Feminismul

- Raport final -

Despre feminism…. Aceasta a fost tema pe care am avut-o de dezbãtut acum pentru
noile postãri de pe blog.
Aşa cum am mai spus este o temã actualã şi foarte controversatã nu numai în ţara
noastrã, ci în toatã lumea.
Am vorbit despre feminism, am încercat sã descoperim acest curent, şi pentru asta am
pornit cãutãrile încã din trecut şi nu ne-am oprit pânã în prezent. Am vrut sã vedem dacã
oamenii sunt pro sau contra feminismului şi pentru asta am cãutat replici proprii susţinute, din
diverse articole. Nu este totuşi îmbucurãtor sã aflãm cã majoritatea bãrbaţilor nu susţin acest
curent, aceastã reformã organizatã de femei acum ceva timp în urmã, cã ei încã mai considerã
cã o femeie trebuie sã îşi dedice timpul creşterii copiilor şi întreţinerii gospodãriei. Ceea ce au
vrut femeile, egalitate în drepturi şi şanse egale cu bãrbaţii, nu este admisibil pentru unii
dintre ei, cãci bãrbatul este şi va râmâne superior femeii în tot ceea ce face.
Un sondaj la nivel naţional în care s-au analizat problemele de gen, realizat de Fundaţia
pentru o Societate Deschisã în luna august a anului 2000, scoate în evidenţã provocãrile
cãrora trebuie sã le facã faţã femeile. Superioritatea bãrbaţilor asupra femeilor este reflectatã
în afirmaţia “Bãrbatul este capul familiei” care a primit acordul a 83% dintre respondenţi, în
timp ce în ceea ce priveşte libertatea femeilor de a-şi gestiona viaţa, 78% dintre respondenţi
sunt de pãrere cã “femeia trebuie sã îsi urmeze bãrbatul”.
Aşa cum spuneam...acest sondaj întãreşte spusele mele de mai devreme...nu numai
bãrbaţii susţin aceastã idee, ba chiar şi unele femei.
Este adevãrat cã ne simţim jignite, noi femeile, dacã cineva ne „atacã”sau ne contestã
feminitatea. Bãrbaţilor le spunem cã sunt misogini, şi astfel se iscã o „ceartã” de pãreri şi

1
impresii ce aduc argumente şi contraargumente cât mai plauzibile, iar pe femei nu le
înţelegem!
Au existat mereu femei celebre, care au avut ceva de demonstrat şi au reuşit sã arate
asta şi lumii. De exemplu Mata Hari, nume care a devenit sinonim cu spionajul, dar rãmâne
totuşi o femeie seducãtoare, misterioasã. Asemenea ei este şi Cleopatra a VII-a, ultima reginã
a Egiptului, care se ştie cã a reuşit sã cucereascã numeroşi bãrbaţi de-a lungul vieţii. Din
categoria femeilor brave, o putem da exemplu pe Ioana D’Arc, eroina fecioară a Franţei, care
la 17 ani se afla în fruntea armatelor franceze.
Marie Curie, prima femeie care a predat la Sorbona, prima persoană de două ori
laureată a premiului Nobel şi singura care a primit distincţia pentru două domenii diferite
(fizică şi chimie).Cântãreaţa francezã Edith Piaf, mare artistã şi în zilele noastre.
În România ne putem lãuda cu Nadia Comãneci, prima gimnastă a epocii moderne
care a luat 10 absolut la un concurs olimpic.
Şi chiar dacã ne lãudãm cu „doamnele”, de ce sã negãm totuşi cã în umbrã se ascund
şi mari „domni” care completeazã reuşitele de mai sus. De ce sã nu îi amintim pe Pierre Curie,
a fost un fizician francez, pionier în studiul radioactivităţii, laureat al Premiului Nobel pentru
Fizică în 1903, apoi Leonardo da Vinci, mare pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian.
Napoleon Bonaparte, a fost un lider politic şi militar al Franţei, ale cărui acţiuni au
influenţat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Albert Einstein, mare fizician premiat cu Premiul Nobel în 1921, recunoscut pentru
teoria relativitãţii dar şi pentru noua teorie a gravitaţiei elaboratã.
Aşa cum observãm, nu trebuie sã existe un conflict între sexe, pentru cã nu avem
nimic de demonstrat unii faţã de alţii. Ne completãm reciproc, şi ãsta e un lucru bun, duce
spre o evoluţie a societãţii în care trãim. Trebuie sã învãţãm sã respectãm nişte norme, reguli,
sã ne respectãm în primul rând între noi şi astfel sã ne gãsim fiecare locul în societate.
Tema aceasta a fost „cu sare şi piper” pentru noi studenţii sã zicem...
De ce? Pentru cã numai prin simplul titlul : feminismul, au început pãreri şi controverse. Dupã
o documentare mai atentã putem spune cã au avut loc adevãrate debate-uri.
Pentru noi, astãzi, este greu de imaginat cum femeile din acele vremuri au rezistat atâta
timp sub „jugul” bãrbaţilor, dar şi al societãţii totodatã. Cum nu au simţit nevoia sã protesteze
mai devreme, sã îşi cearã din drepturi şi sã ajungã a fi ascultate de ceilalţi. Astãzi dispunem de
tehnologii avansate, avem aceleaşi job-uri ca şi bãrbaţii în mare parte, ne sunt recunoscute
drepturile, suntem practic egale cu bãrbaţii, şi deci dacã ar fi sã trecem din nou la mãcar una
dintre condiţiile de mai demult, ni s-ar pãrea foarte ciudat şi practic imposibil. Cred cã ar fi

2
greu ca femeile de astãzi sã se adapteze din nou la condiţiile de atunci. Şi oricum nu asta
urmãrim noi, doar nu vrem sã regresãm,nu? Cu toţii vrem sã avansãm, sã evoluãm, sã atingem
noi performanţe şi reuşite.
În incheiere ţin sã menţionez cã şi mie, intrând în rândul studenţilor care au studiat aceastã
temã, mi-a plãcut sã mã documentez, sã caut informaţii in legãturã cu aceast subiect.
Chiar dacã a avut loc acum ceva timp în urmã revoluţia femininã, tema rãmâne de
actualitate şi discuţii apar mereu şi la tot pasul. Încã mai sunt persoane de o parte şi de alta a
„baricadei”, ceea ce ţine aprins tonul discuţiilor.
Rãmâne sã urmãrim în continuare fenomenul şi sã vedem ce „traseu urmeazã” de data
aceasta...