Flori pentru un regret

Prima dată când o văzu, îşi simţi inima tresărind,

Imaginea îngerească făcându-l să se piardă
Cuvinte simple refuzând buzele să-i părăsească
Şi să pună capăt momentului de magie.

Cu toate acestea, nu-şi dădu seama de realitatea crudă

– văzând-o zi de zi, considerând-o mereu acolo –
Abia în ziua în care deschizând uşa, ea nu mai era aşteptând,
Îşi dădu seama de puterea pe care o avea asupra lui.

Cât ar vrea acum ca timpul înapoi să-l dea,

Suflarea să i-o simtă, ochii să li se întâlnească,
Suflete să se unească, inimi la unison să bată,
Dorinţe nemărturisite să se îndeplinească.

Totuşi, el ştie că inima-i nu-i era a lui de stăpânit,

Pentru că ea cu un altul făcuse legământ,
Neputând nicicând lui să-i dea mai mult decât un gând,
Un gând însă era mai mult decât nimic ...