Plnsul de luni seara Sfntul Efrem Sirul

Primete rugciunea gurii celei intinate i necurate, Stpne al tuturor,

Iubitorule de oameni, Iisuse Hristoase, i s nu Te ngreoezi de mine ca de
unul ce sunt nevrednic i nepriceput, nici sufletul meu care de iad se apropie s
l judeci nevrednic de mngierea Ta.
Caut-m pe mine ca pe oaia cea rtcit, c pustiu m-am fcut de toat osrdia
i cugetarea spre a m ndrepta pe sine-mi. C, dup ce m-am orbit cu dulceile
i cu dezmierdrile, ntunecat am sufletul meu i din beia patimilor implacat
am inima mea.
Mrturisesc ie, Doamne, Mntuitorul lumii, toat amrciunea mea, rutatea,
dobitocia. Voi spune iari toat a Ta veselie, dulceaa pe care ai fcut-o cu
mine pentru buntatea Ta, Iubitorule de oameni.
Dintru ntia vrst m-am fcut ntrttor, fr de osrdie ctre buntate, a
toat rutatea afltor, a tot pcatul lesne lucrtor. i nsui, o, Stpne, ai
trecut cu vederea toat rutatea mea pentru ndurrile Tale cele multe, Fiule al
lui Dumnezeu.
Capul meu se nal prin darul Tu, Stpne, dar se smerete iarai pentru
pcatele mele. M trage iari pe mine darul Tu ctre via, i eu mai vrtos
ctre moarte cu bun osardie m duc, c prea-reau obinuin a trndviei
mele m trage pe mine, i nevrnd, catre sinei.
Grea este obisnuina patimilor; leag mintea mea cu legturi nedezlegate; i
dorite, i iubite se afl mie de-a pururea legturile. Cu obinuina curselor m
leg eu, ticlosul, i m bucur, legat fiind. Cufundat sunt ntru iadul cel preaamar i m ndulcesc. n fiecare zi vrjmaul nnoiete legturile mele, i eu m
bucur.
O, mult-meteugirea vrjmaului! M leag pe mine cu legturi pe care eu nu
le voiesc, ns de-a pururea mi aduce mie nite legturi ca acestea i curse pe
care eu cu mult dulcea le primesc; c mi cunoate aplecarea i voirea, c
este mai tare, i ntru o clipeal mi aduce legtura pe care o voiesc.
Acesta este plnsul, aceasta este tnguirea, ocara i ruinea; c m-am ferecat
eu ca i cu nite obezi ntru voile mele. Ca, putnd s zdrobesc legturile ntru
o clipeal de ochi i s m fac slobod de toate cursele, nu voiesc s fac aceasta,
de trndvire biruit fiind i obinuinei patimilor cu aplecarea i voirea robind.
Aceasta este iari mai cumplit i plns de ruine plin, c eu cu voirile mele
merg la vrjmaul meu. M leag pe mine i m omor n patimi de care el se
1

bucur. i, putnd s zdrobesc legturile, nu voiesc. Putnd s fug de curs, nu

poftesc.
Este oare altceva mai amar dect plnsul s tnguirea aceasta? Este oare alt
ruine dect aceasta mai grea? Nu este, socotesc eu, nimic mai amar dect
ruinea aceasta, dect a face cineva voile vrajmaului su.
i aa aflndu-ma eu, netrebnicul, i cunoscnd legturile mele, le ascund pe
ele cu chip de evlavie. i contiina mea m mustr pe mine pentru acestea pe
care le lucrez. Pentru fiecare m mustr: Pentru ce nu te trezveti, ticloase?
Au nu tii c lng u este nfricoata zi a Judecii? Scoal-te ca un puternic;
rupe-i legturile tale. ntru tine este puterea dezlegrii i a legrii.
Cu aceasta de-a pururea m mustr pe mine sfnta contiin, i nu voiesc din
legturile curselor s m izbvesc. M tnguiesc i suspin pentru acestea n
fiecare zi, i ntru nsei patimile m aflu legat. Ticit i ticlos sunt eu,
nesporit ntru lucrul cel bun al vieii mele, netemndu-m de cursele morii.
Trupul meu este mbrcat cu chip de evlavie naintea privitorilor mei, iar
sufletul s-a ferecat n gnduri necuvioase ca n nite obezi. Din afar m fac
evlavios cu srguin, si din luntru sunt urciune naintea lui Dumnezeu.
mi ndulcesc graiul meu cu oamenii, amar fiind i ru cu voirea. i ce oare voi
face n ziua cunotinei, cnd Dumnezeu le va arta pe toate naintea
Divanului? Mare fric ticloete inima mea adeseori, de vreme ce ma strng cu
lanurile nemrginitelor mele frdelegi. Eu nsumi tiu c acolo m voi munci,
dac nu voi mblnzi aici cu lacrimi pe Judectorul.
Pentru aceasta m rog s nu ii ncui ndurrile Tale, Stpne, ntru urgie, c
nsui atepi ntoarcerea mea. Cci nu voieti s vezi pe cineva n foc arznduse, c voieti ca toi oamenii s se mntuiasc n viaa cea venic.
Deci, ndrznind la ndurrile tale, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
cad naintea Ta rugndu-m: Caut spre mine i m miluiete! Scoate din
temnia frdelegilor sufletul meu i strlucete-mi mie raz de lumin n
cugetul meu mai nainte de a m duce eu la Judecata ce va s-mi fie nfricoat,
unde nu este nicidecum cu putin a ma poci pentru ruti.
Frica mare m apuc pe mine, ticlosul i nverunatul, cum m duc ne-gata cu
totul i gol de fapte bune. Fric i temere m cuprinde pe mine, c m vd pe
sine-mi fr de osrdie spre buntate; i cu gnduri mpotrivnice m vscolesc,
c m plec dracilor, care cu dezmierdrile spre pierzare m amgesc.

ntru multe m socotesc a fi trebuincios, de nu m v-a mustra contiina mea.

M aseman negutorului trndav i lenevos care i pgubete zi de zi cstigul.
Aa eu, ticlosul, m pgubesc de buntile cele cereti ntru multele nvluiri
care m trag pe mine la cele rele.
Cci m simt ntru sine-mi cum m fur in fiecare ceas i nevrnd m aflu ntru
acelea pe care le ursc. M spimntez intru voirea mea, cea prea-rea ntru
scrbe, ntru care de-a pururea pctuiete n multe feluri. M spimntez ntru
pocina mea, cum nu are nfrnarea ca temelie tare a zidirii; c nu o las pe
dansa vrajmaul sufletului meu.
n fiecare zi pun temelie a zidirii, i iari cu minile mele risipesc osteneala
mea. Nu a pus nceput bun pocina mea cea bun. Sfrit iari nu are preareau mea lenevire. Cu voia rob m-am fcut trndviei de ctre vrjmaul meu,
prea-cu-osrdie svrind toate cele iubite lui.
Cine va da capului meu apa mult-nepovestit i ochilor mei izvoare de lacrimi,
ca s izvorasc de-a pururea lacrimi i s plng totdeauna ctre nduratul
Dumnezeu ca s trimit darul Su mie, pctosului, i din marea cea nnebunit
care cu valurile pcatelor se nviforeaz cu furtuni n fiecare ceas s trag
sufletul meu? Cci voile mele au biruit rnile, care nicidecum nu primesc
oblojiri de vindecare.
Muierea aceea, curva, deodata ntreg-neleapt s-a artat, fiindc s-a
spimntat i s-a srguit, de vreme ce a urt lucrurile pcatului celui ruinos,
aducndu-i aminte de ruinea cea venic ce va s fie i de chinuirea cea
nesuferit a muncii. Iar eu, pentru patimile pcatului n fiecare zi rugndu-m,
nu m deprtez de acestea, ci rmn de-a pururea, nebunul, ntru obiceiul meu
cel ru.
Spre ndejde de pocin mi este ateptarea mea, mie, care m fur ntru
deart fgduin a ei. De-a pururea zicnd s m pociesc, niciodat nu m
pociesc. Numai cu graiurile m pociesc cu srguin, iar cu lucrurile la mare
deprtare stau de pocin. Iar dac sunt ntru odihn, mi uit i firea mea, c
fac ntru cunotin rul i spre urgisire pctuiesc.
Isav loc de pocin nu a aflat, de vreme ce spre urgisire a fcut pcatul, i nu
rpindu-se a pcatuit; cci nu prin nelare, ci ntru cunotin a pctuit. i
sftuindu-se, i pe prinii si i-a amrt, i de Dumnezeu nu s-a ruinat. i Iuda
vnztorul loc de pocin nu a aflat, c mpreun cu Domnul fiind a pctuit, i
tia ceea ce facea, de vreme ce avea cercarea darului.
3

Deci, pentru pcatele mele cele ntru cunotin fcute, ce voi astepta eu,
ticlosul? i dac cel ce numai a gndit rul ntocmai este cu cel ce l-a lucrat,
apoi eu ce rspuns voi da pentru nenumaratele mulimi ale frdelegilor mele?
Ham, gndind rsul tatlui sau, lepdat a fost. Cei ce s-au unit cu Core au fost
nghiii, nimic nicidecum zicnd sau fcnd. i cei din vremea lui Ilie asemenea
au ptimit. i Saul, cu gndurile slujirii de idoli nvoindu-se, s-a lepdat de la
Dumnezeu. i Ahitofel, numai sftuind ntru pcat, a murit. i fii lui Aaron,
greind, s-au sfrit. i Anania i Safira, cu nebgare de seam petrecnd,
vreme de pocin nu au aflat.
Iau n minte fapta mea, i privesc la nvoirea mea, i atept hotrrea dreptii,
i artat voi zice c este dreapt. Pentru ce m amgete chipul portului meu,
strin fiind de faptele bune i cele mpotrivnice fcnd naintea lui Dumnezeu,
Celui ce toate le vede?
Bine mustrndu-se au ptimit fariseii, cnd Mntuitorul Hristos zicea c farnic
este chipul portului lor. i mie nc de multe ori mi se ntmpl atta nelenire
i greutate c, de contiina mea mustrndu-m, m ngretoez i aspra mi se
pare mie c este mustrarea.
Amar este adevrul celor ce se srguiesc s l tinuiasc. Mi se va descoperi
chipul portului i se vor arata viermii mei; i voi dezveli faa spoielii i vor
vedea cei ce sunt de fa frnicia mormntului, i puterea faptei noastre vor
socoti-o, i vor privi asemnarea cea fariseiasc. i, pentru c aici nu se face
artat, focul o va lmuri la Judecat, dup cum zice Apostolul.
Tinde-mi mie mna de ajutor, celui ce pe jos m trsc, Doamne; cci voind a
m scula, nu pot, fiindc sarcina pcatelor mele prea m-a ngreuiat i obiceiul
cel ru m oprete i m ine pe mine. Vd, i c ntr-o negur umblu i ntru
mult ntuneric. Mic mna mea, i ca un slbnog sunt.
Srguitor sunt, dar degrab m ngreoez. M rog s m izbvesc i postind m
strmtorez. Voie bun am, ns de oarecare sil m mpiedic. Ctre slavoslovie
sunt iubitor de osteneal, dar nu m srguiesc ctre placerea de Dumnezeu.
Cum voi ndrzni s cer lsare pentru pcatele mele cele mai dinainte,
petrecerea mea cea mai dinti nicidecum uitnd-o? Sau cum m voi dezbrca de
omul cel vechi care se stric, poftele amgirii celei mai dinainte nelepdndule?
Vai mie, cum voi suferi mustrrile lucrurilor mele celor necuvioase i ale
gndurilor! Miluiete-m, Dumnezeule, dup mare mila Ta i dup mulimea
4

ndurrilor Tale! Gura nevrednic strig ctre Tine, Stpane, i inim nu curat,
i suflet ntru pcate ntinat.
Auzi-m pe mine pentru buntatea Ta i s nu lepezi cererea mea; c nu lepezi
cererea celor ce se pociesc ntru adevr. Iar pocina mea nu este curat, ci
stricat. Un ceas m pociesc i dou Te ntrt.
ntrete inima mea ntru frica Ta, Doamne. ntrete sufletul meu pe piatra
pocinei. Biruiasc buntatea Ta rutatea cea dintru mine. Biruiasc lumina
darului Tau ntunericul cel dintru mine. Pleac-Te, Bunule Doamne, nu pentru
dreptaile mele, c nu am nici o buntate, ci pentru ndurrile Tale i pentru
mult i negrit buntatea Ta.
Ridic de a dou oar mdularele mele, pe care le-a frnt pcatul i lumineaz
inima mea, pe care a ntunecat-o pofta cea rea. Izbvete-m pe mine de tot
lucrul ru, c nu desvrit s m surpe pe mine mpotrivnicul.
S nu-i ntorci faa Ta de la mine. S nu-mi spui mie: Amin zic ie, nu te tiu
pe tine! Mntuiete, Doamne, din moarte sufletul necjit, Cela ce ai stpnire
peste via i peste moarte. Cci Tu ai zis, Stpne: Cerei i se va da vou!
Cur-m, Doamne, de tot pcatul mai nainte de sfrit i-mi druiete mie,
Iubitorule de oameni, ntru toat viaa mea aceasta puin s izvorsc lacrimi
din inim spre curirea ntinciunilor mele celor sufleteti, ca s pot plti de
aici din cele multe nscrisuri ale mele mcar puine nvinuiri; i acolo voi fi
mntuit prin acopermntul minii Tale celei atotputernice, cnd va tremura
tot sufletul de slava Ta cea infricotoare.
Aa, Stpne, Fiul lui Dumnezeu, Cel unul nscut, auzi-m i primete cererea
pctosului i nevrednicului robului Tu. Pctos sunt eu, mai mult dect tot
omul, n dar mntuiete-m cu darul Tu, c milostiv i iubitor de oameni
Dumnezeu eti, i ie slav, i mulumit, i nchinciune ii nlm: Tatlui i
Fiului i Sfntului Duh, acum i pururea i n vecii vecilor. Amin!
Plnsul de mari seara Sfntul Efrem Sirul

Vai mie, n ce fel de osnd stau, n ce fel de ruine zac? Nu este omul meu cel
ascuns precum cel vzut. Pentru neptimire vorbind eu, cugetarea ruinoaselor
patimi ntru mine este ziua i noaptea. Pentru curenie grind i scond
cuvinte, pentru nverunare gndesc.
Vai mie, ce fel de cercare mi este mie gtit! Cu adevrat, cu chipul buneicredine sunt mbrcat, iar nu cu puterea. Cu ce fa m voi apropia la Domnul
Dumnezeu, Cel ce cunoate cele ascunse ale inimii mele?
Attor ruti vinovat fiind, m tem, stnd la rugciune, s nu se pogoare foc
din Cer i s m ard pe mine, precum oarecnd pe cei ce au adus foc strin n
pustie, ieind foc de la Domnul, i-a ars pe dnii.
Dar eu ce voi atepta, cel ce cu mult nemsurat greutate de pcate sunt
nfurat? S-a nfocat inima mea, s-a schimbat gndul meu cel bine-credincios,
s-a ntunecat gndirea mea. Pururea m ntorc ca un cine la a sa vrstur.
Nu este ntru mine ndrzneal ctre Cel ce cearc inimile i rrunchii; nu este
ntru mine cugetare curat; nu este ntru mine lacrim ntru rugciune. Chiar
dac voi suspina, doar mi rcoresc faa cea ntru ruine cufundat. mi voi bate
pieptul, lcaul patimilor, prvlia gndurilor celor rele.
Slav ie, unule ndelung-rbdatorule, slav ie, unule bunule, Slava ie,
fctorule de bine al sufletelor i al trupurilor noastre. Mari i multe sunt
ndurrile Tale peste noi, pctoii, Doamne!
S nu m lepezi pe mine cu cei ce zic ie Doamne, Doamne i nu fac voia Ta,
pentru solirile Preacurtei Stpnei noastre, Nsctoarei de Dumnezeu, pentru
solirile tuturor celor ce bine au plcut naintea Ta.
C Tu cunoti, Doamne, patimile cele ascunse ntru mine; Tu tii rnile
sufletului meu. Vindec-m, Doamne, i m voi vindeca. C de nu vei zidi Tu,
Doamne, casa sufletului, n zadar s-au ostenit ziditorii. Cci m gtesc ctre
mpotrivirea patimilor cnd m socotesc cu dnsele, dar reaua meteugire a
balaurului mi slbnogete tria sufletului meu prin dulcea; i, nefiind cineva
care s m sileasc, ca un robit m trag de dnsele.
M srguiesc s m smucesc din vpaia care m arde, i mireasma focului, nc
tnr fiind, m trage pe mine ctre foc. Iari m pornesc s mntuiesc pe cel
ce se cufund, i din neiscusin impreun cu dnsul m cufund. Cert pe cel
bolnav, orb fiind eu. Doctor al patimilor voiesc s m fac eu, ticlosul, nsumi eu
fiind robit de dnsele.

Lumineaz-mi, Doamne, ochii inimii mele, ca s cunosc mulimea patimilor

mele. Darul Tu s umbreasc peste mine, Stpne, i s lumineze gndirea
mea cea ntunecat i, pentru necunotina mea, cunotina Dumnezeiasc s
slluiasc ntru mine; c la Tine nici un cuvnt nu este cu neputin.
Tu, Doamne, marea cea neumblat ai fcut-o bine cltorit norodului Tu
oarecnd. Tu din piatr vrtoas apa ai scos norodului Tu celui nsetat. Tu
singur pe cel czut ntre tlhari l-ai mntuit cu buntatea Ta.
Milostivete-Te, Doamne, pentru multa buntatea Ta, spre mine, cel czut ntre
tlhari i legat cu legtur de reau cugetare. Nimeni nu este care poate s
vindece durerea sufletului meu, fr numai Tu, Doamne, Cel ce tii adncurile
inimii mele.
De cte ori am pus, ticlosul, ntru sine-mi hotar i ziduri am zidit ntre mine i
pcatul meu cel fr de lege i ntre cei mpotrivnici care asupra-mi nvlesc cu
rzboi; i gndirea mea hotarele le-a trecut i zidurile le-a surpat, pentru c
hotarele nu au ntrire frica Celui mai bun i zidirile nu sunt ntemeiate pe
pocin cea curat.
Cine nu va plnge pentru mine, ca pentru o mic dulcea focul cel fr de
sfrit l-am dispreuit i mpria cea venic nu m-am silit s o dobndesc? Am
robit patimilor eu, ticlosul, cu vrednicia sufletului meu. M-am fcut dobitocesc
i nu pot s caut ctre Domnul cel milosrd.
Am fost mpodobit oarecnd cu darurile cele de bogie fctoare, iar acum
srcia patimilor am iubit-o. Strin m-am fcut de faptele bune, n ar
deprtat a rutii ducndu-m. Pe jumtate sunt mort, prea scurt rmit
de via avnd.
Plngei-m, Cuvioilor i Drepilor, pe mine, care n patimi i n pcate sunt
cuprins; plngei-m, lucrtorii nfrnrii, pe mine, care sunt ndrcit cu
pntecele i iubitor de dezmierdri; plngei-m, cei miluii i cunosctori cu
dreapta socoteal, pe mine, care am fost miluit i am ntrtat pe Cel ce m-a
miluit.
Plngei-m, cei ce ai iubit cele bune i ai urt cele rele, pe mine, care am
iubit cele rele i am urt cele bune; plngei-m, cei ce v-ai agonisit viaa
mbuntit, pe mine, cel ce cu chipul sunt mbuntit, iar cu lucrurile
ptima i nebgtor de seam; plngei-m, cei ce bine ai plcut lui
Dumnezeu, pe mine, care am plcut oamenilor.

Plngei-m, cei ce dragostea cea desvrit ctre Dumnezeu i ctre

aproapele avei, pe mine, care cu cuvintele iubesc, iar cu lucrurile departe de
dragoste stau; plngei-m, cei ce v-ai agonisit rbdare i suntei purttori de
road, pe mine, cel nerbdator i neroditor; plngei-m, cei ce fr de ruine
v rugai lui Dumnezeu, pe mine, cel ce m ruinez a cuta la nlimea Cerului.
Plngei-m, cei ce v-ai agonisit blndee, pe mine, cel ce sunt strin de
aceasta; plngei-m, cei miluii, pe mine, cel nemiluit; plngei-m, cei
smerii-cugettori, pe mine, cel nalt-cugettor i mndru.
Plngei-m, cei ce neagoniseal Apostolilor v-ai agonisit, pe mine, cel
mptimit de materie i nsrcinat; plngei-m, cei credincioi i ntrii cu
inima ctre Domnul, pe mine, cel ndoit la suflet, i putred, i netrebnic;
plngei-m, cei ce plnsul l-ai iubit i rsul l-ai urt, pe mine, cel ce am iubit
rsul i am urt plnsul.
Plngei-m, cei ce avei n minte Judecata cea de dup moarte, pe mine cel
ce mrturisesc c o pomenesc, i cele mpotrivnice le lucrez; plngei-m,
motenitorii mpriei Cerurilor, pe mine, cel vrednic de gheena focului.
Rugai-v, Sfini ai lui Dumnezeu, pentru sufletul cel nviforat; ntru acelea care
putei, Sfini ai lui Dumnezeu, ajutai-mi. Cci tiu c, dac vei ruga pe
iubitorul de oameni Dumnezeu, toate se vor ierta nou pentru noianul buntii
Sale.
i, precum Dumnezeu este iubitor de oameni, aa i voi, cei vrednici, s nu
trecei cu vederea rugciunea mea, a pctosului, c nu am ndrzneal, pentru
multe pcatele mele. Lucru al vostru este, o, Sfini ai lui Dumnezeu, a soli
pentru cei pctoi, iar lucrul lui Dumnezeu este a-i milui pe cei dezndjduii.
Sfinilor ai lui Dumnezeu, rugai-a mpratului pentru cel robit; rugai-v
Pstorului pentru oaie; rugai-v Vieii pentru cel mort, ca s trimit darul Su
i s-mi ntreasc lesne-alunecarea smeritului meu suflet.
Cad la ndurrile buntii Tale, Stpne al tuturor. Primete rugciunea
pctosului; ndulcete sufletul amrt de pcat; mprtete celui nsetat din
izvorul vieii si m povuiete pe mine la calea vieii; bag-m pe mine pe ua
cea mprteasc, ca un stpn pe robul su, ca s m slobozesc de robia
patimilor celor necinstite, cci se ine legat inima mea ca ntr-un lan de fier.
S m ntmpine pe mine ndurrile Tale, Doamne, pentru rugciunile Sfinilor
Ti, mai inainte de a m trage cu cei ce lucreaz frdelegea. Acolo se vor
descoperi cele ntru ntuneric i cele ntru lumin lucrate de mine.
8

Vai mie, ce fel de ruine m v-a cuprinde cnd m vor vedea pe mine osndit
cei ce m socotesc acum c sunt fr de prihan! Lucrarea cea duhovniceasc
am prsit-o eu, ticlosul, i patimilor m-am supus!
Vai mie, suflete! Cum se nnegrete soarele cu negura patimilor mele! Cum se
stric viaa de moarte! Cum nu se pierde negura cu venirea de fa a razei! Cum
alegem stricciunea n locul nestricciunii! Cum ne-am frmntat, suflete, n
pmnt cu patimile! Haina cea de Dumnezeu esut am netrebnicit-o i
nevrednica de nunt cea mprteasc am fcut-o. De bun voie ne-am vndut
pcatelor. Vrjmaului vieii noastre robi ne-am fcut.
Ce vei zice Judectorului n ziua aceea nfricoat i groaznic? Am flmnzit
pentru Tine, sau am nsetat, sau gol m-am fcut, sau m-am smerit? Sau Te-am
iubit pe Tine cu tot sufletul meu?
Cu ndrzneal totdeauna strig Dasclul: Primete, cel ce eti ntru stpnire,
frul; cel ntru robie, cinstea cea ntocmai; sracule, bogia cea nejefuit.
Pentru ce nu vrei slobozenia, ci strmtorarea? Pentru ce atepi vreme, iar nu
gnd? Pentru ce eti prieten celui viclean, i nu ai dor de mntuire? Pentru ce
nu ajutm firii, avnd vreme?
Pn nc eti domn al gndurilor tale; pn nu se ostenete trupul i cugetarea;
pn nu ntru puterea altora zace binele tu; pn artat i este ie darul, iar
nu cu ndoial, i de adncul inimii tale darul se apuc; pn cnd lacrimile tale
sunt vestiri pentru ieirea ta: ntmpin, stai vitejete mpotriva patimilor
mpreun cu ajutorul lui Dumnezeu la rzboi; f vitejie asupra lui Goliat, s nu
apuce mai nainte tlharul, s nu te rpeasc mai-nainte ucigaul, ca nu cineva
din silitorii i din rpitorii mpriei s te ncuie pe tine afar.
S ne temem i s ne pzim cu toat strjuirea, ca s nu ne artm mincinoi ai
mrturisirii noastre. Cci dac mrturiile cele ctre oameni le ntrete
Dumnezeu cnd n vzul tuturor s-au luat, ct va fi primejdia fgduinelor
acelora ale carora noi ne vom afla clctori, i nu numai ai celorlalte pcate, ci
i cnd pentru nsi minciuna vinovai vom fi adevrului, i mai ales cnd nu va
mai fi a doua natere din nou, nici plsmuirea din nou, nici aezare la starea
cea dinti.
Cumplit lucru este dup ce a trecut trgul, atunci a cauta negutoria. Cumplit
lucru este sftuirea de pe urma i atunci a simi paguba, c nu este dezlegare a
pagubei dup ducerea cea de aici i dup amara ncuiere i pecetluire a celor
lucrate de fiecare.
9

Ca vameul suspin, ca i desfrnata lcrimez, ca tlharul slobod glas, ca fiul cel

curvar strig ctre Tine, iubitorule de oameni, Hristoase, Mntuitorul lumii,
Lumina cea adevrat: ntrete sufletul meu cel slbit care s-a slbnogit cu
beia dezmierdrilor. Tmduiete bubele acestuia i abaterile minii mele.
Spal-l pe acesta, care s-a nnegrit cu putreziciunea pcatului, cu cinstitul Tu
Snge.
Acum este vreme bine primit, acum zi de mntuire. Cu mulimea milei Tale
ntoarce-m, Unule ndelung-rbdtorule, i m izbvete de toata desftarea
cea dezmierdtoare. S nu m ard desvrit cuptorul patimilor, ci cu roua
milei Tale stinge-l pe dnsul.
Vai mie, c mi-ai druit mie, Doamne, luminarea cunotinei i eu o lepd pe
aceasta! Vai mie, ca totdeauna m-am bolnvit i m slbnogesc, i nencetat
m cerceteaz pe mine darul Tu i m vindec pe mine, i n tot ceasul am
lepdat i lepd druirea tmduirilor lui!
De cte daruiri, Stpne, m-ai umplut pe mine, pctosul, i de-a pururea mi
druieti, i eu, netrebnicul, sunt nemulumitor i nerecunosctor cu voirea!
Totdeauna m ndulcesc de darul Tu, totdeauna m luminez, adeseori m
ntresc, i totdeauna l lepd i ntru amrciunea mea iari m schimb.
mi aduci aminte, Preabunule, de moarte, de muncile cele venice i m tragi
pe mine totdeauna ctre via, ca s m mntuiesc, iar eu ntru ndrtnicia
mea rmn de-a pururea. Pentru aceasta nu voi avea nici un rspuns acolo.
Bat ca s mi se deschid ua milei Tale, Doamne. Strui rugndu-m, ca s mi
dobndesc cererea. C un fr-de-ruine, caut s m miluiesc. Fii ndelung
rbdator asupra mea, rzvrtitului. Izbvete-m de pcatele cele ce m-au
nconjurat, sntos fcndu-m s m scol din patul pcatului celui de
stricciune fctor.
Slobozete-m pe mine de tot lucrul ru, mai nainte de a m apuca sfritul; ca
s gsesc dar naintea Ta n ceasul morii i al despririi; cci n iad, cine se va
mrturisi ie? Albete-mi vemntul cel ntinat mai nainte de a-mi veni porunca
cea nfricoat i a m lua pe mine ne-gata i ruinat.
Izbvete sufletul necjit din gura leului i mntuiete-l pe dnsul cu darul, cu
ndurrile i cu solirile Preacuratei Stpnei noastre, Nsctoarei de Dumnezeu,
i ale tuturor Sfinilor, c bine eti cuvntat n vecii vecilor. Amin!

10

Plnsul de miercuri seara Sfntul Efrem Sirul

Dorul m silete pe mine a gri ctre Dumnezeu, iar nevrednicia mea mi

poruncete a tcea. Durerile m silesc pe mine a cuvnta, iar pcatele mele a
tcea m ndeamn. Sufletul meu durere ptimete i ochii mei lacrimi poftesc.
Pctuit-am, suflete, pociete-te. Cci iat, zilele noastre ca umbra trec.
nfricoate i groaznice locuri va s treci, suflete al meu, nu dup mult. Nu
ntrzia, amnnd zi de zi a te ntoarce ctre Domnul.
Umilete-te, suflete al meu, umilete-te pentru toate buntile cte le-ai luat
de la Dumnezeu i nu le-ai pzit. Umilete-te pentru toate cte le-ai lucrat i
Dumnezeu ndelung a rbdat pentru tine, c nu ntru ntunericul cel mai din
afar s te dai naintea nfricoatului Divan al lui Hristos.
Vai mie, pctosului, c am spurcat i de-a pururea spurc curia inimii mele
prin trndvia mea! Lenevirea i pregetarea mea a ruinat ndrazneala inimii
mele, i pofta cea rea mi poruncete mie ca un stpn robului, i eu ndat, ca
un prunc cu fric, aa o ascult. M rtcete pe mine i eu m ndulcesc.
Vai mie, Doamne, c darul Tu m trage pe mine la via, iar eu mai vrtos pe
moarte o voiesc. ntocmai de o cinste cu ngerii Te srguieti a ma face, iar eu
ntru ndrtnicia mea pe sine-mi m micorez.
nmulitu-s-au pcatele mele, Doamne, i de-a pururea se nmulesc, i nu este
margine ntru mulimea lor. i cine va plnge pentru mine sau se va ruga? nsui
Tu singur, Mntuitorul meu, de a Ta buntate ndemnat fiind, caut cu mil spre
mine, cel dezndjduit.
Cum Te voi ruga pe Tine, Stpne, c gura mea am umplut-o de ocri? Sau cum
Te voi luda pe Tine, c contiina mea s-a spurcat? Sau cum Te voi iubi pe Tine,
c m-am umplut de patimi? Sau cum se va sllui ntru mine adevrul, c cu
minciuna pe sine-mi m-am ocrt?
Sau cum Te voi chema pe Tine, c poruncile Tale nu le-am pzit? C dup ce am
luat cunotina adevrului m-am fcut vtmtor, lovitor, pentru cele lesne de
11

aflat lupttor, asupra vecinilor zvistuitor i aspru, ntru cugete rele hrnindum, nemilostiv spre sraci, minios, mpotriv gritor, iubitor de pricire, lenevos,
iuos, de haine mpodobitor.
i nc i acum cu att mai mult m aflu ntru gnduri spurcate, ntru ntrtri,
ntru iubire de sine-mi, ntru lcomie de pntece, ntru iubire de dezmierdri,
ntru slaa deart, ntru mndrie, ntru voire rea, ntru grire de ru, ntru
mncare pe ascuns, ntru trndvie, ntru iubire de pricire, ntru mnieri.
Nimic fiind, ma socotesc pe sine-mi ca sunt ceva. Mintind de-a pururea, asupra
celor mincinosi ma ingreuiez. Spurcand Biserica lui Dumnezeu cu ganduri
curvesti, asupra curvarilor hotarasc. Judec pe cei ce gresesc, insumi de greseli
plin fiind. Judec pe ocaratori si pe hoti, insumi fiind hot si ocarator.
Luminat ies, tot fiind necurat, n biserici i la mese ntiul voiesc s stau. Vd
monahi i m flesc. Vad monahi i m trufesc. Muierilor vesel a m arta
poftesc i bogailor bine-credincios, i naintea strinilor nlndu-m, i ntre
ai mei cu minte i nelept, i ntre cei nelepi mai desvrit, i ctre cei
bine-credincioi ca un mai-nelept; iar pe cei fr de minte i nenvai ca pe
nite dobitoace i defaim.
Dac voi fi ocrt m deprtez; dac voi fi cinstit, m ursc. Dac dup dreptate
mi se cere, m judec, i pe cei ce-mi griesc cele adevrate ca pe nite vrjmai
i socotesc. Mustrat fiind, m mnii, i, nefiind linguit, m ngreoez.
Nu voiesc a cinsti pe cel vrednic, i, nevrednic fiind, cinstiri cer. Nu voiesc a m
osteni, i, dac nu mi slujete mie cineva, m mnii asupra lui. Nu voiesc a
merge mpreun cu cei ce lucreaz, i, dac nu-mi ajut mie cineva, l griesc
pe dnsul de ru, ca pe un mndru.
ntru nevoi nu cunosc pe fratele, iar cnd este sntos l cercetez pe dnsul. Pe
cel bolnav l ursc, i, bolnav fiind eu, voiesc s fiu iubit. Pe cei mai mari i
defaim i pe cei mai mici i trec cu vederea.
Dac m voi stpni pe sine-mi despre pofta cea necuvnttoare, m mresc n
deert. Dac voi isprvi priveghere, cu nesupunere i cu mpotriva grire ca
ntr-o curs m prind. Dac m voi nfrna pe sine-mi de bucate, ntru
ngmfare i ntru trufie m nec. Dac ntru rugciune voi strui, de mnie i
de urgie m biruiesc. Dac ntru fapta bun pe cineva voi vedea, eu nu rbd.
Toate cele dulci ale lumii le-am trecut cu vederea, dar de pofta cea deart a
lor nu m deprtez. Dac voi vedea parte femeiasc, m strlucesc. Din afar
m fac smerit-cugettor, iar cu sufletul nalt-cugettor.
12

Cu prerea sunt cum a fi neagonisitor, iar cu gndul de boala multei agonisiri

bolesc. i pentru ce trebuie vremea a o cheltui? Cci cu prerea m-am lepdat
de toate, i cu adevrul iari cele ale lumii le cuget.
Nu mai zic despre cile cele mojiceti la biseric, zbovirile cele cu de-adinsul,
brfirile cele dintru adunri, nscocirile gndurilor, pomenirile cele dearte,
bunele vorbiri de la mas, nesaiul darilor i lurilor, mprtirile din greelile
cele strine, pricirile cele pierztoare.
Aceasta este viaa mea. Cu attea rele m lupt mpotriva mntuirii mele, i
trufia mea i slava mea deart nu m iart ca s-mi privesc rnile mele, ca s
m vindec. Acestea sunt vitejiile mele. Cu atta gloat de pcate vrjmaul m
lupt pe mine i, ntru acestea cutndu-m i aflndu-m eu, ticlosul, slav
de sfinenie trag asupra-mi.
ntru pcate petrecnd, ca un drept voiesc s fiu socotit. Numai una aceasta
dare de rspuns pentru toate am, c diavolul m-a sftuit pe mine la acestea;
dar nici lui Adam nu i-a folosit rspunsul acesta.
M plec s cred ca acela l-a sftuit pe Cain; dar nici acesta n-a scpat de
hotrre. i ce voi face cnd m va cerceta pe mine Domnul? Nu este nici o dare
de rspuns pentru lenevirea mea.
M tem s nu mi se ntmple s fiu i eu dintre aceia de care a zis Pavel c sunt
vase ale urgiei, pe care asemenea i are diavolul parte a sa; pe care, pentru
nebgarea lor de seama, n patimi de necinste i-a dat Dumnezeu. Deci, fric-mi
este ca nu cumva o hotrre ca aceasta i asupra mea s scoat.
Doamne, mie, pctosului, mi-ai pus pocina. Vrnd s m mntuieti pe mine,
nevrednicul, viaz, dttorule de viaa, sufletul meu cel omort cu pcatele.
Spal-mi orbirea cea mpietrit a ticloasei inimii mele i-mi druiete mie izvor
de umilina, Cela ce din coasta Ta cea curgtoare de via ne-ai izvort nou
viaa.
Cine nu va suspina? Cine nu va plnge lepdarea mea? nc cu adevrata
lepdarea mea de lume nu m-am lepdat, i cu trufia sunt inut; nc n-am
gustat din nevoin, i cu slav deart sunt legat; nc pragurile nu le-am
vzut, i cele din luntru le nlucesc; nvtura faptei bune nu am cercat-o, i
deja pe fratele-l nfrunt; nc la cunotina adevrului n-am ajuns, i pe altii din
mndrie i nv.
Toate i le-a dat ie prea-bunul Dumnezeu, o, suflete: cunotin, pricepere,
socoteal. Cunoate-i folosul! Cum tu socotesti a da lumini aproapelui,
13

ntunecat fiind? F-te ie doctor, suflete; iar de nu, plnge-i orbirea ta. Nici o
pricin n-ai pentru lenevirile tale. Trezvete-te, privegheaz, suflete, suspin,
lcrimeaz i spal-i prin postire sarcina cea grea a pcatelor tale.
Dumnezeule cel preanalt, Care singur ai stpnire peste via i peste moarte,
druiete-mi mie, pctosului, n ceasul acela al nfricoatei Tale veniri,
ndurrile Tale cele multe, ca s nu fiu gsit acolo, naintea stranicului Tu
Divan, ocar i ruine mare privitorilor: ngeri, arhangheli, prooroci, apostoli,
patriarhi, mucenici, postnici, i tuturor drepilor.
Ci aici, unde m-am ndulcit de dulceata pcatului, pedepsete-m, Mntuitorul
meu, ca un Printe milosrd i iubitor de fii, i acolo iart-mi mie ca un
Dumnezeu ceresc singur fr de pcat.
Tot pcatul l-am lucrat eu, osnditul. Pe toi i-am ntrecut cu nverunarea.
Vinovat sunt muncii i, de m voi grbi s m pociesc, n-am lacrimi.
Vai mie, cu ce ochi voi vedea eu, pctosul i trndavul, nfricoatul acela
Divan, la care eznd, Doamne, cele lucrate de mine le vei vdi! Te tiu pe Tine
Judector nfricoat, ntru slava Dumnezeirii venind, toate cele ascunse urmnd
s le vdeti.
Toata viaa mea eu, ticlosul, cu nverunare am cheltuit-o, totdeauna n
mocirl dezmierdrilor tvlindu-m. Toate greelile mele, cele ascunse i
cuprinderea pcatelor mele Tu le cunoti, Unule Ziditorul meu.
Nimeni aa, ca mine, nu s-a artat lca al pcatului. Nimeni aa, ca mine, n-a
ntrtat buntatea Ta, Stpne, pornirilor rutatii urmnd. Ci, precum eti
noian al buntii, usuc-mi noianurile cele rele ale pcatelor mele; i, precum
eti adnc al milei, arde de tot adncul pcatelor mele i s nu-mi rsplteti
mie cu rspltiri vrednice de cele ce am lucrat.
S nu m osndeti pe mine n vpaia gheenei, c nesuferit este urgia Ta,
Doamne, peste noi, pctoii. Cine dar va suferi ngrozirea ei? Cci focul nu se
va stinge i viermele nostru nu se va sfri.
Teme-te de ngrozirea cea dintru tine, o, suflete. Leapd somnul cel greu al
lenevirii i dormitarea cumplitei trndviri. Aproape este sfritul. Lng u
Judecata. Oare ce ne va ntmpina pe noi, dupa ce se va despri sufletul de
trup?
Adunai-v mpreuna cu mine, Cuviosi si Drepti, cei ce cu nevoina cea buna vai nevoit; i, sau ca pe un mort plngei-m, sau ca de un viu i pe jumatate

14

mort ndurai-v, fiindc eu sunt plin de ruine i nu am ndrzneal pentru

pcatele cele fcute de mine ntru cunotin.
Vrsai peste mine mila voastr, ca peste un robit i ca peste un putrezit cu
rnile. Miluii-m pe mine ca nite tainici ai milostivului Dumnezeu,
Mntuitorului nostru, i cerei Lui ca-n dar s m ntoarc pe mine, ca s nu m
aflu nevrednic n ceasul venirii Lui i ca s nu aud acea nfricoat hotrre:
Du-te de la Mine, lucrtorule al nedreptii; zic ie, nu te tiu pe tine.
Deci, Te rog pe Tine, Lumina cea adevrat, Naterea blagoslovitului Tu
Printe, Chipul Ipostasului Lui, Cel ce ezi de-a dreapta mririi Lui, necuprinse
Fiule al lui Dumnezeu, necercate Hristoase, lauda i bucuria celor ce Te doresc
pe Tine, veselia i desftarea celor ce Te iubesc pe Tine, Viaa mea, Lumina
mea, Hristoase al meu: S nu m treci cu vederea pe mine, cel defimat, s nu
m lepezi pe mine, cel urt, s nu m prseti pe mine, cel osndit, ca foarte
se veseleste vrjmaul meu cnd pe sine-mi m dezndjduiesc pentru ceaa
rutaii ce se pune asupra mea.
ntru aceasta numai se bucur, cnd prin dezndjduire m-ar vedea pe mine
robit; ci Tu, cu milosrdia Ta, ruineaz ndejdea lui i m smulge pe mine
dintre dinii lui, i de la socoteala lui cea cu ru meteug, i de la toat
lucrarea lui ce se pornete asupra mea, c ntru multe a tbrt asupra mea.
Druiete-mi mie, Doamne, luminare, ca s cunosc meteugirile mpotrivnicului
i ale urtorului de bine, c nenumrate alunecri pune naintea mea: sminteli,
vtmare, multa agonisire, nalare a veacului acestuia, dulceaa trupeasc i
muli ani n viaa aceasta de acum; temere de nevoin, i pregetare la
rugciuni, i la cntarea de psalmi, somn i odihn trupeasc. Pe ct acela se
srguiete spre a mea pierzare, pe att eu, ticlosul, m lenevesc i m
trndvesc; i pe ct acela pndete, pe att eu nu bag de seam.
Ia aminte, suflete, grijete-te de contiin. Nu lua aminte la greelile altora, ci
mai vrtos la ale tale. Nu lua aminte la achia din ochiul fratelui i-al
aproapelui, ci caut adeseori la brna ta.
Srguiete-te, apuc nainte, mpac-te cu Hristos, Cel ce pentru tine S-a
rstignit cu trupul. Cci, de ne-am fi judecat pe noi nsine, n-am fi fost judecai
acolo, unde este osnda cea mare i nencetat.
ndur-Te spre mine, Doamne, pentru milostivirea Ta, i m mntuiete pe
mine, pentru singura buntatea Ta, cu solirile Preacuratei Stpnei noastre, de

15

Dumnezeu Nsctoarei, i ale tuturor Sfinilor Ti, c binecuvntat eti n vecii

vecilor. Amin!
Plnsul de joi seara Sfntul Efrem Sirul

Iat, iari cad la uile Stpnului meu, cucerindu-m, rugndu-m, nchinndum i strignd cu fric; c de folos este slugii a nu fugi de minile Stpnului su
dup ce-a greit Lui, ci mai vrtos a strui lng Dnsul.
Auzi, o, Stpne, suspinul meu i primete graiurile cererii mele, pe care le
aduc eu, pctosul, cucernicindu-m. Vars peste mine, ticlosul, o mic
pictur de ntoarcere cu mila Ta, i lumineaz sufletul meu cu darul Tau, ca sa
am putina osrdie spre a ma ndrepta pe sine-mi. Cci, de nu va lumina darul
Tu sufletul meu, nu voi putea nelege mptimirea i lenevirea dintru mine.
Vai mie, c, apucnd mai nainte i pune aflnd ntru mine, pcatul m
nnegrete i m cufund totdeauna i nu ncetez eu, osnditul, a ntrta pe
Dumnezeu, netemndu-m de focul acela nestins i necutremurndu-m de
muncile cele fr de moarte; cci obicei lund, pcatul m trage pe mine ntru
pierzare cu totul.
Pe sine-mi adic m mustru i nu ncetez mrturisindu-m; ci iari rmn ntru
cele rele. Privind, nu vd, fiindc, pocindu-m, greesc. Nu m ostenesc cu
sufletul spre cunotin celor fcute de mine, ci pocina mea o prihnesc.
Cci, sunt ca un rob al pcatului i, nevrnd, fac rul, i, ca un osta al
pcatului, lui m supun; i, putnd a fugi de dnsul, m-am fcut birnic al lui,
fiindc a mprit n mine obiceiul. Tainul trupului primesc, de patimi grijindum.
Cunosc a mea mai nainte apucare a stricciunii i ca un rob, cnd mi se
porunceste, ndat o lucrez pe dnsa. Fug de rzboiul ce va s fie i ca un cine
legat cu fier, m ntorc ctre cel ce-mi poruncete.
Ursc, adic pcatul, fug de frdelege, i rmn n patim; cci m Stpnesc,
fricosul, i nevrnd, de dulcea. Am slujit firii de nevoie i izvorte asupra
16

mea pcatul, cumprndu-mi voirea. S-au revrsat asupra mea patimile, fiindc
gndul l-am unit cu trupul i desprire nu primete.
M srguiesc s-mi schimb voirea, i aezarea ce-a apucat mai nainte-mi st
mie mpotriv. M silesc, ticlosul, s slobozesc sufletul meu, i ntru mult
datorie m mpinge pe mine rul mprumuttor. Nu-i aduce aminte de
ntoarcerea datoriei, ci cu iubire de cinste mprete, nevrnd vreodat s ia
napoi.
Numai robia o poftete. mi d ca s m mbogesc n patimi i datoria n-o
strnge. Voiesc eu s i-o dau napoi, i acela-mi mai adaug. i chiar dac m-a
sili puin pe sine-mi pentru ele, el adaug altele, ca s m art c dintru ale lui
pltesc; i vznd el c necurmarea datoriei m pleac s fiu pctos, bag
ntru mine pofte mai noi i m face s uit patimile, ca s nu le mrturisesc.
M ntmpina cu patimi strine i, mpiedicndu-m, ntru uitarea celor mai
dinainte vin. M nvoiesc cu cele ce mi-au venit asupra-mi i iarai datornic m
aflu. Alerg la dnsele ca la nite prieteni i, mprumutndu-m, iari ca nite
Stpne se afl; i cel ce mai nainte cu puin m srguiam s m izbvesc, m
fac printrnsele rob pe mult vndut.
M srguiesc s tai lanurile lor, i de altele fr de veste m in. M srguiesc s
m izbvesc de ostia patimilor, i prin luarea de daruri ca un iconom al lor m
aflu.
O, domnia ntru mine a patimilor pcatului! O, stpnirea rului meteugar i a
vicleanului balaur, cci el ctre fire i tocmelile negutorete i arvunele le d,
ca nsui pcatului s vnd gndirea. M-a plecat s-mi momesc trupul, ca s-l
aduc pe el spre slujba sufletului, i m-am biruit de dulceaa.
ntru desfrnarea somnului iarai abtndu-m, cu totul de slujba mea m-am
lipsit. Rugndu-m eu, mi-a dat mie proasta cugetare ctre oarecare dulcea
i-mi ine printrnsa, ca ntr-o funie de aram, gndirea mea cea proast; i,
voind s fug, n-o las, pentru legatur.
Deci, se ntemeiaz pcatul pe gndire i-i nchide ua cunotinei. De-a
pururea pzete rutatea pe minte, ca nu cumva, unindu-se cu Dumnezeu, s
opreasca trupul de a se vinde. i aduce nainte mulime de gnduri ncurcate i
o pleac s cread c nu va fi cercetare pentru lucrul acesta mic, i ca nu este
cu putin s fie cunotin pentru dnsele, i ca unele ca acestea uitrii se vor
da. Iar eu naintea mea pun mustrarea mea i tiu ca asupra mea este
spnzurat munca.
17

Cu acestea m ine pe mine, cu acestea m leag, cu acestea m vinde i m

cumpr, cu acestea m amgete, cu acestea m momete i m supune, dupa
cum zice Apostolul, c cel trupesc este vndut de pcat; cci pcatul, n
trupul meu fiind, mi Stpnete gndirea i ine sufletul, folosindu-l pentru
pricina trupului, prin care-l necjete i-l mpileaz. De-ar voi s posteasc sau
s privegheze, l muncete printr-nsul pe el i-l mpileaz ca pe al su n lan.
Ca pe o oaie spre junghiere i ca pe o pasre nalt-zburtoare pe acesta l-a
legat, i ca un uria tare prin nsui trupul i-a tiat minile i picioarele sale.
Nici a fugi, nici a-mi ajuta mie nsumi nu pot.
Vai mie, mort sunt eu cel viu, i orb cel ce vd! M-am fcut ca un cine eu,
omul, i eu, cel gnditor, ca un dobitoc primesc legturile. Miluiete-te pe sinei, o, suflete!
Srguiete-te mai nainte de rspuns. Caut mai nainte de desprire, ca s nu
ne ncuiem afar mpreun cu fecioarele cele nebune, unde nu este cu putin
muritorilor a vedea viaa sau a gndi pentru dreptate; unde nu este lupta prin
care viaa i moartea se pricinuiesc, unde nu este trup prin care vrjmaul se
batjocorete, de neputina trupului biruindu-se.
Miluiete-m, Dumnezeule, dup mare mila Ta i dup mulimea ndurrilor
Tale; cci, dac m vei milui, voi scpa de ticaloasa aezare a patimilor; dac
m vei milui, doresc s iau ascultare ctre buntatea Ta.
Daca vei face dupa multimea bunatatii Tale, ma vei izbavi pe mine; daca vei
revarsa peste mine bunatatea Ta, ma voi mantui.
Cred ca poti si nu ma deznadajduiesc. Stiu ca multimea indurarilor Tale
biruieste multimea pacatelor mele. Stiu ca pe toti i-ai miluit si miluiesti pe cei
ce se intorc catre Tine din toata vartutea lor.
Marturisesc ca si eu m-am indulcit de darul Tau de multe ori, dar dupa acestea,
lepadand darul Tau, am pacatuit ca nimeni altul. Ci Tu, Cel ce pe morti ai sculat,
scoala-ma si pe mine, cel ce sunt mort cu pacatul, si Cel ce pe orbi i-ai
tamaduit, lumineaza si ochii cei intunecati ai inimii mele; Cel ce din gura
sarpelui pe Adam l-ai izbavit, trage-ma pe mine din mocirla faradelegilor mele;
caci oaia Ta sunt si mancat de leu m-am facut pentru voile mele.
Caine m-am facut cu pacatele, dar fiu ma voi face, tamaduit fiind cu darul Tau.
Lepadat m-am facut ca un lepros, dar, de vei voi, ma voi curati. Stiu ca dupa
cunostinta am pacatuit, dar am pe Sfintii Tai care solesc pentru mine.

18

Covarsesc pe toti cu pacatele, stiu, dar nu se biruieste bunatatea Ta. Cel ce i-ai
dat vamesului intaietatea, da-mi si mie, celui ce mai multe rele am facut. Tu,
Doamne, pe Zaheu l-ai miluit ca pe un vrednic, si pe mine ma vei milui,
nevrednic fiind.
Lup era Pavel oarecand, gonind oile turmei Tale; fiara era rupandu-le, si pastor
s-a facut, cu darul Tau tamaduind si grijind oile Tale. Si stiu ca el intru
necunostinta a facut pacatul; si, ca unul care nu a cunoscut, iertare a primit si
mai mult dar. Ci Tu, Doamne, Care ai judecat pacatul meu cel intru cunostinta,
ma vei milui cu darul Tau cel covarsitor.
Vai mie, vai mie! Ma sfiesc de cei ce acum se sfiesc de mine, ca nu candva sa ma
rusinez de dansii pentru pacatele mele cele ascunse. Ma rusinez de cei ce m-au
nascut pe mine, ca nu candva sa ma osandeasca pe mine, cel ce m-am fagaduit
cele mai presus de lume.
Ca vaduva aceea voiesc sa ma fac, care, indelung suparand pe judecatorul, si-a
dobandit scopul; si ca prietenul cel obraznic voiesc sa ma arat catre Tine, Cel ce
esti preabun si singur Stapan, ca sa intorci sufletul meu, cel ce intru pacate a
fost robit. Acela paine a cerut spre mancare, iar eu dezlegare a sufletului de
osteneala; acela hrana trupului a cerut, iar eu zidire de-a doua a sufletului.
Auzi ca un bun si preabun glasul plangerii lacrimilor mele si intoarce-ma pe
mine ca sa fac rod de pocainta. Racoreste arsita constiintei mele. Innoieste-ma
pe mine, cel invechit cu patimile pacatului, ca, dupa ce ma vei izbavi din robia
acestora, sa rasuflu cu dulceata vazduhul slobozeniei si sa slavesc bunatatea Ta
cu bucurie si cu veselie.
Stii, o, Stapane, ca din mica durere a sufletului meu indraznesc a grai acestea
inaintea Ta. Stiu si eu, pacatosul, ca milosard esti, Doamne, si voiesti a ma
schimba pe mine, insa voiesti rodul voirii mele si gata esti spre a ma milui pe
mine, dar astepti asezarea mea. Caci, miluind, voiesti sa ma inveti si, iertanduma, voiesti sa ma castigi partas al imparatiei Tale.
Vai de nesimtirea mea! Vai de ticalosia mea! O, grosule si pamantescule suflete!
O, inima razvratita! O, gura plina de amaraciune! O, gatlej, mormant deschis!
Pentru ce nu-ti aduci aminte, o, suflete, de calea cea netrecuta a despartirii
tale? Pentru ce nu te gatesti catre calatoria aceea? Pentru ce fara de crutare
uneltesti pierzarea ta? Pentru ce iti tragi asupra-ti muncile cele vesnice? Ce
faci, o, suflete, petrecand ca un dobitoc fara de pricepere?

19

Vai mie, cum aleg intunericul mai mult decat lumina! Cum, mai inainte de viata,
cinstesc moartea! Cum dezmierdarea, ceea ce astazi este si maine nu mai este,
o pun mai presus decat bunatatile cele vesnice si negraite?
Vai mie, cum decat podoaba aceea in chipul soarelui voiesc mai mult cu cea
intunecata si innegrita sa ma imbrac? Cum cinstesc mai mult decat imparatia
locuirea cea intunecata a iadului?
Vai mie, pacatosului, ca eu singur intru cunostinta ma ranesc. Vino-ti intru sineti, suflete. Teme-te de Dumnezeu. Slujeste-I Lui intru toate faptele bune, ca sa
nu primesti din mana Lui indoite muncile. Doreste pe Dumnezeul tau si umbla
in calea Lui cu cinste.
Intelege, o, suflete, ca veacul acesta se aseamana locului celui de lupta si
balaurul cel tare intotdeauna se straduieste sa biruiasca. De oarecari se
biruieste si se calca, iar pe oarecari ii biruieste si ii calca. De oarecari se surpa
si se batjocoreste, iar pe oarecari el ii surpa si-i batjocoreste.
Intelege ca unii adica prin inselarea lui se biruiesc, iar altii, prin lupta lui, se
incununeaza; unii adica, prin amaraciunea lui, veselia vietii celei vesnice o
dobandesc, iar altii, prin dulceata lui, amaraciunea muncii celei vesnice o afla;
unii adica, prin desavarsita neagoniseala, cu lesnire pe dansul il biruiesc, iar pe
altii, pentru infasurarea celor pamantesti, cu lesnire el ii biruieste. Celor ce-L
doresc adica pe Dumnezeu din tot sufletul lor, razboiul sau ca un nimic se
socoteste, iar celor ce doresc lumea, razboiul sau greu si nesuferit le este.
Intelege, suflete ticaloase, ca bucuria veacului acestuia, si desfatarea, si odihna
sunt pline de scarba si de amaraciune; iar necazurile, si postul, si reaua
patimire bucurie negraita si viata vesnica pricinuiesc, intoarce-te, o, suflete.
Nevoieste-te intru liniste ca, dupa ce va veni ceasul mortii si al despartirii, sa
nu te afle pe tine negatit. Intelege, o, suflete al meu, intru chemarea ta si intru
petrecerea ta cum mergi.
Pentru cine si pana cand te intristezi si oftezi, o, suflete slobod! Toti la sfarsitul
lucrurilor celor pamantesti au venit, si la a ta negrijire sfarsitul va sosi.
Umileste-te si cazi. Milostiveste-L pe preainduratul Dumnezeu ca sa te
slobozeasca de toate durerile tale cele din launtru, pentru rugaciunile tuturor
Sfintilor care din veac au bineplacut Lui; ca Lui I se cuvine toata slava, cinstea
si inchinaciunea, in vecii vecilor. Amin!

20

Plnsul de vineri seara Sfntul Efrem Sirul

Suflet necajit se apropie la Tine, Sfinte Stapane, si cu lacrimi vorbeste Tie

pentru vrajmasul cel pierzator, si cu smerenie cade, rugandu-se Tie pentru
impotrivnicul ce il necajeste pe el.
Deci, de vreme ce cu indraznire vine la Tine, auzi-l pe dansul degraba si,
alergand la Tine cu dorire, cerceteaza-l pe el cu sarguinta. Daca-l vei trece cu
vederea pe dansul, necajit fiind, va pieri; daca vei zabovi a-l auzi pe el,
inconjurat fiind, se va pierde.
Iar daca pentru indurarile Tale il vei cerceta pe dansul, se va afla; daca il vei
cauta pe dansul, se va mantui; daca il vei auzi pe el, se va imputernici. Sa nu il
treci cu vederea pe dinsul, ca sa nu il apuce vrajmasul, caruia i-ai dat carte de
despartire si pe care l-ai alungat.
Sa nu pomenesti intaratarile mele cele prea-rele cu care am intaratat darul Tau,
o, Stapane milostive, si sa nu imi faci dupa lucrurile mele, ci mai vartos
daruieste-mi mie, pacatosului, putina vreme, ca sa aflu ragaz de pocainta
adevarata, iubitorule de oameni, bunule.
A suferit darul Tau multa multime de pacate si nelegiuiri ale tineretilor mele si
acum ar suferi si lepadarea, intaratarea si obraznicia. Eu insumi stiu, Doamne,
ca Te-ai jurat asupra-Ti ca nu voiesti moartea pacatosului, ci mai vartos sa se
intoarca si sa-l viezi pe dansul, sa se mantuiasca de pacatele lui cu indurarile
Tale.
Darul Tau, Stapane, iubitorule de suflete, totdeauna biruieste cu ale sale
milostiviri si indurari, ca sa miluiasca si sa mantuiasca pe cei ce Te doresc pe
Tine. El imi cerceteaza inima mereu si, de va afla odihna, intrand va locui intru
dansa; iar de nu o va afla pe dansa curata, se departeaza indata.
Si iarasi indurarile Tale il silesc pe el a veni si a ma cerceta pe mine,
nevrednicul; iar eu, ticalosul, sunt de buna voie intors, iar nu dupa fire. Ma aflu
pururea inalt-cugetator, molatic si viclean.
21

Nu-mi pazesc mintea, din trandavie, si vrajmasul imi pune in minte ganduri de
viclenie, necurata desfranare, frumusete femeiasca imi indulceste mintea si-mi
intineaza sufletul meu, si de multe ori intru faradelegile mele de mai inainte ma
aflu, zacand ca intr-o mlastina in gandurile cele spurcate.
Si venind darul Tau, intru inima mea afla rea putoare, pentru gandurile cele
spurcate, si indata se departeaza, neafland intrare sa intre si sa se salasluiasca
intru mine precum voieste. Spala inima mea cu dulceata luminoasa, ca sa-mi vin
intru simtire, ca m-a cercetat pe mine si nu a aflat intrare, ca asa sa caute a o
indulci pe dansa.
Si stiu ca, de catre insasi milosardia silindu-se sa ma miluiasca, nu se va departa
de la mine cu totul. Milele si indurarile Tale se propovaduiesc pretutindeni prin
Evanghelii, si prin Apostoli, si prin toate scripturile Sfintilor Parinti si Dascali.
Eu stiind pilda curvarului, primirea lui Manase, a talharului, a lui Zaheu, a
vamesului, a desfranatei, a Cananeiencei, a aceleia ce ii curgea sange, a
slabanogului, a orbului, a fiicei lui Iair, a tuturor celor mai inainte scrisi venind
catre Tine, ma rog sa-mi deschizi milostivirile Tale si sa ma primesti si pe mine.
O, bunatate si iubire de oameni a lui Dumnezeu! Cum doreste si sileste pe toti
oamenii sa se mantuiasca! Cruta, Doamne, pe netrebnicul robul Tau. Cruta,
milosarde Hristoase, Mantuitorule, zidirea Ta. Ca de nu Tu, Doamne, ma vei
intelepti pe mine, ticalosul, si de nu-mi vei da mie luminare inimii, nu pot, din
multa mea rautate, sa-mi vad lenevirea mea si moliciunea.
Ci, de vreme ce ma tin si ma biruiesc de amarul vrajmas care ma necajeste pe
mine, de-a pururea voi striga cu lacrimi noaptea si ziua catre bunatatea Ta, ca
sa ma izbavesti pe mine din cursele lui, caci in fiecare ceas isi innoieste asupra
mea maiestriile sale; in fiecare ceas, cu ganduri curvesti si cu pofte de
dezmierdari imi necajeste sufletul meu.
Puterea Ta, Hristoase, care a certat valurile marii, sa-l certe si pe dansul, ca sa
se surpe de la mine, netrebnicul robul Tau; caci se sarguieste a-mi alunga
gandirea de la indulcirea si buna cugetare a poruncilor Tale.
Trimite-mi, Stapane, darul Tau degraba, ca sa alunge de la robul Tau pe balaurul
cel mare, impreuna cu toate gandurile lui cele rusinoase, si rele, si viclene;
fiindca strapunsaturile sagetilor lui s-au facut putrede putrejuni intru inima
mea. Si eu in tot chipul le ascund pe ele intru a mea nebunie.
Doctorul cel bun striga catre mine; plati nu cauta, sangiuiri nu varsa. Pregetarea
mea nu-mi ingaduie sa ma duc catre Dansul. Vine El sa ma tamaduiasca pe mine
22

si ma afla mancandu-mi ranile mele. Cand le-am mancat, atunci ma caiesc, insa
cainta mea nu este adevarata.
Datator al tuturor vindecarilor si Parinte al indurarilor, Tu esti singur bun si
milosard Dumnezeu, Cel ce daruiesti de-a pururea cele bune celor care cer de
la Tine. Fiindca eu insumi cu adevarat am ispitit adeseori nemasuratele
vindecari si daruirile cele bune care mi se daruiesc mie zi de zi.
Nemasurat este darul vindecarilor Tale, Stapane, si tuturor celor ce vin la Tine
le dai vindecare; caci si ranile mele adeseori se tamaduiesc cu indurarile Tale; si
iarasi putrezesc pentru a mea lenevire.
Pentru acestea, fara de sfiala, rog bunatatea Ta, suferitorule de rau, Doamne,
ca sa vina peste mine darul Tau, dupa obicei, si sa-mi adune gandirea mea si sami vindece iarasi cumplitele mele rani. Caci iata, invaluirile si grijile vremii
celei vremelnice ma apasa si ma fac fara de grija de bunatatile Tale cele
vesnice; ci Tu fii indelung rabdator asupra mea.
Nici Cerul, nici pamantul nu vor putea sa rasplateasca cu vrednicie pentru
vindecarile si darurile Tale, ca nu au cinste vrednica sa iti rasplateasca Tie. Prin
lacrimi le daruiesti pe dansele si prin plansul amar dai desfatare vesnica.
O, putere a lacrimilor, cate poti! Daruieste-mi, Doamne, mie, nevrednicului
robului Tau, lacrimi de pocainta ca sa-mi spal pacatele mele, ca sa se lumineze
inima mea, ca sa sterg zapisul cel mare prin putine lacrimi si sa sting prin putin
plans focul care arde pentru mine; caci cei ce aici vor plange se vor izbavi de
plansurile cele vesnice.
Caci iata, adun gandurile mele de pretutindeni si inca nu m-am slobozit de
lucrarile duhurilor celor rele si viclene ce vor sa ma opreasca pentru acestea in
vazduh; inca nu am cunoscut greutatea multimii pacatelor mele; inca nu am
fost slobozit de pricinile gheenei. Cele ce ma cufunda pe mine intr-insa poarta
inca roade intru mine si toate lucrurile ei se misca intru inima mea; cei ce ma
ineaca pe mine intr-insa poarta inca roade in trupul meu.
Pana cand eu, ticalosul, ma voi imbata fara de vin si ma voi lenevi de ale mele
pacate, ca de unele straine? Ca un rob rau si viclean pe domnul sau, asa-mi
bantuiesc si-mi vrajmasesc eu singur mantuirea si, ca si cum vor lua altii
ostenelile mele, asa nu voiesc sa priveghez.
Totdeauna intarat indelunga rabdarea Ta. Inaintea ochilor am amaraciunea mea.
Toate indelung le rabzi pentru multa bunatatea Ta.

23

Daruieste-mi mie, Doamne, doctorie de intoarcere, ca sa-mi vindec ranile mele

cele amare. Daruieste-mi mie sa intru in stadionul infranarii. Daruieste-mi mie
ca intru umilinta inimii sa-mi trec toate zilele vietii mele.
Lumineaza-mi ochii cei intunecati ai gandirii mele si pazeste-o pe dansa, ca sa
nu se intunece de catre vicleanul vrajmas vederea sufletului meu; si da-mi mie
putere ca macar o saptamana sa lucrez in via Ta, fiindca mi-am pierdut vremea
vietii mele intru desertaciune si in ganduri de rusine.
Ceasul al unsprezecelea este al vremii vietii mele celei desarte. Ocarmuieste,
Doamne, corabia negustoriei mele si daruieste-mi pricepere mie, prostului
negutator, ca sa-mi negutatoresc negotul meu pana am vreme. Caci si inotarea
corabiei a ajuns la sfarsit.
Mare viscol este si vremea ma cheama pe mine, cel inalt-cugetator: Vino, aratati, lenesule, tot negotul vietii tale. Si ceasul mortii ma infricoseaza pe mine,
ticalosul; caci ceasul despartirii a venit inaintea ochilor mei si foarte m-am
infricosat vazandu-mi saracia mea. In loc sa ma bucur, eu mai vartos m-am
infricosat, nefacand vrednice lucruri dupa dar.
Infricosata este cu adevarat, o, suflete, sosirea de fata a mortii celor impatimiti,
si pacatosilor, si trandavilor, si celor ce nu se sarguiesc sa petreaca cu curatie
intru aceasta viata desarta.
Caci lucratorii si nevoitorii cei desavarsiti se bucura in ceasul despartirii,
vazand inaintea ochilor osteneala cea mare a nevointei, a privegherilor, a
ajunarilor, a metaniilor, a rugilor, a lacrimilor, a sacului lor.
Salta sufletul lor, caci se indeamna sa se duca la odihna din casa trupului; iar
pacatosului ii este scarba prea cumplita in ceasul despartirii lui, caci vede
inaintea ochilor lui lenevirea sa, neinfranarea, trandavia, materia multei
agoniseli; insa nu i se ingaduie nicidecum sa graiasca ceva, caci cu asprime
porneste porunca.
Cata cainta cuprinde atunci inima celui ce s-a lenevit aici de a sa mantuire! Cat
este de mare chinul ascuns al sufletului sau! Vai mie, suflete, vai mie! Pentru ce
te lenevesti de viata ta? Pentru ce cu raspandire petreci zilele vietii tale?
Fara de veste se va face chemarea ta si ce vei face acolo, inaintea Divanului
Judecatorului celui infricosat, intru cele de aici lenevindu-te? Cum te fura pe
tine vrajmasul si nu pricepi? Cum te jefuieste pe tine de bogatia cea cereasca si
nu cunosti, inaltule si raspanditule?

24

Indelung rabdatorule, sprijineste-ma, Fiule al lui Dumnezeu, nepacatoase

Hristoase. Daruieste-mi mie, Mantuitorule, cugetare de viata ce va sa fie, ca
doar as putea sa nu am niciodata intru inima mea altceva afara de aceasta
cugetare, ca sa implinesc voile Tale.
Macar la batranete fa-ma impreuna lucrator al darului Tau, ca sa negutatoresc
bine cu argintul pe care insuti mi l-ai dat mie, Imparate Ceresc.
Cum oare voi putea sa stau inaintea infricosatului Tau Divan eu, raspanditul si
inaltul? Cum eu, nerabdatorul si cel fara de roada, ma voi afla impreuna cu cei
desavarsiti, care au facut aici rodul dreptatii?
Intru care petrecere ma voi cunoaste, cand Sfintii se vor cunoaste unii pe altii
intru camarile cele ceresti? Cuviosii, dreptii, intreg-inteleptii, smeritii, in
lumina neapusa mergand; pacatosii, cei rai, mandrii, trufasii, cei ce au
benchetuit in focul cel vesnic si nestins.
O, suflete nepricepute, o, suflete nesimtite, o, suflete, cel ce ti-ai urat viata ta
cea vesnica! Pana cand invaluirile te tarasc pe tine pe pamant? Pana cand raul
obicei al gandurilor tale celor viclene te trage pe tine? Au nu stii ca gandurile
cele rele si viclene ca un nor intunecat se pun inaintea ta, ca sa nu te trezvesti
catre Dumnezeu?
Si tu astepti intru lenevire sa zaboveasca a veni Mirele cel ceresc; insa ca un
fulger va face venirea de fata a Lui. Nadajduiesti intru lenevirea ta ca intarzie a
veni sfarsitul tau, dar ca un fulger va veni la tine.
Privegheaza, o, suflete al meu, in ceasul razboiului. Cucereste-te lui
Dumnezeu, cu lacrimi rugandu-te. Striga din toata inima ta, striga cu toata
durerea inimii, ca sa te afle pe tine intru intoarcere. Si indata iti va trimite spre
ajutor inger indurat si te va izbavi pe tine din razboiul si din tulburarea
vrajmasului.
Milostiv fii mie, Doamne, pacatosului, si desparte-ma de pacatele mele, si ma
intoarce mai inainte de a veni infricosata Judecata si a ma lua pe mine
nepregatit si rusinat; pentru solirile Preacuratei Stapanei noastre, Nascatoarei
de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria, si ale tuturor Sfintilor Tai, ca
binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin!

25

Plnsul de smbta seara Sfntul Efrem Sirul

Acum, inca si astazi, cu fata rusinata si in pamant plecata, indraznesc sa graiesc

catre Stapanul ingerilor si Ziditorul tuturor; iar eu sunt pamant si cenusa; ocara
oamenilor si defaimare norodului; vierme, cu adevarat, si nu om, mustrat si
prihanit fiind, cu totul prea dureros si de mahniciune plin.
Cum voi cauta catre bunatatea Ta, Stapane? Cu ce fel de inima, cu ce fel de
constiinta? Ce fel de limba necredincioasa si intinata voi indrazni sa misc? Si
cum voi face inceputul marturisirii mele?
Peste masura eu, ticalosul, am intaratat numele Tau si mai presus decat
curvarul am vietuit curveste. Ca pe cel ce este intru mine dupa chipul Tau l-am
intinat, netrebnicindu-l, si glasul poruncilor Tale nu l-am pazit.
A caror pacate ale mele lasare voi cere mai intai eu, pacatosul? A celor intru
cunostinta, cu neasemanare neiertate, ori a celor intru calcarile de sfintele Tale
porunci, ori a celor intru impreuna invoirile cu gandurile cele rele si viclene?
Stiu, Doamne, ca, pentru multele intinari ale sufletului meu si pentru necuratia
mea, nu sunt vrednic de infricosata Ta chemare. Nu pot sta intru rugaciune
inaintea Ta; nu pot sa caut si sa privesc la inaltimea Cerului, caci cu poftele cele
necuvioase usa deschizand-o si dobitocesti si fara de randuiala porniri uneltind,
pe ticalosul meu suflet cu patimile l-am intinat.
Miluieste-ma Doamne, ca sufletul meu s-a inecat in marea dezmierdarilor celor
amare; si cu urata socoteala haina sufletului meu am manjit-o; si toata mintea
mea s-a framantat de gandurile dracilor; si prin toate lucrurile si gandurile mele
am amarat si de-a pururea amarasc bunatatea Ta, iar pe vrajmasul meu care se
lupta cu mine de-a pururea il trag catre mine si il slujesc.
Constiinta imi mustra gandirea mea. Imi rusinez fata mea. Insumi de sine-mi
osandit sunt mai inainte de judecata cea gatita mie. Inversunarea ce este intru
mine ma biruieste, ca de-a pururea in noroiul lacomiei pantecelui ma tavalesc;
scrisa pe stalp este reaua mea petrecere, ca de-a pururea dezmierdarile ma
innegureaza; spre osanda imi este goliciunea mea, ca de-a pururea reaua
26

putoare a patimilor ma manjeste, de-a pururea cu gandurile spurcate ma

intinez.
Din pruncie m-am facut vas al pacatului celui de stricaciune facator, si acum, in
fiecare zi auzind de judecata si de rasplatire, nu voiesc sa stau impotriva
poftelor trupului care se ostesc impotriva sufletului meu, ci totdeauna eu,
ticalosul, intru cunostinta pacatuiesc, totdeauna ma amagesc, totdeauna ma
robesc, totdeauna ma biruiesc. Pentru aceasta sarac si urat, Doamne, si pustiu
de darul Tau ma fac.
Vai mie, Doamne, ca indelunga rabdarea Ta rau am cheltuit-o! Vai mie, ca intru
multi ani am scarbit pe Duhul Tau cel Sfant! Vai mie, ca vremea vietii mele a
trecut intru toata desertaciunea!
Ci, Doamne, nu cu mania Ta sa ma mustri pe mine, sa nu dai la aratare pacatele
si rusinoasele mele lucrari cele urate in privelistea a toata lumea, inaintea
tuturor ingerilor si a oamenilor, spre rusinea mea si spre osanda vesnica; ca
pricinuitor sunt a toata rusinea si osanda.
Cum voi plange orbirea sufletului meu! Cum voi plange atata necunostinta a
mea! Cum voi plange voirea mea cea asa de patimasa si nepocaita! Astazi
nevoitorii se odihnesc cu mangaierea Sfantului Duh, iar eu ma tulbur, socotind
saracia mea cea din lenevire.
Astazi se veselesc cei carora li se descopera de catre Dansul cele tainice, iar eu
ma rusinez ca de toata fapta cea buna strain am crescut. Astazi se bucura cei ce
vad de la Dansul vistieriile rasplatilor lor, iar eu plang cu amar ca m-am alaturat
cu dobitoacele cele fara de minte si m-am asemanat lor. Gol m-am facut eu,
ticalosul, cu a mea trandavie, fiindca strain sunt de cei ce intru rugaciune si
intru priveghere s-au nevoit.
Cauta spre mine, Stapane, cu mila, dintru inaltimea Ta cea sfanta. Vezi
neindreptarea sufletului meu celui netrebnic si, cu judecatile care stii
miluindu-ma, indrepteaza-ma. Ca inaintea sfantului Scaun al slavei Tale stand,
ca atingandu-ma de prea-curatele Tale picioare, asa ma rog si ma cuceresc cu
inima zdrobita:
Miluieste-ma, Milostive, pe mine, faptura Ta; intoarce-ma pe mine in dar cu
darul Tau. Stiu ca toate le poti si cu neputinta Tie nimic nu-Ti este. Sa nu
astepti voirea mea cea stricata, ca nu am osardie spre a ma indrepta pe sine-mi.

27

Plangeti pentru mine, toata firea cea vazuta si cea nevazuta, cel ce intru pacate
si in patimi de tot am imbatranit. Plangeti pentru mine, cel ce sunt intregintelept pentru cei ce ma vad, iar in launtru de-a pururea curvesc.
O, suflete muncit, s-a apropiat dezlegarea ta cea din trup! Pentru ce te
veselesti intru privirile cele straine de tine, de care o sa te lasi si de care o sa
te lipsesti? Gandeste-te la cele pe care le-ai lucrat, cum si ce sunt: cu cine ti-ai
petrecut zilele lucrarii si ale plugariei.
Pe cine ai veselit cu lupta ta, ca sa-ti vina in intampinare in ceasul iesirii tale;
pe cine ai veselit intru alergarea ta, ca sa fii odihnit in livada sa; si pentru cine
ai muncit in dar, sau intru privegheri te-ai ticalosit, ca sa-ti iasa inainte cu
bucurie; pe cine ti-ai facut prieten in veacul ce va sa fie, ca sa te primeasca
voios; in ce fel de tarina te-ai tocmit si ce plata va sa-ti dea tie; cu ce nevointe
ai veselit pe Domnul, pe Nascatoarea de Dumnezeu, pe Sfinti, pe vecinii tai.
Trezveste-te, suflete ticaloase, ca sa nu te afli in ceasul despartirii in scarbe si
in suspinuri; ca sa nu plangi fara de folos in vecii vecilor. Vor veni atunci acestea
toate in mintea ta si vei zice intru sine-ti, plangand si jeluindu-te cumplit: Eu
pe acestea in fiecare ceas, pe toate mi le-am amintit, insa nu m-am ingrijit de a
mea mantuire.
Vezi, Stapane Hristoase, Mantuitorule, izvoarele lacrimilor mele si zdrobirile si
suspinurile nevrednicului meu suflet; si sa vina peste mine mila Ta, mai inainte
de a veni Judecata cea infricosata sa ma ia nepregatit si rusinat.
Trimite-mi putere mai presus de puterea mea, ca sa ma intoarca pe mine si sa
viez intru cuviosie si dreptate, dupa sfanta voia Ta. Sfinteste-mi inima mea,
care s-a facut pestera si lacas al dracilor.
Sfinteasca-se peste mine infricosatul si prea-sfintul Tau nume. Nu am fost eu
odata pe pamant. Si Ti s-a parut Tie, intru multe indurarile Tale, a ma plasmui
intru pantecele maicii mele; si m-am nascut, cu mila Ta, invrednicindu-ma a ma
face vas darului Tau; si mi-ai daruit mie luminarea duhovnicestii cunostinte. Iar
eu, lenesul si pacatosul, am lepadat si lepad daruirile darului Tau.
Deci de ce fel de iertare sunt vrednic eu, ticalosul, cerand indurare, Doamne,
caci nu am marturisire curata? Ca de multe ori m-am fagaduit Tie sa ma
pocaiesc, si mincinos al fagaduintei m-am facut.
De multe ori m-ai miluit, si eu iarasi m-am lepadat. De multe ori m-ai tinut, si
eu iarasi m-am intors. De multe ori m-ai inviat, si eu iarasi am cazut. Pentru

28

aceasta hotararea eu o aduc asupra mea si marturisesc ca sunt vrednic de toata

munca si pedeapsa.
De cate ori ai plinit darul Tau cel mangaietor, iubitorule de oameni, prisosind cu
bucurie, iar eu pururea Te intarat pe Tine! De cate ori ai desavarsit asupra mea
darul Tau, si ai saturat foamea mea, si setea mea ai racorit-o! De cate ori ai
luminat gandirea mea cea intunecata si ai adunat din inselare gandurile mele!
De cate ori ai imbogatit saracia mea si ai gonit putrejunea mea, iar eu, ticalosul,
totdeauna lepad bogatia Ta.
Cu totul ma spaimantez si ma cutremur, acestea gandindu-le. Cu totul intru
adancul indoielii ma cufund, nimic vrednic catre darea de raspuns nu am eu,
ticalosul. De cate ori mi s-a facut mie darul Tau, Stapane, cale a vietii, si
luminare, si bucurie nepovestita! De cate ori s-a facut intru inima robului Tau
intelepciune, si frumusete, si putere, negraita inaltime si lauda, si bucate mai
dulci decat mierea in gura robului Tau!
Cum voi povesti darurile cele ce mi s-au dat mie de la darul Tau, Doamne, pe
care eu, ticalosul, le-am lepadat si le lepad pentru lenevirea mea? De
nenumarate pedepse fiind vrednic, de nenumarate daruri m-ai umplut pe mine,
pacatosul; iar eu, ticalosul, cu cele impotrivnice iti rasplatesc.
Ci Tu, Doamne ca Cel ce firesc ai noianul indelungii rabdari si adancul
milosardiei sa nu ma parasesti, ca sa nu fiu taiat ca smochinul cel neroditor; sa
nu Te grabesti a ma secera pe mine crud si fara de vreme din viata; sa nu ma iei
pe mine ne-gata fiind; sa nu ma ridici pe mine mai inainte, pana nu imi voi
aprinde candela; sa nu ma iei pe mine neavand imbracaminte de nunta; ci, ca
un bun si iubitor de oameni, miluieste-ma, si-mi daruieste mie ani spre
pocainta.
Sa nu pui sufletul meu gol jalnica mustrare inaintea infricosatului si
nemitarnicului Tau Divan; ci, ca un iubitor de oameni, milostiveste-Te spre
mine, Doamne, cel sarac cu sufletul, cel jalnic, cel gol, cel neputincios, cel
lenes, cel spurcat, cel curvar, cel trandav, cel impietrit, cel afundat, cel rusinat,
cel pacatos, cel neindraznet, cel fara-de-raspuns, cel osandit, cel nevrednic, cel
vrednic de toata pedeapsa si munca.
Daca dreptul abia se mintuieste, apoi eu, cel pagan si pacatos, cum ma voi
arata? Daca stramta si necajita este calea care duce la viata, apoi cum eu,
netrebnicul, care ma impatimesc de dezmierdari si desfranez, ma voi invrednici
mantuirii?
29

Daca prin multe necazuri se mosteneste de cei vrednici imparatia Cerurilor,

atunci cum eu, cel fara de minte, voi dobandi mostenirea si odihna cea vesnica?
Vai mie, suflete netrebnice! Scurta este viata, repede trece vremea, catre
moarte trimitand. Ce raspuns vei da, intru cunostinta pacatuind? Cum vom
rabda mustrarea? Ce fel de cutremur ne va lua, cand vom auzi acea amara si
plina de plans tagaduire: Nu va stiu pe voi.?
Pe voi toti va rog, Sfinti ai lui Dumnezeu, soliti pentru mine, pacatosul si preamicul. Varsati, rogu-va, cererea voastra pentru mine catre induratul Dumnezeu,
ca sa intoarca sufletul meu din iadul in care s-a pironit de patimile cele de
necinste, ca sa straluceasca sfantul Sau dar intru dansul si sa-mi lumineze
gandirea cea intunecata; ca sa ma fac prea-osarduitor si vrednic de pocainta, cu
puterea sfintelor voastre rugi.
Ci Tu, Doamne, Mantuitorul meu, Fiule al adevaratului Dumnezeu, Tu, precum
stii, precum voiesti, pentru singura bunatatea Ta, in dar ma intoarce de la
rautatea ce este intru mine si de la pierzare, si pune intru mine fapta buna cea
frumoasa, deznadejdea sufletului meu izgonind-o.
La mila Ta nazuiesc eu, ranitul. Primeste suspinurile mele ca pe lacrimile
desfranatei. Sa nu ma urasti pe mine pentru intinaciunile cele multe ale
pacatelor mele. Stii, Stapane, lesne-alunecarea firii omenesti. Adu-ti aminte ca
din tinerete se pleaca gandirea omului cu sarguinta spre cele rele si viclene.
Adu-ti aminte ca Tu singur esti curat, si fara prihana, si nespurcat.
Miluieste-ma pe mine, Cel ce esti din fire bun, si milostiv si milosard. Biruieste
impietrirea mea si fa insuti, precum stii, indreptarea; ca ma tiranisesc de
obiceiul meu cel rau si viclean; ca neputincios sunt cu trupul, si cu sufletul, si
cu cunostinta; ca s-a stins vremea mea; ca s-au stins intru desertaciuni zilele
mele.
Mi se apropie sfarsitul caii si insumi sunt neravnitor spre indreptarea de sinemi. Si deschide-mi mie, Stapane, usa milei Tale si sa nu mi-o incui pe dansa, ca
sa bat cu nevrednicie.
Intinde-mi mie mana de ajutor intru noianul patimilor si al dezmierdarilor care
ma inviforeaza. Da-mi mie vreme de pocainta si chip de mantuire. Caci daca nu
vei face Tu, Doamne, cate eu voiesc, neputincioase si lesne de stricat sunt
acelea; cate eu apuc nefolositoare si nedesavarsite se fac.
Iata, Doamne, vezi impotrivirea vrajmasilor si neputinta firii noastre. Pana cand
iti intorci fata Ta de la mine? Pana cand se va inalta vrajmasul meu asupra mea?
30

Intoarce, Doamne, izbaveste sufletul meu din lucrarea lui cea rea; caci peste
tot ma ranesc si el sta rizand de mine.
Mantuieste-ma pentru mila Ta si nu pentru lucrurile mele; caci rele si viclene
sunt. Adu-Ti aminte, Doamne, ca milele Tale din veac sunt, peste cei pacatosi
intinzandu-se. Caci, daca vei privi la faradelegi, ca si cum nu as fi voi pieri.
Sa nu biruiasca trandavia si nebunia mea iubirea Ta de oameni cea nemarginita.
Sa nu ma randuiesti de-a stanga cu caprele pe mine, cel iute la pacat, cel
ticalos, cel nevrednic de mila. Sa nu ma judeci pe mine, Stapane, ca pe un rob
netrebnic si rau, si viclean, nici sa ma pierzi pe mine cu cei ce-Ti zic Tie
Doamne, Doamne si nu fac voia ta.
Primeste, Stapane, si auzi spurcata si nevrednica mea cerere, Cel ce mantuiesti
pe toti cei ce nadajduiesc intru Tine, Cel ce nu Te intorci despre cererea
pacatosilor, Cel ce dai mana celui ce zace jos.
Povatuieste-ma pe mine la frica Ta. Da-mi mie lacrimi de umilinta, pocainta spre
mantuire aducand, caci catre Tine am ridicat ochii cei ganditori ai sufletului
meu; caci catre Tine, Doamne, m-am indreptat din pantecele maicii mele; si sa
nu ma lepezi pe mine de la fata Ta, ca multe sunt indurarile Tale peste cei ce
cheama numele Tau intru adevar; ca bine esti cuvantat in vecii vecilor. Amin!
Alta rugciune a Sfntului Efrem Sirul

fiindc nu se face plecarea genunchilor sambt seara

Darul Tau mi-ai dat mie sa graiesc catre Tine, Doamne, si dorul pe care il am
catre bunatatea Ta ma sileste sa nu tac. Ca un singur bun si al nostru al tuturor
Ziditor, iarta faradelegile si pacatele robului Tau celui pacatos si nemultumitor.
Stiu ca covarsesc cu pacatele pe toti oamenii, Doamne, dar am scapare adancul
cel covarsitor al indurarilor Tale; si tare sunt incredintat ca primesti si miluiesti
pe toti cei ce nadajduiesc la bunatatea Ta; si mai inainte cunoscator fiind,
Stapane, inima celui ce vine la Tine mai inainte o vezi daca s-a dezbracat de
lume cu totul.

31

Mai inainte de a ajunge el la usa ii deschizi lui; mai inainte de a-Ti cadea el la
picioare ii intinzi mana; mai inainte de a varsa el lacrimi indurarile Tale i le
intinzi si, ca pe un negutator care cu multa bogatie s-a intors, asa primesti pe
cel care vine la Tine din tot sufletul; ca doresti sa vezi pocainta, si poftesti sa
vezi lacrimi, si Te bucuri de sarguinta robilor Tai celor ce se nevoiesc sa
gaseasca curatia.
Insa, fiindca nu este cu putinta a se vinde vindecarile darului Tau, Doamne, si
prin lacrimi le daruiesti pe acestea in dar, daruieste mie, nevrednicului robului
Tau, lacrimi, ca sa rog neasemanata bunatatea Ta cu luminare, si cu dorire, si cu
credinta, si sa ma vindec de ranile mele cele ascunse.
Deci arata intru madularele mele milosardia Ta cea multa, milosarde Doctore, si
curate fa ranile mele, si aratata se va face milosardia Ta spre mine, ticalosul.
Izbaveste-ma de muncile cele ce se cuvin mie.
Izbaveste-ma pe mine, Doamne, de necajirea nevazutilor vrajmasi, si sa se
propovaduiasca darul Tau, ca el pe mine m-a slobozit. Sa se propovaduiasca
darul Tau, precum totdeauna si aiurea, precum la cei nenumarati trandavi, asa
si la mine.
Asemenea este, Stapane, mintea noastra cea neputincioasa lemnului celui de
curand rasarit, trebuindu-i totdeauna umezeala apei. Astfel, gandirea noastra,
neputincioasa fiind, are nevoie neincetat de darul Tau si de luminare.
Vindeca-ma, Doamne, si ma voi vindeca. Iar de m-am lepadat si ma lepad, ca un
pamantesc, insa, precum ai umplut vedrele de blagoslovenia Ta, umple si inima
mea de darul Tau si de bunatatea Ta.
Maica cea milosirda, Doamne, lepadand-o pruncul ei, nu voieste a-l trece cu
vederea pe dansul, ca se biruieste de milostivirea ei. Milostivirile pasarii curg
asupra puilor ei, si in fiecare ceas ii cerceteaza pe dansii, si hrana le aduce lor,
si se osteneste ca sa-i hraneasca pe dansii. Asa si milosardia Ta se biruieste de
catre bunatatea cea dintru Sine-Ti ai milui pe cei ce din tot sufletul Te cheama
pe Tine.
Insa aceia, prunci fiind, la Judecata nu vor veni, iar eu, ticalosul, intru
cunostinta pacatuind, stiu ca voi fi judecat. Cad deci, indurarile Tale trebuindumi, Fiule al lui Dumnezeu, Unule-Nascut, ca in tot ceasul sa ma cerceteze darul
Tau pe mine, cel pacatos si nevrednic, si sa mi se faca mie acesta luminare, si
scapare, si putere, ca sa ma acopere cu aripile sale atunci, in ceasul cel
infricosat al judecatii, si sa stau de-a dreapta Ta cu cei ce bine s-au nevoit si Ti32

au bine-placut Tie, cu indurarile darului, cu mantuirea intru mila, slavind si

bine-cuvantand bunatatea Ta cea nemasurata, in vecii vecilor. Amin!
Pe toate Tu le-ai zidit, Doamne; insa acelea la Judecata nu vor veni, iar eu si
pentru un cuvant desert, si pentru ganduri rele si viclene, si pentru insasi pofta
ma voi osandi. Ca numaidecat ce vine asupra-mi dulceata, indata si uit pe toate
ale mele si, ca si cum as fi iesit din minte, intru toate robesc rautatii: ma fac
maret in desert, manios, trandav, lenevos, inalt, indracit cu pantecele, iubitor
de dezmierdari, cu totul intinat; in tot ceasul ma amagesc si nu pricep.
Venirea de fata a darului Tau, Stapane, iubitorule de oameni, daruieste
dulceata, liniste, umilinta. O, iubitorule de oameni, prea-bunule Doamne, vrand
si nevrand, mantuieste-ma pentru multa bunatatea Ta. Amin!
Plnsul de duminic seara Sfntul Efrem Sirul

Ca inaintea infricosatului Tau Divan, Doamne, stand eu, osanditul, si mustrarea

lucrurilor mele si hotararea Ta cea dreapta data mie vazand, care ma leapada
pe mine, ticalosul, de la Sfanta fata Ta, in muncile cele nesuferite; si ca si cum
atunci ai vrea sa-mi graiesti mie, eu acum strig cu cutremur si cu lacrimi: Drept
esti, prea-drepte Judecatorule, si dreapta este judecata Ta; ca dintr-insa nu mam nedreptatit.
Bunilor, Preasfintilor ingeri, picati asupra mea lacrimi, ca eu pe sine-mi nu mam miluit, mila lui Dumnezeu trecand-o cu vederea. Deci cu adevarat dupa
dreptate ma pedepsesc. Cand Domnul a pus mila Sa inaintea mea, eu,
necugetand, nicidecum nu luam in seama aceasta, si cu dreptate acum se
intoarce de la mine.
Atunci dar vor grai cu urgie ingerii: Acum nu este vreme de pocainta, ci de
rasplatire. Mangaierea acum a slabit, pocainta si lacrimile sunt nelucratoare, iar
muncile se inmultesc. Suspinurile cele neincetate nu sunt auzite, ci acum
tanguirea este nesfarsita.
Acum du-te si ia-ti rasplatirea cea amara si cumplita a lucrurilor tale, arzandute ca o materie necurata, aprinzind gheena cea nestinsa a fiarei celei
33

neadormite, a viermelui celui amar. Ca un fiu al intunericului desfateaza-te. Ca

unul ce ai iubit intunericul cel vesnic, indulceste-te de fetele cele negre,
pentru ca ai urat lumina cea de-a pururea vecuitoare. Acolo va fi plansul cel
neincetat si scrasnirea dintilor cea prea-dureroasa.
Vai mie, vai mie, suflete al meu, ticaloase, gol fiind cu totul de faptele cele
bune. Cum vei vedea pe Judecatorul cel nemitarnic, arhanghelii stand si
slujindu-i, pamantenii goi inainte stand, toti tremurand de infricosatul Scaun al
Facatorului tuturor; ca judecata fara de mila este acolo celor ce nu au lucrat
aici mila.
Vai mie atunci, suflete prea-necajite! Dar nu va fi glas si auzire. Caci toate se
vor preschimba in altele, si chipul lor trist, si faptele. Fiindca al optulea veac il
vom incepe. Vesnic se vor veseli dreptii, vesnic se vor munci ceilalti. Pentru ca
pe Dumnezeul tuturor nu L-am veselit. Dar nici acelea nu sunt precum par a fi.
Si de lipsa este ca de aici sa strigam catre Dumnezeu si oamenilor sa le vestim:
Chezasii Tai sunt Cuviosii.
Vestesc Tie, Doamne, toate, si iarta pe netrebnicul robul Tau. Sa nu treci cu
vederea ticaloasa mea rugaciune; mainile mele intinate le intind, sa nu ma
lepezi pe mine, cel incarcat cu patimi; ci cauta spre mine cu iubire de oameni si
cu blanda milosardia Ta.
Pe sine-mi cu dezmierdarile de tot m-am spurcat si frumusetea sufletului am
necinstit-o. Cugetelor celor trupesti am robit si stapanirea mea cea mai dinainte
am pierdut-o. Pe vrajmasul l-am ascultat sfatuindu-ma si pe idolii patimilor in
suflet i-am inchipuit. Poftele pantecelui le-am desavarsit si stralucirea mintii am
innegrit-o.
In cinste de fiime adevarata fiind, dobitoacelor celor fara de minte m-am
asemanat, si frica strasnica si cutremur ma tine pe mine, mai inainte vazand
taierea mortii venind nearatat asupra tuturor si pe sine-mi fiind neindreptat.
Dintru adancuri strig catre Tine, Doamne, si cad inaintea Ta cu lacrimi: Fii
milostiv si iubitor de oameni mie, celui ce spre Tine am nadejdile mele; fa-ma
ca sa scap de urgia osandirii ce va sa fie acolo; binevoieste ca sufletul meu cel
impietrit mult nascator de fapte bune sa se arate inaintea Ta; gandurile mele
cele neroditoare scutura-le in focul Sfantului Tau Duh; sa nu ma tai pe mine ca
pe pomul cel neroditor si in focul cel nestins sa ma trimiti; sa nu ma arati
materie si paie ale vapaii iadului, ci ca pe niste grau, Dumnezeul meu, baga-ma
in hambarul Tau.
34

Genunchiul inimii mele imi plec eu, ticalosul, neindraznind a cauta la Ceruri;
primeste rugaciunea gurii celei spurcate, Cel ce esti fara de pacat, unule
Ziditorule. Imparat fiind al tuturor si atotputernic, pe impotrivnicul si tiranul
Veliar surpandu-l, din toate felurile faradelegilor mele izbaveste-ma.
Praznuiesc ingerii si muritorii vazand intoarcerea mea. Am trecut cu vederea
poruncile Tale cele de viata purtatoare; m-am amagit cu fapte urate; sa nu Te
ingretosezi de mine, prea-bunule Stapane, izbaveste-ma de robia celui rau si
viclean.
Cu frica a inimii Te rog pe Tine, Cel ce cu voia m-ai zidit pe mine de Dumnezeu
lucrat si Care cu multe m-ai imbogatit pe mine in dar; si Care m-ai iubit foarte,
incat pentru mine Te-ai intrupat si moarte ai suferit.
Acum nepomenitor m-am aratat eu, ticalosul, de atata dragoste a Ta,
Izbavitorule, cu totul rob facandu-ma dezmierdarilor si trupul si sufletul
pangarindu-le. Totdeauna strig: Am pacatuit, si de a lucra cele cumplite nu
incetez. Acum osandit stau, bunule, ci da-mi mie lasare rautatilor, ca un
Dumnezeu milostiv si indurat.
Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, Maica lui Dumnezeu, usa cereasca si chivot,
mantuire intemeiata te-am castigat pe tine. Mantuieste, mantuieste-ma,
Stapana, in dar.
Legiuni de ingeri in Ceruri de multe ori suspina pentru mine, ca nu cumva sa
rapeasca fara de veste sufletul meu si sa merg in curgerile focului.
Legiuitori Apostoli infricosati, sezand pe scaune impreuna cu Judecatorul,
ingeri cu palose prea-intr-armati si infioratori vor desparti inimile pacatosilor.
Atunci se va tangui toata suflarea, ca nu vor avea margini, vai, muncile cele
cumplite.
Apuca mai inainte pe toate acestea, suflete, urmand tanguirea desfranatei.
Izbaveste-ma atunci, Mantuitorule, de infricosata groaza a muncilor celor
infioratoare. Pe Tine te lauda neincetat Heruvimii si Serafimii cei ce in patru
chipuri se poarta. Cetele cele ceresti slujindu-Ti, Te lauda pe Tine, Treime intru
o unime.
Lumina nenascuta esti, Parinte, si impreuna fara de inceput ai pe Fiul Tau, de-a
pururea impreuna vecuitor ai pe Duhul Tau, Care daruieste tuturor suflare de
viata, ca un milostiv, si milosard, si bun.
Cu rugaciunile Mucenicilor, ale Proorocilor, ale Apostolilor, ale Cuviosilor si ale
Ierarhilor, primeste si glasurile noastre. Parinte mai presus de Ceruri, Doamne,
35

slava Tie, Caruia Ti se cuvine slava si stapanirea, impreuna cu Preasfantul,

bunul si de viata facatorul Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!

36