerului va refuza nmatricularea unei societai comerciale
atunci cnd cererea de nmatriculare nu cuprinde toate meniunile prevazute de Legea nr.
26/1990 (art.13-18 si art.23) si de Legea nr.31/1990 (art.7 si 8), cnd firma sau emblema nu se
conformeaza dispoziiilor imperative ale art. 28-34 din Legea nr.26/1990, obiectul de
activitate este contrar prevederilor H.G. nr.1323/1990, este ilicit sau imoral. De asemenea, n
conformitate cu prevederile art.39 din Legea nr.26/1990, Registrul comerului va refuza
nscrierea unei firme care, neintroducnd elemente deosebite n raport cu firme deja
nregistrate, poate produce confuzie cu acestea. n practica si n literatura de specialitate s-a
dat o aplicare extinsa acestui text, considerndu-se ca el poate per a fortiori sa justifice
refuzul de nregistrare a firmei, daca se constata ca au fost ncalcate condiiile prescrise de
Legea nr. 26/1990. Daca judecatorul delegat constata ca sunt ndeplinite cerinele legale
privind constituirea societailor comerciale, va autoriza nfiinarea societaii si va dispune,
prin ncheiere, nmatricularea acesteia n registrul comerului, n conformitate cu Legea
nr.26/1990.
ncheierea de nmatriculare cuprinde meniunile prevazute de lege n art.7 si art.8 cu
privire la clauzele obligatorii ale actului constitutiv , este executorie de drept si poate fi
atacata cu apel, n condiiile art.60 si urm. din Legea nr.31/1990. Apelul poate fi exercitat n
termen de 15 zile de la pronunare de catre pari si n 15 zile de la publicarea ncheierii n
Monitorul Oficial de catre alte persoane interesate (art.60 alin.2). Apelul se depune si se
menioneaza n Registrul comerului unde a fost facuta nregistrarea, urmnd ca, n 3 zile de la
depunere, Oficiul Registrului comerului sa l nainteze Curii de Apel n a carei raza
teritoriala se afla sediul societaii. Recursul se motiveaza cu cel puin 2 zile nainte de
termenul de judecata, iar motivele se depun la instana competenta. Sanciunea nedepunerii
apelului mpotriva ncheierii judecatorului delegat la sediul registrului comerului este
nulitatea.
n cazul admiterii apelului, decizia instanei va fi menionata n registrul comerului,
facndu-se aplicarea prevederilor art.48-49 si ale art.56-59 din Legea nr.31/1990.
nmatricularea societaii se va efectua n 24 de ore de la pronunarea de catre
judecatorul delegat a ncheierii prin care se autorizeaza nmatricularea societaii. De la data
nmatricularii, societatea comerciala dobndeste personalitate juridica (art.41). Certificatul de
nregistrare, coninnd codul unic de nregistrare, constituie dovada ca societatea comerciala a
fost nmatriculata n registrul comerului si a fost nregistrata n evidenele organului fiscal,
precum si dovada calitaii de comerciant a persoanei juridice.
n scopul asigurarii publicitaii constituirii societaii n mod eficient pentru o categorie
larga de public, legea prevede obligativitatea publicarii n Monitorul Oficial, Partea a IV- a, a
ncheierii judecatorului delegat, n extras, pe cheltuiala societaii. La cererea societaii si pe
cheltuiala acesteia, ncheierea judecatorului delegat privind autorizarea nmatricularii va
putea fi publicata n ntregime. Sanciunea nendeplinirii cerinelor legale de publicitate prin
Monitorul Oficial este inopozabilitatea faa de teri a nregistrarii societaii. Din momentul
nregistrarii societaii si al eliberarii certificatului de nmatriculare ce cuprinde codul unic de
nregistrare, se va realiza si nregistrarea societaii la organele fiscale.
31
Daca mai nainte de nmatricularea societaii, fondatorii sau reprezentanii acesteia au

ncheiat n contul viitoarei societai anumite acte juridice se pune problema naturii juridice si
a efectelor actelor ncheiate n asemenea condiii. Potrivit dispoziiilor art. 35 alin.2 lit.e din
Legea nr.31/1990, la cererea de nmatriculare trebuie anexate si actele constatatoare ale
operaiunilor ncheiate n contul societaii si aprobate de asociai. Aceasta aprobare din
partea asociailor se poate efectua fie prin actul constitutiv, fie printr-un alt act subsecvent.
Fondatorii si reprezentanii persoanei juridice nu vor fi exonerai de raspundere pentru
aceste acte dect n situaia n care societatea le-a preluat asupra sa: fondatorii, reprezentanii
si alte persoane, care au lucrat n numele unei societai n curs de constituire, raspund solidar
si nelimitat faa de teri pentru actele juridice ncheiate cu acestia n contul societaii, n afara
de cazul n care societatea, dupa ce a dobndit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa.
Actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societaii nca de la data ncheierii lor
(art.53 alin.1). Desi reprezentanii societaii ncheie actele juridice n nume propriu,
operaiunea facndu-se n contul societaii, aceste acte vor fi considerate chiar din momentul
ncheierii ca fiind ale societaii.
6. Cazuri de nerespectare a dispoziiilor Legii nr. 31/1990 privind nfiinarea
societailor comerciale. Nerespectarea termenului pentru depunerea cererii de
nmatriculare la Registrul Comerului. n conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 din
Legea nr.31/1990, n termen de 15 zile de la data ncheierii actului constitutiv n forma
prevazuta de lege pentru fiecare tip de societate, fondatorii, primii administratori sau primii
membri ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere ori un mputernicit ar acestora au
obligaia de a depune cererea de nmatriculare la registrul comerului n a carui raza teritoriala
si va avea sediul societatea. Daca reprezentantul societaii sau fondatorii acesteia nu au depus
cererea n termenul legal, oricare dintre asociai poate adresa o notificare sau poate formula o
scrisoare recomandata prin care i pune n ntrziere. Daca persoana desemnata pentru
nfiinarea societaii nu se conformeaza notificarii n termen de 8 zile de la primirea acesteia,
oricare asociat poate cere Oficiului Registrului comerului efectuarea nmatricularii.
Societatea va fi astfel nfiinata n mod valabil, dobndind personalitate juridica, cu toate
consecinele care decurg din aceasta calitate. Daca cei mputernicii sa nfiineze societatea nu
s-au conformat notificarii sau asociaii au ramas n pasivitate si au trecut 3 luni de la data
autentificarii actului constitutiv, asociaii vor fi eliberai de obligaiile ce decurg din
subscripiile lor (art. 47 alin.2).
Desi legea foloseste termenul de autentificare atunci cnd se calculeaza cele 3 luni
n care asociaii mai pot aciona n vederea nfiinarii legale a societaii, consideram, pentru
identitate de raiune, ca prevederea legala se aplica si societailor comerciale nfiinate prin
nscris sub semnatura privata. Daca asociaii nu staruie n nfiinarea valabila a societaii, pe
cale de consecina putem considera ca nu mai exista un element esenial al actului constitutiv,
si anume affectio societatis.
n caz de nendeplinire a obligaiei de a depune cererea de nmatriculare si
documentele aferente n termenul legal de 15 zile de la ntocmirea actului constitutiv,
raspunderea fondatorilor, a primilor administratori ori a primilor membri ai directoratului si ai
consiliului de supraveghere, dupa caz, pentru orice prejudiciu cauzat va fi o raspundere
solidara si nelimitata (art.49)..
Termenul de 15 zile pentru depunerea cererii de nmatriculare este prevazut si n
Legea nr.26/1990, art. 17, care arata ca acest termen se calculeaza pentru societaile
comerciale de la data actului constitutiv, iar pentru regiile autonome, companiile naionale,
societaile naionale si organizaiile cooperatiste, de la data actului de nfiinare.
Neregularitai constatate anterior efectuarii inmatricularii.
Exista posibilitatea ca actul constitutiv, desi depus la Registrul comerului n termenul
legal, sa nu cuprinda clauzele obligatorii prevazute de lege sau coninutul sau sa nu respecte
32
dispoziiile imperative ale legii. Potrivit art. 46 din Legea societailor comerciale, judecatorul
delegat, din oficiu sau la cererea unor persoane care au formulat cereri de intervenie, va
respinge cererea de nmatriculare daca nu sunt respectate cerinele legale de constituire a
societaii. Legea permite totusi efectuarea nregistrarii, daca neregularitaile constatate pot fi
nlaturate de catre asociai n faa judecatorului ( ex.: completarea actelor aferente cererii de
nregistrare, unele modificari ce pot fi aduse actului constitutiv sub forma nscrisului sub
semnatura privata prin acordul asociailor, depunerea specimenelor de semnatura de catre
administratori). Regularizarile efectuate vor fi consemnate de catre judecatorul delegat prin
ncheierea de autorizare a nmatricularii. Daca asociaii nu nlatura aceste neregularitai,
judecatorul delegat va respinge prin ncheiere motivata cererea de nmatriculare. ncheierea
de respingere poate fi atacata cu recurs n condiiile art. 60.
Fondatorii, reprezentanii societaii, precum si primii membri ai organelor de
conducere, administrare si control ale societaii raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul
cauzat datorita neregularitailor constatate anterior nmatricularii (art. 49).
Incalcari ale dispoziiilor legale constatate dupa efectuarea nregistrarii. n cazul
unor neregularitai constatate dupa nmatricularea societaii n Registrul Comerului, legea
permite nlaturarea acestor neregularitai printr-o aciune n justiie, aciunea n regularizare.
Daca este vorba nsa despre ncalcari grave ale legii n constituirea societailor comerciale,
datorita repercusiunilor pe care o societate astfel nfiinata le-ar putea avea asupra certitudinii
raporturilor comerciale, Legea nr.31/1990 reglementeaza si posibilitatea intentarii aciunii n
anulare.
Aciunea n regularizare se poate introduce daca, n cazul constatarii unor
neregularitai dupa nmatricularea societaii, au trecut 8 zile si asociaii nu le-au nlaturat. n
aceasta situaie, orice persoana interesata (asociaii societaii, creditorii acesteia ori salariaii)
poate cere tribunalului nlaturarea acestor neregularitai, sub sanciunea plaii de daune
cominatorii (art.48 alin.1 si 2).
Potrivit art. 1886 alin. 1 NCC: Asociaii fondatori si primii administratori numii prin
contract raspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei condiii de forma a
contractului de societate sau a unei formalitai necesare pentru constituirea societaii ori, daca
este cazul, pentru dobndirea personalitaii juridice de catre aceasta.
Potrivit art. 1934 NCC: (1) n cazul anulabilitaii societaii pentru vicierea
consimamntului sau incapacitatea unui asociat si atunci cnd regularizarea este posibila,
orice persoana interesata poate sa puna n ntrziere pe acela care este ndreptait sa invoce
nulitatea, fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita aciunea n anulare n termen
de 6 luni de cnd a fost pus n ntrziere, sub sanciunea decaderii. Despre punerea n
ntrziere va fi nstiinata si societatea. (2) Societatea sau orice asociat poate, n termenul
prevazut la alin. (1), sa propuna instanei nvestite cu aciunea n anulare orice masuri de
acoperire a nulitaii, n special prin rascumpararea drepturilor sociale care aparin
reclamantului. n acest caz, instana poate fie sa pronune nulitatea, fie sa declare obligatorii
masurile propuse, daca acestea din urma
Deoarece legea nu cuprinde dispoziii speciale, rezulta ca aciunea n regularizare
poate fi folosita pentru nlaturarea oricarui tip de neregularitate. Dreptul la aciunea n
regularizare se prescrie prin trecerea unui an de la data nmatricularii societaii a carei
regularizare se cere (art.48 alin.3). Si n acest caz, fondatorii, reprezentanii societaii si primii
membri ai organelor de conducere, administrare si control ale societaii raspund nelimitat si
solidar, n condiiile prevazute de art. 49, deoarece aveau obligaia de a nlatura
neregularitaile n termen de 8 zile de la constatarea acestora.
Aciunea n anularea societaii poate fi intentata pentru neregularitai care, de regula,
se refera la ncalcarea dispoziiilor imperative ale legii referitoare fie la forma actului
constitutiv, fie la condiiile de validitate ale actului juridic. Si n aceasta situaie, n scopul
33
protejarii intereselor terilor si al salvarii actului juridic, nulitatea deroga de la regulile

generale.
Cazurile n care se poate cere nulitatea unei societai deja nmatriculate sunt, conform
art. 56, urmatoarele:
a) lipseste actul constitutiv sau nu a fost ncheiat n forma autentica n situaiile prevazute de
art. 5 alin.6;
b) toi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societaii;
c) obiectul de activitate al societaii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseste ncheierea judecatorului delegat de nmatriculare a societaii;
e) lipseste autorizarea legala administrativa de constituire a societaii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societaii, obiectul sau de activitate, aporturile
asociailor sau capitalul social subscris;
g) s-au ncalcat dispoziiile legale privind capitalul social minim, subscris si varsat;
h) nu s-a respectat numarul minim de asociai prevazut de lege.
Avnd n vedere faptul ca prin reglementarea cazurilor n care se poate introduce
aciunea n anulare, putem considera ca se protejeaza un interes general, titular al dreptului la
aciune este orice persoana interesata. Instana competenta este tribunalul n a carui raza
teritoriala si are sediul societatea.
Deoarece legea nu reglementeaza un termen de prescripie pentru aciunea n anulare,
precum si datorita interesului general ocrotit, aciunea n anulare este imprescriptibila.
Potrivit art. 58 din lege, pe data la care hotarrea judecatoreasca de declarare a nulitaii
a devenit irevocabila, societatea si nceteaza existena si intra n lichidare. Nulitatea produce
efecte numai pentru viitor, deoarece declararea nulitaii nu aduce atingere actelor ncheiate n
numele sau, iar nulitatea nu poate fi opusa terilor de buna-credina. Desi s-a intentat o
aciune n anulare, asociaii mai pot salva societatea daca, pna la punerea concluziilor pe
fond la tribunal, nlatura cauza de nulitate (art. 57).
Potrivit art. 1932 alin. 1 NCC: Nulitatea societaii poate rezulta exclusiv din
ncalcarea dispoziiilor imperative ale prezentului capitol, stipulate sub sanciunea nulitaii,
sau din nesocotirea condiiilor generale de validitate a contractelor, daca legea speciala nu
prevede altfel.
Potrivit art. 1933 alin. 3 NCC: Dreptul la aciune, cu excepia nulitaii pentru obiectul
ilicit al societaii, se prescrie n termen de 3 ani de la data ncheierii contractului.
Potrivit art. 1935 alin. 1 NCC: Societatea nceteaza de la data ramnerii definitive a
hotarrii prin care a fost constatata sau, dupa caz, declarata nulitatea si intra n lichidarea
patrimoniului social.
Potrivit art. 1935 alin. 3 NCC: Nici societatea si nici asociaii nu se pot prevala de
nulitate faa de terii de bunacredin a.
Potrivit art. 1933 alin. 1 si 2 NCC: (1) Nulitatea se acopera si nu va fi constatata sau
declarata n cazul n care cauza nulitaii a fost nlaturata nainte de a se pune concluzii n fond
n faa instanei de judecata. (2) Instana, sesizata cu o cerere n constatarea sau declararea
nulitaii, este obligata sa puna n discuia parilor posibilitatea de remediere a cauzelor de
nulitate care afecteaza contractul de societate si sa fixeze un termen util pentru acoperirea
nulitaii, chiar daca parile se mpotrivesc.
O particularitate a hotarrii de declarare a nulitaii este si aceea ca prin aceasta
hotarre vor fi numii si lichidatorii societaii comerciale, deoarece, prin ramnerea
irevocabila a hotarrii, societatea intra n lichidare. Practic, declararea nulitaii societaii
produce aceleasi efecte ca si dizolvarea. Tribunalul, dupa pronunarea hotarrii de declarare a
nulitaii, are obligaia de a o comunica Oficiului Registrului comerului, care, dupa
menionare, o va publica n extras n Monitorul Oficial. Daca n urma neregularitailor
constatate dupa nmatriculare s-au produs prejudicii unor tere persoane, desi legea nu
34
reglementeaza n mod expres acest lucru, prin interpretarea teleologica a dispoziiilor art.49
putem deduce ca acestea se vor aplica si n situaia de faa. n plus, daca pentru acoperirea
prejudiciului cauzat de unele neregularitai mai puin importante art. 49 reglementeaza
raspunderea nelimitata si solidara a fondatorilor, reprezentanilor societaii si a primilor
membri ai organelor de conducere, administrare si control, a fortiori trebuie sa consideram ca
aceasta raspundere agravata este cu att mai necesara n situaia declararii nulitaii societaii
comerciale.
Obligaiile sociale asumate pna n momentul declararii nulitaii societaii sunt
garantate cu patrimoniul social, asociaii raspunznd n funcie de tipul de societate din care
fac parte (art. 3).
Sa ne reamintim:
Cererea de nregistrare a societaii comerciale la registrul comerului se depune, sub
sanciunea amenzii, n termen de 15 zile de la ntocmirea actului constitutiv. n cazul unor
neregularitai constatate dupa nregistrarea societaii, asociaii, precum si orice persoana
interesata, au dreptul de a opta ntre aciunea n regularizare si aciunea n declararea nulitaii
societaii.
To do:
Enumerai cauzele care pot justifica admiterea aciunii n anularea contractului de
societate comerciala.
7. Organele statutare ale societailor comerciale
1. Adunarea generala a asociailor
Adunarea generala a asociailor reprezinta organul de deliberare si de luare a deciziilor
n cadrul societailor comerciale. La adunarile generale participa toi asociaii pentru a-si
exprima punctul de vedere n legatura cu modul de realizare a obiectului de activitate al
societaii. Colaborarea voluntara a asociailor n cadrul societaii (affectio societatis),
exprimata iniial prin semnarea actului constitutiv, se manifesta pe toata durata de funcionare
a societaii prin participarea activa si interesata la sedinele adunarii generale a asociailor.
Potrivit legii, adunarea generala exprima voina sociala si are dreptul de a hotar n
toate problemele privind viaa societaii. Adunarea generala apare ca fiind organul suprem de
conducere al societaii, avnd o plenitudine de competene si atribuii (numeste si revoca
administratorii si cenzorii, stabileste n sarcina celorlalte organe ale societaii anumite
competene speciale etc.).
Potrivit art. 1911 NCC: (1) Hotarrile sunt adoptate de asociaii reunii n adunarea
asociailor. Contractul poate prevedea modul de convocare si desfasurare a acesteia, iar n
lipsa, hotarrea poate fi adoptata si prin consultarea scrisa a acestora. (2) Hotarrile pot, de
asemenea, rezulta din consimamntul tuturor asociailor exprimat n actul ncheiat de
societate.
Limitele puterilor conferite adunarii generale sunt stabilite de catre lege sau, n
condiiile n care legea permite, de catre actul constitutiv.
Adunarea generala a asociailor, ca instituie, este reglementata de Legea nr.31/1990
doar n privina societailor pe aciuni si n comandita pe aciuni si a societailor cu raspundere
limitata. Luarea deciziilor n cadrul societailor de persoane societatea n nume colectiv si
societatea n comandita simpla se realizeaza cu votul tuturor asociailor, fara a exista un
organ deliberativ instituionalizat.
Adunarea generala ordinara. Adunarea generala ordinara se ntruneste cel puin o
data pe an, n cel mult 5 luni de la ncheierea exerciiului financiar si poate decide n toate
problemele privind viaa societaii care nu sunt n sarcina adunarii extraordinare. Potrivit legii,
adunarea este obligata sa dezbata si sa hotarasca, n afara problemelor nscrise pe ordinea de
zi, cu privire la urmatoarele aspecte: modificarea situaiilor financiare anuale, numirea si
revocarea administratorilor si a cenzorilor, a auditorului financiar, remuneraia cuvenita
35
acestor persoane, descarcarea de gestiune a administratorilor si a directorilor, stabilirea

bugetului de venituri si cheltuieli, gajarea, nchirierea sau desfiinarea uneia sau a mai multor
unitai ale societaii (art. 111 din Legea nr. 31/1990). Datorita importanei acestui organ de
deliberare si decizie, legea stabileste modul de convocare a asociailor, desfasurarea sedinelor
adunarii, publicitatea privind hotarrile cai de atac. Potrivit art. 117 din lege, n convocare
trebuie sa se arate locul si data inerii adunarii, precum si ordinea de zi, menionndu-se
explicit toate problemele care vor fi dezbatute n adunare.
n societatea n nume colectiv si n societatea n comandita simpla, hotarrile se iau cu
votul asociailor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social. Ca regula generala,
hotarrile n adunarea generala se iau cu respectarea principiului majoritaii, care nseamna
jumatate plus unu, raportat la capital, de regula. n mod excepional, la societatea cu
raspundere limitata, legea cere o dubla majoritate de capital si de asociai.
Adunarea generala extraordinara. Adunarea extraordinara se ntruneste ori de cte
ori este nevoie pentru a lua hotarri n probleme ce implica modificarea actului constitutiv
(art.113):
- schimbarea formei juridice a societaii;
- mutarea sediului social;
- schimbarea obiectului de activitate;
- nfiinarea sau desfiinarea sediilor secundare;
- prelungirea duratei societaii;
- majorarea capitalului social;
- reducerea capitalului social sau rentregirea lui prin emisiune de noi aciuni;
- fuziunea sau divizarea;
- dizolvarea anticipata a societaii;
- conversia aciunilor dintr-o categorie n cealalta;
- conversia unei categorii de obligaiuni n alta categorie sau n aciuni;
- emisiunea de obligaiuni.
Adunarea generala a societailor de capitaluri poate delega o parte dintre atribuii care
nu privesc domeniul de activitate principal catre consiliul de administraie sau catre directorat
(art.114), spre exemplu: schimbarea sediului si a obiectului de activitate al societaii, cu
excepia domeniului si a activitaii principale, nfiinarea sau desfiinarea sediilor secundare,
majorarea capitalului social. Aceasta delegare se poate realiza prin actul constitutiv sau prin
hotarrea adunarii generale extraordinare a acionarilor, potrivit O.U.G. nr.82/2007.
Potrivit art. 1910 alin. 1 si 2 NCC: (1) Asociaii, chiar lipsii de dreptul de
administrare, au dreptul sa participe la luarea hotarrilor colective ale adunarii asociailor. (2)
Hotarrile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociailor, daca prin contract
sau prin lege nu se stabileste altfel.
n societatea cu raspundere limitata, hotarrile adunarii de modificare a actului
constitutiv se iau cu votul unanim al asociailor, daca legea sau actul constitutiv nu prevad
altfel. Datorita specificului societailor de persoane, regula unanimitaii de voturi se menine
si n cazul hotarrilor luate de asociai pentru modificarea actului constitutiv.
Adunarea speciala. Aceasta adunare exista numai la societaile pe aciuni si n
comandita pe aciuni, n condiiile n care prin actul constitutiv al acestor societai s-a
prevazut emiterea de aciuni prefereniale cu dividend prioritar fara drept de vot (art.95).
Hotarrile pronunate de aceasta adunare nu pot influena viaa societaii n ansamblu,
acionarii lund parte la aceste adunari pentru discutarea problemelor specifice acestei
categorii de aciuni. Convocarea acionarilor, cvorumul si desfasurarea adunarii speciale vor
respecta regulile prevazute de lege pentru adunarile generale (116 alin.2).
36
La societaile cu raspundere limitata cu asociat unic, rolul adunarilor generale este

preluat de catre asociatul unic, care emite decizii scrise pentru exprimarea hotarrilor luate cu
privire la viaa societaii.
n ceea ce priveste societaile n nume colectiv si societaile n comandita simpla,
asociaii vor decide cu majoritatea absoluta a capitalului social (art.77 corob. pe art.90).
Potrivit Legii nr.31/1990, n exercitarea dreptului de vot se aplica principiul orice
aciune platita da dreptul la un vot n adunarea generala, daca prin actul constitutiv nu s-a
prevazut altfel (art.101). Principiul se aplica n mod similar si n societaile cu raspundere
limitata, unde, potrivit art.193, fiecare parte sociala da dreptul la un vot.
Deoarece, n cazul societailor de persoane nu este reglementat dreptul de vot n
adunarile generale, acest aspect trebuie stabilit prin voina asociailor reflectata n actul
constitutiv. Se va ine nsa cont de participarea fiecarui asociat la formarea capitalului social.
Daca n actul constitutiv al societaii pe aciuni s-a prevazut emiterea de catre societate a unor
aciuni prefereniale cu dividend prioritar, titularii acestor aciuni nu vor avea drept de vot n
adunarea generala. Acesti acionari vor nfiina, pentru protejarea intereselor lor, adunarea
speciala.
Votul n adunarea generala este, de regula, deschis, votul secret fiind obligatoriu
numai n cazurile expres si limitativ prevazute de lege : alegerea membrilor consiliului de
administraie, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere si a cenzorilor/auditorilor,
demiterea sau revocarea acestora si luarea hotarrilor referitoare la raspunderea membrilor
organelor de administrare, de conducere si de control ale societaii.
Pentru opozabilitate faa de teri, hotarrile adunarii generale a acionarilor se depun la
registrul comerului pentru a fi menionate si a spre se publica n Monitorul Oficial, n termen
de 15 zile de la data inerii adunarii generale.
Hotarrile adunarilor generale sunt obligatorii pentru toi asociaii, chiar daca nu au
participat la adunare sau au votat mpotriva, cu condiia ca aceste hotarri sa respecte legea si
prevederile actului constitutiv. Acionarii nemulumii care au lipsit de la adunare sau care,
fiind prezeni, au votat contra si acest lucru s-a consemnat n procesulverbal al sedinei pot
intenta aciunea n anularea hotarrilor adunarii generale. Din interpretarea textului legal
(art.132 alin.2) rezulta ca nu au acest drept acionarii care au participat la adunare, dar s-au
abinut de la vot.
Dreptul de a ataca hotarrile adunarii generale aparine si asociailor de la celelalte
tipuri de societai. Totodata, membrii consiliului de administraie, respectiv ai consiliului de
supraveghere pot ataca hotarrile adunarii generale, cu excepia celor referitoare la revocarea
lor din funcie.
Potrivit art. 1910 alin. 3 NCC: Prin excepie de la prevederile alin. (2), hotarrile
privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator unic se iau cu
consimamntul tuturor asociailor.
Hotarrile adunarii generale pot fi atacate n justiie, pentru motive de nulitate relativa,
n termen de 15 zile de la data publicarii acestora n Monitorul Oficial, iar daca se invoca
motive de nulitate absoluta, dreptul la aciune este imprescriptibil. Potrivit art. 1912 NCC:
(1) Asociatul nemulumit de o hotarre luata cu majoritate o poate contesta la instana
judecatoreasca, n termen de 15 zile de la data la care a fost luata, daca a fost prezent, si de la
data comunicarii, daca a fost lipsa. Daca hotarrea nu i-a fost comunicata, termenul curge de
la data la care a luat cunostina de aceasta, dar nu mai trziu de un an de la data la care a fost
luata hotarrea. (2) Termenul de 15 zile prevazut la alin. (1) este termen de decadere.
Aciunea n anularea hotarrilor adunarii generale se soluioneaza de catre tribunalul n
a carui raza teritoriala si are sediul societatea n camera de consiliu. Tribunalul, la cererea
reclamantului, poate dispune, pe cale de ordonana presediniala, suspendarea hotarrii
atacate, n schimbul unei cauiuni.
37
Dupa ramnerea definitiva a hotarrii de anulare, aceasta va fi menionata n Registrul

Comerului si publicata n Monitorul Oficial. De la data publicarii, hotarrea va fi opozabila
tuturor acionarilor (art. 132 alin.10).
Sa ne reamintim:
Adunarile generale ale acionarilor pot fi de doua tipuri:
- adunare generala ordinara
- adunare generala extraordinara, la care se adauga o adunare speciala (a titularilor de aciuni
prefereniale cu dividend prioritar fara drept de vot).
2. Administrarea societailor comerciale
Pentru ca voina asociailor, exprimata n cadrul adunarilor generale, sa produca efecte
trebuie concretizata n fapte si acte juridice, operaiuni economice de natura a ndeplini
obiectul si scopul societaii comerciale. Aceste operaiuni, de natura a creste profitul
societaii, se fac n interesul societaii si, n cele din urma, al asociailor.
Administrarea reprezinta o forma de exercitare a atributelor dreptului de proprietate
societara (posesie, folosina si dispoziie), n vederea atingerii obiectului si scopului social.
Administratorul este cel care are exerciiul dreptului de proprietate sociala, putnd face
orice act sau operaiune necesara pentru aducerea la ndeplinire a obiectului societaii
Modalitaile concrete de administrare difera, n concepia Legii nr.31/1990, n funcie de tipul
de societate comerciala. Astfel, societatea pe aciuni are cel mai complex sistem de
administrare, legea consacrnd doua sisteme n cazul pluralitaii de administratori: sistemul
unitar (consiliul de administraie) si sistemul dualist (directorat si consiliu de supraveghere)
art.137- 1551. n societatea n comandita pe aciuni, daca sunt mai muli administratori,
acestia se recruteaza dintre asociaii comanditai si se pot organiza n consilii de administraie,
aplicndu-se prevederile legii referitoare la societaile pe aciuni, art. 137-152. La societaile
cu raspundere limitata, administrarea se realizeaza de catre unul sau mai muli administratori,
asociai sau neasociai (art.197). n cadrul societailor n comandita simpla, administrarea
poate fi ncredinata unuia sau mai multor asociai comanditai (art. 88), iar n ceea ce priveste
societatea n nume colectiv, administrarea este asigurata de unul sau mai muli administratori,
fiecare avnd dreptul sa reprezinte societatea, afara de stipulaie contrara prin actul
constitutiv, n condiiile si n limitele impuse de acest act (art. 75-76).
2.1 Administratorii sunt desemnai fie prin actul constitutiv, odata cu nfiinarea
societaii, fie, ulterior, prin hotarrea adunarii generale ordinare. n doctrina s-au exprimat si
pareri potrivit carora desemnarea administratorilor s-ar putea face si de catre adunarea
extraordinara, potrivit principiului qui potest plus potest minus. Consideram nsa ca adunarea
generala extraordinara are un caracter excepional si condiii de ntrunire deosebite. Atribuiile
adunarilor fiind clar delimitate de catre lege, nu consideram ca, datorita caracterului
excepional si al condiiilor superioare de cvorum si de vot specifice acestei adunari,
atribuiile adunarii ordinare ar putea fi preluate de catre adunarea extraordinara. Adunarea
extraordinara nu poate mai mult, ci are atribuii specifice pe care le exercita n condiii
speciale datorita efectelor pe care exercitarea acestor atribuii le ar putea avea pentru
societate. Daca societatea pe aciuni sau n comandita pe aciuni se constituie prin subscripie
publica, membrii consiliului de administraie sau ai consiliului de supraveghere vor fi numii
de adunarea constitutiva a subscriitorilor (art.28 pct.e).
Potrivit art. 7 din lege, actul constitutiv al societaii n nume colectiv, n comandita
simpla si al societaii cu raspundere limitata trebuie sa prevada asociaii care reprezinta si
administreaza societatea sau administratorii neasociai, datele lor de identificare, puterile ce li
s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite mpreuna sau separat.
n ceea ce priveste societatea pe aciuni, actul constitutiv trebuie sa prevada datele de
identificare a primilor membri ai consiliului de administraie, respectiv a primilor membri ai
consiliului de supraveghere, clauze privind administrarea, numarul membrilor consiliului de
38
administraie si modul de stabilire a acestui numar, puterile conferite administratorilor,

directorilor si membrilor directoratului si daca ei urmeaza sa le exercite mpreuna sau separat
(art.8).
n cazul societailor n nume colectiv si n comandita simpla, pentru alegerea
administratorilor de catre asociai ulterior ncheierii actului constitutiv este necesar votul
asociailor care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social (art. 77 si 90).
La societaile cu raspundere limitata, administratorii nenumii prin actul constitutiv se
aleg de catre adunarea asociailor cu majoritatea absoluta a asociailor si a parilor sociale (art.
192 alin.1).
Administratorii pot fi asociai sau neasociai (art.7 si art. 1382 alin.2 pct. a si d) ,
persoane fizice sau persoane juridice. Desi prin Legea nr. 441/2006 s-au abrogat dispoziiile
art.139 referitoare la administratorii persoane juridice, posibilitatea numirii unor astfel de
persoane ca administratori reiese din interpretarea dispoziiilor art.7 si 8 coroborate cu
prevederile art.81 care arata datele de identificare obligatorii att pentru administratorii
persoane fizice, ct si pentru administratorii persoane juridice care urmeaza sa fie clauze n
actul constitutiv. Mai mult, doar cu excepia directorilor societaii pe aciuni, n sistemul
unitar, respectiv a membrilor directoratului, n sistemul dualist, administratorii si membrii
consiliului de supraveghere pot fi persoane juridice. Odata cu numirea, persoana juridica
trebuie sa-si desemneze un reprezentant persoana fizica, aceasta fiind supusa acelorasi
condiii, obligaii si raspunderi ca si ceilali administratori. Potrivit art. 1913 alin. 1 NCC:
Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum si
orice alt aspect legat de administrarea societaii se stabilesc prin contract sau prin acte
separate.
Potrivit art. 1913 alin. 2 NCC: Administratorii pot fi asociai sau neasociai, persoane
fizice ori persoane juridice, romne sau straine.
Persoana juridica nu va fi exonerata de raspundere prin numirea reprezentantului
mpreuna cu care va avea o raspundere solidara faa de societate. Reprezentantul persoanei
juridice poate fi revocat oricnd de catre aceasta si va fi desemnat concomitent un nlocuitor.
Administratorii pot fi cetaeni romni sau straini i trebuie sa aiba capacitatea de
exerciiu deplina, deoarece urmeaza sa ncheie acte de dispoziie n numele societaii.
Totodata, administratorii trebuie sa ndeplineasca si anumite condiii referitoare la
onorabilitate.
Pentru exercitarea efectiva a atribuiilor impuse de funcia de administrare, legea
limiteaza cumulul funciei de administrator la cel mult 5 mandate de administrator si/sau
membru n consiliul de supraveghere n societai pe aciuni avnd sediul n Romnia. n
schimb, aceste persoane sunt obligate sa nu faca concurena societaii, sub sanciunea
revocarii si a raspunderii pentru daune, prin exercitarea funciei de administrator sau asociat la
o societate concurenta (art. 15315).
n privina societaii cu raspundere limitata, pentru a exercita funcia de administrator
n alte societai concurente sau pentru a desfasura pe cont propriu sau al altei persoane un
comer similar, este necesar acordul adunarii asociailor (art.197).
La societaile pe aciuni si n comandita pe aciuni, exista interdicia cumulului ntre
calitatea de administrator si cea de salariat : Pe durata ndeplinirii mandatului, administratorii
nu pot ncheia cu societatea un contract de munca. n cazul n care administratorii au fost
desemnai dintre salariaii societaii, contractul individual de munca este suspendat pe
perioada mandatului (art. 1371 alin.3). Acest articol reglementeaza situaia contractelor de
munca ncheiate pentru alte poziii dect cea de administrator sau director. Cu alte cuvinte,
atunci cnd administratorul este desemnat dintre salariaii societaii, contractul de munca
ncheiat pentru poziia salarizata (inginer, informatician, director de producie), deinuta
anterior numirii ca administrator de catre adunarea generala a acionarilor, este suspendat.
39
Administratorii sunt numii pentru o perioada de cel mult 4 ani, daca actul constitutiv
nu prevede o durata mai mica, cu excepia primilor membri ai consiliului de administraie,
respectiv ai consiliului de supraveghere al caror mandat nu poate depasi 2 ani. Administratorii
pot si realesi.
n societaile n nume colectiv si n comandita simpla, precum si n societaile cu
raspundere limitata, n momentul n care asociaii, ntrunind majoritatea legala, desemneaza
administratorii, le fixeaza acestora durata nsarcinarii, daca prin actul constitutiv nu se
prevede altfel (art.77 si art.197 alin.3).
Pentru ca numirea administratorilor sa fie valabila, acestia trebuie sa o accepte n mod
expres.
Odata numii administratorii, societaile trebuie sa ndeplineasca condiiile de
publicitate a numirii, cerute de lege.
Pentru activitatea pe care o desfasoara, administratorii sunt remunerai, conform
deciziei asociailor. n privina societailor de persoane si a societailor cu raspundere limitata,
cuantumul remuneraiei este stabilit de catre adunarea asociailor (art.77 si art.197 alin.3).
2.2. Natura juridica a funciei de administrator este aceea a unui mandat comercial.
Concluzia se bazeaza pe dispoziiile exprese ale Legii nr.31/1990, art.72 : Obligaiile si
raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziiile referitoare la mandat si cele
special prevazute de aceasta lege.
2.3. Atribuiile administratorilor sunt urmatoarele:
- efectuarea formalitailor prevazute de lege n vederea nfiinarii societaii (art.36) si
depunerea semnaturilor la registrul comerului (obligaia revine administratorului desemnat ca
reprezentant al societaii (art.45);
- pastrarea documentelor privind constituirea societaii (art.30 alin.2);
- verificarea existenei reale a varsamintelor efectuate de catre asociai (art. 73);
- ntocmirea bilanului societaii si a contului de profit si pierderi, supravegherea respectarii
legii n distribuirea dividendelor;
- inerea registrelor societaii n conformitate cu legea;
- aducerea la ndeplinire a hotarrilor adunarii generale;
- ndeplinirea obligaiilor prevazute de lege si de actul constitutiv, n limitele prevazute de
acestea.
Potrivit legii, administratorii pot face toate actele de conservare, administrare si dispoziie
prevazute de natura funciei lor. Administratorii pot face toate operaiunile cerute pentru
aducerea la ndeplinire a obiectului de activitate al societaii, n limitele actului constitutiv
(art.70). Puterile administratorilor sunt limitate si de hotarrile adunarii asociailor.
2.4. Raspunderea administratorilor deriva din natura juridica a funciei. Conform legii,
raspunderea administratorilor se bazeaza pe regulile de la mandat si pe dispoziiile speciale
ale Legii nr.31/1990. n ceea ce priveste raspunderea civila a administratorilor, aceasta poate
fi angajata pentru fapte ce privesc constituirea sau funcionarea societaii, conform atribuiilor
date acestor persoane de catre lege sau prin actul constitutiv. n situaia n care exista mai
muli administratori, indiferent de forma de organizare, acestia vor raspunde solidar faa de
societate pentru actele si faptele efectuate n legatura cu: existena reala a varsamintelor
efectuate de asociai, modul de distribuire a dividendelor, inerea registrelor comerciale,
ndeplinirea hotarrilor adunarii generale, stricta ndeplinire a obligaiilor pe care legea sau
actul constitutiv le impun (art.73). Administratorii mai sunt raspunzatori si pentru fapta altor
persoane, aflate sub directa lor supraveghere (art.1442 alin.2). Potrivit acestor dispoziii,
administratorii raspund faa de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele ndeplinite de
catre directori sau de personalul ncadrat, cnd dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat
supravegherea impusa de ndatoririle funciei lor. Acest tip de raspundere indirecta a
administratorilor nu nlatura raspunderea persoanei care a savrsit fapta cauzatoare de
40
prejudicii; dimpotriva, avnd un caracter subsidiar, administratorii vor raspunde numai daca
prejudiciul nu a fost recuperat de catre societate de la persoana vinovata. n acest caz de
raspundere pentru fapta altei persoane, daca exista mai muli administratori, vorbim despre o
raspundere divizibila, iar nu solidara. Pentru a produce efecte, solidaritatea trebuie prevazuta
de lege sau sa rezulte din convenia parilor. Deoarece legea nu a prevazut pentru acest caz
solidaritatea, nseamna ca raspunderea va fi divizibila si va aparine administratorului caruia i
revenea obligaia de supraveghere a celui ce a cauzat prejudiciul. Exista si un caz special de
raspundere a administratorilor, n mod solidar cu predecesorii lor imediai, daca, avnd
cunostina despre neregulile savrsite de acestia, nu le-au comunicat cenzorilor sau auditorilor
(art.1442 alin.4).
Asadar, raspunderea poate fi angajata att pentru fapte comisive, ct si pentru
omisiuni. n cazul pluralitaii de administratori, raspunderea nu va aparine si administratorilor
care s-au opus la actele prejudiciabile si opoziia lor a fost menionata n registrul deciziilor
consiliului de administraie. Chiar daca au lipsit de la sedina respectiva, administratorii
trebuie sa-si consemneze n scris opoziia faa de actul prejudiciabil.
Deoarece administratorii sunt remunerai, raspunderea lor va fi angajata pentru culpa
cea mai usoara, deoarece diligenele pe care trebuie sa le depuna aceste persoane n
ndeplinirea mandatului lor sunt cele ale unui bun administrator (art.1080 C.civ.). Culpa va fi
apreciata in abstracto dupa criteriul bunului proprietar; administratorul va raspunde indiferent
de gravitatea culpei (art. 1540 C.civ.).
Aciunea n raspundere este o aciune sociala si se exercita prin hotarrea adunarii
generale ordinare mpotriva fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor
directoratului si consiliului de supraveghere pentru daune cauzate societaii de acestia datorita
ncalcarii obligaiilor pe care le au faa de societate (art.155). Chiar daca au fost aprobate
situaiile financiare anuale de catre adunarea generala, aceasta nu este decazuta din dreptul de
a exercita aciunea n raspundere (art.186).
Potrivit art. 1915 NCC: (1) Administratorii raspund personal faa de societate pentru
prejudiciile aduse prin ncalcarea legii, a mandatului primit sau prin culpa n administrarea
societaii. (2) Daca mai muli administratori au lucrat mpreuna, raspunderea este solidara. Cu
toate acestea, n privina raporturilor dintre ei, instana poate stabili o raspundere
proporionala cu culpa fiecaruia la savrsirea faptei cauzatoare de prejudicii.
Directorii pot fi revocai oricnd de catre consiliul de administraie. Aciunea
mpotriva directorilor atrage suspendarea de drept a acestora din funcie pna la ramnerea
definitiva a hotarrii.
Aciunea n raspundere mpotriva membrilor consiliului de supraveghere se decide cu
majoritatea prevazuta de lege pentru adunarea generala extraordinara, iar mandatul membrilor
respectivi ai consiliului de supraveghere nceteaza de drept si se va trece la nlocuirea lor.
Administratorii, n cazul nendeplinirii mandatului ncredinat cu buna-credina si cu
diligena bunului proprietar, pot fi revocai din funcie n orice moment, prin voina
asociailor.
Potrivit legii, decizia de revocare a administratorilor se ia cu votul secret al asociailor,
ca si hotarrea referitoare la angajarea raspunderii acestora (art. 130 alin. 2).
Raspunderea penala a administratorilor va putea fi angajata n cazul savrsirii unor
infraciuni prevazute de Codul penal si de Legea nr.31/1990 (art.271-282). Aciunea penala se
pune n miscare la iniiativa procurorului.
2.5. Funcia de administrator nceteaza prin renunare, revocare, incapacitate sau
deces. n cazul societailor de capitaluri, revocarea este data n competena adunarii generale
ordinare (art. 111).
3. Controlul gestiunii societaii comerciale
41
n scopul funcionarii armonioase si profitabile a societailor comerciale, n virtutea

legii si prin voina asociailor, activitatea organelor care administreaza bunurile societaii si
gestioneaza operaiunile comerciale ale acesteia este supusa unei supravegheri att din partea
asociailor, ct si prin intermediul unor organe specializate.
n societaile de persoane, datorita mai ales numarului restrns de asociai si ncrederii
existente ntre acestia, controlul se exercita de catre toi asociaii, cu excepia celor care au
atribuii de administrare.
La societaile cu raspundere limitata, controlul gestiunii va fi efectuat de catre auditori
financiari (persoane fizice sau persoane juridice) daca societatea este obligata sa se supuna
auditului, conform art. 33 alin. 1 din Legea nr.82/1991 coroborat pe prevederile art. 160 din
Legea nr.31/1990, n conformitate cu Standardele Internaionale de Raportare Financiara.
Daca societatea cu raspundere limitata nu este supusa obligaiei legale de auditare, controlul
se va efectua de catre cenzori, de catre auditori financiari sau de catre asociai, ca si n cazul
societailor de persoane. n schimb, daca societatea are mai multe de 15 asociai, numirea
cenzorilor devine obligatorie, aplicndu-se n privina acestora prevederile legale referitoare la
cenzorii societailor pe aciuni (art.199 alin.3 si 4).
Conform prevederilor art. 194 lit. b din Legea nr.31/1990, adunarea generala a
asociailor n cadrul societaii cu raspundere limitata este obligata sa desemneze cenzorii, sa i
revoce/demita si sa le dea descarcare de activitate, precum si sa decida contractarea auditului
financiar, atunci cnd acesta nu are caracter obligatoriu potrivit legii.
n societaile n comandita pe aciuni, controlul gestiunii se realizeaza fie prin cenzori,
fie de catre asociaii comanditari, ca si la societatea n comandita simpla.
n privina societailor pe aciuni, organele de control al gestiunii difera n funcie de
sistemul de administrare adoptat de catre asociai. Daca s-a adoptat sistemul unitar, controlul
gestiunii va fi asigurat de catre cenzori sau auditori financiari. n schimb, daca asociaii au
optat pentru sistemul dualist, controlul gestiunii societaii va fi asigurat de catre auditori
financiari si de catre asociai, prin consiliul de supraveghere.
Cenzorii sunt desemnai la nceputul desfasurarii activitaii prin actul constitutiv (art .7
si 8 din Legea nr.31/1990) care va cuprinde datele de identificare a primilor cenzori sau a
primului auditor financiar. Ulterior, urmatorii cenzori, respectiv auditori vor fi desemnai prin
hotarrea adunarii generale ordinare.
n societaile cu raspundere limitata cenzorii si auditorii interni sunt alesi de adunarea
asociailor, n condiiile art. 194 alin.1 lit. b. Durata mandatului cenzorilor este de 3 ani, cu
posibilitatea de a fi realesi. Potrivit legii, mandatul cenzorilor are un caracter personal si cel
puin unul dintre ei trebuie sa fie contabil autorizat sau expert contabil. Numarul cenzorilor
trebuie sa fie de fiecare data impar. Cenzorii pot fi acionari, cu excepia cenzorului expert
contabil sau contabil autorizat, care poate fi ter ce exercita profesia individual ori n forme
asociative (art.160 alin.1).
Atribuiile cenzorilor si ale auditorilor interni sunt urmatoarele : supravegherea
gestiunii societaii, verificarea conformitaii cu legea a situaiilor financiare, a modului de
inere a registrelor contabile si a modului de evaluare a patrimoniului. Situaiile financiare
anuale vor putea fi aprobate de catre adunarea generala numai daca acestea sunt nsoite de
raportul cenzorilor sau al auditorilor financiari.
Neregulile constatate n administraie vor fi aduse la cunostina membrilor consiliului
de administraie, iar ncalcarile importante ale legii si ale actului constitutiv vor fi prezentate
adunarii generale.
n exercitarea atribuiilor lor, cenzorii au dreptul sa obina lunar de la administratori o
situaie despre mersul operaiunilor, dar pe care nu au voie sa le comunice n particular
asociailor sau terilor.
42
Activitatea cenzorilor este remunerata cu o indemnizaie fixa, determinata prin actul

constitutiv sau prin hotarrea adunarii generale (art.161 alin.3).
Raspunderea cenzorilor se determina conform regulilor de la mandat, n condiii
similare ca si raspunderea administratorilor. Raspunderea cenzorilor poate fi civila sau penala,
dupa caz.
Situaiile financiare ale societailor de capitaluri care opteaza pentru sistemul dualist
sau ale societailor care sunt supuse obligaiilor legale de auditare vor fi auditate de catre
auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice (art.160). Acestor societai nu li se
aplica dispoziiile art.159 alin. 1 referitoare la numarul cenzorilor si a auditorilor financiari.
Controlul gestiunii n cazul societaii n comandita pe aciuni se realizeaza prin cenzori
sau auditori financiari, ca si la societaile pe aciuni administrate n sistem unitar, deoarece,
potrivit art. 187 din Legea nr.31/1990, societailor n comandita pe aciuni nu li se aplica
prevederile art.153- 1551 din lege referitoare la sistemul dualist.
n cazul societailor pe aciuni administrate n sistem dualist, controlul gestiunii este
asigurat si de catre consiliul de supraveghere, n temeiul art.15310 din Legea nr.31/1990.
Datorita faptului ca membrii consiliului de supraveghere sunt numii de catre acionari fie prin
actul constitutiv, fie prin hotarrea adunarii generale se asigura un control mai strict al
acestora asupra gestiunii societaii.
Pentru o corecta informare si pentru exercitarea efectiva a activitaii de supraveghere,
consiliul poate crea comitete consultative, formate din cel puin 2 membri ai consiliului si
nsarcinate cu desfasurarea de investigaii si cu elaborarea de recomandari pentru consiliu, n
domenii precum auditul (art.15310). n cazul societailor pe aciuni ale caror situaii financiare
fac obiectul unei obligaii legale de auditare financiara, crearea unui comitet de audit n cadrul
consiliului de supraveghere este obligatorie (art.15310 alin.4). Cel puin un membru al
comitetului consultativ de investigare a activitaii de audit trebuie sa fie independent, conform
legii si sa aiba experiena profesionala relevanta n aplicarea principiilor contabile si de audit
financiar.
8. Dizolvarea si lichidarea societailor comerciale
Dizolvarea societailor comerciale este un proces declansat de apariia unor cauze
determinate de lege, de drept, prin hotarrea judecatoreasca sau prin voina asociailor, si
prin care se determina lichidarea societailor comerciale.
Principalele cazuri de dizolvare. Legea nr. 31/1990 prevede cazurile de dizolvare a
societailor comerciale n art. 227-229 si n art.237. Cauzele dizolvarii societailor comerciale,
asa cum sunt reglementate la momentul actual, pot fi clasificate n cauze generale de dizolvare
(art. 227 si art. 237 din lege) si cauze specifice anumitor forme de societai (art. 228-229 din
lege).
Potrivit art. 227 si art. 237 din Legea nr. 31/1990, societaile comerciale se dizolva din
urmatoarele cazuri generale : trecerea timpului stabilit pentru durata societaii, imposibilitatea
realizarii obiectului de activitate al societaii sau realizarea acestuia, declararea nulitaii
societaii, hotarrea adunarii generale, hotarrea tribunalului, falimentul, societatea nu mai are
organe statutare sau acestea nu se mai pot ntruni, societatea nu a depus la Registrul
comerului situaiile financiare anuale, societatea si-a ncetat activitatea, nu are sediul social
cunoscut ori asociaii au disparut, respectiv nu au domiciliul ori resedina cunoscuta,
societatea nu si-a completat capitalul social, potrivit legii, alte cauze prevazute de lege sau de
actul constitutiv. Potrivit art. 1930 NCC: (1) Sub rezerva unor dispoziii legale speciale,
contractul nceteaza si societatea se dizolva prin:
a) realizarea obiectului societaii sau imposibilitatea nendoielnica a realizarii acestuia;
b) consimamntul tuturor asociailor;
c) hotarrea instanei, pentru motive legitime si temeinice;
d) mplinirea duratei societaii, cu excepia cazului n care se aplica dispoziiile art. 1.931;
43
e) nulitatea societaii;
f) alte cauze stipulate n contractul de societate.
(2) Societatea care intra n dizolvare se lichideaza.
1)Trecerea timpului stabilit pentru durata societaii. Actul constitutiv al societailor
comerciale trebuie sa prevada n mod obligatoriu durata societaii (art. 7 lit. h si art. 8 lit. j).
n doctrina s-a opinat ca o societate al carei act constitutiv nu prevede durata societaii
este nelegal constituita si oricare dintre asociai va putea cere dizolvarea acesteia.
Daca societatea este constituita pe o durata de timp determinata, trecerea acestui
termen determina dizolvarea de drept a societaii. Acest efect poate fi nlaturat daca, cu cel
puin 3 luni nainte de expirarea duratei societaii, asociaii sunt consultai de catre membrii
consiliului de administraie, respectiv directorat, pentru eventuala prelungire a acesteia.n
cazul n care consiliul de administraie, respectiv directoratul, nu ndeplinesc obligaia de a
convoca adunarea generala, asociaii pot solicita tribunalului n a carui raza teritoriala se afla
sediul societaii efectuarea convocarii. Prin aceeasi ncheiere instana va stabili ordinea de zi,
data inerii adunarii generale si persoana care o va prezida (art. 119 alin. 3).
2) Imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al societaii sau realizarea
acestuia. Obiectul de activitate al societaii trebuie precizat n actul constitutiv, att n ceea ce
priveste obiectul principal de activitate, ct si obiectele de activitate secundare, n
conformitate cu prevederile cuprinse n Clasificarea activitailor din economia naionala
C.A.E.N.137. Daca se constata imposibilitatea realizarii obiectului de activitate, precum si n
situaia n care acesta este ndeplinit, societatea va nceta sa existe. Consideram ca aceasta este
o situaie extrem de rara, ntlnita mai ales la societaile cu obiect unic de activitate sau la
societaile constituite pentru un scop determinat (pentru o anumita activitate, a carei ncetare
determina inutilitatea asocierii). Pentru a evita dizolvarea, asociaii pot modifica actul
constitutiv prin completarea obiectului de activitate n condiiile art. 204 din lege.
3) Declararea nulitaii societaii. n cazul constatarii unor neregularitai dupa nmatricularea
societaii, orice persoana interesata se poate adresa instanei cu o aciune n anularea actului
constitutiv, n condiiile art. 56. Daca nu se nlatura cauza de nulitate pna la punerea
concluziilor pe fond la tribunal, la data la care hotarrea judecatoreasca de declarare a nulitaii
a devenit irevocabila, societatea nceteaza fara efect retroactiv si intra n lichidare. Potrivit art.
1932 NCC: (1) Nulitatea societaii poate rezulta exclusiv din ncalcarea dispoziiilor
imperative ale prezentului capitol, stipulate sub sanciunea nulitaii, sau din nesocotirea
condiiilor generale de validitate a contractelor, daca legea speciala nu prevede altfel. (2) Este
considerata nescrisa orice clauza contractuala contrara unei dispoziii imperative din prezentul
capitol a carei ncalcare nu este sancionata cu nulitatea societaii.
4) Hotarrea adunarii generale. Adunarea asociailor exprima voina acestora. Asa
cum societatea a luat fiina prin mutuus consenssus, n mod simetric va nceta prin mutuus
dissensus. Deoarece hotarrea se ia pe parcursul desfasurarii activitaii, indiferent de motive,
asociaii trebuie sa convoace adunarea generala extraordinara, singura care poate decide
dizolvarea anticipata. Aceasta atribuie nu poate fi delegata consiliului de administraie sau
directoratului. Adunarea generala extraordinara va lua aceasta hotarre cu respectarea
cvorumului si a majoritaii cerute de lege pentru acest tip de adunare. Hotarrea se depune la
Registrul Comerului si se publica n Monitorul Oficial. De asemenea, trebuie respectat
dreptul de opoziie al oricarei persoane interesate, n condiiile art. 62 din lege. n cazul
societailor de persoane si al societailor cu raspundere limitata, asociaii pot hotar
concomitent cu dizolvarea, n condiiile cerute de lege pentru modificarea actului constitutiv,
si modul de lichidare a societaii, daca sunt de acord cu privire la modul de stingere a
pasivului si cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului social (art.235).
44
5) Hotarrea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice,

precum nenelegerile grave dintre asociai, care mpiedica funcionarea societaii.
Divergenele dintre asociai care fac imposibila continuarea funcionarii societaii apar sub
forma lipsei sau a dispariiei elementului affectio societatis, atunci cnd interesul social
ajunge sa fie ncalcat sau pus n umbra de interesele personale ale asociailor.
6) Falimentul societaii. Societaile comerciale supuse procedurii insolvenei potrivit
Legii nr. 85/2014, deoarece se afla n stare de insolvena sau insolvena iminenta, vor fi
dizolvate si lichidate n vederea acoperirii creanelor creditorilor sociali. Dizolvarea se va
pronuna de tribunalul nvestit cu procedura falimentului.
7) Societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot ntruni. Organele
statutare ale societailor comerciale sunt adunarea generala a asociailor, administratorii si
cenzorii (auditorii financiari). Daca aceste organe nu sunt nfiinate potrivit Legii nr. 31/1990
sau nu si pot desfasura sedinele, nsasi activitatea societaii nu se mai poate realiza.
8) Societatea nu a depus, n cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situaiile
financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la Oficiul Registrului Comerului.
Situaiile financiare ale comercianilor se depun la Registrul Comerului pentru a se asigura un
control asupra activitailor acestora si pentru a se vedea evoluia economiei n ansamblu.
Deoarece dispoziia citata nu este suficient de precisa, putem considera ca este vorba despre
acele acte pentru care legea nu prevede sanciunea inopozabilitaii faa de teri.
9) Societatea si-a ncetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu ndeplineste
condiiile referitoare la sediul social sau asociaii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut
sau resedina cunoscuta. n aceasta situaie, inactivitatea societaii justifica dizolvarea
acesteia, cu condiia ca aceasta inactivitate sa devina permanenta. Inactivitatea temporara
trebuie anunata organelor fiscale, nscrisa la Registrul comerului si nu poate depasi 3 ani
(art. 237 alin. 2).
10) Societatea nu si-a completat capitalul social, n condiiile legii. De la data
expirarii termenului prevazut de lege, Oficiul Naional al Registrului Comerului va solicita
tribunalelor dizolvarea acelor societai care nu si-au ndeplinit obligaia de majorare.
11) Alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv (nu s-a preschimbat
certificatul de nmatriculare, numarul de asociai scade sub minimul legal, pierderea unei
jumatai din capitalul social etc.). Modalitaile n care se poate face dizolvarea si efectele
acesteia. n funcie de cauzele care au determinat dizolvarea, acest proces se poate realiza n
trei modalitai:
- de drept
- prin voina asociailor
- prin hotarre judecatoreasca.
n cazul dizolvarii prin hotarre judecatoreasca, aciunea poate fi introdusa la tribunal
de catre asociai, pentru motive temeinice, n temeiul art. 227 alin. 1 lit. e, dar si de catre orice
persoana interesata, inclusiv de catre Registrul Comerului, n temeiul art. 237 alin. 1. Orice
persoana interesata poate face recurs n termen de 30 de zile de la publicarea hotarrii de
dizolvare, cu respectarea procedurii prevazute de art. 60 alin. 3 si 4. Pe data ramnerii
irevocabile a hotarrii judecatoresti de dizolvare, societatea comerciala intra n lichidare.
Potrivit art. 1938 NCC: n cazul n care contractul nu prevede altfel, societatea
nceteaza si prin:
a) moartea ori punerea sub interdicie a uneia dintre persoanele fizice asociate;
b) ncetarea calitaii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate;
c) falimentul unui asociat.
n toate cazurile dizolvarea societailor comerciale trebuie nscrisa n Registrul
Comerului si publicata n Monitorul Oficial, n afara de situaia dizolvarii societaii ca urmare
45
a trecerii timpului stabilit ca durata de funcionare a societaii si va produce efecte numai dupa
trecerea unui termen de 30 de zile de la publicare.
Potrivit art. 233, dizolvarea produce urmatoarele efecte:
- deschiderea procedurii lichidarii (cu excepia fuziunii sau divizarii totale, cnd
dizolvarea se produce fara lichidare);
- directorii, administratorii, respectiv membrii directoratului nu mai pot efectua
operaiuni comerciale noi, sub sanciunea raspunderii personale si solidare pentru aceste
operaiuni.
Desi legea prevede n sarcina societaii dizolvate aceste limitari, societatea comerciala
si pastreaza personalitatea juridica pentru operaiunile lichidarii, pna la terminarea acesteia.
Lichidarea societailor comerciale
Lichidarea societailor comerciale presupune inventarierea bunurilor aparinnd
societaii si vnzarea acestora la licitaie publica, n scopul plaii datoriilor sociale, si, n
acelasi timp, operaiunea inversa, de recuperare a creanelor aparinnd societaii de la
debitori, inclusiv de la asociaii care nu au efectuat integral varsamintele.
Spre deosebire de lichidarea judiciara aplicata n cursul procedurii insolvenei,
lichidarea patrimoniului societailor comerciale potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 se face,
n toate cazurile, n interesul asociailor si este obligatorie, n temeiul art. 233 alin. 1 si art.
237 alin. 6. Exista doua excepii de la obligativitatea lichidarii: dizolvarea societailor fara
lichidare n cazul fuziunii si al divizarii si dizolvarea fara lichidare cnd nu s-a cerut numirea
unui lichidator (art. 237 alin. 8). Mai mult, lichidarea este o consecina fireasca , ce se petrece
n temeiul legii, deoarece nicio societate nu poate ramne perpetuu n faza de dizolvare.
Activitatea lichidatorilor. Lichidatorii nlocuiesc activitatea membrilor consiliului de
administraie, respectiv a membrilor directoratului si a directorilor legata de administrarea si
gestionarea patrimoniului societailor comerciale aflate n faza lichidarii. Lichidatorii sunt
desemnai prin hotarrea asociailor, luata n condiiile cerute pentru modificarea actului
constitutiv, sau prin hotarre judecatoreasca pronunata de judecatorul delegat, la cererea
oricarei persoane interesate. Actul de numire a lichidatorilor, menionnd puterile conferite
acestora, se depune la Registrul Comerului si se publica n Monitorul Oficial.
Din momentul numirii lichidatorilor se va trece la predarea gestiunii de la
administratori la lichidatori, pe baza de inventar si bilan, din acest moment lichidatorii fiind
obligai sa primeasca si sa pastreze patrimoniul societaii (art. 253 alin. 4). Din momentul
intrarii n funcie a lichidatorilor nici o aciune nu se va putea exercita pentru societate sau n
numele acesteia dect prin lichidatori.
Lichidatorii pot fi persoane fizice sau persoane juridice, n acest ultim caz urmnd sa
se desemneze un reprezentant al persoanei juridice. Lichidatorii persoane fizice si
reprezentanii permaneni ai lichidatorilor persoane juridice trebui sa aiba calitatea de
lichidatori autorizai.
Potrivit art. 1941 alin. 1 NCC: Lichidarea se face, daca nu s-a prevazut altfel n
contractul de societate sau prin convenie ulterioara, de toi asociaii sau de un lichidator
numit de ei cu unanimitate. n caz de nenelegere, lichidatorul este numit de instana
judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre asociai.
Potrivit art. 1941 alin. 4 NCC: Pot fi numii lichidatori att persoane fizice, ct si
persoane juridice, care au statut de practicieni n insolvena. Potrivit art. 1941 alin. 2 si 3
NCC: (2) Lichidatorul numit de asociai poate fi revocat de asociai cu unanimitate de voturi.
El poate fi, de asemenea, revocat pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane
interesate, de instana judecatoreasca. (3) Lichidatorul numit de instana judecatoreasca poate
fi revocat numai de catre aceasta, la cererea oricarei persoane
interesate.
46
Asociaii pot hotar sa confere lichidatorilor puteri speciale, dar hotarrile trebuie luate
cu majoritatea ceruta de lege pentru numirea lichidatorilor.
Potrivit legii, atribuiile lichidatorilor sunt urmatoarele:
- sa stea n judecata n numele societaii;
- sa execute si sa termine operaiunile de comer referitoare la lichidare;
- sa vnda, la licitaie publica, imobilele si orice avere mobiliara a societaii; vnzarea
bunurilor se va putea face si n bloc, potrivit art. 255 alin. 1 lit. c;
- sa faca tranzacii;
- sa lichideze si sa ncaseze creanele societaii;
- sa contracteze obligaii cambiale, sa faca mprumuturi neipotecare si sa ndeplineasca orice
alte acte necesare (art. 255 alin. 1).
Potrivit art. 1944 NCC: (1) Lichidatorii pot sa ncheie toate actele necesare lichidarii
si, daca asociaii nu au stipulat altfel, pot sa vnda, chiar n bloc, bunurile sociale, sa ncheie
convenii arbitrale si sa faca tranzacii. (2) Ei reprezinta societatea n justiie, n condiiile
prevazute de lege. (3) Lichidatorii nu pot nsa sa iniieze noi operaiuni, sub sanciunea de a
raspunde personal si solidar pentru toate daunele ce ar putea rezulta.
n cazul societailor care desfasoara activitai cu impact asupra mediului si care
beneficiaza de o autorizaie speciala n acest sens, lichidatorii sunt obligai sa efectueze si
bilanul de mediu.
Lichidatorii au aceeasi raspundere ca si administratorii, bazata pe regulile de la mandat
si pe dispoziiile speciale ale Legii nr. 31/1990. Controlul asupra activitaii lichidatorilor se
exercita de catre cenzori, respectiv de catre consiliul de supraveghere. Potrivit art. 1942 NCC:
Obligaiile si raspunderea lichidatorilor sunt reglementate de dispoziiile aplicabile
administratorilor, n afara de cazul n care prin lege sau prin contractul de societate se dispune
altfel.
Deoarece societaii i sunt interzise operaiunile comerciale noi, ncalcarea acestei
restricii determina raspunderea personala si solidara a lichidatorilor pentru aceste operaiuni.
Lichidarea activului si a pasivului societailor comerciale
Lichidarea activului societailor presupune transformarea bunurilor aparinnd
acestora n bani, prin vnzare la licitaie publica, si ncasarea creanelor de la debitorii sociali,
inclusiv de la asociaii care nu au efectuat integral varsamintele. n aceasta faza, lichidatorii se
pot ndrepta prin aciune si mpotriva asociailor care raspund nelimitat si solidar ori mpotriva
celor care nu au efectuat integral varsamintele, cu condiia de a dovedi prin situaia financiara
anuala, ca fondurile de care dispune societatea nu sunt suficiente pentru acoperirea pasivului
exigibil (art. 257).
Lichidarea pasivului societailor presupune plata datoriilor sociale catre creditori din
sumele obinute ca urmare a lichidarii activului. Lichidatorii pot plati din banii proprii
datoriile societaii, dar nu vor putea exercita mpotriva societaii drepturi mai mari dect cele
ale creditorilor platii. Nu vor putea fi platite asociailor sume de bani n contul parii ce li s-ar
cuveni din lichidare nainte de a fi platii creditorii sociali. La cererea asociailor, sumele
obinute din lichidarea activului vor putea fi consemnate la C.E.C. sau la o banca si se va
putea face repartizarea acestora pe aciuni si pari sociale, nainte de terminarea lichidarii,
daca, n afara de sumele necesare plaii datoriilor scadente sau care vor ajunge la scadena,
mai ramne un disponibil de cel puin 10% (art. 256). Decizia lichidatorilor este supusa
opoziiei creditorilor sociali, n condiiile art. 62 din lege. Creditorii sociali se pot ndrepta
mpotriva lichidatorilor cu aciunile care decurg din creanele ajunse la termen, iar daca
patrimoniul societaii nu este suficient, se pot ndrepta si mpotriva asociailor care nu au
efectuat integral varsamintele ( art. 259). n subsidiar, exista posibilitatea de a se ndrepta si
mpotriva asociailor care raspund nelimitat si solidar, daca acestia exista, n funcie de forma
de societate.
47
Potrivit art. 1945 NCC: Asociaii sau, dupa caz, lichidatorul sunt inui a plati
creditorii societaii, a consemna sumele necesare pentru plata creanelor exigibile la o data
ulterioara, contestate sau care nu au fost nfaisate de creditori, si a napoia cheltuielile ori
avansurile facute n interesul social de unii asociai.
Lichidarea nu-i libereaza pe asociai si nu mpiedica declansarea procedurii
falimentului.
Potrivit legii, atunci cnd un asociat raspunde nelimitat pentru obligaiile societaii pe
durata funcionarii acesteia, raspunderea sa pentru aceste obligaii va fi nelimitata si n faza
dizolvarii si, daca este cazul, a lichidarii societaii, iar daca raspunderea asociatului este n
limita aportului pe toata durata de funcionare a societaii, aceeasi raspundere va exista si n
faza de dizolvare si lichidare a acesteia (art. 2371). n schimb, daca asociatul abuzeaza, n
frauda creditorilor de caracterul limitat al raspunderii sale si de personalitatea juridica
distincta a societaii, raspunderea acestuia va deveni nelimitata, n temeiul legii (art. 2371 alin.
3 si 4).
Finalizarea lichidarii. Potrivit art. 260 alin. 1, lichidarea societailor comerciale trebuie
finalizata n termen de 3 ani de la data dizolvarii, termenul putnd fi prelungit pentru motive
temeinice, prin hotarrea tribunalului, cu nca 2 ani. Daca n urma lichidarii se nregistreaza
un beneficiu net, acesta va fi distribuit ntre asociai, conform prevederilor din actul
constitutiv. Potrivit art. 1946 alin. 1 NCC: Dupa plata datoriilor sociale, activul ramas este
destinat rambursarii aporturilor subscrise si varsate de asociai, iar eventualul excedent
constituie profit net, care va fi repartizat ntre asociai proporional cu partea fiecaruia la
beneficii, daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de societate sau prin hotarre a
asociailor, si cu aplicarea, daca este cazul, a prevederilor art. 1.912 alin. (1).
n urma lichidarii, societaile comerciale vor fi radiate din registrul comerului, la
cererea lichidatorului facuta n termen de 15 zile de la terminarea lichidarii, sub sanciunea
amenzii pentru fiecare zi de ntrziere, sau din oficiu, de catre judecatorul delegat.
Prin radierea societailor comerciale din registrul comerului nceteaza personalitatea
juridica a acestora.
Sa ne reamintim:
Principalele cazuri de dizolvare a societailor comerciale sunt: trecerea timpului
stabilit ca durata de funcionare a societaii, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate
sau, dimpotriva, realizarea acestuia, hotarrea asociailor, hotarrea tribunalului, admiterea
aciunii n anularea contractului de societate, falimentul etc.
2.4. Rezumat:
Societatea comerciala poate fi definita ca fiind o entitate constituita pe baza de
contract sau act unilateral denumit generic act constitutiv-, n virtutea caruia se creeaza
o persoana juridica si n care asociaii (persoane fizice sau juridice) stabilesc sa puna n
comun anumite bunuri (o valoarea patrimoniala) pentru savrsirea de fapte de comer n
vederea realizarii si mparirii profitului obinut.
Potrivit art.2 din Legea nr.31/1990, societaile comerciale se vor constitui ntr-una din
urmatoarele forme: a) societate n nume colectiv; b) societate n comandita simpla; c)
societate pe aciuni; d) societate n comandita pe aciuni si e) societate cu raspundere
limitata.
nfiinarea societailor comerciale parcurge trei etape:
- etapa consensuala, n care viitorii asociai sau fondatorii redacteaza actul constitutiv potrivit
voinei lor comune si n concordana cu dispoziiile imperative ale legii;
- etapa judiciara, cnd judecatorul delegat verifica ndeplinirea condiiilor legale de catre
viitoarea societate si admite nregistrarea acesteia prin ncheiere;
48
- etapa de publicitate, n care ncheierea judecatorului delegat si actul constitutiv se publica n

Monitorul Oficial si, ulterior, societatea se nregistreaza si la organele fiscale.
Regula n materia actelor constitutive o reprezinta nscrisul sub semnatura privata, care
este redactat de catre asociai si poarta semnatura acestora, iar n cazul subscripiei publice, se
semneaza
de catre fondatori. Actul constitutiv ncheiat sub forma nscrisului sub semnatura privata
dobndeste data certa si prin depunerea la registrul comerului (art. 5 alin.7). n situaiile n
care legea impune forma autentica se va proceda la autentificarea nscrisului n condiiile
Legii privind notarii publici si activitatea notariala (Legea nr.36/1995), asociaii desemnnd
persoana mputernicita sa reprezinte societatea.
Cererea de nregistrare a societaii comerciale la registrul comerului se depune, sub
sanciunea amenzii, n termen de 15 zile de la ntocmirea actului constitutiv.
n cazul unor neregularitai constatate dupa nregistrarea societaii, asociaii, precum si
orice persoana interesata, au dreptul de a opta ntre aciunea n regularizare si aciunea n
declararea nulitaii societaii.
Voina sociala se exprima n cadrul adunarilor asociailor. Adunarea generala ordinara
se ntruneste cel puin o data pe an, n cel mult 5 luni de la ncheierea exerciiului financiar si
poate decide n toate problemele privind viaa societaii care nu sunt n sarcina adunarii
extraordinare.
Ca regula generala, hotarrile n adunarea generala se iau cu respectarea principiului
majoritaii, care nseamna jumatate plus unu, raportat la capital, de regula. n mod
excepional, la societatea cu raspundere limitata, legea cere o dubla majoritate de capital si
de asociai.
Adunarea extraordinara se ntruneste ori de cte ori este nevoie pentru a lua hotarri n
probleme ce implica modificarea actului constitutiv :
- schimbarea formei juridice a societaii;
- mutarea sediului social;
- schimbarea obiectului de activitate;
- nfiinarea sau desfiinarea sediilor secundare;
- prelungirea duratei societaii;
- majorarea capitalului social;
- reducerea capitalului social sau rentregirea lui prin emisiune de noi aciuni;
- fuziunea sau divizarea;
- dizolvarea anticipata a societaii;
- conversia aciunilor dintr-o categorie n cealalta;
- conversia unei categorii de obligaiuni n alta categorie sau n aciuni;
- emisiunea de obligaiuni.
Adunarea speciala. Aceasta adunare exista numai la societaile pe aciuni si n
comandita pe aciuni, n condiiile n care prin actul constitutiv al acestor societai s-a
prevazut emiterea de aciuni prefereniale cu dividend prioritar fara drept de vot (art.95).
Hotarrile pronunate de aceasta adunare nu pot influena viaa societaii n ansamblu,
acionarii lund parte la aceste adunari pentru discutarea problemelor specifice acestei
categorii de aciuni. Convocarea acionarilor, cvorumul si desfasurarea adunarii speciale vor
respecta regulile prevazute de lege pentru adunarile generale (116 alin.2).
La societaile cu raspundere limitata cu asociat unic, rolul adunarilor generale este
preluat de catre asociatul unic, care emite decizii scrise pentru exprimarea hotarrilor luate cu
privire la viaa societaii.
Administrarea societailor comerciale se poate realiza de catre administratori persoane
fizice sau juridice, cetaeni romni sau straini, asociai sau neasociai. Atribuiile
administratorilor sunt urmatoarele:
49
- efectuarea formalitailor prevazute de lege n vederea nfiinarii societaii (art.36) si

depunerea semnaturilor la registrul comerului (obligaia revine administratorului desemnat ca
reprezentant al societaii (art.45);
- pastrarea documentelor privind constituirea societaii (art.30 alin.2);
- verificarea existenei reale a varsamintelor efectuate de catre asociai (art. 73);
- ntocmirea bilanului societaii si a contului de profit si pierderi, supravegherea respectarii
legii n distribuirea dividendelor;
- inerea registrelor societaii n conformitate cu legea;
- aducerea la ndeplinire a hotarrilor adunarii generale;
- ndeplinirea obligaiilor prevazute de lege si de actul constitutiv, n limitele prevazute de
acestea.
n societaile de persoane, datorita mai ales numarului restrns de asociai si ncrederii
existente ntre acestia, controlul gestiunii se exercita de catre toi asociaii, cu excepia celor
care au atribuii de administrare.
La societaile cu raspundere limitata, controlul gestiunii va fi efectuat de catre auditori
financiari (persoane fizice sau persoane juridice) daca societatea este obligata sa se supuna
auditului, conform art. 33 alin. 1 din Legea nr.82/1991 coroborat pe prevederile art. 160 din
Legea nr.31/1990, n conformitate cu Standardele Internaionale de Raportare Financiara.
Daca societatea cu raspundere limitata nu este supusa obligaiei legale de auditare,
controlul se va efectua de catre cenzori, de catre auditori financiari sau de catre asociai, ca si
n cazul societailor de persoane. n schimb, daca societatea are mai multe de 15 asociai,
numirea cenzorilor devine obligatorie, aplicndu-se n privina acestora prevederile legale
referitoare la cenzorii societailor pe aciuni (art.199 alin.3 si 4).
n societaile n comandita pe aciuni, controlul gestiunii se realizeaza fie prin cenzori,
fie de catre asociaii comanditari, ca si la societatea n comandita simpla.
n privina societailor pe aciuni, organele de control al gestiunii difera n funcie de
sistemul de administrare adoptat de catre asociai. Daca s-a adoptat sistemul unitar, controlul
gestiunii va fi asigurat de catre cenzori sau auditori financiari. n schimb, daca asociaii au
optat pentru sistemul dualist, controlul gestiunii societaii va fi asigurat de catre auditori
financiari si de catre asociai, prin consiliul de supraveghere.
Potrivit art. 227 si art. 237 din Legea nr. 31/1990, societaile comerciale se dizolva din
urmatoarele cazuri generale : trecerea timpului stabilit pentru durata societaii, imposibilitatea
realizarii obiectului de activitate al societaii sau realizarea acestuia, declararea nulitaii
societaii, hotarrea adunarii generale, hotarrea tribunalului, falimentul, societatea nu mai are
organe statutare sau acestea nu se mai pot ntruni, societatea nu a depus la Registrul
comerului situaiile financiare anuale, societatea si-a ncetat activitatea, nu are sediul social
cunoscut ori asociaii au disparut, respectiv nu au domiciliul ori resedina cunoscuta,
societatea nu si-a completat capitalul social, potrivit legii, alte cauze prevazute de lege sau de
actul constitutiv.
Lichidarea activului societailor presupune transformarea bunurilor aparinnd
acestora n bani, prin vnzare la licitaie publica, si ncasarea creanelor de la debitorii sociali,
inclusiv de la asociaii care nu au efectuat integral varsamintele.
Lichidarea pasivului societailor presupune plata datoriilor sociale catre creditori din
sumele obinute ca urmare a lichidarii activului.
2.5. Teste de autoevaluare a cunostinelor:
TESTUL I
1.Obligaiile societaii faa de teri se pot compensa cu obligaiile terilor faa de asociai:
a) la societaile cu raspundere limitata
b) la societaile n nume colectiv
c) nu poate opera compensaia.
50
2. Aporturile n creane, asimilate aporturilor n natura, sunt permise:

a) la societatea cu raspundere limitata
b) la orice forma de societate
c) la societaile de persoane.
3. Asociaii care se pot obliga la prestaii n munca sunt:
a) asociaii comanditai
b) asociaii societailor cu raspundere limitata
c) acionarii.
4.Dreptul de a obine dividendele stabilite prin hotarrea asociailor este:
a) un drept real;
b) un drept social;
c) un drept de creana.
5.Sunt fondatori ai societaii:
a) persoanele care semneaza actul constitutiv;
b) persoanele care au un rol determinant n constituirea societaii;
c) primii asociai.
6. Capitalul social al unei societai pe aciuni este de minimum:
a) 90.000 lei
b) 25.000 lei
c) 200 lei.
7. Din capitalul social fac parte:
a) aporturile asociailor
b) creanele aparinnd societaii
c) patrimoniul societaii.
8. Aciunea n restituirea dividendelor fictive poate fi intentata de catre:
a) societate
b) asociai
c) teri.
9. Drepturile transmise societaii cu privire la bunurile constituite ca aport n natura pot fi:
a) dreptul de proprietate
b) dreptul de uzufruct
c) dreptul de folosina.
10. Aciunile sau parile sociale dobndite de unul dintre soi n timpul casatoriei n
schimbul aporturilor la o societate comerciala sunt:
a) bunuri comune
b) bunuri proprii ale asociatului
c) bunuri asupra carora se exercita proprietatea pe cote-pari.
TESTUL II
1. Actul constitutiv al societailor comerciale se ncheie n forma autentica n cazul:
a) aporturilor constnd n terenuri
b) tuturor societailor comerciale
c) societailor cu raspundere limitata cu asociat unic.
2. Beneficiaza de personalitate juridica urmatoarele entitai:
a) sucursalele
b) filialele
c) sediile secundare.
3. Nulitatea unei societai comerciale poate fi declarata de tribunal atunci cnd:
a) lipseste ncheierea judecatorului delegat de nregistrare a societaii
b) se anuleaza hotarrea asociailor
51
c) s-a respins cererea de rezervare a firmei.

4.Actul constitutiv se ncheie n forma autentica:
a) la societaile pe aciuni;
b) la toate formele de societate comerciala;
c) la societaile n nume colectiv si n comandita simpla.
5. Sanciunea lipsei formei autentice a actului constitutiv n cazurile n care aceasta este
obligatorie consta n:
a) inopozabilitatea faa de teri
b) nulitatea absoluta
c) nulitatea relativa.
6. Aciunea n anularea societaii comerciale:
a) este imprescriptibila
b) se prescrie n termenul general de 3 ani
c) se prescrie n termenul general de 30 de ani.
7. Nulitatea societaii comerciale produce efecte:
a) numai pentru viitor
b) retroactiv, de la data ncheierii actului constitutiv anulat
c) numai faa de pari.
8. Au dreptul de a intenta aciunea n regularizarea societaii:
a) asociaii
b) creditorii societaii
c) salariaii.
9. n cazul societailor pe aciuni constituite prin subscripie simultana, capitalul social
varsat la constituire nu va putea fi mai mic de:
a) 30%
b) 50%
c) 70%.
10.n cazul unor neregularitai constatate dupa nregistrarea societaii si nenlaturate, vor
raspunde nelimitat si solidar:
a) fondatorii
b) primii administratori
c) asociaii.
TESTUL III
1. Daca reducerea capitalului social se datoreaza pierderilor, aceasta se poate realiza prin:
a) scutirea pariala a acionarilor de obligaia de a mai efectua aporturi;
b) reducerea numarului de aciuni sau pari sociale;
c) dobndirea de catre societate a propriilor aciuni.
2. Dreptul de a ataca hotarrile nelegale adoptate de adunarile generale aparine:
a) consiliului de administraie si consiliului de supraveghere
b) directorilor societaii, n numele acesteia
c) oricarui asociat.
3. Durata mandatului de administrator n cazul societaii n nume colectiv este :
a) cel mult 4 ani
b) cel mult 2 ani
c) cea stabilita prin hotarrea asociailor.
4. Raspunderea administratorilor pentru culpa n supraveghere este:
a) conjuncta (divizibila) si subsidiara
b) solidara
52
c) penala.
5. Hotarrea de prelungire a duratei societaii poate fi decisa de asociai
a) cu cel puin 5 luni nainte de expirarea duratei de funcionare
b) cu cel puin 3 luni nainte de expirarea duratei de funcionare
c) la momentul ajungerii la termen.
6. Fuziunea si divizarea societailor comerciale pe aciuni poate fi decisa de catre:
a) adunarea generala ordinara
b) adunarea generala extraordinara
c) adunarea speciala
7. Potrivit Legii nr. 31/1990, dreptul de vot n adunarea asociailor:
a) nu poate fi suspendat;
b) poate fi suspendat, daca acionarii nu au efectuat varsamintele;
c) nu poate fi cedat.
8. Nulitatea absoluta a hotarrilor adunarii generale poate fi invocata:
a) de catre orice persoana interesata, inclusiv creditorii societaii;
b) de catre asociai;
c) nu poate fi invocata dect nulitatea relativa.
9. n cazul pluralitaii de administratori, la societaile de persoane, este obligatorie
constituirea:
a) Consiliului de administraie;
b) Comitetului consultativ;
c) nu este obligatoriu sa existe un organ colegial.
10.Majorarea capitalului social prin ncorporarea rezervelor se realizeaza cu ajutorul:
a) rezervelor legale;
b) rezervelor statutare;
c) rezervelor facultative.
TESTUL IV
1. Dizolvarea anticipata a societaii poate fi hotarta de catre:
a) adunarea generala extraordinara
b) adunarea generala ordinara
c) administratorii societaii, delegai special n acest scop.
2. Ca efect al dizolvarii, societaii i este interzis:
a) sa efectueze operaiuni comerciale noi
b) sa convoace adunarea asociailor
c) sa intenteze aciunea n raspundere mpotriva administratorilor.
3. Societatea se poate dizolva prin:
a) ndeplinirea obiectului de activitate
b) hotarrea consiliului de administraie
c) decesul unuia dintre asociai.
4. Atribuiile lichidatorilor sunt:
a) ncasarea creanelor societaii
b) ncasarea dividendelor
c) efectuarea de tranzacii.
5. Lichidarea societailor comerciale se efectueaza:
a) din iniiativa si n interesul asociailor
b) din iniiativa si n interesul creditorilor
c) din iniiativa si n interesul altor persoane.
6. Inactivitatea societaii care determina dizolvarea societaii este de cel puin:
a) 1an
53
b) 2 ani
c) 3 ani.
7. n mod excepional, dizolvarea societaii nu este urmata de lichidare:
a) n cazul fuziunii si al divizarii
b) cnd nu s-a cerut numirea unui lichidator
c) nu exista asemenea excepii, lichidarea este obligatorie.
8. Lichidator autorizat poate fi:
a) persoana fizica
c) persoana fizica si persoana juridica.
9. Raspunderea lichidatorilor se ntemeiaza pe regulile:
a) contractului de mandat
b) contractului de munca
c) contractului de antrepriza.
10. Lichidarea trebuie finalizata n termen de:
a) 2 ani de la data dizolvarii
b) 3 ani de la data dizolvarii
c) 3 ani de la lichidarea activului.
Unitatea de nvaare 3. Societatea cu raspundere limitata. Societatea n nume
colectiv
3.1. Introducere
n cadrul acestei unitai sunt prezentate regulile speciale privind nfiinarea si
funcionarea societaii cu raspundere limitata si a societaii n nume colectiv.
3.2. Competenele unitaii de nvaare:
Explicarea modalitaii de constituire a societaii cu raspundere limitata si a societaii n
nume colectiv si descrierea modului de funcionare a acestor societai prin organele acestora
(adunarea asociailor, organele de administrare si control al gestiunii societailor). Sunt
descrise modul de transmitere a parilor sociale si a parilor de interes, retragerea si excluderea
asociatului din societate, precum si dizolvarea si lichidarea societaii cu raspundere limitata si
a societaii n nume colectiv.
ora si 30 de minute.
3.3. Coninutul unitaii de nvaare:
SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA
1. Constituirea societaii cu raspundere limitata
Societatea cu raspundere limitata este o societate comerciala constituita de unul sau
mai muli asociai, persoane fizice si/sau persoane juridice, care pun n comun o valoare
patrimoniala n vederea desfasurarii activitaii comerciale ce constituie obiectul de activitate
al societaii si mparirii profitului rezultat si a caror raspundere pentru obligaiile sociale
este n limita aportului.
Societatea cu raspundere limitata se nfiineaza n temeiul actului constitutiv, ncheiat
cu respectarea condiiilor cerute de lege (art. 7, art. 11 si art. 36-45 din Legea nr. 31/1990).
Actul constitutiv al societaii cu raspundere limitata trebuie sa cuprinda clauzele obligatorii
prevazute de art. 7, pe care le-am analizat n cap. II nfiinarea societailor comerciale.
Odata cu respectarea cerinelor comune fiecarei forme de societate comerciala, societatea cu
raspundere limitata prezinta anumite particularitai, prezentate succint n cele ce urmeaza.
Societatea cu raspundere limitata poate avea ca asociai att persoane fizice, ct si
persoane juridice, asadar alte societai comerciale. Numarul asociailor nu poate fi nsa mai
54
mare de 50 (art. 12), deoarece, n caz contrar, s-ar aduce atingere caracterului intuituu
personae al asocierii.
Denumirea societaii (firma) este formata dintr-o denumire proprie, la care se poate
adauga numele unuia sau al mai multor asociai, si va fi nsoita de meniunea scrisa n
ntregime societate cu raspundere limitata sau S.R.L. (art. 36 din Legea nr. 26/1990).
Capitalul social al societaii cu raspundere limitata este de minimum 200 de lei si se
divide n pari sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei. ntregul capital social subscris
trebuie varsat la momentul constituirii (art. 91 din lege). Parile sociale nu pot fi reprezentate
prin titluri negociabile art. 11 alin. 2). Administratorul care emite titluri negociabile
reprezentnd pari sociale ale unei societai cu raspundere limitata va fi sancionat penal cu
pedeapsa nchisorii de la o luna la un an, alternativ cu pedeapsa amenzii (art. 275 alin. 1 pct.
4). De asemenea, societatea cu raspundere limitata nu poate emite obligaiuni (art. 200 din
lege). n ceea ce priveste aporturile asociailor, asa cum trebuie reglementate prin actul
constitutiv, acestea pot fi n numerar sau n natura.
Aporturile n numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate, iar
aporturile n natura sunt admise la toate formele de societate, implicit si la constituirea
societaii cu raspundere limitata (art. 16 alin. 1 si 2). Legea nu prevede un raport obligatoriu
ntre aportul n natura si aportul n numerar, aceste proporii fiind lasate la aprecierea
asociailor.
Aporturile n natura trebuie sa fie evaluabile din punct de vedere economic, iar
varsamntul se efectueaza prin transmiterea catre societate a drepturilor corespunzatoare si
prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate n stare de utilizare, dupa efectuarea
evaluarii. Desi au regimul juridic al aporturilor n natura, aporturile n creane nu sunt admise
la societaile cu raspundere limitata (art. 16 alin. 3).
Aporturile n industrie, fie sub forma prestaiilor n munca, fie sub forma prestarii de
servicii, nu pot constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social.
Daca n momentul constituirii asociaii ncheie si statutul societaii, acesta va respecta
condiiile de forma cerute de lege pentru actul constitutiv, iar din punct de vedere al
coninutului statutul dezvolta clauzele actului constitutiv referitoare n special la funcionarea
societaii cu raspundere limitata.
n cazul nfiinarii unei societai cu raspundere limitata cu asociat unic se va ntocmi
numai statutul, deoarece nu sunt ndeplinite condiiile ncheierii unui contract de societate
act juridic bilateral.
Formalitaile de nfiinare a societaii cu raspundere limitata sunt cele reglementate ca
reguli generale pentru toate tipurile de societai comerciale.
2. Adunarea asociailor, administrarea si controlul gestiunii n societatea cu
raspundere limitata
Potrivit art. 191 din Legea nr. 31/1990, hotarrile asociailor se iau n adunarea
asociailor, care exprima voina societaii si poate decide n toate problemele cu care se
confrunta societatea, n condiii de cvorum si majoritate diferite n funcie de implicaiile
hotarrii adoptate, precum si n funcie de numarul de convocari.
Adunarea asociailor este obligata, n condiiile legii (art. 194), sa efectueze
urmatoarele activitai principale:
a) sa aprobe situaia financiara anuala si sa stabileasca repartizarea profitului net;
b) sa desemneze administratorii si cenzorii sau, dupa caz, auditorii interni, sa i revoce si sa le
dea descarcare de activitate, precum si sa decida contractarea auditului financiar, atunci cnd
acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
c) sa decida urmarirea administratorilor si cenzorilor sau, dupa caz, a auditorilor interni pentru
daunele pricinuite societaii, desemnnd si persoana nsarcinata sa o exercite;
d) sa modifice actul constitutiv.
55
Convocarea adunarii asociailor se realizeaza de catre administratori, cel puin odata

pe an sau ori de cte ori este necesar, iar sedina se desfasoara la sediul societaii. Adunarea
asociailor poate fi convocata si la cererea asociatului sau a asociailor care reprezinta cel
puin din capitalul social, aratndu-se scopul convocarii.
Administratorii vor convoca asociaii prin scrisoare recomandata, daca nu exista alte
prevederi n actul constitutiv, cu cel puin 10 zile nainte de data fixata pentru adunare, n
convocare aratndu-se si ordinea de zi.
n adunarea asociailor, votul se exercita proporional cu cota de participare la capitalul
social a asociailor, potrivit principiului fiecare parte sociala da dreptul la un vot (art. 193 alin.
1).
Hotarrile adunarii generale se iau cu votul asociailor reprezentnd majoritatea
absoluta a asociailor si a parilor sociale, daca actul constitutiv nu prevede altfel. Fac excepie
hotarrile de modificare a actului constitutiv pentru care este necesar votul tuturor asociailor
(art. 192). Prin actul constitutiv se poate prevedea ca votarea sa se faca si prin corespondena.
Daca adunarea legal constituita nu poate lua o hotarre valabila din cauza nentrunirii
majoritaii cerute de lege, va fi convocata o noua adunare, care va putea lua hotarri indiferent
de numarul asociailor prezeni si de partea de capital pe care acestia o reprezinta.
Legea nr. 31/1990 reglementeaza restricii n exercitarea dreptului de vot pentru
asociaii care au interese legate de aporturile n natura sau cu privire la anumite acte ncheiate
cu societatea. Daca se discuta asemenea probleme, asociaii n cauza trebuie sa se abina de la
vot (art. 193 alin. 2).
Hotarrile adunarii asociailor sunt obligatorii pentru toi asociaii, chiar daca nu au
luat parte la adunare sau au votat contra, aplicndu-se prevederile art. 132 si urm. referitoare
la societaile pe aciuni.
Dreptul asociailor nemulumii de a ataca hotarrea adunarii generale se exercita n
termen de 15 zile de la publicarea hotarrii n Monitorul Oficial, iar daca se invoca motive de
nulitate absoluta, aciunea este imprescriptibila (art. 132 alin. 2 si 3).
Cu toate ca legea, nici nainte de modificarile aduse prin Legea nr. 441/2006, nici n
reglementarea actuala, nu prevede masuri de asigurare a publicitaii si opozabilitaii faa de
teri a hotarrilor adunarii asociailor, consideram, alaturi de ali autori, ca se impune
preluarea soluiei prevazute de lege pentru hotarrile adunarilor generale ale acionarilor, n
sensul nregistrarii acestor hotarri la Registrul Comerului daca se refera la acte si fapte a
caror nregistrare este obligatorie potrivit art. 1 si art. 21 din Legea nr. 26/1990.
n cazul societailor cu raspundere limitata cu asociat unic, atribuiile adunarii generale
a asociailor sunt exercitate de catre acesta. Asociatul unic are obligaia de a consemna n scris
deciziile adoptate n exercitarea acestei atribuii (art. 1961 alin. 1 si 2).
Societatea cu raspundere limitata este administrata de catre unul sau mai muli
administratori, asociai sau neasociai la societatea comerciala. Administratorii sunt desemnai
fie prin actul constitutiv, fie prin hotarrea adunarii generale. Potrivit art. 77 alin. 1, asociaii
care reprezinta majoritatea absoluta a capitalului social pot alege unul sau mai muli
administratori, fixndu-le atribuiile si durata mandatului, daca actul constitutiv nu prevede
altfel. Aceste prevederi trebuie corelate cu dispoziiile art. 192 care prevede ca adunarea
generala a asociailor decide cu votul majoritaii absolute a capitalului social, dar si a parilor
sociale.
Legea interzice cumulul calitaii de administrator la doua societai concurente sau
avnd acelasi obiect de activitate, precum si savrsirea de catre administratorul societaii a
unor acte de comer n nume propriu sau al altei persoane, fara acordul prealabil al asociailor.
ncalcarea acestei interdicii este sancionata cu revocarea din funcie si cu raspunderea pentru
daune.
56
n cazul societaii cu raspundere limitata cu asociat unic este permis cumulul calitaii
de asociat unic cu cea de salariat (art. 1961 alin. 3).
n cazul pluralitaii de administratori, se vor aplica prevederile art. 75, 76, 77 alin. 1 si
ale art. 79 referitoare la administrarea societailor n nume colectiv. Astfel, dreptul de a
reprezenta societatea aparine fiecarui administrator, daca actul constitutiv nu prevede altfel.
Modul de lucru al administratorilor este stabilit prin actul constitutiv.
Daca actul constitutiv prevede ca administratorii trebuie sa lucreze mpreuna, decizia
trebuie luata n unanimitate, n cazul unor divergene urmnd a decide asociaii care dein
majoritatea absoluta a capitalului social. Sunt exceptate actele urgente, a caror nendeplinire
poate cauza pagube societaii; pentru acestea poate decide un singur administrator, daca
ceilali se afla n imposibilitate de prezentare.
n schimb, daca actul constitutiv nu prevede modul de exercitare a mandatului, fiecare
administrator poate lucra individual. Pentru operaiunile care depasesc limitele obisnuite ale
comerului, este nevoie de nstiinarea prealabila a celorlali administratori, sub sanciunea
raspunderii pentru daune. n cazul opoziiei unuia dintre acestia, vor decide asociaii care
dein majoritatea capitalului social (art. 78 alin. 1 si 2).
Administratorii vor exercita atribuiile prevazute de lege pentru ndeplinirea obiectului
de activitate al societaii, n condiiile actului constitutiv. De asemenea, vor aduce la
ndeplinire hotarrile adunarii generale a asociailor.
n afara de aceste obligaii, potrivit art. 198, administratorii vor ine un registru al
asociailor, n care se vor nregistra parile sociale deinute de catre fiecare asociat, precum si
transferurile acestora. n cazul nerespectarii acestor obligaii, administratorii vor fi
raspunzatori n mod solidar pentru daune.
Obligaiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate, potrivit art. 72, de
dispoziiile referitoare la mandat si de cele special prevazute n aceasta lege.
Dispoziiile privitoare la administrarea societailor pe aciuni nu sunt aplicabile
societailor cu raspundere limitata, indiferent daca sunt sau nu supuse obligaiei de auditare
(art. 1961 alin. 4).
Controlul gestiunii societaii cu raspundere limitata se exercita, conform prevederilor
art. 160 alin. 1 si 2, de catre auditori financiari, persoane fizice sau persoane juridice.
Societaile comerciale ale caror situaii financiare anuale sunt supuse auditului financiar,
potrivit legii sau potrivit deciziei asociailor, vor organiza auditul intern potrivit normelor
elaborate de catre Camera Auditorilor Financiari din Romnia.
Daca nici legea nu prevede obligaia numirii auditorilor si nici asociaii nu hotarasc
acest lucru, adunarea asociailor va putea decide numirea cenzorilor. n cazul societailor cu
raspundere limitata cu peste 15 asociai, numirea cenzorilor este obligatorie.
Att cenzorii, ct si auditorii sunt numii fie prin actul constitutiv, n temeiul art. 7 lit.
1
e din Legea nr. 31/1990, fie prin hotarrea asociailor.
La societaile cu raspundere limitata, unde nu este obligatorie numirea cenzorilor sau a
auditorilor, controlul gestiunii societaii se va efectua de catre oricare dintre asociai care nu
sunt si administratori, n virtutea dreptului de control pe care l au si asociaii n societatea n
nume colectiv (art. 199 alin 5). Asociaii efectueaza controlul asupra activitaii
administratorilor prin exercitarea dreptului de vot n adunarea generala, prin dreptul de a
cerceta registrele asociailor, precum si registrele contabile ale societaii. Mai mult, situaiile
financiare anuale sunt supuse aprobarii adunarii generale, urmnd a fi depuse si nregistrate la
Registrul Comerului, n termen de 15 zile de la data desfasurarii adunarii generale n care au
fost aprobate (art. 2011 alin. 1).
3. Modul de transmitere a parilor sociale
Parile sociale sunt distribuite asociailor n raport de cota de participare a acestora la
formarea capitalului social, n condiiile actului constitutiv. Parile sociale confera titularului
57
calitatea de asociat la societatea cu raspundere limitata, n virtutea careia asociatul are dreptul
sa exercite dreptul de vot n adunarea generala si are dreptul de a obine dividende daca
societatea nregistreaza profituri.
Odata cu transmiterea parilor sociale se realizeaza si transmiterea calitaii de asociat.
Potrivit art. 202 alin. 1, parile sociale pot fi transmise ntre asociai. Deoarece legea
nu precizeaza modul de transmitere a parilor sociale, apreciem ca aceasta transmisiune se
poate face cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, inter vivos sau mortis causa. Potrivit art. 1925
NCC: Pierderea calitaii de asociat are loc prin cesiunea parilor n societate, executarea silita
a acestora, moartea, ncetarea personalitaii juridice, falimentul, punerea sub interdicie
judecatoreasca, retragerea si excluderea din societate.
Legea permite transmiterea parilor sociale catre persoane din afara societaii numai cu
aprobarea prealabila a asociailor care dein cel puin din capitalul social (art. 202 alin. 2).
Prevederea legala demonstreaza caracterul intuituu personae al societaii cu raspundere
limitata. Mai mult, si n cazul dobndirii parilor sociale prin succesiune, daca n actul
constitutiv nu exista o clauza de continuare cu mostenitorii, asociaii vor fi obligai sa
plateasca succesorilor asociatului contravaloarea parii sociale, conform ultimei situaii
financiare aprobate. Daca se continua activitatea societaii mpreuna cu mostenitorii trebuie sa
nu se depaseasca numarul maxim de asociai prevazut pentru societatea cu raspundere
limitata, n acest scop succesorii desemnndu-si un reprezentant.
Contractele de cesionare a parilor sociale, ca si transmisiunile mortis causa trebuie
nregistrate la Registrul Comerului, prin nscrierea de meniuni, n condiiile legii, precum si
n registrul de asociai al societaii, inut prin grija administratorilor.
Faa de teri, transmisiunea opereaza numai din momentul efectuarii nregistrarilor n
Registrul Comerului.
4. Retragerea si excluderea asociatului din societate
Retragerea asociatului din societatea cu raspundere limitata este reglementata de dispoziiile
art. 226 din Legea nr. 31/1990. Cazurile de retragere sunt prevazute limitativ de catre lege,
fiind urmatoarele: prevederile actului constitutiv, acordul tuturor asociailor sau prin hotarrea
tribunalului, pentru motive temeinice.
Daca asociatul se retrage din societate n condiiile actului constitutiv pentru ca nu este
de acord cu modificarile aduse acestuia va raspunde pentru pierderi si va avea dreptul la
beneficii pna n ziua retragerii sale (art. 194 alin 2 raportat la art. 224). Potrivit art. 1927
NCC: (1) Asociatul unei societai cu durata determinata sau avnd un obiect care nu se poate
nfaptui dect ntr-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice, cu acordul
majoritaii celorlali asociai, daca prin contract nu se prevede altfel. (2) Daca acordul nu este
ntrunit, asociatul se poate adresa instanei, care, hotarnd asupra retragerii, va aprecia
legitimitatea si temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii n raport cu mprejurarile si
buna-credina a parilor. n toate cazurile, asociatul este inut sa acopere daunele ce ar putea
rezulta din retragerea sa.
Repartizarea beneficiilor se va face conform actului constitutiv, la data prevazuta de
acesta, nu la data retragerii asociatului. De asemenea, asociatul exclus va avea dreptul la
contravaloarea aportului la capitalul social. Pentru operaiunile n curs de executare, asociatul
retras nu este exonerat, suportnd consecinele acestora pna la terminarea lor (art. 225). Faa
de teri, asociatul va ramne obligat pentru operaiunile facute de societate pna n ziua
ramnerii definitive a hotarrii de retragere.
Daca asociatul se retrage din societate printr-o hotarre judecatoreasca de retragere,
instana judecatoreasca ce pronuna hotarrea de retragere va stabili si structura participarii la
capitalul social a celorlali asociai.
58
Drepturile asociatului retras, cuvenite n schimbul parilor sociale deinute la societatea

cu raspundere limitata, vor fi stabilite prin acordul asociailor sau de catre un expert desemnat
de catre acestia sau, n cazul unor nenelegeri, de catre tribunal (art. 226 alin. 3).
Excluderea asociatului din societatea cu raspundere limitata poate avea loc n
condiiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, daca:
a) asociatul exclus, pus n ntrziere, nu efectueaza aportul la care s-a obligat;
b) asociatul administrator comite o frauda n dauna societaii sau se serveste de semnatura
sociala sau de capitalul social n folosul sau sau al altora.
Asociatul exclus din cauza ncalcarii obligaiei de a efectua varsamintele n legatura cu
aportul la care s-a obligat prin actul constitutiv, la termenele prevazute de acesta, va suporta si
plata despagubirilor si a dobnzilor din momentul scadenei, ca orice debitor faa de societate.
De asemenea, daca administratorul este de rea-credina si comite fraude ori savrseste fapte
de comer pentru sine sau pentru alii sub acoperirea societaii, va raspunde pentru prejudiciul
cauzat odata cu excluderea din societate.
Asociaii mai pot fi exclusi din societate n condiiile art. 206 alin. 1, care
reglementeaza dreptul de opoziie al creditorilor particulari ai asociailor la hotarrea de
prelungire a duratei societaii. Potrivit acestor dispoziii, daca se admite opoziia, asociaii pot
opta ntre renunarea la prelungirea duratei societaii si excluderea asociatului debitor al
oponentului din societate.
Excluderea se decide prin hotarre judecatoreasca, la cererea societaii sau a oricarui
asociat, n acest ultim caz urmnd a se cita si societatea, nu numai asociatul prt. Prin aceeasi
hotarre, instana se va pronuna asupra structurii capitalului n privina celorlali asociai.
Hotarrea irevocabila de excludere se menioneaza la Registrul Comerului, iar
dispozitivul se publica, la cererea societaii, n Monitorul Oficial (art. 223 ). Potrivit art. 1928
NCC: La cererea unui asociat, instana judecatoreasca, pentru motive temeinice, poate hotar
excluderea din societate a oricaruia dintre asociai.
Asociatul exclus va avea dreptul la beneficii, la contravaloarea aportului si va suporta
pierderile pna n ziua excluderii sale, n condiiile art. 224-225 din lege, prezentate anterior
pentru asociatul retras din societate. Potrivit art. 1929 NCC: (1) Un asociat care si pierde
calitatea altfel dect prin cesiune sau executarea silita a parilor sale n societate poate obine
valoarea parilor sale de la data ncetarii calitaii de asociat, iar ceilali asociai sunt inui sa i
plateasca imediat ce aceasta a fost stabilita, cu dobnda legala de la data ncetarii calitaii de
asociat. (2) n cazul n care parile nu convin asupra valorii parilor de interes, aceasta se va
stabili de catre instana n condiiile art. 1.901 alin. (3).
Deoarece dreptul de a solicita excluderea aparine doar societaii sau asociailor,
aceasta sanciune devine ineficienta n cazul societaii cu raspundere limitata cu asociat unic.
Credem ca ar fi necesara o reglementare legislativa a acestei situaii, n paralel cu modificarea
cazurilor de dizolvare a societailor comerciale.
5. Dizolvarea si lichidarea societaii cu raspundere limitata
Cazurile generale de dizolvare, prevazute de art. 227 din Legea nr. 31/1990, sunt
aplicabile si societailor cu raspundere limitata.
n plus, pentru societatea cu raspundere limitata exista si cazuri speciale de dizolvare,
prevazute de art. 229, referitoare la falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau
decesul unuia dintre asociai, cnd, datorita acestor cauze, numarul asociailor s-a redus la
unul singur. Fac excepie societaile cu raspundere limitata al caror act constitutiv conine o
clauza de continuare a activitaii cu mostenitorii sau cnd asociatul ramas hotaraste
continuarea activitaii sub forma societaii cu raspundere limitata cu asociat unic.
n cazul societailor cu raspundere limitata cu asociat unic, daca se ncalca prevederile
art. 14 alin. 1 si 2, care instituie interdicia pentru persoanele fizice si juridice de a fi asociai
unici la mai mult de o societate comerciala, iar pentru societaile comerciale cu asociat unic
59
interdicia ca asociatul unic sa fie tot o societate cu asociat unic, Legea nr. 314/2001 privind
reglementarea situaiei unor societai comerciale164 a instituit un caz special de dizolvare.
Potrivit legii, dizolvarea societaii va fi ceruta de catre Ministerul Finanelor, ca reprezentant
al statului, de catre Camera de Comer si Industrie sau de catre orice persoana interesata.
Societaile care sunt vizate de lege au fost supuse dizolvarii de drept si radierii din Registrul
Comerului din oficiu, n termen de 6 luni de la intrarea n vigoare a legii.
Lichidarea societaii cu raspundere limitata se face cu respectarea dispoziiilor
generale ale Legii nr. 31/1990 si a prevederilor actului constitutiv.
n cazul societaii cu raspundere limitata cu asociat unic, potrivit art. 236 - n prezent
abrogat - dizolvarea societaii se facea fara lichidarea patrimoniului si fara repartizarea
activului net, deoarece, n temeiul legii, opera transmisiunea universala a patrimoniului de la
societate la asociatul unic, acesta din urma fiind obligat nelimitat faa de creditorii sociali.
Legea nr. 441/2006 a abrogat expres art. 236, astfel nct consideram ca lichidarea societailor
cu raspundere limitata cu asociat unic se va face potrivit regulilor generale.
Legea nr. 31/1990 conine anumite prevederi speciale n legatura cu lichidarea
societailor cu raspundere limitata, n art. 262-263, din Capitolul II.
Asociaii, n lipsa prevederilor n actul constitutiv, sunt ndreptaii sa aleaga, cu
unanimitate de voturi, lichidatorii patrimoniului societaii . Daca nu se ntruneste votul tuturor
asociailor, numirea lichidatorilor se va efectua de catre instana judecatoreasca, la cererea
oricarui administrator sau asociat, data cu citarea parilor. mpotriva hotarrii se poate face
apel, n termen de 15 zile de la pronunare.
Lichidatorii sunt obligai ca, la terminarea lichidarii, sa ntocmeasca situaia financiara
si propunerea de repartizare a activului net.
Situaia financiara se nregistreaza la Registrul Comerului si se publica pe pagina de
internet a acestuia, conform prevederilor art.185 alin.3, apoi se notifica asociailor, mpreuna
cu proiectul de repartizare.
Asociaii nemulumii de modul de repartizare pot face opoziie n 15 zile de la
notificarea situaiei financiare de lichidare si a proiectului de repartizare.
Pe data ramnerii irevocabile a sentinei de soluionare a opoziiei sau la data expirarii
termenului de efectuare a opoziiei, situaia financiara de lichidare se considera aprobata si
lichidatorii sunt liberai (art. 263 alin. 4).
Sa ne reamintim:
n cazul societailor cu raspundere limitata cu asociat unic, la decesul acestuia, cnd n
actul constitutiv nu exista clauza de continuare cu mostenitorii sau nu exista mostenitori
acceptani, iar actul constitutiv nu prevede nici o cauza de dizolvare, nu sunt aplicabile
dispoziiile art. 229 din Legea nr. 31/1990, deoarece acestea se refera la dizolvarea societailor
cu raspundere limitata prin decesul unuia dintre asociai, cnd, datorita acestei cauze, numarul
asociailor s-a redus la unul singur. Se vor aplica n aceasta situaie prevederile art. 237 alin. 1
lit. a din Legea nr. 31/1990, conform carora la cererea oricarei persoane interesate, precum si
a Oficiului Naional al Registrului Comerului, tribunalul va putea pronuna dizolvarea
societaii n cazurile n care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai
pot ntruni.
Pentru societatea cu raspundere limitata exista si cazuri speciale de dizolvare
referitoare la falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre
asociai, cnd, datorita acestor cauze, numarul asociailor s-a redus la unul singur. Fac
excepie societaile cu raspundere limitata al caror act constitutiv conine o clauza de
continuare a activitaii cu mostenitorii sau cnd asociatul ramas hotaraste continuarea
activitaii sub forma societaii cu raspundere limitata cu asociat unic.
SOCIETATEA N NUME COLECTIV
1.Constituirea societaii n nume colectiv
60
Societatea n nume colectiv este acea forma de societate constituita printr-un contract
de societate de catre doua sau mai multe persoane pe baza deplinei ncrederi si n scopul
desfasurarii unei activitai comerciale generatoare de profit, obligaiile sociale fiind
garantate cu patrimoniul societaii si, n subsidiar, cu raspunderea nelimitata si solidara a
asociailor.
Societatea n nume colectiv se nfiineaza printr-un contract de societate, denumit act
constitutiv, n condiiile prevazute de lege pentru nfiinarea societailor comerciale.
Contractul de societate n nume colectiv se ncheie n forma autentica, potrivit
prevederilor art. 5 alin. 6 si prezinta unele particularitai. Astfel, n calitate de asociai pot
semna actul constitutiv att persoane fizice, ct si persoane juridice. Deoarece legea nu
distinge si se refera generic la asociai (art. 3 alin. 2, art. 5 alin. 6 si art. 7), putem desprinde
concluzia participarii ca asociate la societatea n nume colectiv si a societailor comerciale,
indiferent de forma de organizare. Aceste societai vor avea, ca si asociaii persoane fizice, o
raspundere nelimitata si solidara, fara ca prin aceasta sa de modifice raspunderea asociailor
persoane fizice care compun societaile n cauza. Acesti asociai vor avea raspunderea
reglementata de lege pentru forma de societate din care fac parte. Potrivit art. 7, actul
constitutiv al societaii n nume colectiv trebuie sa prevada denumirea sau firma societaii.
Firma este numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant si exercita comerul si
sub care semneaza; firma unei societai n nume colectiv trebuie sa cuprinda numele a cel
puin unuia dintre asociai, cu meniunea societate n nume colectiv, scrisa n ntregime;
daca numele unei persoane straine de societate figureaza, cu consimamntul sau, n firma
unei societai n nume colectiv, aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar de toate
obligaiile societaii (art. 30 alin. 1 coroborat pe art. 32 si 34, Legea nr. 26/1990).
Contractul de societate trebuie sa arate, de asemenea, capitalul social, cu menionarea
aportului fiecarui asociat, n numerar sau n natura, valoarea aportului n natura si modul
evaluarii.
Deoarece legea nu stabileste un plafon minim al capitalului social, n cazul societaii n
nume colectiv aceasta valoare va fi stabilita potrivit voinei asociailor.
n privina aporturilor asociailor, legea nu cuprinde restricii, aporturile putnd fi att
n numerar obligatorii la toate formele de societate - , n natura sau n industrie. Aportul n
industrie este permis si chiar necesar n considerarea calitailor personale ale fiecarui asociat.
Aporturile n creane determina obligarea asociatului pna n momentul n care
societatea va obine plata sumei pentru care au fost aduse (art. 84).
Capitalul social se divide n pari de interes, care nu sunt titluri negociabile, fiind
similare mai degraba parilor sociale, si care pot fi cesionate n condiii speciale.
Raspunderea nelimitata si solidara a asociailor rezulta din lege, nu din prevederile
actului constitutiv. Astfel, n temeiul art. 3 alin. 2, creditorii societaii se vor ndrepta mai nti
mpotriva acesteia pentru obligaiile ei si, numai daca societatea nu le plateste n termen de cel
mult 15 zile de la data punerii n ntrziere, se vor putea ndrepta mpotriva acestor asociai.
nsa, daca exista deja o hotarrea judecatoreasca mpotriva societaii, n temeiul art. 85
alin. 2, aceasta va fi opozabila fiecarui asociat. Asociaii raspund n aceste condiii cu toate
bunurile lor mobile si imobile, prezente si viitoare.
2. Formarea voinei sociale, administrarea si controlul gestiunii n societatea n
nume colectiv
Voina societaii se exprima prin intermediul asociailor, dar Legea nr. 31/1990 nu
reglementeaza n privina acestor societai o adunare generala. Potrivit art. 77 alin. 1,
hotarrile privind viaa societaii sunt luate de catre asociaii care reprezinta majoritatea
absoluta a capitalului social.
Daca sunt ndeplinite condiiile de majoritate, asociaii pot hotar n urmatoarele
probleme:
61
- numirea administratorilor, stabilirea puterilor acestora, a duratei nsarcinarii si a

remuneraiei acestora, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
- revocarea administratorilor sau limitarea puterilor acestora, cu excepia cazului n care
administratorii au fost numii prin actul constitutiv;
- soluionarea divergenelor ivite n exercitarea mandatului administratorilor, conform art. 76
alin. 1 si art. 78 alin. 2;
- aprobarea situaiei financiare anuale (art. 86 alin. 1);
- introducerea aciunii n raspunderea administratorilor.
Hotarrile care implica modificarea actului constitutiv se vor lua cu unanimitatea
voturilor asociailor.
Asociaii, care se afla ntr-o stare de conflict de interese faa de societate, nu pot
participa la deliberari si nu pot vota n temeiul parilor de interes deinute sub sanciunea plaii
de despagubiri (art. 79).
Votul asociailor la societatea n nume colectiv se exprima, n condiiile actului
constitutiv, de regula proporional cu parile de interes deinute. Se vor aplica n aceasta
privina dispoziiile legale referitoare la societatea cu raspundere limitata. n mod similar,
hotarrile asociailor pot fi anulate de catre instana de judecata, la cererea unuia dintre
asociai.
Administrarea societaii n nume colectiv se realizeaza de catre unul sau mai muli
administratori, asociai sau neasociai, persoane fizice sau persoane juridice.
Administratorii pot fi desemnai prin actul constitutiv, n condiiile art. 7, sau prin
hotarrea asociailor, conform art. 77, luata cu majoritate absoluta de voturi.
Daca sunt mai muli administratori, dreptul de a reprezenta societatea aparine
fiecaruia dintre ei, n afara de stipulaie contrara n actul constitutiv (art. 75).
Modul de lucru este cel stabilit tot prin actul constitutiv: daca actul constitutiv prevede
ca administratorii trebuie sa lucreze mpreuna, deciziile se vor lua n unanimitate, n cazul
unor divergene urmnd a hotar asociaii care dein majoritatea absoluta a capitalului social;
actele urgente pot fi ndeplinite de catre un singur administrator, cu nstiinarea celorlali,
pentru evitarea producerii unei pagube; daca actul constitutiv nu prevede modul de lucru,
fiecare administrator poate lucra individual, n temeiul art. 389 C. com; pentru operaiunile
care depasesc limitele obisnuite ale comerului este necesara nstiinarea prealabila a celorlali
administratori, iar daca se nregistreaza o opoziie, aceasta va fi soluionata de catre asociaii
care dein majoritatea capitalului social (art. 76 78 din lege).
Obligaiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de regulile de la mandat
si de dispoziiile speciale ale Legii nr. 31/1990.
Controlul gestiunii societaii se realizeaza de catre asociai, fiecare avnd dreptul de
control asupra activitaii economico-financiare a societaii daca nu exercita concomitent si
atribuiile de administrator (art. 199 alin. 5).
3. Cesiunea parilor de interes ale asociailor
Parile de interes sunt fraciuni ale capitalului social al societaii n nume colectiv,
dobndite de catre asociai n schimbul efectuarii aporturilor. Potrivit art. 87, cesiunea
aportului de capital social este posibila daca a fost permisa prin actul constitutiv. Datorita
caracterului intuituu personae al societaii n nume colectiv, cesiunea este admisa n condiii
restrictive, stabilite prin voina asociailor.
Deoarece Legea nr. 31/1990 nu reglementeaza cesiunea parii de interes, aceasta va fi
asimilata cesiunii de creana, careia i se aplica dreptul comun n materie, si anume prevederile
Codului civil.
Astfel, contractul de cesiune, ncheiat n forma autentica datorita necesitaii
nregistrarii cesiunii la Registrul Comerului, trebuie notificat societaii. Notificarea este
62
necesara deoarece asociaii sunt ndreptaii sa cunoasca persoana cesionarului care va fi

asociat al societaii n locul cedentului, lund locul acestuia.
ncheierea contractului trebuie nsoita de remiterea titlului, iar din momentul
nregistrarii la Registrul Comerului va produce efecte faa de teri.
Potrivit legii, cesiunea nu-l libereaza pe asociatul cedent de ceea ce mai datoreaza
societaii din aportul sau de capital, deoarece, n limita capitalului social subscris, asociatul
devine debitor faa de societate.
Faa de teri, cedentul are o poziie similara cu cea a asociatului exclus sau retras din
societate, deoarece ramne obligat faa de teri pentru operaiunile asumate de catre societate
pna n momentul cesiunii si pna la terminarea acestora (art. 87 alin. 3 si art. 225).
4. Retragerea si excluderea asociailor din societate
Legea nr. 31/1990 prevede, n art. 226, ca retragerea asociatului din societatea n nume
colectiv este posibila:
a) n cazurile prevazute n actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlali asociai;
c) n lipsa unor prevederi n actul constitutiv sau cnd nu se realizeaza acordul unanim,
asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, n baza unei hotarri a tribunalului, supusa
numai recursului, n termen de 15 zile de la comunicare; cu aceeasi ocazie instana se va
pronuna si asupra structurii capitalului social corespunzatoare participarii fiecarui asociat.
Daca, n urma retragerii unui asociat din societate, ramne un singur asociat,
dizolvarea societaii poate fi evitata numai daca asociatul ramas hotaraste schimbarea formei
de societate n societate cu raspundere limitata cu asociat unic.
Drepturile asociatului retras se stabilesc prin acordul asociailor, la nevoie cu ajutorul
unui expert, n caz de divergene urmnd a decide instana de judecata (art. 226 alin. 3).
Datorita specificului societaii n nume colectiv, asociaii au prin lege o serie de
obligaii si, corelativ acestora, societatea le confera drepturi specifice. Astfel, potrivit art. 65
alin. 2, asociatul este obligat sa verse capitalul social subscris la data stabilita n contract, sub
sanciunea plaii de dobnzi pentru ntrziere, daca aportul neefectuat este n numerar. De
asemenea, asociaii sunt obligai sa nu aduca atingere patrimoniului societaii, n sensul de a
nu-l folosi n interes propriu, n caz contrar beneficiile obinute urmnd a se restitui societaii,
iar daca s-a cauzat un prejudiciu, se vor plati despagubiri (art. 80). Asociaii sunt obligai si sa
nu faca acte de concurena societaii, prin operaiuni n nume propriu sau n contul altei
persoane n cadrul unor societai concurente sau avnd acelasi obiect de activitate, fara
consimamntul prealabil al celorlali asociai (art. 82).
Drepturile de care beneficiaza asociaii la societaile n nume colectiv sunt drepturi
derivnd din calitatea de asociat, dar si drepturi rezultnd din caracterul intuitu personae al
asocierii (dreptul de a participa la luarea deciziilor si de a vota n acest sens, dreptul la o cota
parte din beneficii n condiiile actului constitutiv, dreptul de a folosi fonduri ce aparin
societaii pentru cheltuieli facute sau care se vor face n interesul societaii (art. 81 alin. 1 si 2)
ori pentru cheltuieli particulare, cu acordul asociailor (art. 81 alin. 3); ca efect al dizolvarii si
lichidarii, asociailor li se restituie contravaloarea aporturilor).
Asadar, asociaii societaii n nume colectiv pot fi exclusi din societate pentru faptele
prevazute de art.222 alin.1, prin hotarre judecatoreasca pronunata la cererea societaii sau a
oricarui asociat, si anume daca:
a) asociatul, pus n ntrziere, nu efectueaza aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu raspundere nelimitata este n stare de faliment sau a devenit legalmente
incapabil;
c) asociatul cu raspundere nelimitata se amesteca fara drept n administraie ori contravine
dispoziiilor art. 80 si 82 (care prevad condiiile n care asociaii pot folosi fondurile
aparinnd societaii);
63
d) asociatul administrator comite frauda n dauna societaii sau se serveste de semnatura

sociala sau de capitalul social n folosul sau sau al altora.
Excluderea nu exonereaza raspunderea asociatului pentru pierderile nregistrate de
societate pna la momentul hotarrii judecatoresti definitive si da dreptul la beneficii a caror
repartizare se va face conform prevederilor actului constitutiv (art. 224-225).
Dispozitivul hotarrii de excludere se publica n Monitorul Oficial, iar hotarrea
judecatoreasca se menioneaza la Registrul Comerului pentru opozabilitate faa de teri.
Daca prin excludere societatea ramne cu un singur asociat, societatea nu va fi
dizolvata daca asociatul ramas decide schimbarea formei juridice a societaii n societate cu
raspundere limitata cu asociat unic.
Sa ne reamintim:
Asociaii se pot retrage din societatea n nume colectiv n cazurile prevazute n actul
constitutiv, cu acordul tuturor celorlali asociai sau, n lipsa unor prevederi n actul constitutiv
ori cnd nu se realizeaza acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice,
n baza unei hotarri a tribunalului.
Asociaii pot fi exclusi din societatea n nume colectiv daca, pusi n ntrziere, nu
efectueaza aportul la care s-au obligat, daca asociatul cu raspundere nelimitata este n stare de
faliment sau a devenit legalmente incapabil, daca asociatul cu raspundere nelimitata se
amesteca fara drept n administraie ori contravine dispoziiilor art. 80 si 82 (care prevad
condiiile n care asociaii pot folosi fondurile aparinnd societaii) ori n situaia n care
asociatul administrator comite frauda n dauna societaii sau se serveste de semnatura sociala
sau de capitalul social n folosul sau sau al altora.
5. Dizolvarea si lichidarea societaii n nume colectiv
Cazurile generale de dizolvare sunt cele prevazute de art. 227 si art. 237 din Legea nr.
31/1990.
Potrivit art. 229, societaile n nume colectiv se dizolva prin falimentul, incapacitatea,
excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociai, cnd, datorita acestor cauze, numarul
asociailor s-a redus la unul singur, iar acesta din urma nu decide schimbarea formei de
societate n societate cu raspundere limitata cu asociat unic sau cnd exista n actul constitutiv
o clauza de continuare a activitaii cu mostenitorii.
Daca un asociat decedeaza si nu exista o convenie contrara, societatea trebuie sa
plateasca mostenitorilor partea ce li se cuvine, conform ultimului bilan aprobat, n termen de
3 luni de la notificarea decesului asociatului. Mostenitorii si asociaii pot decide ca mpreuna
sa continue activitatea, situaie n care nu se mai datoreaza aceste sume. Mostenitorii vor
ramne raspunzatori pna la publicarea schimbarilor intervenite, n condiiile art. 224 din lege.
Dizolvarea societailor n nume colectiv datorita reducerii numarului de asociai
trebuie publicata n Monitorul Oficial si menionata la Registrul Comerului.
Lichidarea societaii n nume colectiv se efectueaza potrivit regulilor generale deja
prezentate si potrivit dispoziiilor speciale ale Legii nr. 31/1990.
Astfel, conform art. 262, numirea lichidatorilor n societatea n nume colectiv va fi
facuta prin votul unanim al asociailor daca actul constitutiv nu prevede altfel. n cazul n care
exista opoziii, numirea lichidatorilor se va face prin hotarre judecatoreasca, la cererea
oricarui asociat sau a oricarui administrator. Hotarrea judecatoreasca de numire a
lichidatorilor poate fi atacata cu recurs n termen de 15 zile de la pronunare.
Lichidarea se finalizeaza cu ntocmirea situaiei financiare si a proiectului de
repartizare de catre lichidatori. Situaia financiara a societaii se va nregistra si publica pe
pagina de internet a Registrului Comerului.
Publicitatea asigura dreptul de opoziie al asociailor nemulumii de modul de
repartizare a activului net, acestia putnd exercita aceasta cale de atac n termen de 15 zile de
la publicare. Pentru soluionarea opoziiei, problemele legate de lichidare vor fi separate de
64
cele ale repartizarii, faa de care lichidatorii pot ramne straini (art. 263 alin. 3), deoarece
repartizarea
activului net se realizeaza n condiiile actului constitutiv sau prin hotarrea asociailor.
Dupa expirarea termenului de efectuare a opoziiei sau dupa ramnerea irevocabila a
hotarrii prin care s-a soluionat opoziia, lichidatorii vor fi eliberai de raspunderea ce le
revine ca urmare a aprobarii situaiei financiare de lichidare si repartizare n acest mod.
3.4. Rezumat
Societatea cu raspundere limitata se nfiineaza prin act constitutiv, inclusiv n cazul n
care este vorba despre un asociat unic. n cazul societaii n nume colectiv, actul constitutiv se
ncheie n forma autentica si va cuprinde meniunile prevazute de lege.
n timp ce la societatea cu raspundere limitata asociaii raspund pentru obligaiile
sociale n limita aportului lor, la societatea n nume colectiv raspunderea este nelimitata si
solidara.
n cazul societaii n nume colectiv, deciziile se iau de catre asociai, cu respectarea
principiului majoritaii, ntruct nu exista o adunare a asociailor.
Retragerea si excluderea asociailor din aceste societai se realizeaza n condiii
specifice, avnd n vedere caracterul intuitu persoane al asocierii.
Dizolvarea si lichidarea au loc n cazurile generale prevazute de lege pentru toate
formele de societate, precum si n situaii special reglementate pentru aceste forme de
societai.
3.5. Teste de autoevaluare a cunostinelor
TESTUL I
1. Numarul minim de asociai pentru nfiinarea unei societai cu raspundere limitata este de:
a) unul
b) doi
c) cinci.
2. La constituirea societaii cu raspundere limitata nu sunt admise:
a) aporturile n natura
b) aporturile n creane
c) aporturile n industrie.
166 A se vedea si St. D. Carpenaru, op.cit., p.291.
78
3. Adunarea asociailor va putea fi convocata la cererea asociailor care dein:
a) din capitalul social
b) din capitalul social
c) din capitalul social.
4. Aciunea n anularea hotarrii adunarii generale poate fi intentata:
a) n termen de 15 zile de la publicarea hotarrii n Monitorul Oficial
b) este imprescriptibila, daca motivele sunt de nulitate absoluta
c) este impresriptibila, daca motivele sunt de nulitate relativa.
5. Legea interzice cumulul funciei de administrator:
a) n mai mult de 2 societai concurente
b) la mai mult de 3 consilii de administraie
c) la mai mult de 5 consilii de administraie.
6. n cazul pluralitaii de administratori:
a) este obligatorie nfiinarea consiliului de administraie
b) se aplica prevederile actului constitutiv
c) administratorii pot lucra individual.
7. Natura juridica a funciei de adminstrator este aceea a:
a) contractului de mandat
65
b) contractului de munca
c) contractului de comision.
8. La societaile cu raspundere limitata:
a) numirea cenzorilor este obligatorie
b) numirea auditorilor este facultativa
c) numirea cenzorilor si a auditorilor este facultativa.
9. Excluderea asociatului din societate are loc:
a) daca acesta nu a efectuat varsamintele
b) daca a folosit capitalul social n folos propriu
c) daca nu a participat la sedinele adunarii generale.
10. Asociaii se pot retrage din societatea cu raspundere limitata
a) cnd nu sunt de acord cu modificarile actului constitutiv
b) cnd nu si-au primit dividendele
c) cnd nu au fost numii n funcii de conducere.
TESTUL II
1. Societatea n nume colectiv face parte din categoria:
a) societailor de persoane
b) societailor de capitaluri
c) societailor cu caracter mixt.
2. Numarul minim de asociai pentru nfiinarea unei societai n nume colectiv este de :
a) 1
b) 2
79
c) 3 sau mai muli.
3. Asociaii societaii n nume colectiv pot fi:
a) numai persoane fizice
b) numai persoane juridice
c) persoane fizice si/sau juridice.
4. Actul constitutiv al societaii n nume colectiv se ncheie:
a) n forma autentica
b) n forma nscrisului sub semnatura privata
c) n forma stabilita de asociai.
5. Capitalul social minim al societaii n nume colectiv este de:
a) 200 lei
b) cel stabilit de asociai
c) 25.000 lei.
6. Aporturile la constituirea societaii pot fi:
a) n natura
b) n numerar
c) n industrie.
7. Asociaii unei societai n nume colectiv raspund:
a) nelimitat si solidar
b) limitat la valoarea aportului
c) conjunct.
8. Controlul gestiunii societaii n nume colectiv se realizeaza de catre:
a) fiecare dintre asociai
b) experi contabili
c) cenzori.
9. Retragerea asociailor din societatea n nume colectiv se face:
66
a) cu acordul unanim al asociailor

b) cu acordul instanei de judecata, indiferent de motiv
c) prin voina unilaterala a asociailor.
10. Drepturile cuvenite asociatului retras din societatea n nume colectiv se stabilesc:
a) prin hotarrea instanei de judecata
b) de catre asociai
c) prin actul constitutiv.
Unitatea de nvaare 4. Societatea n comandita simpla, societatea pe aciuni si
societatea n comandita pe aciuni
4.1. Introducere
n aceasta unitate de nvaare sunt prezentate regulile speciale privind nfiinarea si
funcionarea aplicabile societaii n comandita simpla, societaii pe aciuni si societaii n
comandita pe aciuni.
4.2. Competene
Explicarea modalitaii de constituire a societaii n comandita simpla, a societaii pe
aciuni si a celei n comandita pe aciuni si descrierea modalitaii de funcionare a acestor
societai prin organele acestora (adunarea asociailor, organele de administrare si control al
gestiunii societailor).
Sunt descrise modul de transmitere a aciunilor si a parilor de interes, retragerea si
excluderea
asociatului din societate, precum si dizolvarea si lichidarea societailor.
ore.
SOCIETATEA N COMANDITA SIMPLA
1. Constituirea societaii n comandita simpla
Societatea n comandita simpla este o entitate constituita pe baza deplinei ncrederi
existente ntre asociai (persoane fizice si/sau juridice) si care beneficiaza de personalitate
juridica, n cadrul asocierii raspunderea asociailor comanditari fiind n limita aportului, iar
raspunderea asociailor comanditai fiind nelimitata si solidara, iar capitalul social se divide
n pari de interes.
Societatea n comandita simpla se constituie pe baza actului constitutiv, noiune prin
care desemnam contractul de societate.
Actul constitutiv al societaii n comandita simpla trebuie sa cuprinda elementele
obligatorii prevazute de Legea nr. 31/1990 n art. 7 si trebuie ncheiat n forma autentica.
Referindu-se la asociai, art. 7 din lege prevede ca actul constitutiv trebuie sa cuprinda
datele de identificare ale asociailor comanditari si comanditai.
Asadar, asociaii pot fi persoane fizice sau persoane juridice si, deoarece legea nu
precizeaza un numar minim de asociai, putem interpreta dispoziiile art. 7 n sensul existenei
a cel puin doi asociai un asociat comanditar si un asociat comanditat.
Firma unei societai n comandita simpla trebuie sa cuprinda numele a cel puin unuia
dintre asociaii comanditai, cu meniunea societate n comandita, scrisa n ntregime. Daca
numele unei persoane straine de societate figureaza, cu consimamntul sau, n firma unei
societai n comandita simpla, aceasta devine raspunzatoare nelimitat si solidar de toate
obligaiile societaii. Aceeasi regula se va aplica si comanditarului al carui nume figureaza n
firma societaii n comandita simpla (art. 33 si 34 din Legea nr. 26/1990).
Societatea n comandita simpla se nfiineaza cu respectarea condiiilor generale
obligatorii pentru toate formele de societate comerciala si dobndeste personalitate juridica
din momentul nmatricularii n Registrul Comerului.
67
2. Formarea voinei sociale, administrarea si controlul gestiunii n societatea n

comandita simpla
n privina modului de luare a deciziilor, ca si la societatea n nume colectiv, legea nu
reglementeaza n privina societaii n comandita simpla o adunare generala a asociailor.
Deciziile cu privire la activitatea societaii se iau de catre toi asociaii, comanditai si
comanditari. Asociaii vor decide cu majoritate absoluta a capitalului social n privina alegerii
si revocarii administratorilor, cu excepia acelor administratori numii prin actul constitutiv,
fixarea puterilor si a remuneraiei acestora, rezolvarea divergenelor ivite ntre administratori
(art.77), aprobarea situaiei financiare (art. 86) si exercitarea aciunii n raspundere a
administratorilor (art. 86).
Unanimitatea voturilor este necesara pentru modificarea actului constitutiv.
Potrivit art. 79, asociatul care are ntr-o anumita operaiune interese contrare faa de
cele ale societaii fie n nume propriu, fie n numele altei persoane trebuie sa se abina de
la deliberari si de la exercitarea dreptului de vot cu privire la aceasta operaiune.
Votul asociailor se exercita potrivit principiului general al cotei de participare la
formarea capitalului social, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.
Deciziile asociailor care sunt nelegale sau contravin actului constitutiv pot face
obiectul aciunii n anulare, adresata instanei judecatoresti de catre oricare dintre asociai care
au lipsit sau au votat mpotriva respectivei hotarri.
Administrarea societaii n comandita simpla se realizeaza de catre unul sau mai muli
asociai comanditai. Asociaii comanditai sunt singurii mputernicii sa reprezinte societatea
n raporturile cu terii datorita raspunderii nelimitate si solidare pentru obligaiile asumate de
catre societate. Aceasta prevedere este o masura de protecie acordata de lege terilor. Dreptul
de a reprezenta societatea aparine fiecarui administrator, daca prin actul constitutiv nu se
prevede altfel (art. 75).
Daca prin contractul de societate au fost desemnai mai muli administratori care sa
lucreze mpreuna, deciziile acestora trebuie luate n unanimitate, iar daca exista divergene,
vor decide asociaii care dein majoritatea absoluta a capitalului social (art. 76 alin. 1).
Administratorii sunt obligai sa lucreze n limitele mandatului conferit prin actul
constitutiv sau prin hotarrea asociailor.
Comanditarii pot ncheia anumite operaiuni determinate n contul societaii numai n
baza unei procuri speciale, data de reprezentanii societaii si nscrisa la Registrul Comerului
(art. 89).
Actele ncheiate cu depasirea limitelor mputernicirii sau n lipsa acesteia i vor obliga
pe comanditarii respectivi faa de teri n mod nelimitat si solidar.
Controlul gestiunii societaii n comandita simpla se efectueaza de catre asociaii care
nu au si calitatea de administrator. Acest drept aparine si asociailor comanditari, deoarece,
potrivit prevederilor art. 89 alin. 2 si 3, comanditarii pot face acte de supraveghere si au
dreptul de a obine o copie a situaiilor financiare anuale, de a verifica registrele contabile si
documentele justificative.
Asociaii comanditari pot ndeplini si funcii n administraia interna a societaii, cu
condiia sa nu-si depaseasca atribuiile intrnd n raporturi juridice cu terii.
Asociaii comanditai beneficiaza de anumite drepturi speciale, prevazute de lege.
Astfel, au dreptul de a folosi fonduri aparinnd societaii n folosul sau sau al altei persoane,
cu consimamntul prealabil si scris al celorlali asociai (art. 80 81). Asociatul care preia din
fondurile societaii mai mult dect suma fixata va raspunde pentru daune.
Totodata, asociaii comanditai sunt obligai sa nu ia parte, ca asociai cu raspundere
nelimitata, n alte societai concurente sau cu acelasi obiect de activitate si sa nu faca
operaiuni comerciale, n acelasi tip de comer sau n altul asemanator, n nume propriu sau al
altei persoane, fara consimamntul prealabil al asociailor (art. 82).
68
Asociaii societailor n comandita simpla sunt obligai, ca prin actele lor, sa nu aduca
atingere patrimoniului societaii.
Obligaiile sociale asumate sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea
nelimitata si solidara a asociailor comanditai; asociaii comanditari raspund n limita
aportului.
Raspunderea asociailor comanditai are asadar un caracter subsidiar; creditorii social
vor urmari n primul rnd societatea, si numai n cazul n care nu-si satisfac astfel creanele se
pot ndrepta si mpotriva asociailor comanditai, hotarrea judecatoreasca obinuta mpotriva
societaii fiindu-le opozabila n temeiul art. 85 alin. 2 din lege.
3. Cesiunea parilor de interes
Se realizeaza n aceleasi condiii ca si la societaile n nume colectiv, fiind necesar n
acest scop consimamntul prealabil al asociailor, fie prin actul constitutiv, fie printr-o
decizie luata cu unanimitate de voturi (art. 87 din lege).
Cedentul va ramne n continuare obligat faa de societate pentru efectuarea
varsamintelor.
Faa de teri cedentul va fi raspunzator n condiiile art.225, pentru operaiunile
efectuate de societate sau n curs de efectuare n momentul cesiunii.
Regulile generale referitoare la cesiune, analizate anterior, se vor aplica si acestui tip
de societai.
4. Retragerea si excluderea asociatului din societatea n comandita simpla are loc
n condiiile art. 226 si, respectiv, ale art.226 din Legea nr. 31/1990, asa cum au fost analizate
anterior pentru societatea n nume colectiv.
5. Dizolvarea si lichidarea societaii n comandita simpla
n afara cauzelor generale prevazute de art. 227 pentru dizolvarea oricarei forme de
societate comerciala, societatea n comandita simpla se dizolva, potrivit art. 229, n cazul
falimentului, incapacitaii, excluderii, retragerii sau decesului singurului asociat comanditat
sau comanditar.
Societatea nu se dizolva daca n actul constituit exista o clauza de continuare cu
mostenitorii acceptani sau daca asociatul ramas decide schimbarea formei societaii n
societate cu raspundere limitata cu asociat unic.
Lichidarea societaii n comandita simpla se face cu respectarea condiiilor generale,
dar si a prevederilor specifice acestei forme de societate (art. 262-263).
SOCIETATEA PE ACIUNI
1. Constituirea societaii pe aciuni
Societatea pe aciuni poate fi definita ca fiind acea forma de societate comerciala
constituita de catre asociai persoane fizice si/sau persoane juridice, care, n schimbul
participarii la formarea capitalului social, dobndesc titluri de valoare negociabile, denumite
aciuni, scopul asocierii fiind desfasurarea unei activitai comerciale n vederea maximizarii
profitului si al mparirii acestuia.
Societatea pe aciuni cunoaste doua modalitai de constituire, analizate anterior, si
anume: constituirea simultana si constituirea continuata (prin subscripie publica).
Societatea pe aciuni se nfiineaza prin contract de societate si statut, ncheiate sub
forma nscrisului unic, denumit act constitutiv (art. 5 din Legea nr. 31/1990). Actul constitutiv
trebuie semnat de catre toi asociaii sau numai de catre fondatori, n cazul societaii pe aciuni
constituita prin subscripie publica.
Potrivit art. 8 din lege, actul constitutiv al societaii pe aciuni va cuprinde:
a) datele de identificare ale fondatorilor; numarul minim de acionari prevazut de lege este de
cel puin 2 (art. 10 alin. 3); daca societatea are un singur asociat pe o perioada mai mare de 9
luni, orice persoana interesata poate solicita instanei judecatoresti dizolvarea societaii.
69
Societatea aflata n aceasta situaie mai poate fi salvata, daca, pna la ramnerea irevocabila a
hotarrii judecatoresti de dizolvare, numarul minim de asociai este completat;
b) forma, denumirea si sediul social.
Firma societaii pe aciuni se compune dintr-o denumirea proprie, de natura a o
deosebi de firma altor societai, si va fi nsoita de meniunea scrisa n ntregime societate pe
aciuni sau S.A. (art. 35 din Legea nr. 26/1990).
Actele care provin de la societate trebuie sa cuprinda denumirea si forma societaii,
numarul de nmatriculare n Registrul Comerului, sediul social, capitalul social, inclusiv
capitalul social varsat;
c) obiectul de activitate al societaii, cu precizarea domeniului si a activitaii principale;
d) capitalul social subscris si cel varsat si, n cazul n care societatea are un capital autorizat,
cuantumul acestuia.
Capitalul social al societaii pe aciuni nu poate fi mai mic de 90.000 de lei; Guvernul
va putea modifica, cel mult o data la 2 ani, valoarea minima a capitalului social, innd seama
de rata de schimb, astfel nct acest cuantum sa reprezinte echivalentul n lei al sumei de
25.000 de euro.
Capitalul social al societaii pe aciuni constituita prin subscriere integrala si simultana
se va varsa n proporie de cel puin 30% n momentul constituirii, diferena urmnd a fi
varsata astfel:
- pentru aciunile emise n schimbul unui aport n numerar, n termen de 12 luni de la
nmatricularea societaii;
- pentru aciunile emise n schimbul aportului n natura, n termen de cel mult 2 ani de la
nmatriculare (art. 9);
e) natura si valoarea bunurilor constituite ca aport n natura, numarul de aciuni acordate
pentru acestea si numele, sau, dupa caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport.
Aporturile n creane nu sunt permise la societaile pe aciuni constituite prin
publica, iar aporturile n munca nu sunt permise deloc la societaile pe aciuni;
subscripie
f) numarul si valoarea nominala a aciunilor, cu specificarea daca sunt nominative sau la
purtator.
Valoarea unei aciuni trebuie sa fie de cel puin 0,1 lei (art. 93 din lege).
f1) Daca sunt mai multe categorii de aciuni, actul constitutiv trebuie sa arate numarul,
valoarea nominala si drepturile conferite fiecarei categorii de aciuni.
f2) Orice restricii cu privire la transferul de aciuni;
g) datele de identificare ale primilor membri ai consiliului de administraie, respectiv ale
primilor membri ai consiliului de supraveghere.
g1) Puterile conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, si daca ei urmeaza sa le
exercite mpreuna sau separat.
n contractul de societate pot fi desemnate ca administratori att persoane fizice, ct si
persoane juridice, cetaeni romni sau straini, asociai sau neasociai, dar trebuie sa se respecte
prevederile legale cu privire la numire si la cumulul de calitai;
h) datele de identificare ale primilor cenzori sau a primului auditor financiar.
n cazul societaii pe aciuni constituita prin subscripie publica, cenzorii/auditorii sunt
desemnai de catre adunarea constitutiva;
i) clauze privind conducerea, administrarea, funcionarea si controlul gestiunii societaii de
catre organele statutare, numarul membrilor consiliului de administraie sau modul de stabilire
a acestui numar.
Prin actul constitutiv, societaile pe aciuni nou nfiinate vor opta pentru unul din cele
doua sisteme de administrare prevazute de lege.
i1) Puterile de reprezentare conferite administratorilor si, dupa caz, directorilor, respectiv
membrilor directoratului, si daca ei urmeaza sa le exercite mpreuna sau separat;
70
j) durata societaii.
Societaile pe aciuni se pot nfiina pentru o durata de timp stabilita prin actul
constitutiv sau pe timp nelimitat.
k) modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor.
l) sediile secundare sucursale, agenii, reprezentane sau alte asemenea unitai fara
personalitate juridica -, atunci cnd se nfiineaza odata cu societatea, sau condiiile pentru
nfiinarea lor ulterioara, daca se are n vedere o atare nfiinare;
m) orice avantaj special acordat, n timpul nfiinarii societaii sau pna la momentul n care
societatea este autorizata sa si nceapa activitatea, oricarei persoane care a participat la
constituirea societaii ori la tranzacii conducnd la acordarea autorizaiei n cauza, precum si
identitatea beneficiarilor n cauza;
n) cuantumul total sau estimativ al cheltuielilor de constituire;
o) modul de dizolvare si lichidare a societaii.
Statutul societaii pe aciuni va fi actul care dezvolta prevederile contractului n ceea
ce priveste organizarea si funcionarea societaii pe aciuni, n special.
Societatea pe aciuni se constituie potrivit regulilor generale analizate, formalitaile
fiind n esena aceleasi pentru constituirea simultana, ca si pentru constituirea prin subscripie
publica.
Societatea pe aciuni devine persoana juridica din momentul nmatricularii la Registrul
Comerului (art. 41 alin. 1).
2. Funcionarea societaii pe aciuni. Sisteme de administrare
Organul de deliberare si decizie al societaii pe aciuni este adunarea generala a
acionarilor. Aducerea la ndeplinire a hotarrilor adunarii si savrsirea de fapte de comer n
numele societaii revin administratorilor, iar controlul gestiunii societaii pe aciuni se
realizeaza de catre cenzori/auditori financiari, dar si de catre consiliul de supraveghere (n
sistem dualist).
Deoarece aceste aspecte au fost analizate n cadrul regulilor generale aplicabile
fiecarei societai, vom insista cu precadere asupra modalitailor de administrare a societaii pe
aciuni introduse prin Legea nr. 441/2006.
Societatea pe aciuni este administrata, potrivit dispoziiilor Legii nr. 31/1990, de catre
unul sau mai muli administratori, persoane fizice sau persoane juridice, care pot face toate
operaiunile cerute pentru aducerea la ndeplinire a obiectului de activitate al societaii, afara
de restriciile aratate n actul constitutiv (art. 70 din lege).
n cazul pluralitaii de administratori, prin actul constitutiv al societaii pe aciuni
acionarii trebuie sa aleaga unul din cele doua sisteme de administrare prevazute de lege:
sistemul unitar (art. 137 1521) sau sistemul dualist (art. 153- 15311) .
Daca societatea pe aciuni este administrata de un singur administrator, acestuia i se
vor aplica dispoziiile legale referitoare la consiliul de administraie care nu presupun
pluralitatea de administratori (art. 137 alin. 3).
Sistemul unitar de administrare. n acest sistem administratorii sunt desemnai prin
actul constitutiv sau prin hotarrea adunarii generale a acionarilor, luata n condiiile de
cvorum si majoritate cerute de lege pentru adunarea ordinara. Daca se desemneaza mai muli
administratori, numarul acestora trebuie sa fie ntotdeauna impar. Nu este exclus sa fie numit
si un singur administrator, cu excepia societailor pe aciuni ale caror situaii financiare
anuale fac obiectul unei obligaii legale de auditare care sunt administrate de cel puin 3
administratori.
Acionarii si membrii actuali ai consiliului de administraie vor nominaliza candidaii
pentru funcia de administrator, n condiiile legii.
Potrivit art. 1371 alin. 3, n cazul societailor pe aciuni calitatea de administrator este
incompatibila cu cea de salariat al societaii. Daca administratorii au fost desemnai dintre
71
salariaii societaii, contractul individual de munca se suspenda pe perioada mandatului de

administrator.
Administratorii astfel desemnai vor lucra mpreuna, n cadrul consiliului de
administraie, care se ntruneste cel puin o data la 3 luni. Consiliul de administraie poate fi
convocat de catre presedintele consiliului, care stabileste ordinea de zi. Convocarea poate fi
facuta si la solicitarea motivata a doi dintre administratori sau a directorului general.
Consiliul de administraie este nsarcinat cu ndeplinirea actelor necesare si utile legate
de realizarea obiectului de activitate si are urmatoarele competene de baza:
- stabilirea direciilor principale de activitate si de dezvoltare a societaii;
- stabilirea sistemului contabil si de control financiar si aprobarea planificarii financiare;
- numirea si revocarea directorilor si stabilirea remuneraiei lor;
- supravegherea activitaii directorilor;
- pregatirea raportului anual, organizarea sedinelor adunarii generale a acionarilor si
aducerea la ndeplinire a hotarrilor acesteia;
- introducerea cererii pentru declansarea procedurii insolvenei, potrivit Legii nr. 85/2006;
- alte atribuii delegate de adunarea generala, n temeiul art. 114 (mutarea sediului societaii,
schimbarea obiectului secundar de activitate al societaii, nfiinarea sau desfiinarea sediilor
secundare ale societaii, majorarea capitalului social).
Consiliul de administraie poate delega o parte din aceste atribuii catre directori, cu excepia
competenelor de baza si a atribuiilor delegate consiliului de catre adunarea generala
potrivit art.114. Directorii sunt desemnai dintre administratori sau din afara membrilor
consiliului de administraie (art. 143 alin. 2).
De asemenea, conducerea societaii poate fi delegata de catre consiliul de administraie
unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Director general al
societaii poate fi si presedintele consiliului de administraie. Potrivit legii, daca situaia
financiara a societaii pe aciuni este supusa obligaiei de auditare, delegarea conducerii
societaii este obligatorie (art. 143 alin. 4). Directorii sunt responsabili cu luarea tuturor
masurilor aferente conducerii societaii, n limitele obiectului de activitate.
Consiliul de administraie reprezinta societatea n raport cu terii si n justiie prin
presedintele sau (art. 1432 alin. 1).
Puterile de reprezentare a societaii pot fi delegate unuia sau mai multor administratori,
care vor lucra mpreuna sau separat, conform mputernicirii.
Membrii consiliului de administraie trebuie sa-si ndeplineasca mandatul cu prudena
si diligena, precum si cu loialitate si sa pastreze informaiile confideniale si secretele de
afaceri, inclusiv dupa ncetarea funciei, n condiiile stabilite de contract (art. 1441 alin. 1 si
4).
Art. 1441 a fost introdus prin Legea nr. 441/2006 si conine o dispoziie cu totul noua
n materia raspunderii administratorilor. Astfel, administratorul nu ncalca obligaia de
exercitare a mandatului cu loialitate daca, n momentul luarii unei decizii de afaceri, el este
n mod rezonabil ndreptait sa considere ca acioneaza n interesul societaii si pe baza unor
informaii adecvate (art. 1441 alin. 2). n doctrina s-a aratat ca aceasta prevedere este preluata
din sistemul de common law, unde exista o bogata jurisprudena n materie, fiind cunoscuta
drept teoria judecaii de afaceri (businees judgement rule). Membrii consiliului de
administraie nu vor divulga informaiile confideniale si secretele comerciale ale societaii, la
care au acces n calitatea lor de administratori. Aceasta obligaie le revine si dupa ncetarea
mandatului de administrator (art. 1441 alin. 5 din lege). Coninutul si durata obligailor
prevazute la alin. 5 sunt stipulate n contractul de administraie. n esena, contractul de
administraie, ca si contractul de management, este un contract de mandat comercial.
Remuneraia directorilor, obinuta n temeiul contractului de mandat, este asimilata din
punct de vedere fiscal veniturilor din salarii si se impoziteaza potrivit legislaiei n materie.
72
Raspunderea administratorilor se angajeaza pentru modul de ndeplinire a atribuiilor

prevazute de art. 72 si art. 73 din lege, n condiiile analizate. Administratorii mai sunt
raspunzatori n mod indirect pentru faptele savrsite de catre salariaii societaii asupra carora
trebuie sa exercite supravegherea, precum si pentru faptele savrsite de catre administratorii
imediat precedeni (art. 1442). Aceste prevederi au fost de asemenea analizate n capitolul
consacrat regulilor generale aplicabile fiecarei forme de societate comerciala.
Administratorii sunt raspunzatori faa de creditorii societaii n cazul declansarii procedurii
insolvenei, n condiiile Legii nr. 85/2014 acesti creditori avnd posibilitatea intentarii unei
aciuni civile n raspundere mpotriva administratorilor.
Sistemul dualist de administrare. Daca prin actul constitutiv, n forma iniiala sau
prin modificari ulterioare, se decide adoptarea acestui sistem, administrarea societaii pe
aciuni se va realiza de catre un directorat si de catre un consiliu de supraveghere (art. 153).
Societaile pe aciuni care opteaza pentru sistemul dualist de administrare nu sunt supuse
controlului gestiunii de catre cenzori, ci de catre auditori financiari.
Consiliul de supraveghere este desemnat prin actul constitutiv sau prin hotarrea
adunarii generale a acionarilor la propunerea acionarilor sau dintre membrii existeni ai
consiliului. Consiliul este format dintr-un numar impar de membri (3-11 membri), se
ntruneste cel puin o data la 3 luni, fiind convocat de catre presedintele consiliului, inclusiv la
iniiativa a 2 dintre membrii sai ori ai directoratului (art.15311). Deciziile vor fi consemnate n
procesul-verbal al sedinei, semnat de catre presedintele de sedina si de un membru al
consiliului.
Membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent si membri ai directoratului
ori salariai ai societaii.
Prin actul constitutiv sau prin hotarrea adunarii generale se pot prevedea condiii de
profesionalism si independena a membrilor consiliului, potrivit criteriilor administratorilor
independeni prevazute n art. 1382 alin. 2 din lege.
n cazul vacanei unui post de membru n consiliul de supraveghere, consiliul poate
proceda la numirea unui membru provizoriu, pna la ntrunirea adunarii generale.
Drepturile si obligaiile membrilor consiliului de supraveghere sunt stabilite conform
regulilor de la mandat si ale dispoziiilor Legii nr. 31/1990. n privina acestora se vor aplica,
asadar, prevederile art. 1441, ale art. 1442 alin. 1 si 5, ale art. 1443-4 si ale art. 150.
Consiliul de supraveghere are urmatoarele atribuii principale:
- exercita controlul permanent asupra conducerii societaii de catre directorat;
- numeste si revoca membrii directoratului;
- verifica conformitatea cu legea, cu actul constitutiv si cu hotarrile adunarii generale a
operaiunilor de conducere a societaii;
- raporteaza cel puin o data pe an adunarii generale a acionarilor cu privire la activitatea de
supraveghere desfasurata;
- poate convoca, n situaii excepionale, justificate de interesul societaii, adunarea generala a
acionarilor.
Consiliul de supraveghere nu poate exercita atribuii de conducere a societaii.
n exercitarea atribuiilor sale, consiliul de supraveghere poate crea comitete
consultative, formate din cel puin 2 membri ai consiliului, pentru efectuarea de investigaii si
elaborarea de recomandari pentru consiliu. La societaile pe aciuni supuse obligaiei legale de
auditare, crearea acestor comitete este obligatorie. Comitetele astfel nfiinate vor nainta
consiliului, n mod regulat, rapoarte cu privire la activitatea lor (art. 15310 alin. 1 si 4).
Directoratul este desemnat si si exercita atribuiile sub controlul consiliului de
supraveghere (art. 1531 alin. 2 si art. 1532 alin. 1). Decizia de revocare a membrilor acestuia
din funcie revine, potrivit legii, consiliului de supraveghere si adunarii generale.
Membrii directoratului nu pot fi concomitent membrii ai consiliului de supraveghere.
73
Directoratul exercita conducerea exclusiva a societaii si ndeplineste actele necesare si

utile pentru realizarea obiectului de activitate al societaii, cu excepia celor rezervate de lege
consiliului de supraveghere si adunarii generale a acionarilor (art. 1531).
De asemenea, directoratul reprezinta societatea n raporturile cu terii si n justiie.
Membrii directoratului si vor exercita atribuiile potrivit regulilor de la mandat,
dispoziiile prevazute de lege cu privire la consiliul de administraie fiindu-le aplicabile n
mod corespunzator (art. 1532 alin. 6).
Administratorii, membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere sunt
desemnai pe o durata de cel mult 4 ani, n condiiile actului constitutiv, cu excepia primilor
membri ai consiliului de administraie si ai consiliului de supraveghere, al caror mandat nu
poate depasi 2 ani.
Mandatul trebuie acceptat n mod expres. Deoarece, n cadrul regulilor generale de
funcionare a societailor comerciale, am analizat administrarea societailor comerciale, n
acest capitol vom face doar scurte referiri cu privire la regulile aplicabile att sistemului
unitar, ct si sistemului dualist.
Legea prevede o limitare n privina desemnarii directorilor si a membrilor
directoratului, acestia trebuind sa fie persoane fizice (art. 15313).
Persoanele care nu pot fi fondatori nu pot avea nici calitatea de administratori,
directori, membri ai directoratului sau ai consiliului de supraveghere. Aceste condiii legate de
onorabilitatea administratorilor au scopul de a proteja sigurana circuitului comercial, nu
numai interesele particulare ale asociailor. Directorii si membrii directoratului sunt obligai
inclusiv sa nu faca concurena societaii.
Cu privire la drepturile si obligaiile membrilor directoratului, se vor aplica dispoziiile
art. 1371 alin. 3 (interdicia ncheierii contractului de munca cu societatea) , art. 1441 (decizia
de afaceri) , art. 1442 alin. 1, 4 si 5 (raspunderea administratorilor), art. 1443 (interesele
contrare societaii), art. 1444 (creditarea de catre societate a administratorilor) , art. 150
(nstrainarea, nchirierea si leasingul ce au ca obiect bunuri n valoare de peste 10% din
activul net al societaii) si ale art. 15312 alin. 4 (asigurarea profesionala obligatorie) referitoare
la administratori.
Legea nr. 31/1990 limiteaza cumulul calitaii de administrator sau de membru al
consiliului de supraveghere la cel mult 5 mandate la societai cu sediul n Romnia. Daca se
ncalca aceste prevederi ale legii, administratorul sau acel membru al consiliului de
supraveghere trebuie sa demisioneze din funciile care depasesc cumulul admis, n termen de
o luna de la apariia situaiei de incompatibilitate, n caz contrar pierznd mandatele care
depasesc maximul stabilit de lege, si va raspunde pentru daune.
Remuneraia membrilor consiliului de administraie sau ai consiliului de supraveghere
este stabilita prin actul constitutiv sau prin hotarrea adunarii generale.
Deciziile n cadrul consiliului de administraie, ale directoratului sau ale consiliului de
supraveghere se iau n prezena a cel puin jumatate dintre membri, daca prin actul constitutiv
nu se prevede un numar mai mare si cu votul majoritaii membrilor prezeni, cu excepia
deciziilor privind numirea si revocarea presedinilor acestor organe, cnd este nevoie de votul
majoritaii membrilor acestora (art. 15320 alin. 1 si 2).
Actul constitutiv poate prevedea ca, n cazuri excepionale, justificate prin urgena
situaiei si prin interesul societaii, deciziile consiliului de administraie sau ale directoratului
pot fi luate prin votul unanim exprimat n scris al membrilor, fara a fi necesara ntrunirea
organului respectiv (art. 15321 alin. 1). Sunt exceptate deciziile referitoare la situaiile
financiare anuale si la capitalul autorizat.
Pentru celelalte drepturi si obligaii ale persoanelor nsarcinate cu administrarea
societaii pe aciuni, inclusiv aciunea n raspundere, ramn valabile regulile generale expuse
deja n capitolul special destinat funcionarii societailor comerciale.
74
Sa ne reamintim:
Administrarea societailor pe aciuni se poate realiza n sistem unitar Consiliu de
administraie sau n sistem dualist Consiliu de supraveghere si Directorat.
3. Aciunile si obligaiunile emise de societatea pe aciuni
Aciunile reprezinta titluri de valoare, care ncorporeaza dreptul proprietarului lor de
a fi recunoscut ca acionar si ca titular al unei fraciuni din capitalului social.
Aciunile pot fi, n funcie de categoriile de drepturi conferite, ordinare sau
prefereniale. La rndul lor, aciunile ordinare, sunt nominative sau la purtator, n funcie de
modul de transmitere.
Acionarii stabilesc felul aciunilor prin actul constitutiv; n caz contrar, aciunile vor fi
nominative.
Aciunile nominative au n cuprinsul lor nscris numele titularului si domiciliul
acestuia. Pot fi emise n forma materiala, pe suport de hrtie, sau n forma dematerializata,
prin nscriere n registrul acionarilor societaii.
Aciunile prefereniale cu dividend prioritar fara drept de vot se emit n condiiile
actului constitutiv si confera titularului dreptul la un dividend prioritar prelevat asupra
beneficiului distribuibil la exerciiului financiar, naintea oricarei alte prelevari, precum si
drepturile recunoscute titularilor de aciuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la
adunarea generala, cu excepia dreptului de vot. n schimb, titularii acestor aciuni pot
constitui adunarea speciala, pe probleme specifice.
Aciunile prefereniale nu pot fi emise pentru mai mult de din capitalul social si vor
avea aceeasi valoare nominala ca si aciunile ordinare (art. 95 alin. 2).
Administratorii, directorii, membrii directoratului si ai consiliului de supraveghere,
precum si cenzorii nu pot fi titulari de aciuni prefereniale.
Aciunile facnd parte din diferite categorii pot fi convertite ntre ele, prin hotarrea
acionarilor luata n adunarea generala extraordinara, n condiiile art. 115.
Aciunile pot fi emise cu respectarea urmatoarelor condiii:
1) aciunile se pot emite numai dupa nmatricularea societaii (art. 93 alin. 2 lit. b);
2) societatea nu poate emite aciuni mai mici dect valoarea nominala stabilita de lege (art. 93
alin. 1);
3) nu pot fi emise noi aciuni n vederea majorarii capitalului social mai nainte de a fi achitate
complet cele din emisiunea precedenta (art. 92 alin. 3);
4) aciunile neplatite sunt ntotdeauna nominative (art. 92 alin. 2);
5) aciunile emise de societaile pe aciuni, prin oferta publica de valori mobiliare, sunt
reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piaa de capital.
Aciunile emise de societaile pe aciuni confera titularilor anumite drepturi. Astfel,
acionarii au dreptul de a participa si de a vota n adunarea generala cu restriciile aratate n
privina titularilor de aciuni prefereniale -, dreptul de a fi informai de catre administratori cu
privire la activitatea societaii si la gestiunea acesteia, dreptul de a primi dividende si dreptul
asupra unei pari corespunzatoare cu participarea la capital n cazul lichidarii societaii (daca
se nregistreaza un activ net distribuibil acionarilor).
Aciunile pot fi transmise ntre acionari sau catre persoane din afara societaii, n
condiiile legii si ale actului constitutiv. Astfel, legea limiteaza dobndirea de catre societate a
propriilor aciuni, iar prin voina acionarilor, pot fi prevazute clauze de agrement sau clauze
de preemiune.
Dreptul de proprietate asupra aciunilor nominative emise n forma materiala se
transmite prin declaraie facuta n registrul acionarilor si prin meniunea facuta pe titlu,
semnata de catre cedent si de cesionar, personal sau prin mandatar.
75
Daca aciunile n forma dematerializata sunt tranzacionate pe o piaa reglementata sau

printr-un sistem alternativ de tranzacionare, vor fi aplicate prevederile referitoare la piaa de
capital.
Subscriitorii si cesionarii ulteriori sunt raspunzatori solidar de plata aciunilor timp de
3 ani, de la data cnd s-a menionat transmiterea aciunilor (art. 98 alin. 3).
Dreptul de proprietate al aciunilor la purtator se transmite prin simpla tradiiune.
Prin actul constitutiv, acionarii pot prevedea si alte modalitai de transmitere a
dreptului de proprietate asupra aciunilor (art. 98 alin. 1).
De asemenea, aciunile pot face obiectul garaniei reale mobiliare sau pot fi grevate de
un drept de uzufruct, situaie n care uzufructuarul exercita dreptul de vot n adunarea generala
ordinara, iar nudul proprietar n adunarea generala extraordinara (art. 124 alin. 1).
Dobndirea propriilor aciuni de catre societate nu este permisa, potrivit art. 103 din
lege. Astfel, societatea nu poate subscrie propriile aciuni, iar daca aciunile societaii sunt
subscrise de o persoana acionnd n nume propriu, dar n contul societaii, se va considera ca
subscriitorul a subscris aciunile pentru sine, fiind obligat sa achite contravaloarea acestora.
Societatea va putea dobndi, direct sau indirect, prin persoane acionnd n nume
propriu, dar n contul societaii, propriile aciuni, n urmatoarele condiii restrictive:
- sa existe aprobarea prealabila a adunarii generale extraordinare cu privire la condiiile
dobndirii (numarul maxim de aciuni, contravaloarea minima si maxima);
- aprobarea nu poate fi data pentru mai mult de 18 luni de la publicarea n Monitorul Oficial a
hotarrii;
- valoarea nominala a aciunilor proprii deinute de societate nu poate depasi 10% din
capitalul social subscris;
- pot fi dobndite doar aciuni integral liberate (achitate);
- plata aciunilor se poate face numai din profitul distribuibil sau din rezervele statutare ori
convenionale;
- aciunile dobndite n scopul repartizarii catre angajaii societaii se vor distribui acestora n
maximum 12 luni de la dobndirea acestora (art. 1031 din lege).
Aciunile dobndite cu ncalcarea prevederilor art. 1031 trebuie nstrainate n termen
de un an de la dobndire. n schimb, daca aciunile dobndite n condiiile art. 104 lit. b-d,
inclusiv valoarea aciunilor aflate deja n portofoliul societaii, depasesc 10% din capitalul
social subscris, aciunile vor fi nstrainate n termen de 3 ani de la dobndire.
Daca aciunile nu sunt nstrainate n termenele prevazute, trebuie anulate, societatea
fiind obligata sa-si reduca n mod corespunzator capitalul social.
Aceste aciuni nu dau dreptul la dividende, iar dreptul de vot este suspendat pe durata
deinerii lor de catre societate.
n privina aciunilor, Legea nr. 31/1990 instituie anumite restricii n vederea
prentmpinarii riscului de reducere a capitalului social urmata de scaderea gajului general al
creditorilor (art. 106 din lege). n temeiul acestor dispoziii, o societate nu poate sa acorde
avansuri sau mprumuturi si nici sa constituie garanii n vederea subscrierii sau dobndirii
propriilor aciuni de catre un ter, cu excepia tranzaciilor efectuate n cadrul operaiunilor
curente ale instituiilor de credit si ale altor instituii financiare, precum si cu excepia
dobndirii de aciuni de catre salariai sau pentru acestia, cu condiia ca aceste dobndiri sa nu
diminueze activul net sub valoarea cumulata a capitalului social subscris si a rezervelor
nedistribuibile.
Sa ne reamintim:
Aciunile pot fi emise cu respectarea urmatoarelor condiii:
76
1) aciunile se pot emite numai dupa nmatricularea societaii (art. 93 alin. 2 lit. b);
2) societatea nu poate emite aciuni mai mici dect valoarea nominala stabilita de lege (art. 93
alin. 1);
3) nu pot fi emise noi aciuni n vederea majorarii capitalului social mai nainte de a fi achitate
complet cele din emisiunea precedenta (art. 92 alin. 3);
4) aciunile neplatite sunt ntotdeauna nominative (art. 92 alin. 2);
5) aciunile emise de societaile pe aciuni, prin oferta publica de valori mobiliare, sunt
reglementate de Legea nr. 297/2004 privind piaa de capital.
To do:
Raspundei la urmatoarea ntrebare: Care este valoarea minima a unei aciuni,
conform Legii nr. 31/1990?
Obligaiunile emise de societate. n cazul n care societatea pe aciuni are nevoie de
capital la un moment dat poate apela la o instituie de credit, poate decide majorarea
capitalului social sau poate emite obligaiuni.
Obligaiunile sunt titluri de valoare, din categoria titlurilor de credit, emise de catre
societate n schimbul sumelor de bani mprumutate, care ncorporeaza ndatorirea societaii
de a rambursa aceste sume si de a plati dobnzile aferente.
Obligaiunile pot fi nominative si se transmit prin cesiune sau la purtator, cnd se
transmit prin simpla tradiiune.
Obligaiunile pot fi emise ca urmare a hotarrii adunarii generale extraordinare, luata
n condiiile prevazute de art. 115.
Valoarea nominala a unei obligaiuni nu poate fi mai mica de 2,5 lei (art.167 din lege).
Obligaiunile din aceeasi emisiune trebuie sa fie de valoare egala, acordnd
deinatorilor repturi egale.
Obligaiunile pot fi emise n forma materiala, pe suport de hrtie, sau n forma
dematerializata, prin nscriere n cont.
Prospectul de emisiune trebuie sa fie accesibil publicului, de exemplu, prin publicare
ntr-un cotidian de difuzare naionala, prin publicare n format electronic sau daca poate fi
obinut de orice potenial investitor pe suport de hrtie de la sediul ofertantului sau al
intermediarului etc.
Odata publicata, oferta devine obligatorie.La expirarea duratei stabilite, oferta devine
caduca.
Nerespectarea dispoziiilor legale referitoare la realitatea, exactitatea si acurateea
informaiilor coninute n prospectul de oferta angajeaza raspunderea ofertantului, a
membrilor consiliului de administraie sau a administratorului unic ori a fondatorilor, n cazul
subscripiei publice.
Aciunea n despagubire poate fi intentata n 6 luni de la cunoasterea deficienei, dar
nu mai trziu de 1 an de la nchiderea ofertei publice (art. 182).
Subscripia obligaiunilor se va face pe exemplarele prospectului de emisiune, iar
valoarea obligaiunilor subscrise trebuie sa fie integral varsata.
Deinatorii de obligaiuni pot constitui o adunare generala pentru a delibera cu privire
la problemele specifice. Adunarea se convoaca pe cheltuiala societaii emitente, la cererea
unui numar de deinatori care reprezinta din titlurile emise, n condiiile stabilite de lege
pentru adunarea generala ordinara.
Societatea emitenta nu poate participa la deliberarile acestei adunari n baza
obligaiunilor deinute.
Adunarea deinatorilor de obligaiuni are urmatoarele atribuii:
- poate sa numeasca un reprezentant si unul sau mai muli supleani pentru a-i reprezenta pe
deinatorii de obligaiuni n raporturile cu societatea si n justiie;
- supravegheaza si apara interesele comune, putnd desemna un reprezentant n acest scop;
77
- poate constitui un fond necesar apararii intereselor deinatorilor, prelevat din dobnzile
aferente obligaiunilor;
- se poate opune modificarii actului constitutiv al societaii emitente sau a condiiilor
mprumutului, inclusiv emiterii de noi obligaiuni.
Hotarrile sunt obligatorii si pentru deinatorii care nu au luat parte sau au votat contra.
Deinatorii de obligaiuni nemulumii de hotarri pot ataca hotarrea, n condiiile art.
132 si 133 din lege referitoare la anularea hotarrilor adunarii generale.
Deinatorii de obligaiuni se pot ndrepta cu o aciune mpotriva societaii, cu excepia
cazului n care o astfel de aciune a fost deja intentata de catre reprezentantul deinatorilor sau
aciunea este contrara hotarrilor adunarii deinatorilor de obligaiuni (art. 175).
Obligaiunile se ramburseaza de catre societatea emitenta, de regula, la scadena. n
mod excepional, rambursarea anticipata poate avea loc prin tragere la sori, la o suma
superioara valorii lor nominale, stabilita de societate si anunata public cu cel puin 15 zile
nainte de data tragerii la sori (art. 176 alin. 1 si 2).
Obligaiunile convertibile pot fi preschimbate n aciuni, n condiiile stabilite n
prospectul de oferta publica.
Sa ne reamintim:
societate n schimbul sumelor de bani mprumutate, care ncorporeaza ndatorirea societaii de
a rambursa aceste sume si de a plati dobnzile aferente.Obligaiunile pot fi nominative si se
transmit prin cesiune sau la purtator, cnd se transmit prin simpla tradiiune. Valoarea
nominala a unei obligaiuni nu poate fi mai mica de 2,5 lei . Obligaiunile pot fi emise n
forma materiala, pe suport de hrtie, sau n forma dematerializata, prin nscriere n cont.
4. Dizolvarea si lichidarea societaii pe aciuni
Cazurile generale de dizolvare sunt prevazute de Legea nr. 31/1990 n art. 227 si art.
237, asupra carora nu mai insistam.
n afara acestor cazuri de dizolvare prevazute de lege pentru toate formele de societate
comerciala, societatea pe aciuni se dizolva n trei cazuri speciale:
1) n situaia n care, datorita unor pierderi, activul net al societaii s-a diminuat la
mai puin de jumatate din valoarea capitalului social subscris, consiliul de administraie,
respectiv directoratul, trebuie sa convoace adunarea generala extraordinara pentru a decide
daca societatea trebuie dizolvata; adunarea poate decide, n loc de dizolvare, reducerea
capitalului social n limita pierderilor, cu respectarea prevederilor legate de capitalul social
minim.
2) reducerea valorii activului patrimonial sub minimul legal de 90.000 lei (art. 10).
Potrivit art. 10 alin. 2, cu excepia cazului n care societatea este transformata ntr-o societatea
cu alta forma, capitalul social al societailor pe aciuni nu poate fi redus sub minimul legal
dect daca valoarea sa este adusa la un nivel cel puin egal cu minimul legal prin adoptarea
unei hotarri de majorare a capitalului social n acelasi timp cu hotarrea de reducere a
capitalului.
3) reducerea numarului de acionari sub limita legala de 2 acionari (art. 10 alin. 3).
n cazul n care societatea are mai puin de 2 acionari pe o perioada mai lunga de 9 luni, orice
persoana interesata poate solicita instanei dizolvarea societaii. Societatea nu va fi dizolvata
daca, pna la ramnerea irevocabila a hotarrii judecatoresti de dizolvare, numarul minim de
acionari prevazut de lege este reconstituit.
Societatea pe aciuni se lichideaza n condiiile generale prevazute de Legea nr.
31/1990, analizate anterior.
SOCIETATEA N COMANDITA PE ACIUNI
1. Constituirea societaii n comandita pe aciuni
78
Societatea n comandita pe aciuni poate fi definita ca fiind acea forma de societate

constituita de catre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice prin punerea n comun a
unei valori patrimoniale, n schimbul careia dobndesc aciuni, asocierea viznd savrsirea
de activiti de producie, comer sau prestri servicii n scopul repartizarii profitului obinut,
pentru obligaiile sociale asociaii raspunznd diferit asociaii comanditari, n limita
aportului, iar asociaii comanditai, nelimitat si solidar.
Constituirea societaii n comandita se realizeaza conform regulilor generale, cu unele
aspecte specifice ale actului constitutiv. Astfel, potrivit prevederilor art. 8, actul constitutiv
trebuie sa prevada datele de identificare a fondatorilor, cu menionarea asociailor
comanditai. Asociaii pot fi att persoane fizice, ct si persoane juridice, cu condiia
existenei uni asociat comanditar si a unui asociai comanditat. Prin subscrierea capitalului,
acestia vor dobndi calitatea de acionar.
Firma societaii n comandita pe aciuni se compune dintr-o denumire proprie, de
natura a o deosebi de firma altor societai, si va fi nsoita de meniunea scrisa n ntregime
societate n comandita pe aciuni (art. 35, Legea nr. 26/1990). Daca numele unui asociat
comanditar figureaza n firma societaii, raspunderea acestuia va fi nelimitata si solidara (art.
34).
2. Modalitai de constituire
Societatea n comandita pe aciuni se nfiineaza n aceleasi condiii ca si societatea pe
aciuni si n aceleasi modalitai, prin constituire simultana sau prin subscripie publica.
Formalitaile legate de constituire trebuie sa respecte cerinele legate de publicitate si
de nmatricularea societaii n Registrul Comerului. Din momentul nmatricularii, societatea
dobndeste personalitate juridica deplina.
Societatea n comandita pe aciuni este reglementata de dispoziiile referitoare la
societaile pe aciuni, cu excepia art. 153 1551 referitoare la sistemul dualist de
administrare.
3. Funcionarea societaii n comandita pe aciuni
Adunarile generale ale acionarilor se ntrunesc si au atribuiile prevazute de lege
pentru societaile pe aciuni.
n calitate de administratori pot fi numii unul sau mai muli asociai comanditai (art.
18 alin. 1). Daca sunt desemnai mai muli administratori, acestora li se vor aplica dispoziiile
legii referitoare la consiliul de administraie.
Asociaii comanditai sunt inui sa respecte prevederile art. 80-83, referitoare la
interdicia de a folosi fondurile sau bunurile aparinnd societaii, fara consimamntul
prealabil scris al celorlali asociai, n folosul propriu sau al altei persoane, precum si la
obligaia de a nu face concurena societaii.
Daca aportul la capitalul social aparine mai multor persoane, acestea sunt obligate
solidar faa de societate si trebuie sa-si desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea
drepturilor decurgnd din acest aport (art. 83).
Potrivit art. 85 din lege, asociaii comanditai sunt obligai nelimitat si solidar pentru
operaiunile ndeplinite n numele societaii de persoanele care o reprezinta.
Asociaii comanditari pot ncheia operaiuni n contul societaii numai pe baza unei
procuri speciale pentru operaiuni determinate, data de reprezentanii societaii si nscrisa n
Registrul comerului. n caz contrar, comanditarul devine raspunzator faa de teri nelimitat si
solidar, pentru toate obligaiunile societaii contractate de la data operaiunii ncheiate de el
(art. 89).
Administratorii pot fi revocai de adunarea generala a acionarilor, n condiiile de
cvorum si majoritate stabilite de lege pentru adunarea generala extraordinara.
79
Cu aceeasi majoritate, adunarea generala poate alege alta persoana n locul

administratorului revocat, decedat sau care a ncetat exercitarea mandatului sau. Numirea
trebuie aprobata si de ceilali administratori, daca sunt mai muli (art. 189 alin. 3).
Administratorul revocat ramne raspunzator faa de teri n mod nelimitat pentru
obligaiile pe care le-a contractat n timpul administraiei sale, putnd exercita aciunea n
regres mpotriva societaii.
Administratorul desemnat n locul ramas vacant poate fi ales dintre asociaii
comanditari, deoarece, n temeiul legii, din momentul alegerii, devine asociat comanditat (art.
189 alin. 4).
Asociaii comanditai, daca au calitatea de administrator, nu pot lua parte la
deliberarile adunarilor generale pentru alegerea cenzorilor sau, dupa caz, a auditorului
financiar, chiar daca poseda aciuni ale societaii.
4. Dizolvarea si lichidarea societaii n comandita pe aciuni
Cazurile generale de dizolvare prevazute n art. 227 si art. 237 se aplica si societaii n
comandita pe aciuni. De asemenea, societatea mai poate fi dizolvata, potrivit art. 229, n
cazul n care, datorita falimentului, incapacitaii, excluderii, retragerii sau decesului unuia
dintre asociai, numarul asociailor s-a redus la unul singur, n actul constitutiv nu exista o
clauza de continuare cu mostenitorii sau nu exista mostenitori acceptani, iar asociatul ramas
nu decide schimbarea formei de societate.
4.4. Rezumat
Organul de deliberare si decizie al societaii pe aciuni este adunarea generala a
acionarilor. Aducerea la ndeplinire a hotarrilor adunarii si savrsirea de fapte de comer n
numele societaii revin administratorilor, iar controlul gestiunii societaii pe aciuni se
realizeaza de catre cenzori/auditori financiari, dar si de catre consiliul de supraveghere (n
sistem dualist). Sistemul unitar de administrare. n acest sistem administratorii sunt desemnai
prin actul constitutiv sau prin hotarrea adunarii generale a acionarilor, luata n condiiile de
cvorum si majoritate cerute de lege pentru adunarea ordinara. Daca se desemneaza mai muli
administratori, numarul acestora trebuie sa fie ntotdeauna impar. Nu este exclus sa fie numit
si un singur administrator, cu excepia societailor pe aciuni ale caror situaii financiare
anuale fac obiectul unei obligaii legale de auditare care sunt administrate de cel puin 3
administratori.
Administratorii astfel desemnai vor lucra mpreuna, n cadrul consiliului de
administraie, care se ntruneste cel puin o data la 3 luni si are urmatoarele competene de
baza:
- stabilirea direciilor principale de activitate si de dezvoltare a societaii;
- stabilirea sistemului contabil si de control financiar si aprobarea planificarii financiare;
- numirea si revocarea directorilor si stabilirea remuneraiei lor;
- supravegherea activitaii directorilor;
- pregatirea raportului anual, organizarea sedinelor adunarii generale a acionarilor si
aducerea la ndeplinire a hotarrilor acesteia;
- introducerea cererii pentru declansarea procedurii insolvenei, potrivit Legii nr. 85/2014;
- alte atribuii delegate de adunarea generala, n temeiul art. 114 (mutarea sediului societaii,
schimbarea obiectului secundar de activitate al societaii, nfiinarea sau desfiinarea sediilor
secundare ale societaii, majorarea capitalului social).
Sistemul dualist de administrare. Daca prin actul constitutiv, n forma iniiala sau prin
modificari ulterioare, se decide adoptarea acestui sistem, administrarea societaii pe aciuni se
va realiza de catre un directorat si de catre un consiliu de supraveghere (art. 153).
Consiliul de supraveghere are urmatoarele atribuii principale:
- exercita controlul permanent asupra conducerii societaii de catre directorat;
- numeste si revoca membrii directoratului;
80
- verifica conformitatea cu legea, cu actul constitutiv si cu hotarrile adunarii generale a

operaiunilor de conducere a societaii;
- raporteaza cel puin o data pe an adunarii generale a acionarilor cu privire la activitatea de
supraveghere desfasurata;
- poate convoca, n situaii excepionale, justificate de interesul societaii, adunarea generala a
acionarilor.
Consiliul de supraveghere nu poate exercita atribuii de conducere a societaii.
Directoratul este desemnat si si exercita atribuiile sub controlul consiliului de
supraveghere si exercita conducerea exclusiva a societaii si ndeplineste actele necesare si
utile pentru realizarea obiectului de activitate al societaii, cu excepia celor rezervate de lege
consiliului de supraveghere si adunarii generale a acionarilor. De asemenea, directoratul
reprezinta societatea n raporturile cu terii si n justiie.
Aciunile reprezinta titluri de valoare, care ncorporeaza dreptul proprietarului lor de
a fi recunoscut ca acionar si ca titular al unei fraciuni din capitalului social.
Acionarii stabilesc felul aciunilor prin actul constitutiv; n caz contrar, aciunile vor fi
nominative.
societate n schimbul sumelor de bani mprumutate, care ncorporeaza ndatorirea societaii
de a rambursa aceste sume si de a plati dobnzile aferente.
Obligaiunile pot fi nominative si se transmit prin cesiune sau la purtator, cnd se
transmit prin simpla tradiiune.
Societatea pe aciuni se dizolva n trei cazuri speciale (n afara cazurilor generale de
dizolvare):
1) n situaia n care, datorita unor pierderi, activul net al societaii s-a diminuat la mai puin
de jumatate din valoarea capitalului social subscris,
2) reducerea valorii activului patrimonial sub minimul legal de 90.000 lei
3) reducerea numarului de acionari sub limita legala de 2 acionari.
TESTUL I
1. Actul constitutiv al societaii n comandita simpla trebuie sa fie:
a) act autentic
b) act sub semnatura privata
c) act unilateral.
2. Asociaii comanditai raspund:
a) n limita aportului
b) nelimitat si solidar
c) divizibil.
3. n calitate de administratori ai societaii n comandita simpla pot fi numii:
a) numai asociaii comanditari
b) numai asociaii comanditai
c) att asociaii comanditari, ct si asociaii comanditai.
4. Hotarrea de modificare a actului constitutiv al societaii n comandita simpla se ia:
a) cu unanimitate de voturi
b) cu majoritate absoluta
c) cu majoritate simpla.
5. Controlul gestiunii societaii n comandita simpla se efectueaza de catre:
a) cenzori
81
b) auditori
c) asociaii comanditari.
6. Asociaii comanditai pot folosi fondurile societaii n comandita simpla:
a) n interes propriu, cu consimamntul prealabil scris al celorlali asociai
b) n interesul altor persoane, cu consimamntul prealabil scris al celorlali asociai
c) necondiionat si fara consimamntul celorlali asociai.
7. Capitalul social al societaii n comandita simpla se divide n:
a) pari sociale
b) pari de interes
c) aciuni.
8. Asociaii societaii n comandita simpla pot cesiona catre teri fraciunile din capitalul
social deinute:
a) numai cu consimamntul prealabil si unanim al celorlali asociai
b) cu consimamntul celorlali asociai
c) fara consimamntul celorlali asociai.
9. n cazul pluralitaii de administratori, n societatea n comandita simpla:
a) este obligatorie constituirea consiliului de administraie
b) se nfiineaza un consiliul director
c) dreptul de a reprezenta societatea aparine fiecarui administrator.
10. n societatea n comandita simpla, asocuiaii comanditari:
a) nu pot ncheia operaiuni n numele societaii
b) pot reprezenta societatea n relaiile cu terii
c) pot ncheia operaiuni n numele societaii n baza unei procuri speciale.
TESTUL II
1. Societaile pe aciuni se pot nfiina n urmatoarele moduri:
a) constituire simultana
b) constituirea continuata
c) constituirea instantanee.
2. La societaile pe aciuni nu sunt permise:
a) aporturile n munca
b) aporturile n natura
c) aporturile n numerar.
3. n sistem dualist, societaile pe aciuni sunt administrate de catre:
a) Consiliul de Supraveghere
b) Consiliul director
c) Directorat.
4. Consiliul de administraie se ntruneste:
a) lunar
b) o data la 3 luni
c) o data la 5 luni.
5. n relaiile cu terii, societatea pe aciuni administrata n sistem dualist este reprezentata
de:
b) Directorat
c) directorul general.
6. Administratorii si membrii Consiliului de Supraveghere nu pot cumula dect cel mult:
a) 2 mandate
b) 3 mandate
c) 5 mandate.
82
7. Societaile pe aciuni trebuie sa aiba minimum:

a) 5 asociai
b) 3 asociai
c) 2 asociai.
8. Valoarea nominala a unei aciuni este de:
a) 0,1 lei
b) 0,2 lei
c) 0,3 lei.
9. Dreptul de proprietate cu privire la aciunile la purtator se transmite prin:
a) cesiune
b) tradiiune
c) notificare.
10. Obligaiunile emise de catre societatea pe aciuni sunt:
a) titluri de valoare
b) fraciuni ale capitalului social
c) fraciuni reprezentnd un mprumut.
TESTUL III
1. Societatea n comandita pe aciuni se nfiineaza:
a) prin subscripie publica
b) prin constituire simultana
c) prin decizia instanei judecatoresti.
2. n cazul pluralitaii de administratori la societaile n comandita pe aciuni se nfiineaza:
b) Directoratul
c) Consiliul de administraie.
3. Dreptul de a reprezenta societatea n comandita pe aciuni aparine:
a) asociailor comanditai
b) asociailor comanditari
c) att asociailor comanditai, ct si asociailor comanditari.
4. Capitalul social minim pentru nfiinarea unei societai pe aciuni este:
a) de 90.000 lei
b) de 200 lei
c) cel hotart de asociai.
5. Asociaii unei societai n comandita pe aciuni pot fi:
a) numai persoane fizice
b) numai persoane juridice
c) att persoane fizice, ct si persoane juridice.
6. Numarul minim de acionari la o societate n comandita pe aciuni este de:
a) 1
b) 2
c) 5.
7. Administratorii societaii n comandita pe aciuni sunt desemnai:
a) prin actul constitutiv
b) prin hotarrea adunarii generale a acionarilor
c) prin votul unanim al asociailor.
8. n cazul nlocuirii unui administrator la societatea n comandita pe aciuni numirea de
catre adunarea generala a noului administrator trebuie aprobata si de :
a) ceilali administratori
b) Consiliul de Supraveghere
83
c) asociaii comanditari.
9. Societatea n comandita pe aciuni se dizolva daca singurul asociat comanditar este:
a) supus procedurii insolvenei
b) condamnat penal
c) asociat la o alta societate n comandita pe aciuni.
10. Verificarea gestiunii societaii n comandita pe aciuni este efectuata de catre:
a) cenzori
b) auditori
c) asociaii comanditai.
Unitatea de nvaare 5. Grupurile de interes economic
5.1. Introducere
Aceasta unitate de nvaare prezinta regulile specifice de nfiinare si funcionare a
grupurilor de interes economic.
5.2. Competene
Studierea acestei unitai de nvaare permite studentului explicarea modalitailor de
nfiinare i de funcionare ale Grupului de interes economic, respectiv ale Grupului european
de interes economic.
ora.
5.3 Coninutul unitaii de nvaare
1. Grupurile de interes economic
1. 1. Constituirea Grupului de interes economic (G.I.E.)
Grupul de interes economic este expresia cea mai elaborata a libertaii contractuale n
materia instituiilor dreptului comercial. Preluata din dreptul francez, instituia Grupului de
interes economic este reglementata la noi prin Legea nr. 161/2003.
Potrivit definiiei legale, Grupul de interes economic G.I.E. reprezinta o asociere
ntre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituita pe o perioada determinata,
n scopul nlesnirii sau dezvoltarii activitaii economice a membrilor sai, precum si al
mbunatairii rezultatelor activitaii respective (art. 118 din lege).
Grupul de interes economic este persoana juridica cu scop patrimonial, care poate avea
calitatea de comerciant sau necomerciant si nu poate fi compus din mai mult de 20 de
membri.
Activitatea grupului se raporteaza la activitatea economica a membrilor sai, fiind nsa
un accesoriu al acestei activitai.
Potrivit legii, Grupul nu poate:
- exercita, n mod direct sau indirect, o activitate de administrare ori de supraveghere a
activitii membrilor sai sau a unei alte persoane juridice, n special n domeniile personalului,
finanelor si investiiilor;
- sa deina aciuni, pari sociale sau de interes, n mod direct sau indirect, la una dintre
societaile comerciale membre; deinerea de aciuni, pari sociale sau de interes n alta
societate comerciala este permisa doar n masura n care aceasta este necesara pentru
ndeplinirea obiectivelor grupului si daca se face n numele membrilor;
- sa angajeze mai mult de 500 de persoane;
- sa fie folosit de catre o societate comerciala n scopul creditarii, n alte condiii dect cele
prevazute expres de Legea nr. 31/1990 privind societaile comerciale, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, a unui administrator ori director al societaii
comerciale sau a soului, rudelor sau afinilor pna la gradul IV inclusiv ai administratorului
sau ai directorului respectiv; de asemenea, daca operaiunea de creditare priveste o societate
civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior menionate este administrator sau
84
director ori deine, singura sau mpreuna cu una dintre persoanele sus-menionate, o cota de
cel puin 20% din valoarea capitalului social subscris;
- de asemenea, nu poate fi folosit de catre o societate comerciala n scopul transmiterii de
bunuri, n alte condiii dect cele prevazute expres de Legea nr. 31/1990, republicata, cu
modificarile si completarile ulterioare, la si de la administratorul sau directorul societaii
comerciale ori soul, rudele sau afinii pna la gradul IV inclusiv ai administratorului sau
directorului respectiv; de asemenea, daca operaiunea priveste o societate civila sau
comerciala la care una dintre persoanele anterior menionate este administrator sau director
ori deine, singura sau mpreuna cu una dintre persoanele sus-menionate, o cota de cel puin
20% din valoarea capitalului social subscris, cu excepia cazului n care una dintre societaile
comerciale respective este filiala celeilalte;
- G.I.E. nu poate sa fie membru al altui grup de interes economic sau grup european de interes
economic;
- nu poate emite aciuni, obligaiuni sau alte titluri negociabile.
Membrii grupului raspund nelimitat si solidar pentru obligaiile grupului, n lipsa unei
stipulaii contrare cu terii cocontractani.
Raspunderea membrilor grupului, n afara de o stipulaie contrara n actele ncheiate cu
terii, nu nlatura raspunderea grupului, ci are un caracter subsidiar. Potrivit legii, creditorii
grupului se vor ndrepta mai nti mpotriva acestuia pentru obligaiile lui si, numai daca
acesta nu le plateste n termen de 15 zile de la data punerii n ntrziere, se vor putea ndrepta
mpotriva membrilor grupului.
Grupul de interes economic se nfiineaza pe baza de contract autentic, semnat de catre
toi membrii sai, denumit act constitutiv. n afara de forma autentica prevazuta de lege,
consideram, alaturi de ali autori, ca actul constitutiv al G.I.E. trebuie sa respecte condiiile de
validitate ale actului juridic.
Actul constitutiv trebuie sa conina urmatoarele clauze obligatorii:
- denumirea (precedata de meniunea grup de interes economic sau, prescurtat, G.I.E.),
sediul, eventual, emblema;
- datele de identificare ale membrilor, C.N.P./C.U.I., domiciliul, respectiv cetaenia acestora;
- obiectul de activitate al grupului, cu precizarea domeniului si a activitaii principale, precum
si a naturii comerciale sau necomerciale a activitaii;
- capitalul subscris si cel varsat, cu menionarea aportului fiecarui membru si a modului de
varsare a acestuia, valoarea aportului n natura si a modului de evaluare, n cazul n care
grupul se constituie cu capital;
- durata grupului;
- membrii grupului care reprezinta si administreaza grupul sau administratorii nemembri,
modul n care acestia si exercita atribuiile;
- clauze privind controlul gestiunii;
- sediile secundare sau condiiile privind nfiinarea lor ulterioara;
- modul de dizolvare si lichidare a grupului.
Membrii fondatori ai grupului trebuie sa ndeplineasca condiiile de moralitate
prevazute de lege si sa nu mai fi fost condamnai penal, potrivit Legii nr. 31/1990, precum si
pentru infraciunile prevazute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea
evaziunii fiscale si de catre Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea si sancionarea spalarii
banilor.
Potrivit legii, Grupul de interes economic se poate constitui cu sau fara capital. Desi
membrii grupului pot afecta scopului acestuia anumite valori patrimoniale, drepturile lor nu
pot fi reprezentate prin titluri negociabile, orice clauza fiind lovita de nulitate (art.121).
Grupul nu poate avea drept scop obinerea de profituri pentru sine, deoarece se
constituie n scopul nlesnirii sau dezvoltarii activitaii economice a membrilor sai, iar daca se
85
obin profituri, acestea vor fi distribuite ntre membrii sai cu titlu de dividende, potrivit actului
constitutiv sau, n lipsa de astfel de prevederi, n cote egale.
Modificarile aduse actului constitutiv al grupului se vor realiza n condiiile cerute
pentru ncheierea sa, inclusiv menionarea n Registrul Comerului s publicitatea prin
Monitorul Oficial.
Pot fi cooptai noi membri prin votul unanim al membrilor grupului.
La autentificarea actului constitutiv trebuie prezentata dovada disponibilitaii firmei si,
eventual, a emblemei, precum si dovada sediului. Sediul grupului se va stabili:
a) fie la locul n care se afla administraia centrala a grupului;
b) fie la locul n care se afla administraia centrala a unuia dintre membrii grupului sau, n
cazul unei persoane fizice, activitatea principala a acesteia, daca grupul exercita o activitate la
locul menionat.
Grupul de interes economic se nmatriculeaza n termen de 15 zile de la data
autentificarii actului constitutiv, n registrul comerului n a carui raza teritoriala si va avea
sediul grupul.
Din momentul nmatricularii, grupul dobndeste personalitate juridica. Grupul de
interes economic va dobndi si calitatea de comerciant numai daca va savrsi acte de comer.
n cazul ncalcarii cerinelor legale de constituire a grupului de interes economic,
potrivit art. 133-135, trebuie facuta distincia ntre cazurile de nelegalitate. Astfel, n cazul
nedepunerii cererii de nmatriculare n termenul legal, membrii grupului pot efectua ei nsisi
aceasta formalitate, dupa prealabila somare a reprezentantului sau a fondatorilor grupului.
Daca actul constitutiv nu cuprinde meniunile legale, poate fi evitata respingerea
cererii numai prin ndreptarea acestor nelegalitai. n schimb, pentru neregularitaile constatate
dupa nmatriculare, exista dreptul de a intenta o aciune n regularizare recunoscut oricarei
persoane interesate. Aciunea se prescrie n 6 luni de la nmatriculare.
Fondatorii, reprezentanii grupului si primii membri ai organelor de conducere,
administrare si control raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat datorita acestor
neregularitai.
Nulitatea grupului de interes economic poate fi declarata de tribunal daca:
1) lipseste actul constitutiv sau acesta nu a fost ncheiat n forma autentica;
2) toi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili la data constituirii grupului;
3) obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice;
4) lipseste ncheierea judecatorului delegat de nmatriculare a grupului;
5) lipseste autorizaia legala administrativa de constituire a grupului, atunci cnd aceasta este
obligatorie;
6) actul constitutiv nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate.
Nulitatea nu va fi declarata daca se nlatura cauza de nulitate mai nainte de punerea
concluziilor pe fond la tribunal, cu excepia caracterului ilicit ori contrar ordinii publice a
obiectului de activitate.
Daca se declara nulitatea grupului, prin aceeasi hotarre se vor numi si lichidatorii, iar
nulitatea va produce efecte numai pentru viitor. Hotarrea se va publica n Monitorul Oficial.
Astfel cum putem observa, Legea nr. 161/2003 preia n integralitate dispoziiile Legii
nr. 31/1990 referitoare la constituirea societailor comerciale.
Sa ne reamintim:
G.I.E. poate funciona cu sau fara capital social si are calitatea de comerciant numai
daca savrseste fapte de comer.
To do:
Enumerai 3 cauze care determina nulitatea G.I.E.
1. 2. Funcionarea Grupului de interes economic
86
Organele prin care Grupul de interes economic si desfasoara activitatea sunt adunarea
generala a membrilor grupului si administratorii acestuia.
Adunarea generala este organul decizional al Grupului de interes economic si se
ntruneste la iniiativa oricarui administrator sau la solicitarea oricarui membru, convocata
fiind de catre administratori.
Membrii grupului vor putea, de asemenea, daca nici unul dintre ei nu se opune, sa ina
o adunarea generala si sa ia orice hotarre de competena adunarii, fara respectarea
formalitailor cerute pentru convocarea acesteia.
Hotarrile se iau, n lipsa unor prevederi n actul constitutiv, cu unanimitate de voturi.
Pentru modificarea actului constitutiv este necesar votul unanim n timp ce, pentru
aprobarea situaiei financiare anuale si pentru angajarea raspunderii administratorilor este
suficienta majoritatea voturilor.
Administratorii grupului sunt persoane fizice, obligaiile si raspunderea fiind stabilite
potrivit regulilor de la mandat si dispoziiilor legii, sau persoane juridice, iar drepturile si
obligaiile acestora sunt stabilite pe baza unui contract de administrare.
Administratorii pot face toate operaiunile necesare ndeplinirii obiectului de activitate,
iar puterea de reprezentare trebuie sa li se acorde n mod expres, ca si posibilitatea de a-si
substitui o alta persoana n exercitarea acestor puteri.
Administratorii sunt raspunzatori n mod solidar pentru:
- existena registrelor cerute de lege si corecta lor inere;
- exacta ndeplinire a hotarrilor adunarii generale;
- stricta ndeplinire a ndatoririlor pe care legea si actul constitutiv le impun.
Controlul gestiunii grupului se realizeaza de catre membrii acestuia datorita dreptului
de a consulta documentele grupului. n urma acestor consultari, l pot sesiza pe administrator,
acesta fiind obligat sa raspunda, n termen de 15 zile. Daca administratorul nu raspunde la
sesizare, membrii grupului se pot adresa instanei pentru stabilirea daunelor cominatorii.
Membrii grupului pot fi exclusi, n condiiile art. 177 din lege, din cauza neefectuarii
aportului, a incapacitaii, falimentului, amestecului fara drept n administrarea grupului sau
din cauza comiterii unei fraude mpotriva grupului ori n situaia admiterii opoziiei
creditorilor personali ai unui membru al grupului mpotriva hotarrii de prelungire a duratei
acestuia.
Legea reglementeaza posibilitatea retragerii membrilor grupului n cazurile prevazute
de actul constitutiv sau prin acordul unanim al membrilor grupului. Pentru motive temeinice,
retragerea poate fi decisa si de catre instana de judecata, n condiiile art. 183.
1. 3. Dizolvarea si lichidarea Grupului de interes economic
Grupul de interes economic se dizolva n urmatoarele situaii:
a) expirarea termenului stabilit pentru durata grupului;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia;
c) declararea nulitaii grupului;
d) hotarrea adunarii membrilor adoptata cu votul unanim al acestora, cu excepia situaiei n
care actul constitutiv dispune altfel;
e) hotarrea tribunalului, pentru motive temeinice, cum ar fi nenelegerile grave dintre
membri, care mpiedica funcionarea grupului, precum si la cererea oricarei autoritai publice
competente;
f) declararea falimentului grupului;
g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv.
n cazul decesului unui membru, grupul va plati partea ce se cuvine mostenitorilor,
daca nu se decide continuarea activitaii cu mostenitorii acceptani.
Dizolvarea grupului determina declansarea lichidarii, cu excepia fuziunii sau divizarii.
87
Pna la preluarea funciei de catre lichidatori, administratorii si continua mandatul.

Actul de numire a lichidatorilor, inclusiv sentina pronunata de instana de judecata, se
menioneaza la Registrul Comerului si se publica n Monitorul Oficial.
Lichidatorii nu pot plati membrilor grupului nici o suma n contul parilor de interes
deinute nainte de a fi platii creditorii grupului.
2. Grupul european de interes economic (G.E.I.E.)
n dreptul romnesc, Legea nr. 161/2003 reglementeaza n art. 232 238 activitatea
Grupurilor europene de interes economic.
Grupul european de interes economic184 a fost definit drept o asociere ntre doua sau mai
multe persoane fizice sau juridice, constituita pentru o perioada determinata sau
nedeterminata, n scopul nlesnirii ori dezvoltarii activitaii economice a membrilor sai,
precum si al mbunatairii rezultatelor activitaii respective.
Gruparea Europeana de Interes Economic este reglementata de Regulamentul
Consiliului (C.E.E.) nr. 2137 din 25 iulie 1985. Potrivit regulamentului, gruparea se constituie
pe baza unui contract si se nregistreaza, n statul n care si are adresa oficiala, la registrul
desemnat potrivit legislaiei statelor membre si se publica n monitorul oficial corespunzator
statului membru (art. 1 coroborat pe art.6 si art. 39 alin1 si 2).
Din momentul nregistrarii, gruparea dispune, n nume propriu, de drepturi si obligaii
de orice natura, poate sa ncheie contracte sau alte acte juridice. Statele membre stabilesc daca
gruparile nregistrate n registrele lor, n temeiul art. 6, au sau nu personalitate juridica.
Legea aplicabila contractului de constituire a unei grupari, cu excepia chestiunilor
referitoare la statutul si calitatea persoanelor fizice sau juridice membre si la organizarea
interna a gruparii, este legislaia naionala a statului n care se gaseste adresa oficiala a
gruparii (art. 2).
Scopul gruparii este sa faciliteze sau sa dezvolte activitaile economice ale membrilor
sai si sa mbunataeasca sau sa sporeasca rezultatele acestor activitai ; scopul sau nu este de a
obine profit pentru sine. Profiturile rezultate din activitaile gruparii sunt considerate a fi
profiturile membrilor sai si sunt mparite ntre acestia n mod egal sau conform actului
constitutiv (art. 21 alin. 1).
Regulamentul interzice controlul gruparii cu privire la activitatea membrilor sai,
deinerea de aciuni la membri ai gruparii si limiteaza numarul de angajai la maximum 500 de
persoane. G.E.I.E. nu poate fi membra a unei alte Grupari de Interes Economic.
Membrii ai gruparii pot fi societaile si firmele, precum si persoanele fizice care
desfasoara activitai industriale, comerciale, mestesugaresti sau agricole sau care ofera servicii
profesionale sau de alta natura n Comunitate.
Potrivit Regulamentului, orice stat membru poate, n interesul public al acelui stat, sa
interzica sau sa limiteze participarea la grupari a unor anumite categorii de persoane fizice,
societai, firme sau alte entitai juridice.
Modificarile aduse contractului de constituire, numirea organelor de conducere si
administrarea, precum si a lichidatorului, transferul adresei oficiale etc. sunt supuse
publicitaii prin registrul special inut, potrivit art.6, precum si n monitorul oficial al statului
respectiv. Scopul publicitaii este asigurarea opozabilitaii faa de teri, potrivit Directivei
Consiliului 68/151/C.E.E. .
Constituirea, dar si lichidarea G.E.I.E. se publica si n Jurnalul Oficial al
Comunitailor Europene.
Adresa oficiala a gruparii este acolo unde se afla administraia centrala sau, cel puin,
administraia centrala a unuia dintre membri sau locul unde persoana fizica si desfasoara
activitatea principala, cu condiia ca gruparea sa desfasoare o activitate acolo. Adresa oficiala
a unei grupari poate fi transferata n interiorul Comunitaii.
88
Nulitatea gruparii trebuie constatata prin hotarre judecatoreasca, dupa ce s-a dat
posibilitatea ca afacerile gruparii sa fie puse n ordine (art. 15 ).
Organele gruparii sunt membrii care acioneaza n mod colectiv si administratorul,
respectiv administratorii (art. 16).
Asadar, regulamentul nu instituionalizeaza o adunare generala. Potrivit art. 17,
membrii gruparii iau deciziile cu unanimitate de voturi, daca nu se prevede altfel prin
contractul de constituire. Controlul gestiunii se realizeaza de fiecare membru prin informaiile
pe care administratorii sunt obligai sa le furnizeze si prin dreptul de a consulta registrele
societaii.
Grupul european poate fi nfiinat de catre companii sau firme, potrivit prevederilor
art. 165 alin. 2 din Tratatul de instituire a Comunitaii Economice Europene si de persoane
juridice de drept public sau privat, nfiinate n conformitate cu legislaia statelor membre ale
Uniunii Europene si ndeplineste prevederile art. 232 si urm. din Legea nr. 161/2003, precum
si persoane fizice care desfasoara activitai industriale, comerciale, mestesugaresti sau
agricole ori care furnizeaza servicii profesionale sau de alta natura pe teritoriul uni stat din
Uniunea europeana.
G.E.I.E. se constituie pe baza contractului de asociere, denumit act constitutiv, care se
nregistreaza n registrul special inut de statul membru pe teritoriul caruia grupul si stabileste
sediul.
Actul constitutiv trebuie sa cuprinda urmatoarele meniuni obligatorii: denumirea
grupului, precedata sau nsoita de meniunea Grup European de Interes Economic sau
G.E.I.E, sediul, obiectul de activitate, datele de identificare ale membrilor, perioada pe care
va funciona grupul, cu excepia cazului n care aceasta este nedeterminata.
Grupurile europene de interes economic pot nfiina n Romnia sucursale sau filiale,
care sunt supuse dispoziiilor referitoare la nmatricularea grupurilor de interes economic
romne (art. 235 alin. 1 si 2).
nmatricularea grupului european de interes economic n registrul comerului nu
prezuma caracterul comercial al acesuia.
5.4. Rezumat
Grupul de interes economic G.I.E. reprezinta o asociere ntre doua sau mai multe
persoane fizice sau juridice, constituita pe o perioada determinata, n scopul nlesnirii sau
dezvoltarii activitaii economice a membrilor sai, precum si al mbunatairii rezultatelor
activitaii respective .
Grupul de interes economic este persoana juridica cu scop patrimonial, care poate avea
calitatea de comerciant sau necomerciant si nu poate fi compus din mai mult de 20 de
membri.
Activitatea grupului se raporteaza la activitatea economica a membrilor sai, fiind nsa
un accesoriu al acestei activitai.
Adunarea generala este organul decizional al Grupului de interes economic si se
ntruneste la iniiativa oricarui administrator sau la solicitarea oricarui membru, convocata
fiind de catre administratori.
Gruparea este reprezentata n relaiile cu terii de catre administratori.
Nicio grupare nu poate sa lanseze o invitaie publica (oferta publica n.n.) n scop de
investiii.
Raspunderea membrilor gruparii este nelimitata si solidara pentru toate datoriile si
obligaiile, indiferent de natura lor, n condiiile stabilite de legislaia naionala. Creditorii pot
urmari membrii gruparii mai nainte de lichidarea acesteia numai n cazul n care, n urma
notificarii, plata nu a fost facuta de catre grupare n cadrul unei perioade adecvate (termen
rezonabil- n.n.).
89
Regulamentul prevede condiiile retragerii (coninutul actului constitutiv, acordul

unanim al membrilor) si excluderii membrilor gruparii (motivele enumerate n actul
constitutiv, nerespectarea obligaiilor din contract, tulburarea funcionarii gruparii), precum si
ncetarea calitaii de membru n caz de deces, dizolvare, lichidare, insolvabilitate sau ncetare
de plai.
Dizolvarea gruparii se produce prin decizia membrilor sai, daca se constata expirarea
termenului de funcionare stabilit, ndeplinirea scopului asocierii, reducerea numarului de
membri sub limita legala de doi membri, alte cazuri prevazute de actul constitutiv sau prin
hotarre judecatoreasca pentru motive bine ntemeiate.
Dizolvarea gruparii determina lichidarea, care se va face n condiiile legislaiei
naionale.
De asemenea, gruparile se supun legislaiilor naionale care reglementeaza
insolvabilitatea si ncetarea plailor (art. 36). Declansarea acestor proceduri nu este ndreptata
si mpotriva membrilor gruparii.
Autoritaile publice pot interzice activitatea gruparilor care afecteaza interesul public.
Administratorii grupului sunt persoane fizice, obligaiile si raspunderea fiind stabilite
potrivit regulilor de la mandat si dispoziiilor legii, sau persoane juridice, iar drepturile si
obligaiile acestora sunt stabilite pe baza unui contract de administrare.
Administratorii pot face toate operaiunile necesare ndeplinirii obiectului de activitate,
iar puterea de reprezentare trebuie sa li se acorde n mod expres, ca si posibilitatea de a-si
substitui o alta persoana n exercitarea acestor puteri.
Controlul gestiunii grupului se realizeaza de catre membrii acestuia datorita dreptului
de a consulta documentele grupului. n urma acestor consultari, l pot sesiza pe administrator,
acesta fiind obligat sa raspunda, n termen de 15 zile. Daca administratorul nu raspunde la
sesizare, membrii grupului se pot adresa instanei pentru stabilirea daunelor cominatorii.
Grupul de interes economic se dizolva n urmatoarele situaii:
a) expirarea termenului stabilit pentru durata grupului;
b) imposibilitatea realizarii obiectului de activitate al grupului sau realizarea acestuia;
c) declararea nulitaii grupului;
d) hotarrea adunarii membrilor adoptata cu votul unanim al acestora, cu excepia situaiei n
care actul constitutiv dispune altfel;
e) hotarrea tribunalului, pentru motive temeinice, cum ar fi nenelegerile grave dintre
membri, care mpiedica funcionarea grupului, precum si la cererea oricarei autoritai publice
competente;
f) declararea falimentului grupului;
g) alte cauze prevazute de lege sau de actul constitutiv.
Dizolvarea grupului determina declansarea lichidarii, cu excepia fuziunii sau divizarii.
Grupul european de interes economic a fost definit drept o asociere ntre doua sau mai
multe persoane fizice sau juridice, constituita pentru o perioada determinata sau
nedeterminata, n scopul nlesnirii ori dezvoltarii activitaii economice a membrilor sai,
precum si al mbunatairii rezultatelor activitaii respective.
1. Capitalul social minim al Grupului de interes economic (GIE) este:
a) 500 euro
b) 25.000 euro
c) nu este obligatoriu.
2. GIE poate avea ca asociai:
a) persoane fizice
b) persoane fizice
c) att persoane fizice, ct si persoane juridice.
90
3. Numarul maxim de membri ai GIE este de :

a) 500
b) 400
c) 20.
4. Unui GIE i este interzis:
a) sa emita aciuni
b) sa desfasoare activitai comerciale
c) sa deina bunuri n proprietate.
5. Raspunderea membrilor grupului n raporturile cu terii este:
a) subsidiara
b) nelimitata si solidara
c) conjuncta.
6. GIE se nfiineaza prin:
a) act autentic
b) nscris sub semnatura privata
c) hotarre judecatoreasca.
7. Raspunderea administratorilor GIE este:
a) solidara
b) divizibila
c) subsidiara.
8. Membrii GIE pot fi exclusi:
a) din cauza comiterii unei fraude mpotriva grupului
b) din cauza insolvabilitaii
c) din cauza unor datorii mari.
9. Controlul gestiunii GIE se realizeaza de catre:
a) membrii grupului
b) auditori financiari
c) cenzori.
10. GIE se dizolva prin hotarrea membrilor adoptata:
a) cu majoritate simpla de voturi
b) cu 2/3 din voturi
c) n unanimitate.
5.6. Tema de control:
Redactai actul constitutiv al unei societai comerciale, la alegere.
Unitatea de nvaare 6. Formarea i executarea obligaiilor
6.1. Introducere
Unitatea de nvaare prezinta izvoarele obligaiilor comerciale, ncheierea contractelor
comerciale, regulile cuprinse n Codul comercial si specificul obligaiilor comerciale.
Explicarea regulilor generale privind formarea si executarea obligaiilor comerciale, a
noiunilor specifice (preul n obligaiile comerciale, solidaritatea codebitorilor, regimul
juridic aplicabil dobnzilor n obligaiile comerciale, termenul de graie, retractul litigios).
ore.
1. Izvoarele obligaiilor comerciale:
a) Faptul juridic izvor de obligaii n dreptul comercial. Asa cum s-a aratat, n doctrina
dreptului comercial, faptul juridic (licit sau ilicit) poate fi generator de obligaii comerciale.
91
Faptele juridice au fost definite, n sens larg, ca fiind att aciunile omenesti
savrsite cu sau fara intenie de a se produce efecte juridice ct si evenimentele, faptele
naturale.
Faptele juridice licite, care pot constitui izvoare ale obligaiilor comerciale, sunt cele
desprinse din dreptul civil, ramura care reprezinta dreptul comun si n materia obligaiilor
comerciale, precum gestiunea de afaceri, plata lucrului nedatorat si mbogairea fara just
temei.
Potrivit art. 1165 NCC: Obligaiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de
afaceri, mbogairea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act
sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligaii.
Potrivit art. 1357 alin. 1 NCC: Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta
ilicita, savrsita cu vinovaie, este obligat sa l repare.
b) Actul juridic unilateral izvor al obligaiilor comerciale
Actul juridic unilateral a fost definit n doctrina ca fiind o manifestare de voina
provenind de la o singura parte, facuta cu intenia de a produce efecte juridice, respectiv de a
naste, modifica ori de a stinge un raport juridic. Asa cum s-a observat, ceea ce este
caracteristic pentru actul unilateral de voina ca izvor de obligaii este faptul ca simpla si unica
voina de a se angaja din punct de vedere juridic, manifestata de catre o persoana, este
suficienta pentru a da nastere unei obligaii a acesteia, fara a fi necesara o acceptare din partea
creditorului (...) de ndata ce voina unilaterala generatoare de obligaii a fost manifestata, ea
devine irevocabila, nemaiputnd deci sa fie retractata de catre autor.
Sunt considerate acte juridice unilaterale ce dau nastere unor obligaii n sarcina
autorului lor: oferta de a contracta, promisiunea publica de recompensa, titlurile de valoare si
operaiunile de subscriere a acestora, promisiunea de a stipula un contract unilateral,
constituirea unei societai cu raspundere limitata cu asociat unic, n temeiul Legii nr. 31/1990.
c) Contractul izvor de obligaii comerciale
Contractul a fost definit n art. 1166 C. civ. ca fiind acordul de voine dintre dou sau
mai multe persoane cu intenia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
Aadar, contractul este un act juridic bilateral, prin care iau natere, se modific sau se
sting raporturile juridice dintre pri.
2. ncheierea contractelor
Activitatea comerciala prezinta aspecte particulare si n ceea ce priveste modul de
realizare a acordului de voina ntre persoanele implicate n schimbul de marfuri si servicii.
Astfel, spre deosebire de dreptul civil, unde acordul de voina se realizeaza ntre persoane ce
se ntlnesc, n dreptul comercial, de foarte multe ori, parile nu sunt prezente la ncheierea
contractelor. Acest lucru se datoreaza rapiditaii cu care se desfasoara activitatea comerciala,
precum si multitudinii de acte comerciale pe care comercianii le ncheie.
n aceasta situaie, problema care trebuie rezolvata cu privire la contractele ncheiate n
asemenea condiii este cea a determinarii momentului n care s-a obinut acordul de voina al
parilor cu privire la o anumita operaiune.
ncheierea contractelor se realizeaza, asa cum s-a aratat n doctrina, prin realizarea
acordului de voina ca urmare a concordanei ntre oferta de a contracta si acceptarea acestei
oferte.
Oferta de a contracta reprezinta, asadar, o manifestare de voina n sensul efectuarii de
catre o persoana a unei propuneri (policitaiune) de a ncheia o anumita operaiune
determinata, adresata altei persoane.
Acceptarea ofertei este manifestarea de voina provenita de la destinatarul ofertei n
sensul acceptarii condiiilor acesteia.
Deoarece att oferta de a contracta, ct si acceptarea ofertei fac parte din categoria
actelor juridice unilaterale, acestea produc efecte juridice proprii, independent de ncheierea
92
sau nu a unor contracte. Potrivit art. 1188 NCC: 1) O propunere constituie oferta de a
contracta daca aceasta conine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima
intenia ofertantului de a se obliga n cazul acceptarii ei de catre destinatar. (2) Oferta poate
proveni de la persoana care are iniiativa ncheierii contractului, care i determina coninutul
sau, dupa mprejurari, care propune ultimul element esenial al contractului. (3) Dispoziiile
art. 1.182-1.203 se aplica n mod corespunzator si atunci cnd mprejurarile n care se ncheie
contractul nu permit identificarea ofertei sau a acceptarii.
Problema care se pune este aceea de a sti n ce perioada de timp aceste contracte si
produc efectele si cnd pot fi revocate. Asadar, daca nu se realizeaza acordul de voina prin
ajungerea la cunostina ofertantului a acceptarii ofertei, aceste acte juridice unilaterale (oferta
si acceptarea) pot fi revocate. Revocarea ofertei sau a acceptarii nainte de formarea acordului
de voina n sensul ncheierii contractului bilateral, nsa dupa ce una dintre pari a efectuat
acte de executare a obligaiilor n temeiul ofertei, da dreptul acesteia din urma de a obine
despagubiri (daune-interese).
Potrivit art. 1186 NCC: (1) Contractul se ncheie n momentul si n locul n care
acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostina de ea din motive care nu i
sunt imputabile. (2) De asemenea, contractul se considera ncheiat n momentul n care
destinatarul ofertei savrseste un act sau un fapt concludent, fara a-l nstiina pe ofertant, daca,
n temeiul ofertei, al practicilor statornicite ntre pari, al uzanelor sau potrivit naturii afacerii,
acceptarea se poate face n acest mod.
Potrivit art. 1196 NCC: (1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare
daca indica n mod nendoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost
formulata, si ajunge n termen la autorul ofertei. Dispoziiile art. 1.186 ramn aplicabile. (2)
Tacerea sau inaciunea destinatarului nu valoreaza acceptare dect atunci cnd aceasta rezulta
din lege, din acordul parilor, din practicile statornicite ntre acestea, din uzane sau din alte
mprejurari.
Potrivit art. 1193 1194 NCC: Art. 1.193. - (1) Oferta fara termen de acceptare,
adresata unei persoane care nu este prezenta, trebuie meninuta un termen rezonabil, dupa
mprejurari, pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze si sa expedieze acceptarea.
(2) Revocarea ofertei nu mpiedica ncheierea contractului dect daca ajunge la destinatar
nainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea sau, dupa caz, naintea savrsirii actului ori
faptului care, potrivit prevederilor art. 1.186 alin. (2), determina ncheierea contractului. (3)
Ofertantul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei naintea expirarii
termenului prevazut la alin. (1).
Art. 1.194. - (1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane prezente ramne fara
efecte daca nu este acceptata de ndata. (2) Dispoziiile alin. (1) se aplica si n cazul ofertei
transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distana.
n scopul de a determina momentul ncheierii contractelor comerciale ntre abseni, doctrina
a formulat o serie de teorii, ntre care putem reine:
1) teoria emisiunii
2) teoria expedierii acceptarii
3) teoria recepiunii
4) teoria informaiunii
n prezent, datorita nmulirii contractelor comerciale ncheiate prin mijloace moderne,
electronice, au fost adoptate reglementari speciale n aceasta materie. Astfel, au fost adoptate
Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica si Legea nr. 365/2002 privind comerul
electronic.
3. Specificul obligaiilor comerciale
1. Preul n obligaiile comerciale
93
Potrivit regulilor dreptului comun, preul trebuie sa fie stabilit n bani, sa fie
determinat sau determinabil si sa fie real (sincer si serios).
n cazul contractelor ncheiate ntre profesioniti, dac prile nu au stabilit preul i
nici vreo modalitate de determinare ulterioar a acestuia, se instituie prezumia c s-a avut n
vedere preul practicat n mod obinuit n domeniul respectiv pentru prestaii echivalente sau,
n lipsa unui asemenea pre, un pre rezonabil (art. 1233 C.civ.). Caracterul rezonabil al
preului este o consecin a aplicrii principiului bunei-credine care trebuie s existe pe toat
durata contractului.
n contractele comerciale, n vechea reglementare, prile puteau face referire la
adevratul pre sau la preul curent al mrfurilor, n conformitate cu prevederile art. 40 C.
com. (n prezent abrogat). Adevratul pre (preul curent) era determinat n funcie de listele
bursei sau conform mercurialelor de la locul ncheierii contractului sau de la locul cel mai
apropiat. Dac nici n acest mod nu se putea determina preul mrfii sau al serviciilor ce
formau obiectul contractului, acest lucru se realiza prin orice mijloc de prob, n conformitate
cu prevederile art. 46 C.com.
Codul civil actual reglementeaz posibilitatea raportrii la un factor de referin n
vederea determinrii preului, n funcie de acordul prilor. Dac factorul de referin
determinat de ctre pri nu mai exist sau este inaccesibil, poate fi nlocuit cu factorul de
referin cel mai apropiat. Suntem de prere c sintagma factor de referin are n vedere
preul curent al mrfurilor sau preul stabilit n funcie de listele burselor sau ale mercurialelor
din piee, aa cum era stipulat n reglementarea anterioar a Codului comercial.
n unele situaii, anumite marfuri de importana deosebita au preul stabilit prin acte
normative, statul intervenind n stabilirea preurilor n unele domenii unde fie exista monopol
de stat, fie determinarea n acest mod a preurilor influeneaza evoluia economiei n ansamblu
(de exemplu, preul energiei electrice, termice, al gazelor naturale etc.).
Evoluia economiei si rata inflaiei reprezinta, asa cum s-au pronunat instanele
judecatoresti, un criteriu potrivit caruia se poate cere recalcularea preului.
Preul poate fi stabilit n moneda naionala (leu) sau ntr-o moneda straina, urmnd
ca plata sa fie facuta n moneda naionala. parile, plata va putea fi facuta n moneda arii,
dupa cursul ce va avea schimbul la vedere n ziua scadenei si la locul plaii; iar cnd n acea
localitate n-ar fi un curs de schimb, dupa cursul pieei celei mai apropiate afara numai daca
contractele poarta clauza efectiv sau o alta asemenea.
Potrivit art. 1.232 NCC: (1) Atunci cnd preul sau orice alt element al contractului
urmeaza sa fie determinat de un ter, acesta trebuie sa acioneze n mod corect, diligent si
echidistant. (2) Daca terul nu poate sau nu doreste sa acioneze ori aprecierea sa este n mod
manifest nerezonabila, instana, la cererea parii interesate, va stabili, dupa caz, preul sau
elementul nedeterminat de catre pari.
Potrivit art. 1.233 NCC: Daca un contract ncheiat ntre profesionisti nu stabileste
preul si nici nu indica o modalitate pentru a-l determina, se presupune ca parile au avut n
vedere preul practicat n mod obisnuit n domeniul respectiv pentru aceleasi prestaii realizate
n condiii comparabile sau, n lipsa unui asemenea pre, un pre rezonabil, iar potrivit art.
1.234 NCC:Atunci cnd, potrivit contractului, preul se determina prin raportare la un factor
de referina, iar acest factor nu exista, a ncetat sa mai existe ori nu mai este accesibil, el se
nlocuieste, n absena unei convenii contrare, cu factorul de referina cel mai apropiat .
2. Solidaritatea codebitorilor
Solidaritatea codebitorilor sau solidaritatea pasiv d dreptul creditorului de a urmri
pe oricare dintre debitorii si pentru a obine executarea ntregii obligaii, astfel nct plata
efectuat de ctre debitorul urmrit i elibereaz pe toi ceilali. ntruct solidaritatea nu se
prezum, n dreptul comun ea trebuie s rezulte din convenia prilor sau din prevederile legii
speciale. n schimb, n raporturile dintre profesioniti-comerciani, Codul civil instituie
94
prezumia de solidaritate, ca o msur destinat s ofere creditorilor garanii mpotriva

insolvenei debitorilor: Solidaritatea se prezum ntre debitorii unei obligaii contractate n
exerciiul activitii unei ntreprinderi, dac prin lege nu se prevede altfel (art. 1446 C.civ.).
Aceast prezumie a existat i n reglementarea anterioar a Codului comercial. Astfel, art. 42
C. com. prevedea faptul c n obligaiile comerciale codebitorii sunt inui solidar, afar de
stipulaie contrar. Aadar, textul citat instituia o prezumie de solidaritate cu caracter relativ,
n scopul de a-i proteja pe necomerciani, dar i n vederea ocrotirii creditului. Aadar, spre
deosebire de dreptul comun, debitorii comerciali nu pot opune creditorului beneficiul de
diviziune i nici beneficiul de discuiune.
n acest fel, creditorul are dreptul de a urmri pe oricare dintre codebitori pentru
ntreaga datorie, la alegerea sa, acesta neputndu-se opune i nici a obine mprirea debitului
(art. 1447 alin. 1 C.civ.). Cu toate acestea, aciunea ndreptat mpotriva unuia dintre debitorii
obligai solidar nu nltur dreptul creditorului de a se ndrepta mpotriva celorlali codebitori.
n acelai timp, debitorul urmrit poate solicita instanei de judecat introducerea n cauz a
celorlali codebitori pentru ca hotrrea ce se va pronuna s le fie opozabil.
Debitorul care a pltit se va putea ndrepta cu o aciune de regres mpotriva celorlali
codebitori.
n raporturile dintre debitorul principal i fidejusor, solidaritatea nu se prezum, dar
poate fi rezultatul asumrii unei astfel de obligaii, n mod expres, prin contractul astfel
ncheiat. n principiu, fidejusorul nu este inut s ndeplineasc obligaia debitorului dect
dac acesta nu o execut, dar, dac fidejusorul se oblig mpreun cu debitorul principal cu
titlu de fidejusor solidar sau de codebitor solidar, nu mai poate invoca fa de creditor
beneficiul de diviziune sau de discuiune (art. 2300 C.civ.).
3. Regimul juridic aplicabil dobnzilor n obligaiile comerciale
Potrivit art. 1489 alin. 1 C.civ., n obligaiile care au ca obiect o sum de bani,
dobnda este cea convenit de pri sau, n lips, cea stabilit de lege.
Cuantumul dobnzii este reglementat prin Ordonana Guvernului nr. 13/2011 privind
dobnda legal remuneratorie i penalizatoare pentru obligaii bneti, precum i pentru
reglementarea unor msuri financiar-fiscale n domeniul bancar. n temeiul O.G. nr. 13/2011,
prile sunt libere s stabileasc nivelul dobnzii: Prile sunt libere s stabileasc, n
convenii, rata dobnzii att pentru restituirea unui mprumut al unei sume de bani, ct i
pentru ntrzierea la plata unei obligaii bneti (art. 1 din ordonan). n lipsa unei stipulaii
exprese n contract referitoare la nivelul dobnzii, se va plti dobnda legal. ntruct dobnda
se datoreaz de ctre debitor pentru neexecutarea la termen a obligaiei de a plti o sum de
bani, suntem n prezena unei dobnzi penalizatoare, care se stabilete la nivelul dobnzii de
referin a Bncii Naionale a Romniei, publicat n fiecare lun n Monitorul Oficial, plus 4
puncte procentuale1. Dobnda de referin a nlocuit taxa de scont fa de care se stabilea
dobnda comercial i se calculeaz ca medie ponderat cu volumul tranzaciilor, ntre
dobnda de la depozitele atrase de Banca Naional a Romniei i vnzrile reversibile de
titluri de stat efectuate de aceasta n luna anterioar celei pentru care se face anunul. Nivelul
dobnzii de referin variaz astfel: n prima zi lucrtoare a anului se stabilete cuantumul
pentru dobnda legal cuvenit pentru semestrul I al anului, iar cursul din prima zi lucrtoare
a lunii iulie este cel stabilit pentru dobnda legal pe semestrul II al anului n curs (art. 3 alin.
4 din ordonana sus-amintit).2 n raporturile dintre profesioniti i ntre acetia i autoritile
Potrivit Legii nr. 422/2002 privind stabilirea dobnzii de referin de ctre Banca Naional a Romniei
(publicat n M.Of., Partea I, nr. 497 din 10 iulie 2002), Banca Naional a Romniei n calitate de banc central a statului
stabilete lunar nivelul dobnzii de referin i l transmite spre publicare Monitorului Oficial.
2
A se vedea S. Popa, Autonomia de voin Fundament sau sinonim al libertii contractuale?, Editura Universul
Juridic, Bucureti, 2014, p. 210.
95
contractante, dobnda legal penalizatoare se stabilete la nivelul ratei dobnzii de referin

plus 8 puncte procentuale (art. 3 alin. 21 din O.G. nr. 13/2011).
Deoarece, n comer, banii sunt fructiferi, fiind destinai sa circule si sa produca profit,
lipsa de folosina a acestora este sancionata, iar creditorul nu mai trebuie sa faca dovada
prejudiciului, acesta fiind prezumat. Pentru ca regula curgerii de drept a dobnzilor din
momentul scadenei si fara punere n ntrziere sa fie aplicata, trebuie ndeplinite
urmatoarele condiii cumulative:
1) creana sa fie lichida si exigibila;
2) datoria sa constea n plata unei sume de bani;
n raporturile comerciale este permis anatocismul (dobnda la dobnda sau
capitalizarea dobnzilor), n condiiile stabilite de O.G. nr. 13/2011. Astfel, capitalizarea
dobnzilor si perceperea unei noi dobnzi este permisa daca exista o condiie speciala n acest
sens, iar plata anticipata a dobnzilor se poate face pentru cel mult 6 luni.
Potrivit art. 1523 NCC: 1) Debitorul se afla de drept n ntrziere atunci cnd s-a
stipulat ca simpla mplinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
(2) De asemenea, debitorul se afla de drept n ntrziere n cazurile anume prevazute de lege,
precum si atunci cnd:
a) obligaia nu putea fi executata n mod util dect ntr-un anumit timp, pe care debitorul l-a
lasat sa treaca, sau cnd nu a executat-o imediat, desi exista urgena;
b) prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea n natura a obligaiei sau cnd a
ncalcat o obligaie de a nu face;
c) debitorul si-a manifestat n mod nendoielnic faa de creditor intenia de a nu executa
obligaia sau cnd, fiind vorba de o obligaie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa
si execute obligaia n mod repetat;
d) nu a fost executata obligaia de a plati o suma de bani, asumata n exerciiul activitaii unei
ntreprinderi;
e) obligaia se naste din savrsirea unei fapte ilicite extracontractuale.
Potrivit acestor prevederi, n contractele bilaterale (sinalagmatice) daca una dintre pari
nu si ndeplineste obligaia, cealalta parte are posibilitatea fie de a cere rezoluiunea
contractului cu daune-interese, fie de a executa silit partea n culpa.
Rezoluiunea contractului se solicita instanei prin cererea de chemare n judecata. n
cursul judecaii, instana va putea aprecia, n funcie de mprejurarile cauzei si de probele
administrate, asupra necesitaii acordarii rezoluiunii sau a unui nou termen n favoarea
debitorului pentru ca acesta sa-si execute obligaiile (termen de graie).
6. Locul executarii obligaiilor comerciale
Potrivit art. 1494 C. civ., n lipsa unei stipulaii contrare sau dac locul plii nu poate
fi determinat potrivit naturii prestaiei ori potrivit prevederilor contractuale, al practicilor
statornicite ntre pri ori al uzanelor, obligaiile trebuie s fie executate:
1) la domiciliul, respectiv la sediul creditorului de la data plii, dac este vorba despre
obligaii ce constau n plata unor sume de bani;
2) la locul siturii bunului n momentul ncheierii contractului, n cazul obligaiei de a preda
un lucru individual determinat;
3) la domiciliul (sediul comercial) al debitorului, din momentul ncheierii contractului, n
cazul celorlalte obligaii.
Dac, pe parcursul executrii contractului, are loc o modificare a domiciliului sau a
sediului, partea cu privire la care a intervenit aceast modificare are obligaia de a suporta
cheltuielile suplimentare efectuate n vederea efecturii plii determinate de aceast
modificare.
6.4. Rezumat
Contractul reprezinta principalul izvor al obligaiilor.
96
Potrivit regulilor dreptului comun, preul trebuie sa fie stabilit n bani, sa fie
determinat sau determinabil si sa fie real (sincer si serios).
Daca preul nu a fost stabilit n contract de catre pari, acesta poate fi stabilit de catre
un ter. n contractele comerciale, parile pot face referire la adevaratul pre sau la preul
curent al marfurilor, n conformitate cu prevederile Codului civil. Adevaratul pre (preul
curent) va fi determinat n funcie de listele bursei sau conform mercurialelor de la locul
ncheierii contractului sau de la locul cel mai apropiat. Daca nici n acest mod nu se poate
determina preul marfii sau al serviciilor ce formeaza obiectul contractului, acest lucru se va
realiza prin orice mijloc de proba.
n obligaiile comerciale codebitorii sunt inui solidar, afara de stipulaie contrara.
Prezumia de solidaritate se extinde si asupra fidejusorului, chiar necomerciant, care
garanteaza o obligaie comerciala.
Deoarece, n comer, banii sunt fructiferi, fiind destinai sa circule si sa produca profit,
lipsa de folosina a acestora este sancionata, iar creditorul nu mai trebuie sa faca dovada
prejudiciului, acesta fiind prezumat. Pentru ca regula curgerii de drept a dobnzilor din
momentul scadenei si fara punere n ntrziere sa fie aplicata, trebuie ndeplinite
urmatoarele condiii cumulative:
1) creana sa fie lichida si exigibila;
2) datoria sa constea n plata unei sume de bani.
n raporturile comerciale este permis anatocismul (dobnda la dobnda sau
capitalizarea dobnzilor), n condiiile stabilite de O.G. nr. 13/2011. Astfel, capitalizarea
dobnzilor si perceperea unei noi dobnzi este permisa daca exista o condiie speciala n acest
sens, iar plata anticipata a dobnzilor se poate face pentru cel mult 6 luni.
1. n cazul pluralitaii de debitori, daca nu exista o clauza contractuala expresa, raspunderea
va fi:
a) divizibila
b) conjuncta
c) solidara.
2. n raporturile comerciale, dobnzile curg:
a) de drept
b) din ziua punerii n ntrziere
c) de la data cererii de chemare n judecata.
3. Dobnzile se cumuleaza cu daunele-interese:
a) cu privire la toate obligaiile comerciale
b) n cazul fidejusiunii
c) cnd este prevazuta n contract o clauza penala.
4. n obligaiile comerciale instana:
a) poate sa acorde termen de graie
b) este obligata sa acorde un termen de graie
c) nu poate sa acorde un termen de graie.
5. Locul executarii obligaiilor comerciale, n lipsa unor prevederi contractuale speciale,
este:
a) sediul comercial al debitorului de la momentul ncheierii contractului
b) sediul comercial al debitorului de la momentul executarii obligaiilor
c) sediul comercial al creditorului.
6. n obligaiile comerciale, anatocismul este:
a) permis
b) interzis
c) recomandat.
97
7. Dovedirea actelor juridice cu o valoare mai mare de 250 lei vechi se face cu:
a) nscrisuri
b) martori
c) prezumii.
8. Forma scrisa este ceruta ad validitatem pentru:
a) actul costitutiv al societailor comerciale
b) contractul de nrolare a echipajului
c) contractul de mprumut maritim.
9. Forma scrisa este ceruta ad probationem n ceea ce priveste:
a) contractul de asigurare
b) contractul de societate n participaie
c) cambie.
10. Comunicarea registrelor comerciale poate fi admisa de instana de judecata n litigiile
privind:
a) insolvena
b) partajul bunurilor comune ale soilor
c) orice litigiu comercial.
Unitatea de nvaare 7. Contractul de vnzare
7.1 Introducere
Unitatea de nvaare prezinta aspectele specifice ale contractului de vnzare n raport
cu dreptul comun n materie.
Unitatea de nvaare permite studentului explicarea noiunii si a caracterelor juridice
ale contractului de vnzare-cumparare comerciala, precum si identificarea condiiilor de
validitate ale contractului de vnzare-cumparare, a efectelor contractului de vnzarecumparare. De asemenea, sunt dezvoltate obligaiile parilor n contractul de vnzare.cumparare, dar si consecinele nerespectarii obligaiilor contractuale.
ore.
1. Noiunea si caracterele juridice ale contractului de vnzare-cumparare
n spiritul reglementarii Codului civil si al contribuiei majore a doctrinei n aceasta
materie, definim vnzarea ca fiind contractul prin care, una dintre pari, n calitate de
vnzator, transmite sau se oblig s transmit celeilalte pari (cumparator) dreptul de
proprietate asupra unui bun determinat sau determinabil pentru care cumparatorul se obliga
sa plateasca un pre.
Caracterele juridice ale contractului de vnzare sunt urmatoarele:
a) caracterul bilateral (sinalagmatic)
b) caracterul oneros
c) caracterul comutativ
d) caracterul consensual
e) caracterul translativ de proprietate
Potrivit art. 1294 C.civ. anterior: Vinderea este o convenie prin care doua pari se obliga
ntre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celei dinti preul
lui. n temeiul art. 1650 alin. 1 NCC: Vnzarea este contractul prin care vnzatorul
transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun n
schimbul unui pre pe care cumparatorul se obliga sa l plateasca.
1.2. Condiiile de validitate ale contractului de vnzare-cumparare
98
Condiiile eseniale pentru validitatea oricarei convenii sunt reglementate n art. 1179
C.civ. si se refera la: capacitatea de a contracta, consimamntul valabil al parilor, un obiect
determinat si o cauza licita.
1. Capacitatea de a contracta este reglementata de dispoziiile generale referitoare la
capacitatea de folosina si la capacitatea de exerciiu. n plus, avnd n vedere caracterizarea
contractului de vnzare-cumparare drept act de dispoziie, restriciile existente n Codul civil
cu privire la ncheierea acestui contract vor fi aplicabile si n privina contractului comercial
de vnzare-cumparare.
Potrivit art. 1652 NCC: Pot cumpara sau vinde toi cei carora nu le este interzis prin
lege.
Potrivit art. 1653-1655 NCC: Incapacitatea de a cumpara drepturi litigioase
Art. 1.653. - (1) Sub sanciunea nulitaii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii,
executorii, avocaii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii n insolvena nu pot
cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competena
instanei judecatoresti n a carei circumscripie si desfasoara activitatea. (2) Sunt exceptate de
la prevederile alin. (1):
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-pari din dreptul de proprietate de la
comostenitori sau
coproprietari, dupa caz;
b) cumpararea unui drept litigios n vederea ndestularii unei creane care s-a nascut nainte ca
dreptul sa fi devenit
litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapneste bunul n legatura
cu care exista dreptul
litigios.
(3) Dreptul este litigios daca exista un proces nceput si neterminat cu privire la existena sau
ntinderea sa.
Alte incapacitai de a cumpara
Art. 1.654. - (1) Sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar
si prin licitaie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt nsarcinai sa le vnda; excepia prevazuta la art.
1.304 alin. (1) ramne
aplicabila;
b) parinii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care
le reprezinta;
c) funcionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii n insolvena, executorii, precum si alte
asemenea persoane,
care ar putea influena condiiile vnzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect
bunurile pe care le
administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
(2) ncalcarea interdiciilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se sancioneaza cu nulitatea
relativa, iar a celei prevazute
la lit. c) cu nulitatea absoluta.
Incapacitai de a vinde
Art. 1.655. - (1) Persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea, sa
vnda bunurile proprii pentru un
pre care consta ntr-o suma de bani provenita din vnzarea ori exploatarea bunului sau
patrimoniului pe care l
administreaza ori a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
99
(2) Dispoziiile alin. (1) se aplica n mod corespunzator si contractelor n care, n schimbul
unei prestaii promise de
persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1), cealalta parte se obliga sa plateasca o suma de
bani.
n afara acestor interdicii care restrng capacitatea de a ncheia contractul de vnzare
prevazute n Codul civil, Legea nr. 31/1990 cuprinde interdicii cu caracter special, astfel:
a) n temeiul art. 82 din Legea nr. 31/1990, asociaii unei societai n nume colectiv si asociaii
comanditai de la societaile n comandita nu pot avea calitatea de asociai cu raspundere
nelimitata la alte societai comerciale concurente ori cu acelasi obiect de activitate si nici nu
pot efectua, n nume propriu sau al altei persoane, operaiuni comerciale similare sau identice,
fara consimamntul celorlali asociai.
2. Consimamntul parilor este o condiie eseniala a ncheierii contractului de
vnzare, n sensul realizarii acordului de voina cu privire la transmiterea dreptului de
proprietate asupra unui bun si la plata unui pre.
Consimamntul trebuie sa fie liber-exprimat, n sensul de a nu fi afectat de vicii de
consimamnt (eroare, dol, violena si leziune), sa fie dat cu intenia de a produce efecte
juridice (de a se angaja prin contract) si de catre o persoana capabila de a contracta. Potrivit
art. 1206 NCC: (1) Consimamntul este viciat cnd este dat din eroare, surprins prin dol sau
smuls prin violena. (2) De asemenea, consimamntul este viciat n caz de leziune.
3. Obiectul contractului est acela la care parile sau numai una din pari se obliga.
Pentru a fi valabil din punct de vedere juridic, este unanim acceptat faptul ca obiectul actelor
juridice, n general, asadar si cel al contractului de vnzare-cumparare, trebuie sa
ndeplineasca urmatoarele condiii: sa existe, sa fie n circuitul civil, sa fie posibil, licit si
moral si sa fie determinat ori determinabil.
Obiectul contractului de vnzare poate consta numai n bunuri mobile sau imobile,
corporale sau necorporale.
Potrivit art. 1225 NCC: (1) Obiectul contractului l reprezinta operaiunea juridica,
precum vnzarea, locaiunea, mprumutul si altele asemenea, convenita de pari, astfel cum
aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligaiilor contractuale. (2) Obiectul contractului
trebuie sa fie determinat si licit, sub sanciunea nulitaii absolute. (3) Obiectul este ilicit atunci
cnd este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri, iar n temeiul
art. 1226 NCC: (1) Obiectul obligaiei este prestaia la care se angajeaza debitorul. (2) Sub
sanciunea nulitaii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel puin determinabil si licit.
O condiie eseniala pentru realizarea efectului translativ de proprietate al contractului
de vnzare-cumparare este aceea ca bunul vndut sa fie proprietatea vnzatorului, n virtutea
principiului potrivit caruia nimeni nu se poate obliga la cea ce nu are (nemo plus juris ad
allium transfere potest quam ipse habet).
Deoarece n raporturile comerciale de foarte multe ori nu se ncheie contracte scrise,
iar bunurile sunt supuse unor vnzari succesive, este posibila confuzia cu privire la calitatea
de proprietar a vnzatorului. Sub imperiul Codului civil actual, vnzarea bunului altuia este
valabil, dac, la data ncheierii contractului cu privire la un bun individual determinat, acesta
se afl n proprietatea unui ter, vnztorul fiind obligat s asigure transmiterea dreptului de
proprietate de la titularul acestui drept ctre cumprtor, fie prin dobndirea de ctre vnztor
a proprietii asupra bunului, fie prin ratificarea vnzrii de ctre proprietar, fie prin alt mod n
care, direct sau indirect, cumprtorul ar dobndi proprietatea asupra bunului ce formeaz
obiectul contractului (art. 1683 alin. 1-3 C.civ.). Sanciunea n cazul n care vnztorul nu
asigur transmiterea dreptului de proprietate n cazul vnzrii bunului altuia const n
rezoluiunea contractului, restituirea preului pltit de ctre cumprtor i, eventual, dauneinterese.
100
Potrivit art. 1657 NCC: Orice bun poate fi vndut n mod liber, daca vnzarea nu este
interzisa ori limitata prin lege sau prin convenie ori testament.
Potrivit art. 1658 alin. 1 NCC: Daca obiectul vnzarii l constituie un bun viitor,
cumparatorul dobndeste proprietatea n momentul n care bunul s-a realizat. n privina
construciilor, sunt aplicabile dispoziiile corespunzatoare n materie de carte funciara.
Potrivit art. 1230 NCC: Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui ter pot
face obiectul unei prestaii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului
sau, dupa caz, sa obina acordul terului. n cazul neexecutarii obligaiei, debitorul raspunde
pentru prejudiciile cauzate, iar n temeiul art. 1683 NCC: (1) Daca, la data ncheierii
contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla n proprietatea unui ter,
contractul este valabil, iar vnzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de
proprietate de la titularul sau catre cumparator. (2) Obligaia vnzatorului se considera ca
fiind executata fie prin dobndirea de catre acesta a bunului, fie prin ratificarea vnzarii de
catre proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procura cumparatorului
proprietatea asupra bunului. (3) Daca din lege sau din voina parilor nu rezulta contrariul,
proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul dobndirii bunului de catre
vnzator sau al ratificarii contractului de vnzare de catre proprietar. (4) n cazul n care
vnzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator, acesta din urma
poate cere rezoluiunea contractului, restituirea preului, precum si, daca este cazul, dauneinterese. (5) Atunci cnd un coproprietar a vndut bunul proprietate comuna si ulterior nu
asigura transmiterea proprietaii ntregului bun catre cumparator, acesta din urma poate cere,
pe lnga daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea preului proporional cu cota-parte pe
care nu a dobndit-o, fie rezoluiunea contractului n cazul n care nu ar fi cumparat daca ar fi
stiut ca nu va dobndi proprietatea ntregului bun. (6) n cazurile prevazute la alin. (4) si (5),
ntinderea daunelor-interese se stabileste, n mod corespunzator, potrivit art. 1.702 si 1.703.
Cu toate acestea, cumparatorul care la data ncheierii contractului cunostea ca bunul nu
aparinea n ntregime vnzatorului nu poate sa solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la
lucrarile autonome sau voluptuare.
Preul reprezinta elementul ce caracterizeaza obligaia specifica a cumparatorului n
contractul de vnzare-cumparare. Astfel, prin asumarea obligaiei de plata a preului ca efect
al transmiterii dreptului de proprietate asupra unui bun, este caracterizat contractul de vnzare
ca fiind oneros, din punct de vedere al prestaiei cumparatorului. nsa, caracterul oneros al
contractului nu reprezinta o condiie suficienta pentru a caracteriza un contract ca fiind de
vnzare-cumparare. n acest scop, este necesar ca preul sa constea ntr-o suma de bani si nu
ntr-o alta prestaie sau n alte bunuri, deoarece, n acest din urma caz, contractul ar putea fi
caracterizat drept schimb.
Potrivit Codului civil, preul vnzarii trebuie sa fie serios si determinat de pari. n
privina condiiei ca preul sa fie real, n doctrina, coninutul acestei noiuni a foststabilit n
sensul ca preul este real n condiiile n care a fost prevazut n contract cu intenia de a fiplatit
efectiv, precum si daca este sincer si serios (nesimulat). Potrivit art. 1665 NCC: (1) Vnzarea
este anulabila atunci cnd preul este stabilit fara intenia de a fi platit. (2) De asemenea, daca
prin lege nu se prevede altfel, vnzarea este anulabila cnd preul este ntr-att de
disproporionat faa de valoarea bunului, nct este evident ca parile nu au dorit sa consimta
la o vnzare.
O alta condiie impusa preului n cadrul contractului de vnzare-cumparare
comerciala este aceea de a fi determinat sau determinabil. Potrivit art. 1660 NCC: (1) Preul
consta ntr-o suma de bani. (2) Acesta trebuie sa fie serios si determinat sau cel puin
determinabil. Potrivit art. 1661 NCC: Vnzarea facuta pe un pre care nu a fost determinat
n contract este valabila daca parile au convenit asupra unei modalitai prin care preul poate
101
fi determinat ulterior, dar nu mai trziu de data plaii si care nu necesita un nou acord de
voina al parilor.
4. Cauza (scopul) contractului de vnzare-cumparare consta, potrivit doctrinei, n
obiectivul urmarit la ncheierea unui asemenea act.
Potrivit C.civ., pentru a fi valabil, contractul de vnzare-cumparare trebuie sa aiba o
cauza licita, iar cauza este nelicita cnd este prohibita de legi, cnd este contrarie bunelor
moravuri sau ordinii publice.
Cauza (scopul) contractului de vnzare-cumparare comerciala consta, n primul rnd,
n prefigurarea contraprestaiei, ca si n cazul celorlalte contracte sinalagmatice. n al doilea
rnd, ceea ce este specific cauzei contractului comercial de vnzare-cumparare este tocmai
caracterul speculativ n vederea caruia se ncheie contractul. Contractele comerciale nu se
ncheie n prefigurarea unei singure contraprestaii, ci, tocmai n ideea unei repetabilitai, a
multiplicarii profitului obinut.
Avnd n vedere acest aspect, n temeiul C.civ., cauza contractului de vnzare trebuie,
n primul rnd, sa existe. Astfel, obligaia vnzatorului este considerata fara cauza n lipsa
preului sau a caracterului derizoriu al acestuia. Sanciunea lipsei cauzei consta n nulitatea
conveniei. n al doilea rnd, cauza trebuie sa fie reala (sa nu fie falsa). Cauza este considerata
falsa cnd exista o eroare cu privire la motivul determinant pentru care s-a contractat si este
sancionata cu nulitatea relativa a contractului.
n al treilea rnd, cauza trebuie sa fie licita n sensul de a nu fi contrara legii, ordinii
publice sau bunelor moravuri, condiii prevazute sub sanciunea nulitaii absolute.
Potrivit art. 1235-1236 NCC: Art. 1.235. - Cauza este motivul care determina fiecare
parte sa ncheie contractul.
Art. 1.236. - (1) Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala.
(2) Cauza este ilicita cnd este contrara legii si ordinii publice.
(3) Cauza este imorala cnd este contrara bunelor moravuri.
Lipsa cauzei sau nevalabilitatea acesteia trebuie dovedita de catre partea care o invoca.
1.3. Efectele contractului de vnzare
Ca si n dreptul civil, contractul de vnzare n dreptul comercial determina, prin
ncheierea sa, transferul proprietaii si al riscurilor de la vnzator la cumparator. Acest efect,
n privina bunurilor individual determinate ce formeaza obiectul contractului, este de esena
contractului de vnzare-cumparare. Acest efect al contractului de vnzare-cumparare este
expres prevazut n Codul civil, aplicabil si n dreptul comercial n virtutea prevederilor art. 3
alin. 1 C.civ
Aceste prevederi consacra, de asemenea, principiul consensualismului cu privire la
efectul translativ de proprietate al contractului de vnzare-cumparare. Proprietatea si riscurile
se transmit ca urmare a manifestarii de voina a parilor n acest sens, fara nici o alta
formalitate, din momentul ncheierii contractului. Pentru a opera transferul proprietaii si,
implicit, al riscurilor, nu este nevoie de clauze exprese n contract, acest efect producndu-se
de drept.
De la regula transmiterii de drept a proprietaii din momentul realizarii acordului de
voina, s-au conturat anumite situaii de excepie, n care transferul proprietaii si al riscurilor
este amnat la o data ulterioara, fie prin acordul parilor ori natura obiectului contractului de
vnzare-cumparare, fie prin dispoziiile exprese ale legii.
Transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor la o alta data dect data ncheierii
contractului:
a) bunuri determinate generic (res genera). Proprietatea si riscurile se transmit n momentul
individualizarii acestor bunuri prin numarare, masurare ori cntarire;
102
Potrivit art. 1674 NCC: Cu excepia cazurilor prevazute de lege ori daca din voina
parilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul
ncheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori preul nu a fost platit nca.
b) contracte ncheiate cu termen sau condiie. Transferul dreptului de proprietate este
amnat pna la mplinirea termenului sau a condiiei suspensive ori va fi desfiinat prin
mplinirea condiiei rezolutorii. Numai nendeplinirea condiiei rezolutorii consolideaza
dreptul dobndit prin contractul de vnzare-cumparare.
n cazul contractului de vnzare-cumparare afectat de o condiie suspensiva, pieirea
lucrului mai nainte de mplinirea condiiei (pendente conditione), determina suportarea
riscului n mod diferit, astfel:
1) daca bunul a pierit n totalitate, riscul va fi suportat de catre vnzator, ca debitor al
obligaiei imposibil de executat (res perit debitori);
2) dimpotriva, daca bunul a pierit doar parial, riscul va fi suportat de catre cumparator, care
va plati totusi preul stabilit n contract, fiind obligat sa preia bunul n starea n care se afla.
Daca contractul de vnzare-cumparare a fost afectat de o condiie rezolutorie, riscul se
transmite odata cu dreptul de proprietate, la momentul ncheierii contractului (n cazul
bunurilor individual determinate) sau ulterior, n momentul individualizarii bunurilor (n cazul
bunurilor determinate generic). Asadar, riscul pieirii bunului mai nainte de mplinirea
condiiei rezolutorii va fi suportat de catre cumparator. Daca bunul piere ulterior ndeplinirii
condiiei rezolutorii, contractul fiind desfiinat cu efect retroactiv, parile sunt socotite ca si
cum nu au ncheiat nici un contract de vnzare-cumparare si, n consecina, nu a operat
transferul proprietaii si al riscurilor;
c) contracte avnd ca obiect bunuri viitoare. Transmiterea dreptului de proprietate si a
riscurilor are loc n momentul n care bunurile au dobndit existena materiala sau, ulterior,
dupa individualizarea acestora, n cazul n care bunurile sunt determinate generic;
d) contracte de vnzare-cumparare care implica si operaiuni de transport al marfii
efectuate n temeiul unui contract de transport. n acest caz, s-a observat n doctrina faptul ca,
n cazul bunurilor determinate generic (de exemplu, o anumita cantitate de marfa),
individualizarea marfii are loc n momentul predarii acesteia n custodia transportatorului,
deoarece atunci are loc cntarirea, masurarea, numararea, iar nu n prezena cumparatorului
care se afla n locul de destinaie. Se considera, asadar, ca acest transfer al proprietaii si al
riscurilor opereaza din momentul individualizarii marfii si al predarii ei catre transportator.
n consecina, daca bunurile au pierit fortuit n cursul transportului, riscul va fi suportat de
catre cumparator;
Condiia produce efecte retroactive din ziua ncheierii contractului (ex tunc). nainte de
mplinirea condiiei suspensive (pendente conditione), contractul de vnzare-cumparare nu-si
va produce efectele si, ca urmare, creditorul nu poate cere executarea obligaiei (de exemplu,
cumparatorul nu poate cere predarea bunului, iar vnzatorul plata preului), deoarece
debitorul nu datoreaza nimic ntruct nu a operat transferul proprietaii. n schimb, n cazul
realizarii condiiei suspensive (eveniente conditione), contractul de vnzare-cumparare va fi
considerat retroactiv ca si cum ar fi fost pur si simplu: plata efectuata de catre debitor,
anterior, este valabila, iar transferul de drepturi reale se consolideaza. n cazul nendeplinirii
condiiei suspensive, contractul de vnzare-cumparare nu se va naste, iar prestaiile deja
efectuate trebuie restituite.
Condiia rezolutorie este acea condiie de a carei ndeplinire depinde desfiinarea
actului juridic.(Gh. Beleiu,Drept civil romn, ansa, 1993, p. 158). n cazul n care condiia
rezolutorie nu s-a realizat, actul este considerat ca fiind pur si simplu (opereaza transferul
dreptului de proprietate); n schimb, ndeplinirea condiiei determina desfiinarea contractului
de vnzare-cumparare cu efect retroactiv.
n cazul nendeplinirii condiiei suspensive, riscul contractului va fi suportat de catre
103
vnzator. Asadar, cum s-a aratat, vnzatorul nu va avea dreptul sa ceara plata preului, nsa
nici nu va fi obligat sa predea alte bunuri ori sa plateasca daune-interese. Contractul nu se va
considera ncheiat si, drept urmare, nu iau nastere nici drepturile si obligaiile reciproce.
n schimb, n situaia n care contractul sub condiie a fost ncheiat si cu obligaia
vnzatorului de a determina vasul ntr-un anumit termen si acest termen s-a scurs,
cumparatorul are dreptul de a cere fie executarea contractului, fie daune-interese.
Sa ne reamintim:
n virtutea caracterului translativ de proprietate al contractului de vnzare-cumparare,
proprietatea si riscurile se transmit de la vnzator la cumparator n momentul realizarii
acordului de voina.
Excepii:
a) bunuri determinate generic (res genera).
b) contracte ncheiate cu termen sau condiie
c) contracte avnd ca obiect bunuri viitoare
d) contracte de vnzare-cumparare care implica si operaiuni de transport al marfii efectuate
n temeiul unui contract de transport
e) bunuri care sunt procurate de vnzator de la un ter, n vederea transmiterii lor catre
cumparator
f) bunuri transportate pe apa .
1.4. Obligaiile parilor n contractul de vnzare-cumparare
Potrivit art. 1672 NCC: Vnzatorul are urmatoarele obligaii principale:
1. sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vndut;
2. sa predea bunul;
3. sa l garanteze pe cumparator contra eviciunii si viciilor bunului.
Potrivit art. 1673 NCC: (1) Vnzatorul este obligat sa transmita cumparatorului
proprietatea bunului vndut. (2) Odata cu proprietatea cumparatorul dobndeste toate
drepturile si aciunile accesorii ce au aparinut vnzatorului. (3) Daca legea nu dispune altfel,
dispoziiile referitoare la transmiterea proprietaii se aplica n mod corespunzator si atunci
cnd prin vnzare se transmite un alt drept dect dreptul de proprietate.
a) Bunurile imobile sunt predate prin remiterea cheilor sau a titlului de proprietate.
Bunurile mobile vor fi predate fie prin tradiiune reala (predare reala), cnd bunurile sunt puse
n mod efectiv la dispoziia cumparatorului, prin remiterea cheilor depozitului, a recipisei de
depozit, a titlurilor de proprietate, a conosamentului n cazul marfurilor ncarcate pe un vas
de transport etc. sau prin simplul consimamnt al parilor daca predarea nu se poate face n
momentul vnzarii sau daca cumparatorul le avea n puterea sa cu un alt titlu n momentul
ncheierii contractului. Acest tip de predare, denumit n doctrina predare consensuala, are
loc n situaia n care bunul nu exista la momentul contractului (bunuri viitoare de exemplu,
recolta nca neculeasa) sau n situaia n care vnzatorul exercita cu privire la bun fie posesia,
fie deteniunea precara (cum este cazul, spre exemplu, al depozitarului).
Predarea bunurilor mobile necorporale se face prin remiterea titlurilor sau prin predare
consensuala, determinata prin sintagma uzul ce face cumparatorul de dnsele cu
consimamntul vnzatorului.
Obligaia de a preda bunul se refera si la accesoriile acestuia. De asemenea, exista
obligaia de predare si n privina fructelor civile (de exemplu, chirii, dividende, dobnzi) si a
fructelor industriale ale bunului vndut, care sunt ale cumparatorului din momentul ncheierii
contractului.
Predarea bunului ce formeaza obiectul contractului de vnzare-cumparare se va face la
data stabilita n contract, sub sanciunea raspunderii pentru prejudiciul cauzat de ntrzierea n
executare sau a rezoluiunii contractului cu daune-interese la cererea cumparatorului
b) Obligaia de garanie
104
Potrivit C.civ., vnzatorul raspunde faa de cumparator cu privire la linistita posesie a

lucrului si cu privire la viciile aceluiasi lucru.
Garania mpotriva eviciunii. n temeiul C.civ., vnzatorul va raspunde faa de
cumparator n caz de eviciune totala sau pariala a bunului ce formeaza obiectul contractului,
precum si cu privire la sarcinile care greveaza bunul vndut si care nu au fost declarate n
momentul ncheierii contractului. Eviciunea a fost definita n doctrina ca fiind pierderea
dreptului de proprietate asupra lucrului, total sau n parte, ori tulburarea cumparatorului n
exercitarea dreptului de proprietate, rezultnd din valorificarea de catre un ter a unui drept
asupra lucrului vndut, drept care exclude dreptul dobndit de catre cumparator n temeiul
contractului de vnzare-cumparare. Eviciunea poate fi totala sau pariala (de exemplu, o
aciune n revendicare ce are ca obiect o parte din bunuri), dar trebuie sa fie efectiva.
Potrivit art. 1695 NCC: (1) Vnzatorul este de drept obligat sa l garanteze pe
cumparator mpotriva eviciunii care l-ar mpiedica total sau parial n stapnirea netulburata a
bunului vndut. (2) Garania este datorata mpotriva eviciunii ce rezulta din preteniile unui
ter numai daca acestea sunt ntemeiate pe un drept nascut anterior datei vnzarii si care nu a
fost adus la cunostina cumparatorului pna la acea data. (3) De asemenea, garania este
datorata mpotriva eviciunii ce provine din fapte imputabile vnzatorului, chiar daca acestea
s-au ivit ulterior vnzarii.
Reglementari speciale referitoare la drepturile consumatorilor de a reclama viciile
produselor cumparate sunt cuprinse ntr-o serie de legi speciale, precum:
- O.G. nr. 21/1992 privind protecia consumatorilor;
- Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitaii produselor;
- Legea nr. 449/2003 privind vnzarea produselor si garaniile asociate acestora;
- Legea nr. 240/2004 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de
produsele defecte;
- Legea nr. 245/2004 privind securitatea generala a produselor;
- Legea nr. 296/2004 - Codul Consumului.
Indiferent de buna- sau reaua-credina a vnzatorului cu privire la cunoasterea viciilor
ascunse ale lucrului, la cererea cumparatorului, vnzatorul poate fi obligat sa restituie preul
(aciune n rezoluiunea vnzarii actio redhibitoria) sau numai o parte din pre (actio
estimatoria sau quanti minoris) stabilita de un expert.
nsa, daca pieirea bunului nu se datoreaza viciilor, ci cazului fortuit, riscul va fi
suportat de catre cumparator (res perit domino).
Potrivit art. 1707 NCC: (1) Vnzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii
ascunse care fac bunul vndut impropriu ntrebuinarii la care este destinat sau care i
micsoreaza n asemenea masura ntrebuinarea sau valoarea nct, daca le-ar fi cunoscut,
cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pre mai mic. (2) Este ascuns acel viciu care, la
data predarii, nu putea fi descoperit, fara asistena de specialitate, de catre un cumparator
prudent si diligent. (3) Garania este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data predarii
bunului. (4) Vnzatorul nu datoreaza garanie contra viciilor pe care cumparatorul le cunostea
la ncheierea contractului. (5) n vnzarile silite nu se datoreaza garanie contra viciilor
ascunse.
Potrivit art. 1709 alin. 2 NCC: n cazul n care cumparatorul este profesionist, iar
bunul vndut este mobil corporal, termenul prevazut la alin. (1) este de doua zile lucratoare.
Avnd n vedere ca reglementarile referitoare la protecia drepturilor consumatorilor au fost
deja analizate, nu mai revenim asupra acestora.
Obligaiile cumparatorului. Principala obligaie a cumparatorului este aceea de a plati
preul. Aceasta obligaie se executa, potrivit conveniei parilor, la ziua si la locul determinat
prin contract n lipsa unor asemenea prevederi contractuale exprese, cumparatorul este
dator a plati lalocul si la timpul n care se face predarea lucrului (art. 1362 C.civ.).
105
Modalitatea de plata a preului va fi stabilita prin contractul de vnzare-cumparare si

poate consta ntr-o singura prestaie sau din prestaii succesive, n acest ultim caz, daca parile
au neles sa atribuie acestor termene un caracter esenial, contractul de vnzare-cumparare
devine cu executare succesiva. Prin urmare, n caz de neexecutare a obligaiei prin neplata
ratelor scadena, pentru fiecare rata va curge un termen de prescripie separat.
Dovada efectuarii plaii se face prin orice mijloc de proba, fiind vorba despre
dovedirea unei situaii de fapt.
Cumparatorul este obligat sa ia n primire bunul cumparat si sa suporte cheltuielile
aferente, daca nu se prevede altfel n contractul de vnzare-cumparare.
Potrivit art. 1719 NCC: Cumparatorul are urmatoarele obligaii principale:
a) sa preia bunul vndut;
b) sa plateasca preul vnzarii.
Potrivit art. 1720 NCC: (1) n lipsa unei stipulaii contrare, cumparatorul trebuie sa
plateasca preul la locul n care bunul se afla n momentul ncheierii contractului si de ndata
ce proprietatea este transmisa. (2) Daca la data ncheierii contractului bunurile se afla n
tranzit, n lipsa unei stipulaii contrare, plata preului se face la locul care rezulta din uzane
sau, n lipsa acestora, la locul destinaiei.
Potrivit art. 1721 NCC: n cazul n care nu s-a convenit altfel, cumparatorul este inut
sa plateasca dobnzi asupra preului din ziua dobndirii proprietaii, daca bunul produce fructe
civile sau naturale, ori din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe, nsa i procura alte
foloase.
Preluarea bunului se face la locul si n termenul stabilit n contractul de vnzarecumparare sau, n lipsa acordului parilor, imediat dupa ncheierea contractului sau la cererea
cumparatorului, conform regulilor generale.
1.5. Consecinele n cazul nerespectarii obligaiilor contractuale
n cazul nendeplinirii obligaiilor ce decurg dintr-un contract sinalagmatic,
reciprocitatea si interdependena obligaiilor specifice acestor contracte determina anumite
consecine specifice, si anume: posibilitatea parii care si-a executat sau este gata sa-si execute
propria obligaie de a alege ntre excepia de neexecutare, rezoluiunea contractului si
executarea n natura a obligaiei rezultnd din contract.
5.1. Excepia de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus) a fost definita n
doctrina drept un mijloc de aparare aflat la dispoziia uneia dintre parile contractului
sinalagmatic, n cazul n care i se pretinde executarea obligaiei ce-i incumba fara ca partea
care pretinde aceasta executare sa-si execute propriile obligaii.
5.2. Rezoluiunea contractului de vnzare
Potrivit doctrinei, rezoluiunea contractului reprezinta o sanciune a neexecutarii culpabile
a contractului sinalagmatic, constnd n desfiinarea retroactiva a acestuia si repunerea parilor
n situaia avuta anterior ncheierii contractului.
Potrivit art. 1725 NCC: (1) n cazul vnzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de
drept n ntrziere cu privire la ndeplinirea obligaiilor sale daca, la scadena, nici nu a platit
preul si nici nu a preluat bunul. (2) n cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau
deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept n ntrziere n privina preluarii lor,
atunci cnd nu le-a preluat n termenul convenit, chiar daca preul a fost platit, sau atunci cnd
a solicitat predarea, fara sa fi platit preul.
Potrivit art. 1556 NCC: (1) Atunci cnd obligaiile nascute dintr-un contract
sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre pari nu executa sau nu ofera executarea obligaiei,
cealalta parte poate, ntr-o masura corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligaii,
afara de cazul n care din lege, din voina parilor sau din uzane rezulta ca cealalta parte este
obligata sa execute mai nti. (2) Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit mprejurarilor
106
si innd seama de mica nsemnatate a prestaiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar buneicredine.
Potrivit art. 1549 NCC: (1) Daca nu cere executarea silita a obligaiilor contractuale,
creditorul are dreptul la rezoluiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului, precum si la
daune-interese, daca i se cuvin. (2) Rezoluiunea poate avea loc pentru o parte a contractului,
numai atunci cnd executarea sa este divizibila. De asemenea, n cazul contractului
plurilateral, nendeplinirea de catre una dintre pari a obligaiei nu atrage rezoluiunea
contractului faa de celelalte pari, cu excepia cazului n care prestaia neexecutata trebuia,
dupa circumstane, sa fie considerata eseniala. (3) Daca nu se prevede altfel, dispoziiile
referitoare la rezoluiune se aplica si n cazul rezilierii. Potrivit art. 1553 NCC: (1) Pactul
comisoriu produce efecte daca prevede, n mod expres, obligaiile a caror neexecutare atrage
rezoluiunea sau rezilierea de drept a contractului. (2) n cazul prevazut la alin. (1),
rezoluiunea sau rezilierea este subordonata punerii n ntrziere a debitorului, afara de cazul
n care s-a convenit ca ea va rezulta din simplul fapt al neexecutarii. (3) Punerea n ntrziere
nu produce efecte dect daca indica n mod expres condiiile n care pactul comisoriu
opereaza.
n cazul n care a intervenit rezoluiunea, fie de drept, fie n temeiul unei hotarri
judecatoresti, contractul de vnzare-cumparare va fi desfiinat cu consecina repunerii parilor
n situaia anterioara. Asa cum s-a aratat, parile trebuie sa-si restituie reciproc ceea ce
fiecare a primit prin executarea totala sau pariala a contractului.
Potrivit art. 1554 NCC: (1) Contractul desfiinat prin rezoluiune se considera ca nu a
fost niciodata ncheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este inuta, n acest
caz, sa restituie celeilalte pari prestaiile primite. (2) Rezoluiunea nu produce efecte asupra
clauzelor referitoare la soluionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa
produca efecte chiar n caz de rezoluiune. (3) Contractul reziliat nceteaza doar pentru viitor.
Partea a carei culpa a fost reinuta n pronunarea rezoluiunii va putea fi obligata si la
daune-interese.
Executarea contractului de vnzare-cumparare se impune n foarte multe situaii,
tocmai n ideea de a se asigura finalitatea ncheierii unor operaiuni de vnzare-cumparare:
interpunerea n schimbul si circulaia marfurilor.
Asadar, C.civ., partea n privina careia nu s-a executat obligaia poate alege, n locul
rezoluiunii contractului, fie si cu daune-interese, executarea silita a debitorului, n condiiile
Codului de procedura civila, sau poate apela la executarea direct.
7.4. Rezumat
Definim vnzarea ca fiind contractul prin care, una dintre pari, n calitate de vnzator,
transmite celeilalte pari (cumparator) dreptul de proprietate asupra unui bun determinat sau
determinabil pentru care cumparatorul se obliga sa plateasca un pre.
Obligaiile parilor n contractul de vnzare sunt urmatoarele:
a) Obligaia vnzatorului de a preda bunul vndut.
b) Obligaia de garanie - Garania mpotriva eviciunii
- Garania mpotriva viciilor bunurilor ce fac obiectul contractului de vnzarecumparare. Principala obligaie a cumprtorului este aceea de a plti preul, n temeiul art. 1719 lit.
b) C. civ., raportat la art. 1674 C. civ. Aceast obligaie se execut, potrivit conveniei prilor sau, n
lips, la locul n care bunul se afla n momentul ncheierii contractului i de ndat ce proprietatea
este transmis (art. 1720 alin. 1 C. civ.). n cazul bunurilor aflate n tranzit la data ncheierii
contractului, dac prile nu au prevzut altfel, plata preului se va efectua la locul care se stabilete
potrivit uzanelor sau, n lipsa acestora, la locul de destinaie.
Cumprtorul este obligat, n temeiul art. 1719 alit. a) C. civ., s ia n primire bunul
cumprat. Preluarea bunului se face la locul i n termenul stabilit n contractul de vnzare
sau, n lipsa acordului prilor, la sediul vnztorului, imediat dup ncheierea contractului,
sau la cererea cumprtorului, conform regulilor generale.
107
n temeiul art. 1666 alin. 2 C.civ., cheltuielile determinate de preluarea i transportul

bunului sunt n sarcina cumprtorului, dac prin contract nu s-a stabilit altfel.
Potrivit art. 1666 alin. 1 C.civ., n lips de stipulaie contrar, cumprtorul are
obligaia de a suporta i cheltuielile legate de ncheierea contractului de vnzare (redactarea
actului, autentificare acestuia, eventuale taxe de timbru, onorariu de avocat sau taxe notariale
etc.).
Consecinele n cazul nerespectarii obligaiilor contractuale:
- Excepia de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus)
- Rezoluiunea contractului de vnzare
1. Pentru a caracteriza un contract de vnzare-cumparare ca fiind comercial, trebuie sa
existe:
a) intenia de revnzare a bunului
b) intenia de a plati preul
c) intenia de a preda bunul.
2. Contractul de vnzare-cumparare nu se poate ncheia de catre:
a) prepusi, n nume propriu, n acelasi domeniu de activitatea comerciala cu cel al patronului
lor
b) soi, ntre ei, n timpul casatoriei
c) asociaii societaii n nume colectiv.
3. Obiect al contractului de vnzare-cumparare l pot constitui numai:
a) bunurile mobile
b) bunurile imobile
c) bunurile imobile prin destinaie.
4. Daca preul nu a fost prevazut n contract, acesta poate fi determinat apelnd la:
a) adevaratul pre
b) un arbitru
c) orice mijloc de proba.
5. Dreptul de proprietate se transmite la o data ulterioara ncheierii contactului de
vnzarecumparare
n cazul:
a) bunurilor transportate pe apa
b) bunurilor determinate generic
c) bunurilor transportate cu avionul.
6. Daca n contractul de vnzare-cumparare nu s-a stabilit calitatea bunurilor individual
determinate, acestea trebuie predate:
a) n starea n care se gaseau la momentul vnzarii
b) n condiii medii de calitate
c) n cea mai buna calitate.
7. Coninutul obligaiei de garanie ce incumba vnzatorului consta n:
a) garania pentru vicii ascunse
b) garania pentru vicii aparente
c) garania mpotriva eviciunii.
8. n lipsa unei prevederi contractuale exprese, plata preului se face:
a) n momentul ncheierii contractului
b) n momentul predarii lucrului
c) n momentul transmiterii dreptului de proprietate.
9. Locul plaii preului, n lipsa unei clauze contractuale, este:
a) locul ncheierii contractului
b) sediul comercial al debitorului
108
c) locul predarii bunului.

10. Rezoluiunea de drept a contractului de vnzare-cumparare intervine:
a) pentru expirarea termenului esenial
b) n cazul pactului comisoriu expres de gradul IV
c) n cazul tuturor contractelor sinlagmatice.
Unitatea de nvaare 8. Contractul de mandat
8.1. Introducere
n aceasta unitate de nvaare sunt prezentate formarea si executarea contractului de
mandat comercial, precum si efectele contractului.
Definirea si explicarea caracterelor juridice ale contractului de mandat comercial.
Condiiile de validitate ale contractului de mandat.Proba contractului de mandat. Efectele
contractului de mandat. Obligaiile parilor. Privilegiul mandatarului. ncetarea contractului de
mandat.
ora si 30 minute.
1. Definiia si caracterele juridice ale contractului de mandat
Potrivit art. 2009 NCC: Mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar,
se obliga sa ncheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte pari, numita
mandant.
Potrivit art. 2010 alin. 1 teza a II- a NCC: mandatul dat pentru acte de exercitare a
unei activitai profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros.
Asadar, putem defini contractul de mandat drept un contract bilateral, n temeiul
caruia, una dintre pari (mandantul) da mputernicire celeilalte pari (mandatarul) pentru ca
aceasta din urma, n schimbul unei remuneraii, sa ncheie n numele si pe seama
mandantului anumite acte juridice.
Contractul de mandat prezinta urmatoarele caractere juridice:
a) este un contract bilateral (sinalagmatic)
b) este un contract comutativ
c) este un contract cu titlu oneros
d) este un contract consensual.
2. Condiiile de validitate ale contractului de mandat Potrivit Codului civil, pentru
validitatea conveniilor trebuie ntrunite urmatoarele condiii:
a) capacitatea de a contracta
b) consimamntul valabil al parilor care se obliga
c) un obiect determinat
d) o cauza licita.
a. Capacitatea de a contracta reprezinta o condiie eseniala la ncheierea contractelor.
n ceea ce priveste contractul de mandat, mandatarul trebuie sa aiba capacitatea de a
ncheia actele juridice care pentru mandant sunt acte de producie, comer sau prestari servicii,
asadar este necesara capacitatea deplina de exerciiu, deoarece, fiind parte n contract, trebuie
sa exprime un consimamnt valabil. Mandantul, avnd calitatea de profesionist-comerciant,
trebuie sa aiba, la rndul sau, capacitate deplina de exerciiu.
b. Consimamntul.
Consimmntul se poate manifesta n mod expres sau tacit, rezultnd n acest ultim
caz din nsi executarea contractului (art. 2013 alin. 1 C. civ.). Mai mult, n temeiul art. 2014
alin. 1 C.civ., n absena unui refuz nentrziat, mandatul se consider acceptat dac privete
actele a cror ncheiere intr n exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta i-a
109
oferit serviciile fie n mod public, fie direct mandantului. Potrivit art. 2013 NCC: (1)
Contractul de mandat poate fi ncheiat n forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata,
sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar. (2)
Mandatul dat pentru ncheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme
trebuie sa respecte acea forma, sub sanciunea aplicabila actului nsusi. Prevederea nu se
aplica atunci cnd forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului faa de teri, daca
prin lege nu se prevede altfel.
Pentru a fi valabil, consimamntul trebuie sa fie liber exprimat si sa nu fie afectat de
vicii de consimamnt (eroare, dol, violena sau leziune).
c. Obiectul contractului de mandat l constituie obligaii de a face n ceea ce-l
priveste pe mandatar. Fiind vorba despre un contract bilateral, n obiectul contractului de
mandat comercial intra si obligaia mandantului de a-i plati mandatarului remuneraia,
conform contractului.
Obiectul contractului trebuie sa fie determinat, posibil si licit si sa constea ntr-un fapt
personal al debitorului. Mandatul poate fi general sau special.
d. Cauza contractului sau scopul consta n folosul material obinut din executarea
prestaiilor reciproce si trebuie sa fie licita.
3. Proba contractului de mandat
n ceea ce priveste mandatul expres, acesta se dovedeste potrivit regulilor generale cu
privire la probe. De multe ori mandatul se dovedeste printr-un nscris numit procura.
Mandatul tacit se dovedeste cu orice mijloc de proba, deoarece urmeaza a se dovedi
mprejurarile de fapt care demonstreaza fara putina de tagada intenia parilor de a ncheia un
asemenea act juridic. Acceptarea mandatului tacit rezulta din nsasi executarea acestuia.
4. Efectele contractului de mandat. Obligaiile parilor
Faa de teri, prin contractul de mandat se stabilesc raporturi juridice directe ntre mandant si
ter. ntre pari, contractul de mandat da nastere unor drepturi si obligaii specifice, reciproce,
n sarcina ambelor pari.
1. Obligaiile mandatarului sunt urmatoarele:
a) Obligaia de a executa mandatul, n condiiile mputernicirii primite, cu pruden i
diligen. Actele facute n lipsa mputernicirii sau cu depasirea limitelor acesteia nu-l vor
obliga pe mandant dect n masura n care acesta, socotindu-le profitabile, le ratifica, potrivit
principiului ratihabitio mandato aequiparatur (ratificarea valoreaza mandat).
Mandatul se va executa personal de catre mandatar, cu excepia cazului n care s-a
prevazut posibilitatea substituirii. Chiar n absena unei autorizri exprese, mandatarul i
poate substitui un ter dac:
a) mprejurri neprevzute l mpiedic s aduc la ndeplinire mandatul;
b) i este imposibil s l ntiineze n prealabil pe mandant asupra acestor mprejurri;
c) se poate prezuma c mandantul ar fi aprobat substituirea dac ar fi cunoscut
mprejurrile ce o justific.
n aceste situaii, mandatarul este obligat s l ntiineze de ndat pe mandant cu
privire la substituire.
Dac substituirea nu a fost autorizat de mandant, mandatarul va rspunde pentru
actele persoanei pe care i-a substituit-o ca i cum le-ar fi ndeplinit el nsui.
b) Obligaia de a executa mandatul cu buna-credina si cu diligena unui bun
proprietar, conform instruciunilor primite de la mandant, sub sanciunea raspunderii pentru
prejudicii sub forma daunelor-interese.
Deoarece este vorba despre un mandat remunerat (cu titlu oneros), conduita
mandatarului n executarea mputernicirii va fi analizata prin raportare la un model ideal,
abstract, al bunului proprietar. Astfel, si raspunderea mandatarului va fi angajata pentru cea
mai usoara culpa
110
c) Obligaia de a remite mandantului sumele de bani primite de la ter.

n temeiul art. 2019 C.civ., mandatarul este inut s dea socoteal despre gestiunea sa
i s remit mandantului tot ceea ce a primit n temeiul mputernicirii sale, chiar dac ceea ce
a primit nu ar fi fost datorat mandantului (plata nedatorat). n perioada n care bunurile
primite cu ocazia executrii mandatului de la mandant ori n numele lui se afl n deinerea
mandatarului, acesta este obligat s le conserve. Potrivit art. 2020 NCC: Mandatarul
datoreaza dobnzi pentru sumele ntrebuinate n folosul sau ncepnd din ziua ntrebuinarii,
iar pentru cele cu care a ramas dator, din ziua n care a fost pus n ntrziere.
Potrivit art. 2017 NCC: (1) Mandatarul nu poate sa depaseasca limitele stabilite prin
mandat. (2) Cu toate acestea, el se poate abate de la instruciunile primite, daca i este
imposibil sa l nstiineze n prealabil pe mandant si se poate prezuma ca acesta ar fi aprobat
abaterea daca ar fi cunoscut mprejurarile ce o justifica. n acest caz, mandatarul este obligat
sa l nstiineze de ndata pe mandant cu privire la schimbarile aduse executarii mandatului.
2. Obligaiile mandantului sunt:
a) Obligaia de a pune la dispoziia mandatarului mijloacele necesare pentru
ndeplinirea mandatului (art. 2025 C. civ.).
Deoarece Codul civil nu cuprinde dispoziii mai detaliate n aceast privin, deducem
faptul c intr n coninutul acestei obligaii att punerea la dispoziie a documentelor de
provenien a mrfurilor ncredinate mandatarului spre vnzare, a unor cataloage, mostre,
tarife, a altor informaii n funcie de natura operaiunii, ct i a sumelor de bani necesare n
vederea executrii mandatului, dac nu exist n contract o stipulaie contrar.
b) Obligaia de a plti mandatarului remuneraia stabilit prin contractul de mandat
(art. 2027 C.civ.).
Dac mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat s plteasc mandatarului
remuneraia, chiar i n cazul n care, fr culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat.
n cazul n care nu s-a stabilit cuantumul remuneraiei prin contract, acesta va fi determinat de
ctre instana de judecat, potrivit naturii operaiunii.
c) Obligaia de a restitui cheltuielile efectuate de mandatar cu executarea mandatului
(art. 2025 alin. 2 i art. 2026 C.civ.). Potrivit dreptului comun, aceast obligaie const n
restituirea cheltuielilor ocazionate de mandat i suportate de ctre mandatar, precum
5. Dreptul de retenie al mandatarului
n temeiul art. 2029 C.civ., n scopul de a garanta toate creanele sale mpotriva
mandantului izvorte din mandat, mandatarul are un drept de retenie asupra bunurilor primite
cu ocazia executrii mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.
6. ncetarea contractului de mandat
Contractul de mandat nceteaza, potrivit Codului civil, prin revocarea mandatarului,
prin renunarea mandatarului la mandat, prin moartea, interdicia, insolvabilitatea si falimentul
mandantului sau a mandatarului. Mandantul sau mandatarul care, fara o cauza justa, prin
revocarea sau renunarea sa, ntrerupe executarea mandatului, va raspunde pentru prejudiciul
cauzat, cu daune-interese .
8.4. Rezumat
Contractul de mandat poate fi definit drept un contract bilateral, n temeiul caruia,
una dintre pari (mandantul) da mputernicire celeilalte pari (mandatarul) pentru ca aceasta
din urma, n schimbul unei remuneraii, sa ncheie n numele si pe seama mandantului
anumite acte juridice care pentru mandant sunt acte de producie, comer i prestri servicii.
Obligaiile mandatarului sunt urmatoarele:
a) Obligaia de a executa mandatul, n condiiile mputernicirii primite, cu bunacredina si cu diligena unui bun proprietar, conform instruciunilor primite de la mandant, sub
sanciunea raspunderii pentru prejudicii sub forma daunelor-interese.
b) Obligaia de a da socoteal
111
Obligaiile mandantului sunt:

a) Obligaia de a pune la dispoziia mandatarului mijloacele necesare pentru ndeplinirea
mandatului
b) Obligaia de a plati mandatarului remuneraia stabilita prin contractul de mandat
c) Obligaia de a restitui cheltuielile efectuate de mandatar cu executarea mandatului .
n scopul de a garanta dreptul la remuneraie al mandatarului, precum si la restituirea
cheltuielilor ocazionate acestuia de ndeplinirea nsarcinarii, este instituit un drept de retenie
ce are ca obiect lucrurile mandantului retenie asupra bunurilor primite cu ocazia executrii
mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.
1. n contractul de mandat afacerile se ncheie:
a) n numele mandantului
b) n numele mandatarului
c) n numele si pe seama mandantului.
2. Contractul de mandat este un contract:
a) consensual
b) solemn
c) real
3. mputernicirea de a contracta poate fi data:
a) scris
b) verbal
c) tacit.
4. Mandatul general poate avea ca obiect:
a) numai afaceri comerciale
b) numai afaceri civile
c) att afaceri comerciale, ct si civile.
5. Obiectul contractului de mandat trebuie sa fie:
a) posibil si licit
b) sa constea ntr-un fapt personal al debitorului
c) sa fie stabilit n bani.
6. Daca prin acelasi mandat au fost desemnai mai muli mandatari:
a) fiecare poate lucra separat
b) trebuie sa lucreze mpreuna
c) se pot substitui unul celuilalt.
7. Proba contractului de mandat se face:
a) prin orice mijloc de proba
b) cu nscrisuri
c) cu martori.
8. Mandatarul raspunde n caz de neexecutare a obligaiilor:
a) pentru cea mai usoara culpa
b) n caz de culpa grava
c) proporional cu gravitatea faptei.
9. Privilegiul mandatarului consta n:
a) dreptul de retenie asupra bunurilor mobile ale mandantului
b) dreptul de retenie asupra documentelor de proveniena a marfurilor
c) dreptul de retenie asupra preului de vnzare a marfurilor.
10. Faa de teri, mandatarul:
a) este angajat direct si personal
b) raspunde indirect
c) nu raspunde n caz de neexecutare a obligaiilor izvorte din contractul ncheiat cu
112
acestia.
Unitatea de nvaare 9. Contractul de agenie
9.1. Introducere
Unitatea de nvaare are drept obiectiv prezentarea modalitaii de formare si executare
a contractului de agenie.
9. 2. Competenele unitaii de nvaare
Explicarea cadrului legislativ al contractului de agenie, definiia si caracterele
juridice, precum si condiiile de fond si forma ale contractului de agenie, efectele acestui
contract, ncetarea contractului.
ora si 30 de minute.
1. Cadrul legislativ al contractului de agenie
Odat cu adoptarea i intrarea n vigoare a Codului civil actual, prin care s-a realizat
unificarea dispoziiilor de drept privat, n temeiul art. 230 lit. w) din Legea nr. 71/2011, a fost
abrogat i Legea nr. 509/2002 privind agenii comerciali permaneni, iar contractul de
agenie este reglementat n Titlul IX, Capitolul X al Codului civil (art. 2072-2095).
Potrivit prevederilor art. 2072 alin. 1 C.civ., prin contractul de agenie comitentul l
mputernicete n mod statornic pe agent fie s negocieze, fie att s negocieze, ct i s
ncheie contracte, n numele i pe seama comitentului, n schimbul unei remuneraii, n una
sau n mai multe regiuni determinate.
2. Definiia si caracterele juridice ale contractului de agenie
Putem defini contractul de agenie ca fiind un contract ntre un agent comercial
permanent (agent) si un comerciant, persoana fizica sau juridica (comitent), prin care
comitentul l mputerniceste n mod statornic pe agent, n schimbul unei remuneraii, pentru
ca acesta sa negocieze ori sa negocieze si sa ncheie afaceri comerciale n numele si pe seama
comitentului.
n baza contractului de agenie, activitatea de intermediere se realizeaza pe o durata de
timp determinata sau nedeterminata si are ca obiect o serie de acte juridice ncheiate n una
sau mai multe zone geografice determinate, unde agentul beneficiaza de exclusivitate. Asa
cum s-a aratat, exclusivitatea poate avea ca obiect anumite zone geografice sau anumite
categorii de comerciani.
n contractul de mandat, intermedierea se realizeaza cu privire la unul sau mai multe
acte juridice determinate fie prin coninutul lor, fie prin natura comerului exercitat de
mandant, n cazul mandatului general, si nu se poate vorbi despre exclusivitate n nici un
domeniu.
Spre deosebire de contractul de mandat care poate nceta prin revocare sau prin
renunarea
la mputernicire contractul de agenie nceteaza n cazurile prevazute de lege (denunare
unilaterala n cazul contractului ncheiat pe perioada nedeterminata sau al contractului
ncheiat pe o perioada determinata, care cuprinde o clauza de denunare unilaterala, si prin
reziliere).
Contractul de agenie prezinta urmatoarele caractere juridice:
a) caracterul bilateral (sinalagmatic)
b) caracterul oneros
c) caracterul comutativ
d) caracterul consensual
e) contractul este cu executare succesiva .
113
Potrivit art. 2072 NCC: (1) Prin contractul de agenie comitentul l mputerniceste n
mod statornic pe agent fie sa negocieze, fie att sa negocieze, ct si sa ncheie contracte, n
numele si pe seama comitentului, n schimbul unei remuneraii, n una sau n mai multe
regiuni determinate. (2) Agentul este un intermediar independent care acioneaza cu titlu
profesional. El nu poate fi n acelasi timp prepusul comitentului.
3. Forma contractului de agenie
Potrivit art. 2078 C.civ., contractul de agenie se ncheie n form scris, autentic sau
sub semntur privat. Dac prin lege nu se prevede altfel, forma scris este necesar numai
pentru dovada contractului.
4. Obiectul contractului de agenie
Contractul de agenie poate avea ca obiect mputernicirea dat de comitent agentului, n mod
statornic, de a negocia afaceri pentru comitent sau de a negocia i ncheia afaceri n numele i pe
seama comitentului. Este vorba despre afaceri comerciale, iar nu de ncheierea de acte juridice civile,
ntruct agentul acioneaz cu titlu profesional n activitatea de intermediere, iar comitentul l
mputernicete statornic s i reprezinte interesele fa de teri, astfel nct, i n privina comitentului,
prin repetabilitatea operaiunilor, deducem existena caracterului profesional, n sensul de activitate
comercial.
Potrivit art. 2074 NCC: (1) Agentul nu poate negocia sau ncheia pe seama sa, fara
consimamntul comitentului, n regiunea determinata prin contractul de agenie, contracte
privind bunuri si servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenie. (2) n lipsa
de stipulaie contrara, agentul poate reprezenta mai muli comiteni, iar comitentul poate sa
contracteze cu mai muli ageni, n aceeasi regiune si pentru acelasi tip de contracte. (3)
Agentul poate reprezenta mai muli comiteni concureni, pentru aceeasi regiune si pentru
acelasi tip de contracte, numai daca se stipuleaza expres n acest sens.
Potrivit art. 2075 alin. 1 NCC: n sensul prezentului capitol, prin clauza de
neconcurena se nelege acea stipulaie contractuala al carei efect consta n restrngerea
activitaii profesionale a agentului pe perioada contractului de agenie sau ulterior ncetarii
sale.
Clauza de neconcurena trebuie redactata n scris, sub sanciunea nulitaii, si se aplica
doar pentru regiunea geografica sau pentru grupul de persoane si regiunea geografica la care
se refera contractul de agenie si doar pentru bunurile si serviciile n legatura cu care agentul
este mputernicit sa negocieze si sa ncheie operaiuni. Asadar, clauza de neconcurena are un
caracter restrictiv si trebuie interpretata limitativ, potrivit legii, orice extensiune a sferei
clauzei de neconcurena fiind anulabila, la cererea agentului. Deoarece forma scrisa a clauzei
de neconcurena este ceruta ad validitatem, sanciunea nerespectarii acestei forme va fi
nulitatea clauzei, care nu va afecta nsa valabilitatea contractului de agenie.
5. Efectele contractului de agenie
ntre agent i comitent, obligaiile contractuale trebuie ndeplinite cu bun-credin i
cu diligena unui bun profesionist. Agentul trebuie s ndeplineasc, personal sau prin prepuii
si, obligaiile ce decurg din mputernicirea care i este dat, cu bun-credin i loialitate (art.
2079 alin. 1 Civ.).
Obligaiile agentului sunt urmtoarele (art. 2079 alin. 2 C.civ.):
a) Obligaia de a-i procura i de a-i comunica comitentului informaiile care l-ar
putea interesa pe acesta cu privitre la regiunile stabilite n contract, precum i de a-i
comunica toate celelalte informaii necesare de care dispune.
Aceast obligaie este justificat de necesitatea lurii unor decizii de afaceri ntemeiate pe
condiiile reale existente pe o anumit pia la un moment dat.
b) Obligaia de a depune diligena necesar pentru negocierea i, dac este cazul,
ncheierea contractelor pentru care este mputernicit n condiii ct mai avantajoase pentru
comitent. Directiva 86/653/CEE conine o prevedere similar, redactat ns mult mai succint,
conform creia n relaiile sale cu agentul comercial, comitentul trebuie s acioneze loial i
114
de bun-credin, iar, n relaiile cu terii s fac eforturile necesare pentru negocierea i,

dup caz, ncheierea tranzaciilor de care a fost mandatat s se ocupe (art. 3 alin. 2 lit. a)
coroborat pe art. 4 alin. 1 din directiv);
c) Obligaia de a ndeplini sarcina primit personal sau prin prepuii si, n
conformitate cu instruciunile primite i n scopul realizrii intereselor comitentului.
Posibilitatea substituirii agentului cu o alt persoan (subagent), n tot sau n parte,
este supus de ctre lege prevederilor Codului civil referitoare la contractul de mandat (art.
2079 alin. 3 C.civ.).
Astfel, fcnd aplicarea corespunztoare a prevederilor art. 2023 C. civ. referitoare la
substituirea fcut de mandatar n contractul de mandat, agentul va fi rspunztor pentru
prejudiciul cauzat comitentului n cazul n care:
1) nu i s-a acordat facultatea de a substitui pe cineva;
2) cnd i s-a dat posibilitatea substituirii, fr a se arta persoana subagentului, iar subagentul
ales de ctre agent este o persoan necapabil i nesolvabil (rspunderea pentru diligena
cu care a ales persoana care l-a substituit i i-a dat instruciunile privind executarea
mandatului).
Comitentul va avea, n temeiul art. 2023 alin. 6 C. civ., o aciune direct mpotriva
subagentului.
d) Obligaia de a respecta n mod corespunztor instruciunile rezonabile primite de
la comitent. Legea prevede n sarcina agentului obligaia de a respecta instruciunile
comitentului, ns numai acele instruciuni care au un caracter rezonabil, oferind astfel
agentului dreptul de a aprecia posibilitatea ndeplinirii lor n raport de condiiile de fapt i de
drept specifice operaiunii, zonei geografice ori posibilitilor economice.
e) Obligaia de a depozita bunurile sau eantioanele ntr-o modalitate care s asigure
identificarea lor ca aparinnd unui anume comitent.
Obligaiile comitentului sunt reglementate n art. 2080 C.civ., trebuie executate cu
loialitate i bun-credin i sunt urmtoarele:
a) Obligaia de a pune la dispoziia agentului, n timp util i ntr-o cantitate
corespunztoare, mostre, cataloage, tarife i orice alte documente necesare agentului pentru
executarea mputernicirii sale. Aceast obligaie trebuie executat n timp util pentru a da
agentului posibilitatea ndeplinirii obligaiilor sale n sensul prezentrii ofertei aparinnd
comitentului i ncheierii de contracte n legtur cu aceasta.
b) Obligaia de a furniza agentului informaiile necesare executrii contractului de
agenie. n afar de obligaia de a-i comunica agentului preurile ori tarifele bunurilor sau
serviciilor oferite de comitent spre contractare terilor, comitentul trebuie s-i comunice
agentului i alte informaii de care depinde executarea contractului de agenie, s-i dea
instruciuni etc. Totodat, comitentul trebuie s-l informeze pe agent despre acceptarea ori
refuzul unor operaiuni comerciale negociate sau, dup caz, ncheiate de agent.
c) Obligaia de a ntiina pe agent, ntr-un termen rezonabil, atunci cnd anticipeaz
c volumul contractelor va fi semnificativ mai mic dect acela la care agentul s-ar fi putut
atepta n mod normal. Aa cum am mai precizat, agentul, datorit statorniciei relaiilor
stabilite cu comitentul, poate anticipa anumite decizii de afaceri sau n legtur cu evidena
afacerilor acestuia. ns, dac intervin modificri n structura afacerilor comitentului ori n
volumul acestora, care nu ar putea fi anticipate de ctre agent, acesta trebuie ntiinat pentru a
putea negocia ori ncheia afaceri n mod profitabil.
d) Obligaia de a plti agentului remuneraia n condiiile i la termenele stabilite n
contract sau prevzute de lege. n ceea ce privete remuneraia, aceasta se cuvine agentului
pentru toate contractele ncheiate ca efect al interveniei sale (art. 2082 alin. 1 C.civ.).
Remuneraia poate fi exprimat n cuantum fix sau variabil, prin raportare la numrul
contractelor sau actelor de comer, ori la valoarea acestora, cnd se numete comision.
115
Potrivit art. 2083 C.civ., dreptul la comision al agentului exist dac:

1) operaiunea a fost ncheiat ca urmare a interveniei agentului;
2) operaiunea a fost ncheiat fr intermedierea agentului, cu o ter persoan care a fost
procurat anterior de acesta drept client, cu condiia ca aceast operaiune s aib o natur
similar celei ncheiate anterior cu acel client;
3) operaiunea a fost ncheiat cu un client dintr-o regiune determinat sau care face parte
dintr-un grup de persoane determinat pentru care agentul a primit mputernicire exclusiv prin
contractul de agenie.
De asemenea, agentul are dreptul de a fi remunerat pentru o operaiune ncheiat
ulterior ncetrii contractului de agenie dac aceasta a fost ncheiat n principal datorit
interveniei agentului pe durata contractului de agenie i ncheierea a avut loc ntr-un termen
rezonabil de la ncetarea contractului de agenie sau dac comanda emis de ter a fost primit
de comitent sau de agent anterior ncetrii contractului de agenie, n cazurile prevzute de
dispoziiile art. 2083 C.civ. referitoare la condiiile n care se acord comisionul.
n cazul nlocuirii agentului, noul agent nu va avea dreptul la comision dac acesta se
cuvine agentului iniial.
Potrivit art. 2085 C.civ., dreptul la comision se nate la data la care se ndeplinete una
din urmtoarele condiii:
1) comitentul i-a executat obligaiile contractuale fa de tera persoan;
2) comitentul ar fi trebuit s-i execute obligaiile fa de tera persoan conform contractului;
3) tera persoan i-a executat obligaiile contractuale.
Dreptul la comision se nate potrivit legii cel mai trziu la data la care tera persoan
i-a executat obligaiile sau ar fi trebuit s le execute cu condiia ca i comitentul s-i fi
ndeplinit obligaiile.
Acest drept al agentului de a fi remunerat nu se pierde n cazul n care acesta i-a
ndeplinit obligaiile, operaiunea a fost ncheiat, ns prile au renunat la executarea ei. n
cazul unei executri pariale a obligaiei din partea terului, agentul nu va avea dreptul dect la
o parte din comision, proporional cu suma ncasat de comitent.
Comisionul va fi trecut ntr-un cont care se va ncheia trimestrial i se va trimite
agentului nsoit de copiile documentelor justificative, care au stat la baza nregistrrii acestor
sume n registrele comitentului. Plata se va efectua cel mai trziu n ultima zi a lunii ce
urmeaz trimestrului n care a luat natere dreptul la comision (art. 2085 alin. 2 C.civ.).
Dup cum putem observa, plata comisionului (remuneraiei) nu este garantat n
temeiul Codului civil printr-un drept de retenie cum este cel al mandatarului.
Deoarece contractul este legea prilor, att agentul ct i comitentul sunt inui s
ndeplineasc orice obligaie ar rezulta din prevederile acestuia ori din dispoziiile imperative
ale legii.
Fa de teri, n virtutea regulilor de la mandat, prin ncheierea contractului ntre agent
i teri se stabilesc raporturi juridice directe ntre acetia din urm i comitent. Astfel,
obligaiile nscute din contractul ncheiat cu terul vor fi executate de ctre comitent, respectiv
de ctre ter.
n schimb, contractul de agenie n sine nu produce efecte juridice fa de teri.
6. ncetarea contractului de agenie
Contractul de agenie nceteaz, conform Codului civil n vigoare, n urmtoarele
cazuri:
a) la expirarea termenului, n cazul contractelor ncheiate pe o durat determinat; n
cazul n care contractul, dei ncheiat pe o durat determinat, continu s fie executat de
ambele pri dup expirarea termenului, acesta se consider transformat, potrivit legii, ntr-un
contract ncheiat pe o durat nedeterminat (art. 2088 C.civ.);
116
b) prin denunare unilateral, n cazul contractelor ncheiate pe o perioad

nedeterminat sau al contractelor ncheiate pe o perioad determinat, care prevd o condiie
expres privind posibilitatea denunrii unilaterale (art. 2089 alin. 1 i 2 C.civ.).
c) o alt modalitate de ncetare a contractului de agenie este reprezentat de rezilierea
contractului, la cererea prii interesate, fr preaviz, nainte de expirarea termenului
contractului, n cazul nendeplinirii obligaiilor contractuale de ctre cealalt parte.
9.4. Rezumat
Contractul de agenie este un contract ntre un agent permanent (agent) si un
comerciant, persoana fizica sau juridica (comitent), prin care comitentul l mputerniceste n
mod statornic pe agent, n schimbul unei remuneraii, pentru ca acesta sa negocieze ori sa
negocieze si sa ncheie afaceri n numele si pe seama comitentului.
n baza contractului de agenie, activitatea de intermediere se realizeaza pe o durata de
timp determinata sau nedeterminata si are ca obiect o serie de acte juridice ncheiate n una
sau mai multe zone geografice determinate, unde agentul beneficiaza de exclusivitate.
Obligaiile agentului sunt urmatoarele:
a) obligaia de a ndeplini sarcina primita personal sau prin prepusii sai, n conformitate cu
instruciunile primite si n scopul realizarii intereselor comitentului
b) obligaia de a-i procura si de a-i comunica comitentului pentru care acioneaza informaiile
privitoare la regiunea sau regiunile stabilite n contract, care l-ar putea interesa pe comitent,
precum si toate informaiile necesare de care dispune
Potrivit art. 2088 NCC: Contractul de agenie ncheiat pe durata determinata, care
continua sa fie executat de pari dupa expirarea termenului, se considera prelungit pe durata
nedeterminata.
Potrivit art. 2089-2090 NCC: Art. 2.089. - (1) Contractul de agenie pe durata
nedeterminata poate fi denunat unilateral de oricare dintre pari, cu un preaviz obligatoriu.
(2) Dispoziiile alin.(1) sunt aplicabile si contractului de agenie pe durata determinata care
prevede o clauza expresa privind posibilitatea denunarii unilaterale anticipate. (3) n primul
an de contract termenul de preaviz trebuie sa aiba o durata de cel puin o luna. (4) n cazul n
care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se mareste cu cte
o luna pentru fiecare an suplimentar nceput, fara ca durata termenului de preaviz sa
depaseasca 6 luni. (5) Daca parile convin termene de preaviz mai lungi dect cele prevazute
la alin. (3) si (4), prin contractul de agenie nu se pot stabili n sarcina agentului termene de
preaviz mai lungi dect cele stabilite n sarcina comitentului. (6) Daca parile nu convin altfel,
termenul de preaviz expira la sfrsitul unei luni calendaristice. (7) Dispoziiile alin. (1)-(6) se
aplica n mod corespunzator si contractului pe durata determinata care este prelungit pe durata
nedeterminata potrivit dispoziiilor art. 2.088. n acest caz, la calculul termenului de preaviz
se va ine seama de ntreaga perioada a contractului, cuprinznd att durata determinata, ct si
perioada n care acesta se considera ncheiat pe durata nedeterminata.
Art. 2.090. - (1) n toate cazurile, contractul de agenie poate fi denunat fara preaviz
de oricare dintre pari, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte pari, atunci cnd
circumstane excepionale, altele dect fora majora ori cazul fortuit, fac imposibila
continuarea colaborarii dintre comitent si agent. (2) n ipoteza prevazuta la alin. (1) contractul
nceteaza la data primirii notificarii scrise prin care acesta a fost denunat.
c) obligaia de a depune diligena necesara pentru negocierea si, eventual, ncheierea
afacerilor cu care este mputernicit n condiii ct mai avantajoase pentru comitent
d) obligaia de a respecta n mod corespunzator instruciunile rezonabile primite de la
comitent, innd seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al acestora
e) obligaia de a ine evidena operaiunilor efectuate pentru fiecare comitent n registre
separate
117
f) obligaia de a depozita bunurile sau esantioanele n asa fel nct acestea sa poata fi usor
identificate ca aparinnd unui anume comitent .
Obligaiile comitentului sunt urmatoarele:
a) obligaia de a pune la dispoziia agentului n timp util si ntr-o cantitate corespunzatoare
mostre, cataloage, tarife si orice alte documente necesare agentului pentru executarea
mputernicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile respective
b) obligaia de a furniza agentului informaiile necesare executarii contractului de agenie
c) obligaia de a nstiina pe agent n timp util atunci cnd va prevedea ca volumul
operaiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa n
mod normal
d) obligaia de a plati agentului remuneraia n condiiile si la termenele prevazute n contract
sau prin lege .
Faa de teri, n virtutea regulilor de la mandat, prin ncheierea contractului ntre agent
si teri se stabilesc raporturi juridice directe ntre acestia din urma si comitent. Astfel,
obligaiile nascute din contractul ncheiat cu terul vor fi executate de catre comitent, respectiv
de catre ter.
n schimb, contractul de agenie n sine nu produce efecte juridice faa de teri.
Contractul de agenie nceteazan urmatoarele cazuri:
a) la expirarea termenului, n cazul contractelor ncheiate pe o durata determinata;
b) prin denunare unilaterala, n cazul contractelor ncheiate pe o perioada nedeterminata sau
al contractelor ncheiate pe o perioada determinata, care prevad o condiie expresa privind
posibilitatea denunarii unilaterale
c) o alta modalitate de ncetare a contractului de agenie este reprezentata de rezilierea
contractului, la cererea parii interesate, fara preaviz, nainte de expirarea termenului
contractului, n cazul nendeplinirii din culpa grava a obligaiilor contractuale de catre cealalta
parte .
9. 5. Teste de autoevaluare a cunostinelor
1. Contractul de agenie se poate ncheia:
a) n scris
b) verbal
c) tacit.
2. n contractul de agenie, clauza de neconcurena nu poate fi invocata de comitent n cazul:
a) rezilierii contractului de catre instana de judecata ca urmare a culpei comitentului
b) denunarii unilaterale a contractului
c) pactului comisoriu expres.
3. Remuneraia cuvenita agentului se calculeaza n funcie de:
a) salariul minim pe economie
b) uzanele comerciale ale zonei
c) cifra de afaceri a comitentului.
4. Agentul raspunde pentru daune n cazul n care:
a) a ales ca subagent care sa-l substituie o persoana insolvabila
b) terul nu si-a ndeplinit obligaiile contractuale
c) comitentul nu si-a ndeplinit obligaiile.
5. n ndeplinirea atribuiilor sale, agentul trebuie sa acioneze:
a) loial si cu buna-credina
b) cu diligena unui bun proprietar
c) cu seriozitate.
6. Dreptul la comision al agentului se naste, potrivit legii:
a) la data ncheierii contractului cu terul
b) la data la care comitentul si-a executat sau ar fi trebuit sa-si ndeplineasca obligaiile
118
c) la data la care terul si-a ndeplinit obligaiile.

7. Agentul poate, fara mputernicire speciala, sa efectueze urmatoarele operaiuni n numele
comitentului:
a) sa primeasca o plata
b) sa acorde amnari pentru creanele comitentului
c) sa primeasca reclamaii cu privire la viciile bunurilor.
8. Contractul de agenie nceteaza prin:
a) renunare
b) denunare unilaterala
c) expirarea termenului.
Unitatea de nvaare 10. Contractul de report
10.1. Introducere
Unitatea de nvaare prezinta formarea si executarea contractului de report.
Explicarea noiunii si a caracterelor juridice ale contractului de report. Descrierea
condiiilor de validitate si a efectelor ale contractului de report.ncetarea contractului de
report.
Durata medie de parcurgere a acestei unitai de nvaare este de 1 ora.
1. Noiunea si caracterele juridice ale contractului de report
Putem defini contractul de report ca fiind un contract complex ce consta, pe de o parte,
n cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit care circula n comer si n revnzarea
simultana cu termen si la un pre determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi
specie.
Contractul de report prezinta urmatoarele caractere juridice:
a) este un contract bilateral (sinalagmatic) deoarece da nastere unor obligaii reciproce n
sarcina ambelor pari;
b) este un contract cu titlu oneros parile urmaresc, prin ncheierea contractului, obinerea
unui folos patrimonial;
c) este un contract comutativ existena si ntinderea obligaiilor reciproce este cunoscuta de
pari n momentul ncheierii contractului; astfel, spre exemplu, reportatul da n report (vinde
temporar) aciuni aparinnd unei anumite categorii, vnzarea facndu-se la valoarea nominala
a acestora; la termenul convenit, va cumpara aciuni de aceeasi specie de la reportator (care,
de obicei, este o instituie bancara), nsa la preul determinat prin contract, care va fi mai mare
dect cel din vnzarea iniiala;
d) contractul are un caracter real, avnd n vedere faptul ca, pentru valabilitatea contractului,
legea impune predarea reala a titlurilor date n report.
2. Condiiile de validitate ale contractului de report sunt cele reglementate n art.
1179 C. civ. si se refera la capacitate, consimamnt, obiect si cauza.
n ceea ce priveste capacitatea parilor, observam faptul ca au calitatea de pari n
contract reportatul (persoana care deine titlurile de credit) si reportatorul (persoana care va
cumpara temporar aceste titluri, de regula, o banca).
Reportatul trebuie sa aiba capacitate deplina de exerciiu.
Potrivit art. 1.772 alin. 1 NCC: Contractul de report este acela prin care reportatorul
cumpara de la reportat cu plata imediata titluri de credit si valori mobiliare circulnd n
comer si se obliga, n acelasi timp, sa revnda reportatului titluri sau valori mobiliare de
aceeasi specie, la o anumita scadena, n schimbul unei sume determinate.
119
Potrivit art. 1.772 alin. 2 NCC : Contractul de report se ncheie prin remiterea
titlurilor sau valorilor mobiliare, iar daca acestea sunt nominative, prin ndeplinirea
formalitailor necesare pentru transmiterea lor.
Reportatorul este, de regula, un comerciant (instituie bancara) si, n calitate de
persoana juridica, trebuie sa aiba, prin lege, actul de nfiinare ori statut, dreptul de a efectua
asemenea operaiuni. Consimamntul trebuie sa fie expres n sensul efectuarii operaiunii
reportului si sa fie nsoit de predarea reala a titlurilor de credit.
Manifestarea de voina trebuie sa provina de la ambele pari si sa fie n sensul
ncheierii unei vnzari cu termen si a unor vnzari a unor titluri de credit care circula n
comer. Consimamntul trebuie sa fie dat simultan pentru ambele vnzari.
Obiectul contractului l formeaza titlurile de credit care circula n comer (aciuni,
obligaiuni). Cu privire la acestea se efectueaza doua vnzari: una pe bani gata, ntre reportat
si reportator, si alta, cu termen, ntre reportator si reportat. Diferena dintre preul platit si cel
ncasat de catre reportator se numeste report (profit). Desi din dispoziiile legale ar rezulta
ca n contractul de report exista doua preuri cel iniial, platit de reportator, si preul platit la
scadena de catre reportat, majoritatea doctrinei considera ca n contractul de report exista de
fapt un singur pre stabilit de pari si platibil la scadena. Acest pre este stabilit n momentul
ncheierii contractului si este platit n scopul redobndirii titlurilor de credit.
Cauza contractului este legata de intenia reportatului de a obine un credit, o suma de
bani din vnzarea temporara a titlurilor de credit, n timp ce reportatorul efectueaza o
operaiune speculativa n sensul obinerii unui profit (report) din revnzarea catre reportat a
unor titluri din aceeasi specie.
3. Efectele contractului de report
Asa cum s-a aratat, n temeiul contratului de report are loc transferul dreptului de
proprietate cu privire la titlurile de credit de la vnzator la cumparator, n temeiul art. 1772
NCC. Acest transfer al dreptului de proprietate are loc n privina ambelor vnzari, n dublu
sens si la termene diferite.
n calitate de proprietar, n temeiul primei vnzari, reportatorul are dreptul sa culeaga
fructele civile ale titlurilor de credit (dividende, dobnzi), daca parile nu au stabilit altfel prin
contractul de report .
4. ncetarea contractului de report se produce, de regula, la mplinirea termenului
stabilit de pari. La scadena, parile pot conveni sa prelungeasca contractul de report pentru o
alta durata determinata, pastrndu-se condiiile din contractul iniial. Aceasta prelungire poate
avea loc pentru mai multe termene succesive.
10. 4. Rezumat
Contractul de report poate fi definit ca fiind un contract complex ce consta, pe de o
parte, n cumpararea pe bani gata a unor titluri de credit care circula n comer si n revnzarea
simultana cu termen si la un pre determinat catre aceeasi persoana a unor titluri de aceeasi
specie. n temeiul contratului de report are loc transferul dreptului de proprietate cu privire la
titlurile de credit de la vnzator la cumparator. Acest transfer al dreptului de proprietate are
loc n privina ambelor vnzari, n dublu sens si la termene diferite. n calitate de proprietar,
n temeiul primei vnzari, reportatorul are dreptul sa culeaga fructele civile ale titlurilor de
credit (dividende, dobnzi), daca parile nu au stabilit altfel prin contractul de report .
ncetarea contractului de report se produce, de regula, la mplinirea termenului stabilit
de pari. La scadena, parile pot conveni sa prelungeasca contractul de report pentru o alta
durata determinata, pastrndu-se condiiile din contractul iniial. Aceasta prelungire poate
avea loc pentru mai multe termene succesive .
10. 5. Teste de autoevaluare a cunostinelor
1. Obiectul contractului de report l formeaza:
a) aciunile
120
b) obligaiunile
c) warantele.
2. Contractul de report nceteaza prin:
a) renunare
b) mplinirea termenului
c) denunare unilaterala.
3. Contractul de report este un contract:
a) consensual
b) solemn
c) real.
4. n temeiul contractului de report, ntre reportat si reportator opereaza un dublu transfer al
dreptului de:
a) proprietate
b) uz
c) uzufruct.
5. Dividendele titlurilor de credit reportate aprin, n temeiul primei vnzari:
a) reportatului
b) reportatorului
c) proporional, ambelor pari.
Unitatea de nvaare 11. Contractul de leasing
11.1. Introducere
Obiectivul acestei unitai de nvaare l reprezinta descrierea formarii si executarii
contractului de leasing.
Explicarea noiunii si a caracterelor juridice ale contractului de leasing.Principalele
categorii de leasing. Condiiile de validitate ale contractului de leasing. Publicitatea
operaiunii de leasing. Efectele contractului de leasing.
Durata medie de parcurgere a acestei unitai de nvaare este de 1 ora si 30
minute.
1. Aspecte generale, noiunea si caracterele juridice ale contractului de leasing
Ca instrument de credit si de finanare a afacerilor contractul de leasing a fost
cunoscut, ntr-o forma primara, si n dreptul roman, unde mprumutatorul (creditor) si asigura
garantarea creanei sale pastrnd dreptul de proprietate cu privire la bunul determinat prin
convenie.
Operaiunile de leasing, inclusiv n ceea ce priveste leasing-ul imobiliar, au fost
dezvoltate n special n Statele Unite si n Marea Britanie. La origine, n limba engleza,
termenul lease desemna locaiunea bunurilor imobile, dar a fost extins ulterior la toate
categoriile de locaiune.
n Romnia, primele reglementari cu privire la leasing au fost cuprinse n Legea nr.
72/1993 privind regimul vamal al bunurilor importate, ce fac obiectul tranzaciilor de leasing care se aplica n domeniul raporturilor juridice de drept al comerului internaional si O.G.
nr. 12/1995 privind unele masuri referitoare la regimul vamal al masinilor, utilajelor si
instalaiilor importate n cadrul tranzaciilor de leasing. nsa, reglementarea cuprinzatoare a
instituiei leasing-ului s-a realizat prin adoptarea O.G. nr. 51/1997 privind operaiunile de
leasing si societaile de leasing.
Literatura de specialitate a oferit, de-a lungul timpului, o serie de definiii ale leasingului. Astfel, ntr-o opinie, leasing-ul a fost definit drept o modalitate specifica de finanare,
careia i este proprie pastrarea de catre finanator a nudei proprietai a bunului nchiriat , care
121
este transmis n posesie si folosina, pentru o perioada determinata, beneficiarului utilizator,

perioada caracterizata ca irevocabila (deoarece parile nu o pot schimba). Un alt autor
caracterizeaza leasing-ul ca fiind acea operaiune juridica prin care o persoana (de obicei,
societate specializata n acest scop), cumpara un bun spre a-l nchiria unei alte persoane,
numita utilizator (care, n mod obisnuit, este tot o ntreprindere) care, la sfrsitul contractului
de locaie, are un drept de opiune ntre trei posibilitai, si anume:
a) de a continua contractul de locaie;
b) de a-l rezilia;
c) de a cumpara bunul respectiv contra unui pre, convenit n asa fel nct sa se ina seama, cel
puin n parte, de varsamintele efectuate cu titlu de chirie (adica de amortizarea bunurilor pe
aceasta cale si, deci, de valoarea reziduala).
Locatarul/utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului nainte de sfrsitul
perioadei de leasing, dar nu mai devreme de 12 luni, daca parile convin astfel si daca achita
toate obligaiile asumate prin contract (art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 51/1997).
Dupa cum putem observa din aceasta reglementare, operaiunile de leasing includ si o
promisiune unilaterala de vnzare, care are natura juridica a unei obligaii de a face n
sarcina locatorului/finanatorului. De asemenea, operaiunile de leasing sunt fapte de comer
obiective atunci cnd bunul este cumparat n scopul de a-l oferi n leasing, sau fapte de comer
unilaterale atunci cnd locatarul / utilizatorul este un necomerciant.
Potrivit legii, operaiunile de leasing se realizeaza, asa cum s-a aratat n doctrina, n
trei etape si anume:
- etapa prealabila, pre-contractuala, n care orice persoana fizica sau juridica va formula o
cerere ferma, n care sa precizeze bunul ce va constitui obiectul contractului de leasing;
daca s-a stabilit acordul de voina cu privire la bunul astfel determinat ntre utilizator si
furnizor, operaiunea a fost calificata n practica drept antecontract de vnzare-cumparare,
prin care furnizorul (promitentul) se obliga sa ncheie cu un ter (finanatorul) care este si
beneficiar al promisiunii -, n condiiile determinate de utilizator, contractul de vnzarecumparare cu privire la acel bun;
- etapa desfasurarii contractului de leasing (etapa locaiunii cum a fost denumita) este
caracterizata prin desfasurarea unui raport juridic ntre finanator si utilizator;
- etapa opiunii, care intervine la expirarea contractului de leasing si se caracterizeaza prin
dreptul de opiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing sau
de a nceta raporturile contractuale; si aceasta etapa se caracterizeaza prin obligaia
finanatorului de a respecta dreptul de opiune al utilizatorului cu privire la ncheierea a doua
contracte: contractul de vnzare-cumparare sau un nou contract de leasing, cu aceeasi natura
juridica.
Obiect al operaiunilor de leasing si al O.G. nr. 51/1997 l formeaza si contractele de
leasing ncheiate cu un locatar/utilizator final de catre locatarul/utilizatorul unui bun ce face
deja obiectul unui contract de leasing (art. 1 alin. 11 din ordonana).
Pornind de la aceste elemente, vom defini contractul de leasing ca fiind acel contract,
n temeiul caruia una dintre pari, n calitate de locator/ finanator, transmite, pentru o durata
determinata si n schimbul unor plai periodice (rate de leasing), dreptul de folosina asupra
unui bun determinat catre cealalta parte (locatar/utilizator), pastrnd pentru sine dreptul de
proprietate si respectnd dreptul de opiune al locatarului/utilizatorului, exercitat la sfrsitul
perioadei de leasing, de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing sau de a nceta
raporturile contractuale.
Contractul de leasing prezinta urmatoarele caractere juridice:
a) este un contract consensual
b) contractul de leasing are un caracter bilateral (sinalagmatic)
c) contractul de leasing are un caracter oneros,
122
d) contractul de leasing are un caracter comutativ

e) contractul de leasing este un contract cu executare succesiva.
f) contractul de leasing are un caracter intuituu personae n privina utilizatorului, fiind
ncheiat n considerarea persoanei acestuia din punct de vedere al solvabilitaii.
g) contractul de leasing constituie titlu executoriu, n temeiul art. 8 din O.G. nr. 51/1997.
Datorita acestor caractere juridice putem concluziona faptul ca natura juridica a
contractului de leasing este aceea a unui contract comercial numit, de sine statator si complex,
ntrunind caracteristicile unei operaiuni de finanare, dar si pe cele ale unui mprumut de
folosina, ale locaiunii, mandatului comercial si al promisiunii unilaterale de vnzare.
2. Principalele categorii de leasing pot fi determinate prin analiza prevederilor O.G.
nr. 51/1997. Asadar, potrivit prevederilor ordonanei, distingem:
a) leasing-ul financiar (art. 2 lit. d din ordonana);
b) leasing-ul operaional (art. 2 lit. d raportat la art. 6 alin. 1).
Leasing-ul financiar presupune recuperarea totala a valorii bunului n perioada de leasing,
precum si obinerea de profit si are ca obiect, asa cum s-a aratat,368 n special echipamente
industriale. n schimb, prin leasing-ul operaional se urmareste recuperarea pariala a valorii
bunului deoarece durata contractului de leasing este mai scurta dect durata de funcionare a
bunului ce formeaza obiectul contractului;
c) leasing mobiliar cnd are ca obiect bunuri mobile aflate n circuitul civil, inclusiv dreptul
de utilizare a programului pentru calculator;
d) leasing imobiliar care are ca obiect bunuri imobile prin natura lor sau prin destinaie,
potrivit art. 2 alin. 2 din O.G. nr. 51/1997;
e) contractul de lease-back, reglementat n art. 22 din O.G. nr. 51/1997369 este o operaiune
prin care beneficiarul vinde un bun societaii de leasing, bun pe care l nchiriaza de la
aceasta, rambursnd astfel, prin ratele de leasing, creditul acordat de valoare egala cu preul
de vnzare al bunului;
f) contractul de leasing time-sharing este reglementat n art. 23 din ordonana; conform
acestuia bunurile ce fac obiectul unui contract de leasing pot fi utilizate n sistem de leasing
de mai multe societai comerciale daca ntre acestea si locator / finanator s-a ncheiat un
contract n acest sens sau de catre doua sau mai multe societai de leasing.
3. Condiiile de validitate ale contractului de leasing sunt cele reglementate n art.
1179 C. civ. drept condiii de fond necesare pentru validitatea actelor juridice, si anume:
capacitatea de a contracta, consimamntul valabil al parilor, un obiect determinat, o cauza
licita.
Capacitatea de a contracta trebuie analizata prin prisma parilor din contractul de
leasing att din punct de vedere al capacitaii de a ncheia acte juridice (condiie supusa
regulilor Codului civil), ct si din punct de vedere al aptitudinii si condiiilor legale necesare
pentru a deveni comerciant (vrsta de 18 ani si ndeplinirea unor condiii speciale att pentru
persoanele fizice, ct si pentru persoanele juridice).
Parile n contractul de leasing poarta denumirea de:
- locator / finanator societatea de leasing, persoana juridica romna sau straina, nfiinata
n condiiile Legii nr. 31/1990 privind societaile comerciale, care are ca obiect principal de
activitate desfasurarea operaiunilor de leasing si un capital social de minimum 200.000 de
euro, n echivalent n lei (art. 3 alin. 1 corob. cu art. 19 din O.G. nr. 51/1997); societatea de
leasing procura bunul de la producator (furnizor), capacitatea acesteia de a contracta fiind
supusa principiului specialitaii capacitaii, iar actele juridice se ncheie prin organele sale
reprezentative;
- locatar / utilizator este orice persoana fizica sau juridica, romna sau straina. Asadar, legea
nu cere, pentru a ncheia contractul de leasing n calitate de locatar / utilizator, calitatea de
123
comerciant. n privina persoanei fizice care ncheie contractul de leasing n calitate de locatar
/ utilizator, este necesara condiia deplinei capacitai de exerciiu (vrsta de 18 ani) sau, pentru
minorii ntre 14 si 18 ani, ncuviinarea instanei de tutela.
Capacitatea ceruta persoanei juridice pentru a ncheia contractul de leasing n calitate
de locatar / utilizator trebuie analizata n condiiile actului de nfiinare a acesteia.
Consimamntul parilor reprezinta voina de a ncheia contractul de leasing,
manifestata n exterior (voina exteriorizata). Pentru a fi valabil exprimat, consimamntul
trebuie sa provina de la o persoana capabila ( cu discernamnt), sa fie exprimat cu intenia de
a produce efecte juridice (consimamntul dat din complezena sau jocandi causa nu este de
natura de a angaja persoana respectiva n mod valabil) si sa nu fie alterat de vicii de
consimamnt (eroare, dol, violena si leziune).
Obiectul contractului de leasing este reprezentat de conduita parilor sau bunurile ce
formeaza obiectul contractului.
Ca regula generala, si obiectul contractului de leasing trebuie sa existe, sa fie n
circuitul civil, sa fie determinat, sa fie posibil si sa fie licit si moral.
Potrivit O.G. nr. 51/1997, obiectul contractului de leasing consta n bunuri imobile
prin natura lor sau prin destinaie si bunuri mobile, aflate n circuitul civil, cu excepia
nregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, a manuscriselor, a brevetelor, a
drepturilor de autor si a bunurilor necorporale (art. 1 alin. 2 din ordonana).
Mai poate constitui obiect al contractului de leasing, dreptul patrimonial de autor
asupra programelor pentru calculator, daca titularul dreptului de autor a autorizat aceasta
operaiune (art. 1 alin. 3 din ordonana).
Pe de alta parte, avnd n vedere caracterul bilateral (sinalagmatic) al contractului,
obiect al contractului l constituie si preul la care face referire art. 2 din O.G. nr. 51/1997 prin
definirea unor termeni. Astfel, n nelesul ordonanei:
a) valoarea de intrare reprezinta valoarea la care a fost achiziionat bunul de catre finanator
(costul de achiziie);
b) valoarea totala reprezinta valoarea totala a ratelor de leasing, la care se adauga valoarea
reziduala;
c) valoarea reziduala reprezinta valoarea la care, dupa achitarea de catre utilizator a tuturor
ratelor de leasing, prevazute n contract si a celorlalte sume datorate conform contractului, se
face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre locatar / utilizator si este stabilita
de catre pari;
d) rata de leasing reprezinta:
- n cazul leasing-ului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului si dobnda de
leasing, care se stabileste pe baza ratei dobnzii convenite prin acordul parilor;
- n cazul leasing-ului operaional, chiria se stabileste prin acordul parilor.
Cauza contractului de leasing trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala. n general,
se considera ca reprezinta o cauza a contractului de leasing garantarea utilizarii unui bun n
favoarea locatarului ca si cum ar avea calitatea de proprietar, platind n schimb avansul si
ratele de leasing; existena dreptului de opiune la sfrsitul perioadei de leasing, cu
posibilitatea pentru locatar de a deveni proprietar etc.
Sanciunea lipsei cauzei consta n nulitatea relativa a contractului de leasing. n situaia
n care cauza contractului de leasing este ilicita, sanciunea consta n nulitatea absoluta a
contractului.
Din punctul de vedere al formei contractului de leasing, O.G. nr. 51/1997 prevede
necesitatea formei scrise ca instrument de proba a actului juridic. Astfel, potrivit art. 7,
contractul de leasing se ncheie n scris, iar n cazul ncetarii contractului de leasing din
culpa utilizatorului
124
sau prin dispariia totala a bunului prin furt, dauna totala, distrugere totala, survenita nainte
de mplinirea unui an de la intrarea n vigoare a contractului, contractul de leasing nu-si va
schimba natura juridica, iar bunul va constitui n continuare, din punct de vedere fiscal si
contabil, obiect al contractului de leasing. Sanciunea nerespectarii acestei condiii consta n
imposibilitatea dovedirii contractului prin alte mijloace de proba.
n practica, parile ncheie contractul de leasing n forma scrisa.
n conformitate cu prevederile art. 6 din O.G. nr. 51/1997, contractul de leasing trebuie
sa cuprinda urmatoarele elemente:
- date cu privire la pari
- clauza privind definirea contractului de leasing ca leasing financiar sau operaional
- denumirea bunului care face obiectul contractului de leasing si caracteristicile de identificare
ale acestuia
- valoarea ratelor de leasing si termenul de plata al acestora
- perioada de utilizare n sistem de leasing a bunului
- clauza privind obligaia asigurarii bunului
- valoarea totala a contractului de leasing.
n plus faa de aceste elemente cu caracter general obligatoriu, contractul de leasing
financiar trebuie sa cuprinda si urmatoarele clauze referitoare la:
- valoarea de intrare a bunului
- valoarea reziduala a bunului, convenita de catre pari (cnd este cazul)
- valoarea avansului
- rata de leasing.
Potrivit principiului libertaii contractuale, parile pot stabili si alte clauze.
4. Publicitatea operaiei de leasing se realizeaza fie prin nregistrarea acestora n
contabilitatea utilizatorului (n cazul leasing-ului financiar) sau a finanatorului (n cazul
leasingului operaional), n conformitate cu reglementarile contabile n vigoare (art. 20 din
ordonana).
De asemenea, contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile vor
fi nscrise n cartea funciara (art. 21).
5. Efectele contractului de leasing
Ca orice contract bilateral, contractul de leasing da nastere unor drepturi si obligaii
reciproce n sarcina ambelor pari.
Potrivit O.G. nr. 51/1997, obligaiile locatorului/finanatorului sunt urmatoarele (art. 9
din ordonana):
a) obligaia de a respecta dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri,
potrivit intereselor sale;
b) obligaia de a contracta bunul cu furnizorul desemnat de catre locatar/utilizator, n
condiiile expres formulate de catre acesta sau, dupa caz, de a dobndi dreptul definitiv de
utilizare asupra programului pentru calculator;
c) obligaia de a ncheia contractul de leasing cu locatarul/utilizatorul si de a transmite
acestuia, n temeiul contractului de leasing, drepturile ce deriva din contract, cu excepia
dreptului de dispoziie, iar n cazul programelor pentru calculator, sa transmita dreptul de
utilizare asupra programelor de catre locatar/utilizator, fara a-si mai putea exercita acest drept
pe perioada derularii contractului de leasing.
d) Obligaia de a respecta dreptul de opiune al locatarului/utilizatorului de a cumpara bunul,
de a prelungi contractul de leasing, fara a schimba natura leasingului, sau de a nceta
e) Obligaia de a garanta locatarului/utilizatorului folosina linistita a bunului, n condiiile n
care acesta a respectat toate clauzele contractuale.
125
f) Obligaia de a asigura bunurile oferite n leasing la o societate de asigurare, daca prin

contractul de leasing parile nu au convenit altfel.
Obligaiile locatarului/utilizatorului sunt urmatoarele:
a) obligaia de a efectua recepia si de a lua n primire bunul la termenul si n condiiile de
livrare agreate cu furnizorul (art. 10 lit. a din O.G. nr. 51/1997);
b) obligaia de a exploata bunul conform instruciunilor elaborate de catre furnizor si de a
asigura instruirea personalului desemnat sa-l exploateze (art. 10 lit. b din ordonana);
c) obligaia de a nu greva de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing dect cu
acordul finanatorului (art. 10 lit. c din ordonana);
d) obligaia de a achita sumele datorate conform contractului de leasing (ratele de leasing,
asigurari, impozite, taxe), n cuantumul si la termenele prevazute n contract (art. 10 lit. d din
ordonana);
e) obligaia de a suporta cheltuielile legate de ntreinerea bunului, precum si alte cheltuieli
aferente contractului de leasing (art. 10 lit. e din ordonana);
f) obligaia de a-si asuma, pe ntreaga perioada a contractului, n lipsa unei stipulaii contrare,
toate obligaiile care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul
pierderii, distrugerii, avarierii bunului, din cauze fortuite, si continuitatea plaii ratelor de
leasing pna la achitarea integrala a valorii contractului de leasing (art. 10 lit. f din lege);
g) obligaia de a permite locatorului / finanatorului de a verifica periodic starea si modul de
exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing (art. 10 lit. g din ordonana);
h) obligaia de a-l informa pe locator/finanator, n timp util, despre orice tulburare a dreptului
de proprietate venita din partea unui ter (art. 10 lit. h din ordonana);
i) obligaia de a nu aduce modificari bunului si de a nu schimba locul situarii bunului, declarat
n contract, fara acordul finanatorului/locatorului (art. 10 lit. i din ordonana);
j) obligaia de a restitui bunul conform prevederilor contractului de leasing (art. 10 lit. f din
ordonana).
Reciprocitatea si interdependena obligaiilor, specifice contractelor sinalagmatice,
determina o serie de consecine n cazul neexecutarii obligaiilor contractuale.
5.1. O prima consecina este posibilitatea invocarii excepiei de nexecutare a
contractului (exceptio non adimpleti contractus), n cazul n care una dintre pari, desi nu si-a
executat propria obligaie, pretinde totusi celeilalte sa si-o execute pe a sa. Asa cum s-a aratat
n doctrina, o condiie eseniala pentru invocarea excepiei de neexecutare este aceea a
simultaneitaii de executare, astfel ca, prin contractul ncheiat, parile sa nu fi convenit un
termen de executare doar a uneia din obligaiile reciproce.
Avnd n vedere faptul ca, n contractul de leasing, sunt stabilite termene pentru plata
ratelor de leasing diferite de momentul predarii bunului, consideram ca nu este ndeplinita
condiia simultaneitaii de executare a obligaiilor si, astfel, nu este posibila invocarea
excepiei de neexecutare.
5.2. n cazul neexecutarii culpabile a obligaiilor de catre una dintre pari n cadrul
contractului de leasing, la cererea celeilalte pari, se va putea pronuna de catre instana de
judecata rezilierea contractului.
1) cazul n care locatarul/utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul agreat cu
furnizorul si/sau n contractul de leasing (art. 14 alin. 1 teza I din ordonana)
Rezilierea va putea fi ceruta n acest caz numai daca bunul a fost recepionat de catre
utilizator fara obieciuni; n schimb, daca bunul nu corespunde cerinelor formulate de catre
utilizator prin contractul de vnzare-cumparare sau prin contractul de leasing, utilizatorul nu
poate fi obligat sa-l ia n primire.
Acest caz de reziliere consacra dreptul finanatorului de a rezilia unilateral contractul,
cu daune-interese, n timp ce este exonerat de raspundere n cazul nelivrarii bunului sau al
livrarii acestuia n condiii necorespunzatoare (art. 14 alin. 2 din O.G. nr. 51/1997).
126
2) Daca locatarul/utilizatorul se afla n stare de reorganizare judiciara si/sau faliment

(art. 14 alin. 1 teza a II-a din ordonana) se aplica prevederile Legii nr. 85/2014 care
reglementeaza procedura insolvenei referitoare la situaia n care debitorul supus acestei
proceduri deine un bun aparinnd altei persoane. Astfel, n condiiile art. 86 alin. 1 si 2 din
legea susmen ionata, finanatorul are posibilitatea de a denuna unilateral contractul de
leasing.
3) Situaia prevazuta n art. 15 din O.G. nr. 51/1997, a utilizatorului care nu plateste,
timp de 2 luni consecutiv de la scadena, ratele de leasing n acest caz, n urma rezilierii
contractului de leasing, utilizatorul va fi obligat sa restituie bunul si sa plateasca ratele
scadente pna la momentul restituirii. Asa cum am mai aratat, desi legea nu prevede expres, si
utilizatorul poate cere rezilierea contractului, dupa cum parile pot prevedea rezoluiunea de
drept a contractului de leasing prin formularea unor pacte comisorii exprese.
5.3. n cazul n care locatorul/finanatorul nu respecta dreptul de opiune al
locatarului/utilizatorului cu privire la prelungirea contractului de leasing, cumpararea bunului
sau, dimpotriva, ncetarea raporturilor juridice, n temeiul art. 16 din O.G. nr. 51/1997,
utilizatorul va putea formula o aciune civila n pretenii pentru a obine daune-interese n
vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin nendeplinirea acestei obligaii. Instana astfel
sesizata va putea, la cererea utilizatorului, sa pronune o hotarre judecatoreasca ce va ine loc
de contract de vnzare-cumparare.
Aceasta dispoziie are caracterul unei sanciuni aplicate finanatorului pentru
nerespectarea tocmai a elementului ce constituie finalitatea contractului de leasing: dreptul de
opiune al utilizatorului.
6. ncetarea contractului de leasing se poate produce fie la expirarea termenului
contractual (a perioadei de leasing), fara ca utilizatorul sa-si exprime dreptul de opiune sau
fara ca acesta sa opteze pentru prelungire contractului, fie pe parcursul contractului de leasing
ntr-unul din urmatoarele cazuri:
a) pieirea totala a bunului ce formeaza obiectul contractului de leasing (ncetare de
drept) sau pieirea pariala a acestuia (rezilierea opereaza la cererea utilizatorului, fiind lasata
la aprecierea instanei de judecata, conform regulilor dreptului comun);
b) desfiinarea titlului utilizatorului, n temeiul caruia s-a ncheiat contractul de leasing
cu utilizatorul final determina ncetarea de drept a contractului, conform art. 1 alin. 11 din
O.G. nr. 51/1997;
c) desfiinarea titlului finanatorului (de exemplu, contractul de vnzare-cumparare a
bunului de la furnizor este considerata n doctrina o cauza de ncetare a contractului de
leasing, n virtutea principiului nemo dat quod non habet sau quod nullum est nullum producit
effectum);
d) rezilierea contractului de leasing.
11.4. Rezumat
Contractul de leasing poate fidefinit ca fiind acel contract, n temeiul caruia una dintre
pari, n calitate de locator/ finanator, transmite, pentru o durata determinata si n schimbul
unor plai periodice (rate de leasing), dreptul de folosina asupra unui bun determinat catre
cealalta parte (locatar/utilizator), pastrnd pentru sine dreptul de proprietate si respectnd
dreptul de opiune al locatarului/utilizatorului, exercitat la sfrsitul perioadei de leasing, de a
cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing sau de a nceta raporturile contractuale.
Principalele categorii de leasing:
a) leasing-ul financiar
b) leasing-ul operaional
c) leasing mobiliar
d) leasing imobiliar
e) contractul de lease-back,
127
f) contractul de leasing time-sharing .

Din punctul de vedere al formei contractului de leasing, O.G. nr. 51/1997 prevede
necesitatea formei scrise ca instrument de proba a actului juridic.
Publicitatea operaiunii de leasing se realizeaza fie prin nregistrarea acesteia n
contabilitatea utilizatorului (n cazul leasing-ului financiar) sau a finanatorului (n cazul
leasingului operaional), n conformitate cu reglementarile contabile n vigoare (art. 20 din
ordonana).
De asemenea, contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile vor
fi nscrise n cartea funciara (art. 21).
Potrivit O.G. nr. 51/1997, obligaiile locatorului/finanatorului sunt urmatoarele (art. 9
din ordonana):
a) obligaia de a respecta dreptul locatarului/utilizatorului de a alege furnizorul de bunuri,
potrivit intereselor sale;
b) obligaia de a contracta bunul cu furnizorul desemnat de catre locatar/utilizator, n
condiiile expres formulate de catre acesta sau, dupa caz, de a dobndi dreptul definitiv de
utilizare asupra programului pentru calculator;
c) obligaia de a ncheia contractul de leasing cu locatarul/utilizatorul si de a transmite
acestuia, n temeiul contractului de leasing, drepturile ce deriva din contract, cu excepia
dreptului de dispoziie, iar n cazul programelor pentru calculator, sa transmita dreptul de
utilizare asupra programelor de catre locatar/utilizator, fara a-si mai putea exercita acest drept
pe perioada derularii contractului de leasing.
d) Obligaia de a respecta dreptul de opiune al locatarului/utilizatorului de a cumpara bunul,
de a prelungi contractul de leasing, fara a schimba natura leasingului, sau de a nceta
e) Obligaia de a garanta locatarului/utilizatorului folosina linistita a bunului, n condiiile n
care acesta a respectat toate clauzele contractuale.
f) Obligaia de a asigura bunurile oferite n leasing la o societate de asigurare, daca prin
contractul de leasing parile nu au convenit altfel.
Obligaiile locatarului/utilizatorului sunt urmatoarele:
a) obligaia de a efectua recepia si de a lua n primire bunul la termenul si n condiiile de
livrare agreate cu furnizorul (art. 10 lit. a din O.G. nr. 51/1997);
b) obligaia de a exploata bunul conform instruciunilor elaborate de catre furnizor si de a
asigura instruirea personalului desemnat sa-l exploateze (art. 10 lit. b din ordonana);
c) obligaia de a nu greva de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing dect cu
acordul finanatorului (art. 10 lit. c din ordonana);
d) obligaia de a achita sumele datorate conform contractului de leasing (ratele de leasing,
asigurari, impozite, taxe), n cuantumul si la termenele prevazute n contract (art. 10 lit. d din
ordonana);
e) obligaia de a suporta cheltuielile legate de ntreinerea bunului, precum si alte cheltuieli
aferente contractului de leasing (art. 10 lit. e din ordonana);
f) obligaia de a-si asuma, pe ntreaga perioada a contractului, n lipsa unei stipulaii contrare,
toate obligaiile care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul
pierderii, distrugerii, avarierii bunului, din cauze fortuite, si continuitatea plaii ratelor de
leasing pna la achitarea integrala a valorii contractului de leasing (art. 10 lit. f din lege);
g) obligaia de a permite locatorului / finanatorului de a verifica periodic starea si modul de
exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing (art. 10 lit. g din ordonana);
h) obligaia de a-l informa pe locator/finanator, n timp util, despre orice tulburare a dreptului
de proprietate venita din partea unui ter (art. 10 lit. h din ordonana);
i) obligaia de a nu aduce modificari bunului si de a nu schimba locul situarii bunului, declarat
n contract, fara acordul finanatorului/locatorului (art. 10 lit. i din ordonana);
128
j) obligaia de a restitui bunul conform prevederilor contractului de leasing (art. 10 lit. f din
ordonana).
Reciprocitatea si interdependena obligaiilor, specifice contractelor sinalagmatice,
determina o serie de consecine n cazul neexecutarii obligaiilor contractuale.
O prima consecina este posibilitatea invocarii excepiei de nexecutare a contractului
(exceptio non adimpleti contractus), n cazul n care una dintre pari, desi nu si-a executat
propria obligaie, pretinde totusi celeilalte sa si-o execute pe a sa.
n cazul neexecutarii culpabile a obligaiilor de catre una dintre pari n cadrul
contractului de leasing, la cererea celeilalte pari, se va putea pronuna de catre instana de
judecata rezilierea contractului:
1) cazul n care locatarul/utilizatorul refuza sa primeasca bunul la termenul agreat cu
furnizorul si/sau n contractul de leasing (art. 14 alin. 1 teza I din ordonana)
2) daca locatarul/utilizatorul se afla n stare de reorganizare judiciara si/sau faliment (art. 14
alin. 1 teza a II-a din ordonana) se aplica prevederile din Legea nr. 85/2014 care
reglementeaza procedura insolvenei referitoare la situaia n care debitorul supus acestei
proceduri deine un bun aparinnd altei persoane.
3) situaia prevazuta n art. 15 din O.G. nr. 51/1997, a utilizatorului care nu plateste, timp de 2
luni consecutiv de la scadena, ratele de leasing n cazul n care locatorul/finanatorul nu
respecta dreptul de opiune al locatarului/utilizatorului cu privire la prelungirea contractului
de leasing, cumpararea bunului sau, dimpotriva, ncetarea raporturilor juridice, n temeiul art.
16 din O.G. nr. 51/1997, utilizatorul va putea formula o aciune civila n pretenii pentru a
obine daune-interese n vederea acoperirii prejudiciului cauzat prin nendeplinirea acestei
obligaii. Instana astfel sesizata va putea, la cererea utilizatorului, sa pronune o hotarre
judecatoreasca ce va ine loc de contract de vnzarecumparare.
ncetarea contractului de leasing se poate produce fie la expirarea termenului
contractual (a perioadei de leasing), fara ca utilizatorul sa-si exprime dreptul de opiune sau
fara ca acesta sa
opteze pentru prelungire contractului, fie pe parcursul contractului de leasing ntr-unul din
urmatoarele cazuri:
a) pieirea totala a bunului ce formeaza obiectul contractului de leasing (ncetare de drept) sau
pieirea pariala a acestuia (rezilierea opereaza la cererea utilizatorului, fiind lasata la
aprecierea instanei de judecata, conform regulilor dreptului comun
b) desfiinarea titlului utilizatorului, n temeiul caruia s-a ncheiat contractul de leasing cu
utilizatorul final determina ncetarea de drept a contractului, conform art. 1 alin. 11 din .G. nr.
51/1997
c) desfiinarea titlului finanatorului (de exemplu, contractul de vnzare-cumparare a bunului
de la furnizor este considerata n doctrina o cauza de ncetare a contractului de leasing, n
virtutea principiului nemo dat quod non habet sau quod nullum est nullum producit effectum
d) rezilierea contractului de leasing.
1. La sfrsitul perioadei de leasing, utilizatorul poate opta pentru:
a) cumpararea bunului
b) prelungirea contractului de leasing
c) ncetarea contractului.
2. Obligaia locatorului de a respecta dreptul de opiune al utilizatorului pentru cumpararea
bunului este o obligaie de:
a) a face
b) a da
c) a nu face.
3. Cumpararea bunului n timpul perioadei de leasing poate avea loc:
129
a) cu cel puin 6 luni nainte de sfrsitul perioadei de leasing

b) cu cel puin 12 luni nainte de sfrsitul perioadei de leasing
c) cu cel puin 18 luni nainte de sfrsitul perioadei de leasing.
4. Contractul de leasing este un contract:
a) consensual
b) solemn
c) real.
5. Riscul contractului de leasing va fi suportat de catre:
a) finanator
b) utilizator
c) furnizor.
6. n cazul neexecutarii obligaiilor de catre una dintre parile contractului de leasing,
cealalta parte va putea sa invoce:
a) excepia de neexecutare
b) rezilierea contractului
c) nulitatea contractului.
7. Rezilierea contractului de leasing poate interveni daca utilizatorul nu plateste ratele de
leasing n termen de:
a) 2 luni de la scadena
b) 3 luni de la scadena
c) 4 luni de la scadena.
8. Contractul de leasing se ncheie:
a) n scris
b) verbal
c) tacit.
9. Prin intermediul contractului de leasing, utilizatorului i se transmit urmatoarele
prerogative:
a) posesia
b) folosina
c) dispoziia.
10. Contractul de leasing nceteaza prin:
a) pieirea bunului
b) revocare
c) denunare unilaterala.
Unitatea de nvaare 12. Titlurile de valoare
12.1. Introducere
Obiectivul acestei unitai l reprezinta explicarea naturii juridice, a caracterelor si a
funciilor titlurilor de valoare, precum si a modalitailor de transmitere a cambiei, biletului la
ordin si cecului.
Identificarea titlurilor de valoare si descrierea caracterelor specifice ale acestora,
precum si descrierea aspectelor generale, a noiunii si funciilor cambiei, biletului la ordin si
cecului. Studenii vor putea explica condiiile de valabilitate ale cambiei, transmiterea cambiei
prin gir, acceptarea si plata cambiei, dar si girul, avalul si plata biletului la ordin ori condiiile
de valabilitate a cecului, transmiterea, avalul si plata cecului.
Durata medie de parcurgere a acestei unitai de nvaare este de 2 ore.
1. Natura, caracterele juridice si clasificarea titlurilor de valoare
130
Putem defini titlurile de valoare ca fiind acele nscrisuri sub semnatura privata, n
temeiul carora posesorul lor legitim poate exercita, la scadena, dreptul de creana menionat
n titlu.
Titlurile comerciale de valoare prezinta, asa cum s-a aratat, urmatoarele caractere
juridice, denumite de unii autori si trasaturi:
a) caracterul constitutiv
b) caracterul formal
c) caracterul literal
d) titlurile de valoare confera drepturi autonome, independente. n literatura juridica de
specialitate, titlurile de valoare au fost clasificate n funcie de coninutul lor, de modul n care
circula si n funcie de cauza.
Astfel, n funcie de coninut, doctrina a clasificat titlurile de valoare n efecte de
comer, valori mobiliare si titluri reprezentative ale marfurilor.
Efectele de comer (cambia, biletul la ordin, cecul, poliele de asigurare pe viaa emise
la ordin, titlurile emise de stat), sunt nscrisuri ce confera posesorilor lor legitimi dreptul la
plata unei sume de bani.
Valorile mobiliare (aciuni si obligaiuni emise de societaile comerciale) reprezinta
unele nscrisuri ce confera titularilor drepturi complexe, patrimoniale si personalnepatrimoniale.
Spre deosebire de nscrisurile care ncorporeaza drepturi de creana n dreptul civil,
titlurile comerciale de valoare sunt negociabile si circula mult mai usor. Operaiunea cesiunii
de creana necesara n dreptul civil pentru transmiterea drepturilor de creana constatate prin
nscris nu este necesara n dreptul comercial deoarece titlul de valoare este constitutiv de
drepturi prin el nsusi, iar dreptul este ncorporat n titlu.
Titlurile reprezentative ale marfurilor (conosamentul, recipisa de depozit, warantul)
sunt nscrisuri ce confera un drept real asupra unei cantitai de marfuri aflate n depozite,
magazii, docuri sau care au fost ncarcate pe nave pentru a fi transportate. Posesorul titlului
este considerat una si aceeasi persoana cu titularul dreptului real si poate dispune de aceste
marfuri.
n funcie de modul n care circula, titlurile de valoare sunt clasificate n trei categorii:
- titluri nominative
- titluri la purtator
- titluri la ordin
n funcie de cauza lor, titlurile de valoare pot fi:
- titluri cauzale
- titluri abstracte
2. Cambia
1. Noiunea, caracterele specifice si funciile cambiei
ntruct Legea nr. 58/1934 defineste cambia, n doctrina dreptului comercial au fost
formulate mai multe definiii.
Cambia a fost definita drept un nscris prin care o persoana, denumita tragator sau
emitent da dispoziie alte persoane, numita tras, sa plateasca o suma de bani la scadena
sau la ordinul unei a treia persoane, numita beneficiar.
Cambia, asa cum s-a precizat, prezinta urmatoarele caractere specifice:
a) cambia este un titlu de credit
b) cambia are ca obiect plata unei sume de bani
c) cambia este un titlu complet
d) cambia este un titlu la ordin
e) cambia este un titlu formal
f) cambia este un titlu abstract
131
g) cambia creeaza obligaii autonome

h) cambia creeaza obligaii necondiionale
i) cambia creeaza obligaii solidare
j) cambia constituie o fapta de comer obiectiva, si ca urmare creeaza obligaii comerciale.
k) cambia constituie titlul executoriu
Funciile cambiei. Opiniile exprimate n doctrina converg n a delimita trei funcii
specifice ale cambiei:
1) funcia de instrument de schimb valutar,
2) funcia de instrument de credit,
3) funcia de instrument de plata.
2. Condiiile de valabilitate a cambiei
n privina condiiilor de fond, deoarece Legea nr. 58/1934 nu cuprinde reglementari
speciale, sunt aplicabile prevederile Codului civil referitoare la condiiile de validitate a
actelor juridice. Aceste condiii se refera la: capacitatea de a contracta, consimamntul
valabil al celui care se obliga, un obiect determinat, o cauza licita.
Condiiile de forma a cambiei. Cambia trebuie sa mbrace forma scrisa si sa cuprinda
anumite meniuni obligatorii.
Meniunile obligatorii ale cambiei sunt cele prevazute n art. 1 pct. 1-8 din lege si se
refera la:
a) denumirea de cambie
b) ordinul necondiionat de a plati o suma de bani determinata
c) numele trasului
d) indicarea scadenei.
e) aratarea locului unde trebuie facuta plata.
f) numele aceluia caruia sau la ordinul caruia trebuie facuta plata (numele beneficiarului).
g) data si locul emiterii cambiei.
h) semnatura celui care emite cambia (tragator).
3. Transmiterea cambiei prin gir
Drepturile rezultate din cambie pot fi transmise, ca orice drepturi de creana, prin
cesiune de creana sau printr-un mod specific cambiei, si anume prin gir.
Asa cum s-a aratat, girul reprezinta actul juridic prin care posesorul cambiei
(girant) transmite altei persoane (giratar), printr-o declaraie scrisa si semnata pe titlu
si prin predarea titlului, toate drepturile izvornd din nscrisul cambial respectiv.
Spre deosebire de cesiunea de creana, girul prezinta avantajul unei garantari de catre
girant a executarii obligaiei trasului faa de giratar, acestuia din urma neputndu-i-se opune
excepiile ce puteau fi opuse girantului. Giratarul dobndeste un drept propriu si autonom.
Pentru a fi valabil, girul trebuie sa ndeplineasca condiiile de fond necesare pentru
validitatea actelor juridice, ct si unele condiii, de fond si de forma, specifice nscrisurilor
cambiale.
n primul rnd, girul trebuie sa fie necondiionat si sa aiba ca obiect ntreaga creana
prevazuta n titlu (art. 14 din Legea nr. 58/1934).
n al doilea rnd, girul trebuie sa fie scris pe cambie sau pe adaos (allonge), acesta
fiind o foaie lipita de nscris, iar nu o foaie separata, si trebuie nsoit de semnatura girantului.
Formula girului consta n expresii de genul girat catre ..., platii lui ... sau plaile la
ordinul lui ....
Girul n care nu se menioneaza data este prezumat de lege ca fiind facut nainte de
expirarea termenului stabilit pentru efectuarea protestului de neplata (art. 22 alin. 2 din lege).
Girul facut posterior protestului de neplata sau dupa expirarea termenului pentru protest
produce numai efectele unei cesiuni ordinare (art. 22 alin. 1 din lege).
132
Legea mai prevede ca girul la purtator este echivalentul unui gir n alb (art. 14 alin.
3), dar, spre deosebire de girul n alb, girul la purtator desemneaza giratarul n persoana
posesorului titlului (prin meniuni de genul catre prezentator sau platii purtatorului etc.).
n temeiul art. 16 alin. 1 din lege, girul transmite toate drepturile izvorte din cambie
(efectul translativ), att n ceea ce priveste drepturile principale, ct si cele accesorii.
4. Acceptarea cambiei
Deoarece, asa cum am aratat, prin emiterea cambiei, tragatorul da ordin trasului de a
plati la scadena sau la ordinul beneficiarului o anumita suma de bani menionata n titlu,
pentru a se naste n mod valabil obligaia trasului n temeiul cambiei este necesara acceptarea
din partea acestuia.
Numai prin acceptarea cambiei trasul devine debitor cambial, fiind obligat n mod
solidar alaturi de ceilali semnatari ai nscrisului (tragator, girani, avalisti).
Potrivit art. 24 din Legea nr. 58/1934, posesorul cambiei sau un detentor al acesteia
poate prezenta trasului, la domiciliul acestuia, pna la scadena, cambia spre acceptare.
Din folosirea sintagmei poate prezenta deducem caracterul facultativ al prezentarii
cambiei spre acceptare.
Exista nsa situaii, prevazute expres de lege, n care prezentarea cambiei spre
acceptare este obligatorie. Astfel, potrivit art. 26 din lege, cambia platibila la un anumit timp
de la vedere trebuie prezentata spre acceptare n termen de 1 an de la data emiterii titlului, iar
acest termen poate fi prelungit sau redus de catre tragator ori numai redus de catre girani. De
asemenea, daca tragatorul a prevazut n nscrisul cambial clauza prezentarii cambiei spre
acceptare, aceasta operaiune este obligatorie (art. 25 din lege).
Acceptarea cambiei se face prin folosirea unei expresii de genul: acceptat, voi
plati, voi onora etc., semnata de catre tras (art. 28 din lege). n virtutea legii, simpla
semnatura a trasului pusa pe faa cambiei este socotita acceptare.
Ca efect al acceptarii cambiei, acceptantul (trasul) devine obligat cambial principal si
va raspunde pentru plata cambiei catre posesorul titlului, n mod solidar cu tragatorul, giranii
si avalistii (art. 52 din lege). Asa cum s-a opinat, trasul acceptant este debitor cambial
principal si direct, iar tragatorul, giranii si avalistii sunt debitori de regres, obligai sa
plateasca numai daca trasul acceptant nu a platit.
Acceptarea cambiei poate fi revocata prin stergerea acceptarii mai nainte de
napoierea titlului, fapt care echivaleaza cu un refuz al acceptarii (art. 32 din lege).
n cazul n care trasul refuza acceptarea, acest refuz trebuie constatat, n termenele
stabilite pentru acceptare, printr-un act autentic (protest de neacceptare), ntocmit de
executorul judecatoresc n condiiile art. 66-73 din Legea nr. 58/1934.
Refuzul de acceptare da dreptul posesorului cambiei de a exercita dreptul de regres
mpotriva giranilor, tragatorului si a celorlali obligai chiar nainte de scadena fixata prin
cambie (art. 48 alin. 1 pct. b) din lege).
5. Plata cambiei
n vederea plaii sumei de bani nscrise n titlu, cambia trebuie prezentata spre plata. n
acest scop, posesorul cambiei cu scadena la o zi fixa sau la un anumit termen de la vedere
trebuie sa prezinte cambia la plata n ziua n care aceasta ar trebui platita sau ntr-una din
urmatoarele doua zile lucratoare (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 58/1934).
Plata cambiei trebuie ceruta n primul rnd trasului, n calitate de debitor principal,
indiferent daca a acceptat sau nu cambia (art. 42 alin. 2 pct. 1 din lege), domiciliatarului, daca
a fost indicat n titlu (art. 4 alin. 2), avalistului trasului, iar, n subsidiar, debitorilor de regres.
Cambia trebuie platita la scadena (art. 44 din lege) sau la momentul prezentarii, daca
scadena este la vedere, nsa n cel mult 1 an de la data emiterii titlului sau n termenul
stabilit de tragator sau girani (art. 37 din lege).
133
Prezentarea cambiei spre plata se face la locul si adresa indicate n cambie, iar n lipsa
acestora, la unul din urmatoarele locuri (art. 42 din lege):
- la domiciliul trasului sau al persoanei desemnate sa plateasca pentru el;
- la domiciliul acceptantului prin intervenie sau al persoanei desemnate sa plateasca pentru
acesta;
- la domiciliul indicatului, la nevoie.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 58/1934, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr.
39/2008, prezentarea unei cambii la plata se poate face n original sau prin trunchiere, n
format electronic. Trunchierea reprezinta un procedeu informatic, la care pot recurge
instituiile de credit ntre care exista convenii n contextul unor aranjamente de plata sau care
au aderat la un sistem de plai similar. Acest procedeu presupune urmatoarele operaiuni
succesive: transpunerea n format electronic a informaiilor relevante de pe cambia originala,
reproducerea imaginii cambiei originale n format electronic si transmiterea informaiei
electronice obinute catre instituia de credit platitoare. Primind aceste informaii, instituia de
credit are obligaia de a verifica legalitatea cambiei n original, inclusiv din punct de vedere al
succesiunii girurilor si de a garanta acurateea si conformitatea informaiilor relevante si a
imaginii cambiei cu cambia n original, sub sanciunea raspunderii pentru daune (art. 462 din
lege).
Plata cambiei se face n mod valabil doar la scadena, orice plata anticipata facndu-se
pe riscul trasului (art. 44 alin. 1 si 2 din lege).
Dovada efectuarii plaii se face prin meniunea facuta pe titlu, nsoita de predarea
acestuia catre tras (art. 43 din lege). Desi legea foloseste numai noiunea de tras, ne
alaturam opiniei potrivit careia aceeasi soluie se aplica si n cazul plaii efectuate de un alt
debitor cambial.
3. Biletul la ordin
3.1. Noiunea si caracteristicile biletului la ordin
Deoarece legea nu defineste biletul la ordin, n doctrina acesta a fost definit ca fiind
un nscris prin care o persoana, numita emitent ori subscriitor, se obliga sa plateasca o suma
de bani la scadena unei alte persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Biletul la ordin prezinta urmatoarele caractere juridice:
a) este un titlu de credit;
b) este un titlu la ordin;
c) este un titlu formal si complet;
d) obligaia ncorporata n titlu este abstracta, autonoma si necondiionata;
e) are ca obiect plata unei sume de bani;
f) este un titlu executoriu, n temeiul art. 61 coroborat cu art. 106 din lege.
3.2. Condiiile de valabilitate ale biletului la ordin
n privina condiiilor de fond, avnd n vedere faptul ca si biletul la ordin face parte din
categoria actelor juridice, trebuie ndeplinite condiiile generale de validitate prevazute n art.
1179 C. civ.
Legea nr. 58/1934 nu prevede n mod expres forma scrisa a biletului la ordin. nsa, la
fel ca si n situaia cambiei, facnd referire la textul titlului (art. 104 din lege), la necesitatea
semnaturii emitentului pe titlu, deducem, ca o condiie de forma, necesitatea formei scrise. De
asemenea, n temeiul art. 104 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin trebuie sa cuprinda
urmatoarele meniuni obligatorii:
1) denumirea de bilet la ordin,
2) promisiunea necondiionata de a plati o suma de bani determinata,
3) aratarea scadenei,
4) aratarea locului unde trebuie facuta plata,
5) numele aceluia sau la ordinul caruia trebuie facuta plata,
134
6) aratarea datei si a locului emiterii,

7) semnatura emitentului.
3.3. Girul, avalul si plata biletului la ordin
Avnd n vedere dispoziiile art. 106 din Legea nr. 58/1934, n privina biletului la
ordin sunt aplicabile regulile prevazute de lege n materia cambiei, inclusiv n ceea ce priveste
girul, avalul si plata acestui titlu de valoare.
Asupra acestor reguli generale, prezentate anterior, nu vom mai reveni.
Cu privire la avalul biletului la ordin, putem observa ca, n temeiul art. 106 alin. 3 din
lege, daca avalul nu arata pentru cine a fost dat, se prezuma a fi dat pentru emitent.
4. Cecul
4.1. Aspecte generale privind cecul, noiunea si caracterele juridice ale cecului
Legea nr. 59/1934 nu cuprinde o definiie a acestui titlu de valoare, nsa doctrina, pe
baza principiilor legale, a formulat o serie de definiii ale cecului. Astfel se considera ca cecul
reprezinta un titlu de credit sau un nscris, prin care o persoana, numita tragator da ordin
unei banci, la care are un disponibil banesc, numita tras, sa plateasca, la prezentarea
titlului, o suma de bani unei alte persoane, numita beneficiar.
Cecul prezinta urmatoarele caractere juridice:
a) este un titlu la ordin (art. 1 pct. 2 din lege);
b) este un titlul complet si formal (art. 1 si 2 din lege);
c) ncorporeaza obligaia abstracta, necondiionata si autonoma, de plata a unei sume de bani
la vedere sau la prezentare;
d) constituie titlu executoriu, n vederea executarii fiind necesar sa se procedeze la nvestirea
acestuia cu formula executorie (art. 53 din lege).
4.2. Tipuri de cecuri. Cecul barat, cecul platibil n cont, cecul netransmisibil,
cecul de calatorie si cecul circular
Cecul barat (art. 38 39 din Legea nr. 59/1934). Potrivit legii, cecul barat prezinta
doua linii paralele puse pe faa nscrisului de catre tragator sau de catre posesorul acestuia
(art. 38 alin. 1
si 2 din lege).
Cecul platibil n cont consta n nscrierea pe titlu de catre tragator sau de catre
posesorul acestuia a cuvintelor platibil n cont, numai prin virament sau a unei alte
expresii echivalente, prin care se interzice plata n numerar (art. 40 din lege).
Cecul netransmisibil nu poate fi platit dect primitorului sau, la cerea acestuia, sa fie
acreditat n contul sau curent (art. 41 din lege).
Cecul de calatorie. n acest caz, tragatorul subordoneaza plata cecului existenei pe
titlu, n momentul prezentarii, a unei a doua semnaturi la fel cu cea a primitorului (art. 42 din
lege).
Cecul circular este un titlu de credit la ordin, emis de o societate de credit, anume
autorizata, pentru sume pe care le are disponibile de la primitorii cecurilor n momentul
emisiunii, platibil la vedere n oricare din locurile aratate de catre emitent (art. 79 alin. 1 din
lege).
4.3. Condiiile de valabilitate a cecului
Condiiile de fond sunt cele prevazute n dreptul comun pentru validitatea actelor
juridice.
Condiiile de forma. Desi nu este prevazuta expres n Legea nr. 59/1934, forma scrisa
a cecului reprezinta o cerina obligatorie, rezultata din interpretarea expresiei textul
nscrisului folosita n art. 1 din lege. n practica, se foloseste un nscris tipizat al carui
formular a fost aprobat conform Normelor tehnice nr. 9/1994 emise de catre B.N.R.
Pentru validitatea cecului legea prevede urmatoarele meniuni obligatorii (art. 1 din
lege):
135
1) denumirea de cec trecuta n nsusi textul titlului,

2) ordinul necondiionat de plata a unei sume de bani determinate n titlu.
3) numele celui care trebuie sa plateasca (trasul).
4) aratarea locului unde trebuie facuta plata.
5) aratarea datei si a locului emiterii.
6) semnatura celui care emite cecul (tragatorul).
4.4. Transmiterea cecului
n funcie de categoria din care face parte, cecul se transmite n mod diferit, astfel:
a) cecul la ordin este transmisibil, potrivit art. 15 alin. 1 din lege, prin gir. Aceasta
transmisiune se va face prin gir indiferent daca titlul poarta sau nu meniunea la ordin. Girul
poate fi facut si n folosul tragatorului sau al unui alt obligat, acestia putnd la rndul lor sa
gireze din nou cecul (art. 15 alin. 3 din lege).
Girul trebuie sa fie necondiionat si total, sub sanciunea nulitaii girului parial (art. 16
din lege).
Sanciunea nulitaii se aplica si n cazul girului facut trasului. Acesta va avea nsa
valoarea unei chitane (art. 16 alin. 5);
b) cecul la purtator. n cazul n care cecul cuprinde meniunea platibil la purtator ori
pe cea sau la purtator este considerat de lege la purtator. Transmiterea unui astfel de cec se
face prin simpla tradiiune (remitere materiala) a titlului;
c) cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului sau clauza nu la ordin ori o alta
expresie echivalenta (art. 5 alin. 2 si 3 din lege) si se va transmite prin cesiunea de drept
comun.
4.5. Avalul cecului
Potrivit Legii nr. 59/1934, plata unui cec poate fi garantata printr-un aval dat pentru
ntreaga suma sau numai pentru o parte a acesteia (art. 26 din lege).
Avalul poate fi dat de un ter sau chiar de un semnatar al cecului, cu excepia trasului.
Se considera ca un aval din partea trasului a bancii care trebuie sa faca plata echivaleaza
cu o acceptare a cecului, interzisa n art. 4 din lege n mod expres.
Avalul se da pe cec si trebuie exprimat n cuvintele pentru aval sau o alta expresie
echivalenta si trebuie semnat de avalist (art. 27 din lege).
Legea prevede ca n meniunea facuta pe titlu despre aval trebuie sa se indice pentru
cine a fost dat, n caz contrar fiind socotit dat pentru tragator.
Avalistul va fi inut n acelasi mod ca si persoana pentru care a garantat (art. 28 alin. 1
din lege). Mai mult, obligaia avalistului este valabila chiar si n situaia n care obligaia celui
avalizat ar fi nula pentru orice alt motiv dect pentru un viciu de forma.
Daca avalistul a platit cecul, va dobndi toate drepturile rezultnd din acest titlu
mpotriva persoanei pentru care a garantat si a acelora care sunt obligai faa de aceasta n
temeiul cecului (art. 28 alin. 3 din lege).
4.6. Plata cecului
Cecul este platibil la vedere, orice meniune contrara fiind considerata nescrisa (art. 29
din lege). Asadar, n baza acestor prevederi legale, precum si n temeiul art. 4 din aceeasi lege,
prezentarea cecului spre acceptare este interzisa. n consecina, trasul, n lipsa acceptarii, nu
este debitor de drept cambial faa de posesorul cecului si nu va raspunde n caz de neplata. n
temeiul art. 13 din lege, tragatorul raspunde pentru plata, iar clauza prin care acesta s-ar
descarca de raspundere va fi considerata nescrisa.
Se opineaza ca poziia juridica a trasului este aceea a unei persoane care plateste
pentru tragator (solvens).
Prezentarea cecului la banca n vederea plaii trebuie facuta n termenele prevazute de
lege (art. 30).
136
Nerespectarea acestor termene este sancionata de lege cu pierderea dreptului de regres

mpotriva giranilor si a garanilor, n situaia n care trasul nu efectueaza plata (art. 30 alin. 1
din lege).
Prezentarea cecului la plata se poate face n original sau prin trunchiere (art. 321 din
lege).
Aceasta obligaie revine trasului si n situaia n care se prezinta trasului spre plata un
cec original care poate fi girat (art. 36 din lege).
Potrivit legii, prezentarea unui cec la o casa de compensaii echivaleaza cu o
prezentare la plata (art. 32 din lege).
Dovada plaii se face prin meniunea achitat nscrisa pe titlu si prin predarea
acestuia, la cererea trasului. Legea permite efectuarea unor plai pariale, situaie n care, la
cererea trasului, plata pariala se menioneaza pe titlu, beneficiarul dnd trasului o chitana cu
privire la suma (art. 35 din lege).
Plata cecului determina liberaiunea n ceea ce priveste pe toi semnatarii acestuia n
calitate de obligai, mai puin trasul, n cazul nerespectarii termenelor legale de prezentare a
cecului la plata.
n aceasta situaie, desi decazut din dreptul de a exercita regresul mpotriva giranilor
si a garanilor, beneficiarul cecului se va putea ndrepta mpotriva trasului n cadrul
termenului de prescripie.
Fiind titlu executoriu, asemenea cambiei, cecul poate fi nvestit cu formula executorie
de catre judecatorie, iar ncheierea de nvestire poate fi atacata doar cu recurs (art. 53 din
lege).
Debitorul poate face opoziie la somaia de executare a cecului n termen de 5 zile de
la primirea acesteia. Competena materiala si teritoriala aparine judecatoriei care a nvestit
titlul cu formula executorie, iar opoziia va fi judecata de urgena si cu precadere potrivit
Codului de procedura civila (art.54 din lege).
12.4. Rezumat
Cambia a fost definita drept un nscris prin care o persoana, denumita tragator sau
emitent da dispoziie alte persoane, numita tras, sa plateasca o suma de bani la scadena
sau la ordinul unei a treia persoane, numita beneficiar.
Funciile cambiei. Opiniile exprimate n doctrina converg n a delimita trei funcii
specifice ale cambiei:
1) funcia de instrument de schimb valutar,
2) funcia de instrument de credit,
3) funcia de instrument de plata.
Drepturile rezultate din cambie pot fi transmise, ca orice drepturi de creana, prin
cesiune de creana sau printr-un mod specific cambiei, si anume prin gir.
Asa cum s-a aratat, girul reprezinta actul juridic prin care posesorul cambiei
(girant) transmite altei persoane (giratar), printr-o declaraie scrisa si semnata pe titlu
si prin predarea titlului, toate drepturile izvornd din nscrisul cambial respectiv.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 58/1934, posesorul cambiei sau un detentor al acesteia
poate prezenta trasului, la domiciliul acestuia, pna la scadena, cambia spre acceptare.
Ca efect al acceptarii cambiei, acceptantul (trasul) devine obligat cambial principal si
va raspunde pentru plata cambiei catre posesorul titlului, n mod solidar cu tragatorul, giranii
si avalistii (art. 52 din lege).
n cazul n care trasul refuza acceptarea, acest refuz trebuie constatat, n termenele
stabilite pentru acceptare, printr-un act autentic (protest de neacceptare), ntocmit de
executorul judecatoresc n condiiile art. 66-73 din Legea nr. 58/1934.
137
Refuzul de acceptare da dreptul posesorului cambiei de a exercita dreptul de regres

mpotriva giranilor, tragatorului si a celorlali obligai chiar nainte de scadena fixata prin
cambie (art. 48 alin. 1 pct. b) din lege).
n vederea plaii sumei de bani nscrise n titlu, cambia trebuie prezentata spre plata. n
acest scop, posesorul cambiei cu scadena la o zi fixa sau la un anumit termen de la vedere
trebuie sa prezinte cambia la plata n ziua n care aceasta ar trebui platita sau ntr-una din
urmatoarele doua zile lucratoare (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 58/1934).
Plata cambiei trebuie ceruta n primul rnd trasului, n calitate de debitor principal,
indiferent daca a acceptat sau nu cambia (art. 42 alin. 2 pct. 1 din lege), domiciliatarului, daca
a fost indicat n titlu (art. 4 alin. 2), avalistului trasului, iar, n subsidiar, debitorilor de regres.
Cambia trebuie platita la scadena (art. 44 din lege) sau la momentul prezentarii, daca
scadena este la vedere, nsa n cel mult 1 an de la data emiterii titlului sau n termenul
stabilit de tragator sau girani (art. 37 din lege).
Deoarece legea nu defineste biletul la ordin, n doctrina acesta a fost definit ca fiind
un nscris prin care o persoana, numita emitent ori subscriitor, se obliga sa plateasca o suma
de bani la scadena unei alte persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.
Se considera ca cecul reprezinta un titlu de credit sau un nscris, prin care o persoana,
numita tragator da ordin unei banci, la care are un disponibil banesc, numita tras, sa
plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani unei alte persoane, numita beneficiar.
n funcie de categoria din care face parte, cecul se transmite n mod diferit, astfel:
a) cecul la ordin este transmisibil, potrivit art. 15 alin. 1 din lege, prin gir.
b) cecul la purtator. n cazul n care cecul cuprinde meniunea platibil la purtator ori pe cea
sau la purtator este considerat de lege la purtator. Transmiterea unui astfel de cec se face
prin simpla tradiiune (remitere materiala) a titlului;
c) cecul nominativ cuprinde numele beneficiarului sau clauza nu la ordin ori o alta expresie
echivalenta (art. 5 alin. 2 si 3 din lege) si se va transmite prin cesiunea de drept comun.
Potrivit Legii nr. 59/1934, plata unui cec poate fi garantata printr-un aval dat pentru
ntreaga suma sau numai pentru o parte a acesteia (art. 26 din lege).
Avalul poate fi dat de un ter sau chiar de un semnatar al cecului, cu excepia trasului.
Cecul este platibil la vedere, orice meniune contrara fiind considerata nescrisa (art. 29 din
lege). Fiind titlu executoriu, asemenea cambiei, cecul poate fi nvestit cu formula executorie
de catre judecatorie, iar ncheierea de nvestire poate fi atacata doar cu recurs (art. 53 din
lege).
1. Fac parte din categoria valorilor mobiliare:
a) aciunile si obligaiunile
b) recipisa de depozit
c) cambia.
2. Cambia este un titlu:
a) concret
b) abstract
c) formal.
3. n cazul girului n alb lipseste meniunea:
a) persoanei beneficiarului
b) numelui girantului
c) numelui tragatorului.
4. Avalul care nu ndeplineste condiiile de fond prevazute de lege are valoarea:
a) unei fidejusiuni
b) unei obligaii cambiale
c) unei garanii reale.
138
5. Acceptarea cambiei se face de catre:

a) tras
b) intervenientul pentru onoare
c) avalist.
6. Prezentarea cambiei spre plata se face:
a) la domiciliul tragatorului
b) la domiciliul trasului
c) la domiciliul girantului.
7. Aciunile de regres pot fi exercitate mpotriva:
a) trasului
b) giranilor
c) avalistului tragatorului.
8. Mijloacele extracambiale ce pot fi folosite de posesorul cambiei pentru valorificarea
drepturilor sale sunt:
a) aciunea cauzala
b) aciunea de mbogaire fara just temei
c) aciunea pauliana.
9. Constituie titlu executoriu:
a) cambia
b) biletul la ordin
c) cecul.
10. Cecul la ordin se transmite prin:
a) gir
b) tradiiune
c) cesiune.
185
Unitatea de nvaare 13. Procedura insolvenei
13.1. Introducere
Unitatea de nvaare prezinta aspecte generale, noiunea, formele si caracterele juridice
ale procedurii insolvenei, precum si desfasurarea procedurii insolvenei
Studentul va fi capabil sa explice condiiile necesare aplicarii procedurii insolvenei, sa
identifice participanii la procedura insolvenei, sa formuleze cereri introductive n vederea
deschiderii procedurii si sa defineasca efectele acesteia.
Durata medie de parcurgere a acestei unitai de nvaare este de 1 ora si 45
minute.
1. Noiunea, formele si caracterele juridice ale procedurii insolvenei
1. Noiunea de insolvena si de procedura a insolvenei
Domeniul de reglementare al Legii nr. 85/2014 l formeaz regulile din domeniul
prevenirii insolvenei i al insolvenei.
Legea nr. 85/2014 descrie n art. 2 scopul legii ca fiind instituirea unei proceduri
colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci cnd este posibil, a
ansei de redresare a activitii acestuia. Aadar, legea reglementeaz o procedur special,
aplicabil debitorului, n vederea recuperrii de ctre creditori a datoriilor bneti. Aceast
procedur, avnd un caracter special, nu exclude aplicarea dreptului comun (dreptul procesual
civil). Astfel, potrivit art. 342 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, dispoziiile legii se completeaz,
n msura compatibilitii lor, cu cele ale Codului de procedur civil i ale Codului civil.
139
Avnd ns un caracter special, Legea nr. 85/2014 se va aplica n conformitate cu

principiul specialia generalibus derogant, dispoziiile legilor generale fiind aplicabile numai
n msura n care legea nu conine prevederi speciale ntr-un domeniu.
Potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, insolvena reprezint acea stare a
patriomoniului debitorului care se caracterizeaz prin insuficiena fondurilor bneti
disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide i exigibile (art. 5 pct. 29 din lege).
Folosirea termenului de insolven este n concordan cu terminologia european
actual, dar i cu tradiia dreptului romnesc din sec. al XIX-lea. Aa cum se arat n doctrin,
termenul era uzual pe la mijlocul secolului al XIX-lea n practica relaiilor comerciale dintre
Principatele Romne, fiind mprumutat din dreptul comercial italian (lo stato d insolvenza).
Acest termen a fost reintrodus n legislaia intern de ctre Legea nr. 85/2006.
Din ansamblul prevederilor legale putem desprinde o posibil definiie a procedurii
insolvenei. Astfel, putem defini procedura insolvenei ca fiind un ansamblu de norme
juridice care reglementeaz modul prin care se poate realiza acoperirea pasivului debitorului
aflat n insolven prezumat sau iminent, fie prin reorganizare judiciar, fie prin faliment.
Procedurile reglementate de dispoziiile Legii nr. 84/2014 sunt aplicabile
profesionitilor, astfel cum sunt definii n art. 3 alin. 2 C.civ., cu excepia celor care exercit
profesii liberale, precum i a celor cu privire la care exist dispoziii speciale n ceea ce
privete regimul insolvenei, i regiilor autonome. Aadar, n calitate de debitor supus
procedurilor de prevenire a insolvenei i de insolven, pot fi persoanele fizice i juridice care
acioneaz, cu titlu profesional, n exploatarea unei ntreprinderi: persoane fizice autorizate,
ntreprinderi individuale, ntreprinderi familiale, societi reglementate de Legea nr. 31/1990,
societi agricole, societi cooperative, regii autonome, asociaii i fundaii etc.
2. Formele procedurii insolvenei
Formele n care se realizeaza procedura insolvenei potrivit Legii nr. 85/2014 sunt
urmatoarele:
- procedura generala si
- procedura simplificata.
Procedura generala reprezinta procedura legala prin care debitorul, care ndeplineste
condiiile prevazute n art. 1 alin. 1, fara a le ndeplini simultan pe cele prevazute n art. 1 alin.
2 din lege, intra, dupa perioada de observaie, succesiv, n procedura de reorganizare judiciara
si n procedura falimentului sau, separat, numai n reorganizare judiciara ori doar n procedura
falimentului.
Procedura reorganizarii judiciare este procedura care se aplica debitorului, persoana
juridica, n vederea achitarii datoriilor acestuia conform programului de plata a creanelor,
stabilit n planul de reorganizare. Acest plan poate sa prevada restructurarea operaionala si
/sau financiara a debitorului, restructurarea corporativa prin modificarea structurii capitalului
social, restrngerea activitaii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului
Potrivit legii, prin procedura falimentului se nelege procedura de insolvena
concursuala, colectiva si egalitara, care se aplica debitorului n vederea lichidarii averii
acestuia pentru acoperirea pasivului.
Perioada de observaie este cuprinsa ntre data declansarii procedurii si data
confirmarii planului de reorganizare, respectiv data intrarii n faliment.
Procedura simplificata reprezinta procedura reglementata prin Legea nr. 85/2014, prin
care debitorul care ndeplineste condiiile prevazute de art. 1 alin. 2 din lege intra direct n
procedura falimentului fie odata cu deschiderea procedurii insolvenei, fie dupa o perioada de
observaie de maximum 20 de zile, perioada n care vor fi analizate elementele aratate n art. 1
alin. 2 lit. c si d din lege.
3. Caracterele juridice ale procedurii insolvenei
140
Procedura insolvenei, asa cum este reglementata prin Legea nr. 85/2014, prezinta
urmatoarele caractere juridice:
1) caracterul judiciar
2) caracterul colectiv (concursual)
3) caracterul reformator sau de lichidare judiciara
2. Condiiile legale necesare n vederea aplicarii procedurii reglementate de Legea
nr. 85/2014
1. Insolvena debitorului
Asa cum am aratat anterior, insolvena reprezinta o stare a patrimoniului debitorului,
caracterizata de insuficiena lichiditailor disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Lipsa de
lichiditai poate fi totala sau pariala.
Pentru a caracteriza starea de insolvena eseniala este, totodata, neplata datoriilor
scadente. Datoriile trebuie sa fie nsa certe, lichide si exigibile.
Legea nr. 85/2014 reglementeaza doua tipuri de insolvena, si anume:
- insolvena prezumat atunci cnd debitorul, dupa 60 de zile de la scadena, nu a platit
datoria sa faa de unul sau mai muli creditori;
- insolvena iminenta atunci cnd se dovedeste ca debitorul nu va putea plati la scadena
datoriile exigibile angajate, cu fondurile banesti disponibile la data scadenei.
2. Categoriile de persoane carora li se aplica procedura insolvenei
Procedura general, reglementat de Legea nr. 85/2014, se va aplica urmtoarelor
categorii de debitori, n temeiul art. 38 alin. 1 coroborat pe art. 3 din lege, cu excepia celor
crora li se aplic procedura simplificat:
1) societi comerciale, a cror activitate este reglementat de Legea nr. 31/1990;
2) societi cooperative, care funcioneaz n temeiul Legii nr. 1/2005 privind organizarea
cooperaiei de consum i a cooperaiei de credit;
3) organizaii cooperatiste ca forme asociative, organizate n domeniul agriculturii; Legea nr.
566/2004 reglementeaz regimul juridic al cooperativelor agricole ntr-un mod care este
asemntor cu cel al societilor cooperative;
4) societi agricole, a cror activitate este reglementat de Legea nr. 36/1991 privind
societile agricole i alte forme de asociere n agricultur;
5) grupuri de interes economic, care sunt entiti juridice reglementate prin Legea nr.
161/2003, modificat prin O.U.G. nr. 119/2006;
6) instituii de credit;
7) societi de asigurri;
8) regii autonome;
9) orice alt persoan fizic sau juridic de drept privat, care desfoar i activitate
economic. Fac parte din aceast categorie asociaiile i fundaiile reglementate de O.G. nr.
26/2000, atunci cnd acestea desfoar activiti comerciale n vederea realizrii scopului
pentru care au fost create.
Dup cum putem observa, procedura general a insolvenei se va aplica urmtoarelor categorii
de debitori necomerciani: societile agricole, grupurile de interes economic, precum i
orice alt persoan juridic de drept privat, care desfoar i activiti organizate sub forma
unei ntreprinderi.
Procedura simplificat se aplic, potrivit legii, debitorilor aflai n stare de insolven,
care se ncadreaz n una din urmtoarele categorii:
1) profesioniti persoane fizice autorizate sau ntreprinztori titulari ai unei ntreprinderi
individuale care acioneaz n condiiile O.U.G. nr. 44/2008 i sunt autorizate i nregistrate
n condiiile legii;
2) ntreprinderi familiale i membrii acestora, care funcioneaz n temeiul O.U.G. nr.
44/2008;
141
3) debitori care fac parte din categoriile prevzute la alin. 1 i care ndeplinesc una din
urmtoarele condiii:
1. nu dein niciun bun n patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi gsite;
3. administratorul nu poate fi gsit;
4. sediul social/profesional nu mai exist sau nu corespunde adresei din registrul comerului;
4) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior formulrii cererii
introductive, chiar dac lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, dei numit, meniunea
privitoare la numirea sa nu a fost nscris n registrul comerului;
5) debitori care i-au declarat prin cererea introductiv intenia de intrare n faliment sau
care nu sunt ndreptii s beneficieze de procedura de reorganizare judiciar prevzut de
prezenta lege. Nu pot fi supui reorganizrii judiciare debitorii, persoane juridice, care, n
ultimii 5 ani precedeni hotrrii de deschidere a procedurii, au mai fost supui unei astfel de
proceduri (art. 69 din lege);
6) orice persoan care desfoar activiti specifice profesionitilor, care nu a obinut
autorizarea cerut de lege pentru exploatarea unei ntreprinderi i nu este nregistrat n
registrele speciale de publicitate; aplicarea dispoziiilor Legii nr. 85/2014 fa de aceste
persoane nu exclude sanciunile aplicabile pentru lipsa autorizrii sau a nregistrrii
respectivei persoane.
3. Participanii la procedura insolvenei
Potrivit art. 40 din lege, organele care aplica procedura sunt: instanele judecatoresti,
judecatorul-sindic, administratorul judiciar si lichidatorul judiciar.
1. Instanele judecatoresti
Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenei reglementeaza desfasurarea
procedurilor colective sub controlul si participarea instanelor judecatoresti. Caracterul
judiciar al procedurii insolvenei este dat de aceasta participare a instanei de judecata n
scopul ocrotirii interesului public, dar si n vederea soluionarii eventualelor litigii ce se pot
ivi ntre pari n legatura cu aplicarea legii.
Potrivit reglementarii actuale a insolvenei, instanele judecatoresti chemate sa
supravegheze modul de aplicare a legii si sa soluioneze litigiile dintre pari n aceasta materie
sunt tribunalul si curtea de apel.
A. Tribunalul
Legea nr. 85/2014 consacra regula potrivit careia toate procedurile prevazute de
capitolul I din titlul II care reglementeaz dispoziiile generale aplicabile n procedura
insolvenei, cu excepia apelului, sunt de competena tribunalului sau, dac este cazul, a
tribunalului specializat n a crui raz teritorial i-a avut sediul social/profesional debitorul
cu cel puin 6 luni anterior datei sesizrii instanei, astfel cum figureaz acesta n registrul
comerului, respectiv n registrul societilor agricole sau n registrul asociaiilor i fundaiilor,
i sunt exercitate de judectorul-sindic (art. 41 din lege).
Competena material a tribunalului. Potrivit textului de lege precizat, competena
ratione materiae n aplicarea procedurii insolvenei aparine tribunalului, n prim instan.
Astfel, art. 41 din Legea nr. 85/2014 derog de la dreptul comun n materie de competen
(art. 94 pct. 1 lit. j) N.C.pr.civ.). Potrivit Codului de procedur civil, n prim instan,
judectoriile sunt competente s soluioneze orice alte cereri evaluabile n bani al cror obiect
are o valoare de pn la 200.000 de lei, indiferent de calitatea prilor, profesioniti sau
neprofesioniti, n timp ce tribunalele judec, n prim instan, toate cererile care nu sunt date
prin lege n competena altor instane (art. 95 pct. 1 N.C.pr.civ.).
Legea nr. 85/2014 instituie o reglementare special n materie, care derog de la
dreptul comun. Astfel, tribunalul este competent s judece n prim instan litigiile izvorte
142
din aplicarea procedurii insolvenei, precum i cererile din aceast materie, indiferent de
valoarea obiectului cererii.
Competena teritorial a tribunalului se determin n funcie de sediul
social/profesional al debitorului, astfel cum a fost nregistrat acesta n registrul comerului, n
registrul societilor agricole sau n registrul asociaiilor i fundaiilor, dup caz.
Absena litigiului si, prin urmare, a conflictului de interese poate fi observata si n
cazul urmatoarelor operaiuni din procedura insolvenei:
- desemnarea provizorie a practicianului n insolven n calitate de administrator judiciar sau
de lichidator judiciar (art. 73 din Legea nr. 85/2014);
- admiterea i confirmarea planului de reorganizare;
- pronunarea sentinei de nchidere a procedurii;
- notificrile ctre alte tribunale;
- autorizarea comitetului creditorilor;
- luarea msurilor asiguratorii.
Publicarea actelor de procedura si a hotarrilor judecatoresti n Buletinul procedurilor
de insolvena nlocuieste citarea, convocarea si notificarea actelor de procedura efectuate
individual. Toate acestea sunt prezumate a fi efectuate de la data publicarii.
B. Curtea de Apel
n temeiul art. 43 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, curtea de apel este competent s
soluioneze apelurile declarate mpotriva hotrrilor pronunate de judectorul-sindic n
temeiul art. 45 din lege. Aceste prevederi se coroboreaz pe cele ale art. 43 alin. 2 din lege,
care prevd urmtoarele: Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgen.
2. Judecatorul-sindic
Ca si reglementarea anterioara, Legea nr. 85/2014 a meninut concepia Codului
comercial referitoare la desfasurarea procedurilor de insolvena cu participarea unui judecator
special desemnat n acest scop de catre tribunal: judecatorul-sindic.
Principalele atribuii ale judectorului-sindic sunt urmtoarele (art. 45 din lege):
1) pronunarea motivat a hotrrii de deschidere a procedurii insolvenei i, dup caz, de
intrare n faliment, att prin procedura general, ct i prin procedura simplificat;
2) judecarea contestaiei debitorului mpotriva cererii introductive a creditorilor pentru
nceperea procedurii;
3) judecarea opoziiei creditorilor la deschiderea procedurii;
4) desemnarea motivat, dup verificarea eventualelor incompatibiliti, prin sentina de
deschidere a procedurii, dup caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului
judiciar provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori
de ctre debitor, dac cererea i aparine acestuia. n lipsa unei astfel de propuneri fcute de
ctre debitor sau de ctre oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii n
insolven nscrii n Tabloul Uniunii Naionale a Practicienilor n Insolven din Romnia,
care i-au depus oferta la dosar. Dac nu s-a depus nicio ofert, va desemna aleatoriu pe
oricare dintre practicienii n insolven nscrii n Tabloul Uniunii Naionale a Practicienilor
n Insolven din Romania. n cazul n care att debitorul, ct i creditorul au solicitat
desemnarea cte unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalen cererea
creditorului. Dac creditorii solicit a fi desemnai administratori judiciari/lichidatori judiciari
diferii, judectorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propui de acetia.
Desemnarea se va face pentru administrarea procedurii pn la confirmarea acestuia n
condiiile legii. Totodat, judectorul-sindic va fixa onorariul n conformitate cu criteriile
stabilite de Ordonana de urgen a Guvernului nr. 86/2006, republicat, cu modificrile i
completrile ulterioare, precum i a atribuiilor acestuia pentru aceast perioad;
143
5) confirmarea, prin ncheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar

desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deine cel puin 50% din valoarea
creanelor;
6) nlocuirea, pentru motive temeinice, prin ncheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului judiciar;
7) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-i mai conduce activitatea;
8) judecarea cererilor de atragere a rspunderii membrilor organelor de conducere care au
contribuit la ajungerea debitorului n insolven, potrivit art. 169 din lege, sau sesizarea
organelor de urmrire penal atunci cnd exist date cu privire la svrirea unei infraciuni;
9) judecarea aciunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru
anularea unor acte sau operaiuni frauduloase i a aciunilor n nulitatea plilor sau
operaiunilor efectuate de ctre debitor, fr drept, dup deschiderea procedurii;
10) judecarea contestaiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricrei persoane
interesate mpotriva msurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar;
11) confirmarea planului de reorganizare, dup votarea lui de ctre creditori;
12) soluionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de ntrerupere a procedurii
de reorganizare judiciar i de intrare n faliment;
13) soluionarea contestaiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale
lichidatorului judiciar;
14) judecarea aciunii n anularea hotrrii adunrii creditorilor;
15) judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar n situaiile n care nu
se poate lua o hotrre n edinele comitetului creditorilor sau ale adunrii creditorilor din
lips de cvorum cauzat de neprezentarea creditorilor legal convocai, la cel puin dou
edine ale acestora avnd aceeai ordine de zi;
16) dispunerea convocrii adunrii creditorilor, cu o anumit ordine de zi;
17) pronunarea hotrrii de nchidere a procedurii.
3. Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor
A. Adunarea creditorilor
Adunarea creditorilor este alctuit din toi creditorii cunoscui ai aceluiai debitor i
este convocat de ctre administratorul judiciar/lichidatorul judiciar n cazurile prevzute
expres de lege sau ori de cte ori este necesar (art. 47 alin. 1 i 2 din Legea nr. 85/2014).
De asemenea, adunarea creditorilor mai poate fi convocat, potrivit legii, i de ctre
comitetul creditorilor sau de ctre creditorii care dein cel puin 30% din valoarea total a
creanelor cu drept de vot (art. 47 alin. 3 din lege).
Dei legea nu consacr o prevedere special n acest sens, din ansamblul
reglementrilor cuprinse n Legea nr. 85/2014 putem desprinde urmtoarele atribuii ale
adunrii creditorilor:
- votarea planului de reorganizare;
- alegerea comitetului creditorilor, potrivit prevederilor art. 50 alin. 4 din lege;
- propunerea unui preedinte pentru comitetul creditorilor, acesta urmnd a fi desemnat de
ctre judectorul-sindic;
- analizarea rapoartelor prezentate de ctre comitetul creditorilor.
B. Comitetul creditorilor
Primul comitet al creditorilor este desemnat, potrivit Legii nr. 85/2014, de catre
judecatorul-sindic printr-o ncheiere, dupa ntocmirea tabelului preliminar al creanelor, dintre
creditorii cu cele mai mari creane garantate, bugetare ori chirografare. Acest comitet va fi
format din 3 5 creditori si va beneficia de calitate procesuala deoarece, potrivit legii,
comitetul creditorilor se citeaza n persoana presedintelui, iar n lipsa, prin oricare dintre
membrii sai.
144
Comitetul creditorilor, desemnat fie prin ncheiere de catre judecatorul-sindic, fie prin
hotarrea adunarii creditorilor, are urmatoarele atribuii:
1) sa analizeze situaia debitorului si sa faca recomandari adunarii creditorilor cu privire la
continuarea activitaii debitorului si cu privire la planurile de reorganizare propuse;
2) sa negocieze cu administratorul judiciar sau cu lichidatorul, care doreste sa fie desemnat de
catre creditori n dosar, condiiile numirii si sa recomande adunarii creditorilor astfel de
numiri;
3) sa ia cunostina despre rapoartele ntocmite de catre administratorul judiciar sau de
lichidator, sa le analizeze si, daca este cazul, sa faca contestaii la acestea;
4) sa ntocmeasca rapoarte, pe care sa le prezinte adunarii creditorilor, privind masurile luate
de catre administratorul judiciar sau de lichidator si efectele acestora si sa propuna, motivat,
alte masuri;
5) sa solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
6) sa introduca aciuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, facute de
debitor n dauna creditorilor, atunci cnd astfel de aciuni nu au fost introduse de
administratorul judiciar sau de lichidator.
4. Administratorul special
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenei i de insolven folosete
noiunea
de
administrator
special
spre
a
desemna
pe
reprezentantul
asociailor/acionarilor/membrilor debitorului.
Administratorul special poate fi persoan fizic sau persoan juridic i este desemnat
de ctre adunarea general a acionarilor/asociailor sau a membrilor debitorului persoan
juridic n scopul de a reprezenta interesele societii i ale asociailor i de a participa la
procedur pe seama debitorului.
Raporturile din adunarea generala a asociailor/acionarilor din societatea comerciala
debitoare si administratorul special au natura juridica a contractului de mandat, al carui
coninut variaza n funcie de etapele procedurii de insolvena.
Atribuiile administratorului special, n temeiul art. 56 alin. 1 din Legea nr. 85/2014,
sunt urmtoarele:
a) particip, n calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea aciunilor prevzute
la art. 117-122 din Legea nr. 85/2014 ori a celor rezultnd din nerespectarea art. 84 din
aceeai lege;
b) formuleaz contestaii n cadrul procedurii reglementate de lege;
c) propune un plan de reorganizare;
d) administreaz activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar,
dup confirmarea planului, doar n situaia n care nu i s-a ridicat debitorului dreptul de
administrare;
e) dup intrarea n faliment, particip la inventar, semnnd actul, primete raportul
final i situaia financiar de nchidere i particip la edina convocat pentru soluionarea
obieciunilor i aprobarea raportului;
f) primete notificarea nchiderii procedurii.
5. Administratorul judiciar
Administratorul judiciar poate fi o persoan fizic sau o persoan juridic i este
desemnat s exercite atribuiile prevzute de Legea nr. 85/2014 att pe durata perioadei de
observaie, ct i n perioada de reorganizare a debitorului.
Att administratorul judiciar persoan fizic, ct i reprezentantul administratorului
judiciar persoan juridic trebuie s aib calitatea de practician n insolven, dobndit n
condiiile O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activitii practicienilor n insolven,
adoptat n contextul liberalizrii legislaiei comunitare n materia liberei circulaii a
serviciilor.
145
Administratorul judiciar are, potrivit articolului 58 din Legea nr. 85/2014, urmtoarele
atribuii principale:
1) examinarea situaiei economice a debitorului i a documentelor depuse conform
prevederilor art. 67 sau ale art. 74 din lege, dup caz, i ntocmirea unui raport prin care s
propun fie intrarea n procedura simplificat, fie continuarea perioadei de observaie n
cadrul procedurii generale i supunerea acelui raport aprobrii judectorului-sindic, ntr-un
termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depi 20 de zile de la desemnarea
administratorului judiciar;
2) examinarea activitii debitorului i ntocmirea unui raport amnunit asupra cauzelor i a
mprejurrilor care au dus la apariia strii de insolven, cu menionarea eventualelor indicii
sau elemente preliminare privind persoanele crora le-ar fi imputabil, i asupra existenei
premiselor angajrii rspunderii acestora, n condiiile art. 169-173 din lege, precum i asupra
posibilitii reale de reorganizare efectiv a activitii debitorului ori a motivelor care nu
permit reorganizarea, i depunerea acestuia la dosarul cauzei, n termenul stabilit de
judectorul-sindic, dar care nu va putea depi 40 de zile de la desemnarea administratorului
judiciar;
3) ntocmirea actelor prevzute la art. 67 alin. 1 din lege, n cazul n care debitorul nu i-a
ndeplinit obligaia respectiv nuntrul termenelor legale, precum i verificarea, corectarea i
completarea informaiilor cuprinse n actele respective, cnd acestea au fost prezentate de
debitor;
4) elaborarea planului de reorganizare a activitii debitorului, n funcie de cuprinsul
raportului prevzut la pct.1 i n condiiile i termenele prevzute la pct. 1;
5) supravegherea operaiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
6) conducerea integral, respectiv n parte, a activitii debitorului, n acest ultim caz cu
respectarea precizrilor exprese ale judectorului-sindic cu privire la atribuiile sale i la
condiiile de efectuare a plilor din contul averii debitorului;
7) convocarea, prezidarea i asigurarea secretariatului edinelor adunrii creditorilor sau ale
acionarilor, asociailor ori membrilor debitorului persoan juridic;
8) introducerea de aciuni pentru anularea actelor i operaiunilor frauduloase ncheiate de
debitor n dauna drepturilor creditorilor, precum i a unor transferuri cu caracter patrimonial, a
unor operaiuni comerciale ncheiate de debitor i a constituirii unor garanii acordate de
acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
9) sesizarea de urgen a judectorului-sindic n cazul n care constat c nu exist bunuri n
averea debitorului ori c acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de procedur;
10) denunarea unor contracte ncheiate de debitor;
11) verificarea creanelor i, atunci cnd este cazul, formularea de obieciuni la acestea,
notificarea creditorilor n cazul nenscrierii sau nscrierii pariale a creanelor, precum i
ntocmirea tabelelor creanelor;
12) ncasarea creanelor; urmrirea ncasrii creanelor referitoare la bunurile din averea
debitorului sau la sumele de bani transferate de ctre debitor nainte de deschiderea
procedurii; formularea i susinerea aciunilor n pretenii pentru ncasarea creanelor
debitorului, pentru aceasta putnd angaja avocai;
13) cu condiia confirmrii de ctre judectorul-sindic, ncheierea de tranzacii, descrcarea de
datorii, descrcarea fidejusorilor, renunarea la garanii reale;
14) sesizarea judectorului-sindic n legtur cu orice problem care ar cere o soluionare de
ctre acesta;
15) inventarierea bunurilor debitorului;
16) dispunerea evalurii bunurilor debitorului, astfel nct aceasta s fie realizat pn la data
stabilit pentru depunerea tabelului definitiv al creanelor;
146
17) transmiterea spre publicare n Buletinul Procedurilor de Insolven a unui anun cu privire
la depunerea la dosar a raportului de evaluare, n termen de 2 zile de la depunere.
6. Lichidatorul
Ca si administratorul judiciar, lichidatorul poate fi o persoana fizica sau juridica,
practician n insolvena si mputernicit sa conduca activitatea debitorului n cadrul procedurii
insolvenei.
Lichidatorul va fi desemnat cu respectarea regulilor prevazute de lege pentru
administratorul judiciar. Poate fi desemnat n calitate de lichidator inclusiv administratorul
judiciar desemnat n procedura anterioara.
Lichidatorul va fi desemnat n momentul n care s-a dispus trecerea la faliment a
debitorului, iar din momentul stabilirii atribuiilor lichidatorului nceteaza atribuiile
administratorului judiciar.
Atribuiile lichidatorului judiciar sunt, n conformitate cu prevederile art. 64 din Legea
nr. 85/2014, urmtoarele:
1) examinarea activitii debitorului asupra cruia se iniiaz procedura simplificat n raport
cu situaia de fapt i ntocmirea unui raport amnunit asupra cauzelor i mprejurrilor care
au dus la insolven, cu menionarea persoanelor crora le-ar fi imputabil i a existenei
premiselor angajrii rspunderii acestora n condiiile art. 169-173 din lege, ntr-un termen
stabilit de judectorul-sindic, dar care nu va putea depi 40 de zile de la desemnarea
lichidatorului judiciar, dac un raport cu acest obiect nu fusese ntocmit anterior de
administratorul judiciar;
2) conducerea activitii debitorului;
3) introducerea de aciuni pentru anularea actelor i operaiunilor frauduloase ncheiate de
debitor n dauna drepturilor creditorilor, precum i a unor transferuri cu caracter patrimonial, a
unor operaiuni comerciale ncheiate de debitor i a constituirii unor cauze de preferin,
susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
4) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor i luarea msurilor corespunztoare pentru
conservarea lor;
5) denunarea unor contracte ncheiate de debitor;
6) verificarea creanelor i, atunci cnd este cazul, formularea de obieciuni la acestea,
notificarea creditorilor n cazul nenscrierii sau nscrierii pariale a creanelor, precum i
ntocmirea tabelelor creanelor;
7) urmrirea ncasrii creanelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri i de
sume de bani efectuat de acesta naintea deschiderii procedurii, ncasarea creanelor,
formularea i susinerea aciunilor n pretenii pentru ncasarea creanelor debitorului, pentru
aceasta putnd angaja avocai;
8) primirea plilor pe seama debitorului i consemnarea lor n contul averii debitorului;
9) vnzarea bunurilor din averea debitorului, n conformitate cu prevederile legii;
10) ncheierea de tranzacii, descrcarea de datorii, descrcarea fidejusorilor, renunarea la
garanii reale, sub condiia confirmrii acestor msuri de ctre judectorul-sindic;
11) sesizarea judectorului-sindic cu orice problem care ar cere o soluionare de ctre acesta;
12) orice alte atribuii stabilite prin ncheiere de ctre judectorul-sindic.
4. 1. Cererile introductive
Potrivit prevederilor Legii nr. 85/2014, procedura insolvenei se declaneaz la cererea
categoriilor de persoane enumerate expres i limitativ n actul normativ, i anume debitorul,
unul sau mai muli creditori, Autoritatea de Supraveghere Financiar, precum i alte persoane
sau instituii prevzute expres de lege (art. 65 din lege).
1. Cererea debitorului
Potrivit prevederilor art. 66 din Legea nr. 85/2014, debitorul aflat n stare de
insolven este obligat s adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziiilor legii n
147
termen de maximum 30 de zile de la apariia strii de insolven, dup prealabila notificare cu

privire la intenia de deschidere a procedurii insolvenei efectuat ctre organul fiscal
competent.
n cazul debitorului persoan juridic, cererea se va introduce prin reprezentanii legali
ai acestuia, care vor semna cererea n numele persoanei juridice.
2. Cererea creditorilor
Dreptul creditorilor de a formula o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenei
fa de un debitor prezumat a fi n insolven este reglementat n art. 70 din Legea nr.
85/2014.
n nelesul legii, prin noiunea de creditor ndreptit s solicite deschiderea
procedurii insolvenei se nelege orice creditor care deine o crean cert i lichid, care a
devenit exigibil de mai mult de 60 de zile (art. 5 pct. 20 din lege) i al crei cuantum
depete valoarea-prag de 40.000 lei, respectiv de 6 salarii medii brute pe economie/salariat,
prevzut de lege (art. 5 pct. 72 din lege). Prin sintagma crean cert, n sensul legii, se
nelege acea crean a crei existen rezult din nsui actul de crean sau i din alte acte,
chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. Creditorii vor putea
solicita deschiderea procedurii insolvenei doar n cazul n care, dup compensarea datoriilor
reciproce, de orice natur, suma datorat acestora va depi suma prevzut la pct. 72 (40.000
de lei sau 6 salarii medii brute pe economie/salariat).
n acest caz, insolvena debitorului este prezumat, iar creditorii nu mai trebuie s
aduc alte dovezi n acest sens.
4. 2. Deschiderea procedurii insolvenei si efectele acesteia
Judectorul-sindic, desemnat n cauz potrivit prevederilor Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciar n urma sesizrii tribunalului cu judecarea unei cereri introductive n
materie de insolven, va analiza aceast cerere n condiii diferite n funcie de calitatea
procesual a celui care a formulat-o.
Astfel, dac cererea este formulat de ctre debitor, judectorul-sindic o va analiza
sub aspectul ndeplinirii condiiilor prevzute de art. 66 din Legea nr. 85/2014 (art. 71 din
lege). Dac aceste condiii respectiv existena uneia sau a mai multor datorii certe, lichide i
exigibile nepltite la scaden din cauza lipsei de lichiditi a debitorului sunt ndeplinite,
judectorul-sindic va pronuna o ncheiere, prin care se va deschide procedura general de
insolven. n schimb, dac prin declaraia ce nsoete cererea introductiv, fie debitorul i-a
manifestat intenia de a intra n procedura simplificat, fie se ncadreaz ntr-una din
categoriile prevzute de art. 38 alin. 2 din lege, judectorul-sindic va pronuna o ncheiere de
deschidere a procedurii simplificate.
Prin ncheierea de deschidere a procedurii, judectorul-sindic va desemna un
administrator judiciar (n cazul procedurii generale), respectiv un lichidator judiciar (n cazul
procedurii simplificate), crora le va dispune totodat s efectueze notificrile conform art.
100 din Legea nr. 85/2014. Vor fi notificai cu privire la deschiderea procedurii creditorii
menionai n lista depus de ctre debitor (dac acesta a formulat cererea introductiv),
debitorul (dac cererea aparine creditorilor) i Oficiul Registrului Comerului sau Registrul
Societilor Agricole ori alte registre unde debitorul este nmatriculat/nregistrat n scopul
efecturii meniunii. Aceast notificare se va efectua conform regulilor prevzute n Codul de
procedur civil i se va publica, pe cheltuiala debitorului, ntr-un ziar de larg circulaie i n
Buletinul Procedurilor de Insolven (art. 99 alin. 3 din lege).
Notificarea va cuprinde urmtoarele meniuni (art. 100 din lege):
- termenul-limit n care creditorii pot depune opoziii la sentina de deschidere a procedurii,
precum i termenul n care acestea vor fi soluionate; acesta nu poate depi 10 zile de la data
expirrii termenului de depunere a opoziiilor;
148
- termenul-limit n care se vor nregistra cererile de admitere a creanelor, precum i cerinele

ca o crean nregistrat s fie considerat valabil (maximum 45 de zile de la deschiderea
procedurii);
- termenul de verificare a creanelor, de ntocmire, afiare i comunicare a tabelului preliminar
(20 de zile n procedura general i 10 zile n procedura simplificat, socotite de la expirarea
termenului-limit de la nregistrarea cererii de admitere a creanelor);
- termenul de definitivare a tabelului creanelor (25 de zile n cazul procedurii generale i al
celei simplificate, de la expirarea termenului de verificare a creanelor specific fiecrei
proceduri, conform art. 100 alin. 1 lit. c) din lege);
- locul, data i ora desfurrii primei edine a adunrii creditorilor (n maximum 5 zile de la
expirarea termenului de verificare a creanelor).
Termenele reglementate de lege la art. 100 alin. 1 lit. b), c) i e) din lege pot fi
majorate de ctre judectorul-sindic, n funcie de circumstane i pentru motive temeinice, cu
maximum 30 de zile.
Primind notificarea, creditorii au dreptul de a face opoziie la ncheierea de deschidere
a procedurii n termen de 10 zile de la primirea notificrii.
Dac se exercit dreptul de a face opoziie de ctre creditori, judectorul-sindic va ine
o edin n termen de 5 zile de la expirarea termenului n care se pot exercita opoziiile, n
urma creia va pronuna o sentin prin care va soluiona toate opoziiile. La aceast edin
vor fi citai administratorul/lichidatorul judiciar, debitorul i creditorii care au formulat
opoziia. n urma examinrii opoziiei, judectorul-sindic va putea s admit opoziia,
pstrnd deschis procedura insolvenei, calificnd cererea debitorului ca fiind prematur, sau
va putea revoca ncheierea de deschidere a procedurii.
Reaua-credin a debitorului trebuie dovedit de ctre creditorul oponent.
Deschiderea ulterioar a procedurii, la cererea debitorului sau a creditorilor, nu va
modifica data apariiei strii de insolven.
Creditorii nemulumii de soluia judectorului-sindic cu privire la opoziia lor pot
exercita calea de atac a apelului, a crui judecat este de competena curii de apel.
Cererea introductiv aparinnd creditorilor va fi comunicat debitorului i organelor
fiscale competente n termen de 48 de ore de la nregistrare (art. 72 alin. 2 din lege).
n cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenei formulate de creditor, la cererea
debitorului, formulat n termen de 10 zile de la nregistrarea cererii introductive, judectorulsindic poate dispune, prin ncheiere, n sarcina creditorului, consemnarea la o banc a unei
cauiuni de pn la 10% din valoarea creanei, dar nu mai mult de 40.000 lei. Cauiunea va fi
consemnat n termen de 5 zile de la comunicarea msurii, sub sanciunea respingerii cererii
de deschidere a procedurii.
n termen de 10 zile de la primirea de ctre judectorul-sindic a cererii introductive
formulate de un creditor, debitorul trebuie fie s conteste, fie s recunoasc starea de
insolven. Dac judectorul-sindic stabilete c debitorul nu este n stare de insolven,
respinge cererea creditorului, care va fi considerat ca lipsit de orice efect chiar de la
nregistrarea ei. n acest caz, cauiunea va fi folosit pentru a acoperi pagubele suferite de
debitor, pentru introducerea cu rea-credin a unei astfel de cereri, conform dispoziiei
judectorului-sindic. n cazul achitrii, pn la nchiderea dezbaterilor, a creanei creditorului
care a solicitat deschiderea procedurii, judectorul-sindic va respinge cererea ca rmas fr
obiect, cauiunea depus fiind restituit n mod corespunztor. Dac debitorul nu pltete
creana creditorului pn la nchiderea dezbaterilor, iar judectorul-sindic stabilete c
debitorul este n stare de insolven, va admite cererea de deschidere a procedurii formulate de
acesta i va deschide, prin sentin, fie procedura general a insolvenei, fie procedura
simplificat, dup caz. n acest caz, cauiunea va fi restituit creditorului.
149
n cazul n care debitorul nu contest n termenul legal 10 zile de la primirea cererii

introductive c ar fi n stare de insolven i, dimpotriv, i exprim intenia de a-i
reorganiza activitatea, judectorul-sindic va pronuna o sentin de deschidere a procedurii
generale. n schimb, dac din declaraiile debitorului rezult c acesta se ncadreaz ntr-una
din categoriile prevzute la art. 38 alin. 2 din Legea nr. 85/2014 sau a mai beneficiat de o
reorganizare n ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judectorul-sindic va pronuna o
sentin de deschidere a procedurii simplificate.
Prin sentina de deschidere a procedurii, judectorul-sindic va desemna un
administrator judiciar provizoriu, respectiv un lichidator provizoriu, care s efectueze
notificrile prevzute de art. 100 din lege; acestea au fost prezentate anterior i nu vom reveni
asupra lor.
n cazul deschiderii procedurii, n termen de 10 zile, debitorul este obligat s depun la
dosarul cauzei actele i informaiile prevzute la art. 67 alin. 1 din lege. Avnd n vedere c
textul art. 67 alin. 1 se refer la actele ce nsoesc cererea introductiv a debitorului, suntem de
prere c obligaia debitorului prevzut n art. 74 din lege se refer la situaia n care cererea
introductiv a fost formulat de alte persoane dect debitorul, de exemplu, de ctre creditori.
Sanciunea nerespectrii acestei obligaii este prevzut n art. 82 din lege, care
prevede c debitorul are obligaia de a pune la dispoziia administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar i a creditorului deinnd cel puin 20% din valoarea total a
creanelor cuprinse n tabelul definitiv de creane toate informaiile i documentele apreciate
ca necesare cu privire la activitatea i averea sa, precum i lista cuprinznd plile efectuate n
ultimele 6 luni anterioare deschiderii procedurii i transferurile patrimoniale fcute n cei 2 ani
anteriori deschiderii procedurii, sub sanciunea ridicrii dreptului de administrare. entru
nepunerea la dispoziia administratorului judiciar/lichidatorului judiciar a informaiilor i
documentelor de ctre persoanele responsabile, judectorul-sindic va face aplicarea amenzii
prevzute la art. 60 alin. (2), n mod corespunztor.
Ca urmare a deschiderii procedurii insolvenei se produc urmtoarele efecte cu privire
la patrimoniul debitorului:
1) suspendarea de drept a tuturor aciunilor judiciare i a msurilor de executare silit pentru
realizarea creanelor asupra averii debitorului (art. 75 alin. 1 din lege);
2) suspendarea cursului prescripiei aciunilor judiciare i extrajudiciare mpotriva debitorului
(art. 79 din lege);
3) suspendarea curgerii dobnzilor, majorrilor sau penalitilor i a oricror cheltuieli, numite
generic accesorii, ce ar putea fi adugate creanelor anterioare deschiderii procedurii (art. 80
alin. 1 din lege);
4) suspendarea de la tranzacionare a aciunilor emise de ctre societatea comercial debitoare
(art. 81 din lege);
5) ridicarea dreptului debitorului de a-i mai conduce activitatea, de a-i administra bunurile
din avere i de a dispune de acestea dac nu i-a declarat intenia de reorganizare, n condiiile
art. 67 alin. 1 lit. g) din lege sau nu i-a declarat intenia de reorganizare n termenul legal (art.
85 alin. 1 din lege).
Dup rmnerea definitiv a hotrrii de deschidere a procedurii, toate actele i
corespondena emise de debitor, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar vor
cuprinde, n mod obligatoriu i cu caractere vizibile, n limbile romn, englez i francez,
meniunea "n insolven", "in insolvency", "en procedure collective".
n afar de cazurile prevzute la art. 87 din lege cu privire la desfurarea activitilor curente
n perioada de observaie, de cele autorizate de judectorul-sindic sau avizate de ctre
administratorul judiciar, toate actele, operaiunile i plile efectuate de debitor ulterior
deschiderii procedurii sunt nule de drept.
150
Prejudiciile suferite de terii de bun-credin ca urmare a nerespectrii obligaiilor

prevzute de lege la art. 83 alin. 1-3 din lege vor fi reparate n mod exclusiv de persoanele
care au ncheiat actele ca reprezentani legali ai debitorului, fr a fi atins averea debitorului.
Deschiderea procedurii de insolven nu afecteaz dreptul niciunui creditor de a invoca
compensarea creanei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cnd condiiile prevzute de
lege n materie de compensare legal sunt ndeplinite la data deschiderii procedurii.
Compensarea poate fi constatat i de administratorul judiciar sau de ctre lichidatorul
judiciar.
5. Planul de reorganizare
Deschiderea procedurii insolvenei va fi notificat de ctre administratorul judiciar
tuturor creditorilor menionai n lista depus de ctre debitor sau identificai prin intermediul
administratorului judiciar ori reprezentanilor acestora aflai n ar, dac exist creditori cu
domiciliul/sediul n strintate. Dup caz, deschiderea procedurii la iniiativa altor persoane
dect debitorul nsui, va fi notificat debitorului i oficiului registrului comerului sau
registrului societilor agricole ori altor registre unde debitorul este nmatriculat/nregistrat,
pentru efectuarea meniunii corespunztoare.
Primind notificarea, creditorii ale cror creane sunt anterioare deschiderii procedurii
sunt obligai s depun o cerere de admitere a creanelor n termenul fixat n hotrrea de
deschidere a procedurii (art. 102 alin. 1 din lege). Aceste cereri vor fi nregistrate ntr-un
registru special, pstrat la grefa tribunalului. Cererea de admitere trebuie fcut indiferent
dac creanele sunt constatate sau nu printr-un titlu.
Toate creanele nregistrate potrivit legii vor fi verificate, cu excepia acelor creane
care sunt constatate prin hotrri judectoreti sau arbitrale executorii, precum i a creanelor
bugetare rezultnd dintr-un titlu executoriu necontestat n termenele prevzute de legi speciale
(art. 105 alin. 1 i 2 din lege).
Tabelul preliminar al creanelor, astfel cum a fost ntocmit, va fi nregistrat la tribunal
i publicat n Buletinul Procedurilor de Insolven
n urma soluionrii contestaiilor, administratorul/ lichidatorul judiciar va nregistra la
tribunal i va publica n Buletinul Procedurilor de Insolven tabelul definitiv al tuturor
creanelor (art. 112 alin. 1 din lege). n acest tabel se va arta suma, prioritatea i situaia
fiecrei creane beneficiar sau nu a unei cauze de preferin.
Potrivit legii, dup nregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanelor
nregistrate n tabelul definitiv pot participa la votarea planului de reorganizare sau la
repartiia sumelor obinute din aplicarea procedurii simplificate (art. 112 alin. 2).
n scopul de a-l proteja pe debitorul aflat n stare de insolven, Legea nr. 85/2014
reglementeaz posibilitatea redresrii activitii acestuia prin intermediul unor msuri
economico-financiare, cuprinse ntr-un plan de reorganizare (art. 132 144 din lege).
Planul de reorganizare va putea fi propus de catre urmatoarele categorii de persoane:
1) debitorul
2) administratorul judiciar
3) unul sau mai muli creditori.
Msurile prin care planul ar trebui pus n aplicare vor fi specificate n plan i pot
consta n urmtoarele:
- pstrarea de ctre debitor a conducerii activitii, total sau parial, sub supravegherea
administratorului judiciar;
- obinerea de resurse financiare pentru susinerea realizrii planului cu specificarea surselor
de provenien a acestora;
- transmiterea tuturor sau a unora din bunurile averii debitorului ctre una sau mai multe
persoane fizice ori juridice, constituite anterior sau ulterior confirmrii planului;
- fuziunea sau divizarea debitorului;
151
- lichidarea tuturor sau a unora din bunurile averii debitorului, separat sau n bloc, i
distribuirea sumelor astfel obinute ctre creditori;
- lichidarea parial sau total a activului debitorului n vederea executrii planului;
- modificarea sau stingereacauzelor de preferin;
- prelungirea datei scadenei, precum i modificarea ratei dobnzii, a penalitii sau a altor
clauze contractuale;
- modificarea actului constitutiv al debitorului n condiiile legii etc.
Etapa reorganizrii activitii debitorului este subsecvent elaborrii i confirmrii
unui plan de reorganizare votat de adunarea creditorilor.
Potrivit legii, n aceast perioad debitorul i va conduce activitatea sub
supravegherea administratorului judiciar n scopul aducerii la ndeplinire a msurilor de
redresare economico-financiar prevzute n plan. Creanele i celelalte drepturi aparinnd
creditorilor i celorlalte pri interesate vor fi modificate n condiiile planului (art. 140 alin. 1
din Legea nr. 85/2014).
Potrivit legii, n cazul n care msurile prevzute n planul de reorganizare nu produc
efecte n sensul redresrii activitii debitorului, precum i n cazul n care debitorul nu se
conformeaz acestor msuri, iar desfurarea n continuare a activitii debitorului determin
pierderi n averea acestuia, la cererea formulat de ctre administratorul judiciar, comitetul
creditorilor sau orice alt creditor, precum i de ctre administratorul special, judectorulsindic va dispune declanarea procedurii falimentului.
6. Falimentul
Legea nr. 85/2014 cuprinde o definiie legal a procedurii falimentului, cu ajutorul
creia putem considera aceast instituie ca fiind procedura de insolven, concursual,
colectiv i egalitar, care se aplic debitorului n vederea lichidrii averii acestuia pentru
acoperirea pasivului, urmat de radierea debitorului din registrul n care este nmatriculat
(art. 5 pct. 45 din lege).
Premisele intrrii n procedura falimentului pot fi, aadar, urmtoarele ipoteze:
1) aprobarea raportului depus de ctre administratorul/lichidatorul judiciar n condiiile art. 92
alin. 1 din lege, care cuprinde propunerea de intrare n faliment n procedur simplificat (art.
97 alin. 4);
2) situaia n care debitorul nu se ncadreaz n prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr.
85/2014, iar raportul administratorului judiciar ntocmit n condiiile art. 92 va arta motivele
care nu permit reorganizarea activitii debitorului i va propune intrarea acestuia n faliment;
3) aprobarea de ctre adunarea creditorilor a propunerii administratorului judiciar cuprins n
raportul ntocmit de ctre acesta n condiiile art. 97 alin. 5 din lege i pronunarea de ctre
judectorul-sindic a sentinei de intrare n faliment potrivit art. 145 alin. 1 lit. d) din lege (art.
98 alin. 3).
Potrivit art. 145 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, cazurile care determin aplicarea
procedurii falimentului sunt urmtoarele:
1) debitorul i-a declarat intenia de a intra n procedura simplificat;
2) debitorul nu i-a declarat intenia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere
a procedurii, a contestat c ar fi n stare de insolven, iar contestaia a fost respins de ctre
judectorul-sindic;
3) niciunul dintre celelalte subiecte de drept ndreptite nu a propus un plan de reorganizare,
n condiiile prevzute de art. 132 din lege, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost
acceptat i confirmat;
4) debitorul i-a declarat intenia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare, ori
planul propus de acesta nu a fost acceptat i confirmat;
152
5) obligaiile de plat i celelalte sarcini asumate nu sunt ndeplinite n condiiile stipulate prin
planul confirmat sau desfurarea activitii debitorului n decursul reorganizrii aduce
pierderii averii sale;
6) a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune, dup caz, intrarea n
faliment, potrivit art. 92 alin. 5 sau art. 97 alin. 5 din lege;
7) a fost aprobat cererea cu privire la deschiderea procedurii falimentului depus de ctre
titularul unei creane curente, certe, lichide i exigibile, recunoscut de administratorul
judiciar sau de judectorul-sindic, al crei cuantum depete valoarea-prag i care nu a fost
achitat n termen de 60 de zile de la data lurii msurii de ctre administratorul judiciar sau a
hotrrii instanei de judecat cu rivire la cererea de plat (art. 75 alin. 4) sau cererea cu
privire la trecerea la faliment depus n timpul planului de reorganizare sau dup ndeplinirea
obligaiilor de plat asumate n plan de ctre titularul unei creane curente, certe, lichide i
exigibile mai veche de 60 de zile i cu un cuantum peste valoarea-prag (art. 143 alin.3).
Intrarea debitorului n procedura falimentului se decide de ctre judectorul-sindic,
care va pronuna o hotrre judectoreasc ce va fi, dup caz, o ncheiere (n condiiile art. 71
din lege) sau o sentin.
Prin hotrrea prin care s-a decis intrarea debitorului n faliment, judectorul-sindic va
dispune i luarea urmtoarelor msuri (art. 145 alin. 2 din lege):
a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
b) n cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator judiciar provizoriu, precum i
stabilirea atribuiilor i a onorariului acestuia, n conformitate cu criteriile aprobate prin legea
de organizare a profesiei;
c) n cazul procedurii simplificate, confirmarea n calitate de lichidator judiciar a
administratorului judiciar, desemnat n condiiile art. 57 alin. 2 sau ale art. 73 din lege, dup
caz ;
d) termenul maxim de la intrarea n faliment n cadrul procedurii generale, de predare a
gestiunii averii de la debitor sau administratorul judiciar ctre lichidator judiciar, mpreun cu
lista actelor i operaiunilor efectuate dup deschiderea procedurii prevzute la art. 84 alin. 2
din lege;
e) ntocmirea de ctre administratorul judiciar i predarea ctre lichidatorul judiciar, n termen
de maximum 5 zile de la intrarea n faliment, n cadrul procedurii generale, a unei liste
cuprinznd numele i adresele creditorilor i toate creanele acestora la data intrrii n
faliment, cu indicarea celor nscute dup deschiderea procedurii, a tabelului definitiv al
creanelor i a oricror altor tabele ntocmite n procedur, a oricror rapoarte de distribuie, a
listei actelor i operaiunilor efectuate dup data deschiderii procedurii; aceast obligaie
revine administratorului special, cu avizul administratorului judiciar, dac, pn la data
deschiderii procedurii falimentului, nu a fost ridicat dreptul de administrare;
f) notificarea intrrii n faliment.
Sentina, respectiv, ncheierea prin care judectorul-sindic dispune intrarea n faliment
trebuie s cuprind i termenele prevzute de art. 146 alin. 2 i art. 147 alin. 2 din lege.
Intrarea debitorului n faliment trebuie notificat, conform dispoziiei judectoruluisindic (art. 145 alin. 2 lit. f) din lege). Notificarea se va face n mod diferit, n funcie de
procedura creia a fost supus debitorul: procedura general (art. 146 din lege) sau procedura
simplificat (art. 147).
n cazul intrrii n faliment n procedura general, lichidatorul va trimite o notificare
tuturor creditorilor menionai n lista depus de ctre debitor sau de ctre administratorul
judiciar n conformitate cu prevederile art. 145 alin. 2 lit. e) din lege, ale cror creane s-au
nscut dup deschiderea procedurii, precum i debitorului i registrului unde debitorul este
nmatriculat, pentru efectuarea meniunii. Dac unii dintre creditori au sediul /domiciliul n
strintate, notificarea va fi trimis reprezentanelor acestora din ar (art. 99 alin. 2).
153
Notificrile se efectueaz cu respectarea prevederilor Codului de procedur civil,

publicndu-se i n Buletinul Procedurilor de Insolven, precum i ntr-un ziar de larg
circulaie, pe cheltuiala averii debitorului (art. 99 alin. 3 din lege).
Notificarea intrrii n faliment n procedur simplificat se realizeaz n condiiile
prevzute de art. 147 din lege, potrivit cruia lichidatorul judiciar va trimite aceast notificare
privind intrarea n procedura falimentului i, n cazul debitorului persoan juridic, ridicarea
dreptului de administrare, precum i dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor notificai
conform art. 99, debitorului i registrului comerului sau, dup caz, registrului societilor
agricole ori registrului asociaiilor i fundaiilor n care debitorul este nmatriculat, pentru
efectuarea meniunii.
Intrarea n faliment n procedura simplificat poate avea loc ntr-una din urmtoarele
situaii:
1) debitorii aflai n stare de insolven se ncadreaz ntr-una din situaiile prevzute n art. 38
alin. 2 lit. a) f) din lege;
2) ca urmare a aprobrii raportului administratorului judiciar, ntocmit conform prevederilor
art. 92 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, prin care acesta a propus intrarea debitorului n
procedura simplificat.
1. Masuri premergatoare lichidarii
n scopul asigurrii succesului lichidrii, art. 151 din Legea nr. 85/2014 prevede un
ansamblu de msuri care se vor lua n aceast etap cu privire la averea debitorului.
Astfel, potrivit legii, se va proceda la sigilarea magazinelor, magaziilor, depozitelor, a
birourilor, a corespondenei comerciale, arhivei, a dispozitivelor de stocare i prelucrare a
informaiilor, a contractelor, mrfurilor, precum i a oricror bunuri mobile aparinnd averii
debitorului (art. 151 alin. 1 din lege).
Sigilarea bunurilor aparinnd debitorului va fi nsoit de inventarierea acestora,
inclusiv prin obinerea relaiilor scrise de la autoriti cu privire la asemenea bunuri. Dac, n
urma demersurilor efectuate n condiiile art. 9496 din lege, administratorul judiciar nu
identific niciun bun ca aparinnd debitorului, inventarul se va ncheia pe baza informaiilor
comunicate de autoriti, n scris, conform legii.
Potrivit legii, lichidatorul judiciar, pe msura desfurrii inventarierii, va lua n
posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar (art. 152 alin. 2 din lege).
Rezultatul inventarierii va fi consemnat n actul de inventar, care va descrie bunurile
aparinnd debitorului (art. 153 alin. 2 din lege).
Actul de inventar va fi semnat de ctre lichidatorul judiciar i de ctre administratorul
special, iar dac acesta nu particip la inventariere, numai de ctre lichidatorul judiciar.
2. Efectuarea lichidarii
Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuat, potrivit legii, de ctre
lichidatorul judiciar, sub controlul judectorului-sindic, ndat dup finalizarea inventarierii
acestora (art. 154 alin. 1 din lege).
n vederea obinerii unei valori ct mai mari din vnzare, lichidatorul judiciar va
efectua toate demersurile pentru expunerea bunurilor ce urmeaz a fi vndute, inclusiv va lua
msuri n vederea asigurrii publicitii, pe cheltuiala debitorului.
Bunurile vor putea fi vndute individual sau n bloc, iar metoda de vnzare (licitaie
public, negociere direct sau ambele) va fi aprobat de adunarea general a creditorilor la
propunerea lichidatorului judiciar i cu recomandarea comitetului creditorilor.
Vnzarea valorilor mobiliare (aciuni, obligaiuni etc.) se va realiza n condiiile Legii
nr. 297/2004 privind piaa de capital.
Sursele obinute din vnzarea bunurilor ce formeaza averea debitorului vor fi depuse
n contul special deschis n condiiile Legii nr. 85/2014, iar recipisele vor fi predate
judecatorului-sindic (art. 120 din lege).
154
3. Distribuirea sumelor realizate n urma lichidarii

Lichidarea bunurilor din averea debitorului presupune realizarea unor operaiuni
multiple, care se succed ntr-o anumit perioad de timp. Legea nr. 85/2014 prevede, n
scopul protejrii intereselor creditorilor, obligaia lichidatorului judiciar de a prezenta
comitetului creditorilor, la fiecare 3 luni, calculate de la data nceperii lichidrii, un raport cu
privire la fondurile obinute din lichidare i din ncasarea de creane, nsoit de un plan de
distribuire a acestora ntre creditori (art. 160 alin. 1 din lege).
Pentru motive temeinice, judectorul-sindic poate modifica termenul de prezentare a
raportului i a planului de distribuire. Raportul i planul vor fi nregistrate la grefa tribunalului
i se vor publica n Buletinul Procedurilor de Insolven. Fiecare creditor va fi notificat cu
privire la aceast msur de ctre lichidator.
Potrivit art. 160 alin. 3 din Legea nr. 85/2014, raportul asupra fondurilor obinute din
lichidare i din ncasarea de creane va cuprinde, cel puin, urmtoarele meniuni:
a) soldul aflat n contul de lichidare dup ultima distribuire;
b) ncasrile efectuate de ctre lichidatorul judiciar din valorificarea fiecrui bun i din
recuperarea creanelor;
c) cuantumul dobnzilor sau al altor venituri de care beneficiaz averea debitorului ca
urmare a pstrrii n conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor
existente n averea debitorului;
d) totalul sumelor aflate n contul de lichidare.
Planul de distribuire ntre creditori trebuie s cuprind n mod obligatoriu urmtoarele
date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea:
- ajustrile aduse tabelului definitiv de creane;
- sumele distribuite deja;
- sumele rmase dup ajustarea tabelului definitiv i distribuirile efectuate deja;
- sumele ce fac obiectul distribuirii;
- sumele rmase de plat dup efectuarea distribuirii.
Comitetul creditorilor, precum i orice creditor, va putea formula contestaii la raport
i la planul de distribuire n termen de 15 zile de la publicarea n Buletinul Procedurilor de
Insolven. Contestaiile vor fi soluionate toate de ctre judectorul-sindic, printr-o sentin
pronunat n edina ce se va ine n termen de 20 de zile de la publicare (art. 160 alin. 5 i 6
din lege).
Potrivit art. 159 din Legea nr. 85/2014, fondurile obinute din vnzarea bunurilor i
drepturilor din averea debitorului, grevate, n favoarea creditorului, de cauze de preferin, vor
fi distribuite n urmtoarea ordine:
1. taxe, timbre i orice alte cheltuieli aferente vnzrii bunurilor respective, inclusiv
cheltuielile necesare pentru conservarea i administrarea acestor bunuri, precum i cheltuielile
avansate de creditor n cadrul procedurii de executare silit, creanele furnizorilor de utiliti
nscute ulterior deschiderii procedurii, n condiiile art. 77, remuneraiile datorate la data
distribuirii persoanelor angajate n interesul comun al tuturor creditorilor, n condiiile art.
57 alin. (2), art. 61 i 63 din lege, care se vor suporta pro rata, n raport cu valoarea tuturor
bunurilor din averea debitorului;
2. creanele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferin nscute n timpul
procedurii de insolven. Aceste creane cuprind capitalul, dobnzile, precum i alte accesorii,
dup caz;
3. creanele creditorilor beneficiari ai unei cauze de preferin, cuprinznd tot
capitalul, dobnzile, majorrile i penalitile de orice fel, inclusiv cheltuielile, precum i cele
corespunztoare art. 105 alin. (3) i art. 123 alin. (11) lit. a) din lege.
Dac sumele artate nu sunt suficiente pentru plata acestor creane, n ntregime,
pentru diferen creditorii vor avea creane chirografare i vor veni n concurs cu celelalte
155
creane din aceast categorie. ns, dac dup plata acestor sume rezult o diferen n plus,
aceasta va fi depus n contul averii debitorului.
Creditorii cu creane beneficiare ale unei cauze de preferin au dreptul s participe la
distribuirea de sume obinute din alte surse dect vnzarea bunului grevat de o cauz de
preferin n favoarea sa. Sumele astfel obinute vor fi sczute din ceea ce i se cuvine ca
urmare a vnzrii bunului afectat de garanie n favoarea sa.
Potrivit art. 161 din Legea nr. 85/2014, creanele vor fi pltite, n cazul falimentului, n
urmtoarea ordine:
1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezentul
titlu, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea i administrarea bunurilor din averea
debitorului, pentru continuarea activitii, precum i pentru plata remuneraiilor persoanelor
angajate potrivit prevederilor art. 57 alin. 2, art. 61, 63 i 73 din lege, sub rezerva celor
prevzute la art. 140 alin. 6 din lege;
2. creanele provenind din finanri acordate potrivit art. 87 alin. 4 din lege;
3. creanele izvorte din raporturi de munc;
4. creanele rezultnd din continuarea activitii debitorului dup deschiderea
procedurii, cele datorate cocontractanilor potrivit prevederilor art. 123 alin. 4 i cele datorate
terilor dobnditori de bun-credin sau subdobnditorilor care restituie averii debitorului
bunurile ori contravaloarea acestora potrivit prevederilor art. 120 alin. 2, respectiv ale art.
121 alin. 1 din lege;
5. creanele bugetare;
6. creanele reprezentnd sumele datorate de ctre debitor unor teri, n baza unor
obligaii de ntreinere, alocaii pentru minori sau de plat a unor sume periodice destinate
asigurrii mijloacelor de existen;
7. creanele reprezentnd sumele stabilite de judectorul-sindic pentru ntreinerea
debitorului i a familiei sale, dac acesta este persoan fizic;
8. creanele reprezentnd credite bancare, cu cheltuielile i dobnzile aferente, cele
rezultate din livrri de produse, prestri de servicii sau alte lucrri, din chirii, creanele
corespunztoare art. 123 alin. 11 lit. b) din lege, inclusiv obligaiunile;
9. alte creane chirografare;
10. creanele subordonate, n urmtoarea ordine de preferin:
a) creanele nscute n patrimoniul terilor dobnditori de reacredin ai bunurilor
debitorului n temeiul art. 120 alin. 2 din lege, cele cuvenite subdobnditorilor de rea-credin
n condiiile art. 121 alin. 1 din lege, precum i creditele acordate persoanei juridice debitoare
de ctre un asociat sau acionar deinnd cel puin 10% din capitalul social, respectiv din
drepturile de vot n adunarea general a asociailor ori, dup caz, de ctre un membru al
grupului de interes economic;
b) creanele izvornd din acte cu titlu gratuit.
Potrivit legii, sumele obinute din lichidare vor fi distribuite creditorilor n funcie de
rangul de prioritate, proporional cu suma alocat pentru fiecare crean n tabelul definitiv
consolidat.
7. nchiderea procedurii
Procedura insolvenei se nchide n condiiile i n cazurile prevzute de Legea nr.
85/2014, n urmtoarele situaii:
1) n cazul n care averea debitorului nu exist bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru
acoperirea cheltuielilor administrative ale procedurii i niciun creditor nu se ofer s avanseze
sumele corespunztoare (art. 174 alin. 1 din lege);
2) n cazul ndeplinirii obligaiilor de plat asumate prin planul confirmat, precum i n cazul
plii creanelor curente scadente (art. 175 alin. 1);
156
3) cnd judectorul-sindic a aprobat raportul final, toate fondurile fiind distribuite, iar
fondurile nereclamate au fost depuse la banc (art. 175 alin. 2);
4) n lipsa nregistrrii n termen a creanelor, cnd procedura a fost deschis din iniiativa
debitorului (art. 177 alin. 1);
5) n cazul n care toi creditorii nscrii n tabelul definitiv al creanelor primesc sumele ce li
se datoreaz n perioada de observaie sau renun la judecat n perioada de observaie (art.
178).
1. n orice stadiu al procedurii, judectorul-sindic va pronuna o sentin de nchidere a
procedurii n cazul n care se constat c nu exist bunuri n averea debitorului ori c acestea
sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative. Aceast situaie ar putea fi
evitat dac ar exista creditori dispui s avanseze sumele necesare, nscriindu-i noua crean
n tabelul creanelor mpotriva debitorului.
Suntem de prere i ne raliem opiniei potrivit creia judectorul-sindic ar trebui s
verifice toate posibilitile oferite de lege pentru a obine resursele necesare nainte de a
pronuna sentina de nchidere. Ne referim att la anularea transferurilor efectuate de debitor
n dauna creditorilor, n temeiul art. 117 din lege, ct i la posibilitatea angajrii rspunderii
patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitorului persoan juridic (art. 169
173 din lege) sau a executrii silite a asociailor cu rspundere nelimitat, n temeiul art. 164
din lege. Nu excludem nici posibilitatea folosirii unor sume din fondul de lichidare, potrivit
art. 39 alin. 4 din Legea nr. 85/2014.
Sentina de nchidere a procedurii va fi notificat de ctre judectorul-sindic direciei
regionale sau, dup caz, administraiei judeene a finanelor publice i Oficiului Registrului
Comerului ori, dup caz, registrului societilor agricole sau altor registre unde debitorul este
nmatriculat, pentru efectuarea meniunii. Aceasta va fi notificat i tuturor creditorilor, prin
publicare n Buletinul Procedurilor de Insolven.
2. nchiderea procedurii n caz de reorganizare sau de faliment va fi dispus de ctre
judectorul-sindic prin sentin, att n cazul ndeplinirii obligaiilor de plat asumate n
planul confirmat, ct i n cazul aprobrii raportului final al lichidatorului, prin care se arat
distribuirea fondurilor din averea debitorului i depunerea la banc a sumelor nereclamate
(art. 175 alin. 1 i 2 din lege).
Dac toate creanele au fost n ntregime acoperite, judectorul-sindic va pronuna
sentina de nchidere a procedurii i de radiere a debitorului din registrul n care este
nmatriculat (art. 176 din lege).
Aceast sentin poate fi pronunat n dou situaii:
a) nainte ca bunurile din averea debitorului s fie lichidate n ntregime, dac asociaii
persoane juridice sau debitorul persoan fizic solicit acest lucru, n termen de 30 de zile de
la notificarea lichidatorului judiciar adresat administratorului special, urmnd ca bunurile s
treac n coproprietatea asociailor/acionarilor, corespunztor cotelor de participare la
capitalul social;
b) n toate celelalte cazuri, procedura se va nchide numai dup lichidarea complet a
activului, eventualele sume reziduale ale ultimei distribuiri urmnd a fi depuse ntr-un cont la
dispoziia asociailor sau a persoanei fizice, dup caz.
4. n cazul n care niciun creditor nu a depus, n termenul legal, o cerere de admitere a
creanelor, judectorul-sindic va pronuna o sentin de nchidere a procedurii i de revocare a
hotrrii de deschidere a procedurii (art. 177 alin. 1 din lege). Totui, n acest caz, nchiderea
procedurii nu va produce efectele reglementate de art. 176 din lege, iar debitorul nu va fi
descrcat de obligaiile asumate nainte de intrarea n faliment. Mai mult, operaiunile de
administrare, legal fcute asupra averii debitorului, i vor produce efectele, iar drepturile
dobndite pn la revocarea hotrrii de deschidere a procedurii rmn neatinse (art. 177 alin.
2 din lege).
157
Sentina de nchidere a procedurii va fi notificat de judectorul-sindic direciei

regionale sau administraiei judeene a finanelor publice i Oficiului Registrului Comerului
sau registrului societilor agricole sau altor registre unde debitorul este nregistrat, pentru
efectuarea meniunii, precum i tuturor creditorilor, prin publicarea n Buletinul Procedurilor
de Insolven.
nchiderea procedurii insolvenei are ca efect:
1) descrcarea judectorului-sindic, respectiv a administratorului judiciar sau a
lichidatorului judiciar, precum i a persoanelor care i-au asistat, de ndatoririle i
responsabilitile ce le revin cu privire la procedur, debitor i averea lui, creditori, titulari
dedrepturi de preferin, acionari sau asociai (art. 180 din lege);
2) descrcarea debitorului persoan fizic de obligaiile pe care le avea nainte de
intrarea n faliment, sub rezerva de a nu fi gsit vinovat de bancrut frauduloas sau de pli
ori transferuri frauduloase.
n aceast din urm situaie, debitorul va fi descrcat de obligaii n msura n care
acestea au fost pltite n cursul procedurii, cu excepia cazului prevzut la art. 114 alin. 1 din
Legea nr. 85/2014. Acesta se refer la decderea din drepturi a creditorului titular de creane
anterioare deschiderii procedurii care nu a depus cererea n vederea admiterii creanei sale n
termenul legal stabilit conform prevederilor art. 10 alin. 1 lit. b) din lege. Prin urmare, aa
cum s-a observat, fiecare creditor i va pstra fa de debitor dreptul de a urmri direct i
individual averea acestuia, potrivit procedurii de executare silit de drept comun.
La data confirmrii unui plan de reorganizare, debitorul va fi descrcat de diferena
dintre valoarea obligaiilor pe care le avea nainte de confirmarea planului i cea prevzut n
plan (art. 181 alin. 2 din Legea nr. 85/2014).
n toate cazurile, ns, descrcarea de obligaii a debitorului nu atrage descrcarea de
obligaii a fidejusorilor sau a codebitorului principal.
Creditorii care nu i-au recuperat creanele n cadrul aplicrii procedurii insolvenei
asupra debitorului societate comercial, pot apela la executarea silit conform Legii nr.
85/2014 sau conform dreptului comun. Urmrirea silit poate avea ca obiect averea asociailor
societii n nume colectiv i a asociailor comanditai la societile n comandit (art. 164 din
Legea nr. 85/2014). Exist, de asemenea, posibilitatea de a se urmri averea membrilor
organelor de conducere ale societii comerciale n condiiile angajrii rspunderii pentru
situaia de insolven n care se afl societatea (art. 169 din Legea nr. 85/2014).
De asemenea, potrivit dreptului comun, creditorii pot urmri averea fidejusorilor i a
codebitorilor.
8. Raspunderea membrilor organelor de conducere
Rspunderea membrilor organelor de conducere i/sau de supraveghere ale debitorului
persoan juridic va fi antrenat, n condiiile art. 169173 din Legea nr. 85/2014, dac
aceste persoane, prin faptele lor, au cauzat starea de insolven a debitorului.
Deoarece, potrivit legii, judectorul-sindic poate dispune ca aceste persoane s suporte
o parte sau ntregul pasiv al debitorului, rspunderea va avea un caracter patrimonial, iar
natura juridic a acesteia va fi contractual sau delictual, n funcie de izvorul obligaiei
nclcate.
Angajarea rspunderii membrilor organelor de conducere i/sau de supraveghere din
cadrul societii se va putea face la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului
judiciar ori a preedintelui comitetului creditorilor, respectiv a creditorului desemnat n acest
scop de ctre adunarea creditorilor. De asemenea, aciunea n rspundere reglementat de
legea insolvenei poate fi introdus i de creditorul care deine mai mult de 50% din valoarea
tuturor creanelor nscrise la masa credal (art. 169 alin. 2 din lege).
158
Cererea (aciunea n rspundere) va fi soluionat de judectorul-sindic, care va putea

dispune ca o parte sau ntregul pasivul al debitorului s fie suportat de ctre membrii
organelor de conducere i/sau de supraveghere.
Aciunea n rspundere prevzut n art. 169 din lege se prescrie n termen de 3 ani de
la data la care a fost cunoscut sau trebuia cunoscut persoana care a contribuit la apariia
strii de insolven, dar nu mai trziu de 2 ani de la data pronunrii hotrrii judectoreti de
deschidere a procedurii insolvenei (art. 170 din Legea nr. 85/2014).
Potrivit legii, rspunderea va aparine membrilor organelor de supraveghere din cadrul
societii sau organelor de conducere, precum i oricrei persoane care a contribuit la starea
de insolven a debitorului (art. 169 alin. 1).
Dei legea folosete sintagma organe ale societii, considerm c rspunderea
patrimonial n situaiile prevzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014 va aparine i organelor
de conducere i supraveghere a activitii aparinnd altor categorii de persoane juridice.
Pentru angajarea rspunderii n temeiul art. 169 din Legea nr. 85/2014, trebuie
ndeplinite urmtoarele condiii:
1) existena prejudiciului dovedit prin dispoziia de stabilire a pasivului debitorului
supus procedurii insolvenei;
2) svrirea urmtoarelor fapte prevzute expres de lege; astfel, angajarea rspunderii
membrilor organelor de conducere va avea loc dac acetia:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice n folos propriu sau n folosul altei
persoane;
b) au fcut activiti de producie, de comer sau de prestri servicii n interes personal, sub
acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, n interes personal, continuarea unei activiti care ducea, n mod vdit, persoana
juridic la ncetarea de pli;
d) au inut o contabilitate fictiv, au fcut s dispar unele documente contabile sau nu au
inut contabilitatea n conformitate cu legea; n cazul nepredrii documentelor contabile ctre
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, att culpa, ct i legtura de cauzalitate ntre
fapt i prejudiciu se prezum; potrivit legii, prezumia este relativ;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mrit n mod fictiv
pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruintoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, n scopul
ntrzierii ncetrii de pli;
g) n luna precedent ncetrii plilor, au pltit sau au dispus s se plteasc cu preferin
unui creditor, n dauna celorlali creditori;
h) au svrit, cu intenie, orice alt fapt care a contribuit la starea de insolven a
debitorului, constatat potrivit legii.
3) stabilirea legturii de cauzalitate dintre fapt i prejudiciu, precum i stabilirea
vinoviei persoanelor mpotriva crora a fost declanat aciunea n rspundere.
Angajarea rspunderii, potrivit art. 169 din lege, nu nltur rspunderea penal dac
faptele svrite constituie infraciuni.
Aciunea n rspundere va fi soluionat, pe parcursul desfurrii procedurii, iar nu
dup nchiderea acesteia, avnd n vedere c sumele obinute sunt destinate s completeze
fondurile necesare continurii activitii debitorului sau s acopere pasivul acestuia, n caz de
faliment.
Odat cu cererea sau ulterior introducerii acesteia, administratorul judiciar sau, dup
caz, lichidatorul judiciar, precum i comitetul creditorilor vor putea cere judectorului-sindic
instituirea unor msuri asiguratorii asupra bunurilor aparinnd persoanelor urmrite; plata
unei cauiuni de pn la 10% din valoarea preteniilor este obligatorie, potrivit legii (art. 172
din lege).
159
n cazul n care se stabilete c rspunderea pentru starea de insolven a debitorului

aparine mai multor persoane, rspunderea acestora va fi solidar (art. 169 alin. 4 din lege), cu
excepia cazului n care unele dintre aceste persoane s-au opus la actele i faptele care au
cauzat insolvena ori au lipsit la data la care a fost luat decizia, aceste situaii fiind
consemnate n procesele-verbale.
n vederea recuperrii prejudiciului stabilit prin hotrrea judectorului-sindic n
temeiul art. 169 173 din Legea nr. 85/2014, persoanele vinovate vor putea fi executate silit,
n condiiile Codului de procedur civil (art. 173 din lege).
Dup nchiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silit vor fi
repartizate de ctre executorul judectoresc n conformitate cu dispoziiile Legii nr. 85/2014,
n temeiul tabelului definitiv consolidat al creanelor pus la dispoziia sa de ctre lichidatorul
judiciar.
n afar de rspunderea patrimonial care revine organelor de conducere i/sau de
supraveghere ale debitorului persoan juridic n legtur cu ajungerea acestuia n ncetare de
pli, Legea nr. 85/2014 reglementeaz, cu caracter de noutate, i rspunderea care se poate
reine n sarcina administratorului/lichidatorului judiciar, n legtur cu exercitarea atribuiilor
de serviciu n cadrul procedurii insolvenei. Astfel, potrivit art. 182 din legea n discuie,
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar poate fi tras la rspundere pentru exercitarea
atribuiilor cu rea-credin sau grav neglijen. Exist rea-credin atunci cnd
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar ncalc normele de drept material ori procesual,
urmrind sau acceptnd vtmarea unui interes legitim. Exist grav neglijen atunci cnd
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar nu ndeplinete sau ndeplinete defectuos o
obligaie legal i prin aceasta determin vtmarea unui interes legitim.
Observm, n reglementarea actual a Legii insolvenei, protejarea att a drepturilor,
ct i a intereselor legitime ale persoanelor.
De asemenea, administratorul judiciar, respectiv, lichidatorul judiciar poate fi tras la
rspundere civil, penal, administrativ sau disciplinar pentru actele efectuate n cursul
procedurii, potrivit normelor de drept comun.
Administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar care acioneaz cu bun-credin, n
limitele atribuiilor prevzute de lege i a informaiilor disponibile, nu poate fi tras la
rspundere pentru actele procesuale efectuate ori pentru coninutul nscrisurilor ntocmite n
cadrul procedurii. Buna-credin, potrivit dreptului comun, se prezum.
9. Infraciuni si pedepse n legatura cu aplicarea procedurii insolvenei
Infraciunile prevzute n cap. V al Legii nr. 85/2006, svrite n cadrul procedurii
insolvenei sau n legtur cu aceasta, erau bancruta simpl (art. 143 alin. 1) i bancruta
frauduloas (art. 143 alin. 2). n prezent, aceste infraciuni sunt reglementate n Codul penal.
1) Infraciunea de bancrut simpl (art. 240 N.C.pen.) const n neintroducerea sau
introducerea tardiv de ctre debitorul persoan fizic ori de ctre reprezentantul legal al
persoanei juridice debitoare a cererii de deschidere a procedurii, ntr-un termen care depete
cu mai mult de 6 luni termenul prevzut de lege de la apariia strii de insolven; fapta se
pedepsete cu nchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amend; aciunea penal se pune n
micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate;
2) Infraciunea de bancrut frauduloas (art. 241 N.C.pen.) este fapta persoanei care,
n frauda creditorilor:
a) falsific, sustrage sau distruge evidenele debitorului ori ascunde o parte din activul averii
acestuia;
b) nfieaz datorii inexistente sau prezint n registrele debitorului, n alt act sau n situaia
financiar sume nedatorate;
c) nstrineaz, n caz de insolven a debitorului, o parte din active.
160
Svrirea acestei infraciuni este sancionat cu nchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar

aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.
3) Infraciunea de gestiune frauduloas svrit n condiiile art. 242 N.C. pen. se
sancioneaz cu nchisoare de la 1 ani la 5 ani, cnd fapta este svrit de administratorul
judiciar sau de lichidatorul averii debitorului, precum i de orice reprezentant ori prepus al
acestuia.
Dac fapta este svrit n condiiile art. 242 alin. 3 C. pen. se pedepsete cu
nchisoare de la 2 ani la 7 ani, atunci cnd subiectul activ este administratorul judiciar sau
lichidatorul averii debitorului, precum i orice reprezentant ori prepus al acestuia.
Aciunea penal se pune n micare la plngerea prealabil a persoanei vtmate.
13.4. Rezumat
Procedura generala reprezinta procedura legala prin care debitorul, care ndeplineste
condiiile prevazute, fara a le ndeplini simultan pe cele prevazute de lege, intra, dupa
perioada de observaie, succesiv, n procedura de reorganizare judiciara si n procedura
falimentului sau, separat, numai n reorganizare judiciara ori doar n procedura falimentului.
Procedura reorganizarii judiciare este procedura care se aplica debitorului, persoana
juridica, n vederea achitarii datoriilor acestuia conform programului de plata a creanelor,
stabilit n planul de reorganizare. Acest plan poate sa prevada restructurarea operaionala si
/sau financiara a debitorului, restructurarea corporativa prin modificarea structurii capitalului
social, restrngerea activitaii prin lichidarea unor bunuri din averea.
Potrivit legii, prin procedura falimentului se nelege procedura de insolvena
concursuala, colectiva si egalitara, care se aplica debitorului n vederea lichidarii averii
acestuia pentru acoperirea pasivului.
Perioada de observaie este cuprinsa ntre data declansarii procedurii si data
confirmarii planului de reorganizare, respectiv data intrarii n faliment.
Procedura simplificata reprezinta procedura reglementata prin Legea nr. 85/2014, prin
care debitorul care ndeplineste condiiile prevazute de lege intra direct n procedura
falimentului fie odata cu deschiderea procedurii insolvenei, fie dupa o perioada de observaie
de maximum 20 de zile, perioada n care vor fi analizate elementele aratate n lege.
1. Insolvena reprezinta:
a) un dezechilibru patrimonial, situaie n care valoarea pasivului este mai mare dect a
activului
b) lipsa fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor exigibile
c) caracterul disproporionat al creanelor faa de datorii.
2. Valoarea prag a carei depasire ndreptaeste creditorii sa ceara deschiderea prodedurii
insolvenei este de:
a) 5.000 lei
b) 40.000 lei
c) 15.000 lei.
3. Cererile introductive pot fi formulate n procedura insolvenei de catre:
a) debitor
b) creditori
c) salariai.
4. Ca urmare a deschiderii procedurii insolvenei, se produc urmatoarele efecte cu privire la
patrimoniul debitorului:
a) suspendarea de la tranzacionare a aciunilor societailor comerciale
b) interdicia operaiunilor comerciale noi
c) modificarea obiectului si a scopului societaii.
161
5. Aciunea n anularea actelor frauduloase ncheiate de debitor n frauda drepturilor

creditorilor poate fi intentata de urmatorii participani la procedura insolvenei:
a) administratorul judiciar
b) lichidatorul judiciar
c) creditorul prejudiciat.
6. Planul de reorganizare poate fi propus de catre:
a) debitor
b) administratorul special
c) asociai.
7. Termenul pentru ndeplinirea planului de reorganizare se calculeaza de la data confirmarii
planului si este de:
a) 3 ani
b) 5 ani
c) 7 ani.
8. Sunt sancionate cu nulitatea absoluta urmatoarele acte efectuate ntre data confirmarii
planului de reorganizare si intrarea n faliment:
a) actele cu titlu oneros
b) actele cu titlu gratuit
c) toate actele juridice.
9. Procedura insolvenei se nchide ntr-unul din urmatoarele cazuri:
a) n cazul n care nu exista bunuri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative ale
procedurii
b) la cererea creditorilor
c) la cererea debitorului, cnd acesta a depus o garanie.
10. Falsificarea, distrugerea sau sustragerea evidenelor contabile ale debitorului constituie
infraciunea de:
a) fals material n nscrisuri
b) bancruta simpla
c) bancruta frauduloasa.
13.6.Tema de control:
Formulai cererea introductiva n cadrul procedurii falimentului n numele unui
creditor.
Bibliografie recomandata (referine) :
1. St. D. Carpenaru Tratat de drept comercial romn, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2014
2. Sorana Popa Drept comercial. Introducere. Persoana fizic. Persoana juridic,
Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014
3. Sorana Popa Drept comercial. Obligaii. Contracte. Titluri de valoare. Insolvena,
Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014
4. Noul Cod Civil Legea nr. 287/2009
5. Legislaia civil i comerciala incident cu modificarile la zi.
6. Directivele europene cu aplicabilitate n materie.
Resurse Internet :
- www.ueb.ro
- www.just.ro
Abrevieri si termeni :
- C.com. - Codul comercial
- C. civ. Codul civil
- C. proc. civ. Codul de procedura civila
162
- C.pen - Codul penal

- C.proc.pen. Codul de procedura penala
- O.U.G. Ordonana de urgena a Guvernului
- M.Of. Monitorul Oficial
- s.n. sublinierea noastra
- op.cit. opera citata
163

Drept Comercial 2015 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Comercial 2015 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE DREPT SI STIINTE

Lector univ. dr. Sorana POPA

Totodata, sunt formulate 2 teme de control, n vederea evaluarii pe parcurs, astfel:

Dupa parcurgerea unitaii de nvaare, studentul va fi capabil sa definesca dreptul

Dreptul comerului internaional reprezinta ansamblul normelor juridice care

conin reglementari originale n materia contractelor de vnzare, contractelor de societate,

Persoanele puse sub interdicie printr-o hotarre judecatoreasca definitiva si

Obligaiile profesionistilor sunt urmatoarele: obligaia de nregistrare n registrul

desfasurata, comercianii sunt obligai sa se nregistreze la Registrul comerului, sa ina

a) publicitatea actelor si faptelor juridice

Dupa parcurgerea acestui curs, studentul va fi capabil sa identifice formele de societate

2.2. Personalitatea juridica a societaii comerciale

Capitalul social este divizibil n fraciuni egale ca valoare, denumite aciuni la

expertize, pe cheltuiala parilor (art.37 alin.3). n cazul societailor pe aciuni, aporturile n

Daca mai nainte de nmatricularea societaii, fondatorii sau reprezentanii acesteia au

protejarii intereselor terilor si al salvarii actului juridic, nulitatea deroga de la regulile

acestor persoane, descarcarea de gestiune a administratorilor si a directorilor, stabilirea

La societaile cu raspundere limitata cu asociat unic, rolul adunarilor generale este

Dupa ramnerea definitiva a hotarrii de anulare, aceasta va fi menionata n Registrul

administraie si modul de stabilire a acestui numar, puterile conferite administratorilor,

n scopul funcionarii armonioase si profitabile a societailor comerciale, n virtutea

Activitatea cenzorilor este remunerata cu o indemnizaie fixa, determinata prin actul

5) Hotarrea tribunalului, la cererea oricarui asociat, pentru motive temeinice,

- etapa de publicitate, n care ncheierea judecatorului delegat si actul constitutiv se publica n

- efectuarea formalitailor prevazute de lege n vederea nfiinarii societaii (art.36) si

2. Aporturile n creane, asimilate aporturilor n natura, sunt permise:

c) s-a respins cererea de rezervare a firmei.

Convocarea adunarii asociailor se realizeaza de catre administratori, cel puin odata

Drepturile asociatului retras, cuvenite n schimbul parilor sociale deinute la societatea

- numirea administratorilor, stabilirea puterilor acestora, a duratei nsarcinarii si a

necesara deoarece asociaii sunt ndreptaii sa cunoasca persoana cesionarului care va fi

d) asociatul administrator comite frauda n dauna societaii sau se serveste de semnatura

a) cu acordul unanim al asociailor

2. Formarea voinei sociale, administrarea si controlul gestiunii n societatea n

salariaii societaii, contractul individual de munca se suspenda pe perioada mandatului de

Raspunderea administratorilor se angajeaza pentru modul de ndeplinire a atribuiilor

Directoratul exercita conducerea exclusiva a societaii si ndeplineste actele necesare si

Daca aciunile n forma dematerializata sunt tranzacionate pe o piaa reglementata sau

Societatea n comandita pe aciuni poate fi definita ca fiind acea forma de societate

Cu aceeasi majoritate, adunarea generala poate alege alta persoana n locul

- verifica conformitatea cu legea, cu actul constitutiv si cu hotarrile adunarii generale a

7. Societaile pe aciuni trebuie sa aiba minimum:

Pna la preluarea funciei de catre lichidatori, administratorii si continua mandatul.

Regulamentul prevede condiiile retragerii (coninutul actului constitutiv, acordul

3. Numarul maxim de membri ai GIE este de :

prezumia de solidaritate, ca o msur destinat s ofere creditorilor garanii mpotriva

contractante, dobnda legal penalizatoare se stabilete la nivelul ratei dobnzii de referin

Potrivit C.civ., vnzatorul raspunde faa de cumparator cu privire la linistita posesie a

Modalitatea de plata a preului va fi stabilita prin contractul de vnzare-cumparare si

n temeiul art. 1666 alin. 2 C.civ., cheltuielile determinate de preluarea i transportul

c) locul predarii bunului.

c) Obligaia de a remite mandantului sumele de bani primite de la ter.

Obligaiile mandantului sunt:

de bun-credin, iar, n relaiile cu terii s fac eforturile necesare pentru negocierea i,

Potrivit art. 2083 C.civ., dreptul la comision al agentului exist dac:

b) prin denunare unilateral, n cazul contractelor ncheiate pe o perioad

c) la data la care terul si-a ndeplinit obligaiile.

este transmis n posesie si folosina, pentru o perioada determinata, beneficiarului utilizator,

d) contractul de leasing are un caracter comutativ

f) Obligaia de a asigura bunurile oferite n leasing la o societate de asigurare, daca prin

2) Daca locatarul/utilizatorul se afla n stare de reorganizare judiciara si/sau faliment

f) contractul de leasing time-sharing .

a) cu cel puin 6 luni nainte de sfrsitul perioadei de leasing