Funieru Anca Ioana

Universitatea Ecologic
Facultatea de Psihologie
Anul III, I.F.R.
TULBURAREA DE PERSONALITATE PARANOID
Personalitatea paranoida este un diagnostic psihiatric caracterizat prin paranoia si neincredere
generalizata in altii. Cei cu aceasta conditie scaneaza vigilenti mediul pentru indicii sau sugestii
pentru a valida ideile lor prejudiciale. Indivizii paranoizi sunt observatori cu ochi de vultur. Cred
ca sunt in pericol si cauta semne si amenintari indiferent de fapte. Tind sa fie in garda si
suspiciosi avind vieti emotionale constrinse. Incapacitatea lor de implicare emotionala
semnificativa si modelul general de izolare sociala conduc frecvent la izolare schizoida fata de
experientele vietii.
O contributie genetica la modelul paranoid si o legatura genetica intre tulburarea de personalitate
si schizofrenie exista. Teoriile psihosociale implica proiectarea emotiilor interne negative si
modelarea parentala.
Acestor indivizi le este in general dificil sa aiba relatii apropiate datorita suspiciunii excesive si a
ostilitatii. Natura lor combativa si suspicioasa poate determina un raspuns ostil la altii servind
apoi la confirmarea asteptarilor originale. Indivizii cu aceasta tulburare simt nevoia de a controla
pe cei din jur. Sunt frecvent rigizi, critici si nu pot colabora cu alte persoane desi au dificultati ei
insisi de a accepta criticismul.
Ca raspuns la stres indivizii pot experimenta episoade psihotice scurte. Daca acestea dureaza mai
mult de citeva minute sau ore aceasta tulburare se poate transforma in schizofrenie. Sunt la risc
major de stari depresive majore, agorafobie, tulburare obsesiv-compulsiva, dependente.
In ciuda suspiciunilor persistente fata de altii, pacientii cu personalitate paranoida nu sufera de
iluzii decit in situatiile rare de stres extrem. In general sunt ancorati in realitate, in afara de
interpretarea gresita a motivelor si intentiilor altora. Pacientii nu sunt psihotici dar sunt convinsi
ca altii incearca sa-i prinda sau sa-i umileasca conducind la ostilitate si izolare sociala.
Tratamentul implica psihoterapie pe toata durata vietii cu un terapeut care are experienta in
tratarea acestor tipuri de tulburari de personalitate. Medicatia poate fi prescrisa pentru a ajuta cu
anumite simptome debilitante.
Cauze si factori de risc: Nimeni nu stie ce determina tulburarea de personalitate paranoida, desi
exista indicii ca factorii familiali ar influenta dezvoltarea tulburarii in unele cazuri. Se pare ca
sunt mai multe cazuri de personalitate paranoida in familiile cu membrii care sufera de tulburari
psihotice cum sunt schizofrenia sau tulburarea iluzionala.
Alte posibile cauze interpersonale au fost propuse. Unii terapeuti considera comportamentul care
caracterizeaza tulburarea a fi invatat. Ei sugereaza ca astfel de comportament poate fi urmarit
pina in experientele din copilarie. Astfel copii care sunt expusi la furia dultilor fara a putea scapa
sau controla, dezvolta cai paranoide de a gindi in efortul de a face fata stresului. Tulburarea

personalitatii paranoide apare cind acest mod de a gindi devine parte din personalitatea
individului in perioada de adult.
Studiile pe gemeni monozigoti si dizigoti sugereaza ca factorii genetici pot deasemeni juca un rol
important in cauzalitatea tulburarii. Studiile pe gemeni indica faptul ca genele contribuie la
dezvoltarea tulburariilor de personalitate in copilarie. Mai mult, gradul contributiei la dezvoltarea
tulburarilor de personalitate in copilarie este similar cu contributia genetica la versiunile adulte
ale tulburarilor.
Semne si simptome: Persoanele cu personalitate paranoida nu au incredere in altii. De fapt,
caracteristica principala a acestora este gradul inalt de neincredere si suspiciune cind
interactioneaza cu oamenii. Chiar si gesturile prietenesti sunt frecvent interpretate ca fiind
manipulative sau rauvoitoare. Indiferent de modelele de neincredere si suspiciune, acestea incep
in copilarie sau chiar in perioada de adult si curind vor domina viata celor afectati. Sunt
incapabili sau le este frica sa aiba relatii apropiate cu altii.
Suspecteaza strainii si chiar persoanele pe care le stiu. Ca rezultat al grijii lor constante asupra
neincrederii fata de altii, pacientii cu aceasta tulburare au putini prieteni intimi sau contacte
umane apropiate. Nu sunt buni jucatori de echipa. Interactiunile cu altii sunt caracterizate de
atentie excesiva si nu rar de ostilitate. Daca se casatoresc sau devin apropiati de cineva relatia
este caracterizata mai ales de gelozie psihologica si incercari de a-si controla partenerul. De
obicei presupun ca partenerul lor sexual ii inseala.
Aceste persoane nu lasa garda jos niciodata. Cauta si gasesc intotdeauna indicii ca restul sunt
impotriva lor. Pot fi agresivi si certareti cu altii. Nu este neobisnuit pentru ei sa dea in judecata pe
cei despre care cred ca le-au gresit. Pacientii cu aceasta tulburare sunt cunoscuti pentru tendinta
lor de a deveni violenti.
In ciuda aspectelor neplacute ale stilului de viata paranoid, nu este indeajuns pentru a determina
acesti indivizi sa caute ajutor medical. Nu au incredere in medici, cum nu au incredere in nimeni
altcineva. Intr-o situatie de criza din viata lor, un membru al familiei sau un sistem judiciar
reuseste sa convinga pacientul sa se prezinte la un profesionist. Nu este neobisnuit pentru pacienti
sa abandoneze terapia cind percep o intentie malitioasa din partea terapeutului. Se recomanda
medicatie in doze mici pentru a trata probleme specifice precum anxietatea, dar numai pentru
perioade scurte de timp.
Subtipurile Millon:
Cercetatorul Millon a identificat 5 subtipuri ale paranoidului. Un astfel de individ poate manifesta
unul sau nici unul dintre urmatoarele;
- paranoidul fanatic - cuprinde manifestari narcisiste
- paranoidul malign - cuprinde manifestari sadice
- paranoidul crud - cuprinde caracteristici negativiste
- paranoidul insular - include manifestari evitante
- paranoidul incapatinat - cuprinde manifestari compulsive.
Diagnostic: Psihiatrii si psihologii clinici trebuie sa nu confunde tulburarea paranoida de
personalitate cu alte tulburari mentale sau comportamente care au unele simptome in comun cu

personalitatea paranoida. Trebuie sa se asigure ca pacientul nu este consumator de amfetamine

sau cocaina. Abuzul cronic al acestor stimulante poate produce comportament paranoid.
Deasemeni unele medicamente prescrise au paranoia drept efect secundar.
Exista cel putin 20 de tulburari mentale care pot fi confundate cu personalitatea paranoida dupa
un interviu superficial deoarece impart simptome identice: schizofrenia, personalitatea
schizotipala, personalitatea schizoida, tulburarea iluzionala persecutorie, paranoia.
La unii pacienti simptomele personalitatii paranoide pot precede dezvoltarea schizofreniei.
Nu exista teste de laborator sau imagistice care sa poata fi folosite pentru a confirma diagnosticul
de tulburare paranoida a personalitatii. Medicii specialisti cauta cel putin 5 simptome distincte la
pacienti. Primul este un model de suspiciune si neincredere in oameni cind nu exista un motiv
adevarat. Acest model trebuie sa fie prezent cel putin in timpul perioadei de adult tinar.
In plus fata de acest simptom pentru a pune diagnosticul de personalitate paranoida pacientul
necesita intrunirea a cel putin inca 4 din simptomele urmatoare:
- suspiciune nefondata ca oamenii vor sa-i insele, exploateze sau sa le faca rau
- credinta persistenta ca altii nu sunt demni de incredere sau ca nu sunt capabili de a oferi
loialitate
- frica ca altii vor folosi informatii impotriva pacientului cu intentia de a le face rau; aceasta frica
este demonstrata de refuzul de a da informatii chiar si inocente despre viata lor personala
- interpretarea remarcilor inocente a altora ca fiind insulte, sau interpretarea evenimentelor neutre
a fi o amenintare
- o tendinta puternica de a nu ierta insultele reale sau imaginare
- raspuns furios si agresiv ca replica la atacurile imaginate
- suspiciunea in absenta unui indiciu real ca un partener sexual nu le este credincios rezultind un
comportament gelos.
Tratament: Deoarece sunt suspiciosi si nu au incredere, pacientii cu personalitate paranoida nu
cauta ajutor medical de unii singuri. Un eveniment stresant in viata ii poate indemna sa se
prezinte la un specialist.
Psihoterapia:
Primul abord la tratament este psihoterapia. Problema este ca acesti pacienti nu ofera terapeutului
increderea necesara pentru un tratament de succes. Ca rezultat este dificil sa se adune date despre
cel mai bun tratament. Depinde de terapeut sa depaseasca rezistenta pacientului. Terapia de grup
care cuprinde membrii familiei sau alti pacienti psihiatrici nu este de ajutor datorita neincrederii
in oameni. Aceasta caracteristica explica de ce nu exista grupuri de auto-ajutor dedicate
recuperarii.
In timp si cu un terapeut dedicat, pacientul care ramine in terapie va dezvolta un grad de
incredere. Dar pe masura ce pacientul exprima mai multe din gindurile sale paranoide clinicianul
va continua sa faca fata sarcinii dificile de a fi obiectiv cu ideile paranoide si de a mentine un
raport bun cu pacientul. Daca terapeutul nu este indeajuns de obiectiv si persistent pacientul se va
simti deceptionat. Daca acesta provoaca gindurile paranoide prea direct pacientul va fi amenintat
si probabil va abandona terapia.
Medicatia:

In timp ce psihoterapia individuala de sustinere este tratamentul de electie in personalitatea

paranoida, medicatia este uneori folosita limitat pentru a trata simptomele asociate. Daca
pacientul este foarte anxios se vor prescrie anxiolitice. Antipsihotice pot fi administrate in agitatie
extrema si stress care produc iluzii.
Unii medici au sugerat folosirea dozelor mici de neuroleptice in acest grup de pacienti, totusi
medicatia nu este o forma normala a tratamentului de durata. Nici o medicatie nu s-a dovedit a
reduce pentru lunga durata simptomele, desi fluoxetine a facut pacientii mai putin furiosi, iritabili
si suspiciosi. Antidepresivele pot agrava simptomele.
Un alt motiv este ca pacientii sunt suspiciosi fata de medicamente crezind ca cineva vrea sa ii
controleze. Convingerea lor de a accepta medicatia este dificila.
Prognostic:
Personalitatea paranoida este frecvent cronica, o conditie pentru toata viata. Prognosticul de
lunga durata nu este incurajator. Sentimentele de paranoia totusi pot fi controlate intr-un anumit
grad prin terapie.

Bibliografie:
1. http://www.la-psiholog.ro/info/tulburarea-de-personalitate-paranoida(accesat
12.05.2016)

la

data