LRM Antrep Intrep

REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi
nr. 845 adoptat: 03.01.92 în vigoare:
publicat în: Monitorul Parlamentului nr 002 din: 28.02.94 articolul: 33
cod de clasificare: Limba rusă
MODIFICAT
LP82 -XVI din 29.03.07, MO60-63/04.05.07 art.279
LP148 -XVI din 08.06.06, MO98-101/30.06.06 art.459
LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.273
LP372-XVI din 29.12.05, MO16-19/27.01.06 art.70
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
LP379-XV din 18.11.04, MO218-223/03.12.04 art.970
L224-XV din 01.07.04, MO132-137/06.08.04 art.700, în vigoare la 01.01.2005
L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518
L430/31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956, în vigoare de la 01.01.2004
L337/24.07.03, MO215/17.10.03 art.817
L336/24.07.03, MO215/17.10.03 art.815
LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773
L1500/05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400
L1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354
L1307/25.07.02, MO124/05.09.02 art. 993
L1276/25.07.02, MO117/15.08.02 art.958
L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950
L1163/27.06.02, MO100/11.07.02 art.747
L1146/20.06.02, MO96/05.07.02 art.707
L1076/23.05.02, MO75/13.06.02 art.633
L746/27.12.01, MO23/12.02.02 art. 108
L768/27.12.01, MO21/05.02.02 art.92
L757/27.12.01, MO17/31.01.02 art. 58
L690/29.11.01, MO161/31.12.01 art.1303
L417/26.07.01, MO108/06.09.01 art.824
L1224/21.09.00, MO133/26.10.00
L394/13.05.99, MO73/15.07.99
L358/15.04.99, MO55/28.05.99
L287/18.02.99, MO24/11.03.99
L237/23.12.98, MO39/22.04.99
L183/28.10.98, MO105/26.11.98
L1592/27.02.98, MO44/21.05.98
L1322/25.09.97, MO69/23.10.97
L1291/22.07.97, MO67/16.10.97
L1167/30.04.97, MO63/25.09.97 art.526
L788/26.03.96, MO40/20.06.96
L753/29.02.96, MO20/04.04.96 art.218
L672/28.11.95, MO7/01.02.96 art.68
L416/29.03.95, MO33/15.06.95 art.354
L320/13.12.94, MO7/02.02.95 art.80
L159/29.06.94, MO6/01.07.94 art.56
Notă
Prezenta Lege stabileşte agenţii economici care au dreptul, în numele lor (firmelor lor), să
desfăşoare activitate de antreprenoriat în Republica Moldova şi determină principiile juridice,
organizatorice şi economice ale acestei activităţi.
Prezenta Lege nu se extinde asupra persoanelor juridice şi asupra persoanelor fizice care
desfăşoară o altă activitate decît cea de antreprenoriat.
Capitolul I
PRINCIPII GENERALE
Articolul 1. Antreprenoriatul
1. Antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei,
executare a lucrărilor şi prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile
acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi
sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.
2. Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă încheiat nu este considerată
antreprenoriat.
3. Antreprenoriatul în legătură cu crearea şi utilizarea inovaţiilor raţionalizărilor, descoperirilor
ştiinţifice, operelor literare, de artă şi a altor obiecte ale proprietăţii intelectuale este
reglementată atît de prezenta Lege, cît şi de o legislaţie specială.
Articolul 2. Antreprenorii
[Art.2 titlul modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
1. Antreprenor poate fi:
[Art.2 al.1 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
orice cetăţean al Republicii Moldova care nu este îngrădit în drepturi, în modul stabilit de
prezenta Lege şi de alte acte legislative;
orice cetăţean străin sau apatrid, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
un grup de cetăţeni sau de apatrizi (un grup de parteneri) din care se constituie antreprenorul
colectiv;
orice persoană juridică sau fizică în conformitate cu scopurile sale principale şi cu legislaţia.
[Art.2 pct.1 subal.4 în redacţia L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
Statul şi autorităţile administraţiei publice locale sînt antreprenori speciali.Atribuţiile de
antreprenor la întreprinderile de stat (municipale) le execută managerul-şef de
întreprindere pe baza contractului încheiat cu acesta.
[Art.2 pct.1 al.2 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
2. Nu au dreptul de a practica antreprenoriatul şefii şi specialiştii din autorităţi ale administraţie
publice, în a căror atribuţie intră hotărîrea problemelor legate de desfăşurarea activităţii de
antreprenoriat sau controlul asupra unei asemenea activităţi.
[Art.2 pct. 3 abrogat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
Articolul 3. Întreprinderea
1. Forma organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat este întreprinderea.
2. Întreprinderea constituie un agent economic cu firmă (titulatură) proprie înfiinţată de
antreprenor în modul stabilit de legislaţie.
3. Întreprinderea are dreptul de persoană juridică sau de persoană fizică, în conformitate cu
prezenta Lege.
Întreprinderea-persoană juridică şi întreprinderea-persoană fizică au aceleaşi drepturi şi obligaţii,
cu excepţia răspunderii patrimoniale pentru obligaţiile lor.
4. Întreprinderea devine subiect de drept din momentul înregistrării de stat.
[Art.3 pct. 4 introdus prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
Articolul 4. Managerul-şef de întreprindere
1. Titularul patrimoniului (antreprenorul) este în drept de a transmite, pe bază de contract, o
parte sau toate atribuţiile de efectuare a activităţii de antreprenoriat managerului-şef de
întreprindere.
Contractul dintre titularul patrimoniului şi managerul-şef de întreprindere determină drepturile şi
obligaţiile reciproce ale părţilor inclusiv limitarea drepturilor de folosinţă şi
de dispoziţie asupra patrimoniului şi de desfăşurare a unor genuri de activitate, relaţiile lor
reciproce de ordin financiar, răspunderea pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a
obligaţiilor asumate, precum şi termenul valabilităţii, condiţiile de reziliere (modificare) a
contractului.
În contract pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei în vigoare.
2. Managerul-şef de întreprindere poartă răspundere materială pentru obligaţiile întreprinderii pe
care o conduce, precum şi pentru neexecutarea sau executarea nesatisfăcătoare a obligaţiilor
stipulate în contract.
Contractul poate să prevadă răspunderea managerului-şef de întreprindere pentru obligaţiile
respective cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
3. Titularul patrimoniului şi orice terţ nu au dreptul să se amestece în activitatea managerului-
şef de întreprindere în decursul termenului
de valabilitate a contractului, cu excepţia cazurilor prevăzute de condiţiile contractului sau de
legislaţia în vigoare.
Articolul 5. Legislaţia privind antreprenoriatul
1. Relaţiile în legătură cu antreprenoriatul, indiferent de forma de proprietate şi genul de
activitate, sînt reglementate de prezenta Lege, de legislaţia civilă şi de alte legi.
2. Particularităţile activităţii de antreprenoriat practicate de
persoane juridice şi persoane fizice străine sînt reglementate de asemenea de legislaţia
privind investiţiile străine.
3. Relaţiile în care una dintre părţi este persoană juridică sau persoană fizică
străină se reglementează de condiţiile acordului internaţional, dacă acestea se deosebesc de
normele stabilite în legislaţia privind antreprenoriatul.
Capitolul II
BAZELE ANTREPRENORIATULUI
Articolul 6. Drepturile întreprinderii
[Titlu art.6 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul:
să practice, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriat;
[Art.6 subal.1 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
să procure (să atragă) de la alte persoane juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi
patrimoniale (inclusiv asupra proprietăţii intelectuale) în scopul practicării activităţii de
antreprenoriat;
să participe cu patrimoniul său la activitatea altor agenţi economici;
să utilizeze, în cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi
intelectuale;
să-şi stabilească, în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de
producţie, să-şi aleagă furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate (lucrărilor şi serviciilor
prestate), să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda statului;
să stabilească, preţurile şi tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile prestate);
[Art.6 subal.6 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
să deschidă conturi la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de decontare,
creditare, încasare etc.;
să angajeze lucrători pe bază de contract (acord) şi în alte condiţii şi să concedieze lucrătorii
încadraţi;
să stabilească, în mod independent, formele, cuantumul retribuirii muncii şi alte tipuri de
venituri ale persoanelor angajate;
să fie agent al relaţiilor economice externe;
[Subal. modificat prin L672/28.11.95, MO7/01.02.96]
să efectueze operaţiuni valutare;
să dispună liber de beneficiul (venitul) obţinut de pe urma activităţii de antreprenoriat, care
rămîne după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii;
să beneficieze de orice venit personal;
să se folosească de serviciile sistemului asistenţei sociale de stat al asigurării medicale şi sociale;
să atace în instanţa judecătorească competentă acţiunile autorităţilor ale administraţiei publice
şi ale altor organe care îi lezează drepturile sau interesele legitime.
[Art.6 Ultim subalin. modificat prin L1322/25.09.97, MO69/23.10.97]
Articolul 7. Obligaţiile întreprinderii
[Titlul art.7 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
Întreprinderea în conformitate cu legislaţia în vigoare, este obligată:
să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei libere, drepturile şi
interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate (a
lucrărilor şi serviciilor prestate);
să obţină licenţe pentru genurile de activitate care se desfăşoară în bază de licenţă;
[Art.7 subalin.2 modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
să încheie contracte (acorduri) de muncă cu cetăţenii pe care îi angajează la lucru, după caz, şi
contracte colective cu sindicatele care reprezintă interesele colectivelor de muncă.
Întreprinderea nu are dreptul de a se opune asocierii în sindicate a lucrătorilor angajaţi pentru
a-şi apăra drepturile şi interesele social-economice;
să păstreze mijloacele băneşti în instituţii financiare şi să se achite cu bugetul public naţional,
angajaţii, creditorii, precum şi să onoreze celelalte obligaţii de plată prin sistemul financiar-
bancar, în modul stabilit de actele normative ale Băncii Naţionale a Moldovei;
[Art.7 subal.4 modificat prin L690/29.11.2001, MO161/31.12.2001 art.1303]
să remunereze lucrătorii angajaţi la un nivel care să nu fie inferior salariului minim stabilit
pe republică;
să asigure în conformitate cu contractele (acordurile) de muncă încheiate, crearea unor condiţii
normale de muncă, respectarea tehnicii securităţii, normelor de producţie şi sanitare, ale
securităţii antiincendiare, precum şi protecţia mediului înconjurător;
să efectueze asigurarea socială şi alte tipuri de asigurare obligatorie a lucrătorilor angajaţi;
să păstreze, conform termenelor stabilite, documentele create în procesul activităţii sale, iar
în caz de încetare a activităţii, să transmită în arhiva de stat documentele ce fac parte
din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi documentele privind personalul scriptic.
[Art.7 completat prin L183/28.10.98, MO105/26.11.98]
Articolul 8. Statul şi întreprinderea
[Titlul art.8 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
1. Statul creează tuturor întreprinderilor condiţii juridice şi economice egale de gospodărire,
garantează respectarea drepturilor şi intereselor lor legitime, contribuie la dezvoltarea
concurenţei libere, conştiincioase între aceştia, le asigură posibilităţi egale de a folosi resurse
tehnico-materiale, naturale, de muncă, financiare şi informative
neadmiţînd monopolizarea pieţelor acestor resurse, şi reglementează activitatea de
antreprenoriat în baza legislaţiei în vigoare.
[Art.8 pct. 1 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
2. Guvernul, autorităţile administraţiei publice, precum şi autorităţile administraţiei publice
locale pot da dispoziţii întreprinderilor numai în limitele competenţei lor, stabilite de
legislaţie.
Dacă, drept urmare a emiterii de către autorităţile administraţiei publice sau de către un alt organ
a unui act ce nu corespunde competenţei lui sau legislaţiei se încalcă drepturile întreprinderii,
aceasta este în drept să apeleze la instanţa judecătorească competentă pentru a se anula actul
respectiv.
Pagubele, inclusiv profitul ratat, suportate de întreprindere ca urmare a îndeplinirii unor
dispoziţii date de autorităţile administraţiei publice şi de alte organe sau de persoane cu funcţii
de răspundere ale acestor organe, care au încălcat drepturile întreprinderilor, precum şi ca
urmare a neîndeplinirii la nivelul cuvenit, de către aceste organe sau persoane cu funcţii de
răspundere, a obligaţiilor lor faţă de întreprindere, prevăzute de legislaţia în vigoare, urmează a fi
reparate din buget, din ale cărui mijloace organele menţionate se întreţin, sau din mijloacele
proprii, dacă acestea nu sînt finanţate de la bugetul public naţional. Repararea prejudiciului nu
poate fi condiţionată de acordul conducătorului organizaţiei debitoare sau de structura devizului
de cheltuieli al acestei organizaţii.
[Art.8 pct.2 al.3 modificat prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
Litigiile privind recuperarea pagubelor menţionate se soluţionează de către instanţa
judecătorească competentă.
3. În cazul instituirii, în conformitate cu legislaţia, a stării excepţionale sau
declarării unui anumit teritoriu drept zonă a calamităţii naturale, întreprinderile sînt obligate
să îndeplinească dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice şi cele ale autorităţilor
administraţiei publice locale.
[ Art.8 pct.3 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
Articolul 9. Impunerea activităţii de antreprenoriat
Impunerea activităţii de antreprenoriat se face în modul stabilit de legislaţia fiscală.
[Art.9 în redacţia L1592/27.02.98, MO44/21.05.98]
Articolul 10. Reglementarea activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea este în drept să practice orice genuri de activitate, cu excepţia celor
interzise de lege.
2. Întreprinderea are dreptul să practice anumite genuri de activitate, determinate de legislaţie,
numai după ce a obţinut licenţa pentru genul respectiv de activitate. Licenţele se eliberează de
Camera de Licenţiere şi de autorităţile administraţiei publice învestite cu acest drept.
Lista genurilor de activitate menţionate şi modul de eliberare a licenţelor se stabilesc de
legislaţie. Licenţa va fi eliberată în termen de 15 de zile de la data depunerii cererii de către
întreprindere.
În cazul refuzului de a elibera licenţă trebuie să se dea un răspuns argumentat. Refuzul de a
elibera licenţă nu poate fi motivat prin inutilitatea practicării genului respectiv de activitate.
[Art.10 pct.2 modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
3. Exclusiv întreprinderilor de stat li se permite:
[Art.10 pct.3 subalin.1 exclus prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
supravegherea şi tratamentul femeilor gravide, bolnavilor care suferă de narcomanie, boli
canceroase, boli contagioase periculoase şi deosebit de periculoase, inclusiv de boli
dermatovenerice infecţioase precum şi de boli psihice în forme agresive şi eliberarea avizelor
corespunzătoare;
[Art.10 pct.3 subalin.2 modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]"
efectuarea expertizei pentru determinarea pierderii temporare sau stabile a capacităţii de muncă,
precum şi a examenelor şi controalelor medicale periodice şi preventive decretate ale
cetăţenilor;
tratamentul animalelor ce suferă de boli deosebit de periculoase;
confecţionarea ordinelor şi medaliilor;
producerea emblemelor ce confirmă achitarea impozitelor şi taxelor de stat;
prestarea serviciilor poştale (cu excepţia poştei exprese), confecţionarea timbrelor poştale;
[Art. 10 pct.3 subal.7 modificat prin L746/27.12.2001, MO23/12.02.2002 art. 108]"
producerea şi comercializarea tehnicii militare speciale şi de luptă, a substanţelor explozive (cu
excepţia prafului de puşcă), precum şi producerea oricăror feluri de arme;
[Art. 10 pct.3 subal.8 in redactia L1307/25.07.2002, MO12405.09.2002 art. 993]
evidenţa de stat, înregistrarea de stat şi inventarierea tehnică (inclusiv paşaportizarea) a bunurilor
imobile, restabilirea documentelor pentru dreptul de proprietate şi administrarea acestor bunuri;
imprimarea şi baterea monedei, imprimarea hîrtiilor de valoare de stat;
efectuarea lucrărilor astronomo-geodezice, gravimetrice, a lucrărilor în domeniul
hidrometeorologiei.
[Art.10 pct.3 subalin.11 în redacţia L237/23.12.98, MO39/22.04.99]
4. Pentru desfăşurarea activităţii fără licenţă sau a activităţilor interzise pe teritoriul Republicii
Moldova, precum şi a celor permise în mod exclusiv întreprinderilor de stat, întreprinderea
răspunde în mărimea profitului realizat în timpul cît a durat această încălcare şi i se aplică
amendă în aceeaşi mărime. Aceste sume sînt vărsate în părţi egale în bugetul de stat şi în
bugetele unităţilor administrativ-teritoriale respective.
Totodată, managerul-şef al întreprinderii nu este eliberat de altă răspundere prevăzută de
legislaţie.
[Art.10 al.4 modificat prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
[Art.10 pct.4 modificat prin LPC333/24.07.03, MO200/19.09.03, art.773]
5. Faţă de întreprinderi şi organizaţii, indiferent de tipul lor de proprietate şi forma de organizare
juridică, care efectuează decontări în numerar în sumă ce depăşeşte 100 de mii de lei lunar, în
baza obligaţiilor lor financiare, încălcînd modul stabilit de decontare prin virament, precum şi
care efectuează decontări în numerar şi prin virament prin intermediari, indiferent de suma
decontării efectuate, organele Serviciului Fiscal de Stat, Centrului pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei, aplică sancţiuni pecuniare în proporţie de 10 la sută din sumele plătite,
iar sumele amenzilor se fac venit la bugetul de stat.
[Art.10 pct.5 al.1 modificat prin LP379-XV din 18.11.04, MO218/03.12.04 art.970]"
[Art.10 pct.5 al.1 modificat prin L1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354]
Sancţiunile menţionate nu se aplică la efectuarea decontărilor cu cetăţenii, gospodăriile ţărăneşti
(de fermier), titularii de patente de întreprinzător şi cu bugetul public naţional, la efectuarea
decontărilor de către persoanele indicate cu bugetul public naţional, cu întreprinderile şi
organizaţiile, precum şi la efectuarea decontărilor de către întreprinderile şi organizaţiile ale
căror drepturi la acest capitol se reglementează altfel decît în actele normative ale Băncii
Naţionale a Moldovei, cu excepţia cazurilor efectuării decontărilor prin intermediari.
În sensul prezentului punct, cuvîntul "intermediar" semnifică persoana căreia o altă persoană i-a
plătit o sumă de bani, în numerar sau prin virament, neavînd către aceasta obligaţii financiare
directe.
[Art.10 pct.5 al.3 introdus prin L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 art.747]
[Art.10 pct 5. introdus prin L690/29.11.2001, MO161/31.12.2001 art.1303]
6. Veniturile ilicite obţinute de agenţii economici prin exagerarea costului producţiei,
rentabilităţii, adaosului comercial, volumului de lucrări efectuate în construcţii şi tarifelor la
serviciile prestate, nerespectîndu-se astfel actele normative care reglementează formarea şi
aplicarea preţurilor, precum şi amenzile aplicate în cuantum echivalent acestor venituri se percep
la bugetul de stat prin decizie adoptată de Curtea de Conturi, de Serviciul Control Financiar şi
Revizie din subordinea Ministerului Finanţelor sau de Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei.
[Art.10 al.6 modificat prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
[Art.10 pct.6 modificat prin L224-XV din 01.07.04, MO132-137/06.08.04 art.700, \x8n vigoare
[Art.10 pct.6 introdus prin L430/31.10.03, MO239-242/05.12.03 art.956]
Articolul 11. Activitatea de antreprenoriat a cetăţenilor străini şi a apatrizilor
Cetăţenii străini şi apatrizii care practică activităţi de antreprenoriat pe teritoriul Republicii
Moldova au aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova, în cazul în care legislaţia în
vigoare nu stabileşte altfel.
Articolul 12. Controlul asupra activităţii de antreprenoriat
1. Întreprinderea, indiferent de forma juridică de organizare, asigură evidenţa contabilă şi
statistică în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
[Art.12 pct.1 in redactia L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
2. Întreprinderea, în conformitate cu legislaţia, pune la dispoziţia
autorităţilor administraţiei publice informaţia necesară pentru stabilirea impozitelor
şi funcţionarea sistemului republican de acumulare şi prelucrare a informaţiei.
[Art.12 pct.2 modificat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
3. Întreprinderea este în drept să nu prezinte date ce constituie secret comercial autorităţilor
administraţiei publice, cu excepţia organelor de drept şi celor de control, cărora aceste date se
prezintă în limitele împuternicirilor lor. Lista datelor ce constituie secret comercial o
determină întreprinderea. Lista datelor care pot constitui secret comercial este stalilită de Legea
cu privire la secretul comercial.
[Art.12 pct 3. modificat prin L690/29.11.2001, MO161/31.12.2001 art.1303]
4. Organele de control, organele fiscale, organele de ocrotire a naturii, organele antimonopoliste
şi alte autorităţi ale administraţiei publice cărora li se atribiue controlul asupra activităţii
întreprinderii efectuează acest control în limitele competenţei lor şi în modul stabilit de
legislaţie.
Rezultatul controlului efectuat se comunică întreprinderii.
Capitolul III
FORMELE ORGANIZATORICO-JURIDICE ALE
ACTIVITĂŢII DE ANTREPRENORIAT
Articolul 13. Formele activităţii de antreprenoriat
1. Activitatea de antreprenoriat poate fi practicată sub următoarele forme organizatorico-juridice:
a) întreprindere individuală;
b) societate în nume colectiv;
c) societate în comandită;
d) societate pe acţiuni;
e) societate cu răspundere limitată;
f) cooperativă de producţie;
g) cooperativă de întreprinzător;
[Art.13 pct 1. lit.g) introdusă prin L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950; lit.g)-h) devin h)-
i)]
h) întreprindere de arendă;
i) întreprindere de stat şi întreprindere municipală.
[Art.13 pct.1 lit.h) exclusă prin L672/28.11.95, MO7/01.02.96; lit.i) devine it.h)]
2. Activitatea de muncă individuală are caracter întreprinzător şi se desfăşoară sub forma de
organizare juridică întreprindere individuală sau în baza patentei de întreprinzător.
3. Întreprinderile cu investiţii străine se infiinţează pe teritoriul Republicii Moldova sub formele
organizatorico-juridice arătate la punctul 1 al prezentului articol. Deosebirile ce vizează
înregistrarea şi activitatea întreprinderilor respective se stabilesc de legislaţia privind investiţiile
străine.
4. Oricare din întreprinderile indicate la punctul 1 din prezentul articol (în dependenţă de
numărul de lucrători şi de alte criterii), în conformitate cu legislaţia, poate fi considerată
microîntreprindere sau întreprindere mică.
[Art.13 pct.4 în redactia L672/28.11.95, MO7/01.02.96]
5. Întreprinderile care practică activităţi bancare, de asigurare, de bursă sau alte genuri
specializate se înfiinţează sub una din formele organizatorico-juridice arătate la lit. d), e) h)
din punctul 1 al prezentului articol. Particularităţile constituirii, înregistrării, funcţionării şi
încetării activităţii unor astfel de întreprinderi sînt stabilite de legislaţia respectivă.
[Art.13 pct.5 completat prin L672/28.11.95, MO7/01.02.96]
6. Pentru realizarea sarcinilor lor statutare organizaţiile obşteşti şi cele religioase, în conformitate
cu legislaţia, au dreptul să fondeze sau să participe la fondarea şi
coposedarea de societăţi în nume colectiv şi în comandită, societăţi cu răspundere limitată şi
societăţi pe acţiuni.
[Art.13 pct.6 in redactia L672/28.11.95, MO7/01.02.96]
7. Orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale. Persoanele juridice
şi fizice pot fi asociaţi numai ai unei singure societăţi cu răspundere nelimitată sau în comandită.
[Art.13 pct.7 introdus prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
8. În cazul în care pe numele unei persoane au fost înregistrate anterior întreprinderi care nu
funcţionează şi care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul
public naţional, persoanei în cauză i se refuză înregistrarea unei noi întreprinderi pînă la
înlăturarea circumstanţelor menţionate.
[Art.13 pct.8 introdus prin L336/24.07.03, MO215/17.10.03 art.815]
Articolul 14.Întreprinderea individuală
1. Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate
privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună.
Patrimoniul întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi
altor surse care nu sînt interzise de legislaţie.
În agricultură există un singur tip de întreprindere individuală - gospodăria ţărănească (de
fermier).
[Art.14 pct.1 alineat introdus prin LP757/27.12.2001, MO17/31.01.2002 art. 58]
Întreprinderea individuală se echivalează cu întreprinzătorul individual.
[Art.14 pct.1 alineat introdus prin LP82 -XVI din 29.03.07, MO60-63/04.05.07 art.279]
2. Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică întreprinzător individual. Patrimoniul întreprinderii individuale este
inseparabil de bunurile persoanele ale antreprenorului.
Antreprenorul-posesor al întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată pentru
obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul său, exceptîndu-se acele bunuri care,
conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale poartă răspundere nelimitată solidară
pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
[Art.14 pct.2 modificat prin LP82 -XVI din 29.03.07, MO60-63/04.05.07 art.279]
3. Modul de constituire, înregistrare şi încetare a activităţii întreprinderilor individuale este
reglementat de prezenta Lege şi de legislaţia civilă.
Particularităţile constituirii, înregistrării şi încetării activităţii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)
sînt reglementate de Legea nr.1353-XIV din 3 noiembrie 2000 privind gospodăriile ţărăneşti (de
fermier)
[Art.14 pct.3 al. 2 introdus prin L757/27.12.2001, MO17/31.01.2002 art. 58]
[Art.14 pct.3 al.2 abrogat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
4. Document de constituire a întreprinderii individuale este hotărîrea cu privire la înfiinţarea
întreprinderii, semnată de către fondator (fondatori), incluzînd:
a) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, cetăţenia,
domiciliul cetăţeanului-fondator (fondatorilor-membri ai familiei);
b) numele, prenumele (după caz, numele după tată), data naşterii, domociliul şefului
(directorului) de întreprindere - în cazul în care acesta nu este fondator;
c) firma întreprinderii inclusiv abreviată;
d) sediul întreprinderii;
e) data înfiinţării întreprinderii;
f) genul (genurile) de activitate a întreprinderii;
g) condiţiile reorganizării şi lichidării întreprinderii.
În hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin
legislaţiei în vigoare.
5. Firma întreprinderii individuale, inclusiv abreviată, trebuie să
includă cuvintele "întreprindere individuală" sau "Î.I.", precum şi numele cel puţin a unui
posesor.
Articolul 15. Societatea în nume colectiv
1. Societatea în nume colectiv reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane
juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a
unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de
societate) încheiat între acestea.
2. Societatea în nume colectiv nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică. Pentru obligaţiile societăţii toţi asociaţii poartă răspundere solidară
nelimitată cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în
vigoare, nu fac obiectul urmăririi.
Societatea în nume colectiv nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţilor care nu sînt legate
de activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în nume colectiv sînt
reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de
contractul de constituire (de societate).
Articolul 16. Societatea în comandită
1. Societatea în comandită reprezintă o întreprindere fondată de două şi mai multe persoane
juridice şi (sau) persoane fizice care şi-au asociat bunurile în scopul desfăşurării în comun a
unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă, în baza contractului de constituire (de
societate) încheiat între acestea.
Societatea în comandită are în componenţa sa cel puţin un comanditat şi un comanditar.
2. Societatea în comandită nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept
ca persoană fizică.Pentru obligaţiile societăţii comandităţii poartă răspundere solidară nelimitată
cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se bunurile care, în conformitate cu legislaţia în vigoare,
nu fac obiectul urmăririi, iar comanditarii cu partea din averea lor (capitalul investit), transmisă
societăţii în baza contractului de constituire (de societate).
Societatea în comandită nu poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiilor, care nu sînt în
legătură cu activitatea acesteia.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii în comandită sînt
reglementate de legislaţia privind societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de
contractul de constituire (de societate).
Articolul 17. Societatea pe acţiuni, societatea cu răspundere limitată
1. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată reprezintă întreprinderi fondate de
două şi mai multe persoane juridice şi (sau) persoane fizice, care şi-au asociat
bunurile în scopul desfăşurării în comun a unei activităţi de antreprenoriat, sub aceeaşi firmă,
în baza contractului de constituire (de societate) şi a statutului.
[Art.17 pct.1 subal. modificat prin L672/28.11.95, MO7/01.02.96]
Societatea pe acţiuni sau societatea cu răspundere limitată poate fi înfiinţată şi de o singură
persoană juridică sau fizică.
[Art.17 pct.1 al.2 introdus prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
În societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni de tip închis (cu excepţia celor
agricole) numărul asociaţilor nu poate fi mai mare de 50.
[Art.17 pct.1 al.3 introdus prin L1291/22.07.97, MO67/16.10.97]
Capitalul statutar (social) subscris al societăţilor este divizat în cote (părţi) subscrise ale
asociaţilor. Drept documente ce confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise sînt: în
cadrul societăţii pe acţiuni - acţiunea, în cadrul societăţii cu răspundere limitată - adeverinţa
cotei de participaţie.
2. Societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată sînt persoane juridice şi poartă
răspundere pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Acţionarii, precum şi asociaţii societăţii cu răspundere limitată poartă răspundere pentru
obligaţiile întreprinderii numai în limitele valorii acţiunii (cotelor) care le aparţin.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii societăţii pe acţiuni şi a
societăţii cu răspundere limitată sînt reglementate de legislaţia privind societăţile pe acţiuni şi
societăţile comerciale, de legislaţia civilă, precum şi de contractul de constituire (de societate) şi
de statutul întreprinderii.
Articolul 18. Cooperativa de producţie şi cooperativa de întreprinzător
[Art.18 titlul in redactia L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
1. Cooperativa de producţie este o întreprindere înfiinţată de către cinci sau mai multe persoane
fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie şi a altei activităţi economice,
bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe cooperarea cotelor de participare la
capitalul acesteia.Cooperativa de producţie este o întreprindere de drept privat cu scop
lucrativ (inclusiv comercial).
[Art.18 pct 1. al.1 in redactia L1500/05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400]
Cooperativa de întreprinzător este o întreprindere fondată de cel puţin cinci persoane juridice şi
(sau) fizice care practică activităţi de întreprinzător, ce are scopul de a contribui la obţinerea de
către membrii săi a profitului. Prin derogare de la această prevedere, membri ai cooperativei
agricole de întreprinzător de prestări servicii pot fi persoanele care produc produse agricole în
gospodăriile personale auxiliare.
[Art.18 pct 1. al.2 introdus prin L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
2. Cooperativele de producţie şi de întreprinzător sînt persoane juridice şi răspund pentru
obligaţiile asumate cu patrimoniul lor. Membrii cooperativei de producţie sau ai cooperativei de
întreprinzător îşi asumă riscul pentru obligaţiile cooperativei în limitele cotelor care le aparţin,
iar dacă patrimoniul cooperativei este insuficient, poartă răspundere suplimentară cu averea lor
personală în limita stabilită de lege sau de statutul cooperativei.
[Art.18 pct 2.in redactia L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
3. Particularităţile înfiinţării, înregistrării, funcţionării şi încetării activităţii cooperativelor,
asociaţiilor lor şi întreprinderilor fondate de acestea se reglementează de legislaţia privind
cooperativele de producţie şi cooperativele de întreprinzător, legislaţia civilă, precum şi de
statutele organizaţiilor menţionate.
Articolul 19. Întreprinderile de arendă
1. Întreprinderile de arendă sînt unităţi fondate de membrii colectivelor întreprinderilor de stat
(municipale) sau ale subdiviziunilor lor structurale, reorganizate în scopul desfăşurării în comun
a activităţii de antreprenor, sub aceeaşi firmă, pe baza statutelor şi contractului de arendare
a bunurilor statului (municipiului).
2. Întreprinderile de arendă sînt persoane juridice şi poartă răspundere pentru obligaţiile asumate
cu patrimoniul său. Membrii întreprinderii poartă răspundere pentru obligaţiile acesteia în limita
cotei (părţii) ce le revine din patrimoniul întreprinderii.
3. Particularităţile creării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderilor de arendă sînt
reglementate de legislaţia cu privire la arendă, de legislaţia civilă, de contractele de arendare,
precum şi de statutele întreprinderilor respective.
Articolul 20. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală
Întreprinderea de stat se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de Guvern sau de organul
administraţiei de stat împuternicit pentru acest lucru.
Întreprinderea municipală se înfiinţează şi se dotează cu bunuri de organul de autoadministrare
locală.
2. Întreprinderea de stat şi întreprinderea municipală sînt persoane juridice şi poartă răspundere
pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul lor.
Autorităţile administraţiei publice şi autorităţile administraţiei publice locale nu poartă
răspundere pentru obligaţiile întreprinderii de stat şi ale întreprinderii municipale. Aceste
întreprinderi nu poartă răspundere pentru obligaţiile autorităţilor administraţiei publice şi ale
autorităţilor administraţiei publice locale.
3. Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat
sînt reglementate de legislaţia privind întreprinderile de stat, de legislaţia civilă, precum şi de
statutul întreprinderii.
Particularităţile înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii municipale sînt
determinate de autorităţile administraţiei publice locale, în baza prezentei Legi, legislaţiei
civile şi a statutului întreprinderii.
Articolul 21. Filialele şi reprezentanţele întreprinderii
1. Întreprinderea are dreptul de a constitui filiale şi reprezentanţe cu drept de a deschide
subconturi.
2. Filială se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte şi
care exercită unele din atribuţiile acesteia.
Reprezentanţă se consideră subdiviziunea separată a întreprinderii care este situată în altă parte
şi care apără şi reprezintă interesele întreprinderii, încheie, în numele acesteia, tranzacţii şi
înfăptuieşte alte acţiuni de drept.
Filialele şi reprezentanţele trebuie să fie indicate în documentele de constituire (de societate) a
întreprinderii respective.
Subdiviziunile care nu sînt filiale sau reprezentanţe ale întreprinderii se înregistrează de către
Serviciul Fiscal de Stat.
3. Filialele şi reprezentanţele nu sînt persoane juridice. Acestora li se atribuie bunuri din
patrimoniul întreprinderii şi activează în baza regulamentului aprobat de întreprindere.
Şeful filialei (reprezentanţei) este numit de întreprindere şi activează în temeiul mandatului
ce i s-a eliberat.
Filialele au balanţe proprii care fac parte din balanţa centralizată a întreprinderii care le-a
constituit.
4. Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiile asumate de filiale şi reprezentanţe, iar
ultimele poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderii.
5. Prin derogare de la punctele 1, 3 şi 4 ale prezentului articol, filialele şi reprezentanţele
întreprinderilor statelor străine se înfiinţează ca persoane juridice.
Filialele şi reprezentanţele întreprinderilor statelor străine îşi desfăşoară activitatea în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu regulamentele aprobate de
întreprinderea fondator.
Particularităţile înfiinţării lor se reglementează de legislaţie.
6. Firma filialei (reprezentanţei) va conţine firma întreprinderii care a constituit-o cu indicarea
sediului filialei (reprezentanţei), cuvîntul "filială" ("reprezentanţă"). precum şi, la dorinţa
antreprenorului, genul de activitate al filialei şi altă informaţie care nu este interzisă de legislaţie.
[Art.21 pct.2 modificat prin L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.06.04 art.518]
[Art.21 pct.5 introdus prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97; pct.5 devine pct.6]
Articolul 22. Uniunile de întreprinderi.
1. Pentru a-şi coordona activitatea, în scopul creării unor condiţii favorabile pentru realizarea şi
apărarea intereselor de producţie, tehnico-ştiinţifice, sociale şi altor interese comune,
întreprinderile au dreptul să înfiinţeze societăţi sub formă de asociaţii, uniuni, concerne, care
vor fi organizaţii necomerciale.
Dacă, la decizia asociaţilor, societatea în cauză va practica activitate de antreprenoriat, o
asemenea societate va fi reorganizată în societate economică sau va fi în drept să înfiinţeze
o societate economică, sau va participa la activitatea unei asemenea societăţi economice.
[Art.22 pct. 1 în redacţia L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
2. Crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:
a) intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de
contractul sau statutul ununii;
b) respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
c) organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.
3. Societatea este persoană juridică şi acţionează în baza contractului şi statutului. Societatea
trebuie să aibă firmă (denumire) proprie, patrimoniu separat şi
patrimoniu distinct, bilanţ propriu centralizator,
cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi alte elemente
caracteristice.
Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau "concern".
Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, condiţiile
formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor, precum şi modul de
distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii.
[Art.22 pct 3.al 3 modificat prin L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
Societatea ţine registrul asociaţilor săi în modul stabilit de legislaţie şi de regulamentul propriu.
[Art.22 pct 3.al 4 introdus prin L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
4. Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de
persoană juridică sau fizică.
Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicînd
apartenenţa lor la aceasta.
5. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac parte din componenţa
acesteia, iar întreprinderile nu poartă răspundere pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de
construire nu prevăd altfel.
6. Înregistratea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum şi reorganizarea sau
lichidarea acestora se efectuează în conformitate cu prezenta Lege, legislaţia antimonopol şi
acte normative.
[Art.22 în redactia Legii nr.1148-XII din 04.08.92]
Capitolul IV
ÎNFIINŢAREA ÎNTREPRINDERII
Articolul 23. Condiţiile generale de constituire
1. Întreprinderea poate fi constituită:
de către titularul (titularii) patrimoniului, din proprie iniţiativă ori de către persoanele juridice
sau persoanele fizice împuternicite de acesta (aceştia);
în urma divizării forţate a întreprinderii în funcţiune, în conformitate cu legislaţia
antimonopol.
2. Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:
pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege;
pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat -
prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative.
3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt:
decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;
contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în
comandită;
contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu
răspundere limitată şi cooperativele de întreprinzător. În cazul înfiinţării unei societăţi pe
acţiuni sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract
de constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii.
Declaraţia trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate
cu cerinţele înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);
[Art.23 pct 1. subal.3 modificat prin L1500/05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400]
statutul - pentru cooperativele de producţie;
[Art.23 pct 1. subal.4 intrudus prin L1500/05.12.02, MO185/31.12.02 art.1400; subal.4-5 devin
5-6]
contractul de arendare a bunurilor statului (municipiului) şi statului - pentru întreprinderile
de arendă.
[Art.23 pct.3 subalin. modificat prin L672/28.11.95, MO7/01.02.96]
statutul şi decizia fondatorului - pentru întreprinderile de stat;
statutul şi decizia autorităţilor administraţiei publice locale - pentru întreprinderile municipale.
[Art.23 pct 3. subal. modificat prin L690/29.11.2001, MO161/31.12.2001 art.1303]"
Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data
constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii,
condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul
(domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte
condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.
În documentele de constituire pot fi incluse şi alte prevederi care nu contravin legislaţiei.
Documentele de constituire a întreprinderii se aprobă de către fondatorul (fondatorii)
acesteia.
Articolul 24. Firma şi utilizarea ei
1. Antreprenorul şi întreprinderea constituită de acesta îşi desfăşoară activitatea sub o anumită
firmă (denumire).
Filialele şi reprezentanţele întreprinderii îşi desfăşoară activitatea sub firma întreprinderii.
2. Firmă trebuie să conţină:
a) denumirea concretă a întreprinderii sau alte date care permit deosebirea acesteia de alte
întreprinderi, iar pentru întreprinderea individuală, societatea în nume colectiv şi
societatea în comandită, numele de familie (firma) a cel puţin unui posesor al întreprinderii
individuale sau al comanditului;
b) indicarea completă sau prescurtată (abreviată) a formei organizatorico-juridice a
întreprinderii;
c) indicarea genului principal de activitate pentru întreprinderea-persoană juridică.
În firma întreprinderii pot fi incluse şi alte date care nu contravin legislaţiei în vigoare.
3. Întreprinderea poate să utilizeze şi o firmă prescurtată (abreviată) care trebuie să conţină
informaţii prevăzute la literele "a" şi "b" din punctul 2 al prezentului articol.
4. Întreprinderea are obligaţia să utilizeze firma, inclusiv cea prescurtată
(abreviată), numai în acea formulă în care a fost înmatriculată în Registrul de stat al
întreprinderilor.
De la data publicării în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova" a
anunţului privind lichidarea întreprinderii, firma acesteia se va utiliza cu cuvintele "în proces
de lichidare".
[Art.24 pct.4 subalin. introdus prin L672/28.11.95, MO7/01.02.96]
5. Firma poate fi utilizată şi în calitate de emblemă comercială, cu condiţia înregistrării acesteia
conform Legii privind mărcile şi denumirile de origine a produselor.
6. Firma completă trebuie să figureze pe toate clădirile administrative ale întreprinderilor cu
personalitate juridică.
Articolul 25. Restricţiile privind folosirea unor firme
1. Întreprinderea nu poate să folosească firma care:
a) coincide sau, după cum constată organul înregistrării de stat, se aseamănă cu firma altei
întreprinderi, care este deja înregistrată;
b) conţine denumirea oficială a statului, a organelor sale, a autorităţilor administraţiei publice
locale şi a organizaţiilor obşteşti ori indică, direct sau indirect, că
întreprinderea aparţine acestor organe şi organizaţii.
Aceste restricţii nu se extind asupra întreprinderilor al căror gen principal de
activitate este difuzarea informaţiei de masă, dacă fondatorii acestora sînt organele şi
organizaţiile arătate la această literă;
c) nu include toate datele arătate în articolul 24 din prezenta Lege;
d) conţine date, inclusiv semne grafice, a căror utilizare este interzisă de legislaţia în vigoare.
2. Dacă mai multe persoane au prezentat pentru înregistrarea de stat firme ce coincid sau se
aseamănă, dreptul de înregistrare sub această firmă îl are persoana care a depus prima
cerere de înmatriculare a firmei respective în organul înregistrării de stat.
3. Pentru folosirea în denumirea firmei a numelui unei personalităţi istorice sau al altei
personalităţi cunoscute este necesară autorizaţia Guvernului sau acordul rudelor personalităţii în
cauză.
La cererea persoanelor arătate în alineatul întîi al acestui punct, organul înregistrării de stat este
obligat să decidă scoaterea din denumirea firmei a numelui personalităţii respective.
[Art.25 pct.4 abrogat prin L1167/30.04.97, MO63/25.09.97]
4. Întreprinderea este obligată să publice în Monitorul Oficial al Republicii Moldova un aviz
privind modificarea denumirii sub sancţiunea plăţii de daune-interese.
[Art. 25 pct.4 introdus prin L337/24.07.03, MO215/17.10.03 art.817]
Articolul 26. Dreptul la firmă
1. Întreprinderea a cărei firmă a fost înregistrată în modul stabilit de prezenta Lege are
dreptul de a o utiliza în conformitate cu legislaţia.
2. Persoana care utilizează o firmă străină înregistrată deja este datoare, la cererea posesorului
de drept asupra firmei, să înceteze folosirea ei şi să recupereze acestuia daunele cauzate.
3. Întreprinderea care utilizează în activitatea sa o firmă ce nu corespunde celei înmatriculate
în Registrul de stat al întreprinderilor este sancţionată, conform hotărîrii instanţei judecătoreşti
competente, cu o amendă de la 10 la 100 unităţi convenţionale, care se varsă la bugetul de stat.
Unitatea convenţională de amendă este egală cu 20 de lei.
[Art.26 pct.3 modificat prin LP148 -XVI din 08.06.06, MO98-101/30.06.06 art.459"
Dreptul de a intenta acţiuni pentru o asemenea sancţiune îl au Camera Înregistrării de Stat a
Ministerului Dezvoltării Informaţionale,
autorităţile administraţiei publice locale, precum şi organele şi
organizaţiile care, în conformitate cu legislaţia, sînt obligate să apere interesele
consumatorilor.
Capitolul V
ÎNREGISTRAREA ŞI REÎNREGISTRAREA
ÎNTREPRINDERILOR
Articolul 27. Principiile înregistrării
1. Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele
(denumite în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii
Moldova, pînă la începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr.1265-XIV din
5 octombrie 2000 cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
Venitul provenit din activitatea întreprinderii neînregistrate se percepe prin hotărîre
judecătorească şi se varsă la bugetul de stat.
2. Întreprinderea se înregistrează de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale la locul unde se află sediul întreprinderii.
Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.
3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la organul fiscal pentru a i se atribui codul
fiscal în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 28. Procedura înregistrării
1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu
privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi
întreprinderile în al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului
central de specialitate respectiv.
La reînregistrarea întreprinderii în legătură cu reorganizarea ei, cu excepţia societăţilor pe
acţiuni, taxa de timbru stabilită se încasează numai din diferenţa dintre cuantumul capitalului
social al întreprinderii (întreprinderilor) nou-înfiinţate şi cuantumul capitalului social al
întreprinderii (întreprinderilor) reorganizate. La majorarea capitalului social în urma reevaluării
bunurilor întreprinderii în temeiul deciziei Guvernului, taxa de timbru nu se achită.
3. Camera Înregistrării de Stat, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va
expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, organului fiscal, organului de
statistică, Serviciului de Stat de Arhivă şi organului de asigurare socială cîte o copie de pe
hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital
social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv.
[Art.28 pct 3. completat prin L1276/25.07.02, MO117/15.08.02 art.958]
Articolul 29. Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire
Înregistrarea modificărilor operate în documentele de constituire se efectuează în conformitate cu
articolul 18 din Legea cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
[Art. 27; 28 şi 29 în redacţia prin L768/27.12.2001, MO21/05.02.2002 ar.92]
[Art. 30 şi 31 excluse prin L768/27.12.2001, MO21/05.02.2002 art.92]
[Art. 30 introdus prin L337/24.07.03, MO215/17.10.03 art.817]
Articolul 30. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii
1. Întreprinderea, la decizia fondatorului/adunării generale, poate să îşi suspende temporar
activitatea, pe o perioadă care să nu depăşească 3 ani, în cazul în care nu are datorii faţă de
bugetul public naţional, precum şi faţă de alţi creditori. Pentru confirmarea lipsei restanţei faţă de
bugetul public naţional, întreprinderea va prezenta un certificat care se eliberează după
efectuarea controlului fiscal de către organele abilitate cu administrare fiscală, enumerate la
art.131 din titlul V al Codului fiscal.
2. Decizia fondatorului/adunării generale privind suspendarea activităţii întreprinderii, cu
indicarea termenului suspendării, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Persoanele responsabile de suspendarea activităţii întreprinderii sînt obligate, cu o lună înainte de
publicarea avizului, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii. În termen de 2
luni de la data publicării avizului de suspendare a activităţii, creditorii vor înainta întreprinderii şi
oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat creanţele lor.
3. Suspendarea/reluarea activităţii întreprinderii urmează a fi înregistrată, în baza cererii
fondatorului/adunării generale, la oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat, cu înscrierea
menţiunii respective în Registrul de stat al întreprinderilor şi cu înştiinţarea despre aceasta a
inspectoratului fiscal de stat teritorial de către oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat.
Înregistrarea suspendării activităţii se va efectua cu condiţia:
1) prezentării de către fondator/adunarea generală a certificatelor de la instituţiile financiare
privind închiderea convenţională a conturilor;
2) predării ştampilelor spre păstrare oficiului teritorial al Camerei Înregistrării de Stat;
3) expirării termenului de înaintare a creanţelor de către creditori.
4. O dată cu înscrierea în Registrul de stat al întreprinderilor a menţiunii privind
suspendarea/reluarea activităţii de întreprinzător, pe documentele de constituire şi certificatul de
înregistrare ale întreprinderii se aplică menţiunea "Activitatea este suspendată de la_______pînă
la__________"/"Activitatea este reluată de la_______ ."
5. Pe întreaga perioadă de suspendare a activităţii, întreprinderea este scutită de prezentarea
dărilor de seamă financiare şi fiscale, precum şi de plata taxelor şi impozitelor, cu excepţia
impozitului pe bunurile imobiliare (dacă există astfel de bunuri), care se achită şi pentru care se
prezintă dare de seamă. În acest caz, plăţile se achită din mijloacele întreprinderii imediat după
expirarea termenului de suspendare.
6. Fondatorul/adunarea generală poate oricînd anula decizia de suspendare a activităţii, solicitînd
organului înregistrării de stat să introducă în Registrul de stat al întreprinderilor menţiunea
privind reluarea activităţii întreprinderii.
7. Pe perioada suspendării activităţii întreprinderii este interzisă desfăşurarea oricăror activităţi
de întreprinzător.
8. Desfăşurarea activităţii de întreprinzător în perioada de suspendare a activităţii întreprinderii,
fără înregistrarea reluării acestei activităţi, atrage, potrivit legislaţiei în vigoare, răspunderea
pentru practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător.
9. În cazul în care, după declararea suspendării temporare a activităţii întreprinderii, se constată
vreun creditor, Camera Înregistrării de Stat va anula suspendarea.
Capitolul VI
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA ÎNTREPRINDERII
Articolul 32. Reorganizarea întreprinderii
1. Reorganizarea întreprinderii se efectuează prin fuziune, asociere, divizare, separare,
transformare.
La fuziunea întreprinderilor, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile fiecăreia din ele trec,
potrivit actului de transfer, la întreprinderea înfiinţată în urma fuziunii.
La asocierea unei întreprinderi cu alta, la cea din urmă trec, în conformitate cu actul de
transfer, toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii asociate.
La divizarea întreprinderii, la întreprinderile înfiinţate în urma divizării trec, potrivit actului
(bilanţului) divizării, drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii reorganizate.
La separarea din întreprindere a unei sau a cîtorva întreprinderi, la fiecare din acestea trec,
potrivit actului (bilanţului) divizării, părţile respective din drepturile patrimoniale şi obligaţiile
întreprinderii reorganizate.
La transformarea întreprinderii în întreprindere cu altă formă juridică de organizare, la
întreprinderea recent înfiinţată trec toate drepturile patrimoniale şi obligaţiile întreprinderii
transformate.
2. Reorganizarea întreprinderii se efectuează la decizia fondatorilor (asociaţilor) ei.
3. În cazurile stabilite de lege, reorganizarea întreprinderii prin
divizare sau separare se efectuează prin hotărîre a autorităţilor
administraţiei publice autorizate sau prin hotărîre a instanţei de judecată.
În cazurile prevăzute de lege, reorganizarea întreprinderii prin fuziune, asociere sau
transformare se efectuează numai cu acordul autorităţilor administraţiei publice autorizate.
4. Actul de transfer sau bilanţul divizării va cuprinde prevederi referitoare la succesiunea de
drept asupra tuturor obligaţiilor întreprinderii reorganizate faţă de toţi creditorii şi debitorii ei,
inclusiv obligaţiile contestate de părţi.
Actul de transfer sau bilanţul divizării se aprobă de către persoana (organul) care a luat decizia
de reorganizare a întreprinderii şi se prezintă împreună cu documentele de constituire pentru
înregistrarea de stat a întreprinderii recent înfiinţate sau pentru modificarea documentelor de
constituire ale întreprinderii existente.
Neprezentarea împreună cu documentele de constituire, respectiv a actului de transfer sau
bilanţului divizării, precum şi lipsa în aceste documente a dispoziţiei cu privire la succesiunea
de drept asupra obligaţiilor întreprinderii reorganizate atrag după sine refuzul înregistrării de
stat a întreprinderii recent înfiinţate.
5. Întreprinderea se consideră reorganizată, cu excepţia cazurilor de reorganizare prin asociere,
din momentul înregistrării de stat a întreprinderii recent înfiinţate.
La reorganizarea întreprinderii prin asociere la ea a altei întreprinderi, prima se consideră
reorganizată din momentul înscrierii în Registrul de stat al întreprinderilor a datelor cu privire
la încetarea activităţii întreprinderii asociate.
Articolul 33. Garantarea drepturilor creditorilor în cazul reorganizării întreprinderii
1. Antreprenorul sau organul care a luat decizia de reorganizare a întreprinderii este obligat, cu
o lună înainte de reorganizare, să informeze în scris despre aceasta creditorii întreprinderii.
2. Creditorul întreprinderii reorganizate este în drept să ceară încetarea sau executarea înainte
de termen a creanţelor întreprinderii, ca debitor, şi repararea prejudiciilor.
3. Dacă bilanţul divizării nu dă posibilitatea de a stabili succesorul de drepturi al întreprinderii
reorganizate, întreprinderile recent înfiinţate răspund solidar de obligaţiile întreprinderii
reorganizate în faţa creditorilor acesteia.
Articolul 34. Lichidarea întreprinderii
1. Lichidarea întreprinderii conduce la încetarea activităţii acesteia fără trecerea drepturilor
şi obligaţiilor pe cale succesorală la alte persoane.
2. Întreprinderea se lichidează prin hotărîre a:
a) fondatorilor (asociaţilor), în conformitate cu condiţiile prevăzute în documentele de constituire
ale întreprinderii, inclusiv în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost înfiinţată
întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată;
b) instanţei de judecată în caz de:
1) insolvabilitate a întreprinderii, declarată în conformitate cu legislaţia;
[Art.34 pct 2. lit.b) subpct.1) modificat prin L1500/05.12.02, MO185/31.12.02 ar.1400]
2) declarare a documentelor de constituire ale întreprinderii ca fiind nule;
3) încălcare a cerinţelor, stabilite de legislaţie, privind desfăşurarea unui anumit gen de
activitate, prin care se explică lichidarea întreprinderii;
4) expirare a termenului pentru care a fost înfiinţată întreprinderea respectivă sau după atingerea
scopurilor în care a fost înfiinţată (la cererea procurorului sau a Camerii Înregistrării de Stat a
Ministerului Dezvoltării Informaţionale), dacă fondatorii (asociaţii) întreprinderii nu au luat
hotărîrea de lichidare a întreprinderii;
5) neprezentare conform informaţiei Inspectoratului Fiscal de Stat, a dărilor de seamă contabile,
fiscale şi statistice privind activitatea întreprinderii pe o perioadă ce depăşeşte un an.
[Art.34 pct.2 lit.b) subpct.5 completat prin L768/27.12.2001, MO21/05.02.2002 art.92]
[Art.34 al.2 lit.b) subpct.5) completat prin L287/18.02.99, MO24/11.03.99]
Întreprinderea poate fi lichidată şi în alte temeiuri stabilite de lege.
3. Întreprinderea se consideră lichidată din momentul radierii ei din Registrul de stat al
întreprinderilor.
Articolul 35. Procedura de lichidare a întreprinderii
1. În hotărîrea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va
efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie
nu mai mic de 2 luni din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a
avizului despre lichidare.
Hotărîrea de lichidare a întreprinderii în legătură cu expirarea termenului pentru care a fost
înfiinţată întreprinderea respectivă sau cu atingerea scopurilor în care a fost înfiinţată se ia de
către fondatori (asociaţi) în modul prevăzut de prezentul articol, anunţîndu-se creditorii cu 3
luni înainte de expirarea duratei întreprinderii sau imediat după atingerea scopurilor în care a
fost înfiinţată şi după publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre
lichidare.
În caz de faliment, întreprinderea se lichidează prin hotărîre a instanţei de judecată în
conformitate cu Legea cu privire la faliment.
2. Lichidarea întreprinderii se efectuează de comisia de lichidare sau de lichidator, desemnaţi de
fondatori (asociaţi) sau, după caz, de instanţa de judecată.
[Art. 35 pct.2 al.2 introdus prin L337/24.07.03, MO215/17.10.03 art.817]
În cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în
calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are
cetăţenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare şi posedă
cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată ca întreprinzător individual.
[Art.35 pct.2 al.2 modificat prin LP64-XVI din 30.03.06, MO66-69/28.04.06 art.27]
3. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) publică în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova informaţie despre lichidarea întreprinderii, procedura şi termenele în care se va
efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, precum şi
evaluează activele întreprinderii (bunurile şi toate obligaţiile
patrimoniale faţă de întreprinderea care se lichidează), stabileşte creanţele creditorilor,
comunicîndu-le acestora despre lichidarea întreprinderii, ia măsuri pentru perceperea datoriei de
debitor.
4. După expirarea termenului de înaintare a creanţelor de către creditori, comisia de lichidare
(lichidatorul întreprinderii) prezintă spre aprobare organului (persoanei) care a înfiinţat-o
Procesul-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, lista creanţelor înaintate de creditori şi
suma acestora, precum şi rezultatul examinării lor. Aceste documente se aprobă de către
fondatorii (asociaţii) întreprinderii şi instanţa de judecată care au luat hotărîrea de lichidare şi se
aduc la cunoştinţa fiecărui creditor.
Dacă în procesul lichidării întreprinderii se stabileşte că datoriile acesteia depăşesc activele, din
care cauză întreprinderea nu este în stare să execute creanţele creditorilor, fondatorii (asociaţii)
sînt obligaţi să acţioneze în judecată cu privire la deschiderea procedurii falimentare sau să-şi
anuleze hotărîrea cu privire la lichidarea întreprinderii.Dacă fondatorii (asociaţii) nu se
conformează prevederilor menţionate, comisia de lichidare, în temeiul deciziei sale, este în drept
să înainteze în judecată o cerere de intentare a procesului de insolvabilitate a întreprinderii.
[Art.35 pct 4. al.2 completat prin L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.950]
5. Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii), după
executarea tuturor creanţelor creditorilor, întocmeşte bilanţul de
lichidare şi îl prezintă, odată cu predarea bunurilor rămase ale întreprinderii, fondatorilor
(asociaţilor) acesteia, instanţei de judecată, prin a căror decizie a fost înfiinţată.
6. Prin derogare de la prevederile prezentei legi, particularităţile lichidării întreprinderilor
agricole care se privatizează se stabilesc de Legea restructurării întreprinderilor agricole în
procesul de privatizare.
[Art.35 pct.6 introdus prin L394/13.05.99, MO73/15.07.99]
Articolul 36. Executarea creanţelor creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează
1. Creanţele creditorilor faţă de întreprinderea ce se lichidează se execută din contul bunurilor
acestei întreprinderi în următoarea ordine:
a) creanţele cetăţenilor faţă de care debitorul este răspunzător de
prejudicierea sănătăţii lor sau în legătură cu moartea, pe calea capitalizării plăţilor
respective pe unitate de timp;
b) creanţele lucrătorilor din întreprinderea ce se lichidează privind plata salariului pentru
perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de lichidare;
c) achitarea cu bugetul public naţional pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii
de lichidare;
d) alte creanţe ale creditorilor.
Comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii) începe executarea creanţelor creditorilor din
ziua aprobării Procesului-verbal de evaluare a activelor întreprinderii, listei creanţelor înaintate şi
rezultatului examinării lor. Excepţie fac creanţele creditorilor indicate la litera d): executarea lor
se efectuează după expirarea unei luni din ziua aprobării documentelor enumerate.
Executarea creanţelor creditorilor din fiecare rînd se face proporţional cu suma creanţelor
fiecărui creditor din rîndul respectiv.
Executarea creanţelor creditorilor din rîndul următor se face după executarea în întregime a
creanţelor creditorilor din rîndul precedent.
2. Creanţele creditorilor, stabilite şi înaintate după expirarea
termenului stabilit pentru înaintarea lor, se execută din contul bunurilor întreprinderii ce
au rămas după executarea creanţelor stabilite şi înaintate în termenul stabilit.
3. Creanţele creditorilor asigurate prin gaj se execută indiferent de rîndul stabilit pentru
executarea creanţelor altor creditori şi de termenul de înaintare a creanţelor.
4. Creanţele neexecutate din cauza insuficienţei de bunuri ale întreprinderii persoană
juridică (cu excepţia cooperativelor de producţie) se consideră stinse. Creanţele faţă de
întreprinderea persoană fizică ce se lichidează şi faţă de cooperativa de producţie se execută de
către fondatorii (asociaţii) întreprinderii în modul stabilit de lege.
Se consideră stinse creanţele, nerecunoscute de comisia de lichidare (lichidatorul întreprinderii),
dacă creditorii, în termen de o lună de la data primirii înştiinţării cu privire la nerecunoaşterea în
întregime sau parţială a creanţelor lor, nu acţionează în judecată cu privire la executarea acestor
creanţe.
5. Bunurile rămase după executarea creanţelor creditorilor se
utilizează conform indicaţiilor proprietarului sau persoanei împuternicite de acesta.
[Capitolul VI in redactia L1167/30.04.97, MO63/25.09.97; art.35 devine art.37]
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 37. Răspunderea pentru încălcarea legilor ce reglementează activitatea de
antreprenoriat
Antreprenorii şi persoanele cu funcţii de răspundere din întreprinderi, persoanele cu funcţii de
răspundere din autorităţile administraţiei publice, din autorităţile administraţiei publice locale
sînt sancţionate pe cale juridică pentru încălcarea prezentei Legi sau a altor legi ce reglementează
antreprenorului, înfiinţarea de întreprinderi sau activitatea acestora, în modul prevăzut
de prezenta Lege şi de alte acte legislative.
PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA Mircea SNEGUR
Chişinău, 3 ianuarie 1992,

Nr. 845-XII
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
cu privire la zonele economice libere
nr. 440 adoptat: 27.07.2001 în vigoare: 06.09.2001
publicat în: Monitorul Oficial nr 108 din: 06.09.2001 articolul: 834
cod de clasificare:02.02.13.00 Limba rusă
MODIFICAT
LP73-XVI din 22.03.07, MO54-56/20.04.07 art.258
LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702
LP444-XV din 07.11.03, MO229/21.11.03 art.924
LP240-XV din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557
LP1313-XV din 26.07.02, MO113/05.08.02 art.902
LP594-XV din 01.11.01, MO133/08.11.01 art.1020
INTERPRETARE
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Articolul 1. Dispoziţii generale
(1) Zonele economice libere (zonele antreprenoriatului liber), denumite în continuare zone libere,
sînt părţi ale teritoriului vamal al Republicii Moldova, separate din punct de vedere economic,
strict delimitate pe tot perimetrul lor, în care pentru investitorii autohtoni şi străini sînt permise,
în regim preferenţial, anumite genuri ale activităţii de întreprinzător.
(2) Hotarele zonelor libere sînt asimilate frontierelor vamale ale Republicii Moldova. Teritoriul
zonelor libere este delimitat de restul ţării prin îngrădire sigură. Paza hotarelor zonelor libere se
asigură de către organele de pază de stat ale Republicii Moldova, în baza contractelor încheiate
de acestea cu Administraţia zonei respective. Faţă de persoanele fizice şi mijloacele de transport
se aplică sistemul de trecere autorizată a hotarelor zonei libere, al cărui mod de funcţionare este
stabilit prin hotărîre de Guvern.
(3) Zonele libere se creează în scopul accelerării dezvoltării social-economice a anumitor teritorii
şi a ţării în ansamblu prin:
a) atragerea investiţiilor autohtone şi străine;
b) implementarea tehnicii şi tehnologiilor moderne;
c) dezvoltarea producţiei orientate spre export;
d) aplicarea experienţei avansate din domeniul producţiei şi a managementului;
e) crearea locurilor de muncă.
(4) Zonelor libere, în scopul realizării obiectivelor asumate, li se acordă regimuri preferenţiale de
stimulare a activităţii de întreprinzător. Modificări ale regimului şi ale modului de desfăşurare a
activităţii de întreprinzător într-o zonă liberă sînt posibile numai prin introducerea unor
modificări în prezenta lege.
(5) Zona liberă poate fi alcătuită din cîteva subzone. Regimurile şi modul de efectuare a
activităţii de întreprinzător şi de gestiune sînt identice în toate subzonele.
[Art. 1 modificat prin LP594/01.11.2001, MO133/08.11.2001, art.1020]
Articolul 2. Înţelesul unor noţiuni
În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni:
subzonă - parte izolată teritorial de restul zonei libere;
autorizaţie pentru desfăşurarea unui anumit gen de activitate - permisiune scrisă, eliberată de
Administraţia zonei libere rezidentului acestei zone pe o anumită perioadă de timp pentru
desfăşurarea genului de activitate permis în zona respectivă şi prevăzut în contractul încheiat
între Administraţie şi rezident;
dezvoltarea infrastructurii zonei libere - construcţia şi reparaţia clădirilor şi instalaţiilor,
construcţia drumurilor, instalarea utilajului şi organizarea aprovizionării cu apă, electricitate,
gaz, instalarea reţelelor de telecomunicaţii şi organizarea legăturii telefonice şi alte asemenea
lucrări (servicii) pe teritoriul zonei libere, pe care Administraţia zonei libere le consideră
favorabile pentru dezvoltarea şi funcţionarea zonei;
fonduri fixe - clădiri şi construcţii de producţie, depozite, terenuri, instalaţii tehnice, utilaj,
inclusiv articole de birotică şi maşini, cu excepţia mijloacelor de transport de pasageri, utilizate
în procesul de executare a activităţii de întreprinzător în zona liberă.
Articolul 3. Dreptul aplicabil
(1) Pe teritoriul zonei libere acţionează:
a) acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte;
b) legislaţia Republicii Moldova;
c) actele normative ale Guvernului;
d) actele normative ale Administraţiei zonei libere, adoptate în limitele competenţei sale, care nu
contravin prezentei legi.
(2) Proiectele de acte normative ale autorităţilor administraţiei publice care urmează să
reglementeze activitatea zonelor libere sînt supuse unei expertize obligatorii la Ministerul
Economiei şi la Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei.
(3) Investiţiile pe teritoriul zonelor libere beneficiază de protecţia juridică a statului. Regimul
activităţii investiţionale şi de întreprinzător în zona liberă nu poate fi mai puţin favorabil, decît
regimul stabilit pentru agenţii economici care îşi desfăşoară activitatea pe cealaltă parte a
teritoriului vamal al Republicii Moldova.
(4) Bunurile din zonele libere nu pot fi expropriate, naţionalizate, rechiziţionate şi confiscate,
decît doar prin hotărîre judecătorească.
(5) După achitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi prevăzute de legislaţie, investitorilor străini
li se garantează dreptul de a transfera peste frontiera Republicii Moldova sumele în valută
străină, obţinute de ei în calitate de profit (dividende), cele rezultate din vînzarea integrală sau
parţială a bunurilor ce le aparţin ori a pachetului de acţiuni (a cotei-părţi) al întreprinderii-
rezident, precum şi din lichidarea sau reorganizarea întreprinderii în modul prevăzut de
legislaţie.
(6) Zonele libere sînt teritorii demilitarizate. În aceste zone nu se permite producerea,
transportarea şi păstrarea armamentului, precum şi dislocarea unităţilor militare.
(7) În zonele libere nu se admit activităţi interzise de legislaţia Republicii Moldova sau de
acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(8) Statul nu poartă răspundere pentru angajamentele Administraţiei zonei libere şi ale
rezidenţilor acestei zone, iar Administraţia şi rezidenţii - pentru angajamentele statului.
Articolul 4. Crearea zonelor libere
(1) Zona liberă este creată, la propunerea Guvernului, printr-o lege, adoptată de Parlament în
corespundere cu prezenta lege, care va delimita în acest scop o parte sau cîteva părţi ale
teritoriului Republicii Moldova. În lege vor fi strict determinate hotarele şi configuraţia zonei
respective.
(2) Guvernul va elabora concepţia generală de creare şi dezvoltare a zonei libere.
(3) Iniţiatori ai creării zonelor libere pot fi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale,
agenţii economici şi diverse organizaţii care vor prezenta propunerile corespunzătoare.
(4) Propunerile privind crearea zonelor libere vor cuprinde:
a) scopurile creării, genurile activităţii de întreprinzător şi orientarea funcţională a zonei libere;
b) studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere;
c) proiectul planului de amplasare a zonei libere, coordonat cu autorităţile corespunzătoare ale
administraţiei publice centrale şi locale.
(5) Studiul de fezabilitate privind oportunitatea creării zonei libere va conţine:
a) delimitarea hotarelor zonei;
b) caracteristica complexă a potenţialului social-economic al teritoriului, inclusiv al
infrastructurilor de producţie, comercială şi socială, precum şi a relaţiilor economice cu pieţele
internaţionale;
c) argumentarea posibilităţii de realizare a genurilor de activitate permise;
d) indicarea gradului de asigurare cu specialişti;
e) proiectul mecanismului economic de funcţionare;
f) fundamentarea etapelor şi termenelor de creare a zonei libere;
g) volumul investiţiilor necesare, evaluarea surselor şi a eficienţei acestora;
h) calculul fluxului preconizat de încasări valutare în zona liberă.
(6) Zonele libere pot fi create pe teritoriile neocupate de imobile, precum şi pe baza unor
întreprinderi, instituţii, organizaţii.
(7) Zonele libere nu pot fi create pe baza întreprinderilor de importanţă strategică sau care
desfăşoară sau pot desfăşura o activitate economică eficientă şi fără crearea de asemenea zone.
(8) Pînă la adoptarea deciziei asupra propunerii de creare a zonei libere se efectuează expertiza
oportunităţii creării unei asemenea zone care este asigurată de Ministerul Economiei în comun cu
Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei.
(9) La efectuarea expertizei se iau în considerare următorii factori:
a) costul aproximativ al creării şi întreţinerii zonei libere;
b) avantajul pentru economia naţională de pe urma funcţionării unei asemenea zone;
c) situaţia social-economică şi gradul de utilizare a forţei de muncă în regiunea unde se
preconizează crearea zonei libere;
d) apropierea zonei în cauză de alte zone libere;
e) numărul zonelor libere deja existente în ţară.
(10) Propunerea privind crearea zonei libere poate fi aprobată numai în cazul în care expertiza va
stabili că crearea acesteia va îmbunătăţi substanţial situaţia în economia naţională şi că
ameliorarea respectivă poate fi obţinută numai pe această cale.
(11) În cazul în care propunerea privind crearea zonei libere va fi acceptată, Ministerul
Economiei va prezenta spre aprobare Guvernului proiectul legii corespunzătoare.
(12) Zona liberă se consideră creată după intrarea în vigoare a legii corespunzătoare.
Articolul 5. Administrarea zonelor libere
(1) Pentru administrarea zonei libere, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii
privind crearea acesteia, Guvernul formează un organ de stat - Administraţia zonei libere,
denumită în continuare Administraţie, cu statut de persoană juridică şi care îşi desfăşoară
activitatea pe principii de autofinanţare. Sediul Administraţiei se află pe teritoriul zonei libere.
(2) Administraţia este condusă de un administrator principal, desemnat în funcţie de către
Guvern pe bază de contract încheiat pe un termen de 5 ani. Administratorul principal poartă
răspundere pentru activitatea Administraţiei, pentru asigurarea pazei hotarelor zonei libere şi
respectarea sistemului de trecere autorizată. Funcţiile, drepturile şi obligaţiile administratorului
principal sînt stabilite în contractul încheiat între acesta şi Ministerul Economiei.
[Art.5 al.(2) modificat prin L444/07.11.03, MO229/21.11.03 art.924]
(3) Coordonarea şi controlul activităţii zonelor libere intră în atribuţia Guvernului, fiind efectuate
prin intermediul organelor de stat autorizate de acesta. Activitatea Administraţiei este supusă
unui audit anual.
(4) Principalele surse de venituri ale Administraţiei sînt:
a) plăţile şi taxele achitate pentru participarea la concursurile de obţinere a dreptului de rezident
al zonei libere şi înregistrarea în calitate de rezidenţi ai acesteia, precum şi pentru eliberarea
autorizaţiilor pentru genurile corespunzătoare de activitate în zona respectivă;
b) plăţile şi taxele zonale stabilite de Administraţie;
c) veniturile de la darea în arendă a bunurilor şi terenurilor;
d) cotizaţiile benevole ale rezidenţilor zonei libere pentru dezvoltarea infrastructurii acesteia;
e) donaţiile;
f) alte venituri legate de exercitarea funcţiilor sale.
(5) Structura şi volumul împuternicirilor acordate Administraţiei se stabilesc de prezenta lege şi
de alte acte normative adoptate în conformitate cu aceasta.
(6) Administraţia îndeplineşte următoarele atribuţii principale:
a) coordonează activitatea de creare a infrastructurii de producţie şi neproductive a zonei libere;
b) menţine în stare de lucru sistemele de aprovizionare cu electricitate, apă şi energie termică de
pe teritoriul zonei libere;
c) organizează concursuri de obţinere a dreptului de rezident al zonei libere şi înregistrează
rezidenţii, le eliberează autorizaţiile pentru desfăşurarea în zona respectivă a unor genuri
concrete ale activităţii de întreprinzător;
d) asigură menţinerea în stare bună a îngrăditurilor şi construcţiilor din perimetrul zonei libere,
efectuează controlul asupra respectării sistemului autorizat de trecere a hotarelor zonei libere;
e) elaborează şi asigură realizarea programului de dezvoltare complexă a zonei libere şi de
protecţie a mediului;
f) stabileşte, de comun acord cu Ministerul Economiei, plăţi şi taxe zonale;
g) încasează de la rezidenţii zonei libere plăţile de arendă şi alte plăţi prevăzute de prezenta lege;
h) controlează modul în care rezidenţii zonei libere respectă contractele încheiate cu ea, precum
şi legislaţia, normele şi regulile sanitaro-igienice;
i) întreţine relaţiile cu Departamentul Vamal cu scopul de a asigura respectarea legislaţiei
vamale.
(7) Administraţia îşi coordonează activitatea cu autorităţile administraţiei publice locale în ce
priveşte soluţionarea problemelor sociale, ecologice şi a celor care ţin de dezvoltarea
infrastructurii zonei libere.
(8) Deciziile Administraţiei, adoptate în limitele competenţei sale, sînt obligatorii spre executare
pentru toţi rezidenţii zonei libere.
(9) În conformitate cu legislaţia, Administraţia determină modul de dare în arendă a terenurilor,
modul de acordare a drepturilor de folosinţă a resurselor naturale, precum şi a clădirilor,
construcţiilor şi fondurilor fixe care aparţin sau care sînt transmise în folosinţă Administraţiei.
Drepturile şi obligaţiile Administraţiei în domeniul utilizării terenurilor sînt reglementate de
legislaţia funciară.
(10) Administraţia nu are dreptul să intervină în activitatea economică a rezidenţilor zonei libere,
dacă această activitate nu contravine legislaţiei şi contractului încheiat între Administraţie şi
rezident.
(11) Administraţia zonei libere, administratorul principal şi alţi lucrători ai Administraţiei nu au
dreptul să desfăşoare activitate de întreprinzător pe teritoriul zonei libere, precum şi să participe
direct sau indirect la formarea capitalului social al persoanelor juridice care îşi desfăşoară
activitatea pe teritoriul zonei respective.
(12) Retribuţia muncii lucrătorilor Administraţiei se efectuează în conformitate cu legislaţia.
(13) Administraţia efectuează în modul stabilit gestiunea contabilă şi statistică a activităţii sale.
Administratorul principal prezintă în mod sistematic Ministerului Economiei rapoarte privind
activitatea desfăşurată în zona liberă. Forma şi termenele de prezentare a rapoartelor se stabilesc
de către Ministerul Economiei.
Articolul 6. Rezidenţii zonelor libere
(1) Rezident al zonei libere, denumit în continuare rezident, poate fi orice persoană fizică sau
juridică înregistrată în modul stabilit de legislaţie în calitate de subiect al activităţii de
întreprinzător în Republica Moldova.
(2) Selectarea rezidenţilor se efectuează de către Administraţie pe bază de concurs, ţinîndu-se
cont de volumul şi caracterul investiţiilor preconizate, de necesitatea de creare a infrastructurii de
producţie şi neproductive a zonei, de menţinerea orientării zonei libere spre fabricarea producţiei
industriale pentru export, de teritoriul şi terenurile libere, de asigurarea cu forţă de muncă, apă,
resurse energetice şi de alte criterii.
(3) Întreprinderile pe a căror bază se creează zona liberă sînt obligate, în termen de o lună, să se
înregistreze în calitate de rezidenţi.
(4) Modul de desfăşurare a concursurilor în zonele libere se stabileşte în regulamentul cu privire
la concursuri, aprobat de Guvern.
(5) Condiţiile de selectare a rezidenţilor, precum şi criteriile de determinare a învingătorilor la
concursuri se stabilesc de către administratorul principal de comun acord cu Ministerul
Economiei.
(6) Persoana fizică sau juridică care a obţinut dreptul de înregistrare în calitate de rezident,
încheie cu Administraţia un contract pentru desfăşurarea în zona liberă a activităţii de
întreprinzător. Contractul se încheie pentru întreaga perioadă de activitate în zona respectivă.
(7) În contract se indică:
a) genul de activitate autorizat;
b) drepturile şi obligaţiile rezidentului şi ale Administraţiei;
c) proiectul economic care urmează să fie realizat în zona liberă şi parametrii preconizaţi ai
acestuia;
d) cuantumul plăţilor zonale şi a taxelor şi plăţilor de arendă;
e) facilităţile acordate rezidentului de către Administraţie;
f) tipurile rapoartelor pe care le prezintă rezidentul;
g) responsabilităţile părţilor, în caz de încălcare a cerinţelor contractuale;
h) alte aspecte, conform înţelegerii dintre părţi.
(8) Pentru înregistrarea în calitate de rezident se percepe o taxă în mărimea stabilită de
Administraţie de comun acord cu Ministerul Economiei.
(9) În termen de 15 zile de la înregistrarea rezidentului, Administraţia prezintă cîte o copie de pe
decizia de înregistrare autorităţii administraţiei publice locale şi organelor fiscal, statistic şi
vamal respectiv.
(10) În zona liberă pot fi desfăşurate următoarele genuri de activitate:
a) producţia industrială a mărfurilor de export, cu excepţia alcoolului etilic (alcoolului etilic
rafinat, alcoolului etilic cu tăria mai mare de 80% vol, alcoolului etilic cu tăria mai mică de 80%
vol, alcoolului tehnic, alcoolului denaturat, distilatelor de vin crude şi învechite, altor derivaţi din
alcool etilic) şi a producţiei alcoolice;
[Art. 6 pct.10 lit.a) completat prin LP1313/26.07.02, MO113/05.08.02, art.902]
[Art. 6 pct.10 modificat prin LP594/01.11.2001, MO133/08.11.2001, art.1020]
b) sortarea, ambalarea, marcarea şi alte asemenea operaţiuni cu mărfurile tranzitate prin teritoriul
vamal al Republicii Moldova;
c) alte genuri auxiliare de activitate, cum ar fi serviciile comunale, de depozitare, de construcţii,
de alimentaţie publică etc., necesare desfăşurării activităţilor indicate la lit. a) şi b);
(11) Genul prioritar de activitate va fi producţia industrială.
(12) Volumul mărfurilor (serviciilor) importate anterior sau produse în zona liberă, pe care
rezidentul le realizează pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, nu poate depăşi 30 la
sută din volumul total de realizare a mărfurilor (serviciilor) timp de un an.
(13) Scoaterea producţiei alcoolice din zona liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii
Moldova se permite numai pentru prezentare la expoziţii, concursuri, degustări, avînd
documentele necesare de însoţire. Evidenţa şi marcarea producţiei alcoolice se efectuează în
conformitate cu legislaţia. Importul tutunului şi produselor din tutun în zona liberă şi producerea
în ea a produselor din tutun sînt strict interzise.
[Art. 6 pct.13modificat prin LP594/01.11.2001, MO133/08.11.2001, art.1020]
(14) Rezidenţii desfăşoară activităţile menţionate la alin.(10) pe baza autorizaţiei pentru fiecare
gen de activitate aparte, eliberate de Administraţie pe baza contractului încheiat cu aceştia
conform regulamentului aprobat de către administratorul principal de comun acord cu Ministerul
Economiei.
(15) Autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii în zona liberă nu scuteşte rezidentul de obligaţia
de a obţine şi alte licenţe (autorizaţii) prevăzute de legislaţie.
(16) Autorizaţia prevăzută la alin.(14) se eliberează, de regulă, pentru termenul de valabilitate a
contractului încheiat între rezident şi Administraţie. Autorizaţia eliberată rezidentului poate fi
retrasă sau acţiunea ei poate fi suspendată în cazul în care acesta nu îndeplineşte condiţiile
contractului sau cerinţele legislaţiei.
(17) Desfăşurarea în zona liberă a activităţii de întreprinzător de către persoane fizice sau
juridice care nu sînt înregistrate în calitate de rezidenţi sau care nu dispun de autorizaţia necesară
pentru această activitate este interzisă şi atrage răspunderea prevăzută de legislaţie.
(18) Administraţia este în drept să permită nerezidenţilor efectuarea pe teritoriul zonei libere de
lucrări privind dezvoltarea infrastructurii acestei zone.
(19) Rezidenţii sînt obligaţi de a declara mărfurile numai la serviciul vamal ce supraveghează
activitatea zonei libere corespunzătoare.
(20) Rezidenţilor, prin anularea înregistrării, li se poate revoca statutul de rezident în caz de:
a) neexecutare a condiţiilor contractului încheiat între aceştia şi Administraţie;
b) încălcare de către aceştia a legislaţiei sau a cerinţelor stabilite de Administraţie în limitele
competenţei sale;
c) existenţă a unor date falsificate în documentele prezentate de aceştia Administraţiei;
d) neachitare a datoriilor la plăţile şi taxele zonale obligatorii;
e) desfăşurare a activităţii de întreprinzător fără autorizaţiile respective
- după expirarea a 3 luni de la data primirii înştiinţării despre încălcarea comisă.
(21) Rezidenţii, în modul stabilit de legislaţie, pot contesta în Curtea de apel economică acţiunile
Administraţiei, inclusiv cele privind retragerea autorizaţiei sau suspendarea activităţii, precum şi
privind retragerea statutului de rezident.
(22) Cuantumurile taxelor de acordare a autorizaţiilor se stabilesc de către Administraţie de
comun acord cu Ministerul Economiei.
(23) Rezidentul ţine, în modul stabilit, evidenţa contabilă şi statistică a activităţii sale, prezintă
sistematic Administraţiei rapoarte privind activitatea desfăşurată în zonă. Forma şi termenele de
prezentare a rapoartelor se stabilesc de către Administraţie.
(24) Evidenţa activităţii de întreprinzător desfăşurate de rezident în cadrul zonei libere trebuie să
se ţină separat de evidenţa activităţii desfăşurate de acesta în afara zonei respective.
(25) Controlul activităţii rezidenţilor se efectuează prin:
a) controale planificate - nu mai des de o dată în decursul unui an calendaristic, de către toate
organele de control concomitent;
b) controale neplanificate - dacă există cel puţin una din următoarele circumstanţe:
- au fost încălcate termenele stabilite de prezentare a rapoartelor fiscale, statistice ori zonale sau
acestea conţin date neautentice;
- au fost înregistrate plîngeri sau alte petiţii scrise privind încălcarea legislaţiei de către rezident;
- există temeiuri suficiente de a considera că acţiunile rezidentului conţin elementele unei
infracţiuni;
- Administraţia are temeiuri suficiente de a considera că rezidentul încalcă contractul încheiat
între ei sau legislaţia cu privire la zonele libere.
(26) Toate controalele pe teritoriul zonei libere se efectuează de comun acord cu Administraţia şi
în prezenţa reprezentanţilor acesteia şi a rezidentului de la a cărui nume a fost prezentată
plîngerea sau a cărui activitate constituie temei pentru efectuarea controlului.
(27) Prevederile alin.(26) nu se extind asupra controalelor efectuate de către serviciul vamal.
(28) Banca Naţională a Moldovei efectuează, în limitele competenţei sale, controlul asupra
activităţii rezidenţilor conform Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei.
Articolul 7. Regimul vamal
(1) Pe teritoriul zonelor libere regimul vamal este asigurat de către serviciul vamal al
Departamentului Vamal a cărui activitate este coordonată sub aspect organizatoric cu
Administraţia.
(2) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a legii cu privire la crearea unei zone libere
Departamentul Vamal va elabora regulamentul serviciului vamal din zona respectivă,
mecanismul şi modul de asigurare tehnică a funcţionării acestuia, va înainta propuneri
Guvernului privind numărul de personal şi finanţarea activităţii serviciului în cauză.
(3) Pe teritoriul zonelor libere se stabileşte regimul de declarare obligatorie în vamă a mărfurilor
(serviciilor) introduse pe şi scoase de pe acest teritoriu.
(4) Pe teritoriul zonelor libere nu se aplică regimul de contingentare şi licenţiere la importul şi
exportul mărfurilor (serviciilor).
[Art. 7 al.(5) exclus prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]"
(6) Se consideră originare din zona liberă mărfurile, produse integral sau prelucrate integral în
această zonă, dacă:
a) intervine schimbarea poziţiei mărfii (a codului de clasificare a mărfii) în nomenclatorul
mărfurilor la nivelul unuia din primele patru semne; sau
b) costul mărfurilor declarate ce se exportă depăşeşte costul mărfurilor introduse în zona liberă
din cauza creşterii cu peste 35 la sută a ponderii cheltuielilor proprii.
(7) Asupra mărfurilor (serviciilor) care n-au fost prelucrate suficient în zona liberă, la scoaterea
lor din zonă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se extind prevederile legislaţiei
vamale, în partea ce se referă la conţinutul componenţei importului.
(8) Autoturismele importate pe teritoriul zonei libere pentru necesităţile Administraţiei şi
rezidenţilor se impun conform legislaţiei.
(9) Se interzice introducerea pe teritoriul zonelor libere a mărfurilor şi altor obiecte în cazul în
care comercializarea lor este interzisă de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi în cazul în care acestea:
a) prezintă pericol pentru alte mărfuri şi obiecte din zona liberă;
b) pun în pericol morala şi securitatea publică;
c) nu corespund normelor şi regulilor ecologice şi sanitaro-igienice prevăzute de legislaţie;
d) nu corespund cerinţelor de calitate stabilite de legislaţie.
(10) Livrările de mărfuri (servicii) în zonele libere de pe restul teritoriului vamal al Republicii
Moldova sînt asimilate exportului, iar livrarea mărfurilor (serviciilor) din zona liberă pe restul
teritoriului vamal al Republicii Moldova sînt asimilate importului şi se reglementează în
conformitate cu legislaţia.
(11) Mărfurile (serviciile) aflate în zona liberă pînă la momentul traversării frontierelor ei au
regim de circulaţie liberă şi se transmit de la un rezident la altul fără perfectarea declaraţiei
vamale.
(12) La încetarea activităţii zonei (subzonei) libere, precum şi în cazul revocării statutului de
rezident pînă la încetarea activităţii zonei (subzonei) libere, rezidentul sau fostul rezident
plasează mărfurile, introduse anterior sub regimul vamal de zonă liberă, sub alt regim vamal în
conformitate cu legislaţia în vigoare. Stocurile de mărfuri aflate în depozitare se plasează la
valoarea lor iniţială, iar mărfurile utilizate (activele materiale pe termen lung) - la valoarea lor
reziduală.
[Art. 7 al.(12) introdus prin LP73-XVI din 22.03.07, MO54-56/20.04.07 art.258]
Articolul 8. Regimul fiscal
(1) Controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în cadrul zonelor libere îl exercită organele
fiscale ale Republicii Moldova.
(2) Impozitul pe venitul rezidenţilor, obţinut de la livrarea mărfurilor (serviciilor) din zona liberă
pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, se percepe conform legislaţiei.
(3) Administraţia are dreptul să stabilească plăţi şi taxe zonale. Cuantumul plăţilor şi taxelor
zonale percepute de la rezidenţi de către Administraţie se stabileşte în contractul încheiat între
aceştia şi Administraţie.
(4) Cu excepţiile prevăzute în prezentul articol, faţă de activitatea zonelor libere se aplică
legislaţia fiscală a Republicii Moldova.
[Art. 8 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
Articolul 9. Regimul valutar
(1) Achitările în numerar pe teritoriul zonelor libere se efectuează în valută naţională.
(2) Decontările prin virament între Administraţie, rezidenţi şi agenţii economici ai Republicii
Moldova se efectuează în conformitate cu legislaţia.
(3) Asupra tranzacţiilor dintre rezidenţi şi agenţii economici ai Republicii Moldova nu se extind
cerinţele legislaţiei privind repatrierea valutei.
(4) Asupra tranzacţiilor de export-import efectuate de către rezidenţi cu subiecţi străini se extind
cerinţele stipulate în legislaţie privind repatrierea valutei.
(5) Retribuirea muncii persoanelor care activează în zona liberă se efectuează în valută naţională.
Articolul 10. Regimul de vize şi de înregistrare
(1) În cazul investitorilor străini şi al lucrătorilor rezidenţilor, precum şi al persoanelor invitate
de către administratorul principal al zonei libere taxele consulare pentru perfectarea vizelor de
serviciu (business) nu se percep.
(2) Demersul administratorului principal al zonei libere constituie temei pentru eliberarea
permisului de şedere şi a autorizaţiei de angajare investitorului străin sau lucrătorului
rezidentului zonei libere.
Articolul 11. Relaţiile de muncă şi protecţia socială
(1) La întreprinderile rezidente relaţiile de muncă şi garanţiile sociale se reglementează conform
legislaţiei, prin contracte colective şi individuale. Contractele nu pot conţine prevederi ce ar
limita drepturile stabilite de legislaţie.
(2) Chestiunile ce ţin de crearea şi activitatea sindicatelor la întreprinderile rezidente ale zonei
libere se soluţionează în conformitate cu Legea sindicatelor nr.1129-XIV din 7 iulie 2000.
Articolul 12. Soluţionarea litigiilor
(1) Litigiile dintre rezidenţi, dintre rezidenţi şi alte persoane juridice ale Republicii Moldova sau
Administraţie se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente ale Republicii
Moldova în corespundere cu legislaţia.
(2) Litigiile dintre persoanele fizice sau juridice străine şi rezidenţi dintre întreprinderile cu
investiţii străine - rezidenţi şi alte persoane juridice ale Republicii Moldova pot fi soluţionate
prin intermediul arbitrajului internaţional, dacă legislaţia Republicii Moldova nu prevede altfel.
[Art. 12 al.(2) modificat prin LP594/01.11.2001, MO133/08.11.2001, art.1020]
Articolul 13. Garanţiile de stat
(1) Zonele libere se creează pentru o perioadă de cel puţin 20 de ani. Perioada de funcţionare a
unei zone libere se stabileşte în legea cu privire la zona liberă respectivă.
(2) În cazul în care sînt adoptate noi acte legislative care înrăutăţesc condiţiile de activitate a
rezidenţilor în ce priveşte regimurile vamal, fiscal şi alte regimuri prevăzute de prezenta lege,
rezidenţii sînt în drept să aplice, pe parcursul a 10 ani de la data intrării în vigoare a actelor
legislative menţionate, prevederile prezentei legi în vigoare la data înregistrării lor în zonele
libere.
Articolul 14. Încetarea activităţii zonei libere
(1) Activitatea zonei libere încetează:
a) la expirarea termenului de funcţionare a zonei libere, prevăzut în legea cu privire la zona
liberă concretă;
b) înainte de expirarea termenului de funcţionare a zonei libere dacă activitatea ei contravine
obiectivelor prezentei legi sau intereselor economice ale Republicii Moldova.
(2) Decizia privind încetarea înainte de termen a activităţii zonei libere este adoptată de
Parlament, la propunerea Guvernului. Procedura de încetare a funcţionării zonei libere şi modul
de asigurare a garanţiilor de stat prevăzute pentru rezidenţii zonelor libere la art. 13 alin. (2) se
stabileşte de Guvern.
[Art. 14 în redacţia LP594/01.11.2001, MO133/08.11.2001, art.1020]
Articolul 15. Dispoziţii tranzitorii şi finale
(1) Legile privind zonele antreprenoriatului liber care sînt în vigoare la data intrării în vigoare a
prezentei legi continuă să funcţioneze în partea în care nu contravin prezentei legi.
(2) În termen de o lună de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Departamentul Vamal
elaborează regulamentul serviciului vamal în zona liberă, mecanismul şi modul de asigurare
tehnică a funcţionării lui, înaintează Guvernului propuneri privind numărul de personal şi
finanţarea activităţii serviciului.
(3) Guvernul, în termen de 3 luni:
- va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
- va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu
prezenta lege;
- va adopta actele normative necesare pentru executarea prezentei legi.
(4) Rezidentul zonei libere, înregistrat înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, are dreptul,
în decursul a 10 ani de la intrarea ei în vigoare, să activeze în baza prevederilor legilor privind
zonele libere concrete referitoare la regimurile fiscal şi vamal, în vigoare la data înregistrării
sale. Rezidentul, în decursul a 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, va comunica
Administraţiei decizia sa în acest sens , în caz contrar, el va cădea sub incidenţa prezentei legi.
[Art. 15 al.(4) modificat prin LP594/01.11.2001, MO133/08.11.2001, art.1020]
(5) Legea privind zonele antreprenoriatului liber nr.1451-XII din 25 mai 1993 se abrogă.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
Chişinău, 27 iulie 2001.
Nr. 440-XV.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind măsurile antidumping, compensatorii şi de salvgardare
publicat în: Monitorul Oficial nr 005 din: 18.01.2001 articolul:
cod de clasificare:08.02.06.00; 08.02.13.00 Limba rusă
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul de aplicare a legii
Prezenta lege stabileşte măsurile de protecţie aplicabile importurilor care fac obiectul unui
dumping ori sînt subvenţionate de către ţara de origine sau exportatoare, precum şi importurilor
care, prin cantitatea lor sau condiţiile de livrare, cauzează prejudicii producătorilor autohtoni de
produse similare ori direct competitive sau prezintă pericol de astfel de prejudicii.
Articolul 2. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
dumping - introducere a unui produs pe piaţă la un preţ inferior valorii sale normale dacă
preţul de export al acestui produs, în momentul exportului dintr-o ţară în alta, este inferior
preţului comparabil, practicat în cadrul operaţiunilor comerciale normale, pentru un produs
similar destinat consumului pe piaţa internă a ţării exportatoare;
subvenţie - acordare de către autorităţile publce, direct sau indirect, a unor contribuţii
financiare agenţilor economici pentru a rentabiliza activitatea de export;
taxă antidumping - taxă specială percepută la importul unor produse la preţuri mai mici decît
valoarea lor normală în ţara exportatoare la momentul importului;
taxă compensatorie - taxă specială percepută în scopul neutralizării oricărei contribuţii
financiare acordate, direct sau indirect, pentru a stimula producerea sau exportul unui produs;
măsuri de salvgardare - măsuri aplicate în cazul în care un produs este importat în cantităţi
şi/sau în condiţii care cauzează sau pot cauza un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale;
ţară exportatoare - de regulă, ţara de origine a produsului. Dar poate fi şi o ţară intermediară,
cu excepţia cazurilor cînd produsele doar tranzitează ţara menţionată sau acestea nu sînt fabricate
în această ţară, sau cînd nu există un preţ comparabil pentru produsele respective în această ţară;
ramură a industriei naţionale - producătorii autohtoni de produse similare luaţi în ansamblu
sau aceia dintre ei ale căror producţii cumulate constituie o parte majoră a producţiei naţionale
totale a acestor produse;
valoarea normală - valoare constituită din preţul efectiv plătit sau de plătit pentru un produs
similar, în cadrul operaţiunilor comerciale normale, de către consumatorii independenţi în ţara
exportatoare;
marjă de dumping - diferenţa dintre preţul de export şi valoarea normală a produsului
investigat;
prejudiciu - dacă nu se specifică altfel, prejudiciu, important sau grav, cauzat unei ramuri a
industriei naţionale ori pericol de un astfel de prejudiciu, ori o întîrziere considerabilă în
înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale;
produs investigat - produsul care constituie obiectul unei investigaţii;
produs similar - produs identic sau alt produs care, fără a fi identic cu produsul investigat,
are caracteristici asemănătoare cu cele ale produsului investigat, aceleaşi funcţii şi capacitatea de
a fi interschimbabil din punct de vedere comercial. La determinarea caracterului similar al
produsului, se iau în considerare asemenea factori cum sînt calitatea şi reputaţia produsului,
existenţa unei mărci de fabrică sau de comerţ;
părţi interesate:
- exportatorul sau producătorul străin, sau importatorul produsului investigat ori asociaţie
comercială sau de afaceri ai cărei membri, în marea lor majoritate, sînt producători, exportatori
sau importatori ai produsului investigat;
- guvernul ţării exportatoare,
- producătorul unui produs similar din Republica Moldova ori asociaţie comercială sau de
afaceri ai cărei membri, în marea lor majoritate, fabrică produse similare în Republica Moldova;
autoritate de investigare - autoritate a administraţiei publice din Republica Moldova,
responsabilă de elaborarea, reglementarea şi supravegherea măsurilor antidumping,
compensatorii şi de salvgardare.
Capitolul II
MĂSURI ANTIDUMPING
Articolul 3. Principii generale
(1) Poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care constituie obiectul unui dumping
în cazul în care se cauzează un prejudiciu producătorilor autohtoni, iar între dumping şi
prejudiciul respectiv există o legătură de cauzalitate.
(2) Un produs constituie obiectul unui dumping numai în cazul în care preţul de export al
acestuia, la introducerea lui în Republica Moldova, este inferior preţului practicat, în cadrul unor
operaţiuni comerciale normale, pentru un produs similar destinat consumului pe piaţa internă a
ţării exportatoare.
Articolul 4. Determinarea dumpingului
(1) Dacă exportatorul nu produce şi nici nu vinde în ţara exportatoare un produs similar,
valoarea normală a acestuia va fi determinată în baza preţurilor altor vînzători sau producători.
Preţurile tranzacţiilor dintre părţile presupuse a fi asociate sau care au încheiat un aranjament de
compensaţie nu vor fi considerate ca fiind preţuri uzuale în cadrul operaţiunilor comerciale
normale şi nu vor fi luate în considerare la determinarea valorii normale, cu excepţia cazurilor
cînd se stabileşte că aceste preţuri nu sînt afectate de relaţiile existente.
(2) Vînzările unui produs similar, destinat consumului pe piaţa internă a ţării exportatoare,
vor fi considerate drept o cantitate suficientă pentru determinarea valorii normale dacă ele vor
reprezenta cel puţin 5 la sută din totalul vînzărilor produsului investigat în Republica Moldova.
Poate fi acceptat şi un procent mai redus al vînzărilor în cazul în care acest procent al vînzărilor
constituie o pondere suficientă pentru a permite o comparaţie adecvată.
(3) În cazul în care produsul similar nu se vinde pe piaţa internă a ţării exportatoare în cadrul
operaţiunilor comerciale normale sau cînd vînzările acestuia sînt nesemnificative, sau cînd,
datorită situaţiei specifice de pe piaţa internă a ţării exportatoare, asemenea vînzări nu permit o
comparaţie adecvată, valoarea normală a produsului similar va fi determinată:
a) în baza costurilor de producţie din ţara de origine, majorate cu o sumă rezonabilă pentru
cheltuielile de comercializare, generale şi de administrare şi cu suma profitului; sau
b) în baza preţurilor de export către o ţară terţă corespunzătoare, utilizate în cadrul
operaţiunilor comerciale normale, cu condiţia ca aceste preţuri să fie reprezentative.
(4) Vînzările produsului similar pe piaţa internă a ţării exportatoare sau vînzările către o ţară
terţă la preţuri inferioare costurilor de producţie (fixe sau variabile) pe unitate de produs,
majorate cu cheltuielile de comercializare, generale şi de administrare, vor fi calificate, datorită
nivelului preţurilor, drept abateri de la condiţiile derulării operaţiunilor comerciale normale şi nu
vor fi luate în considerare la determinarea valorii normale doar în cazurile cînd aceste vînzări s-
au practicat, în cadrul unei perioade îndelungate, în volume substanţiale şi la preţuri care nu
asigură recuperarea tuturor costurilor într-un termen rezonabil.
Dacă, la momentul vînzării, preţurile sînt inferioare costurilor pe unitate de produs, dar sînt
superioare costurilor medii ponderate pe unitate de produs în perioada pentru care se efectuează
investigaţia, se va considera că aceste preţuri permit acoperirea costurilor într-un termen
rezonabil.
Perioada îndelungată va ţine, de regulă, un an, dar nu mai puţin de 6 luni.
Vînzările sub costurile pe unitate de produs sînt realizate în cantităţi substanţiale atunci cînd
autoritatea de investigare stabileşte că media ponderată a preţului de vînzare este mai mică decît
media ponderată a costului pe unitate de produs sau că volumul vînzărilor sub costurile pe
unitate de produs reprezintă cel puţin 20 la sută din volumul vînzărilor luate în considerare la
determinarea valorii normale.
(5) De regulă, costurile vor fi calculate pe baza înregistrărilor de evidenţă păstrate de partea
investigată, cu condiţia ca aceste înregistrări să fie făcute conform principiilor de contabilitate
general acceptate în ţara exportatoare şi să reflecte veridic costurile aferente fabricării şi vînzării
produsului investigat.
Probele prezentate privind repartizarea corectă a costurilor vor fi luate în considerare dacă
tipul respectiv de repartizare a fost aplicat în mod tradiţional. În lipsa unei metode mai potrivite,
se va da preferinţă repartizării costurilor în baza volumului de vînzări. Dacă nu se va specifica
repartizarea costurilor potrivit reglementărilor prezentei părţi, acestea vor fi ajustate în funcţie de
costurile nonrambursabile prevăzute pentru producţia viitoare şi/sau curentă.
Dacă, într-un anumit interval al perioadei de recuperare, costurile au fost afectate de folosirea
unor noi tehnologii de extindere a producţiei, ce au comportat investiţii suplimentare
substanţiale, şi de nivelul scăzut de utilizare a capacităţilor de producţie, ca rezultat al
operaţiunilor de iniţiere desfăşurate în perioada de investigare, costurile medii corespunzătoare
operaţiunilor de iniţiere vor fi cele aplicate, potrivit regulilor de repartizare a costurilor
menţionate mai sus, la sfîrşitul unei astfel de faze şi vor fi incluse, la nivelul corespunzător
perioadei respective, în costurile medii ponderate menţionate la alin.(4) partea 2. Durata
operaţiunilor de iniţiere va fi determinată în dependenţă de situaţiile în care se află producătorul
sau exportatorul în cauză, dar nu va depăşi porţiunea iniţială rezonabilă a perioadei de recuperare
a costurilor. Pentru ajustarea costurilor aplicabile în perioada de investigare, se va lua în
considerare informaţia referitoare la perioada operaţiunilor de iniţiere, ce depăşeşte perioada de
investigare, cu condiţia că această informaţie a fost transmisă pînă la vizita de verificare şi într-
un termen de 3 luni de la iniţierea investigaţiei.
(6) Sumele cheltuielilor de comercializare, generale şi de administrare şi sumele profiturilor
se vor determina pe baza datelor reale privind fabricarea şi vînzările produsului similar,
desfăşurate în cadrul unor operaţiuni comerciale normale, de către exportatorul sau producătorul
investigat. Dacă cheltuielile în cauză nu vor putea fi determinate în acest mod, ele se vor calcula
în baza:
a) mediei ponderate a cheltuielilor reale aferente fabricării şi vînzărilor produsului similar pe
piaţa internă a ţării de origine, calculate pentru ceilalţi exportatori sau producători investigaţi;
b) cheltuielilor reale aferente fabricării şi vînzărilor aceleiaşi categorii generale de produse
realizate de exportatorul sau producătorul în cauză pe piaţa internă a ţării de origine, în cadrul
operaţiunilor comerciale normale;
c) oricărei alte metode rezonabile, cu condiţia ca suma astfel stabilită a profitului să nu
depăşească profitul realizat, de regulă, de alţi exportatori sau producători prin vînzările de
produse din aceeaşi categorie generală pe piaţa internă a ţării de origine.
(7) În cazul în care importurile provin din ţări ce nu au o economie de piaţă, valoarea
normală va fi determinată în baza preţului ori valorii construite a produsului similar
dintr-o ţară terţă cu economie de piaţă ori a preţului de export dintr-o astfel de ţară terţă către
alte ţări, iar dacă stabilirea unor asemenea repere nu este posibilă - în baza unui alt criteriu
rezonabil, inclusiv a unui preţ efectiv plătit sau de plătit pentru un produs similar pe piaţa
Republicii Moldova, corect ajustat, în caz de necesitate, cu o marjă rezonabilă de profit.
Ţara terţă de referinţă cu economie de piaţă va fi selectată într-un mod rezonabil, luîndu-se în
considerare orice informaţie relevantă şi disponibilă la momentul selectării. Se va ţine cont, de
asemenea, de limitele de timp. Dacă va fi posibil, se va selecta o ţară terţă cu economie de piaţă
supusă unei investigaţii similare.
Părţile implicate în investigaţie vor fi informate, de îndată după iniţierea acesteia, despre o
eventuală selectare a unei terţe ţări de referinţă cu economie de piaţă, acordîndu-li-se 10 zile
pentru comentarii.
(8) Preţul de export va fi preţul efectiv plătit sau de plătit pentru un produs vîndut pentru a fi
exportat în Republica Moldova.
(9) Atunci cînd nu există un preţ de export sau cînd autoritatea de investigare consideră că
există o asociere sau un aranjament de compensaţie între exportator şi importator sau o ţară terţă
ori cînd, din alte motive, preţul efectiv plătit pentru produsul vîndut la export nu poate servi ca
preţ de referinţă, preţul de export poate fi construit pe baza preţului la care produsul importat este
vîndut pentru prima oară unui cumpărător independent sau, dacă produsul nu este revîndut unui
cumpărător independent ori nu este revîndut în starea în care el a fost importat, pe orice altă bază
rezonabilă.
În astfel de cazuri, vor fi operate ajustări ale tuturor cheltuielilor, inclusiv ale taxelor şi
impozitelor plătite între import şi revînzare, şi ale profiturilor căpătate. Aceste cheltuieli vor
include toate cheltuielile suportate în condiţii normale de către un importator şi plătite de orice
partener care desfăşoară activităţi în Republica Moldova sau în străinătate şi care deţine un
contract de asociere sau un aranjament de compensaţie cu importatorul sau exportatorul.
Vor fi supuse ajustărilor cheltuielile de transport, de asigurare, de manipulare şi de încărcare-
descărcare, costurile auxiliare, taxele vamale, taxele antidumping şi alte taxe de plătit în
Republica Moldova şi suma rezonabilă a cheltuielilor generale şi a profiturilor, precum şi toate
comisioanele plătite în mod uzual sau care au fost convenite.
(10) Între preţul de export şi valoarea normală se va face o comparaţie echitabilă. Această
comparaţie va fi realizată la acelaşi nivel comercial şi pentru vînzările efectuate la date cît mai
apropiate. Dacă valoarea normală şi preţul de export stabilite nu se află la acelaşi nivel de
comparaţie, în fiecare caz aparte se va ţine cont, în mod corespunzător, de diferenţele ce
afectează comparabilitatea preţurilor, inclusiv de diferenţele dintre condiţiile de vînzare, taxare,
nivelurile comerciale, cantităţile şi caracteristicile fizice. Ajustările se vor efectua astfel încît să
se excludă orice dublare în special în ce priveşte reducerile, rabaturile, cantităţile şi nivelul
comercial. Dacă condiţiile se îndeplinesc, se vor ajusta următorii factori:
a) caracteristicile fizice. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele în caracteristicile fizice
ale produsului investigat. Suma ajustării va corespunde unei estimări rezonabile a diferenţei
valorii de piaţă;
b) taxele de import şi taxele indirecte. Se va efectua o ajustare a valorii normale cu o sumă
corespunzătoare oricărei taxe de import sau taxe indirecte aplicate produsului similar şi
materialelor încorporate în acesta, destinate consumului în ţara exportatoare, dacă astfel de taxe
nu sînt aplicate sau sînt restituite pentru produsul exportat în Republica Moldova;
c) reducerile, rabaturile şi cantităţile. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd
sumele reducerilor şi ale rabaturilor, inclusiv cele acordate pentru diferenţele în cantităţi, dacă se
va constata că aceste sume sînt determinate corect şi sînt direct legate de vînzările vizate. De
asemenea, se va putea face o ajustare pentru reducerile şi rabaturile amînate dacă reclamaţia se
va întemeia pe o practică consecventă în perioadele anterioare, incluzînd îndeplinirea condiţiilor
de calificare pentru reduceri sau rabaturi;
d) nivelul de comerţ. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd nivelurile de comerţ,
inclusiv pentru orice diferenţe care pot apărea în vînzările producătorului originar al utilajului,
dacă se va demonstra, cu referire la reţeaua de distribuţie a ambelor pieţe, că preţul de export
(inclusiv preţul de export construit) reprezintă un nivel de comerţ diferit faţă de valoarea normală
şi că diferenţa care a afectat comparabilitatea preţurilor a fost determinată de diferenţe
consecvente şi distincte în funcţiile şi preţurile vînzătorului la diferite niveluri de comerţ pe piaţa
internă a ţării exportatoare. Suma ajustării va corespunde unei estimări rezonabile a diferenţei
valorii de piaţă;
e) cheltuielile de transport, de asigurare, de manipulare, de încărcare-descărcare şi
costurile auxiliare. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd costurile direct legate de
transmiterea produsului în cauză din încăperile exportatorului către un cumpărător independent
atunci cînd astfel de costuri vor fi incluse în preţul impus. Aceste costuri vor viza transportarea,
asigurarea, manipularea, încărcarea-descărcarea şi costurile auxiliare;
f) ambalajul. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele vizînd cheltuielile de ambalare a
produsului investigat;
g) creditarea. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele de costuri legate de acordarea
oricărui credit pentru vînzările investigate, cu condiţia că acest factor va fi luat în considerare la
formarea preţului impus;
h) costurile postvînzare. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele privind costurile legate
direct de obţinerea unor garanţii, a asistenţei tehnice şi a serviciilor prevăzute de legislaţie şi/sau
în contractul de vînzare;
i) comisioanele. Se va efectua o ajustare pentru diferenţele în rata comisionului legate de
vînzările investigate;
j) convertiri valutare. În situaţia cînd comparaţia de preţ va necesita o convertire valutară,
această convertire se va efectua utilizîndu-se cursul de schimb la data vînzării, cu condiţia ca,
atunci cînd o astfel de vînzare de valută străină pe pieţele în termen (forward) va fi direct legată
de vînzarea investigată la export, să se utilizeze cursul de schimb practicat pentru vînzarea în
termen (forward). De regulă, data vînzării se va considera data facturii, dar se poate folosi şi data
contractului, a comenzii sau confirmării comenzii, dacă acestea stabilesc cu o mai mare precizie
condiţiile vînzării. Fluctuaţiile cursurilor de schimb vor fi ignorate şi exportatorilor li se vor
acorda 60 de zile pentru a-şi ajusta preţurile la export, ţinînd seama de modificările durabile ale
cursului de schimb, înregistrate în perioada de investigare.
(11) Valoarea ajustării se calculează pe baza datelor relevante din perioada de investigare sau
din perioada ultimului exerciţiu financiar disponibil. Nu se va ţine cont de solicitările de ajustare
avînd o influenţă neglijabilă asupra preţului sau valorii tranzacţiei respective, cum ar fi
influenţele sub 0,5 la sută din preţul sau din valoarea tranzacţiei.
(12) Existenţa marjelor de dumping în perioada de investigare se va stabili, de regulă, pe
baza:
a) comparării valorii normale individuale cu preţul individual pentru fiecare tranzacţie de
export către Republica Moldova; ori
b) comparării mediei ponderate a valorii normale cu media ponderată a preţului pentru toate
tranzacţiile de export către Republica Moldova.
În cazul în care nu se vor putea aplica metodele specificate la lit.a) şi b), se va folosi
compararea mediei ponderate a valorii normale cu preţurile tuturor tranzacţiilor de export
individuale către Republica Moldova. O valoare normală, stabilită pe baza unei medii ponderate,
poate fi comparată cu preţurile tuturor tranzacţiilor de export individuale către Republica
Moldova dacă, în funcţie de configuraţia lor, preţurile de export ale diverşilor cumpărători se vor
deosebi substanţial şi metodele specificate la lit.a) şi b) nu vor reflecta pe deplin dumpingul
practicat.
Prevederile prezentului alineat nu vor împiedica utilizarea eşantioanelor în conformitate cu
art.19.
(13) În cazul în care marjele de dumping variază, se va stabili marja medie ponderată.
Articolul 5. Determinarea prejudiciului
(1) Determinarea prejudiciului se va baza pe probe pozitive şi va include o examinare
obiectivă:
a) a volumului importurilor care constituie obiectul unui dumping şi a efectului importurilor
de dumping asupra preţurilor produselor similare pe piaţa Republicii Moldova; şi
b) a impactului importurilor de dumping asupra ramurii industriei naţionale.
(2) În ceea ce priveşte volumul importurilor de dumping, se va examina dacă a existat o
majorare semnificativă a acestora în expresie absolută sau în raport cu producţia sau consumul
din Republica Moldova. În ceea ce priveşte efectul importurilor de dumping asupra preţurilor, se
va examina dacă în aceste importuri a existat o importantă subcotare a preţurilor în raport cu
preţurile unor produse similare ale ramurii industriei naţionale sau dacă, într-un alt mod,
importurile în cauză au avut ca efect scăderea considerabilă a preţurilor sau împiedicarea
substanţială a creşterii preţurilor care s-ar fi produs în lipsa subcotării. Nici unul şi nici mai mulţi
factori de acest gen nu vor constitui, în mod necesar, un temei pentru stabilirea unei aprecieri
definitive.
(3) În cazul în care importurile provenite din mai multe ţări vor constitui simultan obiectul
unor investigaţii antidumping, se va recurge la o evaluare cumulativă a efectelor acestor
importuri numai dacă se va constata că:
a) marja de dumping, stabilită în legătură cu importurile provenite din fiecare ţară, este
superioară nivelului minim (de minimis) definit la art.11 alin.(2), iar volumul importurilor
provenite din fiecare ţară nu este neglijabil; şi
b) evaluarea cumulativă a efectelor acestor importuri este oportună în legătură cu condiţiile
de concurenţă dintre produsele importate şi cu condiţiile de concurenţă între produsele importate
şi produsele autohtone similare.
(4) Examinarea impactului importurilor de dumping asupra ramurii respective a industriei
naţionale va include evaluarea: tuturor factorilor şi indicilor economici pertinenţi care
influenţează situaţia acestei ramuri, inclusiv faptul că ramura va necesita un răstimp pentru a-şi
reveni după prejudiciul cauzat de efectele dumpingului precedent sau ale subvenţiei precedente,
mărimii marjei de dumping existente, diminuării efective sau potenţiale a vînzărilor, a
profiturilor, a producţiei, a segmentului de piaţă, a productivităţii, a randamentului investiţiilor, a
utilizării capacităţilor; factorilor care afectează preţurile pieţei din Republica Moldova; efectelor
negative, reale sau potenţiale, asupra fluxului de lichidităţi, asupra stocurilor, forţei de muncă,
salariilor, ritmului de dezvoltare, posibilităţii de atragere a capitalului sau investiţiilor. Această
listă nu este completă şi nici unul şi nici mai mulţi factori de acest gen nu vor constitui, în mod
necesar, un temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive.
(5) În baza tuturor probelor prezentate în legătură cu alin.(1), se va demonstra că importurile
de dumping cauzează prejudicii în sensul prezentei legi. Aceasta înseamnă, în special, o
demonstrare a faptului că volumul importului şi/sau nivelurile de preţuri, determinate conform
alin.(2), au avut un impact negativ asupra ramurii industriei naţionale, precum acesta este evaluat
la alin.(4), şi că proporţiile acestui impact permit clasificarea lui drept prejudiciu grav.
(6) Pe lîngă importurile de dumping care prejudiciază ramura industriei naţionale, vor fi
examinaţi şi alţi factori cunoscuţi pentru ca prejudiciul cauzat de aceştia să nu fie atribuit
importurilor de dumping în înţelesul alin.(5). Factorii relevanţi, în acest sens, includ, printre
altele, volumul şi preţurile importurilor care nu sînt efectuate la preţuri de dumping, diminuarea
cererii sau modificarea configuraţiei consumului, practicile comerciale restrictive ale
producătorilor străini şi autohtoni şi concurenţa dintre aceştia, dezvoltarea tehnologiei,
activitatea de export şi productivitatea ramurii industriei naţionale.
(7) Efectul importurilor de dumping se va evalua în raport cu producţia produsului similar de
către ramura industriei naţionale în cazul în care datele disponibile permit identificarea acestei
producţii pe baza unor criterii ca procesul de producţie, vînzările şi profiturile producătorilor.
Dacă nu este posibilă identificarea acestei producţii, efectele importurilor de dumping vor fi
evaluate prin examinarea producţiei unui grup sau a unei serii cît mai înguste de produse care
includ produsul similar, pentru care pot fi furnizate datele necesare.
(8) Determinarea pericolului de prejudiciu grav se va face pe bază de fapte, dar nu numai pe
bază de presupuneri, ipoteze sau posibilităţi îndepărtate. Modificarea condiţiilor care ar genera o
situaţie în care dumpingul poate cauza un prejudiciu trebuie să fie clar prevăzută şi iminentă.
La determinarea pericolului de prejudiciu grav, se vor lua în considerare următorii factori:
a) ritmul semnificativ de creştere pe piaţa Republicii Moldova a importurilor care constituie
obiectul unui dumping, indicînd probabilitatea unei creşteri substanţiale a acestora;
b) capacitatea suficientă şi liber disponibilă a exportatorului sau creşterea iminentă şi
considerabilă a capacităţilor exportatorului, fapt care indică probabilitatea unei sporiri
substanţiale a exporturilor de dumping către Republica Moldova, ţinîndu-se cont de existenţa
altor pieţe de export capabile să absoarbă exporturile suplimentare;
c) intrarea importurilor la preţuri care ar putea reduce considerabil preţurile sau împiedica
creşterea lor, sporind astfel probabilitatea creşterii cererii de noi importuri; şi
d) stocurile produsului.
Nici unul din aceşti factori luaţi separat nu poate constitui, în mod necesar, temei pentru
stabilirea unei aprecieri definitive, totalitatea lor însă va conduce la concluzia că alte exporturi
care constituie obiectul unui dumping sînt iminente şi că, dacă nu se vor lua măsuri de protecţie a
pieţei interne, se va cauza un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale.
Articolul 6. Definirea ramurii industriei naţionale
(1) În completarea definiţiei de la articolul 2, în cazul în care producătorii autohtoni sînt
legaţi cu exportatorii sau importatorii ori sînt ei înşişi importatori ai produsului care ar putea
constitui obiectul unui dumping, noţiunea de ramură a industriei naţionale poate fi interpretată
ca desemnînd restul producătorilor.
(2) În cazuri excepţionale, piaţa Republicii Moldova poate fi împărţită, în ceea ce priveşte
producţia respectivă, în două sau mai multe segmente de piaţă, iar producătorii din interiorul
fiecărui segment pot fi consideraţi ca reprezentînd o ramură distinctă a industriei naţionale dacă:
a) producătorii dintr-un astfel de segment vînd, în totalitate sau aproape în totalitate,
producţia lor pe acest segment de piaţa; şi
b) cererea de pe acest segment de piaţă nu este satisfăcută la un nivel suficient de către
producătorii produsului investigat din celelalte părţi ale Republicii Moldova.
În aceste condiţii, se va putea constata existenţa unui prejudiciu chiar şi atunci cînd acesta nu
a afectat cea mai mare parte a ramurii industriei naţionale, cu condiţia ca pe un segment de piaţă
izolat să existe o concentrare a importurilor care constituie obiectul unui dumping şi ca aceste
importuri să prejudicieze producătorii totalităţii sau cvasitotalităţii producţiei în interiorul acestui
segment de piaţă.
(3) În sensul alin.(1), producătorii vor fi consideraţi ca fiind legaţi cu exportatorii sau
importatorii numai în cazul cînd:
a) unul dintre ei îl controlează pe celălalt, direct sau indirect;
b) ambii sînt controlaţi, direct sau indirect, de o terţă persoană; sau
c) împreună controlează, direct sau indirect, o terţă persoană.
Prevederile prezentului alineat se aplică cu condiţia că există motive pentru a se crede sau
presupune că efectul acestei relaţii este de natură să impună producătorului în cauză un
comportament diferit de cel al producătorilor nelegaţi. Se va considera că o persoană o
controlează pe alta atunci cînd prima este în măsură să exercite asupra celeilalte o constrîngere
sau o direcţionare juridică sau operaţională.
(4) Atunci cînd prin ramură a industriei naţionale se înţeleg producătorii dintr-o anumită
zonă, exportatorilor li se va acorda posibilitatea de a-şi oferi angajamentele, conform art. 10, în
ceea ce priveşte zona în cauză. În asemenea cazuri, la evaluarea măsurilor de interes naţional, se
va ţine cont în măsură mai mare de interesele zonei respective. Dacă nu se oferă de îndată un
angajament adecvat sau dacă s-au creat situaţiile specificate la art.10 alin.(5) şi (6), taxa
antidumping, provizorie sau definitivă, poate fi aplicată la scara întregii ţări. În astfel de cazuri,
dacă acest lucru este practic posibil, taxele se pot aplica limitat unor anumiţi producători sau
exportatori.
Articolul 7. Iniţierea procedurilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică, orice asociere fără personalitate juridică, care
acţionează în numele unei ramuri a industriei naţionale ce se consideră prejudiciată sau
ameninţată de un import ce constituie obiectul unui dumping şi deţine probe privind existenţa,
nivelul şi efectele acestui dumping, poate depune o cerere scrisă de iniţiere a unei investigaţii.
Cererea se consideră depusă de la data primirii ei de către autoritatea de investigare. Autoritatea
de investigare trebuie să înregistreze cererea şi să-i remită reclamantului o confirmare de primire
a acesteia.
(2) Cererea va conţine probe suficiente privind existenţa unui dumping şi a prejudiciului,
precum şi a unei legături de cauzalitate între un dumping presupus şi un prejudiciu presupus.
Cererea va include informaţii privind:
a) identitatea reclamantului, volumul şi valoarea producţiei naţionale a produsului similar. În
cazul în care cererea va fi prezentată în numele unei ramuri a industriei naţionale, se va preciza
ramura industriei în numele căreia se depune cererea, enumerîndu-se toţi producătorii (asociaţiile
de producători) autohtoni ai produsului similar, cu descrierea volumului şi valorii producţiei
naţionale a produsului similar ce revine acestor producători;
b) descrierea completă a produsului presupus a constitui obiectul unui dumping, numele ţării
(ţărilor) de origine sau exportatoare în cauză, identitatea fiecărui exportator sau producător străin
cunoscut şi lista persoanelor care importă produsul investigat;
c) preţurile de vinzare ale produsului pe piaţa internă a ţării (ţărilor) de origine sau
exportatoare ori, dacă este cazul, preţurile la care îşi vinde produsul ţara (ţările) de origine sau
exportatoare în una sau mai multe terţe ţări şi valoarea construită a produsului, preţurile de
export sau, dacă este cazul, preţurile la care produsul este pentru prima dată revîndut unui
cumpărător independent din Republica Moldova;
d) evoluţia volumului importurilor presupuse a constitui obiectul unui dumping, efectul
acestor importuri asupra preţurilor produsului similar pe piaţa Republicii Moldova şi impactul
acestor importuri asupra ramurii industriei naţionale, demonstrate pe baza factorilor şi indicilor
corespunzători menţionaţi la art.5 alin.(2) şi (4), care influenţează starea acestei ramuri.
(3) Autoritatea de investigare va verifica exactitatea şi caracterul adecvat al probelor
prezentate în cerere pentru a determina dacă există suficiente temeiuri pentru iniţierea
investigaţiei.
(4) O investigaţie va fi iniţiată numai dacă, în baza examinării gradului de susţinere sau de
respingere a acestei cereri de către producătorii autohtoni ai produsului similar, se va stabili că
cererea a fost depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia. Cererea se va
considera depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia dacă este susţinută de
către producătorii autohtoni ale căror producţii cumulate reprezintă mai mult de 50 la sută din
producţia totală a produsului similar fabricat de acea parte a ramurii industriei naţionale care şi-a
exprimat sprijinul sau opoziţia faţă de cerere. Însă investigaţia nu se va iniţia dacă producătorii
autohtoni care susţin în mod expres cererea vor reprezenta mai puţin de 25 la sută din producţia
totală a produsului similar fabricată de ramura industriei naţionale.
(5) Pînă la luarea deciziei de iniţiere a investigaţiei solicitate, autoritatea de investigare va
evita să facă publică cererea în cauză. Totuşi, după primirea unei asemenea cereri corect
perfectate şi înainte de a proceda la iniţierea investigaţiei, ea va informa despre aceasta guvernul
ţării de origine sau exportatoare.
(6) Pentru a decide în privinţa oportunităţii iniţierii investigaţiei, probele privind dumpingul
şi prejudiciul vor fi examinate simultan. Cererea va fi respinsă dacă nu vor exista probe
suficiente pentru iniţierea investigaţiei, care ar demonstra clar existenţa atît a unui dumping, cit
şi a unui prejudiciu. Procedurile nu vor fi iniţiate contra acelor ţări ale căror importuri reprezintă
pe piaţa Republicii Moldova o pondere mai mică de 1 la sută dacă aceste ţări deţin, în totalitate,
o cotă mai mică de 3 la sută din consumul naţional.
(7) Cererea poate fi retrasă pînă la demararea investigaţiei, caz în care procedura va fi
închisă, cu condiţia ca închiderea investigaţiei să fie în interesul Republicii Moldova.
(8) Dacă autoritatea de investigare este în posesia unor probe suficiente ale existenţei atît a
unui dumping, cît şi a unui prejudiciu pentru o ramură a industriei naţionale, precum şi a
legăturii de cauzalitate între aceştia, ea poate iniţia independent o investigaţie chiar şi în lipsa
unei cereri.
(9) În cazul în care autoritatea de investigare consideră că există suficiente probe pentru a
justifica demararea unei investigaţii, ea iniţiază această procedură în termen de 45 de zile de la
data depunerii cererii, publicînd avizul respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Dacă probele nu sînt suficiente, reclamantul va fi înştiinţat despre aceasta în termen de 45 de zile
de la data depunerii cererii la autoritatea de investigare.
(10) Avizul privind iniţierea investigaţiei va determina produsul şi ţările implicate, va conţine
un rezumat al informaţiilor primite şi va prevedea că toate informaţiile utile trebuie comunicate
autorităţii de investigare, va stabili termenele în care părţile interesate îşi pot face cunoscute, în
scris, punctele lor de vedere sau pot cere să fie audiate conform art.8 alin.(3).
(11) Autoritatea de investigare înştiinţează oficial exportatorii şi importatorii implicaţi,
reprezentanţii ţărilor exportatoare şi reclamanţii despre iniţierea procedurii.
(12) O investigaţie antidumping nu va afecta procedurile de vămuire a produsului presupus a
constitui obiectul unui dumping.
Articolul 8. Investigaţia antidumping
(1) Investigaţia antidumping va urmări simultan determinarea existenţei atît a dumpingului,
cît şi a prejudiciului. Selectarea perioadei de investigare se va face astfel încît orizontul de
investigare să acopere o perioadă, nemijlocit anterioară iniţierii investigaţiei, de cel puţin 6 luni.
De regulă, informaţiile care se referă la o perioadă ulterioară investigaţiei nu se iau in
considerare.
(2) Părţilor cărora li se expediază chestionare pentru o investigaţie antidumping li se vor
acorda cel puţin 30 de zile pentru răspuns. Termenul completării chestionarului va începe să
curgă din ziua primirii chestionarului, adică la expirarea unei săptămîni din ziua expedierii
acestuia exportatorului sau reprezentanţei diplomatice corespunzătoare a ţării exportatoare. Acest
termen poate fi prelungit cu 30 de zile, ţinîndu-se cont de termenul-limită al investigaţiei, cu
condiţia ca partea interesată să motiveze extinderea perioadei prin circumstanţe deosebite.
(3) Autoritatea de investigare poate audia părţile interesate în cazul în care ele au solicitat
aceasta în termenul fixat în avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
demonstrînd că sînt realmente părţi interesate care vor fi afectate de rezultatele procedurii de
investigare şi că există motive deosebite pentru a fi audiate.
(4) Autoritatea de investigare, la cererea părţilor care s-au manifestat conform art.7 alin.(10),
le oferă posibilitatea de a se întîlni cu părţi avînd interese opuse pentru confruntarea opiniilor
divergente şi a argumentelor negatoare. La acordarea unei asemenea posibilităţi trebuie să se ţină
cont de necesitatea păstrării confidenţialităţi informaţiilor şi de asentimentul părţilor în acest
sens. Nici o parte nu este obligată să asiste la astfel de întîlniri, iar absenţa nu-i va prejudicia în
nici un fel cauza. Informaţiile orale, prezentate în conformitate cu prevederile prezentului alineat,
vor fi luate in considerare doar în cazul cînd părţile le vor reproduce ulterior în scris.
(5) Reclamanţii, importatorii, exportatorii şi asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile
reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor care s-au manifestat conform art.7 alin.(10),
precum şi reprezentanţii ţării exportatoare vor putea, în baza unei cereri, să ia cunoştinţă de toate
informaţiile prezentate de părţi (cu excepţia documentelor interne perfectate de autorităţile
Republicii Moldova), relevante pentru completarea dosarelor lor şi care, nefiind confidenţiale în
sensul art.21, se utilizează în cadrul investigaţiei. Părţile în cauză pot să-şi expună punctele de
vedere asupra acestor informaţii şi comentariile lor vor putea fi luate în considerare dacă vor fi
suficient argumentate.
(6) Cu excepţia cazurilor stipulate la art.20, informaţiile furnizate de părţile interesate, pe
care se bazează constatările, se vor verifica, pe cît este posibil, în ceea ce priveşte exactitatea lor.
(7) O investigaţie este definitivată fie prin închiderea ei, fie prin pronunţarea deciziei de
introducere a unei taxe antidumping. De regulă, investigaţia va fi definitivată în termen de un an
de la data iniţierii. În cazurile prevăzute la art.10 şi 11, investigaţia va fi definitivată în termen de
15 luni de la data iniţierii.
Articolul 9. Măsurile antidumping provizorii
(1) Măsurile antidumping provizorii pot fi aplicate dacă procedurile au fost iniţiate conform
art. 7, s-a publicat avizul respectiv şi părţilor interesate li s-au oferit posibilităţi adecvate pentru
a-şi prezenta informaţiile şi a-şi expune punctul de vedere şi dacă, printr-o determinare
preliminară, s-a stabilit cu certitudine existenţa unui dumping şi a prejudiciului cauzat de acesta
ramurii industriei naţionale. Măsurile provizorii vor fi introduse numai după expirarea a 60 de
zile de la data iniţierii procedurilor, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la iniţierea acestora.
(2) Mărimea taxei antidumping provizorii nu va depăşi marja de dumping stabilită
provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă dacă o astfel de taxă mai mică este suficientă
pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.
(3) Măsurile antidumping provizorii pot lua forma de garanţii, iar punerea în circulaţie liberă
pe teritoriul Republicii Moldova a produselor investigate va fi condiţionată de acordarea acestor
garanţii.
(4) Taxele antidumping provizorii pot fi introduse pentru o perioadă de 6 luni, care poate fi
prelungită cu încă 3 luni, sau pot fi introduse iniţial pentru o perioadă de 9 luni. Totuşi, termenul
de aplicare a taxelor poate fi prelungit sau stabilit de la bun început pentru 9 luni doar în cazurile
în care exportatorii care deţin un procent semnificativ din volumul comerţului în cauză le solicită
sau nu le contestă.
(5) La aplicarea măsurilor antidumping provizorii vor fi respectate prevederile relevante ale
art.11.
Articolul 10. Angajamentele
(1) Investigaţiile pot fi închise fără introducerea taxelor antidumping provizorii sau definitive
dacă autoritatea de investigare primeşte din partea exportatorului un angajament voluntar
acceptabil de a-şi revizui preţurile într-o măsură care să elimine marja de dumping sau efectele
prejudiciabile ale dumpingului. Mărimea creşterii preţurilor, ca urmare a angajamentelor, nu va
depăşi marja de dumping stabilită provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă dacă astfel
de creştere va fi suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.
(2) Autoritatea de investigare este în drept să sugereze unele angajamente, fără ca
exportatorii să fie obligaţi să le accepte. Faptul că exportatorii nu oferă asemenea angajamente
sau nu acceptă propunerea de a şi le asuma nu va afecta în nici un fel examinarea cauzei. Totuşi,
autoritatea de investigare poate stabili că iminenţa producerii unui prejudiciu este mai mare în
cazul continuării importurilor de dumping. Pînă la emiterea unei determinări preliminare, prin
care să se constate existenţa unui dumping şi a prejudiciului cauzat de acesta, exportatorilor nu li
se va solicita şi nu li se va accepta nici un angajament. În afara unor cazuri excepţionale,
angajamentele nu vor fi oferite mai tîrziu de sfîrşitul perioadei în cadrul căreia pot fi făcute
prezentările în conformitate cu prevederile art.22 alin.(5).
(3) Exportatorul va fi informat despre motivele neacceptării unui angajament şi i se va oferi
posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere în acest sens. Cauzele neacceptării vor fi
menţionate în decizia definitivă.
(4) Autoritatea de investigare va avea consultări cu Guvernul Republicii Moldova privind
acceptarea angajamentelor oferite de către exportatori, în urma cărora va prezenta de îndată
Guvernului un raport împreună cu propunerea de a închide investigaţia. Investigaţia se va
considera închisă dacă Guvernul, timp de o lună, nu va decide altfel.
(5) Dacă angajamentele sînt acceptate, investigaţia privind existenţa dumpingului şi a
prejudiciului va continua pînă la capăt. În cazul în care s-a constatat inexistenţa dumpingului sau
a prejudiciului, angajamentul îşi pierde automat valabilitatea, cu excepţia cazurilor cînd
constatarea s-a datorat în mare măsură existenţei unui angajament. În asemenea cazuri, se poate
solicita ca angajamentul să fie menţinut pe o perioadă rezonabilă. În cazul în care s-a constatat
existenţa dumpingului şi a prejudiciului, angajamentul va fi valabil în conformitate cu propriile
condiţii şi cu prevederile acestui capitol.
(6) Autoritatea de investigare poate solicita oricărui exportator ale cărui angajamente sînt
acceptate să furnizeze periodic informaţii cu privire la modul de îndeplinire a angajamentului
respectiv şi să permită verificarea informaţiilor corespunzătoare. Neglijarea acestor cerinţe va fi
considerată ca o violare a angajamentului.
(7) În cazul violării sau retragerii angajamentului de către oricare dintre părţi, pe baza
faptelor stabilite în cadrul investigaţiei care a determinat acceptarea lui, se va introduce o taxă
definitivă în conformitate cu art.11, cu condiţia că investigaţia a finalizat prin constatarea
existenţei dumpingului şi a prejudiciului, iar exportatorului i-a fost oferită posibilitatea să-şi
expună punctul de vedere, cu excepţia cazului cînd el
şi-a retras angajamentul din proprie iniţiativă.
(8) Dacă investigaţia care a determinat acceptarea angajamentului nu a fost finalizată şi dacă
există temeiuri de a presupune că angajamentul este violat ori în cazul violării sau retragerii
acestuia, pe baza informaţiei disponibile poate fi introdusă o taxă antidumping provizorie în
conformitate cu art.9.
Articolul 11. Închiderea investigaţiei fără adoptarea
măsurilor şi introducerea taxelor antidumping
definitive
(1) În cazul în care cererea este retrasă, procedurile vor fi închise dacă aceasta nu contravine
intereselor Republicii Moldova. Investigaţia sau procedurile se închid şi în cazurile în care
introducerea măsurilor protecţioniste nu se consideră necesară.
(2) În cadrul procedurilor iniţiate conform art.7 alin.(9), de regulă, prejudiciul va fi
considerat neglijabil dacă importurile respective sînt mai mici decît volumele stabilite la art.7
alin.(6). Aceste proceduri se vor închide de îndată ce se va constata că marja de dumping este
sub 2 la sută din preţul de export, cu condiţia că se va închide doar acea investigaţie în care
marja va fi mai mică de 2 la sută pentru exportatorii individuali, aceştia vor continua să fie
obiectul procedurilor şi vor fi, în mod automat, reinvestigaţi pe parcursul oricărei reexaminări
ulterioare efectuate pentru ţara dată, în conformitate cu art.13.
(3) Dacă faptele constatate indică existenţa unui dumping şi a prejudiciului cauzat de acesta,
autoritatea de investigare va introduce o taxă antidumping definitivă. Mărimea taxei antidumping
nu va depăşi marja de dumping stabilită, dar va fi mai mică decît această marjă dacă o astfel de
taxă mai mică este suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.
(4) Taxa antidumping definitivă va fi introdusă într-un cuantum corespunzător fiecărui caz
concret şi va fi aplicată, fără discriminare, produselor importate din orice surse referitor la care s-
a constatat că fac obiectul unui dumping şi cauzează prejudicii, cu excepţia celor ce provin din
surse de la care
s-au acceptat anumite angajamente în conformitate cu prezentul capitol. Autoritatea de
investigare va specifica în decizia de introducere a taxei cuantumul taxei pentru fiecare furnizor
sau, dacă aceasta nu va fi posibil, de exemplu, în cazurile prevăzute la art.4 alin.(7), se va referi
la ţara exportatoare în cauză.
(5) În cazul în care autoritatea de investigare şi-a limitat examinarea conform art. 19, orice
taxă antidumping aplicată importurilor provenite de la exportatorii sau producătorii care s-au
manifestat conform art.19, dar care nu au fost incluşi în examinare, nu va depăşi media
ponderată a marjei de dumping stabilite pentru părţile din eşantion. În scopurile acestui alineat,
autoritatea de investigare nu va lua în considerare marjele zero şi de minimis, precum şi marjele
stabilite în condiţiile art.20. Taxele antidumping individuale se vor aplica importurilor provenite
de la orice exportator sau producător căruia i s-a acordat un tratament individual în condiţiile
art.19.
Articolul 12. Retroactivitateŕ
(1) Măsurile antidumping provizorii şi taxele antidumping definitive vor fi aplicate numai
produselor introduse pe teritoriul Republicii Moldova pentru consum, după intrarea în vigoare a
deciziei adoptate conform art.9 alin.(1), cu excepţia cazurilor prevăzute în prezentul capitol.
(2) Taxa antidumping definitivă poate fi aplicată produselor introduse pentru consum nu mai
înainte de 90 de zile pînă la data introducerii măsurilor provizorii, dar nu înainte de iniţierea
investigaţiei, cu condiţia că importurile au fost înregistrate în conformitate cu art.17 alin.(4),
autoritatea de investigare le-a oferit importatorilor posibilitatea de a-şi expune punctele lor de
vedere şi s-a stabilit că:
a) produsul investigat a fost obiectul unui dumping un timp îndelungat sau importatorul ştia
sau ar fi trebuit să ştie privitor la dumping despre nivelul presupus sau determinat al dumpingului
şi al prejudiciului; şi
b) în plus la volumul importurilor care au cauzat prejudiciul în perioada de investigare au loc
importuri care, dat fiind perioada de timp relativ scurtă de efectuare, volumul acestora şi alte
circumstanţe (cum ar fi o creştere rapidă a stocurilor produsului importat), ar putea să
compromită serios efectul corectiv al taxei antidumping definitive introduse.
(3) În cazul în care s-a stabilit definitiv existenţa unui prejudiciu (nu însă a unui pericol de
prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale) sau
s-a stabilit definitiv existenţa unui pericol de prejudiciu, atunci cînd efectul importurilor de
dumping ar conduce, în absenţa măsurilor provizorii, la un prejudiciu, taxele antidumping pot fi
percepute retroactiv pentru perioada în care au fost aplicate măsurile provizorii.
(4) Dacă taxa antidumping definitivă este mai mare decît taxa provizorie achitată ori pasibilă
achitării sau decît suma garanţiei, diferenţa nu va fi percepută. Dacă taxa definitivă este mai mică
decît taxa provizorie achitată ori pasibilă achitării sau decît suma garanţiei, diferenţa va fi
recalculată.
(5) Cu excepţia celor prevăzute la alin.(3), în cazul în care se constată existenţa unui pericol
de prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale
(dar nu a fost cauzat încă nici un prejudiciu), o taxă antidumping definitivă poate fi introdusă
doar începînd cu data constatării existenţei unui pericol de prejudiciu sau a unei întîrzieri
semnificative.
(6) În cazul în care autoritatea de investigare ajunge la o constatare finală negativă, orice
garanţie prezentată în perioada de aplicare a măsurilor provizorii va fi restituită în decurs de 45
de zile lucrătoare.
Articolul 13. Durata şi reexaminarea măsurilor antidumping
(1) O măsură antidumping va rămîne în vigoare numai atîta timp şi se va aplica în aşa volum
cît este necesar pentru contracararea dumpingului ce cauzează prejudicii.
(2) O taxă antidumping definitivă se anulează la expirarea termenului de 5 ani de la data
introducerii ei sau de la data celei mai recente reexaminări privind atît dumpingul, cît şi
prejudiciul, cu excepţia cazului în care autoritatea de investigare, printr-o reexaminare efectuată
inaintea acestei date, a ajuns la concluzia că anularea taxei va genera continuarea sau reapariţia
unui dumping şi cauzarea de noi prejudicii. În astfel de cazuri, taxa va rămîne în vigoare pînă la
finalizarea reexaminării.
Reexaminarea în legătură cu încetarea acţiunii măsurilor antidumping va începe dacă cererea
respectivă va conţine probe suficiente privind faptul că anularea măsurilor va conduce, probabil,
la continuarea sau reapariţia unui dumping şi cauzarea de noi prejudicii. O astfel de probabilitate
poate fi demonstrată, de exemplu, prin probe că dumpingul şi prejudiciul continuă sau că
înlăturarea, parţială ori totală, a prejudiciului se datorează exclusiv aplicării măsurilor
antidumping, sau că circumstanţele pentru exportatori ori condiţiile de piaţă confirmă
probabilitatea continuării unui dumping ce cauzează prejudicii.
În cadrul acestor investigaţii, părţilor interesate li se oferă posibilitatea de a-şi expune
punctul de vedere asupra celor formulate în cererea de reexaminare. Concluziile se vor face
ţinîndu-se cont de toate probele pertinente şi documentate, prezentate în legătură cu
eventualitatea continuării sau reapariţiei unui dumping şi a unui prejudiciu în cazul anulării
măsurilor antidumping.
Avizul privind apropiata suspendare a măsurilor antidumping va fi publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova pe parcursul ultimului an al perioadei de aplicare a acestor măsuri.
(3) Oportunitatea aplicării în continuare a măsurilor antidumping poate fi supusă, de
asemenea, reexaminării în baza cererii oricărui exportator, importator sau producător autohton,
care va conţine probe suficiente pentru argumentarea oportunităţii unei astfel de reexaminări
intermediare, cu condiţia că a trecut o perioadă de cel puţin un an de la introducerea măsurilor
definitive.
O reexaminare intermediară va fi iniţiată dacă cererea va conţine probe suficiente privind
oportunitatea modificării sau anulării măsurilor de contracarare a unui dumping şi a prejudiciului
cauzat de el.
În cadrul investigaţiilor, desfăşurate conform acestui alineat, autoritatea de investigare va
analiza dacă circumstanţele referitoare la dumping şi prejudiciu s-au schimbat semnificativ sau
dacă măsurile existente sînt adecvate scopului de eliminare a prejudiciului stabilit în baza art.5.
În aceste cazuri, la luarea deciziei finale se va ţine cont de toate probele pertinente şi
documentate.
(4) Reexaminarea va avea drept scop şi stabilirea marjelor de dumping individuale pentru
exportatorii noi care nu au exportat produsul în perioada de investigare. O reexaminare va fi
iniţiată dacă un exportator sau producător nou va demonstra că nu este legat de nici un exportator
sau producător din ţara exportatoare al cărui produs este supus măsurilor antidumping sau că este
implicat într-o obligaţie contractuală irevocabilă de export al unei cantităţi semnificative către
Republica Moldova.
Decizia autorităţii de investigare privind iniţierea unei reexaminări suspendă acţiunea taxei
cu privire la exportatorul nou, modificînd decizia prin care a fost introdusă o astfel de taxă şi
condiţionînd importurile prin procedura de înregistrare, în conformitate cu art.17 alin.(4), pentru
asigurarea faptului că, dacă reexaminarea va constata existenţa unui dumping în privinţa acestui
exportator, taxele antidumping vor putea fi percepute retroactiv începînd cu data de iniţiere a
reexaminării.
Prevederile prezentului alineat nu se vor aplica în cazul în care taxele au fost introduse în
baza prevederilor art.11 alin.(5).
(5) Prevederile relevante ale acestui capitol vizînd procedurile şi modul de infăptuire a
investigaţiilor, cu excepţia celor privind termenele limită, se vor aplica oricărei reexaminări
efectuate conform alin.(2), (3) şi (4). Orice reexaminare de acest fel se va efectua expeditiv şi nu
va depăşi, de regulă, termenul de 12 luni de la data iniţierii ei.
(6) Reexaminările efectuate conform acestui articol vor fi iniţiate de către autoritatea de
investigare. În cazurile în care sînt justificate prin reexaminare, măsurile pot fi anulate sau
menţinute conform alin.(2) ori anulate, menţinute sau modificate conform alin.(3) şi (4). Dacă
măsurile sînt anulate pentru exportatorii individuali, nu şi pentru întreaga ţară exportatoare,
aceşti exportatori vor continua să fie obiectul procedurilor şi vor fi, în mod automat, reinvestigaţi
pe parcursul oricărei reexaminări ulterioare, efectuate pentru ţara dată în conformitate cu
prezentul articol.
(7) În cazul în care reexaminarea măsurilor conform alin.(3) se desfăşoară la finele perioadei
de aplicare a acestora potrivit alin.(2), o astfel de reexaminare va avea drept obiect şi
circumstanţele formulate la alin.(2).
(8) În toate cazurile de reexaminare efectuate conform acestui articol, autoritatea de
investigare va aplica aceeaşi metodologie ca şi în cazul investigaţiei care a condus la
introducerea taxelor, luîndu-se în considerare prevederile art.4 alin.(12) şi (13) şi ale art.19.
(9) În cadrul oricărei investigaţii efectuate conform prezentului articol, autoritatea de
investigare va examina veridicitatea preţului de export conform art.4. În cazul în care preţul de
export este stabilit conform art.4 alin.(9), el se va calcula fără o deducere a sumei taxelor
antidumping plătite, dacă au fost prezentate probe incontestabile că taxa este corect reflectată în
preţurile de vînzare şi revînzare ulterioară pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 14. Rambursările taxelor antidumping
(1) Prin derogare de la prevederile art.13 alin.(2), importatorul poate solicita rambursarea
taxelor antidumping percepute dacă marja de dumping a fost eliminată sau redusă sub nivelul
taxei în vigoare.
(2) Pentru a solicita rambursarea taxelor antidumping, importatorul va prezenta o cerere
autorităţii de investigare. Cererea va fi prezentată în termen de 6 luni de la data determinării
mărimii taxelor antidumping definitive sau de la data luării deciziei definitive privind depunerea
garanţiilor în legătură cu perceperea taxelor provizorii.
(3) Cererea de rambursare a taxelor percepute se va considera argumentată prin probe dacă
va conţine informaţii exacte privind suma solicitată a fi rambursată a taxelor antidumping
presupuse şi la ea vor fi anexate toate documentele vamale privind calcularea şi achitarea acestei
sume. Cererea va include şi date, pentru o perioadă reprezentativă, privind valoarea normală şi
preţul de export în Republica Moldova ale exportatorului sau producătorului căruia i se aplică
taxa. În cazurile în care importatorul nu este asociat cu exportatorul sau producătorul în cauză şi
această informaţie nu poate fi prezentată de îndată ori exportatorul sau producătorul nu doreşte
să o dezvăluie importatorului, cererea va conţine o declaraţie din partea exportatorului sau
producătorului privind reducerea sau eliminarea marjei de dumping conform prezentului articol
şi o obligaţie de a prezenta probe relevante autorităţii de investigare. Dacă primirea unor astfel
de probe nu se prevede într-o perioadă de timp rezonabilă, cererea va fi respinsă.
(4) În baza probelor, autoritatea de investigare va decide oportunitatea şi gradul de
satisfacere a cererii sau va putea iniţia în orice moment o reexaminare intermediară. Informaţia
obţinută în cadrul acestei reexaminări va fi utilizată pentru luarea deciziei de justificare a
rambursării. Rambursarea taxelor se va face, de regulă, pe parcursul a 12 luni şi nu va depăşi nici
într-un caz termenul de 18 luni de la data prezentării cererii de rambursare suficient argumentate
cu probe. Rambursarea autorizată va avea loc în termen de 90 de zile de la data adoptării deciziei
menţionate.
Articolul 15. Reinvestigarea
(1) Dacă informaţia prezentată de o ramură a industriei naţionale conţine probe suficiente că
măsurile antidumping nu au condus la vreo schimbare sau au generat schimbări nesemnificative
în preţurile de vînzare sau revînzare ulterioară în Republica Moldova, investigaţia va fi
redeschisă pentru examinarea efectelor produse de măsurile respective asupra preţurilor
menţionate.
(2) În cadrul unei reinvestigări conform prezentului articol, exportatorilor, importatorilor şi
producătorilor autohtoni li se va oferi dreptul de a clarifica situaţia privind preţurile de vînzare şi
revînzare ulterioară. În cazul cînd se stabileşte că măsura trebuia să conducă la modificarea
acestor preţuri, atunci, pentru a inlătura prejudiciul, preţurile de export vor fi reevaluate conform
art.4 şi marja de dumping va fi recalculată luîndu-se în considerare preţurile de export
reevaluate. Dacă se va constata că modificarea insuficientă a preţurilor în Republica Moldova
este cauzată de o scădere a preţurilor de export, care a avut loc înainte de sau după aplicarea
măsurilor, marjele de dumping vor fi recalculate luîndu-se în considerare aceste preţuri de export
scăzute.
(3) Dacă o reinvestigare iniţiată conform prezentului articol demonstrează existenţa unui
dumping majorat, măsurile în vigoare vor fi modificate de către autoritatea de investigare în
concordanţă cu noile constatări privind preţurile de export.
(4) Prevederile relevante ale art.7 şi 8 se vor aplica oricărei reexaminări efectuate conform
prezentului articol, cu condiţia că astfel de reexaminări se vor efectua expeditiv şi nu vor depăşi,
de regulă, termenul de 6 luni de la data iniţierii reinvestigării.
(5) Schimbările presupuse în valoarea normală se vor lua în considerare, în sensul acestui
articol, doar în cazul în care o informaţie completă privind valoarea normală revizuită,
argumentată cu probe suficiente, va fi prezentată autorităţii de investigare în termenul stabilit în
avizul de iniţiere a investigaţiei. Dacă o investigaţie include reexaminarea valorii normale,
importurile vor fi supuse înregistrării, conform art.17 alin.(4), pînă la finalizarea investigării.
Articolul 16. Eludarea măsurilor antidumping
(1) Taxele antidumping introduse în condiţiile prezentei legi pot fi extinse asupra
importurilor de produse similare sau de părţi ale lor din terţe ţări atunci cînd are loc eludarea
măsurilor antidumping în vigoare. Eludarea este o modificare a uzanţelor de comerţ dintre terţe
ţări şi Republica Moldova, ce derivă dintr-o practică, proces sau activitate pentru care nu există
un motiv suficient corespunzător sau un temei economic, altul decît introducerea taxei, atunci
cînd există probe că efectele corective ale taxei sînt subminate în ceea ce priveşte preţurile şi/sau
cantităţile produselor similare şi există probe de dumping în raport cu valoarea normală stabilită
anterior pentru produsele similare.
(2) Investigaţiile vor fi iniţiate conform prezentului articol dacă cererea va conţine probe
suficiente privind factorii specificaţi la alin.(1). Investigaţiile se vor iniţia de către autoritatea de
investigare care va da indicaţii autorităţilor vamale să supună importurile înregistrării conform
art.17 alin.(4) sau să ceară garanţii. Investigaţiile vor fi efectuate de către autoritatea de
investigare, cu concursul autorităţilor vamale, şi vor fi finalizate în termen de 9 luni. Dacă
faptele stabilite justifică extinderea măsurilor, autoritatea de investigare va decide aplicarea lor
de la data introducerii înregistrării conform art.17 alin.(4) sau de la data cererii garanţiilor.
(3) Produsele nu vor fi supuse înregistrării conform art.17 alin.(4) sau măsurilor antidumping
dacă sînt însoţite de un certificat vamal prin care se va atesta că importul acestora nu constituie o
eludare a măsurilor. Asemenea certificate pot fi eliberate importatorilor, la cererea lor, prin
decizia autorităţii de investigare. Certificatele sînt valabile pe termenul şi în condiţiile specificate
în ele.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu vor împiedica aplicarea prevederilor în vigoare privind
taxele vamale.
Articolul 17. Dispoziţii generale privind taxele antidumping
(1) Taxele antidumping provizorii sau definitive vor fi introduse prin decizia autorităţii de
investigare, fiind percepute în forma şi în cuantumurile specificate şi conform altor criterii
stabilite în decizia de introducere a acestor taxe. Aceste taxe se vor percepe separat de taxele
vamale, impozite şi alte plăţi impuse, de regulă, importurilor. Nici un produs nu va fi supus, în
acelaşi timp, taxelor antidumping şi taxelor compensatorii.
(2) Deciziile privind introducerea taxelor antidumping provizorii sau definitive şi deciziile
privind acceptarea angajamentelor ori închiderea investigaţiilor sau procedurilor se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Aceste decizii vor conţine, respectîndu-se întru totul
confidenţialitatea informaţiei, numele exportatorilor sau ale ţărilor investigate, o descriere a
produsului şi un rezumat al faptelor şi concluziilor relevante pentru determinarea existenţei unui
dumping şi a unui prejudiciu. În fiecare caz, o copie a deciziei va fi remisă părţilor interesate
cunoscute. Prevederile acestui alineat se vor aplica în mod corespunzător reexaminărilor.
(3) În interesul Republicii Moldova, măsurile introduse conform acestui capitol pot fi
suspendate printr-o decizie a autorităţii de investigare pentru o perioadă de 9 luni. Suspendarea
poate fi extinsă pînă la un an. Măsurile pot fi suspendate numai dacă condiţiile de piaţă s-au
modificat temporar în măsură să excludă prejudiciul în urma suspendării şi dacă avizul ramurii
industriei naţionale a fost luat în considerare. Măsurile pot fi reintroduse în orice moment dacă
motivele suspendării nu mai există.
(4) Autoritatea de investigare poate da indicaţii autorităţilor vamale privind înregistrarea
importurilor pentru a li se putea aplica ulterior măsuri antidumping de la data înregistrării lor.
Importurile pot fi supuse înregistrării în baza unei cereri din partea ramurii industriei naţionale,
care va conţine probe suficiente pentru a justifica o astfel de acţiune. Înregistrarea va fi introdusă
prin decizia autorităţii de investigare, care va specifica scopul acţiunii şi, dacă este nevoie, suma
estimată a eventualelor angajamente. Importurile vor fi supuse înregistrării pentru o perioadă de
cel mult 9 luni.
Articolul 18. Vizitele de verificare
(1) În cazul în care consideră oportun, autoritatea de investigare va înfăptui vizite pentru a
examina înregistrările importatorilor, exportatorilor, comercianţilor, agenţilor comerciali,
producătorilor, asociaţiilor şi organizaţiilor comerciale şi pentru a verifica informaţia prezentată
privind existenţa unui dumping şi a unui prejudiciu. În lipsa unui răspuns corect şi în termen,
vizita de verificare poate să nu fie efectuată.
(2) Autoritatea de investigare va putea să efectueze investigaţii în terţe ţări dacă va obţine
acordul companiilor în cauză şi dacă reprezentanţii guvernului ţării respective vor fi înştiinţaţi şi
nu vor obiecta împotriva investigaţiei. După obţinerea acordului companiilor în cauză,
autoritatea de investigare va comunica autorităţilor ţării exportatoare denumirile şi adresele
companiilor care vor fi vizitate şi termenele convenite ale vizitelor.
(3) Companiile în cauză vor fi înştiinţate despre tipul de informaţie care va fi verificată în
timpul vizitei de verificare şi despre oricare altă informaţie suplimentară care trebuie prezentată
pe parcursul acestei vizite. Totuşi, aceasta nu va împiedica solicitarea, în timpul verificării, a
unor detalii suplimentare în legătură cu informaţia anterior obţinută.
Articolul 19. Eşantionarea
(1) În cazurile în care numărul reclamanţilor, exportatorilor sau importatorilor, al tipurilor de
produse sau al tranzacţiilor este mare, investigaţia poate fi limitată la un număr rezonabil de
părţi, produse sau tranzacţii, utilizîndu-se eşantioane valabile din punct de vedere statistic (în
baza informaţiilor parvenite la momentul selectării), ori la cota maximă reprezentativă a
volumului de producţie, de vînzări sau de exporturi, care pot să fie investigate, în mod rezonabil,
în perioada de timp disponibilă.
(2) Selectarea finală a părţilor, a tipurilor de produse sau a tranzacţiilor, efectuată conform
regulilor de eşantionare, ţine de competenţa autorităţii de investigare, cu toate că se va da
prioritate unui eşantion selectat în urma consultărilor şi cu acordul părţilor interesate, cu condiţia
că acestea s-au manifestat şi au furnizat suficiente informaţii pentru selectarea lui în timp de 3
săptămîni de la data iniţierii investigaţiei.
(3) În cazurile în care examinarea a fost limitată conform acestui articol, o marjă de dumping
individuală se va calcula pentru fiecare exportator sau producător care nu a fost selectat iniţial
dacă acesta a prezentat informaţiile necesare în termenele stabilite prin prezenta lege, cu excepţia
cazurilor în care numărul exportatorilor sau al producătorilor este atît de mare, încît examinările
individuale ar putea complica nejustificat investigaţia şi ar putea împiedica finalizarea ei în
termen.
(4) Dacă s-a decis să se recurgă la eşantionare şi se constată o anumită nedorinţă de a coopera
din partea unor sau a tuturor părţilor selectate, fapt care ar putea afecta semnificativ rezultatul
investigaţiei, se va selecta un nou eşantion. Totuşi, dacă nedorinţa de a coopera persistă într-un
grad semnificativ sau nu este timp suficient pentru selectarea unui nou eşantion, se vor aplica
prevederile corespunzătoare ale art.20.
Articolul 20. Noncooperarea
(1) În cazul cînd oricare din părţile interesate nu permite accesul la informaţiile necesare, nu
le prezintă în termenele stabilite de prezenta lege ori împiedică substanţial investigaţia,
constatările provizorii sau finale, afirmative sau negative, se vor face în temeiul faptelor
disponibile. Dacă se va constata că oricare din părţile interesate a prezentat informaţii false sau
care induc în eroare, acestea vor fi ignorate şi se vor utiliza datele disponibile. Părţile interesate
vor fi avertizate asupra consecinţelor noncooperării.
(2) Neputinţa de a comunica răspunsul într-o formă computerizată nu va fi considerată ca
noncooperare dacă partea interesată va demonstra că prezentarea răspunsului în forma cerută
implică dificultăţi sau cheltuieli suplimentare nejustificate.
(3) Informaţiile prezentate de către părţile interesate cu anumite deficienţe nu vor fi ignorate
dacă eventualele lor imperfecţiuni nu fac dificilă tragerea concluziilor corecte, dacă această
informaţie a fost prezentată în modul cuvenit şi în timp util, dacă este verificabilă şi dacă partea
în cauză şi-a depus în acest sens toată diligenţa.
(4) Dacă probele sau informaţiile nu sînt acceptate, părţii care le-a prezentat i se vor
comunica de îndată motivele şi i se va acorda posibilitatea de a furniza explicaţii suplimentare în
termenele stabilite. Dacă explicaţiile sînt considerate nesatisfăcătoare, motivele de respingere a
acestor probe sau informaţii vor fi dezvăluite şi vor fi prezentate în concluziile publicate ulterior.
(5) Dacă determinările, inclusiv cele privind valoarea normală, se vor baza pe dispoziţiile
alin.(1), inclusiv pe informaţiile cuprinse în cerere, autoritatea de investigare, ţinînd cont de
termenele de investigare, va confrunta aceste informaţii cu cele primite din alte surse
independente disponibile, cum ar fi listele de preţuri publicate, statistica oficială a importurilor şi
încasările vamale, sau cu informaţiile obţinute în cadrul investigaţiei de la alte părţi interesate.
Articolul 21. Confidenţialitatea
(1) Pe parcursul investigaţiei şi după finalizarea acesteia, autoritatea de investigare va păstra
confidenţialitatea informaţiilor ce i-au fost furnizate de către părţile interesate, conform alin.(2).
(2) Orice informaţie care este confidenţială prin însăşi natura ei (de exemplu, dezvăluirea ei
ar putea avantaja
într-o măsură importantă un concurent sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra
persoanei care a furnizat informaţia ori asupra persoanei de la care aceasta deţine informaţia) sau
care a fost furnizată pentru investigare de către părţi cu titlu confidenţial va fi, pe bază de probe
temeinice, tratată în regim confidenţial de către autoritatea de investigare.
(3) Autoritatea de investigare va solicita părţilor interesate care furnizează informaţii
confidenţiale prezentarea de sinteze neconfidenţiale ale acestora. Aceste sinteze trebuie să fie
suficient de detaliate pentru a permite o înţelegere rezonabilă a esenţei informaţiilor furnizate cu
titlu confidenţial. În situaţii excepţionale, părţile în cauză vor menţiona că astfel de informaţii nu
pot fi sintetizate şi vor indica motivele.
(4) Dacă autoritatea de investigare consideră că cererea de tratament confidenţial nu este
justificată şi dacă furnizorul informaţiilor nu doreşte să le dezvăluie, autoritatea de investigare
poate ignora astfel de informaţii.
(5) Prevederile prezentului articol nu vor împiedica dezvăluirea de către autorităţile
Republicii Moldova a informaţiilor cu caracter general şi, în special, a motivelor de adoptare a
deciziilor, conform prezentei legi, sau dezvăluirea probelor pe care se bazau autorităţile
Republicii Moldova, în măsura în care este necesară expunerea acestor motive în procedurile de
judecată. Asemenea dezvăluiri vor lua în considerare interesul legitim al părţilor implicate în
păstrarea secretelor lor de afaceri.
(6) Autoritatea de investigare nu va dezvălui, fără o permisiune specială a furnizorului,
informaţiile primite în condiţiile prezentei legi, pentru care s-a solicitat de către furnizor un
regim confidenţial.
(7) Informaţiile primite în condiţiile prezentei legi vor fi utilizate numai în scopul în care au
fost solicitate.
Articolul 22. Dezvăluirea
(1) Reclamanţii, importatorii, exportatorii, asociaţiile lor reprezentative şi reprezentanţii ţării
exportatoare pot solicita dezvăluirea detaliilor privind faptele principale şi concluziile în baza
cărora au fost introduse măsurile provizorii. Cererile pentru aceste dezvăluiri vor fi depuse în
scris, imediat după introducerea măsurilor provizorii, iar dezvăluirea va fi efectuată în scris, cît
mai curînd posibil după solicitare.
(2) Părţile menţionate la alin.(1) pot solicita o dezvăluire finală a faptelor principale şi a
concluziilor în baza cărora se vor propune măsuri definitive ori închiderea investigaţiei sau a
procedurilor fără introducerea măsurilor.
(3) Cererile pentru dezvăluirea finală specificată la alin.(2) se prezintă în scris autorităţii de
investigare în termen de o lună de la data publicării avizului privind introducerea taxei
provizorii. Dacă taxa provizorie nu se aplică, părţile vor putea solicita o dezvăluire finală în
termenele stabilite de autoritatea de investigare.
(4) Dezvăluirea finală va fi prezentată în scris. Ea se efectuează, luîndu-se în considerare
protecţia informaţiilor confidenţiale, în termen de o lună pînă la luarea deciziei definitive sau
pînă la prezentarea de către autoritatea de investigare a oricăror propuneri privind acţiunile finale
conform art.11. Dacă autoritatea de investigare nu are posibilitatea să dezvăluie anumite fapte
sau concluzii la acel moment, această dezvăluire trebuie făcută mai tîrziu, cît mai curînd posibil.
Dezvăluirea nu va afecta nici o decizie ulterioară a autorităţii de investigare, însă dacă această
decizie se intemeiază pe oricare alte fapte şi concluzii, ele vor fi dezvăluite cît mai curînd
posibil.
(5) Prezentările făcute după dezvăluirea finală vor fi luate în considerare numai dacă vor fi
primite în termenele stabilite de autoritatea de investigare pentru fiecare caz în parte, dar nu mai
mici de 10 zile, ţinîndu-se cont de urgenţa cazului.
Articolul 23. Interesul naţional
(1) Faptul că interesul naţional reclamă o intervenţie se va constata, conform acestui articol,
pe baza analizei tuturor intereselor în ansamblu, inclusiv a intereselor ramurii industriei
naţionale, ale utilizatorilor şi consumatorilor, cu condiţia că toate părţile au avut posibilitatea să-
şi expună punctele de vedere în conformitate cu alin.(2). La o astfel de examinare, o atenţie
deosebită se acordă necesităţii de eliminare a efectelor de distorsionare a comerţului, cauzate de
un dumping producător de prejudicii, şi necesităţii de restabilire a unei concurenţe eficiente.
Măsurile stabilite în baza constatării existenţei dumpingului şi a prejudiciului pot să nu fie
aplicate dacă autoritatea de investigare va ajunge, în baza informaţiei prezentate, la concluzia
univocă că aplicarea lor nu corespunde interesului naţional.
(2) Pentru a asigura probe fundamentate în baza cărora autoritatea de investigare va putea lua
în considerare toate punctele de vedere şi informaţiile la luarea deciziei privind faptul că
introducerea măsurilor corespunde sau nu interesului naţional, reclamanţii, importatorii şi
asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor se
vor manifesta şi vor prezenta informaţii autorităţii de investigare în termenele stabilite în avizul
de iniţiere a investigaţiei antidumping.
(3) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita o audiere. Cererile vor fi satisfăcute
dacă ele vor fi depuse în termenele stabilite la alin.(2) şi se vor referi la motivele de interes
naţional pentru care părţile trebuie audiate.
(4) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot să-şi prezinte comentariile privind aplicarea
oricăror taxe provizorii introduse. Astfel de comentarii trebuie să fie primite în termen de o lună
de la data aplicării măsurilor respective, pentru a fi luate în considerare, urmînd ca aceste
comentarii sau rezumatul lor să fie prezentate şi altor părţi, cărora li se va acorda posibilitatea să
răspundă la ele.
(5) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita să li se pună la dispoziţie faptele şi
probele în baza cărora urmează să fie luate deciziile finale. Astfel de informaţii vor fi dezvăluite
într-o măsură maximal posibilă, fără a se prejudicia nici o decizie ulterioară a autorităţii de
investigare.
(6) Informaţiile vor fi luate în considerare doar cu condiţia că există probe reale care
confirmă valabilitatea lor.
Capitolul III
MĂSURI COMPENSATORII
(1) Produsul este considerat subvenţionat dacă el beneficiază de subvenţii, precum sînt ele
definite la art.25 şi 26.
(2) Subvenţiile pot fi acordate de către guvernul ţării de origine a produsului importat sau de
către guvernul ţării intermediare din care produsul este exportat în Republica Moldova. În scopul
prezentului capitol, prin guvern se înţelege guvernul sau orice altă autoritate publică a ţării de
origine sau exportatoare.
(3) În cazul în care produsul nu este importat direct din ţara de origine, ci este exportat în
Republica Moldova
dintr-o ţară intermediară, prevederile prezentului capitol vor fi aplicate integral şi tranzacţiile
vor fi considerate, pe cît va fi posibil, ca avînd loc între ţara de origine şi Republica Moldova.
Articolul 25. Definiţia subvenţiei
(1) Subvenţia se va considera existentă, dacă:
1) a) există o contribuţie financiară a guvernului ţarii de origine sau exportatoare, în cazul în
care:
i) guvernul practică transferul direct de fonduri (de exemplu, sub formă de dotaţii,
împrumuturi, participare la capitalul social) sau transferuri directe potenţiale de fonduri sau
pasive (de exemplu, garanţii de imprumut);
ii) guvernul nu percepe sau renunţă la unele încasări publice (de exemplu, la înlesnirile
fiscale, cum ar fi creditarea impozitelor); în acest sens, scutirile de taxe sau impozite la produsele
de export, cu care sînt impuse produsele identice destinate consumului intern, sau reducerile unor
astfel de taxe sau impozite, într-o valoare ce nu depăşeşte suma calculată, nu vor fi considerate
drept subvenţii;
iii) guvernul furnizează bunuri sau servicii, altele decît cele de infrastructură generală, sau
achiziţionează bunuri;
iv) guvernul:
- efectuează plăţi către o structură de finanţare; sau
- autorizează sau dispune unei organizaţii private să exercite una sau mai multe din funcţiile
enumerate la punctele i)-iii), care ţin de competenţele lui, şi să utilizeze proceduri ce nu diferă, în
mod efectiv, de practica uzuală a guvernelor; sau
b) există orice formă de sprijin al veniturilor sau al preţurilor, în sensul art.XVI al Acordului
General pentru Tarife şi Comerţ, 1994;
2) un avantaj este conferit în alt mod.
Articolul 26. Caracterul specific al subvenţiilor
(1) Subvenţiile vor face obiectul unor măsuri compensatorii numai dacă ele sînt specifice în
sensul în care sînt definite la alin.(2), (3) şi (4). Măsurile împotriva subvenţiilor interzise sau a
subvenţiilor acţionabile se aplică numai în cazul în care subvenţia este specifică unei
întreprinderi sau unei ramuri a industriei ori unui grup de întreprinderi sau de ramuri.
(2) Pentru a determina dacă o subvenţie este specifică unei întreprinderi sau unei ramuri a
industriei ori unui grup de intreprinderi sau de ramuri, denumite în continuare anumite
întreprinderi, ce se află sub jurisdicţia autorităţii care acordă această subvenţie, vor fi aplicate
următoarele principii:
a) dacă autoritatea care acordă subvenţia sau legislaţia, în temeiul căreia această autoritate
acţionează, limitează în mod expres accesul la subvenţie pentru anumite întreprinderi, această
subvenţie se va considera specifică;
b) dacă autoritatea care acordă subvenţia sau legislaţia, în temeiul căreia această autoritate
acţionează, stabileşte criterii sau condiţii obiective ce reglementează dreptul la subvenţie şi
cuantumul acesteia, specificitatea nu va exista cu condiţia că dreptul la subvenţie este automat şi
că astfel de criterii vor fi strict respectate;
c) dacă, independent de orice aparenţă de nespecificitate ce rezultă din aplicarea principiilor
enumerate la lit.a) şi b), există motive pentru a considera că subvenţia poate să fie specifică de
facto, atunci vor putea fi luaţi în considerare şi alţi factori, cum ar fi: utilizarea unui program de
subvenţii de către un număr limitat de anumite întreprinderi, utilizarea predominantă a
subvenţiilor de către anumite întreprinderi, acordarea, în mod disproporţionat, a unor sume mari
de subvenţii pentru anumite întreprinderi şi modul în care autoritatea care acordă subvenţia a
exercitat o putere discreţionară în luarea deciziei de a acorda o subvenţie. În acest scop, se va
ţine cont de informaţiile referitoare la frecvenţa cu care cererile privind subvenţiile au fost
respinse sau satisfăcute şi motivele acestor decizii.
(3) Subvenţia a cărei utilizare este limitată la anumite întreprinderi situate în interiorul unei
zone geografice determinate, ce se află sub jurisdicţia autorităţii care acordă această subvenţie,
va fi specifică. Stabilirea sau modificarea cotelor de impozitare cu aplicabilitate generală de către
autorităţile publice abilitate de toate nivelurile nu va fi considerată ca fiind o subvenţie specifică
în înţelesul prezentei legi.
(4) Cu excepţia subvenţiilor prevăzute la alin.(2) şi (3) şi a celor privind agricultura, vor fi
considerate specifice:
a) subvenţiile subordonate, de drept sau de facto, exclusiv sau prin mai multe condiţii,
rezultatelor exportului, inclusiv cele care sînt enumerate în anexa la prezenta lege;
b) subvenţiile subordonate, exclusiv sau prin mai multe condiţii, utilizării de produse
autohtone în locul celor importate.
(5) Orice determinare a caracterului specific al subvenţiei conform dispoziţiilor prezentului
articol va fi bine fundamentată prin probe pozitive.
Articolul 27. Subvenţiile care nu constituie obiectul
măsurilor compensatorii
(1) Nu pot constitui obiectul măsurilor compensatorii:
a) subvenţiile care nu sînt specifică în sensul art.26 alin.(2) şi (3);
b) subvenţiile care sînt specifice în sensul art.26, dar care îndeplinesc condiţiile prevăzute la
alin.(2), (5) sau (6) din prezentul articol.
(2) Subvenţiile acordate pentru activităţi de cercetare, desfăşurate de întreprinderi sau de
instituţii de invăţămînt superior sau de cercetare pe bază de contracte cu unităţile producătoare,
nu vor constitui obiectul măsurilor compensatorii dacă aceste subvenţii acoperă nu mai mult de
75 la sută din costurile de cercetare industrială sau nu mai mult de 50 la sută din costurile
activităţii de dezvoltare preconcurenţială şi dacă asemenea subvenţii sînt limitate exclusiv la
următoarele elemente:
a) cheltuielile de personal (cercetători, tehnicieni şi alt personal auxiliar folosit exclusiv
pentru activitatea de cercetare);
b) costurile instrumentelor, echipamentului, terenului şi clădirilor utilizate exclusiv şi în mod
permanent pentru activitatea de cercetare (cu excepţia cazului cesiunii pe o bază comercială);
c) costurile serviciilor de consultanţă şi ale altor servicii analogice, utilizate exclusiv pentru
activitatea de cercetare, inclusiv cercetările, cunoştinţele tehnice, brevetele etc.;
d) costurile generale suplimentare aferente activităţii de cercetare;
e) alte costuri curente, cum ar fi cheltuielile pentru materiale, pentru asistenţa tehnică
aferente activităţii de cercetare.
Dispoziţiile prezentului alineat nu se vor aplica cercetărilor privind aeronavele civile dat
fiind faptul că în asemenea cazuri se vor aplica reglementările multilaterale specifice.
(3) În scopul prezentului articol, nivelul admisibil al subvenţiilor, vizate la alin.(2), care nu
constituie obiectul măsurilor compensatorii va fi stabilit prin referinţă la costurile totale, pe
durata unui anumit proiect.
(4) În cazul unor programe care includ atît lucrări de cercetare industrială, cît şi o activitate
de dezvoltare preconcurenţială, nivelul admisibil al subvenţiei care nu va constitui obiectul
măsurilor compensatorii nu va depăşi media simplă a nivelurilor admisibile pentru cele două
categorii menţionate, calculate pe baza tuturor cheltuielilor indicate la alin.(2) lit.(a)-(e) care pot
fi luate în considerare.
(5) Subvenţiile acordate zonelor defavorizate ale ţării de origine şi/sau exportatoare în cadrul
unui program general de dezvoltare regională şi care au un caracter nespecific, în sensul art.26
alin.(2) şi (3), în zonele respective nu vor fi supuse măsurilor compensatorii cu condiţia că:
a) fiecare regiune defavorizată este o zonă geografică, precis delimitată, cu o identitate
economică şi administrativă distinctă;
b) regiunea se consideră defavorizată pe bază de criterii neutre şi obiective, care indică faptul
că dificultăţile regiunii se datorează nu numai unor circumstanţe temporare; şi
c) criteriile vor cuprinde gradul de dezvoltare economică ce se va determina pe baza a cel
puţin unul din următorii indicatori, evaluaţi pe o perioadă de trei ani:
- venitul pe cap de locuitor sau venitul pe membru de familie, sau P.I.B.-ul pe cap de
locuitor, care nu va depăşi 85 la sută din media pentru ţara de origine sau exportatoare în cauză;
- nivelul şomajului, care va atinge cel puţin 110 la sută din media pentru ţara de origine sau
exportatoare în cauză.
Cuantificarea respectivă va putea fi complexă şi va putea include şi alţi factori.
(6) Subvenţiile pentru adaptarea infrastructurii existente la noile cerinţe de mediu impuse
prin acte legislative şi alte acte normative, din care rezultă constrîngeri şi sarcini financiare mai
mari pentru întreprinderi, nu vor constitui obiectul măsurilor compensatorii cu condiţia ca
subvenţia:
a) să fie o măsură unică irepetabilă;
b) să fie limitată la 20 la sută din costul de adaptare;
c) să nu acopere costul înlocuirii şi exploatării investiţiilor subvenţionate, acesta urmînd să
fie în întregime în sarcina întreprinderilor;
d) să fie direct legată de şi proporţională cu reducerea inconvenientelor şi a poluării
prevăzute de către întreprindere şi să nu acopere economia care poate fi obţinută pe seama
costurilor de fabricaţie; şi
e) să fie accesibilă tuturor întreprinderilor care pot să implementeze noul echipament şi/sau
noile procedee de producţie.
Articolul 28. Calcularea marjei de subvenţie
(1) În sensul prezentului capitol, marja de subvenţie va fi calculată pornindu-se de la
avantajul conferit beneficiarului subvenţiei în timpul perioadei de investigare a subvenţiei. De
regulă, această perioadă va alcătui ultimul an de gestiune al beneficiarului, dar poate fi şi orice
altă perioadă, de cel puţin 6 luni, anterioară iniţierii investigaţiei, pentru care sînt disponibile date
financiare credibile şi alte date relevante.
(2) Autoritatea de investigare va determina metodele de calculare a avantajului acordat
beneficiarului subvenţiei. În fiecare caz concret, aplicarea unei metode va fi transparentă şi
suficient explicată cu condiţia ca oricare din metodele selectate să fie compatibilă cu următoarele
principii:
a) participarea guvernului la capitalul social al unei întreprinderi nu va fi considerată drept
acordare de avantaj, cu excepţia cazului în care decizia privind investiţiile poate fi considerată
incompatibilă cu practica investiţională obişnuită a agenţilor privaţi pe teritoriul ţării de origine
şi/sau exportatoare;
b) împrumutul acordat de guvern nu va fi considerat drept acordare de avantaj, cu excepţia
cazului în care există o diferenţă între suma pe care întreprinderea beneficiară o achită pentru
împrumutul guvernamental şi cea pe care ea ar fi
plătit-o pentru un împrumut comercial comparabil pe care
l-ar putea obţine pe piaţă. În acest caz, avantajul va corespunde cu diferenţa dintre cele două
sume;
c) garanţia de împrumut acordată de către guvern nu va fi considerată drept acordare de
avantaj, cu excepţia cazului în care există o diferenţă între suma pe care întreprinderea
beneficiară o plăteşte pentru împrumutul garantat de guvern şi cea pe care ar fi plătit-o pentru un
împrumut comercial comparabil în absenţa unei garanţii guvernamentale. În acest caz, avantajul
va corespunde cu diferenţa dintre aceste două sume, ajustată cu diferenţele de comisioane;
d) furnizarea de bunuri sau servicii ori achiziţionarea de bunuri de către guvern nu va fi
considerată drept acordare de avantaj, cu excepţia cazului în care furnizarea se va efectua cu o
achitare mai puţin decît adecvată sau în care achiziţionarea se va efectua cu o achitare mai mult
decît adecvată. Caracterul adecvat al plăţii va fi determinat în raport cu condiţiile de piaţă
existente pentru bunul sau serviciul respectiv în ţara furnizoare sau cumpărătoare (inclusiv
preţul, calitatea, accesibilitatea, posibilitatea de comercializare rapidă, transportul şi alte condiţii
de cumpărare sau de vînzare).
(3) Marja de subvenţie va fi stabilită pentru fiecare unitate de produs subvenţionat exportat
către Republica Moldova.
(4) La stabilirea marjei de subvenţie, din suma totală a subvenţiei se exclud următoarele
elemente:
a) orice taxă plătită la depunerea cererii sau alte cheltuieli necesare pentru stabilirea sau
obţinerea subvenţiei;
b) taxele de export, impozitele sau alte plăţi aplicate exportării produsului către Republica
Moldova în scopul de a compensa subvenţia.
(5) Dacă subvenţia nu este acordată în conformitate cu cantităţile prelucrate, fabricate,
exportate sau transportate, marja de subvenţie va fi stabilită prin alocarea, în mod corespunzător,
a valorii subvenţiei totale asupra nivelului producţiei, vînzării sau exportului produselor
investigate în perioada de investigare a subvenţiei.
(6) Dacă subvenţia se poate referi la achiziţionarea sau achiziţionarea ulterioară a mijloacelor
fixe, marja de subvenţie va fi calculată prin distribuirea subvenţiei pe o perioadă care reflectă
amortizarea reală a acestor active din ramura respectivă. Marja referitoare la perioada de
investigare, astfel calculată, inclusiv cea care ţine de mijloacele fixe achiziţionate anterior acestei
perioade, va fi alocată în conformitate cu alin.(5).
(7) Dacă subvenţia nu se referă la achiziţionarea de mijloace fixe, suma avantajului obţinut în
perioada de investigare va fi raportată acestei perioade şi alocată în conformitate cu alin.(5), cu
excepţia cazurilor cînd apar circumstanţe speciale care justifică raportarea ei la o altă perioadă.
Articolul 29. Determinarea prejudiciului
(1) Determinarea prejudiciului se va baza pe probe pozitive şi va include o examinare
obiectivă:
a) a volumului importurilor subvenţionate şi a efectului importurilor subvenţionate asupra
preţurilor produselor similare pe piaţa Republicii Moldova; şi
b) a impactului importurilor subvenţionate asupra ramurii industriei naţionale.
(2) În ceea ce priveşte volumul importurilor subvenţionate, se va examina dacă a existat o
majorare semnificativă a acestora în expresie absolută sau în raport cu producţia sau consumul
din Republica Moldova. În ceea ce priveşte efectul importurilor subvenţionate asupra preţurilor,
se va examina dacă în aceste importuri a existat o importantă subcotare a preţurilor în raport cu
preţurile unor produse similare ale ramurii industriei naţionale sau dacă, într-un alt mod,
importurile în cauză au avut ca efect scăderea considerabilă a preţurilor sau impiedicarea
substanţială a creşterii preţurilor care s-ar fi produs în lipsa subcotării. Nici unul şi nici mai mulţi
factori de acest gen nu vor constitui, în mod necesar, un temei pentru stabilirea unei aprecieri
definitive.
(3) În cazul în care importurile provenite din mai multe ţări vor constitui simultan obiectul
unor investigaţii privind existenţa subvenţiilor, se va recurge la o evaluare cumulativă a efectelor
acestor importuri numai dacă se va constata că:
a) marja de subvenţie, stabilită în legătură cu importurile provenite din fiecare ţară, este
superioară nivelului minim definit la art.35 alin.(4), iar volumul importurilor provenite din
fiecare ţară nu este neglijabil; şi
b) evaluarea cumulativă a efectelor acestor importuri este oportună în legătură cu condiţiile
de concurenţă dintre produsele importate şi cu condiţiile de concurenţă între produsele importate
şi produsele autohtone similare.
(4) Examinarea impactului importurilor subvenţionate asupra ramurii respective a industriei
naţionale va include evaluarea: tuturor factorilor şi indicilor economici pertinenţi care
influenţează situaţia acestei ramuri, inclusiv faptul că ramura va necesita un răstimp pentru a-şi
reveni după prejudiciul cauzat de efectele subvenţiei precedente sau ale dumpingului precedent,
mărimii marjei de subvenţie, diminuarii efective sau potenţiale a vînzărilor, a profiturilor, a
producţiei, a segmentului de piaţă, a productivităţii, a randamentului investiţiilor, a utilizării
capacităţilor; factorilor care afectează preţurile pieţei din Republica Moldova; efectelor negative,
reale sau potenţiale, asupra fluxului de lichidităţi, asupra stocurilor, forţei de muncă, salariilor,
ritmului de dezvoltare, posibilităţii de atragere a capitalului sau a investiţiilor. Această listă nu
este completă şi nici unul şi nici mai mulţi factori de acest gen nu vor constitui, în mod necesar,
un temei pentru stabilirea unei aprecieri definitive.
(5) În baza tuturor probelor prezentate în legătură cu alin.(1), se va demonstra că importurile
subvenţionate cauzează prejudicii în sensul prezentei legi. Aceasta înseamnă, în special, o
demonstrare a faptului că volumul importului şi/sau nivelurile de preţuri, determinate conform
alin.(2), au avut un impact negativ asupra ramurii industriei naţionale, precum acesta este evaluat
la alin.(4), şi că proporţiile acestui impact permit clasificarea lui drept prejudiciu grav.
(6) Pe lîngă importurile subvenţionate care prejudiciază ramura industriei naţionale, vor fi
examinaţi şi alţi factori cunoscuţi pentru ca prejudiciul cauzat de aceştia să nu fie atribuit
importurilor subvenţionate în înţelesul alin.(5). Factorii relevanţi, în acest sens, includ, printre
altele, volumul şi preţurile importurilor nesubvenţionate, diminuarea cererii sau modificarea
configuraţiei consumului, practicile comerciale restrictive ale producătorilor străini şi autohtoni
şi concurenţa dintre aceştia, dezvoltarea tehnologiei, activitatea de export şi productivitatea
ramurii industriei naţionale.
(7) Efectul importurilor subvenţionate se va evalua în raport cu producţia produsului similar
de către ramura industriei naţionale în cazul în care datele disponibile permit identificarea acestei
producţii pe baza unor criterii ca procesul de producţie, vînzările şi profiturile producătorilor.
Dacă nu este posibilă identificarea acestei producţii, efectele importurilor subvenţionate vor fi
evaluate prin examinarea producţiei unui grup sau a unei serii cît mai înguste de produse care
includ produsul similar, pentru care pot fi furnizate datele necesare.
(8) Determinarea pericolului de prejudiciu grav se va face pe bază de fapte şi nu numai pe
bază de presupuneri, ipoteze sau posibilităţi îndepărtate. Modificarea condiţiilor care ar genera o
situaţie în care subvenţia poate cauza un prejudiciu trebuie să fie clar prevăzută şi iminentă.
La determinarea pericolului de prejudiciu grav, se vor lua în considerare următorii factori:
a) natura subvenţiei sau a subvenţiilor respective şi efectele pe care acestea le-ar putea avea
asupra comerţului;
b) ritmul semnificativ de creştere pe piaţa Republicii Moldova a importurilor subvenţionate,
indicînd probabilitatea unei creşteri substanţiale a acestora;
c) capacitatea suficientă şi liber disponibilă a exportatorului sau creşterea iminentă şi
considerabilă a capacităţii exportatorului, fapt care indică probabilitatea unei sporiri substanţiale
a exporturilor subvenţionate către Republica Moldova, ţinîndu-se cont de existenţa altor pieţe de
export capabile să absoarbă exporturile suplimentare;
d) intrarea importurilor la preţuri care ar putea reduce considerabil preţurile sau împiedica
substanţial creşterea lor, sporind astfel probabilitatea creşterii cererii de noi importuri; şi
e) stocurile produsului.
Nici unul din aceşti factori luat separat nu poate constitui, în mod necesar, temei pentru
stabilirea unei aprecieri definitive, totalitatea lor însă va conduce la concluzia că alte exporturi
subvenţionate sînt iminente şi că, dacă nu se vor lua măsuri de protecţie a pieţei interne, se va
cauza un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale.
Articolul 30. Definirea ramurii industriei naţionale
(1) În completarea definiţiei de la art.2, în cazul în care producătorii autohtoni sînt legaţi cu
exportatorii sau importatorii ori sînt ei înşişi importatori ai produsului care ar putea constitui
obiectul unei subvenţii, noţiunea de ramură a industriei naţionale poate fi interpretată ca
desemnînd restul producătorilor.
(2) În cazuri excepţionale, piaţa Republicii Moldova poate fi împărţită, în ceea ce priveşte
producţia respectivă, în două sau mai multe segmente de piaţă, iar producătorii din interiorul
fiecărui segment pot fi consideraţi ca reprezentînd o ramură distinctă a industriei naţionale dacă:
a) producătorii dintr-un astfel de segment vînd, în totalitate sau aproape în totalitate,
producţia lor pe acest segment de piaţă; şi
b) cererea de pe acest segment de piaţă nu este satisfăcută la un nivel suficient de către
producătorii produsului investigat din celelalte părţi ale Republicii Moldova.
În aceste condiţii, se va putea constata existenţa unui prejudiciu chiar şi atunci cînd acesta nu
a afectat cea mai mare parte a ramurii economiei naţionale, cu condiţia ca pe un segment de piaţă
izolat să existe o concentrare a importurilor subvenţionate şi ca aceste importuri să prejudicieze
producătorii totalităţii sau cvazitotalităţii producţiei în interiorul acestui segment de piaţă.
(3) În sensul alin.(1), producătorii vor fi consideraţi ca fiind legaţi cu exportatorii sau
importatorii numai în cazul cînd:
a) unul dintre ei îl controlează pe celălalt, direct sau indirect;
b) ambii sînt controlaţi, direct sau indirect, de o terţă persoană; sau
c) împreună controlează, direct sau indirect, o terţă persoană.
Prevederile prezentului articol se aplică cu condiţia că există motive pentru a se crede sau
presupune că efectul acestei relaţii este de natură să impună producătorului în cauză un
comportament diferit de cel al producătorilor nelegaţi. Se va considera că o persoană o
controlează pe alta atunci cînd prima este în măsură să exercite asupra celeilalte o constrîngere
sau o direcţionare juridică sau operaţională.
(4) Atunci cînd prin ramură a industriei naţionale se înţeleg producătorii dintr-o anumită
zonă, exportatorilor li se va acorda posibilitatea de a-şi oferi angajamentele, conform art.34, în
ceea ce priveşte zona în cauză. În asemenea cazuri, la evaluarea măsurilor de interes naţional, se
va ţine cont în măsură mai mare de interesele zonei respective. Dacă nu se oferă de îndată un
angajament adecvat sau dacă s-au creat situaţiile specificate la art.34 alin.(5) şi (6), taxa
compensatorie, provizorie sau definitivă, poate fi aplicată la scara întregii ţări. În astfel de cazuri,
dacă acest lucru este practic posibil, taxele se pot aplica limitat unor anumiţi producători sau
exportatori.
Articolul 31. Iniţierea procedurilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică, orice asociere fără personalitate juridică, care
acţionează în numele unei ramuri a industriei naţionale ce se consideră prejudiciată sau
ameninţată de un import de produse subvenţionate şi deţine probe privind existenţa, nivelul şi
efectele acestei subvenţii, poate depune o cerere scrisă de iniţiere a unei investigaţii. Cererea se
consideră depusă de la data primirii ei de către autoritatea de investigare. Autoritatea de
investigare trebuie să înregistreze cererea şi
să-i remită reclamantului o confirmare de primire a acesteia.
(2) Cererea va conţine probe suficiente privind existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului,
precum şi a unei legături de cauzalitate între un import subvenţionat presupus şi un prejudiciu
presupus. Cererea va include informaţii privind:
a) identitatea reclamantului, volumul şi valoarea producţiei naţionale a produsului similar. În
cazul în care cererea va fi prezentată în numele unei ramuri a industriei naţionale, se va preciza
ramura industriei în numele căreia se depune cererea, enumerîndu-se toţi producătorii (asociaţiile
de producători) autohtoni ai produsului similar, cu descrierea volumului şi valorii producţiei
naţionale a produsului similar ce revine acestor producători;
b) descrierea completă a produsului presupus a fi subvenţionat, numele ţării (ţărilor) de
origine sau exportatoare în cauză, identitatea fiecărui exportator sau producător străin cunoscut şi
lista persoanelor care importă produsul investigat;
c) probele privind existenţa, mărimea, natura şi posibilitatea de compensare a subvenţiilor în
cauză;
d) evoluţia volumului importurilor presupuse a fi subvenţionate, efectul acestor importuri
asupra preţurilor produsului similar pe piaţa Republicii Moldova şi impactul acestor importuri
asupra ramurii industriei naţionale, demonstrate pe baza factorilor şi indicilor corespunzători
menţionaţi la art.29 alin.(2) şi (4), care influenţează starea acestei ramuri.
(3) Autoritatea de investigare va verifica exactitatea şi caracterul adecvat al probelor
prezentate în cerere pentru a determina dacă există suficiente temeiuri pentru iniţierea
investigaţiei.
(4) O investigaţie poate fi iniţiată pentru a determina existenţa subvenţiilor definite conform
art.26 alin.(2) şi (3).
(5) O investigaţie va fi iniţiată şi în ceea ce priveşte subvenţiile nesupuse măsurilor
compensatorii, conform art.27 alin.(2), (3) sau (4), pentru a se determina îndeplinirea condiţiilor
prevăzute la alineatele respective.
(6) O investigaţie va fi iniţiată numai dacă, în baza examinării gradului de susţinere sau de
respingere a acestei cereri de către producătorii autohtoni ai produsului similar, se va stabili că
cererea a fost depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia. Cererea se va
considera depusă de o ramură a industriei naţionale sau în numele acesteia dacă este susţinută de
producătorii autohtoni ale căror producţii cumulate reprezintă mai mult de 50 la sută din
producţia totală a produsului similar fabricat de acea parte a ramurii industriei naţionale care şi-a
exprimat sprijinul sau opoziţia faţă de cerere. Însă investigaţia nu se va iniţia dacă producătorii
autohtoni care susţin, în mod expres, cererea vor reprezenta mai puţin de 25 la sută din producţia
totală a produsului similar fabricată de ramura industriei naţionale.
(7) Pînă la luarea deciziei de iniţiere a investigaţiei solicitate, autoritatea de investigare va
evita să facă publică cererea în cauză. Totuşi, după primirea unei asemenea cereri, corect
perfectate, şi înainte de a proceda la iniţierea investigaţiei, ea va informa despre aceasta guvernul
ţării de origine şi/sau exportatoare.
(8) Pentru a decide în privinţa oportunităţii iniţierii investigaţiei, probele privind subvenţia şi
prejudiciul vor fi examinate simultan. Cererea va fi respinsă dacă nu vor exista probe suficiente
pentru iniţierea investigaţiei, care să demonstreze clar existenţa atît a unei subvenţii, cît şi a unui
prejudiciu. Procedurile nu vor fi iniţiate contra acelor ţări ale căror importuri reprezintă pe piaţa
Republicii Moldova o pondere mai mică de 1 la sută, dacă aceste ţări deţin, în totalitate, o cotă
mai mică de 3 la sută din consumul naţional.
(9) Cererea poate fi retrasă pînă la demararea investigaţiei, caz în care procedura va fi
închisă, cu condiţia ca închiderea investigaţiei să fie în interesul Republicii Moldova.
(10) Dacă autoritatea de investigare este în posesia unor probe suficiente ale existenţei atît a
unei subvenţii, cît şi a unui prejudiciu pentru o ramură a industriei naţionale, precum şi a
legăturii de cauzalitate între acestea, ea poate iniţia, independent, o investigaţie chiar şi în lipsa
unei cereri.
(11) În cazul în care autoritatea de investigare consideră că există suficiente probe pentru a
justifica demararea unei investigaţii, ea iniţiază această procedură în termen de 45 de zile de la
data depunerii cererii, publicînd avizul respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Dacă probele nu sînt suficiente, reclamantul va fi înştiinţat despre aceasta în termen de 45 de zile
de la data depunerii cererii la autoritatea de investigare.
(12) Avizul privind iniţierea investigaţiei va determina produsul şi ţările implicate, va conţine
un rezumat al informaţiilor primite şi va prevedea că toate informaţiile utile trebuie comunicate
autorităţii de investigare, va stabili termenele în care părţile interesate îşi pot face cunoscute, în
scris, punctele lor de vedere sau pot cere să fie audiate conform art.32 alin.(3).
(13) Autoritatea de investigare înştiinţează oficial exportatorii şi importatorii implicaţi,
reprezentaţii ţărilor exportatoare şi reclamanţii despre iniţierea procedurii.
(14) O investigaţie privind subvenţiile nu va afecta procedurile de vămuire a produsului
presupus a fi subvenţionat.
Articolul 32. Investigaţia privind subvenţiile
(1) Investigaţia privind subvenţiile va urmări simultan determinarea existenţei atît a
subvenţiei, cît şi a prejudiciului. Selectarea perioadei de investigare se va face astfel încît
orizontul de investigare să acopere o perioadă nemijlocit anterioară iniţierii investigaţiei de cel
puţin 6 luni. De regulă, informaţiile care se referă la o perioadă ulterioară investigaţiei nu se iau
în considerare.
(2) Părţilor cărora li se expediază chestionare pentru o investigaţie privind aplicarea
măsurilor compensatorii li se vor acorda cel puţin 30 de zile pentru răspuns. Termenul
completării chestionarului va începe să curgă din ziua primirii chestionarului, adică la expirarea
unei săptămîni din ziua expedierii acestuia exportatorului sau reprezentanţei diplomatice
corespunzătoare a ţării de origine şi/sau exportatoare. Acest termen poate fi prelungit cu 30 de
zile, ţinîndu-se cont de termenul-limită al investigaţiei, cu condiţia ca partea interesată să
motiveze extinderea perioadei prin circumstanţe deosebite.
(3) Autoritatea de investigare poate audia părţile interesate în cazul în care ele au solicitat
aceasta în termenul fixat în avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
(4) Autoritatea de investigare, la cererea părţilor care s-au manifestat conform art.31 alin.
(12), le oferă posibilitatea de a se întîlni cu părţi avînd interese opuse pentru confruntarea
opiniilor divergente şi a argumentelor negatoare. La acordarea unei asemenea posibilităţi trebuie
să se ţină cont de necesitatea păstrării confidenţialităţii informaţiilor şi de asentimentul părţilor în
acest sens. Nici o parte nu este obligată să asiste la astfel de întîlniri, iar absenţa nu-i va
prejudicia în nici un fel cauza. Informaţiile orale, prezentate în conformitate cu prevederile
prezentului alineat, vor fi luate în considerare doar în cazul cînd părţile le vor reproduce ulterior
în scris.
(5) Reclamanţii, importatorii, exportatorii şi asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile
reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor care s-au manifestat conform art.31 alin.(12),
precum şi reprezentanţii ţării de origine şi/sau exportatoare vor putea, în baza unei cereri, să ia
cunoştinţă de toate informaţiile prezentate de părţi (cu excepţia documentelor interne perfectate
de autorităţile Republicii Moldova), relevante pentru completarea dosarelor lor, şi care, nefiind
confidenţiale în sensul art.45, se utilizează în cadrul investigaţiei. Părţile în cauză pot să-şi
expună punctele de vedere asupra acestor informaţii şi comentariile lor vor putea fi luate în
considerare dacă vor fi suficient argumentate.
(6) Cu excepţia cazurilor stipulate la art.44, informaţiile furnizate de părţile interesate, pe
care se bazează constatările, se vor verifica, pe cît este posibil, în ceea ce priveşte exactitatea lor.
(7) O investigaţie este definitivată fie prin închiderea ei, fie prin pronunţarea deciziei de
introducere a unei taxe compensatorii. De regulă, investigaţia va fi definitivată în termen de un
an de la data iniţierii. În cazurile prevăzute la art.34 şi 35, investigaţia va fi definitivată în termen
de 15 luni de la data iniţierii.
Articolul 33. Măsurile compensatorii provizorii
(1) Măsurile compensatorii provizorii pot fi aplicate dacă procedurile au fost iniţiate conform
art.31, s-a publicat avizul respectiv şi părţilor interesate li s-au acordat posibilităţi adecvate
pentru a-şi prezenta informaţiile şi a-şi expune punctul de vedere şi dacă, printr-o constatare
preliminară, s-a stabilit cu certitudine existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului cauzat de aceasta
ramurii industriei naţionale. Măsurile provizorii vor fi introduse numai după expirarea a 60 de
zile de la data iniţierii procedurilor, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la iniţierea acestora.
(2) Mărimea taxei compensatorii provizorii nu va depăşi marja de subvenţie stabilită
provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă, dacă o astfel de taxă mai mică este suficientă
pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei naţionale.
(3) Măsurile compensatorii provizorii pot lua forma de garanţii, iar punerea în circulaţie
liberă pe teritoriul Republicii Moldova a produselor investigate va fi condiţionată de acordarea
acestor garanţii.
(4) Taxele compensatorii provizorii pot fi introduse pe o perioadă nu mai mare de 4 luni.
Articolul 34. Angajamentele
(1) Investigaţiile pot fi închise fără introducerea taxelor compensatorii provizorii sau
definitive dacă autoritatea de investigare primeşte din partea exportatorului un angajament
voluntar acceptabil de a-şi revizui preţurile într-o măsură care să elimine marja de subvenţie sau
efectele prejudiciabile ale subvenţiei. Mărimea creşterii preţurilor, ca urmare a angajamentelor,
nu va depăşi marja de subvenţie stabilită provizoriu, dar va fi mai mică decît această marjă, dacă
o astfel de creştere va fi suficientă pentru înlăturarea prejudiciului cauzat ramurii industriei
naţionale.
(2) Autoritatea de investigare este în drept să sugereze unele angajamente, fără ca
exportatorii să fie obligaţi să le accepte. Faptul că exportatorii nu oferă asemenea angajamente
sau nu acceptă propunerea de a şi le asuma, nu le va afecta în nici un fel examinarea cauzei.
Totuşi, autoritatea de investigare poate stabili că iminenţa producerii unui prejudiciu este mai
mare în cazul continuării importurilor subvenţionate. Pînă la emiterea unei constatări
preliminare, prin care să se constate existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului cauzat de aceasta,
exportatorilor nu li se va solicita şi nu li se va accepta nici un angajament. În afara unor cazuri
excepţionale, angajamentele nu vor fi oferite mai tîrziu de sfîrşitul perioadei în cadrul căreia pot
fi făcute prezentările în conformitate cu prevederile art.46 alin.(5).
(3) Exportatorul va fi informat despre motivele neacceptării unui angajament şi i se va oferi
posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere în acest sens. Cauzele neacceptării vor fi
menţionate în decizia definitivă.
(4) Autoritatea de investigare va avea consultări cu Guvernul Republicii Moldova privind
acceptarea angajamentelor oferite de către exportatori, în urma cărora va prezenta de îndată
Guvernului un raport împreună cu propunerea de a închide investigaţia. Investigaţia se va
considera închisă dacă, timp de o lună, Guvernul nu va decide altfel.
(5) Dacă angajamentele sînt acceptate, investigaţia privind existenţa subvenţiei şi a
prejudiciului va continua pînă la capăt. În cazul în care s-a constatat inexistenţa subvenţiei sau a
prejudiciului, angajamentul îşi pierde automat valabilitatea, cu excepţia cazurilor cînd
constatarea s-a datorat în mare măsură existenţei unui angajament. În asemenea cazuri, se poate
solicita ca angajamentul să fie menţinut pe o perioadă rezonabilă. În cazul în care s-a constatat
existenţa subvenţiei şi a prejudiciului, angajamentul va fi menţinut în conformitate cu propriile
condiţii şi cu prevederile acestui capitol.
(6) Autoritatea de investigare poate solicita oricărui exportator ale cărui angajamente sînt
acceptate să furnizeze periodic informaţii cu privire la modul de îndeplinire a angajamentului
respectiv şi să permită verificarea informaţiilor corespunzătoare. Neglijarea acestor cerinţe va fi
considerată o violare a angajamentului.
(7) În cazul violării sau retragerii angajamentului de către oricare dintre părţi, pe baza
faptelor stabilite în cadrul investigaţiei care a determinat acceptarea lui, se va introduce o taxă
definitivă, în conformitate cu art.35, cu condiţia că investigaţia a finalizat prin constatarea
existenţei subvenţiei şi a prejudiciului, iar exportatorului i-a fost oferită posibilitatea să-şi expună
punctul de vedere, cu excepţia cazului cînd el
şi-a retras angajamentul din proprie iniţiativă.
(8) Dacă investigaţia care a determinat acceptarea angajamentului nu a fost finalizată şi dacă
există temeiuri de a presupune că angajamentul este violat ori în cazul violării sau retragerii
acestuia, pe baza informaţiei disponibile poate fi introdusă o taxă compensatorie provizorie în
Articolul 35. Închiderea investigaţiei fără adoptarea
măsurilor şi introducerea taxelor
compensatorii definitive
(1) În cazul în care cererea este retrasă, procedurile vor fi închise, dacă aceasta nu contravine
intereselor Republicii Moldova. Investigaţia sau procedurile se închid şi în cazurile în care
introducerea măsurilor protecţioniste nu se consideră necesară.
(2) Procedurile se vor închide de îndată ce se va determina că mărimea subvenţiei este de
minimis, în conformitate cu dispoziţiile alin.(4), sau dacă volumul efectiv sau potenţial al
importurilor subvenţionate ori prejudiciul este neglijabil.
(3) În cadrul procedurilor iniţiate conform art.31 alin.(11), de regulă, prejudiciul va fi
considerat neglijabil dacă importurile respective sînt mai mici decît volumele stabilite la art.31
alin.(8). În cazurile importurilor din ţările în curs de dezvoltare, volumul importurilor
subvenţionate va fi considerat neglijabil dacă el va reprezenta, pentru o astfel de ţară, mai puţin
de 4 la sută din importurile totale ale produsului similar în Republica Moldova, cu excepţia
cazurilor cînd totalitatea importurilor din ţările în curs de dezvoltare cu o astfel de cotă de import
constituite în ansamblu peste 9 la sută din importurile totale ale produsului similar în Republica
Moldova.
(4) De regulă, marja de subvenţie va fi considerată de minimis în cazul în care ea va fi mai
mică de 1 la sută din valoarea mărfii. Pentru investigaţiile privind importurile din ţările în curs de
dezvoltare, pragul de minimis va constitui 2 la sută din valoarea mărfii, iar pentru ţările în curs de
dezvoltare, membre ale Organizaţiei Mondiale de Comerţ, care beneficiază de un regim special,
pragul de minimis al subvenţiei va fi de 3 la sută din valoarea mărfii.
(5) Dacă faptele constatate indică existenţa unei subvenţii şi a prejudiciului cauzat de aceasta,
autoritatea de investigare va introduce o taxă compensatorie definitivă, cu excepţia cazului în
care subvenţia sau subvenţiile vor fi retrase. Mărimea taxei compensatorii nu va depăşi marja de
subvenţie propusă exportatorului, dar va fi mai mică decît această marjă, dacă o astfel de taxă
mai mică este suficientă pentru a înlătura prejudiciul cauzat ramurii industriei naţionale.
(6) Taxa compensatorie definitivă va fi introdusă într-un cuantum corespunzător fiecărui caz
concret şi va fi aplicată, fără discriminare, produselor importate din orice surse referitor la care s-
a constatat că sînt subvenţionate şi cauzează prejudicii, cu excepţia celor ce provin din surse de
la care s-au acceptat anumite angajamente în conformitate cu prezentul capitol. Autoritatea de
investigare va specifica în decizia de introducere a taxei cuantumul taxei pentru fiecare furnizor
sau, dacă aceasta nu va fi posibil, se va referi la ţara exportatoare în cauză.
(7) În cazul în care autoritatea de investigare şi-a limitat examinarea conform art.43, orice
taxă compensatorie aplicată importurilor provenite de la exportatorii sau producătorii care s-au
manifestat conform art.43, dar care nu au fost incluşi în examinare, nu va depăşi media
ponderată a marjei de subvenţie stabilite pentru părţile din eşantion. În scopurile acestui alineat,
autoritatea de investigare nu va lua în considerare marjele zero şi de minimis, precum şi marjele
stabilite în condiţiile art.44. Taxele compensatorii individuale se vor aplica importurilor
provenite de la orice exportator sau producător căruia i s-a acordat un tratament individual în
condiţiile art.43.
Articolul 36. Retroactivitatea
(1) Măsurile compensatorii provizorii şi taxele compensatorii definitive vor fi aplicate numai
produselor introduse pe teritoriul Republicii Moldova pentru consum, după intrarea în vigoare a
deciziei adoptate conform art.33 alin.(1), cu excepţia cazurilor prevăzute în prezentul capitol.
(2) Taxa compensatorie definitivă poate fi aplicată produselor introduse pentru consum nu
mai înainte de 90 de zile pînă la data introducerii măsurilor provizorii, dar nu înainte de iniţierea
investigaţiei, cu condiţia că importurile au fost înregistrate în conformitate cu art.41 alin.(4), iar
autoritatea de investigare le-a oferit importatorilor posibilitatea de a-şi expune punctele lor de
vedere şi s-a stabilit că:
a) există circumstanţe critice cînd un prejudiciu, greu de înlăturat, a fost cauzat prin importul
masiv, într-o perioadă relativ scurtă de timp, al produsului ce beneficiază de subvenţii în sensul
prezentului capitol; şi
b) în scopul prevenirii unor noi prejudicii, se consideră necesară impunerea retroactivă a
importurilor respective cu taxe compensatorii.
(3) În cazul în care s-a stabilit definitiv existenţa unui prejudiciu (nu însă a unui pericol de
prejudiciu ori a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale) sau
s-a stabilit definitiv existenţa unui pericol de prejudiciu atunci cînd efectul importurilor
subvenţionate ar conduce, în absenţa măsurilor provizorii, la un prejudiciu, taxele compensatorii
pot fi percepute retroactiv pentru perioada în care au fost aplicate măsurile provizorii.
(4) Dacă taxa compensatorie definitivă este mai mare decît taxa provizorie achitată ori
pasibilă achitării, diferenţa nu va fi percepută. Dacă taxa definitivă este mai mică decît taxa
provizorie, diferenţa va fi recalculată.
(5) Cu excepţia celor prevăzute la alin.(3), în cazul în care se constată existenţa unui pericol
de prejudiciu sau a unei întîrzieri semnificative în înfiinţarea unei ramuri a industriei naţionale
(dar nu a fost cauzat încă nici un prejudiciu), o taxă compensatorie definitivă poate fi introdusă
doar începînd cu data constatării existenţei unui pericol de prejudiciu sau a unei întîrzieri
semnificative.
(6) În cazul în care autoritatea de investigare ajunge la o constatare finală negativă, orice
garanţie prezentată în perioada de aplicare a măsurilor provizorii va fi restituită în decurs de 45
de zile lucrătoare.
Articolul 37. Durata măsurilor compensatorii şi
reexaminarea lor
(1) O măsură compensatorie va rămîne în vigoare numai atîta timp şi se va aplica în aşa
volum, cît este necesar pentru contracararea subvenţiei ce cauzează prejudicii.
(2) O taxă compensatorie definitivă se anulează la expirarea termenului de 5 ani de la data
introducerii ei sau de la data celei mai recente reexaminări privind atît subvenţia, cît şi
prejudiciul, cu excepţia cazului în care autoritatea de investigare, printr-o reexaminare efectuată
înaintea acestei date, a ajuns la concluzia că anularea taxei va genera continuarea sau reapariţia
subvenţionării şi cauzarea de noi prejudicii. În astfel de cazuri, taxa va rămîne în vigoare pînă la
finalizarea reexaminării.
(3) Reexaminarea în legătură cu încetarea acţiunii măsurilor compensatorii va începe dacă
cererea respectivă va conţine probe suficiente privind faptul că încetarea acţiunii măsurilor va
conduce, probabil, la continuarea sau reapariţia unei subvenţii şi la cauzarea de noi prejudicii. O
astfel de probabilitate poate fi demonstrată, de exemplu, prin probe că subvenţia şi prejudiciul
continuă sau că înlăturarea, parţială ori totală, a prejudiciului se datorează exclusiv aplicării
măsurilor compensatorii, sau că circumstanţele pentru exportatori ori condiţiile de piaţă confirmă
probabilitatea continuării unei subvenţii ce cauzează prejudicii.
(4) În cadrul acestor investigaţii, părţilor interesate li se oferă posibilitatea de a-şi expune
punctul de vedere asupra celor formulate în cererea de reexaminare. Concluziile se vor face
ţinîndu-se cont de toate probele pertinente şi documentate, prezentate în legătură cu
eventualitatea continuării sau reapariţiei unei subvenţii şi a unui prejudiciu în cazul anulării
măsurilor compensatorii.
(5) Avizul privind apropiata anulare a măsurilor compensatorii va fi publicat în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, pe parcursul ultimului an al perioadei de aplicare a acestor
măsuri.
(6) Oportunitatea aplicării în continuare a măsurilor compensatorii poate fi supusă, de
asemenea, reexaminării, în baza cererii oricărui exportator, importator sau producător autohton,
care va conţine probe suficiente pentru argumentarea oportunităţii unei astfel de reexaminări
intermediare, cu condiţia că a trecut o perioadă de cel puţin un an de la introducerea măsurilor
definitive.
(7) O reexaminare intermediară va fi iniţiată dacă cererea va conţine probe suficiente privind
oportunitatea modificării sau anulării măsurilor de contracarare a unei subvenţii şi a prejudiciului
cauzat de aceasta.
(8) În cazul în care taxele compensatorii introduse sînt mai mici decît marja de subvenţie
existentă, se va iniţia reexaminarea intermediară dacă producătorii autohtoni furnizează probe
suficiente care demonstrează că aplicarea taxelor compensatorii nu a afectat sau a afectat într-o
măsură foarte mică nivelul preţurilor de vînzare a produsului importat în Republica Moldova.
Dacă investigaţia constată că reclamaţiile sînt întemeiate, taxele compensatorii pot fi majorate în
scopul ridicării preţurilor la un nivel care ar asigura contracararea prejudiciului, fără ca taxele
majorate să depăşească marja de subvenţie.
(9) În cadrul investigaţiilor desfăşurate conform alin.(6), (7) şi (8), autoritatea de investigare
va analiza dacă circumstanţele referitoare la subvenţie şi prejudiciu s-au schimbat semnificativ
sau dacă măsurile existente şi-au atins scopul în ceea ce priveşte eliminarea prejudiciului stabilit
în baza art.29. În aceste cazuri, la luarea deciziei definitive se va ţine cont de toate probele
relevante şi documentate.
(10) Orice exportator ale cărui exporturi sînt obiectul taxelor compensatorii definitive, dar
care nu a fost supus unei examinări individuale în cadrul investigaţiei iniţiale din cauza refuzului
de a coopera cu autoritatea de investigare, are dreptul, prin depunerea unei cereri, la o
reexaminare operativă pentru ca autoritatea de investigare să-i stabilească de îndată o cotă a taxei
compensatorii individuale.
Articolul 38. Rambursările taxelor compensatorii
(1) Prin derogare de la prevederile art.37 alin.(2)-(5), importatorul poate solicita rambursarea
taxelor compensatorii percepute dacă marja de subvenţie a fost eliminată sau redusă sub nivelul
taxei în vigoare.
(2) Pentru a solicita rambursarea taxelor compensatorii, importatorul va prezenta o cerere
autorităţii de investigare. Cererea va fi prezentată în termen de 6 luni de la data determinării
mărimii taxelor compensatorii definitive sau de la data luării deciziei definitive privind
depunerea garanţiilor în legătură cu perceperea taxelor provizorii.
(3) Cererea de rambursare a taxelor percepute se va considera argumentată prin probe dacă
va conţine informaţii exacte privind suma solicitată a fi rambursată a taxelor compensatorii
presupuse şi la ea vor fi anexate toate documentele vamale privind calcularea şi achitarea acestei
sume. Cererea va include şi date, pentru o perioadă reprezentativă, privind valoarea subvenţiilor
compensatorii ale exportatorului sau producătorului căruia i se aplică taxa. În cazurile în care
importatorul nu este asociat cu exportatorul sau producătorul în cauză şi această informaţie nu
poate fi prezentată de îndată ori exportatorul sau producătorul nu doreşte să o dezvăluie
importatorului, cererea va conţine o declaraţie din partea exportatorului sau producătorului
privind reducerea sau eliminarea marjei de subvenţie conform prezentului articol şi o obligaţie de
a prezenta probele relevante autorităţii de investigare. Dacă primirea unor astfel de probe nu se
prevede într-o perioadă de timp rezonabilă, cererea va fi respinsă.
(4) În baza probelor, autoritatea de investigare va decide oportunitatea şi gradul de
satisfacere a cererii sau va putea iniţia, în orice moment, o reexaminare intermediară. Informaţia
obţinută în cadrul acestei reexaminări va fi utilizată pentru luarea deciziei de justificare a
rambursării. Rambursarea taxelor se va face, de regulă, pe parcursul a 12 luni şi nu va depăşi nici
într-un caz termenul de 18 luni de la data prezentării cererii de rambursare suficient argumentate
cu probe. Rambursarea autorizată va avea loc în termen de 90 de zile de la data adoptării deciziei
menţionate.
Articolul 39. Dispoziţii generale privind reexaminărea
şi rambursarea taxelor
(1) Prevederile relevante ale art.31 şi 32, cu excepţia celor privind termenele-limită, se vor
aplica oricăror reexaminări efectuate conform art.37. Orice reexaminare de acest fel se va efectua
expeditiv şi nu va depăşi, de regulă, termenul de 12 luni de la data iniţierii ei.
(2) Reexaminările efectuate conform art.37 vor fi iniţiate de către autoritatea de investigare.
În cazurile în care sînt justificate prin reexaminare, măsurile pot fi anulate sau menţinute
conform art.37 alin.(2)-(5) ori anulate, menţinute sau modificate în conformitate cu art.37 alin.
(6)-(10). Dacă măsurile sînt anulate pentru exportatorii individuali, nu şi pentru întreaga ţară
exportatoare, aceşti exportatori vor continua să fie obiectul procedurilor şi vor fi, în mod
automat, reinvestigaţi pe parcursul oricărei reexaminări ulterioare efectuate pentru ţara dată în
(3) În cazul în care reexaminarea măsurilor conform art.37 alin.(6)-(9) se desfăşoară la finele
perioadei de aplicare a acestora potrivit art.37 alin.(2)-(5), măsurile vor fi şi ele investigate
conform prevederilor art.37 alin.(2)-(5).
(4) În toate cazurile de reexaminare sau rambursare efectuate conform art.37 şi 38,
autoritatea de investigare va aplica aceeaşi metodologie ca şi în cazul investigaţiei care a condus
la introducerea taxelor, luîndu-se în considerare prevederile art.28 şi 43.
Articolul 40. Eludarea măsurilor compensatorii
(1) Taxele compensatorii introduse în condiţiile prezentei legi pot fi extinse asupra
importurilor de produse similare sau de părţi ale lor din terţe ţări atunci cînd are loc eludarea
măsurilor compensatorii în vigoare. Eludarea este o modificare a uzanţelor de comerţ dintre terţe
ţări şi Republica Moldova, ce derivă dintr-o practică, proces sau activitate, pentru care nu există
un motiv suficient corespunzător sau un temei economic, altul decît introducerea taxei, atunci
cînd există probe că efectele corective ale taxei sînt subminate în ceea ce priveşte preţurile şi/sau
cantităţile produselor similare şi că produsele similare importate şi/sau părţi ale lor încă
beneficiază de subvenţii.
(2) Investigaţiile vor fi iniţiate conform prezentului articol dacă cererea va conţine probe
suficiente privind factorii specificaţi la alin.(1). Investigaţiile se vor iniţia de către autoritatea de
investigare, care va da indicaţii autorităţilor vamale să supună importurile înregistrării conform
art.41 alin.(4) sau să ceară garanţii. Investigaţiile vor fi efectuate de către autoritatea de
investigare, cu concursul autorităţilor vamale, şi vor fi finalizate în termen de 9 luni. Dacă
faptele stabilite justifică extinderea măsurilor, autoritatea de investigare va decide aplicarea lor
de la data introducerii înregistrării conform art.41 alin.(4) sau de la data cererii garanţiilor.
(3) Produsele nu vor fi supuse înregistrării conform art.41 alin.(4) sau măsurilor
compensatorii dacă sînt însoţite de un certificat vamal, prin care se va atesta că importul acestora
nu constituie o eludare a măsurilor. Asemenea certificate pot fi eliberate importatorilor, la
cererea lor, prin decizia autorităţii de investigare. Certificatele sînt valabile pe termenul şi în
condiţiile specificate în ele.
(4) Dispoziţiile prezentului articol nu vor împiedica aplicarea normală a prevederilor în
vigoare privind taxele vamale.
Articolul 41. Dispoziţii generale privind taxele
compensatorii
(1) Taxele compensatorii provizorii sau definitive vor fi introduse prin decizia autorităţii de
investigare, fiind percepute în forma şi în cuantumurile specificate şi conform altor criterii
stabilite în decizia de introducere a acestor taxe. Aceste taxe se vor percepe separat de taxele
vamale, impozite şi alte plăţi impuse, de regulă, importurilor. Nici un produs nu va fi supus, în
acelaşi timp, taxelor antidumping şi taxelor compensatorii.
(2) Deciziile privind introducerea taxelor compensatorii provizorii sau definitive şi deciziile
privind acceptarea angajamentelor ori închiderea investigaţiilor sau procedurilor se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Aceste decizii vor conţine, respectîndu-se întru totul
confidenţialitatea informaţiei, numele exportatorilor sau ale ţărilor investigate, o descriere a
produsului şi un rezumat al faptelor şi concluziilor relevante pentru determinarea existenţei unei
subvenţii şi a unui prejudiciu. În fiecare caz, o copie a deciziei va fi remisă părţilor interesate
cunoscute. Prevederile acestui alineat se vor aplica în mod corespunzător reexaminărilor.
(3) În interesul Republicii Moldova, măsurile introduse conform acestui capitol pot fi
suspendate, printr-o decizie a autorităţii de investigare, pentru o perioadă de 9 luni. Suspendarea
poate fi extinsă pînă la un an. Măsurile pot fi suspendate numai dacă condiţiile de piaţă s-au
modificat temporar în măsură să excludă prejudiciul în urma suspendării şi dacă avizul ramurii
industriei naţionale a fost luat în considerare. Măsurile pot fi reintroduse în orice moment dacă
motivele suspendării nu mai există.
(4) Autoritatea de investigare poate da indicaţii autorităţilor vamale privind înregistrarea
importurilor pentru a li se putea aplica ulterior măsuri compensatorii de la data înregistrării lor.
Importurile pot fi supuse înregistrării în baza unei cereri din partea ramurii industriei naţionale,
care va conţine probe suficiente pentru a justifica o astfel de acţiune. Înregistrarea va fi introdusă
prin decizia autorităţii de investigare, care va specifica scopul acţiunii şi, dacă este nevoie, suma
estimată a eventualelor angajamente. Importurile vor fi supuse înregistrării pentru o perioadă de
cel mult 9 luni.
Articolul 42. Vizitele de verificare
(1) În cazul în care consideră oportun, autoritatea de investigare va înfăptui vizite pentru a
examina înregistrările importatorilor, exportatorilor, comercianţilor, agenţilor comerciali,
producătorilor, asociaţiilor şi organizaţiilor comerciale şi pentru a verifica informaţia prezentată
privind existenţa unei subvenţii şi a unui prejudiciu. În lipsa unui răspuns corect şi în termen,
vizita de verificare poate să nu fie efectuată.
(2) Autoritatea de investigare va putea să efectueze investigaţii în terţe ţări dacă va obţine
acordul companiilor în cauză şi dacă reprezentanţii guvernului ţării respective vor fi înştiinţaţi şi
nu vor obiecta împotriva investigaţiei. După obţinerea acordului companiilor în cauză,
autoritatea de investigare va comunica autorităţilor ţării exportatoare denumirile şi adresele
companiilor care vor fi vizitate şi termenele convenite ale vizitelor.
(3) Companiile în cauză vor fi înştiinţate despre tipul de informaţie care va fi verificată în
timpul vizitei de verificare şi despre oricare altă informaţie suplimentară care trebuie prezentată
pe parcursul acestei vizite. Totuşi, aceasta nu va împiedica solicitarea, în timpul verificării, a
unor detalii suplimentare în legătură cu informaţia anterior obţinută.
Articolul 43. Eşantionarea
(1) În cazurile în care numărul reclamanţilor, exportatorilor sau importatorilor, al tipurilor de
produse sau al tranzacţiilor este mare, investigaţia poate fi limitată la un număr rezonabil de
părţi, produse sau tranzacţii, utilizîndu-se eşantioane valabile din punct de vedere statistic (în
baza informaţiilor parvenite la momentul selectării), ori la cota maximă reprezentativă a
volumului de producţie, de vînzări sau de exporturi, care pot fi investigate, în mod rezonabil, în
perioada de timp disponibilă.
(2) Selectarea finală a părţilor, a tipurilor de produse sau a tranzacţiilor, efectuată conform
regulilor de eşantionare, ţine de competenţa autorităţii de investigare, cu toate că se va da
prioritate unui eşantion selectat în urma consultărilor şi cu acordul părţilor interesate, cu condiţia
că acestea s-au manifestat şi au furnizat suficiente informaţii pentru selectarea lui în timp de 3
săptămini de la data iniţierii investigaţiei.
(3) În cazurile în care examinarea a fost limitată conform acestui articol, o marjă de
subvenţie individuală se va calcula pentru fiecare exportator sau producător care nu a fost
selectat iniţial dacă acesta a prezentat informaţiile necesare în termenele stabilite de prezenta
lege, cu excepţia cazurilor în care numărul exportatorilor sau al producătorilor este atît de mare,
încît examinările individuale ar putea complica nejustificat investigaţia şi ar putea împiedica
finalizarea ei în termen.
(4) Dacă s-a decis să se recurgă la eşantionare şi se constată o anumită nedorinţă de a coopera
din partea unor sau a tuturor părţilor selectate, fapt care ar putea afecta semnificativ rezultatul
investigaţiei, se va selecta un nou eşantion. Totuşi, dacă nedorinţa de a coopera persistă într-un
grad semnificativ sau nu este timp suficient pentru selectarea unui nou eşantion, se vor aplica
prevederile corespunzătoare ale art.44.
Articolul 44. Noncooperarea
(1) În cazul cînd oricare din părţile interesate nu permite accesul la informaţiile necesare, nu
le prezintă în termenele stabilite de prezenta lege ori împiedică substanţial investigaţia,
constatările provizorii sau finale, afirmative sau negative, se vor face în temeiul faptelor
disponibile. Dacă se va constata că oricare din părţile interesate a prezentat informaţii false sau
care induc în eroare, acestea vor fi ignorate şi se vor utiliza datele disponibile. Părţile interesate
vor fi avertizate asupra consecinţelor noncooperării.
(2) Neputinţa de a comunica răspunsul într-o formă computerizată nu va fi considerată ca
noncooperare dacă partea interesată va demonstra că prezentarea răspunsului în forma cerută
implică dificultăţi sau cheltuieli suplimentare nejustificate.
(3) Informaţiile prezentate de către părţile interesate cu anumite deficienţe nu vor fi ignorate
dacă eventualele lor imperfecţiuni nu fac dificilă tragerea concluziilor corecte, dacă această
informaţie a fost prezentată în modul cuvenit şi în timp util, dacă este verificabilă şi dacă partea
în cauză şi-a depus în acest sens toată diligenţa.
(4) Dacă probele sau informaţiile nu sînt acceptate, părţii care le-a prezentat i se vor
comunica de îndată motivele şi i se va acorda posibilitatea de a furniza explicaţii suplimentare în
termenele stabilite. Dacă explicaţiile sînt considerate nesatisfăcătoare, motivele de respingere a
acestor probe sau informaţii vor fi dezvăluite şi vor fi prezentate în concluziile publicate ulterior.
(5) Dacă determinările, inclusiv cele privind valoarea normală, se vor baza pe dispoziţiile
alin.(1), inclusiv pe informaţiile cuprinse în cerere, autoritatea de investigare, ţinînd cont de
termenele de investigare, va confrunta aceste informaţii cu cele primite din alte surse
independente disponibile, cum ar fi listele de preţuri publicate, statistica oficială a importurilor şi
încasările vamale, sau cu informaţiile obţinute în cadrul investigaţiei de la alte părţi interesate.
(1) Pe parcursul investigaţiei şi după finalizarea acesteia, autoritatea de investigare va păstra
confidenţialitatea informaţiilor ce i-au fost furnizate de către părţile interesate, conform alin.(2).
(2) Orice informaţie care este confidenţială prin însăşi natura ei (de exemplu, dezvăluirea ei
ar putea avantaja
într-o măsură importantă un concurent sau ar putea avea un efect negativ semnificativ asupra
persoanei care a furnizat informaţia ori asupra persoanei de la care aceasta deţine informaţia) sau
care a fost furnizată pentru investigare de către părţi cu titlu confidenţial va fi, pe bază de probe
temeinice, tratată în regim confidenţial de către autoritatea de investigare.
(3) Autoritatea de investigare va solicita părţilor interesate care furnizează informaţii
confidenţiale prezentarea de sinteze neconfidenţiale ale acestora. Aceste sinteze trebuie să fie
suficient de detaliate pentru a permite o înţelegere rezonabilă a esenţei informaţiilor furnizate cu
titlu confidenţial. În situaţii excepţionale, părţile în cauză vor menţiona că astfel de informaţii nu
pot fi sintetizate şi vor indica motivele.
(4) Dacă autoritatea de investigare consideră că cererea de tratament confidenţial nu este
justificată şi dacă furnizorul informaţiilor nu doreşte să le dezvăluie, autoritatea de investigare
poate ignora astfel de informaţii.
deciziilor conform prezentei legi sau dezvăluirea probelor pe care se bazau autorităţile Republicii
Moldova, în măsura în care este necesară expunerea acestor motive în procedurile de judecată.
Asemenea dezvăluiri vor lua în considerare interesul legitim al părţilor implicate în păstrarea
secretelor lor de afaceri.
(6) Autoritatea de investigare nu va dezvălui fără o permisiune specială a furnizorului
informaţiile, primite în condiţiile prezentei legi, pentru care s-a solicitat de către furnizor un
regim confidenţial.
fost solicitate.
Articolul 46. Dezvăluirea
(1) Reclamanţii, importatorii, exportatorii, asociaţiile lor reprezentative şi reprezentanţii ţării
exportatoare pot solicita dezvăluirea detaliilor privind faptele principale şi concluziile în baza
cărora au fost introduse măsurile provizorii. Cererile pentru aceste dezvăluiri vor fi depuse în
scris, imediat după introducerea măsurilor provizorii, iar dezvăluirea va fi efectuată în scris, cît
mai curînd posibil după solicitare.
(2) Părţile menţionate la alin.(1) pot solicita o dezvăluire finală a faptelor principale şi a
concluziilor, în baza cărora se vor propune măsuri definitive ori închiderea investigaţiei sau a
procedurilor, fără introducerea măsurilor.
(3) Cererile pentru dezvăluirea finală specificată la alin.(2) se prezintă în scris autorităţii de
investigare în termen de o lună de la data publicării avizului privind introducerea taxei
provizorii. Dacă taxa provizorie nu se aplică, părţile vor putea solicita o dezvăluire finală în
termenele stabilite de autoritatea de investigare.
(4) Dezvăluirea finală va fi prezentată în scris. Ea se efectuează, luîndu-se în considerare
protecţia informaţiilor confidenţiale, în termen de o lună pînă la luarea deciziei definitive sau
pînă la prezentarea de către autoritatea de investigare a oricăror propuneri privind acţiunile finale
conform art.35. Dacă autoritatea de investigare nu are posibilitatea să dezvăluie anumite fapte
sau concluzii la acel moment, această dezvăluire trebuie făcută mai tîrziu, cît mai curînd posibil.
Dezvăluirea nu va afecta nici o decizie ulterioară a autorităţii de investigare, însă dacă această
decizie se întemeiază pe oricare alte fapte şi concluzii, ele vor fi dezvăluite cît mai curînd
posibil.
(5) Prezentările făcute după dezvăluirea finală vor fi luate în considerare numai dacă vor fi
primite în termenele stabilite de autoritatea de investigare pentru fiecare caz în parte, dar nu mai
mic de 10 zile, ţinîndu-se cont de urgenţa cazului.
Articolul 47. Interesul naţional
(1) Faptul că interesul naţional reclamă o intervenţie se va constata, conform acestui articol,
în urma analizei tuturor intereselor în ansamblu, inclusiv a intereselor ramurii industriei
naţionale, ale utilizatorilor şi consumatorilor, cu condiţia că toate părţile au avut posibilitatea să-
şi expună punctele de vedere în conformitate cu alin.(2). La o astfel de examinare, o atenţie
deosebită se acordă necesităţii de eliminare a efectelor de distorsionare a comerţului, cauzate de
subvenţia producătoare de prejudicii, şi necesităţii de restabilire a unei concurenţe eficiente.
Măsurile stabilite în baza constatării existenţei subvenţiei şi a prejudiciului pot să nu fie aplicate
dacă autoritatea de investigare va ajunge, în baza informaţiei prezentate, la concluzia univocă că
aplicarea lor nu corespunde interesului naţional.
(2) Pentru a asigura probe fundamentate în baza cărora autoritatea de investigare va putea lua
în considerare toate punctele de vedere şi informaţiile la luarea deciziei privind faptul că
introducerea măsurilor corespunde sau nu interesului naţional, reclamanţii, importatorii şi
asociaţiile lor reprezentative, organizaţiile reprezentative ale utilizatorilor şi consumatorilor se
vor manifesta şi vor prezenta informaţii autorităţii de investigare în termenele stabilite în avizul
de iniţiere a investigaţiei privind subvenţiile.
(3) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita o audiere. Cererile vor fi satisfăcute
dacă ele vor fi depuse în termenele stabilite la alin.(2) şi se vor referi la motivele de interes
naţional pentru care părţile trebuie audiate.
(4) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot să-şi prezinte comentariile privind aplicarea
oricăror taxe provizorii introduse. Astfel de comentarii trebuie să fie primite în termen de o lună
de la data aplicării măsurilor respective pentru a fi luate în considerare, urmînd ca aceste
comentarii sau rezumatul lor să fie prezentate şi altor părţi, cărora li se va acorda posibilitatea să
răspundă la ele.
(5) Părţile care au acţionat conform alin.(2) pot solicita să li se pună la dispoziţie faptele şi
probele în baza cărora urmează să fie luate deciziile finale. Astfel de informaţii vor fi dezvăluite
într-o măsură maximal posibilă, fără a se prejudicia nici o decizie ulterioară a autorităţii de
investigare.
(6) Informaţiile vor fi luate în considerare doar cu condiţia că există probe reale ce confirmă
valabilitatea lor.
Capitolul IV
MĂSURI DE SALVGARDARE
Măsurile de salvgardare (de limitare a importurilor unui produs sau a unui grup restrîns de
produse) se instituie numai după ce autoritatea de investigare a constatat pătrunderea acestor
produse în Republica Moldova în cantităţi excesiv de mari, raportate, absolut sau relativ, la
producţia şi consumul naţional şi/sau în condiţii care cauzează un prejudiciu grav ramurii
industriei naţionale sau creează pericol de astfel de prejudiciu.
Articolul 49. Procedura de investigare
(1) Investigaţia va determina dacă importurile produsului respectiv cauzează un prejudiciu
grav ramurii industriei naţionale sau creează pericol de astfel de prejudiciu.
(2) În sensul prezentului capitol:
a) prin prejudiciu grav se înţelege o degradare semnificativă a ramurii industriei naţionale;
b) prin pericol de prejudiciu grav se înţelege stabilirea certă a iminenţei unui prejudiciu grav;
c) prin producători autohtoni se înţeleg producătorii de produse similare sau direct
concurente din Republica Moldova luaţi în ansamblu sau aceia dintre ei ale căror producţii
cumulate de produse similare sau direct concurente constituie o parte majoră a producţiei
naţionale totale a acestor produse.
Articolul 50. Iniţierea investigaţiei
(1) Dacă autoritatea de investigare este în posesia unor probe suficiente pentru a justifica
iniţierea investigaţiei, aceasta:
a) iniţiază investigaţia publicînd avizul respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Avizul va conţine un rezumat al informaţiei primite şi va prevedea că toate informaţiile utile
trebuie comunicate autorităţii de investigare, va stabili termenele în care părţile interesate îşi pot
face cunoscute, în scris, punctele lor de vedere sau pot cere să fie audiate conform alin.(3);
b) începe investigaţia propriu-zisă.
(2) Autoritatea de investigare va solicita informaţiile necesare, după opinia ei, şi, dacă va
considera oportun, le va verifica la importatori, comercianţi, agenţi comerciali, producători,
asociaţii şi organizaţii comerciale.
Părţile interesate, ce şi-au prezentat punctul de vedere conform prevederilor alin.(1) lit.a), şi
reprezentanţii ţării exportatoare vor putea, în baza unei cereri, lua cunoştinţă de toate informaţiile
prezentate autorităţii de investigare în legătură cu investigaţia, cu excepţia documentelor interne
perfectate de către autorităţile Republicii Moldova, cu condiţia că informaţiile sînt relevante
pentru completarea dosarelor lor şi, nefiind confidenţiale în sensul art.53, se utilizează în cadrul
investigaţiei. Părţile interesate pot să-şi expună punctele de vedere asupra acestor informaţii şi
comentariile lor vor putea fi luate în considerare dacă vor fi suficient argumentate.
(3) Autoritatea de investigare poate audia părţile interesate, în cazul în care ele au solicitat
aceasta, în termenul fixat în avizul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
(4) Dacă informaţiile nu sînt prezentate în termenele stabilite de prezenta lege sau
investigaţia este împiedicată substanţial, constatările pot fi făcute în temeiul faptelor disponibile.
Dacă autoritatea de investigare va constata că oricare din părţile interesate a furnizat informaţii
false sau care induc în eroare, acestea vor fi ignorate şi se vor utiliza faptele disponibile.
Articolul 51. Rezultatele investigării
(1) În cazul în care, după 9 luni de investigaţii, autoritatea de investigare ajunge la concluzia
că nu sînt necesare măsuri de salvgardare şi de supraveghere, investigaţia va fi închisă în termen
de o lună. Decizia privind închiderea investigaţiei, cuprinzînd principalele concluzii ale
investigaţiei şi rezumatul motivelor în baza cărora a fost luată decizia, este publicată în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(2) Dacă autoritatea de investigare va considera că măsurile de salvgardare şi de
supraveghere sînt necesare, ea va adopta decizia corespunzătoare, în conformitate cu art.55, 56 şi
57, dar nu mai tîrziu de 9 luni de la iniţierea investigaţiei. În cazuri excepţionale, acest termen
poate fi prelungit cu cel mult 2 luni, iar autoritatea de investigare va publica în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova un aviz privind prelungirea acestui termen, cu un rezumat al motivelor în
baza cărora a fost luată decizia.
Articolul 52. Măsuri de salvgardare provizorii
(1) Prevederile art.49-54 nu vor împiedica aplicarea, în orice moment, a măsurilor de
supraveghere în conformitate cu art.55 şi 56 sau a măsurilor de salvgardare în conformitate cu
art.57.
(2) Măsurile de salvgardare provizorii vor fi aplicate:
a) în circumstanţe critice, cînd întîrzierea poate cauza un prejudiciu greu de reparat,
reclamînd astfel o acţiune imediată; şi
b) atunci cînd constatările preliminare demonstrează pregnant că importurile majorate au
cauzat un prejudiciu grav sau creează pericol de astfel de prejudiciu.
(3) Durata măsurilor de salvgardare provizorii nu va depăşi 200 de zile.
(4) Măsurile de salvgardare provizorii pot lua forma de majorări ale nivelului existent al
taxelor vamale (cînd acesta este zero sau mai înalt) dacă o asemenea măsură va putea preveni sau
înlătura un prejudiciu grav.
(5) În cazul în care se constată că importurile nu cauzează un prejudiciu grav sau nu creează
pericol de astfel de prejudicii, măsurile de salvgardare provizorii se vor anula, iar taxele vamale
percepute prin aplicarea măsurilor de salvgardare provizorii se vor rambursa în cel mai scurt
timp posibil.
fost solicitate.
(2) Autoritatea de investigare nu va dezvălui, fără permisiunea specială a furnizorului,
informaţii confidenţiale prin însăşi natura lor, primite în condiţiile prezentei legi, sau informaţii
furnizate cu titlu confidenţial.
(3) Fiecare cerere de tratament confidenţial trebuie să conţină motivele în baza cărora
informaţiile sînt confidenţiale. Dacă se va stabili că cererea de tratament confidenţial nu este
justificată şi dacă furnizorul informaţiilor nu doreşte să le dezvăluie, asemenea informaţii pot fi
ignorate.
(4) Informaţia se va considera, în toate cazurile, confidenţială dacă dezvăluirea ei va avea un
efect negativ semnificativ asupra părţii care a prezentat-o sau asupra sursei acestei informaţii.
deciziilor conform prezentei legi. Autorităţile vor lua, totuşi, în considerare interesul legitim al
persoanelor juridice şi fizice implicate în ceea ce priveşte păstrarea secretelor lor de afaceri.
Articolul 54. Prejudiciul grav
(1) Studierea evoluţiei importurilor, a condiţiilor în care acestea au loc şi a prejudiciului grav
cauzat ramurii industriei naţionale de aceste importuri sau a pericolului de astfel de prejudicii se
va baza, în particular, pe următorii factori:
a) volumul importurilor, în special în cazul unei majorări semnificative în expresie absolută
sau relativă în raport cu producţia sau consumul din Republica Moldova;
b) preţul importurilor, în special în cazurile cînd s-a produs o scădere semnificativă a
preţurilor în raport cu preţurile unor produse similare din Republica Moldova;
c) impactul ulterior asupra producătorilor autohtoni, condiţionat de tendinţele dezvoltării
anumitor factori economici, cum ar fi volumul producţiei, utilizarea capacităţilor de producţie,
stocurile, vînzările, cota pe piaţă, nivelul preţurilor, profiturile, rentabilitatea investiţiilor,
fluxurile de numerar şi gradul de utilizare a forţei de muncă;
d) alţi factori (cu excepţia evoluţiei importurilor) ce cauzează un prejudiciu grav
producătorilor autohtoni în cauză sau creează pericol de astfel de prejudiciu.
(2) Dacă se profilează un pericol de prejudiciu grav, autoritatea de investigare va studia şi
posibilitatea soldării situaţiei cu prejudiciu real. În acest sens, se vor lua în considerare următorii
factori:
a) rata majorării exporturilor către Republica Moldova;
b) capacitatea de export a ţării de origine sau exportatoare la momentul dat sau în viitorul
apropiat şi probabilitatea utilizării acestei capacităţi pentru exporturile către Republica Moldova.
Articolul 55. Măsurile de supraveghere
(1) Dacă evoluţia importurilor unui produs ameninţă să prejudicieze producătorii autohtoni şi
dacă interesele naţionale o reclamă, importul produsului respectiv poate constitui obiectul:
a) supravegherii retrospective, efectuate în conformitate cu decizia autorităţii de investigare;
b) supravegherii preliminare, efectuate conform art.56.
(2) Măsurile de supraveghere se aplică pe o perioadă limitată de timp. Dacă în decizia
autorităţii de investigare nu se stipulează altfel, acţiunea acestor măsuri va expira la sfîrşitul
perioadei a doua de 6 luni, care urmează perioadei de 6 luni în care aceste măsuri au fost
aplicate.
Articolul 56. Supravegherea preliminară
(1) Produsele ce constituie obiectul supravegherii preliminare pot fi introduse în circulaţie
liberă pe teritoriul Republicii Moldova numai la emiterea unui document de supraveghere.
Documentul respectiv trebuie să fie emis gratuit de autoritatea de investigare pentru orice volum
cerut şi în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii cererii importatorului. Cererea
importatorului de eliberare a documentului de supraveghere trebuie să conţină: numele (sau
denumirea) şi adresa solicitantului (inclusiv telefoanele de contact), numărul de înregistrare
pentru T.V.A., o descriere a mărfii, cu indicarea mărcii de comerţ, codului, locului de origine şi
de expediere, cantităţii în kilograme sau în alte unităţi de măsură, valorii mărfii, preţului CIF
(valoarea, asigurarea, navlul) la frontiera Republicii Moldova, şi o declaraţie cu data şi
semnătura solicitantului, cu următorul cuprins:
"Subsemnatul ______________________________, confirm că informaţia cuprinsă în cerere
este corectă şi autentică şi că sînt înregistrat pe teritoriul Republicii Moldova."
În unele cazuri pot fi solicitate şi informaţii suplimentare.
(2) Dacă s-a determinat că preţul pe unitate de produs la care s-a efectuat tranzacţia nu
depăşeşte 5 la sută din preţul indicat în documentele de import sau dacă valoarea totală sau
cantitatea totală a produselor destinate importului nu depăşeşte 5 la sută din valoarea sau
cantitatea indicată în documentele de import, introducerea în circulaţie liberă a produsului
respectiv nu va fi limitată. Luînd în considerare natura produselor şi alte caracteristici speciale
ale tranzacţiilor în cauză, autoritatea de investigare poate stabili un procentaj diferit, dar care
totuşi nu va depăşi, de regulă, plafonul de 10 la sută.
(3) Documentele de import pot fi utilizate doar pentru perioada în care aranjamentele de
liberalizare a importurilor sînt în vigoare referitor la tranzacţia în cauză. Aceste documente nu
pot fi utilizate categoric după expirarea termenului stabilit din acelaşi moment şi în condiţiile
aceleiaşi proceduri de introducere a supravegherii.
(4) În cazul în care decizia adoptată conform art.55 o cere, originea produsului supravegheat
trebuie să fie confirmată printr-un certificat de origine.
Articolul 57. Măsurile de salvgardare
(1) Dacă un produs este importat în Republica Moldova în cantităţi atît de mari şi/sau în
astfel de condiţii încît cauzează un prejudiciu grav ramurii industriei naţionale sau creează
pericol de astfel de prejudiciu, autoritatea de investigare, în scopul protecţiei interesului naţional,
este în drept:
a) să reducă perioada de valabilitate a documentelor de import, prevăzute la art.56, care vor fi
confirmate după intrarea în vigoare a unei astfel de măsuri de salvgardare;
b) să modifice regulile de import pentru produsele respective, condiţionînd introducerea
acestor produse în circulaţie liberă cu acordarea unei autorizaţii de import, eliberate în condiţiile
stabilite de autoritatea de investigare.
Măsurile prevăzute la lit.a) şi b) vor intra în vigoare de îndată.
(2) Măsurile stipulate la alin.(1) vor fi aplicate doar dacă ambele condiţii prevăzute în partea
introductivă a acestui alineat sînt îndeplinite.
(3) Dacă se vor stabili cote la import, se vor lua în considerare următorii factori:
a) intenţia de a menţine pe o perioadă maximal posibilă fluxurile comerciale tradiţionale;
b) volumul produselor exportate conform contractelor semnate pînă la intrarea în vigoare a
măsurilor de salvgardare, cu condiţia că aceste contracte au fost aduse la cunoştinţă autorităţii de
investigare;
c) necesitatea de a evita periclitarea obiectivului urmărit prin introducerea cotelor.
(4) Cota de import nu va fi stabilită sub nivelul mediu al importurilor din ultimii trei ani
reprezentativi pentru care există date statistice, cu excepţia cazului cînd stabilirea unui alt nivel
este necesară pentru prevenirea sau înlăturarea prejudiciului grav.
(5) În cazul în care cota de import este divizată între ţările furnizoare, repartizarea ei va fi
convenită cu ţările ce au un interes substanţial în livrarea produsului respectiv în Republica
Moldova. Din aceste considerente cota va fi repartizată ţărilor furnizoare conform ponderii
fiecăreia în importul produsului în cauză în Republica Moldova pe o perioadă reprezentativă de
timp, luîndu-se în considerare factorii specifici ce afectează sau pot afecta comercializarea
produsului respectiv.
(6) După intrarea în vigoare a măsurilor de salvgardare prevăzute în prezentul articol, ele se
aplică oricărui produs introdus în circulaţie liberă.
(7) Măsurile de salvgardare nu vor împiedica, totuşi, introducerea în circulaţie liberă a
produselor transportate către Republica Moldova dacă destinaţia acestor produse nu este
schimbată şi dacă ele sînt într-adevăr însoţite de documentele de import prevăzute la art.55 şi 56.
Articolul 58. Măsurile de salvgardare privind produsele
originare din ţările în curs de dezvoltare
Măsurile de salvgardare nu vor fi aplicate unui produs originar dintr-o ţară în curs de
dezvoltare membră a O.M.C. atîta timp, cît ponderea ţării respective în importurile acestui
produs în Republica Moldova nu depăşeşte 3 la sută, cu condiţia că ponderea cumulativă a ţărilor
în curs de dezvoltare membre ale O.M.C. nu depăşeşte 9 la sută din importurile totale ale
produsului în cauză în Republica Moldova.
Articolul 59. Durata măsurilor de salvgardare şi
reexaminarea lor
(1) Durata măsurilor de salvgardare va fi limitată la perioada de timp necesară pentru
prevenirea sau înlăturarea prejudiciului grav şi pentru facilitarea adaptării economice a
producătorilor autohtoni. Această perioadă nu va depăşi 4 ani, cu excepţia cazului în care ea este
prelungită conform alin.(2).
(2) Perioada iniţială poate fi prelungită dacă se constată că:
a) măsura de salvgardare continuă să fie necesară pentru a preveni sau a înlătura un
prejudiciu grav; şi
b) există probe ce demonstrează că producătorii autohtoni sînt în faza de adaptare economică.
(3) Perioada totală de aplicare a unei măsuri de salvgardare, incluzînd perioada de aplicare a
oricăror măsuri provizorii, perioada iniţială de aplicare şi orice prelungire a acesteia, nu va
depăşi 8 ani.
(4) În cazul în care perioada prevăzută pentru o măsură de salvgardare este mai mare de un
an, aceasta din urmă va fi liberalizată progresiv la intervale regulate, în timpul perioadei de
aplicare, inclusiv perioada de prelungire.
(5) O măsură de salvgardare poate fi aplicată repetat importurilor unui produs ce a constituit
obiectul unei asemenea măsuri în decursul unei perioade egale cu cea în care această măsură
fusese aplicată anterior, cu condiţia că perioada neaplicării este de cel puţin 2 ani.
(6) Prin derogare de la prevederea alin.(5), o măsură de salvgardare cu o durată de 180 de
zile sau mai puţin poate fi aplicată repetat importurilor unui produs dacă:
a) a trecut cel puţin un an de la data introducerii unei măsuri de salvgardare faţă de importul
produsului respectiv; şi
b) o asemenea măsură de salvgardare a fost aplicată produsului respectiv de cel mult două ori
în decursul perioadei de 5 ani nemijlocit premergătoare introducerii măsurii.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 60. Autoritatea de investigare
(1) Competenţele şi organigrama autorităţii de investigare se stabilesc prin hotărîre de
Guvern. Jumătate din numărul membrilor autorităţii de investigare va fi selectată dintre
specialiştii Ministerului Economiei şi Reformelor, iar cealaltă jumătate va fi formată din
reprezentanţii altor autorităţi ale administraţiei publice centrale.
(2) Ministerul Economiei şi Reformelor, în termen de 6 luni, va elabora şi va prezenta, spre
aprobare, Guvernului regulamentul autorităţii de investigare şi va aproba actele normative
privind implementarea prevederilor prezentei legi.
Articolul 61. Actualizarea legislaţiei în vigoare
Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce actele
sale normative în concordanţă cu aceasta.
Articolul 62. Intrarea în vigoare a prezentei legi
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării, dar nu mai înainte de data ratificării
instrumentelor de aderare a Republicii Moldova la Organizaţia Mondială a Comerţului.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Chişinău, 17 februarie 2000.
Nr. 820-XIV.
Anexă
Lista exemplificativă de subvenţii la export
1. Acordarea de către guvern a subvenţiilor directe unei întreprinderi sau unei ramuri ale
industriei naţionale, în funcţie de rezultatele exportului.
2. Programe ce admit reţinerea valutei sau orice practici similare care au drept urmare
acordarea unei prime la export.
3. Tarifele la transportul intern şi tarifele de navlu, stabilite sau percepute de către guvern
pentru expedierile la export în condiţii mai favorabile decît pentru expedierile în trafic intern.
4. Livrările de produse sau servicii, importate sau autohtone, destinate fabricării de produse
pentru export, efectuate de către guvern sau de către instituţiile acetuia, în condiţii mai favorabile
decît livrările de produse sau servicii, similare sau direct concurente, destinate fabricării de
produse pentru consum intern, dacă, în cazul produselor, aceste condiţii sînt mai favorabile decît
cele de care exportatorii ar putea beneficia pe piaţa mondială.
5. Exonerarea de plată totală sau parţială, reducerea sau amînarea impozitelor directe sau a
primelor de asigurări sociale, achitate sau datorate de către întreprinderile industriale sau
comerciale, care le-au fost acordate, într-un mod specific, în legătură cu exporturile practicate de
ele.
6. Deducerile speciale, direct legate de exporturi sau de rezultatele obţinute la export, care, în
calcularea bazei de impunere directă, depăşesc cuantumul deducerilor acordate pentru producţia
destinată consumului intern.
7. Exonerarea de plată sau reducerea impozitelor indirecte la fabricarea sau distribuţia
produselor pentru export în măsură mai mare decît exonerarea sau reducerea impozitelor
percepute la fabricarea şi distribuţia produselor similare destinate consumului intern.
8. Exonerarea de plată, reducerea sau amînarea impozitelor indirecte cumulative, percepute
în etapele anterioare, asupra produselor sau serviciilor folosite pentru fabricarea produselor
pentru export, în măsură mai mare decît exonerarea, reducerea sau amînarea impozitelor
indirecte cumulative similare, percepute în etapele anterioare, asupra produselor sau serviciilor
folosite pentru fabricarea produselor similare destinate consumului intern; cu condiţia că
exonerarea de plată, reducerea sau amînarea impozitelor indirecte cumulative, percepute în
etapele anterioare, va putea fi aplicată produselor pentru export, chiar dacă exonerarea de plată,
reducerea sau amînarea impozitelor indirecte nu este aplicabilă produselor similare destinate
consumului intern, în cazul cînd impozitele indirecte cumulative, percepute în etapele anterioare,
se aplică materiei prime şi materialelor folosite la fabricarea produselor pentru export.
9. Reducerea sau rambursarea taxelor de import, altele decît cele percepute pentru materiile
prime şi materialele de import folosite la fabricarea produselor pentru export; cu condiţia că, în
cazuri aparte, întreprinderea va putea folosi, în calitate de înlocuitori, materie primă şi materiale
autohtone în aceeaşi cantitate şi cu aceleaşi caracteristici de calitate ca şi materia primă şi
materialele importate, pentru a beneficia de aceste dispoziţii dacă importul şi operaţiunile de
export corespunzătoare se vor efectua într-un interval de timp care nu va depăşi 2 ani.
10. Promovarea de către guvern (sau de către anumite instituţii controlate de acesta) a unor
programe de garantare sau de asigurare a creditelor la export, a unor programe de asigurare sau
de garantare contra creşterii costului produselor exportate, precum şi a unor programe contra
riscurilor de schimb valutar, folosindu-se cote de prime care sînt insuficiente pentru a acoperi
cheltuielile şi pierderile pe termen lung aferente gestionării acestor programe.
11. Acordarea de către guvern (sau de către anumite instituţii controlate şi/sau conduse de
acesta) a creditelor pentru export, cu rata inferioară celei pe care o va plăti efectiv pentru
mijloacele folosite (sau pe care ar trebui să o plătească dacă ar apela pe piaţa internaţională a
capitalurilor la împrumuturi rambursabile în aceleaşi condiţii de creditare şi în aceeaşi monedă ca
şi creditele pentru export) sau achitarea, totală sau parţială, a cheltuielilor suportate de exportator
sau de instituţiile financiare la dobîndirea creditelor, în măsura în care aceste acţiuni servesc la
asigurarea unui avantaj important în acordarea creditelor pentru export.
12. Orice alte cheltuieli din contul bugetului de stat care constituie o subvenţie pentru export
în sensul articolului XVI al Acordului General pentru Tarife Vamale şi Comerţ, 1994.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
cu privire la protecţia concurenţei
MODIFICAT
LP322-XVI din 15.12.05, MO1-4/06.01.06 art.6
Prezenta lege stabileşte bazele organizatorice şi juridice ale protecţiei concurenţei, măsurile
de prevenire, limitare şi reprimare a activităţii monopoliste şi a concurenţei neloiale, este
orientată spre dezvoltarea relaţiilor de concurenţă pe pieţele de mărfuri ale Republicii Moldova.
Capitolul I
Articolul 1. Sfera de aplicare a prezentei legi
(1) Prezenta lege reglementează relaţiile care exercită influenţă asupra concurenţei pe pieţele
de mărfuri, la care participă agenţi economici, autorităţi ale administraţiei publice centrale şi
locale, cetăţeni.
(2) Prezenta lege acţionează pe întreg teritoriul Republicii Moldova. Ea se aplică şi în
cazurile cînd acţiunile comise de agenţi economici din Republica Moldova dincolo de hotarele
acesteia duc sau pot duce la limitarea concurenţei pe pieţele ei de mărfuri.
(3) Prezenta lege nu se extinde asupra relaţiilor reglementate prin normele de protecţie
juridică a obiectivelor proprietate industrială, a drepturilor de autor şi drepturilor conexe, cu
excepţia cazurilor de utilizare a acestor norme şi drepturi pentru limitarea concurenţei.
(4) Prezenta lege reglementează şi relaţiile care apar pe pieţele de capital dacă legislaţia cu
privire la instituţiile financiare şi la valorile mobiliare nu prevede altfel.
(5) Relaţiile din activitatea agenţilor monopolurilor de stat şi a monopolurilor naturale sînt
reglementate de alte acte normative, cu excepţia cazurilor cînd activitatea unor astfel de agenţi
duce la limitarea concurenţei de pe pieţele de mărfuri.
(6) Dacă acordul (contractul) internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte
alte reguli decît cele prevăzute în legislaţia cu privire la protecţia concurenţei, prioritate au
regulile acordului (contractului) internaţional.
În prezenta lege, următoarele noţiuni principale semnifică:
marfă - produsul activităţii (inclusiv lucrări şi servicii) cu aceeaşi valoare de consum destinat
vînzării sau schimbului;
piaţă de mărfuri - sfera de circulaţie a mărfurilor cu aceeaşi valoare de consum pe teritoriul
Republicii Moldova;
agenţi economici - persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător pe
teritoriul Republicii Moldova;
[Art.2 noţiunea modificată prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
factor de decizie - persoana care într-o unitate economică, indiferent de tipul de proprietate,
permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, prin alegere sau în virtutea unei anumite
însărcinări, este dotată cu drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice
fie a acţiunilor de ordin administrativ şi de dispoziţie, economic şi organizatoric;
situaţie dominantă pe piaţă - situaţia exclusivă a agentului economic pe piaţa de mărfuri,
care îi dă acestuia, singur sau împreună cu alţi agenţi economici, posibilitatea de a exercita
influenţă decisivă asupra condiţiilor generale de circulaţie a mărfii pe piaţa respectivă sau de a
împiedica accesul pe piaţă unor alţi agenţi economici.
Nu poate fi recunoscută dominantă situaţia agentului economic a cărui cotă pe piaţa unei
anumite mărfi nu depăşeşte 35 la sută;
concurenţă - întrecerea în care acţiunile independente ale agenţilor economici limitează
efectiv posibilitatea fiecăruia dintre ei de a exercita influenţă unilaterală asupra condiţiilor
generale de circulaţie a mărfii pe piaţa respectivă;
concurenţă neloială - acţiunile agentului economic de a obţine avantaje neîntemeiate în
activitatea de întreprinzător, ceea ce aduce sau poate aduce prejudicii altor agenţi economici sau
poate prejudicia reputaţia lor în afaceri;
[Art.2 noţiunea modificată prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
preţ monopolist jos (dumping) - preţ mai mic decît preţul de cost al mărfii la care agentul
economic cu situaţie dominantă pe piaţă o vinde pentru a-i înlătura pe concurenţi sau pentru a-şi
majora cota pe piaţa mărfii respective;
preţ monopolist ridicat - preţ exagerat al mărfii agentului economic la care acesta o vinde,
profitînd de situaţia sa dominantă pe piaţă;
monopol de stat - situaţia în care un număr limitat de agenţi economici sînt învestiţi de
autorităţile administraţiei publice cu drept excepţional sau cu drepturi excepţionale de a
desfăşura activitate economică într-o anumită sferă de producţie, de transport, de desfacere sau
de achiziţie de mărfuri (servicii);
monopol natural - situaţia în care producerea, transportul, desfacerea, achiziţia de mărfuri, de
grupe de mărfuri interschimbabile, precum şi prestarea unor tipuri de servicii, din cauze naturale,
economice sau tehnologice, se află sub controlul direct sau indirect al unui sau a mai multor
agenţi economici.
Capitolul II
CONCURENŢA
Articolul 3. Politica statului în domeniul concurenţei
Statul recunoaşte concurenţa loială drept unul dintre factorii fundamentali ai dezvoltării
economiei. În domeniul concurenţei, statul promovează o politică de asigurare a activităţii de
întreprinzător libere şi de protecţie a concurenţei loiale.
Articolul 4. Principiile de bază ale protecţiei concurenţei
(1) Agenţii economici au dreptul la concurenţă liberă în limitele prevăzute de legislaţie, ale
tradiţiilor şi regulilor de corectitudine, de onestitate în afaceri.
(2) Este interzis agentului economic să-şi exercite drepturile în vederea limitării concurenţei,
abuzului de situaţia sa dominantă şi lezării intereselor legitime ale consumatorului.
(3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sînt obligate să contribuie la
dezvoltarea şi la protecţia concurenţei loiale.
(4) Statul asigură protecţia drepturilor şi intereselor agentului economic şi ale cetăţeanului
(consumatorului) contra activităţii monopoliste şi concurenţei neloiale.
Capitolul III
ACŢIUNILE ANTICONCURENŢĂ
Articolul 5. Tipurile de acţiuni anticoncurenţă
La acţiunile anticoncurenţă se raportă:
a) activitatea monopolistă:
- abuzul de situaţia dominantă pe piaţă;
- acordul anticoncurenţă dintre agenţi economici;
b) concurenţa neloială;
c) activitatea autorităţilor administraţiei publice de limitare a concurenţei.
Articolul 6. Abuzul de situaţia dominantă pe piaţă
Sînt interzise acţiunile agentului economic cu o situaţie dominantă pe piaţă, precum şi
acţiunile mai multor agenţi economici ce deţin în comun o astfel de situaţie care duc sau care pot
duce la limitarea concurenţei şi (sau) la lezarea intereselor unor alţi agenţi economici, precum şi
ale persoanelor fizice, inclusiv prin:
a) impunere a contragentului la condiţii intenţionat nefavorabile lui sau la condiţii care nu fac
obiectul contractului (cerinţe nemotivate privind transmiterea de mijloace financiare, de alte
bunuri, precum şi de drepturi patrimoniale);
b) constrîngere a contragentului de a încheia contract doar cu condiţia procurării (vînzării)
unor alte mărfuri sau a renunţării de a procura mărfuri de la alţi agenţi economici, sau a vinderii
de mărfuri către alţi agenţi economici sau consumatori;
c) menţinere a deficitului artificial de mărfuri pe piaţă pe calea reducerii, limitării sau
întreruperii premeditate a producţiei, în pofida existenţei unor condiţii prielnice de producere,
scoaterii mărfurilor din circuit, acumulării de mărfuri sau pe alte căi;
d) aplicare faţă de contragent a unor măsuri discriminatorii care l-ar plasa într-o situaţie
nefavorabilă în raport cu alţi agenţi economici;
e) stabilire a unor restricţii la preţurile de revînzare a mărfurilor;
f) creare de obstacole în calea pătrunderii pe piaţă (ieşirii de pe piaţă) a unor alţi agenţi
economici;
g) stabilire a unor preţuri monopoliste joase (dumping);
h) stabilire a unor preţuri monopoliste ridicate;
i) renunţare neîntemeiată la încheierea de contract cu unii cumpărători (beneficiari) atunci
cînd există posibilitatea producerii sau livrării mărfurilor respective.
Articolul 7. Acordurile anticoncurenţă dintre agenţii
economici
(1) Este interzis şi este considerat nul, în modul stabilit, integral sau parţial, orice acord
(acţiune coordonată) încheiat sub orice formă între agenţi economici concurenţi care deţin în
comun o parte de peste 35 la sută pe piaţa unei anumite mărfi dacă aceste acorduri (acţiuni
coordonate) au sau pot avea drept rezultat limitarea concurenţei, inclusiv sînt îndreptate spre:
a) stabilirea (menţinerea) de preţuri (tarife), rabaturi, adaosuri (suplimente) pentru a leza
interesele concurenţilor;
b) majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor la licitaţii;
c) efectuarea de licitaţii prin înţelegere secretă;
d) divizarea pieţei după principiul teritorial sau în funcţie de volumul vînzărilor sau
achiziţiilor, de sortimentul mărfurilor comercializate sau de categoria vînzătorilor ori a
cumpărătorilor (beneficiarilor);
e) limitarea producţiei, livrării, inclusiv prin stabilirea de cote;
f) limitarea accesului pe piaţă, înlăturarea de pe piaţă a altor agenţi economici în calitatea lor
de vînzători de anumite mărfuri sau înlăturarea cumpărătorilor (beneficiarilor) lor;
g) renunţarea nemotivată la încheierea de contracte cu anumiţi vînzători sau cumpărători
(beneficiari).
(acţiune coordonată) al agenţilor economici neconcurenţi, unul dintre care deţine o situaţie
dominantă pe piaţă, iar celălalt este furnizorul sau cumpărătorul (beneficiarul) acestuia, dacă un
astfel de acord (acţiune coordonată) conduce sau poate conduce la limitarea concurenţei, inclusiv
este îndreptat spre:
a) limitarea teritoriului vînzării sau cercului de cumpărători;
b) stabilirea de restricţii la preţurile de revînzare a mărfurilor vîndute cumpărătorului;
c) interzicerea agenţilor economici de a desface mărfuri produse de concurenţi.
(acţiune coordonată) al agenţilor economici neconcurenţi care nu sînt între ei furnizori sau
cumpărători, toţi sau cel puţin unul dintre care deţine o situaţie dominantă pe piaţa unei anumite
mărfi, dacă un astfel de acord (acţiune coordonată) conduce sau poate conduce la limitarea
concurenţei pe piaţă.
(4) În cazuri excepţionale, acordurile (acţiunile coordonate) ale agenţilor economici
prevăzute la alin.(3) pot fi considerate legitime dacă agenţii economici demonstrează că efectul
benefic al acţiunii lor va depăşi consecinţele negative pentru piaţa de mărfuri respectivă.
(5) Agenţii economici care intenţionează să încheie un acord cu caracteristicile menţionate la
alin.(1) şi (2) pot solicita avizul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei asupra
concordanţei acordului cu legislaţia. În cazul în care a fost prezentat un aviz pozitiv, acordul
dintre agenţii economici este recunoscut ca fiind în concordanţă cu legislaţia dacă aceştia
respectă condiţiile menţionate în aviz.
(6) La cererea adresată Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, se anexează
informaţia necesară elaborării avizului. Cerinţele referitoare la caracterul şi forma prezentării
unei asemenea informaţii, modul de examinare a cererilor sînt stabilite de Agenţia Naţională
pentru Protecţia Concurenţei.
[Art.7 al.(5)-(6) modificate prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
(7) Agentului economic i se interzice să coordoneze activitatea unui alt agent economic dacă
această acţiune conduce sau poate conduce la limitarea concurenţei. În caz contrar, Agenţia
Naţională pentru Protecţia Concurenţei are dreptul să ceară, în modul stabilit de legislaţie,
lichidarea agentului economic care efectuează acţiune de coordonare.
Articolul 8. Concurenţa neloială
(1) Agentului economic i se interzice să efectueze acte de concurenţă neloială, inclusiv:
a) să răspîndească informaţii false sau neautentice care pot cauza daune unui alt agent
economic şi (sau) pot prejudicia reputaţia lui;
b) să inducă în eroare cumpărătorul privitor la caracterul, modul şi locul fabricării, la
proprietăţile de consum, la utilitatea consumului, la cantitatea şi calitatea mărfurilor;
c) să compare neloial în scopuri publicitare mărfurile produse sau comercializate de el cu
mărfurile altor agenţi economici;
d) să folosească neautorizat, integral sau parţial, marca comercială, emblema de deservire a
altor obiecte ale proprietăţii industriale, firma unui alt agent economic, să copieze forma,
ambalajul şi aspectul exterior al mărfii unui alt agent economic;
e) să obţină nelegitim informaţii ce constituie secretul comercial al unui alt agent economic,
să le folosească sau să le divulge.
(2) Agenţii economici, asociaţiile lor, precum şi organizaţiile obşteşti ale întreprinzătorilor şi
consumatorilor sînt în drept să solicite Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei apărare
împotriva concurenţei neloiale.
Articolul 9. Acţiunile autorităţilor administraţiei publice
care limitează concurenţa
(1) Autorităţile administraţiei publice nu au dreptul:
a) să interzică constituirea de noi agenţi economici într-un anumit domeniu de activitate, să
stabilească interdicţii asupra practicării unor genuri de activităţi sau asupra producerii unor
mărfuri, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie;
b) să dea agentului economic indicaţii privitor la încheierea prioritară de contracte, la livrarea
prioritară a unor mărfuri către anumite categorii de cumpărători, cu excepţia cazurilor prevăzute
de legislaţie;
c) să acorde neîntemeiat unor agenţi economici facilităţi fiscale sau de altă natură, să le
creeze o situaţie privilegiată faţă de alţi agenţi economici care activează pe aceeaşi piaţă de
mărfuri;
d) să stabilească alte condiţii discriminatorii sau de privilegiere pentru activitatea unor agenţi
economici.
(2) Autorităţilor administraţiei publice li se interzice să emită decizii cu privire la:
a) repartizarea centralizată a mărfurilor, cu excepţia cazurilor de exercitare a funcţiilor
statului în domeniul protecţiei sociale a consumatorului;
b) stabilirea de interdicţii asupra comercializării mărfurilor dintr-o zonă în alta a Republicii
Moldova;
c) limitarea drepturilor agenţilor economici de procurare sau comercializare a mărfurilor;
d) stabilirea unor alte interdicţii şi restricţii, neprevăzute de lege, care limitează independenţa
agenţilor economici.
(3) În cazuri excepţionale, autorităţile administraţiei publice pot emite deciziile enumerate la
alin.(2) pentru lichidarea consecinţelor calamităţilor naturale şi catastrofelor şi pentru prevenirea
epidemiilor, în conformitate cu legislaţia.
(acţiune coordonată) dintre o autoritate a administraţiei publice şi o altă autoritate similară,
inclusiv străină, sau agent economic, care împiedică dezvoltarea concurenţei şi care lezează
interesele legitime ale consumatorului, inclusiv acordul (acţiunea coordonată) care urmăreşte:
a) majorarea, reducerea sau menţinerea preţurilor şi tarifelor;
b) divizarea pieţei după principiul teritorial sau în funcţie de volumul vînzărilor sau
achiziţiilor, de sortimentul mărfurilor comercializate sau de categoria vînzătorilor ori a
cumpărătorilor (beneficiarilor);
c) crearea de bariere ieşirii pe piaţă, limitarea accesului pe piaţă sau înlăturarea de pe piaţă a
agenţilor economici.
(5) Se interzice formarea de ministere şi de alte autorităţi ale administraţiei publice centrale
pentru monopolizarea producerii sau comercializării mărfurilor, precum şi
învestirea ministerelor şi a altor autorităţi ale administraţiei publice centrale cu împuterniciri a
căror exercitare conduce sau poate conduce la limitarea concurenţei.
[Art.9 al.(5) modificat prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
Capitolul IV
AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU PROTECŢIA CONCURENŢEI. SARCINILE
ŞI FUNCŢIILE EI
Articolul 10. Autoritatea de protecţie a concurenţei
(1) Pentru promovarea politicii statului în domeniul protecţiei concurenţei, pentru limitarea şi
reprimarea activităţii anticoncurenţă a agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei publice,
precum şi pentru exercitarea unui control asupra aplicării legislaţiei cu privire la protecţia
concurenţei, se creează o autoritate de protecţie a concurenţei şi anume Agenţia Naţională pentru
Protecţia Concurenţei (denumită în continuare Agenţie).
(2) Agenţia îşi desfăşoară activitatea şi emite decizii independent de alte autorităţi ale
administraţiei publice.
(3) Se aprobă Regulamentul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei, expus în
anexă, parte integrantă a prezentei legi.
Articolul 11. Sarcinile Agenţiei
Sarcinile principale ale Agenţiei sînt următoarele:
[Art.11 lit.a) exclusă prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6, lit.b)-d) devn a)-c)]
a) promovarea politicii de stat în domeniul protecţiei concurenţei;
b) prevenirea, limitarea şi reprimarea activităţii anticoncurenţă;
c) exercitarea controlului de stat asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia
concurenţei.
Articolul 12. Funcţiile Agenţiei
Agenţia îndeplineşte următoarele funcţii:
a) elaborează şi promovează politica de stat orientată spre protecţia şi dezvoltarea
concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste;
b) prezintă Guvernului propuneri şi proiecte de acte normative ce ţin de perfecţionarea
legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei şi a mecanismului ei de realizare;
c) stabileşte situaţia dominantă pe piaţă;
d) exercită controlul asupra respectării de către agenţii economici, autorităţile administraţiei
publice şi factorii de decizie a legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei;
e) adoptă, în limitele competenţei, decizii asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei cu privire
la protecţia concurenţei;
f) emite pentru agenţii economici dispoziţii executorii de încetare a încălcării legislaţiei cu
privire la protecţia concurenţei şi(sau) de lichidare a consecinţelor ei, de reziliere sau modificare
a contractelor ce contravin legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei;
g) emite pentru autorităţile administraţiei publice dispoziţii executorii de anulare sau
modificare a actelor ilegale adoptate de ele, de încetare a încălcărilor, precum şi de reziliere sau
modificare a contractelor care contravin legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei;
h) efectuează expertiza oportunităţii creării zonelor economice libere;
i) adoptă decizii cu privire la aplicarea de amenzi agenţilor economici şi conducătorilor
acestora, precum şi factorilor de decizie din autorităţile administraţiei publice, pentru acţiuni
anticoncurenţă şi pentru neexecutarea dispoziţiilor Agenţiei, pentru alte încălcări ale legislaţiei
cu privire la protecţia concurenţei;
j) intentează acţiuni în instanţă judecătorească, inclusiv referitor la încasarea de la agenţii
economici a unei părţi din venitul obţinut prin încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia
concurenţei, participă la examinarea dosarelor legate de aplicarea şi încălcarea legislaţiei cu
privire la protecţia concurenţei;
k) elaborează regulamente, instrucţiuni, norme metodologice care vor asigura aplicarea
uniformă a legislaţiei în domeniul protecţiei concurenţei şi îndeplinirea sarcinilor care au fost
atribuite Agenţiei;
l) colaborează cu instituţiile corespunzătoare din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale în
vederea limitării şi reprimării activităţilor de anticoncurenţă;
m) contribuie la schimbul de informaţii cu alte state.
[Art.12 în redacţia LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
Articolul 13. Accesul la informaţie
(1) Pentru a-şi exercita funcţiile, colaboratorii Agenţiei beneficiază de dreptul de acces liber
în încăperile şi pe teritoriul autorităţilor administraţiei publice, agenţilor economici, cu excepţia
încăperilor de locuit ale persoanelor fizice, şi, în baza unor cereri scrise, pot lua cunoştinţă de
documentele necesare.
(2) Organele afacerilor interne sînt obligate să acorde ajutor colaboratorilor Agenţiei în
exerciţiul funcţiunii, asigurîndu-le acces la informaţia necesară exercitării funcţiilor puse în
sarcina lor.
Articolul 14. Prezentarea informaţiei pentru Agenţie
Agenţii economici, conducătorii lor, autorităţile administraţiei publice, factorii lor de decizie
sînt obligaţi să prezinte Agenţiei, la cererea ei, documentele necesare, explicaţii scrise şi verbale,
altă informaţie pentru exercitarea funcţiilor ei, să creeze condiţiile necesare exercitării funcţiilor
de către colaboratorii Agenţiei.
Articolul 15. Obligaţiile Agenţiei privind respectarea
secretului comercial
(1) Datele ce constituie secret comercial, obţinute de Agenţie în exercitarea atribuţiilor, pot fi
utilizate numai în acest scop şi nu pot fi divulgate.
(2) Daunele pricinuite de colaboratorii Agenţiei prin divulgarea datelor ce constituie secret
comercial sînt reparate în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul V
CONTROLUL DE STAT ASUPRA STRUCTURII
ŞI FUNCŢIONĂRII PIEŢELOR DE MĂRFURI
Articolul 16. Sistemul controlului de stat asupra pieţelor
de mărfuri
Pentru a nu permite ca situaţia dominantă a unor agenţi economici să se consolideze, ceea ce
ar putea duce la limitarea concurenţei, pentru a nu admite abuzul de situaţia dominantă a unui
agent economic sau a unei asociaţii de agenţi economici, pentru a asigura interesele primordiale
ale statului, Agenţia exercită control de stat asupra pieţelor de mărfuri, inclusiv asupra:
a) funcţionării pieţelor de mărfuri;
b) modificărilor din structura pieţelor de mărfuri;
c) creării de corporaţii transnaţionale şi de grupuri industrial-financiare.
[Art.16 modificat prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
Articolul 17. Controlul de stat asupra creării, extinderii
reorganizării, lichidării agenţilor economici,
asociaţiilor acestora, holdingurilor,
corporaţiilor transnaţionale şi grupurilor
industrial-financiare
(1) Pentru prevenirea posibilului abuz de situaţia dominantă pe piaţă a unor agenţi economici
sau pentru neadmiterea limitării concurenţei, Agenţia efectuează control de stat asupra:
a) creării, extinderii, comasării şi fuzionării asociaţiilor de agenţi economici;
b) creării, extinderii, comasării şi fuzionării holdingurilor, corporaţiilor transnaţionale şi
grupurilor industrial-financiare;
c) extinderii, comasării şi fuzionării agenţilor economici dacă faptul acesta ar duce la
formarea unui agent economic a cărui cotă pe piaţa respectivă de mărfuri ar depăşi 35 la sută.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), persoanele sau autorităţile care decid asupra creării,
reorganizării, lichidării agenţilor economici şi asociaţiilor lor prezintă Agenţiei un demers pentru
obţinerea acordului de creare, reorganizare sau de lichidare a agentului economic, precum şi
documentele ce conţin datele necesare luării de decizie. Cerinţele privind caracterul şi forma de
prezentare a unei astfel de informaţii, modul de examinare a demersului sînt stabilite de Agenţie.
(3) Agenţia, în cel mult 30 de zile de la data primirii demersului şi a documentelor necesare,
comunică în scris solicitantului despre decizia emisă. În cazul în care apare necesitatea verificării
suplimentare a informaţiilor prezentate sau precizării unor date, Agenţia poate prelungi termenul
cu cel mult 15 zile.
(4) Referitor la demersul amintit la alin.(2), Agenţia are dreptul:
a) să-l respingă dacă satisfacerea lui poate duce la întărirea situaţiei dominante a agentului
economic ori la limitarea concurenţei sau dacă se descoperă că informaţia din documente este
falsă;
b) să-l satisfacă, chiar şi în cazul posibilităţii apariţiei consecinţelor negative menţionate,
dacă persoanele sau autoritatea care decide asupra creării, reorganizării sau lichidării agenţilor
economici şi asociaţiilor lor argumentează că efectul pozitiv al acţiunilor lor va depăşi urmările
negative de pe piaţa respectivă de mărfuri.
(5) Înregistrarea de stat şi reînregistrarea agenţilor economici şi a asociaţiilor lor, menţionaţi
în prezentul articol, fără acordul Agenţiei sînt interzise.
Articolul 18. Controlul de stat asupra procurării de acţiuni
(cote în capitalul social) ale agenţilor
economici
(1) În cazul constatării faptului că agentul economic deţine situaţie dominantă pe piaţă,
Agenţia efectuează controlul asupra:
a) procurării pachetului de control al acţiunilor (cotei în capitalul social) al acestui agent
economic;
b) procurării de către acest agent economic a acţiunilor (cotei în capitalul social) ale unui alt
agent economic care activează pe aceeaşi piaţă de mărfuri.
[Art.18 al.(1) în redacţia LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
(2) Pentru efectuarea tranzacţiilor menţionate la alin.(1), persoanele şi agentul economic sînt
obligaţi să prezinte Agenţiei un demers pentru obţinerea acordului respectiv şi datele necesare, în
conformitate cu lista informaţiilor aprobată de Agenţie.
(3) Controlul de stat asupra efectuării tranzacţiilor prevăzute în prezentul articol îl exercită
Agenţia în cazul în care există premisele specificate la art.19 alin.(2).
(4) Agenţia are dreptul:
a) să respingă demersul dacă satisfacerea lui poate duce la întărirea situaţiei dominante pe
piaţă a agentului economic sau la limitarea concurenţei, precum şi în cazul prezentării unor
informaţii false sau neautentice care au importanţă pentru emiterea deciziei respective;
b) să satisfacă demersul:
- dacă sînt respectate condiţiile pentru asigurarea concurenţei;
- chiar şi cu riscul limitării concurenţei, dacă participanţii la tranzacţie argumentează că
efectul pozitiv al acţiunilor lor va depăşi urmările negative de pe piaţa respectivă de mărfuri.
(5) Tranzacţiile efectuate cu încălcarea modului stabilit în prezentul articol pot fi recunoscute
nule la cererea Agenţiei.
Articolul 19. Divizarea forţată a agenţilor economici
(1) Dacă agentul economic care ocupă o situaţie dominantă pe piaţă a încălcat de două sau de
mai multe ori prezenta lege în partea ce se referă la abuzul de situaţia dominantă pe piaţă,
Agenţia are dreptul să adopte o hotărîre cu intentarea unei acţiuni în instanţa judecătorească
privind divizarea lui forţată ori separarea din componenţa lui a unei sau a mai multor
subdiviziuni, constituindu-se ca persoane juridice, dacă faptul acesta duce la dezvoltarea
concurenţei şi dacă pentru separare forţată există următoarele condiţii:
a) posibilitatea de a izola organizatoric şi (sau) teritorial subdiviziunile;
b) lipsa unei interacţiuni tehnologice strînse între subdiviziunile care se separă ale agentului
economic;
c) posibilitatea delimitării sferelor de activitate ale agenţilor economici, subdiviziunilor sau
unităţilor structurale în limitele specializării înguste la producerea unor anumite mărfuri;
d) imposibilitatea, din anumite cauze economice sau politice, de a implica alţi furnizori pe
pieţele respective de mărfuri.
(2) Exercitarea controlului de stat asupra divizării agenţilor economici presupune existenţa:
a) metodelor şi concepţiilor fundamentale;
b) modului respectiv de efectuare a lucrărilor;
c) studiului de fezabilitate privind eficienţa economică şi consecinţele socio-economice ale
măsurii preconizate;
d) actelor normative corespunzătoare.
[Art.19 al.(1)-(2) modificate prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
(3) Dispoziţia Agenţiei privind divizarea forţată a agenţilor economici urmează a fi executată
în termenul şi în condiţiile stabilite în decizia respectivă.
(4) Modul de divizare forţată îl stabileşte Agenţia.
Articolul 20. Controlul asupra formării preţurilor
pe pieţele de mărfuri
(1) Preţurile la mărfuri şi tarifele la servicii se formează în procesul liberei concurenţe.
(2) Pe pieţele de mărfuri în care concurenţa liberă este limitată sau nu există, Guvernul este
în drept:
a) să reglementeze preţurile pentru a preveni cazurile de abuz de situaţia dominantă pe piaţă;
b) să introducă controlul asupra preţurilor, în caz de situaţii excepţionale, stabilite conform
legislaţiei în vigoare.
Articolul 21. Măsurile de protecţie şi de stimulare
Pentru protecţia producătorilor naţionali, satisfacerea necesităţii statului în cele mai
importante tipuri de producţie, pentru dezvoltarea concurenţei, statul poate lua, în unele cazuri,
măsuri provizorii de protecţie sau de stimulare.
Articolul 22. Măsurile de stat aplicabile întreprinderilor
producătoare
(1) Pentru asigurarea securităţii statului şi lichidarea urmărilor calamităţilor naturale şi
catastrofelor industriale, precum şi în alte scopuri stabilite de legislaţie, Guvernul poate aplica
faţă de întreprinderile producătoare monopoliste sau faţă de principalii producători de cele mai
importante tipuri de mărfuri comanda de stat obligatorie, îi poate obliga să livreze mărfuri către
un anumit consumator, precum şi alte măsuri.
(2) În toate cazurile, volumul mărfii asupra cărora se extind măsurile reglementării de stat nu
poate depăşi 50 la sută din volumul mărfii fabricate, iar durata reglementării - 3 luni.
(3) În cazurile expuse la alin.(1), Guvernul trebuie să asigure întreprinderea, care îndeplineşte
comanda de stat, cu materia primă şi materialele necesare, precum şi să efectueze plata mărfii la
preţuri nu mai joase decît preţul lor de cost.
Capitolul VI
RĂSPUNDERILE PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
CU PRIVIRE LA PROTECŢIA CONCURENŢEI
Articolul 23. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei
(1) Pentru încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei, agenţii economici şi
conducătorii lor, factorii de decizie din autorităţile administraţiei publice poartă răspundere în
conformitate cu Codul cu privire la contravenţiile administrative.
(2) Prejudiciile cauzate de un agent economic unui alt agent economic sau altor persoane prin
încălcarea prezentei legi urmează să fie reparate, în conformitate cu Codul civil, de agentul
economic care le-a cauzat.
Capitolul VII
ADOPTAREA, EXECUTAREA ŞI ATACAREA
DECIZIILOR (DISPOZIŢIILOR) AGENŢIEI
Articolul 24. Temeiurile pentru examinarea de către
Agenţie a cazurilor de încălcare a legislaţiei
(1) Înainte de a emite decizie asupra încălcării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei,
Agenţia este obligată să examineze, în modul stabilit, cazul de încălcare a legislaţiei.
(2) Cazul de încălcare a legislaţiei este examinat la sesizarea făcută de agentul economic, de
organizaţiile şi asociaţiile de întreprinzători şi consumatori sau de autorităţile administraţiei
publice. Agenţia are dreptul să examineze cazul din oficiu, în baza materialelor de care dispune
referitor la încălcarea legislaţiei.
Articolul 25. Examinarea de către Agenţie a cazurilor de
încălcare a legislaţiei. Emiterea de decizii
asupra lor
(1) Modul de examinare a cazurilor de încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia
concurenţei şi de emitere a deciziilor asupra lor este stabilit de Agenţie.
(2) Decizia emisă de Agenţie în urma examinării dosarului este expediată în scris, în 5 zile de
la emitere, persoanelor interesate.
Articolul 26. Modul de executare a deciziei (dispoziţiei)
Agenţiei
(1) Decizia (dispoziţia) Agenţiei este executată de agentul economic, de conducătorul lui, de
autoritatea administraţiei publice şi de factorii lor de decizie în termenul menţionat în ea.
(2) În cazul neexecutării deciziei (dispoziţiei) privind anularea sau modificarea actului
adoptat cu încălcarea legislaţiei, privind restabilirea situaţiei existente anterior comiterii
încălcării, Agenţia are dreptul să intenteze o acţiune în instanţă judecătorească pentru ca actul să
fie declarat nevalabil, integral sau parţial, sau pentru a fi impusă restabilirea situaţiei anterioare
comiterii încălcării.
(3) În cazul neexecutării deciziei (dispoziţiei) privind rezilierea sau modificarea contractului
ce contravine legislaţiei sau cu privire la încheierea contractului cu agentul economic, Agenţia
are dreptul să intenteze o acţiune în instanţă judecătorească pentru modificarea sau rezilierea
contractului sau pentru declararea lui ca fiind nevalabil, integral sau parţial.
[Art.26 al.(4) exclus prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6, al.(5)-(6) devin 4)-(5)]
(4) Amenzile pe care Agenţia le aplică agenţilor economici, conducătorilor lor, factorilor de
decizie se percep la buget.
(5) În cazul în care conducătorii agentului economic sau factorii de decizie ai autorităţii
administraţiei publice se eschivează de la plata amenzii sau amenda este plătită în proporţii mai
mici decît cele menţionate în decizie (dispoziţie), Agenţia are dreptul să intenteze o acţiune în
instanţă judecătorească pentru perceperea la buget a amenzii.
Articolul 27. Modul şi temeiurile de atacare a deciziei (dispoziţiei) Agenţiei
(1) Agenţii economici şi conducătorii lor, autorităţile administraţiei publice şi factorii lor de
decizie au dreptul să intenteze acţiune în instanţă judecătorească pentru a fi declarate nevalabile,
integral sau parţial, deciziile (dispoziţiile) Agenţiei în cazul neconcordanţei lor cu legislaţia ori
emiterii lor cu încălcarea competenţei sau a modului stabilit.
(2) Intentarea acţiunii nu suspendă executarea deciziei (dispoziţiei) Agenţiei în perioada
examinării ei în instanţă judecătorească, dacă aceasta din urmă nu hotărăşte altfel.
(3) Decizia (dispoziţia) Agenţiei poate fi atacată în decursul a 6 luni de la data emiterii, cu
excepţia cerinţelor asupra cărora nu se extinde termenul de prescripţie.
Capitolul VIII
Articolul 28
Pînă la aducerea în concordanţă cu prezenta lege, actele legislative şi alte acte normative se
aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.
Articolul 29
Guvernul, în termen de 2 luni:
va prezenta propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
PREŞEDINTELE
Chişinău, 30 iunie 2000.
Nr. 1103-XIV.
Anexă
REGULAMENTUL
Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Concurenţei
I. Principii generale
1. Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei (denumită în continuare Agenţie) este
formată pentru promovarea politicii statului în domeniul protecţiei concurenţei, pentru limitarea
şi reprimarea activităţii anticoncurenţă a agenţilor economici, a autorităţilor administraţiei
publice, precum şi pentru efectuarea controlului asupra executării legislaţiei cu privire la
protecţia concurenţei.
2. Agenţia este o autoritate permanentă în administraţia publică, cu statut de persoană
juridică, şi în activitatea sa este independentă de alte organe ale administraţiei publice.
[Pct.2 în redacţia LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
3. Agenţia se călăuzeşte de Constituţia Republicii Moldova, de prezenta lege, de alte acte
normative şi de prezentul regulament.
4. Agenţia dispune de balanţă, cont de decontări, inclusiv valutar, de ştampilă cu stema de
stat a Republicii Moldova şi denumire.
[Pct.4 modificat prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
5. Personalul Agenţiei, formele şi sistemele de retribuţie se stabilesc de către consiliul ei de
administraţie.
6. Pentru a atinge obiectivele propuse, Agenţia colaborează cu alte autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale.
II. Sarcinile principale ale Agenţiei
7. Principalele sarcini ale Agenţiei sînt:
a) promovarea politicii statului în domeniul protecţiei concurenţei;
[Pct.7 lit.b) exclusă prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6, lit.c)-d) devi b)-c)]
b) prevenirea, limitarea şi reprimarea activităţii anticoncurenţă;
c) controlul de stat asupra respectării legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei şi la
publicitate.
III. Funcţiile Agenţiei
8. Agenţia, în conformitate cu sarcinile asumate, îndeplineşte următoarele funcţii:
a) elaborează şi promovează politica de stat orientată spre protecţia şi dezvoltarea
concurenţei şi limitarea activităţii monopoliste;
b) prezintă Guvernului propuneri şi proiecte de acte normative ce ţin de perfecţionarea
legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei şi a mecanismului ei de realizare;
c) stabileşte situaţia dominantă pe piaţă;
d) exercită controlul asupra respectării de către agenţii economici, autorităţile administraţiei
publice şi factorii de decizie a legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei;
e) adoptă, în limitele competenţei, decizii asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei cu privire
la protecţia concurenţei;
f) emite pentru agenţii economici dispoziţii executorii de încetare a încălcării legislaţiei cu
privire la protecţia concurenţei şi(sau) de lichidare a consecinţelor ei, de reziliere sau modificare
a contractelor ce contravin legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei;
g) emite pentru autorităţile administraţiei publice dispoziţii executorii de anulare sau
modificare a actelor ilegale adoptate de ele, de încetare a încălcărilor, precum şi de reziliere sau
modificare a contractelor ce contravin legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei;
h) efectuează expertiza oportunităţii creării zonelor economice libere;
i) adoptă decizii cu privire la aplicarea de amenzi agenţilor economici şi conducătorilor
acestora, precum şi factorilor de decizie din autorităţile administraţiei publice, pentru acţiuni
anticoncurenţă şi pentru neexecutarea dispoziţiilor Agenţiei, pentru alte încălcări ale legislaţiei
cu privire la protecţia concurenţei;
j) intentează acţiuni în instanţă judecătorească, inclusiv referitor la încasarea de la agenţii
economici a unei părţi din venitul obţinut prin încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia
concurenţei, participă la examinarea dosarelor legate de aplicarea şi încălcarea legislaţiei cu
privire la protecţia concurenţei;
k) elaborează regulamente, instrucţiuni, norme metodologice care vor asigura aplicarea
uniformă a legislaţiei în domeniul protecţiei concurenţei şi îndeplinirea sarcinilor care au fost
atribuite Agenţiei;
l) colaborează cu instituţiile corespunzătoare din alte ţări şi cu organizaţiile internaţionale în
vederea limitării şi reprimării activităţilor de anticoncurenţă;
m) contribuie la schimbul de informaţii cu alte state.
[Pct.8 în redacţia LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
IV. Accesul la informaţie
9. Colaboratorii Agenţiei au dreptul, în exerciţiul funcţiunii, la acces liber în încăperile şi pe
teritoriul autorităţilor administraţiei publice, agenţilor economici, cu excepţia încăperilor de
locuit ale persoanelor fizice, precum şi dreptul de a lua act de documentele necesare.
10. Datele ce constituie secret comercial, obţinute de Agenţie în procesul exercitării
funcţiilor sale, pot fi folosite numai în exerciţiul funcţiunii şi nu pot fi divulgate.
În cazul în care colaboratorul Agenţiei divulgă date ce constituie secret comercial, daunele
cauzate astfel sînt reparate în modul stabilit de legislaţie.
V. Administrarea Agenţiei
11. Agenţia este condusă de un consiliu administrativ. Acesta este organ colegial şi se
compune din 7 membri, inclusiv: director general şi 2 adjuncţi ai acestuia.
12. Directorul general şi cei doi adjuncţi ai lui sînt numiţi în funcţie de către Parlament pe un
termen de 5 ani, la propunerea Preşedintelui Parlamentului, cu avizul prealabil pozitiv al
comisiei parlamentare de profil. Ceilalţi membri ai consiliului administrativ sînt numiţi în funcţie
de către directorul general pe bază de contract pe un termen de 5 ani.
13. Consiliul administrativ emite decizii sub formă de hotărîri, dispoziţii şi instrucţiuni, care
sînt semnate de directorul general sau de adjuncţii lui.
Prin hotărîri, se creează şi se lichidează filiale şi reprezentanţe ale Agenţiei, se eliberează şi
se retrag autorizaţii la cerere, se confirmă şi se anulează documente, se prezintă şi se retrag
împuterniciri, se emit decizii asupra cazurilor de încălcare a legislaţiei cu privire la protecţia
concurenţei examinate, se stabileşte situaţia dominantă a agentului economic pe piaţă.
[Pct.13 al.2 modificat prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
În bază de dispoziţii, se intentează acţiuni cu privire la încălcarea legislaţiei cu privire la
protecţia concurenţei, se efectuează verificări şi expertize.
Prin prescripţii, sînt anulate tranzacţii şi acţiuni ale agenţilor economici şi ale asociaţiilor lor,
sînt obligate autorităţile administraţiei publice să anuleze sau să modifice actul normativ, să fie
suspendate acţiuni, sînt impuse agenţilor economici şi autorităţilor administraţiei publice
prescripţii de a întreprinde acţiuni sau de a nu admite efectuarea lor, sînt făcute preîntîmpinări
şi aplicate amenzi.
14. Deciziile consiliului administrativ se adoptă cu votul majorităţii membrilor lui şi pot fi
atacate în instanţă judecătorească conform legislaţiei. Fiecare membru al consiliului are dreptul
la un singur vot.
15. Membrii consiliului administrativ trebuie să fie cetăţeni ai Republicii Moldova, să aibă
studii superioare economice sau juridice şi experienţă în domeniul economiei de cel puţin 5 ani.
16. Directorul general şi adjuncţii lui sînt eliberaţi din funcţie de către Parlament, la
propunerea Preşedintelui Parlamentului, în caz de:
a) demisie;
b) expirare a termenului de aflare în funcţie;
c) încetare a cetăţeniei Republicii Moldova;
d) imposibilitate de îndeplinire a obligaţiilor din cauză de sănătate;
e) alegere în o altă funcţie;
f) condamnare la privaţiune de libertate, pusă în aplicare conform unei hotărîri definitive a
instanţei judecătoreşti;
g) încălcare a legislaţiei.
17. Consiliul administrativ:
a) elaborează proiecte de acte legislative şi de alte acte normative;
b) întocmeşte avize la proiectele de acte legislative şi de alte acte normative referitor la
funcţionarea pieţelor de mărfuri şi la dezvoltarea concurenţei;
c) examinează şi avizează propunerile autorităţilor administraţiei publice;
d) întreprinde, în limitele competenţei, măsuri pentru protecţia concurenţei;
e) intentează acţiuni privind încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia concurenţei şi emite
hotărîri asupra lor, aprobă obiectele controalelor şi materialele întocmite pe marginea
controalelor;
f) formulează prescripţii, adoptă decizii cu privire la aplicarea amenzilor şi la cuantumul lor;
g) emite decizii referitor la adresări, plîngeri şi propuneri;
h) emite alte decizii în limitele competenţei.
Membrii consiliului administrativ poartă răspundere personală pentru deciziile luate de
consiliu şi executarea funcţiilor ce le revin.
18. Directorul general:
a) organizează activitatea Agenţiei şi a consiliului ei administrativ;
b) convoacă şedinţele consiliului administrativ şi le prezidează;
c) aprobă regulamentele de ordine interioară ale Agenţiei;
d) angajează personalul Agenţiei, aprobă obligaţiile funcţionale ale personalului Agenţiei;
e) emite ordine şi dispoziţii referitor la activitatea personalului Agenţiei şi controlează
executarea lor;
f) în conformitate cu structura, forma şi sistemul de retribuire a muncii, aprobate de consiliul
administrativ, stabileşte cuantumul salariului de bază, al adaosurilor şi primelor, măsurile de
stimulare şi sancţionare;
g) semnează hotărîri, ordine, regulamente şi alte acte normative, aprobate de consiliul
administrativ al Agenţiei;
h) semnează preîntîmpinări şi prescripţii ale Agenţiei, decizii privind intentarea de acţiuni şi
aplicarea de amenzi, avize şi răspunsuri la cererile agenţilor economici şi ale autorităţilor
administraţiei publice;
i) semnează documente financiare, bancare, dări de seamă ale Agenţiei şi poartă răspundere
personală pentru activitatea ei economico-financiară;
j) reprezintă interesele Agenţiei în relaţiile cu persoane juridice din ţară şi străinătate, încheie
contracte în probleme ce intră în competenţa Agenţiei;
k) asigură pregătirea şi reciclarea cadrelor, organizează dotarea tehnico-materială a Agenţiei.
19. Directorul general prezintă anual Parlamentului dare de seamă despre activitatea Agenţiei
din anul precedent.
20. În cazul lipsei temporare a directorului general, funcţiile vor fi exercitate de unul dintre
adjuncţi.
21. Membrii consiliului administrativ nu au dreptul:
a) să fie membri ai consiliilor administrative, consiliilor de directori, direcţiilor, comisiilor de
cenzori şi ai altor organe de administrare ale agenţilor economici;
b) să practice orice altă activitate remunerată, cu excepţia activităţii ştiinţifice, pedagogice şi
de creaţie;
c) să primească recompensă financiară sau materială de la întreprinderi şi întreprinzători;
d) să-şi exercite împuternicirile în scop de publicitate.
VI. Bugetul Agenţiei şi anul financiar
22. Anual, pînă la 15 noiembrie, Agenţia formează bugetul său pentru anul viitor din
următoarele surse:
a) finanţarea de stat, prevăzută de bugetul de stat pentru anul respectiv;
b) taxele de examinare a cererilor;
c) o parte din amenzile aplicate;
d) încasările pentru publicări;
e) din alte surse prevăzute de legislaţie.
23. Taxele de examinare a cererilor sînt următoarele:
20 de salarii minime - pentru examinarea cererilor privind crearea asociaţiilor agenţilor
economici, companiilor de holding, corporaţiilor transnaţionale şi grupurilor financiar-
industriale;
[Pct.23 subal.1 modificat prin LP322/15.12.05, MO1/06.01.06 art.6]
15 salarii minime - pentru examinarea cererilor privind extinderea, fuzionarea şi alipirea
agenţilor economici, în cazurile prevăzute de legislaţia cu privire la protecţia concurenţei, pentru
operarea de modificări în documentele de constituire;
12 salarii minime - pentru examinarea cererilor privind procurarea pachetului de control al
acţiunilor (cotelor în capitalul social) agentului economic cu o situaţie dominantă pe piaţă şi
privind procurarea de către agentul economic cu o situaţie dominantă pe piaţă a acţiunilor
(cotelor în capitalul social) agentului economic care desfăşoară activitate pe aceeaşi piaţă de
mărfuri;
10 salarii minime - pentru examinarea cererilor privind extinderea, fuzionarea şi alipirea
agenţilor economici;
5 salarii minime - pentru examinarea cererilor referitoare la încălcarea legislaţiei în vigoare
privind protecţia concurenţei.
24. Agenţia transferă pe contul său 20 la sută din suma încasată ca amendă. Cuantumul
amenzii se stabileşte conform Codului cu privire la contravenţiile administrative.
25. Anual, pînă la 1 martie, Agenţia pregăteşte dare de seamă financiară cu date despre toate
încasările efectuate pe contul său de decontare şi despre cheltuielile pe care le-a suportat de pe
acest cont în anul trecut. Darea de seamă financiară este prezentată Parlamentului.
VII. Transparenţa activităţii
26. Consiliul administrativ asigură transparenţă activităţii sale. În acest scop, tuturor părţilor
interesate li se comunică din timp ordinea de zi a şedinţei consiliului administrativ.
27. Deciziile Agenţiei care prezintă interes general sînt publicate în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova.
28. Darea de seamă anuală privind activitatea Agenţiei este publicată în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova şi în presa centrală.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind licenţierea unor genuri de activitate*
MODIFICAT
LP63-XVI din 16.03.07, MO51-53/13.04.07 art.243
L291-XVI din 06.10.06, MO168-169/27.10.06 art.766
L34-XVI din 24.02.06, MO75-78/19.05.06 art.312
LP262-XVI din 27.10.05, MO157-160/25.11.05 art.784
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611, vigoare 01.01.06
Republicat*
Articolul 1. Destinaţia şi sfera de aplicare a
prezentei legi
(1) Prezenta lege determină cadrul juridic, organizatoric şi economic de licenţiere a unor genuri
de activitate, stabileşte genurile de activitate supuse licenţierii şi este orientată spre asigurarea
controlului din partea statului asupra respectării cerinţelor şi condiţiilor a căror efectuare este
necesară la desfăşurarea genurilor respective de activitate.
(2) Modul de licenţiere stabilit în prezenta lege nu se extinde asupra licenţierii genurilor de
activitate a instituţiilor financiare, şi a unităţilor de schimb valutar a participanţilor profesionişti
la piaţa valorilor mobiliare, în domeniul energeticii, telecomunicaţiilor şi informaticii, a
audiovizualului, a căror licenţiere se efectuează conform legilor ce reglementează relaţiile din
domeniile respective.
În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni:
licenţă - act oficial, eliberat de autoritatea pentru licenţiere, ce atestă dreptul titularului de licenţă
de a desfăşura, pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat în acesta, cu respectarea
obligatorie a condiţiilor de licenţiere;
solicitant de licenţă - persoană juridică sau fizică, înregistrată în modul stabilit în Republica
Moldova în calitate de întreprindere sau de organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare, precum şi persoană fizică ce poate practica unele genuri de
activitate supuse licenţierii în temeiul unor alte acte legislative, care depune la autoritatea de
licenţiere cerere şi documentele necesare obţinerii licenţei;
titular de licenţă - întreprindere, organizaţie, persoană fizică ce a obţinut licenţă;
condiţii de licenţiere - totalitatea cerinţelor şi condiţiilor stabilite, a căror respectare este
obligatorie pentru solicitantul şi titularul de licenţă la desfăşurarea genului de activitate licenţiat;
licenţiere - totalitatea procedurilor legate de eliberarea, reperfectarea, suspendarea, reînnoirea şi
retragerea licenţelor, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe acestea, ţinerea dosarelor de
licenţiere şi a registrelor de licenţe, controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a
condiţiilor de licenţiere, adoptarea prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile
de licenţiere;
registrul licenţelor - totalitatea informaţiilor cu privire la licenţele eliberate, reperfectate,
suspendate, reînnoite şi retrase;
suspendarea licenţei - privarea titularului de licenţă, pe un termen stabilit, de dreptul de a
desfăşura un anumit gen de activitate;
retragerea licenţei - privarea titularului de licenţă de dreptul de a desfăşura un anumit gen de
activitate.
Articolul 3. Principiile de bază ale licenţierii
Principiile de bază ale licenţierii sînt:
a) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor întreprinderilor,
organizaţiilor, persoanelor fizice;
b) confirmarea de către solicitantul de licenţă a abilităţilor sale de a desfăşura pe răspunderea sa
un anumit gen de activitate;
c) protecţia drepturilor, intereselor legale şi a sănătăţii cetăţenilor, protecţia mediului ambiant şi
asigurarea securităţii statului;
d) stabilirea unui mod unic de licenţiere pe teritoriul Republicii Moldova;
e) transparenţa licenţierii.
Articolul 4. Criteriile de determinare a genurilor
de activitate licenţiate
La genurile de activitate licenţiate se atribuie genurile de activitate a căror practicare în mod
neregulamentar poate prejudicia drepturile, interesele legale şi sănătatea cetăţenilor, mediul
ambiant şi securitatea statului şi a căror reglementare nu se poate efectua altfel decît prin
licenţiere.
Articolul 5. Participanţii la procesul de licenţiere
Participanţi la procesul de licenţiere sînt:
a) Camera de licenţiere;
b) Banca Naţională a Moldovei;
c) Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare;
d) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică;
e) Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică;
f) Consiliul Coordonator al Audiovizualului;
g) autorităţile administraţiei publice locale, organul abilitat al Comitetului executiv al Găgăuziei;
h) autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate;
i) solicitanţii de licenţă;
j) titularii de licenţă.
Articolul 6. Autorităţile de licenţiere
(1) Dreptul de licenţiere a genurilor de activitate indicate la art.8 alin.(1), cu excepţia celor
indicate la pct. 38)-49), îl are Camera de licenţiere.
(2) Dreptul de licenţiere a genurilor de activitate menţionate la art.8 alin.(1) pct. 48)-49) îl au
autorităţile administraţiei publice locale de nivelul al doilea, cele ale municipiului Bălţi şi
organul abilitat al Comitetului executiv al Găgăuziei. Aceste autorităţi efectuează licenţierea în
conformitate cu prezenta lege şi în baza regulamentului aprobat de autoritatea reprezentativă a
Articolul 7. Camera de licenţiere
(1) Camera de licenţiere, denumită în continuare Cameră, are statut de persoană juridică şi
dispune de ştampilă cu stema de stat şi cu denumirea sa. Camera îşi desfăşoară activitatea pe
baza regulamentului aprobat de Guvern.
(2) Camera îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) promovează politica statului şi asigură respectarea legislaţiei în domeniul licenţierii;
b) eliberează, reperfectează, suspendă, reînnoieşte şi retrage licenţele, recunoaşte nevalabilitatea
licenţelor, eliberează copiile şi duplicatele de pe acestea;
c) în comun cu autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate şi de comun acord cu
Ministerul Economiei, stabileşte condiţiile de licenţiere a genurilor de activitate concrete,
întocmeşte lista documentelor suplimentare prezentate de solicitanţii de licenţă, care confirmă
abilitatea acestora de a desfăşura un anumit gen de activitate;
d) organizează controlul asupra respectării de către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere;
e) comandă şi păstrează formularele de licenţă, ţine evidenţa acestora, le repartizează
autorităţilor de licenţiere indicate la art. 5 lit. b) - f) şi exercită controlul asupra utilizării lor;
f) remite prescripţii privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere;
g) ţine dosarele de licenţiere şi registrul unic al licenţelor;
h) generalizează experienţa din domeniul licenţierii şi prezintă propuneri privind perfecţionarea
acesteia.
(3) Deciziile Camerei pot fi contestate în instanţa judecătorească.
Articolul 8. Genurile de activitate supuse licenţierii
(1) Se supun licenţierii următoarele genuri de activitate:
1) activitatea de audit;
2) activitatea de evaluare a bunurilor imobile şi/sau de efectuare a expertizei mărfurilor;
3) activitatea bursieră;
4) activitatea în domeniul asigurărilor; activitatea de administrare a activelor fondurilor nestatale
de pensii;
5) activitatea asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor;
6) activitatea cu metale preţioase şi pietre preţioase; funcţionarea caselor de amanet;
7) activitatea în domeniul jocurilor de noroc: organizarea şi desfăşurarea loteriilor, întreţinerea
cazinourilor, exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, stabilirea mizelor la competiţiile
sportive;
8) importul alcoolului etilic; importul şi/sau comercializarea angro a producţiei alcoolice şi/sau a
berii importate;
[Art.8 al.(1) pct.6)-8) modificate prin LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784]"
9) fabricarea alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii şi/sau păstrarea, comercializarea angro a
alcoolului etilic, a producţiei alcoolice şi a berii produse de producătorii autohtoni;
10) importul articolelor de tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului; fabricarea
articolelor din tutun şi/sau comercializarea angro a articolelor din tutun şi a tutunului fermentat;
[Art.8 al.(1) pct.10) în redacţia LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, igoare 01.01.06]
11) proiectarea plantaţiilor pomicole, bacifere şi viticole; producerea şi/sau comercializarea
seminţelor, materialului de înmulţire şi săditor;
12) producerea, păstrarea şi comercializarea materialului biologic de prăsilă (animale, material
seminal, embrioni, ovule, icre şi larve de peşte, ouă de pasăre şi ouă de viermi de mătase)
predestinat reproducerii;
13) activitatea farmaceutică veterinară şi/sau asistenţa veterinară (cu excepţia activităţii
desfăşurate de serviciul veterinar de stat);
14) importul şi/sau comercializarea produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor;
15) transportul auto de călători în folos public; transportul auto internaţional de mărfuri ;
16) activitatea de proiectare pentru toate categoriile de construcţii, urbanism, instalaţii şi reţele
tehnico-edilitare, reconstrucţii, restaurări;
17) construcţiile de clădiri şi/sau construcţii inginereşti, instalaţii şi reţele tehnico-edilitare,
reconstrucţiile, consolidările, restaurările;
[Art.8 al.(1) pct.16)-17) modificate prin LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784
18) extragerea zăcămintelor minerale şi/sau producerea şi îmbutelierea apelor minerale şi
naturale potabile;
19) lucrările de foraj (cu excepţia prospecţiunilor tehnice în construcţie);
20) activitatea topogeodezică şi cartografică;
21) colectarea, păstrarea, prelucrarea, comercializarea, precum şi exportul resturilor şi deşeurilor
de metale feroase şi neferoase, de baterii de acumulatoare uzate, inclusiv în stare prelucrată;
22) activitatea legată de importul, exportul, utilizarea, transportul, deservirea şi stocarea surselor
de radiaţii ionizante şi a materialelor radioactive (inclusiv a deşeurilor radioactive) şi de
efectuarea măsurărilor cîmpurilor de radiaţii ionizante;
23) importul şi/sau fabricarea, depozitarea, comercializarea angro a substanţelor şi materialelor
chimice toxice, articolelor şi produselor chimice de menaj; producerea, importul şi/sau exportul,
reexportul substanţelor care distrug stratul de ozon, precum şi al echipamentelor şi produselor ce
conţin asemenea substanţe;
24) confecţionarea şi distrugerea ştampilelor;
25) activitatea particulară de detectiv sau de pază;
26) montarea şi/sau reglarea, asistenţa tehnică a sistemelor automate de semnalizare şi de
stingere a incendiilor, precum şi de protecţie a clădirilor împotriva fumului şi de înştiinţare în caz
de incendiu;
27) importul şi/sau exportul, comercializarea armamentului şi muniţiilor, repararea armelor
organice, sportive şi/sau de vînătoare, de tir, de instrucţie, de decoraţie, de colecţie şi de
autoapărare;
28) importul, depozitarea şi/sau folosirea materialelor explozive (inclusiv materialelor
pirotehnice), efectuarea lucrărilor de dinamitare;
29) importul, exportul, elaborarea, producerea şi comercializarea mijloacelor criptografice şi
tehnice de protecţie a informaţiei, dispozitivelor tehnice speciale pentru obţinerea ascunsă a
informaţiei, prestarea serviciilor în domeniul protecţiei criptografice şi tehnice a informaţiei (cu
excepţia activităţii desfăşurate de autorităţile publice învestite cu acest drept prin lege);
30) activitatea de administrator al insolvabilităţii;
31) activitatea farmaceutică, inclusiv cu folosirea preparatelor narcotice şi/sau psihotrope,
desfăşurată de întreprinderile şi/sau instituţiile farmaceutice indiferent de tipul de proprietate şi
forma juridică de organizare a acestora; importul şi/sau producerea articolelor de parfumerie şi
cosmetică;
[Art.8 al.(1) pct.31) modificat prin LP63-XVI din 16.03.07, MO51-53/13.04.07 art243]
32) fabricarea, comercializarea, asistenţa tehnică, repararea şi verificarea articolelor de tehnică şi
optică medicală;
33) acordarea asistenţei medicale de către instituţiile medico-sanitare private;
34) activitatea în domeniul geneticii, microbiologiei şi activităţile incluse în clasele III şi IV de
risc, desfăşurate cu organisme modificate genetic;
35) activitatea legată de plasarea în cîmpul muncii a cetăţenilor în ţară şi/sau străinătate;
36) activitatea de turism;
37) activitatea instituţiilor de învăţămînt privat de toate nivelurile, treptele şi formele;
învăţămîntul complementar (extraşcolar) şi/sau pentru adulţi, cu excepţia celui finanţat de la
bugetul de stat şi bugetele unităţilor administrativ-teritoriale;
[Art.8 al.(1) pct.37) în redacţia LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784]"
38) activitatea instituţiilor financiare şi a unităţilor de schimb valutar;
39) activitatea participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare;
40) importul şi/sau comercializarea angro sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi gazului
lichefiat;
41) producerea şi/sau furnizarea, transportul, distribuirea energiei electrice;
42) furnizarea şi/sau transportul, distribuirea gazelor naturale;
43) prestarea serviciilor de telefonie fixă locală şi/sau interurbană, internaţională;
44) prestarea serviciilor de telefonie mobilă celulară şi/sau prin satelit;
45) prestarea serviciilor în domeniul informaticii;
46) construcţia şi/sau întreţinerea, exploatarea, precum şi crearea posturilor de radio sau
televiziune, a reţelelor prin cablu;
47) activitatea în domeniul televiziunii şi radiodifuziunii;
48) comercializarea cu amănuntul a băuturilor alcoolice şi/sau a berii;
[Art.8 al.(1) pct.48) modificat prin LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784]
49) comercializarea cu amănuntul a produselor din tutun.
(2) Licenţa pentru activitatea indicată la alin.(1) pct.21) se eliberează în condiţiile Legii nr.787-
XIII din 26 martie 1996 cu privire la resursele materiale secundare.
(3) Genurile de activitate care nu sînt indicate la alin.(1) se desfăşoară fără licenţe.
(4) Introducerea licenţierii pentru alte genuri de activitate e posibilă numai prin modificarea şi
completarea listei genurilor de activitate supuse licenţierii, stabilită la alin.(1).
50) activitatea de depozitare a cerealelor cu eliberarea certificatelor de depozit pentru cereale.
[Art.8 al.(1) pct.50) introdus prin L34/24.02.06, MO75-78/19.05.06 art.312]
Articolul 9. Conţinutul licenţei
(1) Formularele de licenţă sînt documente de strictă evidenţă. Formularele tipizate au serie şi
numerotare continuă. Tipul formularului de licenţă şi al anexei la aceasta se aprobă de Guvern.
(2) Licenţa conţine:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) seria, numărul şi data eliberării licenţei;
c) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică a titularului de licenţă întreprindere
sau organizaţie, persoană juridică sau fizică ori numele, prenumele şi adresa titularului de licenţă
persoană fizică;
d) data şi numărul certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei, codul lor
fiscal ori seria şi numărul buletinului de identitate, codul fiscal al persoanei fizice;
e) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare se eliberează licenţa;
f) termenul de valabilitate a licenţei;
g) semnătura conducătorului autorităţii de licenţiere sau a adjunctului acestuia autentificată prin
aplicarea ştampilei acestui organ.
(3) Anexa la licenţă este parte integrantă a acesteia şi conţine toate condiţiile de licenţiere.
Articolul 10. Documentele necesare pentru obţinerea licenţei
(1) Pentru obţinerea licenţei, conducătorul întreprinderii sau organizaţiei ori persoana autorizată
de acesta sau persoana fizică nemijlocit depune la autoritatea de licenţiere o cerere de un model
stabilit, care conţine:
a) denumirea, forma juridică de organizare, adresa juridică, sediul, codul fiscal al întreprinderii
sau al organizaţiei ori numele, prenumele, adresa şi codul fiscal al persoanei fizice;
b) genul de activitate, integral sau parţial, pentru a cărui desfăşurare solicitantul de licenţă
intenţionează să obţină licenţa;
c) locul de amplasare a filialelor sau a altor subdiviziuni separate a întreprinderii sau
organizaţiei, la care se va efectua activitatea în baza licenţei;
d) confirmarea de către solicitantul de licenţă a abilităţilor sale de a desfăşura pe răspunderea sa
un anumit gen de activitate şi a veridicităţii documentelor prezentate.
(2) La cererea de eliberare a licenţei se anexează:
a) copia certificatului de înregistrare de stat a întreprinderii sau organizaţiei ori a buletinului de
identitate al persoanei fizice;
b) documentele suplimentare în conformitate cu lista prevăzută la art.7 alin.(2) pct.c).
Documentele se depun în original sau în copii cu prezentarea originalelor pentru verificare.
Documentele pot fi însoţite şi de copii pe suport electronic.
(3) Se interzice solicitarea altor documente, cu excepţia celor prevăzute de prezentul articol.
(4) Cererea pentru eliberarea licenţei şi documentele anexate la ea se primesc conform
borderoului a cărui copie se expediază (înmînează) solicitantului de licenţă, cu menţiunea privind
data primirii documentelor autentificată prin semnătura persoanei responsabile.
(5) Cererea pentru eliberarea licenţei nu se acceptă, în cazul în care:
a) aceasta a fost depusă (semnată) de către o persoană care nu are atribuţiile respective;
b) documentele sînt perfectate cu încălcarea cerinţelor prezentului articol.
(6) Despre neacceptarea cererii de eliberare a licenţei solicitantul de licenţă este informat în scris,
indicîndu-se temeiurile şi respectîndu-se termenele prevăzute pentru eliberarea licenţelor.
(7) După înlăturarea cauzelor ce au servit temei pentru neacceptarea cererii de eliberare a
licenţei, solicitantul de licenţă poate prezenta o nouă cerere, care se examinează în modul stabilit.
Articolul 11. Decizia privind eliberarea licenţei sau
privind respingerea cererii de eliberare a licenţei
(1) Camera adoptă decizia privind eliberarea licenţei sau privind respingerea cererii de eliberare
a licenţei în termen de cel mult 15 zile lucrătoare, începînd cu data primirii cererii împreună cu
documentele anexate.
(2) Înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei (cu indicarea elementelor
contului bancar şi a sumei ce urmează să fie achitată pentru eliberarea licenţei) sau privind
respingerea cererii de eliberare a licenţei se expediază (se înmînează) solicitantului de licenţă, în
scris, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei.
(3) Temeiurile privind respingerea cererii de eliberare a licenţei sînt:
a) neautenticitatea datelor din documentele prezentate de solicitantul de licenţă;
b) neîncadrarea solicitantului de licenţă, în condiţiile de licenţiere.
(4) În caz de respingere a cererii de eliberare a licenţei pe motiv de descoperire în documentele
prezentate de către solicitantul de licenţă a unor date neautentice, acesta poate depune o nouă
cerere de eliberare a licenţei nu mai devreme de expirarea a 3 luni de la data adoptării deciziei
privind respingerea cererii precedente.
(5) În caz de respingere a cererii de eliberare a licenţei pe motiv de neîncadrare a solicitantului
de licenţă în condiţiile de licenţiere, acesta poate depune o nouă cerere de eliberare a licenţei
după înlăturarea cauzelor care au servit drept temei pentru respingerea cererii precedente.
Articolul 12. Sfera de acţiune a licenţei
(1) Licenţele eliberate de Cameră sînt valabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
(2) Licenţele eliberate de către autorităţile administraţiei publice locale sînt valabile pe teritoriul
aflat în subordinea acestora.
(3) Licenţele obţinute în Republica Moldova sînt valabile şi peste hotarele ei, în corespundere cu
acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(4) Licenţele eliberate de autorităţile de licenţiere din străinătate sînt valabile şi pe
teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu acordurile internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Articolul 13. Termenul de valabilitate a licenţei
(1) Licenţa se eliberează pe un termen de 5 ani, cu excepţiile menţionate la alin.(2).
(2) Pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin. (1) pct. 7), 8), 10), 48) şi 49) licenţa se
eliberează pe un termen de un an, pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct. 9) - pe un
termen de 3 ani, cu indicarea anuală în conţinutul acesteia a termenului pentru care s-a achitat
taxa de licenţă, iar pentru genurile de activitate indicate la art. 8 alin. (1) pct.41) şi 42) - pe un
termen de pînă la 25 de ani.
Articolul 14. Eliberarea licenţei
(1) Licenţa se perfectează în termen de 3 zile lucrătoare, începînd cu ziua primirii documentului
care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei. Menţiunea despre data primirii
documentului, care confirmă achitarea taxei pentru eliberarea licenţei, se face pe borderoul
documentelor primite de la solicitantul de licenţă.
(2) Dacă solicitantul, în termen de 30 de zile de la data la care i s-a expediat (înmînat)
înştiinţarea despre adoptarea deciziei privind eliberarea licenţei, nu a prezentat documentul ce
confirmă achitarea taxei pentru eliberarea acesteia sau nu s-a prezentat pentru a i se elibera
licenţa perfectată, Camera este în drept să anuleze decizia privind eliberarea licenţei sau să
adopte decizia privind recunoaşterea licenţei ca fiind nevalabilă.
(3) Pentru fiecare filială sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă, la care va fi
efectuată activitatea pe baza licenţei obţinute, titularului de licenţă i se eliberează copii autorizate
de pe aceasta. Copiile confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni separate de a desfăşura
activităţi pe baza licenţei obţinute.
(4) În cazul în care titularul de licenţă creează o nouă filială sau o altă subdiviziune separată, care
va desfăşura activităţi conform licenţei obţinute, titularul este obligat să depună la Cameră o
cerere referitoare la eliberarea unei copii de pe licenţă, precum şi documentele prevăzute la
art.10 alin.(2) lit.b).
(5) În caz de lichidare a filialei sau a altei subdiviziuni separate a titularului de licenţă, care a
desfăşurat activităţi conform licenţei obţinute, sau în caz de încetare de către aceasta a activităţii
respective, titularul de licenţă este obligat să expedieze către Cameră, în termen de 7 zile
lucrătoare de la data lichidării sau încetării activităţii, o înştiinţare scrisă. Modificările respective
se includ în registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua imediat următoare datei în care s-a primit
înştiinţarea.
(6) În cazul în care titularul de licenţă intenţionează să desfăşoare genul de activitate indicat în
licenţă după expirarea termenului ei de valabilitate, acesta este obligat să obţină o nouă licenţă în
modul stabilit de prezenta lege. O nouă licenţă se eliberează nu mai devreme de ultima zi
lucrătoare pentru care a fost valabilă licenţa precedentă.
(7) Titularul de licenţă nu este în drept să transmită licenţa sau copia de pe aceasta altei persoane.
Articolul 15. Reperfectarea licenţei
(1) Temeiurile pentru reperfectarea licenţei sînt schimbarea denumirii titularului de licenţă şi
modificarea altor date ce se conţin în licenţă.
(2) La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea licenţei titularul acesteia este obligat, în termen
de 10 zile lucrătoare, să depună la Cameră o cerere de reperfectare a licenţei împreună cu licenţa
care necesită reperfectare şi documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor
pentru verificare), ce confirmă modificările în cauză.
(3) Camera, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de reperfectare a licenţei
şi a documentelor anexate la ea, adoptă decizia privind reperfectarea licenţei, iar în cazul
constatării încălcărilor indicate la art. 20 alin. (1) şi la art.21 alin. (1) şi (2) - decizia privind
suspendarea licenţei sau privind retragerea ei. Licenţa reperfectată se eliberează pe acelaşi
formular sau, după caz, pe un formular nou, ţinîndu-se cont de modificările indicate în cerere;
totodată se eliberează copiile necesare de pe această licenţă.
(4) Termenul de valabilitate a licenţei reperfectate nu poate depăşi termenul de valabilitate
indicat în licenţa precedentă.
(5) La reperfectarea licenţei, în cazul în care licenţa reperfectată se eliberează pe un formular
nou, Camera adoptă decizia despre recunoaşterea nevalabilităţii licenţei precedente, introducînd
modificările respective în registrul de licenţiere, nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat
următoare adoptării deciziei.
(6) În perioada examinării cererii privind reperfectarea licenţei titularul acesteia îşi poate
continua activitatea în baza unui certificat eliberat de Cameră.
(7) Licenţa care nu a fost reperfectată în termenul stabilit nu este valabilă.
Articolul 16. Modificarea datelor indicate în
documentele anexate la cererea
de eliberare a licenţei
(1) Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze Camera despre toate modificările datelor
indicate în documentele anexate la cererea de eliberare a licenţei. Înştiinţarea se prezintă, în scris,
în termen de 10 zile de la survenirea modificărilor, împreună cu documentele în original sau în
copii cu prezentarea originalelor pentru verificare ce confirmă modificările în cauză.
(2) În baza documentelor prezentate, Camera poate lua decizia privind suspendarea licenţei.
Articolul 17. Eliberarea duplicatului licenţei
(1) Drept temei pentru eliberarea duplicatului licenţei serveşte pierderea sau deteriorarea
acesteia.
(2) În caz de pierdere a licenţei, titularul acesteia este obligat, în decurs de 15 zile lucrătoare, să
depună la Cameră o cerere de eliberare a duplicatului licenţei.
(3) În cazul în care licenţa este deteriorată şi nu poate fi folosită, titularul acesteia depune la
Cameră, împreună cu licenţa deteriorată, o cerere de eliberare a duplicatului acesteia.
(4) Camera este obligată să elibereze duplicatul licenţei în termen de 3 zile lucrătoare de la data
depunerii cererii pentru eliberarea duplicatului licenţei.
(5) Termenul de valabilitate a duplicatului licenţei nu poate depăşi termenul indicat în licenţa
pierdută sau deteriorată.
(6) În caz de eliberare a duplicatului licenţei, Camera adoptă decizia de anulare a licenţei
pierdute sau deteriorate, cu introducerea modificărilor respective în registrul licenţelor, nu mai
tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
(7) În perioada de examinare a cererii de eliberare a duplicatului licenţei titularul acesteia îşi
poate desfăşura activitatea pe baza unui certificat eliberat de Cameră.
Articolul 18. Taxa pentru licenţă
(1) Taxa pentru eliberarea licenţei este de 2500 lei, cu excepţia taxelor prevăzute la alin.(2), (3),
(6), (7). Taxa pentru eliberarea licenţei pentru unităţile farmaceutice din localităţile rurale este de
1800 lei.
[Art.18 al.(1) modificat prin L34/24.02.06, MO75-78/19.05.06 art.312]
(2) Pentru solicitanţii de licenţă înregistraţi cu cel mult un an înainte de data depunerii cererii de
eliberare a licenţei, taxa pentru eliberarea licenţei constituie 50 la sută din taxa stabilită la alin.
(1).
(3) Taxa de eliberare a licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct. 48) şi
49) constituie 1200 lei.
(4) Taxa de licenţă pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.7)-10) şi 40) se
achită anual conform anexei la prezenta lege.
(5) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.7)-10)
şi 40) se achită separat pentru fiecare component al genului de activitate, în conformitate cu
taxele stabilite în anexa la prezenta lege.
(6) Taxa pentru eliberarea licenţei de prestare a serviciilor de telefonie mobilă celulară şi a celor
de telefonie fixă interurbană şi/sau internaţională se stabileşte de Guvern şi trebuie să fie nu
mai mică decît echivalentul în lei moldoveneşti a unui milion de dolari S.U.A. Hotărîrea privind
eliberarea licenţei de către Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi
Informatică se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(7) Taxa pentru eliberarea licenţei pentru genul de activitate indicat la art.8 alin.(1) pct.50) nu se
percepe.
[Art.18 al.(7) introdus prin L34/24.02.06, MO75-78/19.05.06 art.312, pct.(7-10) devin pct.(8-
11)]
(8) Taxa de licenţă pentru genurile de activitate indicate la art.8 alin.(1) pct.9) se achită separat
pentru fiecare an de valabilitate a licenţei: la eliberarea licenţei şi la expirarea fiecărui an din data
eliberării licenţei conform taxei anuale stabilite la pct.2 din anexă. În acelaşi mod se achită şi
taxa pentru copia de pe licenţă ce confirmă dreptul filialei sau al altei subdiviziuni separate a
titularului de licenţă să desfăşoare activitatea în baza licenţei obţinute.
(9) Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta se stabileşte în
proporţie de 10 la sută, dar nu mai mult de 450 de lei, iar a duplicatului licenţei - de 450 de lei.
[Art.18 al.(9) modificat prin L291-XVI din 06.10.06, MO168-169/27.10.06 art.766]"
(10) Taxa pentru reperfectarea licenţei şi/sau eliberarea copiei de pe aceasta nu se percepe la
includerea unităţilor de transport în şi/sau excluderea lor din anexa la licenţă pentru genul de
activitate indicat la art. 8 alin. (1) pct. 15).
(11) Sumele taxelor de licenţă se varsă la bugetul de stat. Excepţie fac genurile de activitate,
indicate la art.8 alin. (1) pct. 48) şi 49), pentru care sumele taxelor de licenţă se varsă la bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, pe al căror teritoriu îşi are sediul titularul
licenţei, iar taxele pentru eliberarea copiilor autorizate de pe aceste licenţe se varsă la bugetele
locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi, pe al căror teritoriu îşi au sediul
filialele sau alte subdiviziuni ale titularului de licenţă, în care va fi desfăşurată activitatea în baza
licenţei obţinute.
[Art.18 al.(1)-(2) modificate prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, vigoae 01.01.06]
Articolul 19. Controlul în domeniul licenţierii
(1) Controalele planificate (cel mult o dată în decursul anului calendaristic) asupra respectării de
către titularii de licenţe a condiţiilor de licenţiere se efectuează de către Cameră împreună cu
autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate, iar cele inopinate - de către Cameră şi,
după caz, în comun cu autorităţile menţionate.
(2) Controalele inopinate se efectuează numai în temeiul unei cereri scrise privind încălcarea
condiţiilor de licenţiere de către titularul de licenţă sau în scopul de a verifica îndeplinirea
prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de licenţiere.
(3) La efectuarea controlului asupra respectării condiţiilor de licenţiere, titularul de licenţă
prezintă toată informaţia şi documentele necesare şi asigură condiţiile pentru efectuarea lui.
(4) În baza rezultatelor controlului se întocmeşte un act în 2 exemplare, unul dintre care se
expediază (înmînează) titularului de licenţă, iar al doilea se păstrează la Cameră. În caz de
dezacord cu rezultatele controlului efectuat, titularul de licenţă, în decurs de 5 zile lucrătoare de
la data întocmirii actului de control, poate prezenta în scris argumentarea dezacordului anexînd
documentele de rigoare.
(5) În cazul în care se depistează încălcări ale condiţiilor de licenţiere, Camera, în termen de 15
zile lucrătoare de la data întocmirii actului de control, emite prescripţia privind lichidarea
încălcărilor, precum şi avertizarea despre posibila suspendare sau retragere a licenţei dacă
încălcările depistate nu vor fi lichidate în termenul stabilit.
(6) Titularul de licenţă, primind prescripţia privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de
licenţiere, este obligat, în termenul indicat în prescripţie, să prezinte Camerei informaţia privind
lichidarea încălcărilor.
(7) Organele de control de stat, autorităţile publice centrale de specialitate, precum şi autorităţile
administraţiei publice locale, în caz de depistare a încălcărilor condiţiilor de licenţiere, sînt
obligate să sesizeze Camera, prezentîndu-i documentele constatatoare. Camera, în baza
documentelor prezentate, emite, în decurs de 15 zile lucrătoare, prescripţia privind lichidarea
încălcărilor condiţiilor de licenţiere, iar în cazul constatării încălcărilor indicate la art. 20 alin. (1)
şi art. 21 alin. (1) şi (2), suspendă sau retrage licenţa.
Articolul 20. Suspendarea şi reluarea valabilităţii licenţei
(1) Drept temei pentru suspendarea licenţei servesc:
a) nerespectarea de către titularul de licenţă a prescripţiei privind lichidarea încălcării condiţiilor
de licenţiere în termenul stabilit;
b) pierderea parţială sau temporară de către titularul de licenţă a capacităţii de a desfăşura genul
de activitate licenţiat.
(2) Decizia privind suspendarea licenţei se adoptă de Cameră în termen de 3 zile lucrătoare şi se
aduce la cunoştinţa titularului de licenţă de asemenea în termen de 3 zile lucrătoare de la data
adoptării. Termenul de suspendare a licenţei nu poate depăşi 6 luni.
(3) Titularul de licenţă este obligat să înştiinţeze în scris Camera despre lichidarea
circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei.
(4) Decizia privind reluarea valabilităţii licenţei se adoptă de Cameră în termen de 3 zile
lucrătoare şi se aduce la cunoştinţă titularului de licenţă de asemenea în termen de 3 zile
lucrătoare de la data primirii înştiinţării respective şi a verificării faptului de lichidare a
circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei.
(5) Termenul de valabilitate a licenţei nu se prelungeşte pe perioada de suspendare a acesteia.
Articolul 21. Retragerea licenţei
(1) Drept temei pentru retragerea licenţei servesc:
a) cererea titularului de licenţă privind retragerea acesteia;
b) decizia cu privire la anularea înregistrării de stat a întreprinderii - titular de licenţă;
c) neonorarea de către titularul de licenţă a obligaţiilor faţă de bugetul consolidat şi bugetul
asigurărilor sociale de stat;
d) depistarea unor date neautentice în documentele prezentate autorităţii de licenţiere;
e) stabilirea faptului de transmitere a licenţei sau a copiei de pe aceasta altei persoane în scopul
desfăşurării genului de activitate stipulat în licenţă;
f) descoperirea faptului de neprezentare, în termenul stabilit, a înştiinţării privind modificarea
datelor indicate în documentele anexate la cererea de eliberare a licenţei;
g) neînlăturarea, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au dus la suspendarea licenţei;
h) nerespectarea repetată a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de
licenţiere;
i) neachitarea anuală sau trimestrială, în termenul stabilit, a taxei pentru licenţă;
j) desfăşurarea ilicită de către titularul de licenţă a altei/altor activităţi supuse licenţierii fără
deţinerea licenţei respective;
k) desfăşurarea de către filială şi/sau altă subdiviziune separată a titularului de licenţă a activităţii
licenţiate fără copia autorizată de pe licenţă;
[Art.21 al.(1) lit.k) în redacţia LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784]"
l) nerespectarea de către titularul de licenţă a termenului de depunere a cererii de eliberare a
duplicatului licenţei pierdute sau deteriorate.
(2) Licenţa se retrage şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
(3) Camera adoptă decizia privind retragerea licenţei în termen de 15 zile lucrătoare de la data
stabilirii temeiurilor pentru aceasta şi o aduce la cunoştinţa titularului de licenţă, cu indicarea
temeiurilor retragerii, nu mai tîrziu de 3 zile lucrătoare de la data adoptării.
(4) Menţiunea referitoare la data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei se înscrie în
registrul licenţelor nu mai tîrziu de ziua lucrătoare imediat următoare adoptării deciziei.
(5) În cazul retragerii licenţei taxa pentru licenţă nu se restituie.
(6) Titularul de licenţă căruia i s-a retras licenţa poate să depună o nouă cerere de eliberare a
licenţei pentru acelaşi gen de activitate doar după expirarea a 6 luni de la data depunerii la
Cameră a licenţei retrase, cu excepţia cazurilor prevăzute de alte acte legislative.
(7) Pentru comiterea încălcării indicate la alin.(1) lit. j), titularului de licenţă i se vor retrage toate
licenţele deţinute.
(8) Procedura stabilită la art. 19 alin. (5) nu se aplică în cazul retragerii licenţelor pentru
comiterea încălcărilor indicate la alin.(1) lit. a) - f) şi j) - l), precum şi în cazul în care acestea
sînt retrase în temeiul alin.(2) din prezentul articol.
(9) Titularul de licenţă este obligat, în decurs de 10 zile lucrătoare de la data adoptării deciziei de
retragere a licenţei, să depună la Cameră licenţa retrasă.
Articolul 22. Lucrările de secretariat în domeniul licenţierii
(1) Camera formează un dosar de licenţiere pentru fiecare întreprindere, organizaţie, persoană
fizică ce a depus cererea de eliberare a licenţei, iar pe fiecare gen de activitate licenţiat se ţine
registrul de evidenţă a cererilor şi licenţelor eliberate.
(2) În dosarul de licenţiere se păstrează toate documentele primite de la titularul de licenţă,
precum şi copiile de pe deciziile şi prescripţiile Camerei, ce se referă la acesta.
(3) Registrul de evidenţă a cererilor şi licenţelor eliberate conţine datele despre solicitantul de
licenţă, data primirii documentelor, data şi numărul deciziilor adoptate de Cameră, data eliberării
licenţei şi semnătura persoanei care a primit licenţa.
(4) Camera formează şi ţine registrul unic de licenţiere, separat, pentru fiecare gen de activitate
licenţiat.
(5) În registrul unic de licenţiere se includ:
a) denumirea autorităţii de licenţiere;
b) datele despre titularul de licenţă;
c) genul de activitate licenţiat;
d) data şi numărul deciziei privind eliberarea licenţei;
e) seria, numărul şi data eliberării licenţei;
f) termenul de valabilitate a licenţei;
g) informaţia privind reperfectarea licenţei, eliberarea copiilor şi duplicatelor de pe aceasta;
h) temeiurile, data şi numărul prescripţiei privind înlăturarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de
licenţiere;
i) temeiurile, data şi numărul deciziei privind suspendarea şi reînnoirea licenţei;
j) temeiurile, data şi numărul deciziei privind retragerea licenţei;
k) temeiurile, data şi numărul deciziei privind declararea licenţei ca fiind nevalabilă.
(6) Autorităţile de licenţiere sînt obligate să ţină registrele lor de licenţiere şi să prezinte Camerei
informaţia pentru asigurarea ţinerii registrului unic de licenţiere.
(7) Informaţia care se conţine în registrele de licenţiere este transparentă. Pentru primirea
extrasului din registru se încasează o taxă în mărime de 50 de lei, care se varsă la bugetul de stat.
(8) Autorităţile publice se scutesc de taxa pentru folosirea datelor din registrele de licenţiere.
Articolul 23. Dispoziţii finale şi tranzitorii
(1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea termenului de 6 luni de la data publicării.
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în corespundere cu
prezenta lege;
va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
va asigura reexaminarea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor lor normative
care contravin prezentei legi;
va adopta actele normative necesare pentru realizarea prezentei legi.
(3) Licenţele eliberate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi se consideră valabile pînă la
expirarea termenului acestora.
(4) Licenţele pentru efectuarea genurilor de activitate neprevăzute în prezenta lege se declară ca
fiind nevalabile.
(5) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr.332-XIV din 26 martie 1999 privind
acordarea de licenţe pentru unele genuri de activitate se abrogă.
(6) Provizoriu, pînă la 31 decembrie 2003, data liberalizării complete a pieţei serviciilor de
telecomunicaţie, serviciile de telefonie fixă locală, prevăzute la art.8 alin.(1) pct.51), vor fi
prestate de operatori în toate zonele ţării, cu excepţia municipiului Chişinău şi a centrelor
raionale, rezervate operatorului naţional de telecomunicaţii - Societatea pe Acţiuni
"Moldtelecom".
(7) Guvernul va revizui condiţiile de licenţiere şi lista documentelor suplimentare necesare
pentru obţinerea licenţelor la genurile de activitate care au fost modificate.
PREŞEDINTELE
Nr. 451-XV.
Anexă
Taxa de licenţă pentru anumite genuri de activitate
Genul de activitate
Cuantumul taxei, în lei
1. Activitate în domeniul jocurilor de noroc:

[Anexa pct.1 modificat prin LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784]
a) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, cu
excepţia celor indicate la lit.b) 7200 pentru fiecare unitate
b) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti de
tipul American Roulette 40000 pentru fiecare unitate
c) depunerea mizelor la competiţii sportive şi de altă natură 14% din suma totală a
mizelor acceptate
d) organizarea şi desfăşurarea loteriilor:
- momentane 14% din costul total anunţat
al biletelor de loterie
- cifrice 14% din costul total al biletelor de loterie vîndute
e) întreţinerea cazinourilor 180000 pentru fiecare masă de joc
2. Fabricarea alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii
şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic,
a producţiei alcoolice şi a berii produse de producătorii
autohtoni:
a) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a 40000
alcoolului etilic rafinat
b) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a 20000
alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice
c) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a berii 20000
3. Importul alcoolului etilic; importul şi/sau comercializarea
angro a producţiei alcoolice şi a berii importate:
[Anexa pct.3 modificat prin LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784]
a) importul alcoolului etilic 40000
b) importul şi comercializarea angro a băuturilor alcoolice 40000
importate
c) importul şi comercializarea angro a berii importate 40000
4. Importul articolelor din tutun; importul şi/sau prelucrarea
industrială a tutunului; fabricarea articolelor din tutun şi/sau
comercializarea angro a articolelor din tutun şi a tutunului
fermentat:
a) importul articolelor din tutun 20000
b) importul şi prelucrarea industrială a tutunului şi/sau 20000
comercializarea angro a tutunului fermentat
c) fabricarea şi comercializarea angro a articolelor din tutun 20000
d) comercializarea angro a articolelor din tutun 20000
5.Importul şi comercializarea angro sau cu amănuntul a
benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat:
a) importul şi comercializarea angro a benzinei şi motorinei 200000
b) importul şi comercializarea angro a gazului lichefiat 200000
c) comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei
la staţiile de alimentare certificate, pentru fiecare staţie
amplasată:
- în municipii, centre raionale, oraşe, de-a lungul 20000
drumurilor naţionale
- în localităţi săteşti, de-a lungul drumurilor, cu excepţia 10000
drumurilor naţionale
d) comercializarea cu amănuntul a gazului lichefiat la
staţiile de alimentare certificate, pentru fiecare staţie 10000
[Anexa în redacţia LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, vigoare 01.01.0]
Genul de activitate
Cuantumul taxei, în lei
1 . Activitate legată de jocurile de noroc:
a) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, cu excepţia celor indicate la lit.b)

3600 pentru fiecare unitate
b) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti de tipul American Roulette
20000 pentru fiecare unitate
c) depunerea mizelor la competiţii sportive şi de alta natură
7% din suma totală a mizelor acceptate
d) organizarea şi desfăşurarea loteriilor:
momentane
7% din costul total anunţat al biletelor de loterie
cifrice
7% din costul total al biletelor de loterie vîndute
e) întreţinerea cazinourilor
90000 pentru fiecare masă de joc
2 Fabricarea alcoolului etilic, producţiei alcoolice, berii şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic, a
producţiei alcoolice şi a berii produse de producătorii autohtoni:
a) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic rafinat

36000
b) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic şi a producţiei alcoolice
18000
c) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a berii
18000
3. Importul alcoolului etilic; importul şi comercializarea angro a băuturilor alcoolice şi a berii importate:
a) importul alcoolului etilic

36000
b) importul şi comercializarea angro a băuturilor alcoolice importate
36000
c) importul şi comercializarea angro a berii importate
36000
4. Importul articolelor din tutun; importul şi/sau prelucrarea industrială a tutunului, fabricarea articolelor din tutun şi/sau
comercializarea angro a tutunului fermentat şi a articolelor din tutun:
a) importul articolelor din tutun

18000
b) importul şi prelucrarea industrială a tutunului şi/sau comercializarea angro a tutunului fermentat
18000
c) fabricarea şi comercializarea angro a articolelor din tutun
18000
d) comercializarea angro a articolelor din tutun
18000
5, Importul şi comercializarea angro sau cu amănuntul a benzinei, motorinei şi/sau a gazului lichefiat:
a) importul şi comercializarea angro a benzinei şi motorinei

180000
b) importul şi comercializarea angro a gazului lichefiat
180000
c) comercializarea cu amănuntul a benzinei şi motorinei la staţiile de alimentare certificate, pentru fiecare staţie amplasată:
- în municipii, centre raionale, oraşe, de-a lungul drumurilor naţionale

18000
- în localităţi săteşti, de-a lungul drumurilor, cu excepţia drumurilor naţionale
9000
d) comercializarea cu amănuntul a gazului lichefiat la staţiile de alimentare certificate, pentru fiecare staţie
9000
Notă
1. În cazul majorării numărului de automate de joc cu cîştiguri băneşti sau de mese de joc
existente la momentul eliberării licenţei, taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în
domeniul jocurilor de noroc se va stabili în funcţie de numărul de luni rămase pînă la expirarea
termenului de valabilitate al licenţei.
2. Taxa de eliberare a licenţei reperfectate pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc şi a
copiei de pe aceasta se stabileşte în mărime de 2250 lei, iar de eliberare a duplicatului licenţei -
în mărime de 10000 lei.
[Nota pct.2 în redacţia LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611, vigoare 0101.06]
3. Taxa de eliberare a licenţei pentru activitatea în domeniul jocurilor de noroc (exploatarea
automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, desfăşurarea loteriilor momentane şi întreţinerea
cazinourilor) poate fi achitată trimestrial, în rate egale, pînă la data de 25 a ultimei luni din
trimestrul de gestiune.
[Nota pct.1-3 modificate prin LP262/27.10.05, MO157/25.11.05 art.784]
4. Taxa anuală pentru licenţă la comercializarea cu amănuntul a produselor petroliere (pentru
fiecare staţie) poate fi achitată trimestrial, în rate egale.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător
MODIFICAT
LP60-XVI din 28.04.05, MO92-94/08.07.05 art.431
LP10-XV din 17.02.05, MO36-38/04.03.05 art.120
Avînd în vedere importanţa deosebită a atragerii investiţiilor în Republica Moldova,
necesitatea promovării şi protejării lor prin crearea de condiţii juridice, sociale şi economice
stabile şi echitabile pentru activitatea investiţională, stabilirii de garanţii egale pentru
investitorii autohtoni şi străini, preîntîmpinării şi înlăturării impedimentelor ce pot afecta
investitorii şi investiţiile lor, în temeiul art.72 alin.(3) lit.r) din Constituţia Republicii Moldova,
Capitolul I
Articolul 1. Sfera de reglementare
Prezenta lege stabileşte principiile juridice, sociale şi economice de organizare şi dezvoltare a
activităţii investiţionale din Republica Moldova, drepturile şi obligaţiile investitorilor, atribuţiile
şi competenţa autorităţilor publice în domeniul activităţii investiţionale, garanţiile pe care statul
le acordă investitorilor autohtoni şi străini, modalitatea de soluţionare a diferendelor
investiţionale, precum şi reglementări referitoare la activitatea întreprinderilor cu investiţii
străine.
Articolul 2. Cadrul juridic
(1) Investiţiile în Republica Moldova sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova,
de prezenta lege, de alte legi şi acte normative, precum şi de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
(2) În cazul în care prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte
diferă de cele ale prezentei legi, se aplică prevederile tratatelor internaţionale.
(3) Sub incidenţa prezentei legi nu cad raporturile aferente efectuării investiţiilor de către
organizaţii necomerciale (cu scop nelucrativ) pentru atingerea unor scopuri social-utile, inclusiv
educaţionale, filantropice, de sponsorizare, ştiinţifice şi religioase. Aceste raporturi sînt
reglementate de legislaţia respectivă a Republicii Moldova.
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
investiţie - totalitate de bunuri (active) depuse în activitatea de întreprinzător pe teritoriul
Republicii Moldova, inclusiv pe baza contractului de leasing financiar, pentru a se obţine venit;
[Art.3 definiţia modificată prin LP60/28.04.05, MO92/08.07.05 art.431]
investiţie (cheltuieli) capitală - cheltuieli efectuate de către investitor în legătură cu
procurarea şi/sau îmbunătăţirea activelor pe termen lung, care nu se atribuie la rezultatele
perioadei curente, dar urmează a fi capitalizate (atribuite la majorarea valorii activelor pe termen
lung);
[Noţiune introdusă prin L10-XV din 17.02.05, MO36-38/04.03.05 art.120]
investiţie străină - investiţie efectuată de un investitor străin în activitatea de întreprinzător
desfăşurată în Republica Moldova, inclusiv veniturile provenite din investiţia sa şi reinvestite în
Republica Moldova;
activitate investiţională - activitate de efectuare a investiţiei şi de desfăşurare a activităţii de
întreprinzător în legătură cu această investiţie pentru a se obţine venit;
autoritate publică - structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un
alt act administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării
unui interes public;
diferend investiţional - neînţelegere sau dezacord care apare între investitor şi autorităţile
publice cu privire la investiţii, inclusiv cu privire la:
a) activitatea investiţională;
b) interpretarea unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţilor publice, în sensul prezentei legi,
al altor legi ale Republicii Moldova sau al dreptului internaţional;
c) orice acord la care Republica Moldova şi investitorul sînt părţi;
investitor - persoană fizică sau juridică încadrată în activitatea investiţională pe
teritoriul Republicii Moldova;
investitor străin - persoană încadrată în activitatea investiţională din Republica Moldova care
poate fi:
a) persoană fizică cetăţean străin cu reşedinţă permanentă în alt stat sau apatrid cu reşedinţă
permanentă în străinătate;
b) persoană juridică, formată în conformitate cu legislaţia unui alt stat, avînd sediu în acel
stat sau persoană juridică avînd sediu, administraţie centrală sau loc principal de activitate
înregistrat în alt stat;
c) organizaţie sau asociaţie creată în urma unui tratat între state ori alte subiecte de drept
internaţional.
Articolul 4. Formele investiţiilor
(1) Investiţia poate avea formă de:
a) drepturi de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi alte drepturi reale;
b) orice drept acordat în baza legii sau contractului, orice licenţă sau autorizaţie acordată în
conformitate cu legislaţia în vigoare, inclusiv concesiuni de cercetare, cultivare, extragere
sau explorare a resurselor naturale;
c) drepturi derivate din acţiuni, părţi sociale sau alte forme de participare în societăţi
comerciale;
d) mijloace băneşti;
e) drepturi de creanţe monetare sau alte forme de obligaţii faţă de investitor ce au valoare
economică şi financiară;
f) drepturi de proprietate intelectuală: dreptul asupra obiectelor de proprietate industrială
(brevete de invenţii, modele de utilitate, mărci de produs şi mărci de serviciu, denumiri de firmă,
denumiri de origine ale produselor, desene şi modele industriale, brevete pentru soiuri de plante,
topografii ale circuitelor integrate), dreptul de autor şi drepturile conexe, secretul comercial
(know-how), goodwill.
(2) Forma în care bunurile sînt investite sau modificarea acestei forme nu afectează
caracterul lor de investiţie.
(3) Venitul obţinut din investiţii depus pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător pe
teritoriul Republicii Moldova se consideră investiţie.
(4) Investitorii autohtoni fac investiţii sub formă de mijloace băneşti numai în moneda
naţională a Republicii Moldova, iar investitorii străini şi în altă valută convertibilă.
Capitolul II
PRINCIPIILE EFECTUĂRII INVESTIŢIEI
Articolul 5. Libertatea efectuării investiţiilor
(1) Investitorii îşi pot plasa investiţiile pe întreg teritoriul Republicii Moldova în toate
domeniile activităţii de întreprinzător, în condiţiile legislaţiei în vigoare, dacă respectă interesele
securităţii naţionale, prevederile legislaţiei antimonopol, normele de protecţie a mediului
înconjurător, de ocrotire a sănătăţii populaţiei şi ordinea publică.
(2) Republica Moldova asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, cu tratatele
internaţionale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor la care Republica
Moldova este parte, un regim de securitate şi protecţie deplină şi permanentă a tuturor
investiţiilor, indiferent de forma lor.
Articolul 6. Nediscriminarea investiţiilor
(1) În Republica Moldova investiţiile nu pot fi supuse discriminării în funcţie de cetăţenie,
domiciliu, reşedinţă, loc de înregistrare sau de activitate, stat de origine al investitorului sau al
investiţiei sau din orice alt motiv.
(2) Investitorilor li se acordă condiţii echitabile şi egale de activitate, care exclud aplicarea
de măsuri discriminatorii ce ar putea împiedica dirijarea, operarea, întreţinerea, folosirea,
fructificarea, achiziţionarea, extinderea sau dispunerea investiţiilor.
(3) Orice facilitate acordată, în conformitate cu legislaţia în vigoare, investitorilor pentru a
contribui la realizarea politicii regionale, structurale, de mediu, de cercetare şi de dezvoltare
promovate de stat sau orice facilitate acordată unui investitor pentru promovarea investiţiilor sale
ce nu contravine prevederilor acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte se
respectă şi nu constituie obiect al discriminării.
Articolul 7. Transparenţa
(1) Actele legislative şi normative care pot afecta în mod direct sau indirect investiţiile se
dau publicităţii în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Autorităţile publice care intenţionează să elaboreze sau care elaborează noi politici
investiţionale trebuie să organizeze consultări publice înainte de implementarea acestor politici,
să le publice ori să le facă publice împreună cu notele explicative în cazul în care ele se
implementează deja.
(3) Autorităţile publice sînt obligate să răspundă oricăror adresări şi să furnizeze, la cererea
oricărui investitor, informaţii privind investiţiile sau orice altă informaţie care afectează
investiţiile şi activitatea investiţională pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 8. Respectarea obligaţiilor de către investitori
(1) Investitorii sînt obligaţi să desfăşoare activitate investiţională în conformitate cu
acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu prezenta lege şi cu alte legi în
vigoare, cu standardele (normele, regulile etc.) adoptate în condiţiile legii.
(2) Investitorii, inclusiv cei străini, sînt obligaţi să îndeplinească cerinţele legitime ale
autorităţilor publice.
(3) În caz de încălcare a legilor, a obligaţiilor contractuale, investitorii poartă răspundere în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
Capitolul III
PROTEJAREA INVESTIŢIILOR
Articolul 9. Garanţia respectării drepturilor investitorului
(1) Autorităţile publice sînt obligate să respecte drepturile investitorilor acordate de lege.
(2) În cazul vătămării unui drept al investitorului de către o autoritate publică, acesta este
îndreptăţit să solicite înlăturarea încălcării şi repararea pagubei.
Articolul 10. Garanţia contra exproprierii investiţiilor
sau contra unor alte acţiuni similare
(1) Investiţiile nu pot fi expropriate ori supuse unor măsuri cu efect similar care privează, în
mod direct sau indirect, investitorul de titlul de proprietate sau de controlul asupra investiţiei, cu
excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).
(2) Activitatea de investiţii nu poate fi întreruptă silit decît în următoarele condiţii întrunite
cumulativ:
a) întreruperea se operează din motive de utilitate publică;
b) întreruperea nu este discriminatorie;
c) întreruperea se efectuează cu o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Utilitatea publică, precum şi plata despăgubirii se stabilesc în conformitate cu legislaţia
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Articolul 11. Garanţia reparării prejudiciului
(1) Investitorul beneficiază, în conformitate cu legislaţia în vigoare, de dreptul la reparaţia
prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor sale, inclusiv prin acte, ce îl lezează în drepturi şi
interese, adoptate de autoritatea publică sau prin alte acţiuni nelegitime ale acesteia.
(2) Despăgubirea este echivalentă cu întinderea reală a prejudiciului la momentul survenirii.
(3) Prejudiciul, inclusiv profitul ratat, suportat de investitor ca urmare a îndeplinirii unei
dispoziţii a autorităţii publice prin care i s-au încălcat drepturile sau ca urmare a neîndeplinirii ori
a îndeplinirii necorespunzătoare, de către autoritate sau de o persoană cu funcţie de răspundere, a
obligaţiilor faţă de investitor, prevăzute de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova, inclusiv de
prezenta lege, va fi reparat din contul autorităţii publice vinovate.
(4) Despăgubirea se plăteşte investitorului în valuta în care a fost efectuată investiţia sau în
orice altă valută convertibilă dacă investiţia a fost efectuată în valută convertibilă.
Articolul 12. Garanţii suplimentare
Autorităţile publice pot acorda, în limitele competenţei şi în conformitate cu legislaţia în
vigoare, garanţii suplimentare investitorilor, inclusiv prin intermediul gajului de bunuri aflate la
dispoziţia organelor respective.
Articolul 13. Facilităţi fiscale şi vamale
Investitorilor se acordă facilităţi fiscale şi vamale în conformitate cu legislaţia fiscală şi
vamală a Republicii Moldova.
Capitolul IV
DIFERENDELE INVESTIŢIONALE
Articolul 14. Soluţionarea diferendelor investiţionale
(1) Diferendele investiţionale trebuie soluţionate pe cale amiabilă.
(2) În cazul nesoluţionării pe cale amiabilă, diferendul se supune soluţionării instanţei
judecătoreşti competente a Republicii Moldova sau, de comunul acord al părţilor, unei judecăţi
arbitrale (arbitrajul ad-hoc sau arbitrajul instituţionalizat).
(3) Dacă au convenit ca diferendul să fie soluţionat în arbitraj, părţile confirmă acest fapt în
mod expres, menţionînd, după caz, regulile procedurale alese, în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova cu privire la judecata arbitrală.
(4) Dacă părţile au convenit ca diferendul să fie soluţionat în arbitrajul ad-hoc, la stabilirea
regulilor procedurale se iau în considerare:
a) Regulile de arbitraj ale Comisiei Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional
(Regulile UNCITRAL);
b) Regulile de arbitraj ale Camerei Internaţionale de Comerţ din Paris, aprobate la 1 ianuarie
1988 (Regulile ICC);
c) alte principii, norme, reguli stabilite de către părţi.
(5) În cazul în care părţile au convenit ca diferendul să fie soluţionat în arbitraj
instituţionalizat, se ţine cont de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte,
inclusiv de:
a) Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, încheiată la New
York la 10 iunie 1958;
b) Convenţia europeană de arbitraj comercial internaţional, încheiată la Geneva la 21 aprilie
1961;
c) Aranjamentul cu privire la aplicarea Convenţiei europene de arbitraj comercial
internaţional, întocmit la Paris la 17 decembrie 1962.
(6) Litigiile de muncă dintre administraţia întreprinderii cu investiţii străine şi lucrătorii
acesteia se examinează în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova dacă în contractele
individuale de muncă nu se prevăd alte condiţii pentru lucrătorii străini.
Articolul 15. Legea aplicabilă
La soluţionarea diferendului investiţional se aplică legislaţia Republicii Moldova dacă părţile
diferendului nu au convenit altfel.
Articolul 16. Caracterul obligatoriu al sentinţelor arbitrale
Orice sentinţă arbitrală conformă prezentului capitol este obligatorie pentru părţi prin
punerea la dispoziţia acestora a originalului sau a copiilor autentificate.
Capitolul V
DISPOZIŢII SPECIALE PRIVIND INVESTITORII STRĂINI
ŞI INVESTIŢIILE STRĂINE
Articolul 17. Întreprinderile cu investiţii străine, asociaţiile acestora
(1) În Republica Moldova pot fi înfiinţate întreprinderi cu investiţii străine sub formă de
întreprinderi mixte şi întreprinderi cu capital străin.
(2) Întreprindere mixtă este întreprinderea, înfiinţată în conformitate cu legislaţia Republicii
Moldova, al cărei capital social este compus parţial din investiţii străine.
(3) Întreprindere cu capital străin este întreprinderea, înfiinţată în conformitate cu legislaţia
Republicii Moldova, al cărei capital social este compus exclusiv din investiţii străine.
(4) Întreprinderea cu investiţii străine are dreptul să înfiinţeze asociaţii şi organizaţii
internaţionale, să facă parte din asociaţii şi organizaţii internaţionale.
Articolul 18. Înregistrarea, desfăşurarea activităţii şi dizolvarea
întreprinderii cu investiţii străine
(1) Procedura de înregistrare, de desfăşurare a activităţii şi de dizolvare a întreprinderii cu
investiţii străine este similară procedurii de înregistrare, de desfăşurare a activităţii şi de
dizolvare a întreprinderii autohtone şi se realizează în conformitate cu legislaţia în vigoare a
Republicii Moldova.
(2) Pentru reînregistrarea întreprinderii cu investiţii străine se prezintă actele prevăzute de
legislaţie pentru înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
(3) Întreprinderea înfiinţată fără investiţii străine cumpărată integral de un investitor străin
obţine, conform legislaţiei în vigoare, statut de întreprindere cu capital străin.
(4) Dacă investitorul străin cumpără părţi sociale (acţiuni) aparţinînd unei întreprinderi
înfiinţate anterior fără investiţii străine, aceasta obţine, conform legislaţiei în vigoare, statut de
întreprindere mixtă.
Articolul 19. Filialele şi reprezentanţele
(1) Întreprinderile nerezidente, asociaţiile acestora şi organizaţiile internaţionale au dreptul
să înfiinţeze în Republica Moldova filiale şi reprezentanţe comercial-economice.
(2) Filialele întreprinderilor nerezidente, ale asociaţiilor acestora şi ale organizaţiilor
internaţionale înfiinţate pe teritoriul Republicii Moldova obţin statut de întreprindere aparţinînd
integral investitorilor străini de la data înregistrării lor în modul stabilit la art.18.
(3) Reprezentanţele întreprinderilor nerezidente se înregistrează pe teritoriul Republicii
Moldova, conform legislaţiei în vigoare, fără drept de persoană juridică şi fără dreptul de a
desfăşura activitate economică.
(4) Întreprinderile cu investiţii străine au dreptul să înfiinţeze, dacă faptul acesta este
prevăzut în documentele lor de constituire, filiale şi reprezentanţe comercial-economice atît în
ţară, cît şi în străinătate.
(5) Filialele şi reprezentanţele înfiinţate în Republica Moldova de întreprinderi rezidente cu
investiţii străine nu sînt persoane juridice.
Articolul 20. Asigurarea socială şi asistenţa socială
(1) Asigurarea socială şi asistenţa socială se acordă lucrătorilor întreprinderii cu investiţii
străine în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. Întreprinderea poate transfera
contribuţii în fondul de asigurare socială doar pentru salariaţii străini care au manifestat dorinţa
de a beneficia de asistenţă medicală şi socială în Republica Moldova. Această dispoziţie este
aplicabilă şi în cazul depunerii contribuţiilor în fondul de pensii, conform legislaţiei Republicii
Moldova.
(2) Contribuţiile de asigurări sociale şi asistenţa socială a lucrătorilor din întreprinderile cu
investiţii străine se fac în conformitate cu tarife unice, în moneda naţională a Republicii
Moldova.
Articolul 21. Transferul de mijloace băneşti şi de bunuri
obţinute din investiţie străină
(1) Mijloacele băneşti şi bunurile obţinute din investiţie străină, după onorarea obligaţiilor
fiscale, sînt utilizabile şi transferabile pe teritoriul Republicii Moldova şi peste hotarele ei.
Investitorii străini beneficiază de dreptul de a converti liber moneda naţională a Republicii
Moldova în valută străină şi viceversa în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
(2) Mijloacele băneşti şi bunurile prevăzute la alin.(1) includ în special:
a) profiturile, dobînzile, dividendele şi alte venituri curente;
b) sumele obţinute în bază de contract, inclusiv împrumuturile rambursate şi dobînzile
aferente;
c) redevenţele, încasările şi alte sume, provenite din drepturile de proprietate intelectuală
prevăzute la art.4 alin.(1) lit.f);
d) compensaţiile (despăgubirile) prevăzute de legislaţia în vigoare a Republicii Moldova,
inclusiv de prezenta lege;
e) sumele care se plătesc în urma soluţionării unui litigiu;
f) salariile şi onorariile personalului angajat din străinătate căruia i se încredinţează să lucreze
în legătură cu investiţiile făcute pe teritoriul Republicii Moldova, în mărimea şi în modul
stabilite de legislaţia Republicii Moldova;
g) sumele şi obiectele care constituie investiţia obţinute sau rămase după dizolvarea
întreprinderii;
h) sumele obţinute de investitor din vînzarea sau exproprierea investiţiilor.
(3) În conformitate cu prezenta lege, mijloacele băneşti prevăzute la alin.(1) şi (2) pot fi
convertite şi transferate prin intermediul băncilor autorizate din Republica Moldova prin
proceduri stabilite de legislaţia Republicii Moldova.
(4) Mijloacele băneşti se convertesc la cursul de schimb al băncii autorizate din Republica
Moldova.
(5) Investitorii străini au dreptul să treacă peste hotarele Republicii Moldova veniturile lor
rămase după onorarea obligaţiilor fiscale sau o parte din venituri sub formă de produse
achiziţionate pe piaţa internă a Republicii Moldova dacă aceasta nu contravine legislaţiei
Republicii Moldova.
Articolul 22. Regimul bunurilor imobile
Investitorii străini pot dobîndi, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, dreptul de
proprietate asupra bunurilor imobile de pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia terenurilor
cu destinaţie agricolă şi a celor din fondul silvic, pentru a desfăşura activitate de întreprinzător.
Articolul 23. Garanţia recunoaşterii dreptului de subrogaţie
Republica Moldova recunoaşte cesiunea, către un alt stat sau persoană juridică străină, a
drepturilor investitorului străin asupra investiţiilor acestuia efectuate pe teritoriul său.
Capitolul VI
ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE
ÎN DOMENIUL ACTIVITĂŢII INVESTIŢIONALE
Articolul 24. Elaborarea şi promovarea politicii de stat
în domeniul activităţii investiţionale
(1) Politica de stat în domeniul activităţii investiţionale este elaborată şi promovată de
Guvern.
(2) Organul executiv abilitat cu implementarea politicii investiţionale şi coordonarea
activităţilor de atragere a investiţiilor în Republică Moldova este Ministerul Economiei.
Capitolul VII
Articolul 25
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.998-XII din 1 aprilie 1992
privind investiţiile străine.
(2) Investitorii străini care au efectuat investiţii şi au beneficiat de garanţii şi facilităţi în
condiţiile Legii nr.998-XII din 1 aprilie 1992 privind investiţiile străine au dreptul să
beneficieze în continuare de garanţiile şi facilităţile acordate de aceasta.
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu
prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
c) va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea legislaţiei fiscale şi vamale în
vederea acordării de facilităţi egale investitorilor străini şi locali.
PREŞEDINTELE
Chişinău, 18 martie 2004.
Nr.81-XV.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind susţinerea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
Avînd în vedere importanţa deosebită a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în asigurarea creşterii eco
durabile a Republicii Moldova, necesitatea susţinerii acestui sector prin crearea de condiţii juridice şi econo
propice dezvoltării activităţii de întreprinzător, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. r) din Constituţia Republicii M
Capitolul I
Articolul 1. Sfera de reglementare
(1) Obiectivul prezentei legi este stabilirea unui mediu instituţional, regulatoriu şi administrativ favorabil d
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(2) Prezenta lege stabileşte temeiurile, formele juridice, economice şi organizatorice ale susţinerii de stat a
(3) Criteriile stabilite de prezenta lege sînt unele de bază şi nu privează statul de dreptul de a acorda o atenţ
Articolul 2. Clasificarea întreprinderilor în micro, mici şi
mijlocii. Definiţia lor
(1) Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii se constituie din totalitatea întreprinderilor micro, mici şi mijlo
(2) Este întreprindere micro agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic an
de cel mult 9 persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 3 milioane de lei şi valoare totală a
bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 3 milioane de lei.
(3) Este întreprindere mică agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic anu
de cel mult 49 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 25 milioane de lei şi valoare
de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 25 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici care cad sub incide
(4) Este întreprindere mijlocie agentul economic ce corespunde următoarelor criterii: număr mediu scriptic
salariaţi de cel mult 249 de persoane, sumă anuală a veniturilor din vînzări de cel mult 50 milioane de lei ş
anuală de bilanţ a activelor ce nu depăşeşte 50 milioane de lei, cu excepţia agenţilor economici care cad sub
alin.(2) şi (3).
(5) În sensul prezentei legi, subiecte ale sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt şi agenţii economici
fizice care practică activitate de întreprinzător, cu condiţia corespunderii criteriilor stipulate la alin.(2) - (4)
(6) Sub incidenţa prezentei legi nu cad:
a) agenţii economici care deţin o poziţie dominantă pe piaţă;
b) agenţii economici în al căror capital social cota membrului fondator (asociatului, participantului, acţiona
juridică ce nu este subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii depăşeşte 35%, cu excepţia organiza
necomerciale;
c) companiile fiduciare şi companiile de asigurare;
d) fondurile de investiţii;
e) agenţii economici importatori de mărfuri supuse accizului;
f) băncile, organizaţiile de microfinanţare, asociaţiile de economii şi împrumut, alte instituţii financiare;
g) casele de schimb valutar şi lombardurile;
h) întreprinderile din domeniul jocurilor de noroc.
(7) De prevederile prezentei legi beneficiază numai categoriile de întreprinderi micro, mici şi mijlocii cu ca
privat.
Articolul 3. Statutul de întreprindere micro, mică şi
mijlocie
(1) Agenţii economici sînt calificaţi drept întreprinderi micro, mici sau mijlocii, potrivit criteriilor stabilite
(2)-(5), în scopul:
a) efectuării de lucrări statistice privind evoluţia sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
b) beneficierii de facilităţile sau de scutirile prevăzute de legislaţia în vigoare pentru întreprinderile micro,
mijlocii;
c) beneficierii de programele de susţinere a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
d) exercitării unor alte acţiuni prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Statutul de întreprindere micro, mică sau mijlocie apare:
a) în virtutea Declaraţiei pe propria răspundere (în continuare - declaraţie), în care agentul economic afirm
răspundere, corespunderea sa criteriilor de subiect al sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii;
b) în urma unei astfel de clasificări, în cazurile prevăzute la alin.(1) lit. a), efectuate de Biroul Naţional de S
baza datelor prezentate de agenţii economici în rapoartele financiare şi statistice.
(3) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit. b) şi c), declaraţia se depune la organizaţiile (autorităţile, instituţiile
întreprinderile de stat) care administrează facilităţile, scutirile sau programele destinate susţinerii întreprind
mici şi mijlocii. Alte cazuri şi modul de utilizare a declaraţiei sînt prevăzute de legislaţia în vigoare.
(4) Declaraţia conţine:
a) datele de identificare ale agentului economic (denumirea, sediul, numărul de înregistrare);
b) numele şi funcţia semnatarului;
c) forma juridică de organizare a agentului economic;
d) numărul mediu scriptic anual de salariaţi;
e) cifra anuală a veniturilor din vînzări;
f) valoarea totală anuală de bilanţ a activelor;
g) lista membrilor fondatori (asociaţi, participanţi, acţionari) persoane juridice a căror cotă în capitalul soci
întreprinderii depăşeşte 35%;
h) numărul mediu anual de salariaţi, cifra anuală a veniturilor din vînzări, valoarea anuală totală de bilanţ a
forma juridică de organizare a membrilor fondatori (asociaţi, participanţi, acţionari) persoane juridice a căr
capitalul social al întreprinderii depăşeşte 35%.
(5) Lista elementelor declaraţiei de la alin.(4) este exhaustivă şi nu poate fi interpretată extensiv.
(6) Dreptul de a beneficia de scutirile, facilităţile, programele destinate susţinerii sectorului întreprinderilor
mijlocii se exercită în baza declaraţiei.
(7) Organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care administrează facilitatea, scutirea
destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii este obligată să înregistreze declaraţia imediat la r
să elibereze agentului economic exemplarul ei al doilea, pe care indică numărul de înregistrare şi aplică şta
(8) În cazul refuzului de a înregistra declaraţia, agentul economic o expediază organizaţiei recomandat prin
expedierii serveşte ca dată a depunerii declaraţiei.
(9) Biroul Naţional de Statistică este autoritatea publică ce deţine baza de date a întreprinderilor micro, mic
la solicitarea organizaţiei (autorităţii, instituţiei publice, întreprinderii de stat), administrează facilitatea, scu
programul destinat susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, verifică corespunderea agentului econo
de întreprindere micro, mică sau mijlocie de la data depunerii declaraţiei, conform datelor specificate la art
pentru anul de gestiune precedent anului în curs, şi veridicitatea informaţiei prezentate în declaraţie.
(10) Noii agenţi economici pot beneficia, în baza declaraţiei, de facilităţile, scutirile, programele destinate s
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii. Facilitatea, scutirea, participarea la program rămîn în vigoare dacă,
totalurilor primului an de gestiune, noul agent economic corespunde criteriilor stipulate la art.2 alin.(2)-(5).
care, potrivit datelor din primul an de gestiune, nu corespunde criteriilor stipulate la art.2 alin.(2)-(5), agent
este privat de dreptul de a beneficia de facilitatea, scutirea, programul respectiv.
(11) Agentul economic este privat de dreptul de a beneficia de facilitatea, scutirea, programul de susţinere a
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii dacă:
a) la data depunerii declaraţiei, conform datelor anului de gestiune precedent anului în curs, nu corespunde
la art.2 alin.(2)-(5) şi/sau se încadrează în una sau mai multe dintre categoriile de agenţi economici stabilite
(6);
b) în perioada de beneficiere, se încadrează în una sau mai multe dintre categoriile de agenţi economici stab
alin. (6).
(12) Modul, procedura de privare, consecinţele privării şi alte aspecte aferente se stabilesc de legislaţia în v
(13) Încetarea corespunderii agentului economic criteriilor stabilite la art.2 alin.(2)-(5) în procesul beneficie
facilitatea, scutirea, programul de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii nu poate servi temei pe
lui de dreptul de a beneficia de facilităţile, scutirile, programele de susţinere a întreprinderilor micro, mici ş
excepţia cazurilor prevăzute la art.2 alin. (6) şi în prezentul articol la alin.(10).
(14) În cazul în care fondatorul (asociatul, participantul, acţionarul) persoană juridică a cărui cotă în capital
întreprinderii depăşeşte 35% nu este rezident al Republicii Moldova, calificarea lui drept întreprindere micr
mijlocie se efectuează în baza documentelor care atestă corespunderea sa criteriilor specificate la art.2 alin.
neîncadrarea sa în una sau mai multe categorii de agenţi economici specificate la acelaşi articol alin.(6).
(15) Calificarea fondatorului (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică nerezident a cărui
capitalul social al întreprinderii depăşeşte 35% drept întreprindere micro, mică sau mijlocie, conform defin
art. 2, se efectuează pentru ca întreprinderea rezident să poată beneficia de cazurile prevăzute la alin.(1) lit.
(16) Documentele justificative vor cuprinde informaţia specificată la alin.(4), cu excepţia lit.g).
(17) Valorile indicatorilor financiari (veniturile din vînzări şi valoarea totală de bilanţ a activelor) de calific
fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică a cărui cotă în capitalul
întreprinderii depăşeşte 35% drept întreprindere micro, mică sau mijlocie, în scopurile prevăzute la alin.(15
transformate din valuta naţională a ţării de reşedinţă a fondatorului nerezident în valuta naţională a Republi
rata de schimb a Băncii Naţionale a Moldovei de la data înregistrării documentelor justificative, stipulate la
către organizaţiile prevăzute la alin.(2) şi (3), sau de la data expedierii documentelor justificative prevăzute
(16).
(18) Documentele specificate la alin.(14) şi (16) se prezintă legalizate oficial în conformitate cu legislaţia ţă
reşedinţă a fondatorului nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică şi legalizate
consulare ale Republicii Moldova, traduse în limba ei de stat, astfel încît să fie demonstrată corespunderea
nerezident (asociatului, participantului, acţionarului) persoană juridică criteriilor stipulate la art.2.
Capitolul II
POLITICILE, CADRUL INSTITUŢIONAL PRIVIND SUSŢINEREA DE STAT A SECTOR
ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Articolul 4. Susţinerea de stat a sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii beneficiază de susţinerea statului.
(2) Direcţiile susţinerii de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt stabilite în strategiile de stat
susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(3) Susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează diferenţiat, în dependenţă d
activitate, de perioada de funcţionare şi de dimensiunile agenţilor economici subiecte ale sectorului întrepri
şi mijlocii, cu utilizarea diferitelor forme şi metode de susţinere şi surse de finanţare.
(4) Susţinerea de stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează pe principiul stabilităţii în în
obligaţiilor asumate de către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale faţă de agenţii economici s
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii pînă la realizarea deplină a acestor obligaţii.
(5) Guvernul şi autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia, conform competenţei, să elaboreze po
întreprindă acţiuni menite să contribuie la protecţia întreprinderilor micro, mici şi mijlocii în raporturile lor
simplifice procedurile administrative şi să prevină creşterea nejustificată a costurilor aferente aplicării regle
vigoare.
Articolul 5. Politicile şi acţiunile privind susţinerea de
stat a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
Elaborarea, coordonarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi acţiunilor privind susţinerea de stat a dezv
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de Guvern, prin intermediul Ministerului Economie
Comerţului.
Articolul 6. Subiectele şi obiectele susţinerii dezvoltării
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către autorităţile publi
strategiilor şi programelor de stat aprobate de Guvern, şi de către organizaţii nestatale.
(2) Subiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt ministerele, al
administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale, alte organe autorizate.
(3) Subiecte ale susţinerii nestatale a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt persoanele f
juridice, inclusiv străine.
(4) Obiecte ale susţinerii de stat a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt întreprinderile
mijlocii, conform art.2.
Articolul 7. Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului
întreprinderilor mici şi mijlocii
(1) Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii este una necomercială, de pe l
Ministerul Economiei şi Comerţului, responsabilă de implementarea politicii de stat privind susţinerea dezv
întreprinderilor micro, mici şi mijlocii.
(2) Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii implementează politica de sta
susţinerea dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii în conformitate cu strategiile de susţinere a
acestui sector şi cu alte strategii şi programe ale Guvernului.
(3) Modul de creare şi funcţionare a Organizaţiei pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlo
stabileşte de Guvern.
Articolul 8. Fondurile speciale destinate finanţării
acţiunilor de susţinere a dezvoltării
(1) În fondurile speciale destinate finanţării acţiunilor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor m
se colectează veniturile avînd destinaţia finanţării acţiunilor Guvernului sau ale autorităţilor administraţiei p
de susţinere a dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, precum şi mijloacele din partea donatorilo
(2) Crearea fondurilor speciale, sursele de venituri şi destinaţia lor se stabilesc prin legi speciale sau prin de
autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale.
(3) Fondurile speciale se includ în bugetele respective în conformitate cu principiile şi regulile de elaborare
executare a acestor bugete.
(4) Fondurile speciale, detaliate pe venituri şi cheltuieli, se aprobă ca anexă la legea anuală a bugetului sau
autorităţilor reprezentative şi deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale cu privire la aprobarea buge
respective.
(5) La finele anului bugetar, excedentele fondurilor speciale se reportează, în aceleaşi scopuri, la următorul
dacă actele normative nu prevăd altfel.
Articolul 9. Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării
(1) Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt documente de
strategică a politicii de stat privind susţinerea acestui sector care definesc obiectivele şi identifică priorităţil
statului privind susţinerea.
(2) Strategiile de stat de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt aprobate prin
Guvern şi stabilesc:
a) scopurile şi obiectivele politicii de stat în domeniul susţinerii întreprinderilor micro, mici şi mijlocii;
b) grupurile ţintă de întreprinderi micro, mici şi mijlocii vizate de direcţiile strategice de activitate ale politi
c) sarcinile şi acţiunile concrete de realizare a strategiilor, inclusiv costurile acestora;
d) sursele de finanţare;
e) instituţiile publice responsabile de implementarea strategiilor;
f) indicatorii de monitorizare a procesului de implementare şi impactului generat;
g) procesul de monitorizare;
h) termenele de implementare;
i) alte prevederi necesare implementării strategiilor.
(3) Elaborarea şi coordonarea procesului de implementare a strategiilor sînt efectuate de Ministerul Econom
Comerţului.
(4) Finanţarea procesului de realizare a strategiilor se va efectua prin includerea în legea anuală a bugetului
financiare necesare, precum şi prin crearea unor fonduri speciale conform legislaţiei în vigoare.
Articolul 10. Programele de susţinere a dezvoltării
(1) Programele de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii reprezintă un complex d
(activităţi) indivizibile, interconectate, intercondiţionate, orientate spre realizarea unui obiectiv bine determ
politicii de stat privind stimularea dezvoltării întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, finanţate din mijloace
bugetare şi/sau speciale, inclusiv străine donate.
(2) Programele de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii sînt aprobate de Guvern
(3) Ministerele, alte autorităţi administrative centrale sau organizaţii (autorităţi, instituţii publice, întreprind
în drept să elaboreze şi să aprobe de sine stătător programe de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinder
mijlocii.
(4) Componentele de bază ale programelor de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijl
a) subiectul, scopul, principiile şi termenele de implementare a programului;
b) recipienţii suportului oferit în cadrul programului;
c) suma suportului individual oferit pentru un business-plan în cadrul programului;
d) organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care iniţiază programul;
e) organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care gestionează programul;
f) instituţia sau organizaţia (autoritatea, instituţia publică, întreprinderea de stat) care finanţează programul;
g) criteriile de eligibilitate pentru beneficiere de suport şi modul lor de aplicare;
h) durata programului de suport.
(5) Monitorizarea, coordonarea şi corelarea procesului de implementare a programelor de susţinere a dezvo
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se efectuează de către Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului î
mici şi mijlocii.
(6) Plafoanele cheltuielilor administrative de lansare şi desfăşurare a programelor de dezvoltare a sectorulu
întreprinderilor mici şi mijlocii şi cele complementare lor, de monitorizare, evaluare şi control vor fi stabili
bugetului fiecărui program, dar nu mai mult de 10% din valoarea sumelor alocate pentru programul propriu
(7) Întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizar
necomerciale sînt în drept să elaboreze de sine stătător şi să implementeze programe de susţinere a sectorul
întreprinderilor mici şi mijlocii, să creeze fonduri de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii şi să
propuneri autorităţilor publice privind introducerea proiectelor şi măsurilor în cadrul programelor de susţin
dezvoltării sectorului nominalizat.
Articolul 11. Activitatea autorităţilor administraţiei
publice locale de susţinere a dezvoltării
(1) Autorităţile administraţiei publice locale aprobă şi implementează programele locale de susţinere a dezv
sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, elaborate în baza şi în scopul realizării Strategiei de stat de susţi
dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(2) Ministerul Economiei şi Comerţului acordă asistenţă şi suport autorităţilor administraţiei publice locale
elaborării programelor locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
(3) Pentru finanţarea implementării programelor locale de susţinere a dezvoltării sectorului întreprinderilor
mijlocii şi altor acţiuni de susţinere a întreprinderilor micro, mici şi mijlocii, autorităţile administraţiei publ
în drept să instituie fonduri speciale conform art.8.
(4) Pentru susţinerea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, autorităţile administraţiei publice locale sî
implementeze orice acţiuni necesare, în limita competenţei lor, conform legislaţiei în vigoare.
Capitolul III
Articolul 12
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr. 112-XIII din 20 mai 1994 cu privire la su
protecţia micului business, cu modificările ulterioare.
(2) Proiectele de acte legislative şi normative cu impact asupra mediului de afaceri vor fi supuse, pînă la ad
lor, evaluării impactului regulator asupra întreprinderilor micro, mici şi mijlocii.
(3) Guvernul va prezenta anual Parlamentului rapoarte despre executarea politicii de stat privind susţinerea
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
va institui Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr.206-XVI.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
cu privire la înregistrarea de stat a întrep
organizaţiilor
publicat în: Monitorul Oficial nr 031 din: 22
articolul: 109
MODIFICAT
LP208-XVI din 07.07.06, MO126-130/11
art.607
LP372-XVI din 29.12.05, MO16-19/27.01
L148-XV din 14.05.04, MO100-103/25.0
L573-XV din 26.12.03,MO56-60/09.04.0
L337/24.07.03, MO215/17.10.03 art.817
L336/24.07.03, MO215/17.10.03 art.815
L240/13.06.03, MO138/08.07.03 art.557
L1246/18.07.02, MO117/15.08.02 art.95
L1163/27.06.2002, MO100/11.07.2002 a
L988/18.04.2002, MO66/23.05.2002 art.
L910/14.03.2002, MO56/23.04.2002 art.
L417/26.07.01, MO108/06.09.01 art.824
Note:
Capitolul I
Articolul 1. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi, noţiunile de bază u
următoarele semnificaţii:
înregistrare de stat - certificarea, din partea
înregistrării de stat, a creării, reorganizării o
întreprinderii sau organizaţiei, precum şi a m
şi completărilor din documentele de constit
acestora;
Registru de stat al întreprinderilor, Registr
organizaţiilor - sistem unic integrat de evid
întreprinderilor şi organizaţiilor înregistrate
Moldova, care conţine date cu privire la reo
lichidarea acestora, precum şi la modificare
documentelor lor de constituire;
deţinător al Registrului de stat al întreprind
Registrului de stat al organizaţiilor - organ
înregistrării de stat care asigură crearea şi a
băncii unice de date cu privire la întreprinde
organizaţiile înregistrate în Republica Mold
documente de constituire - acte oficiale ale
întreprinderilor şi organizaţiilor (decizie, co
constituire sau declaraţie de constituire, stat
regulament), întocmite în conformitate cu le
care confirmă constituirea lor, drepturile şi
fondatorilor (asociaţilor);
decizie de înregistrare - decizie luată de per
cu funcţie de răspundere din organul înregi
cu privire la înregistrarea întreprinderii sau
ori a modificărilor din documentele de con
acesteia;
număr de identificare de stat - număr unic a
întreprinderii sau organizaţiei, care se atribu
înregistrare şi serveşte pentru identificarea î
sau organizaţiei date în sistemele informaţio
Republicii Moldova.
Articolul 2. Legislaţia privind înregistrarea
întreprinderilor şi organizaţiilor
Înregistrarea de stat a întreprinderilor şi org
este reglementată de Codul civil, Legea cu
registre, alte acte legislative privind activita
întreprinderilor şi organizaţiilor, precum şi
lege.
Articolul 3. Sfera de aplicare a prezentei le
(1) Prezenta lege se aplică la înregistrarea d
întreprinderilor şi organizaţiilor persoane ju
fizice, inclusiv a instituţiilor financiare, fon
nestatale de pensii şi organizaţiilor de asigu
şi a filialelor şi reprezentanţelor acestora, cu
prevăzute la alin.(2).
[Art.3 al.(1) modificat prin L988/18.04.200
MO66/23.05.2002 art.533]
(2) Prezenta lege nu se aplică la înregistrare
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), persoan
care desfăşoară activităţi în baza licenţei sa
întreprinzător, precum şi la înregistrarea pa
mişcărilor social-politice, asociaţiilor obşte
fundaţiilor, sindicatelor, patronatelor, cultel
organizaţiilor religioase.
Articolul 4. Plata pentru înregistrarea de sta
informaţiei şi prestarea altor serv
(1) Înregistrarea de stat a întreprinderilor şi
organizaţiilor, furnizarea informaţiei din Re
al întreprinderilor şi Registrul de stat al org
din documentele de constituire ale întreprin
organizaţiilor, prestarea altor servicii în dom
înregistrării de stat a întreprinderilor şi orga
efectuează contra taxă, al cărei cuantum şi m
achitare se stabilesc de Guvern. Informaţia
prezintă gratuit autorităţilor administraţiei p
organelor de control şi de drept.
(2) Înregistrarea de stat, în calitate de întrep
individual, a persoanelor fizice care şi-au în
activitatea în baza patentei de întreprinzător
expirării termenului stabilit la art.18 alin.(2
la Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu pri
patenta de întreprinzător se efectuează grat
[Art.4 modificat prin LP208-XVI din 07.07.
130/11.08.06 art.607]
Capitolul II
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S
ÎNREGISTRĂRII DE STAT
Articolul 5. Organul înregistrării de stat
(1) Camera înregistrării de Stat a Ministeru
Informaţionale, denumită în continuare Ca
unica instituţie publică care, prin intermediu
sale teritoriale, efectuează, în numele statul
înregistrarea unică a întreprinderilor şi orga
[Art.5 al.(1) modificat prin LP372-XVI din
MO16-19/27.01.06 art.70]
[Art. 5 modificat prin L417/26.07.2001,
MO108/06.09.2001 art.824]
(2) Camera are statut de persoană juridică ş
autonomă.
(3) Camera şi oficiile ei teritoriale dispun d
imaginea Stemei de Stat şi cu denumirea sa
(4) Camera funcţionează în condiţii de auto
asigurîndu-şi activitatea din veniturile obţin
de înregistrare, furnizarea informaţiei şi pre
servicii în domeniul înregistrării de stat a în
şi organizaţiilor.
(5) Camera îşi desfăşoară activitatea confor
regulamentului său, aprobat de Ministerul D
Informaţionale.
MO16-19/27.01.06 art.70]
[Art.5 al.(5) modificat prin L336/24.07.03,
MO215/17.10.03 art.815]
Articolul 6. Principalele atribuţii ale Came
Camera:
a) efectuează înregistrarea de stat a întreprin
organizaţiilor care activează în Republica M
b) ţine Registrul de stat al întreprinderilor ş
stat al organizaţiilor, denumite în continuar
stat;
c) atribuie, în mod centralizat, numerele de
de stat întreprinderilor şi organizaţiilor;
[Art.6 lit.c) modificat prin L336/24.07.03,
MO215/17.10.03 art.815]
d) eliberează extrase din Registrul de stat;
e) acordă asistenţă juridică şi prestează serv
domeniul înregistrării de stat a întreprinderi
organizaţiilor;
f) contribuie la elaborarea politicii în domen
g) participă la elaborarea cadrului legal în d
h) efectuează sau participă la studii, evaluăr
sinteză ce ţin de specificul activităţii Camer
Articolul 7. Registratorul de stat
(1) Registratorul de stat este un funcţionar p
atribuţii de răspundere care activează în ofi
al Camerei.
(2) În funcţia de registrator de stat pot fi
numite persoane cu studii superioare juridi
vechime în specialitate de cel puţin 3 ani.
(3) Registratorul de stat:
a) conduce activitatea oficiului înregistrării
teritorial;
[Art.7 al.(3) lit.a) modificat prin L336/24.0
MO215/17.10.03 art.815]
b) examinează cererile persoanelor juridice
privire la înregistrarea întreprinderilor şi org
verifică conformitatea documentelor de con
cerinţele legislaţiei;
c) stabileşte identitatea, verifică capacitatea
exerciţiu a fondatorilor şi autentifică, în pre
semnăturile aplicate pe documentele de con
d) înregistrează întreprinderile şi organizaţi
înregistrarea acestora, luînd, după caz, deci
respective;
e) eliberează, după înregistrarea de stat a în
şi organizaţiilor, certificatul, de modelul sta
confirmă acest fapt;
f) anulează decizia de înregistrare a unei î
sau organizaţii în cazul în care solicitantul n
din motive neîntemeiate, certificatul de înre
termen de 6 luni de la data adoptării decizie
[Art.7 al.(3) lit.f) introdus prin L336/24.07.
MO215/17.10.03 art.815, lit.f)-k) devin g)-l
g) examinează cererile repetate cu privire la
la înregistrarea modificărilor din documente
constituire, verificînd respectarea de către s
obiecţiilor indicate în decizia precedentă pr
înregistrării de stat;
h) primeşte în audienţă şi acordă consultaţii
întreprinzătorilor în problemele înregistrării
întreprinderilor şi organizaţiilor;
i) prezintă informaţia cu privire la întreprin
organizaţiile înregistrate, reorganizate sau l
autorităţilor administraţiei publice locale, o
financiare şi statistice în modul şi termenele
j) ţine evidenţa întreprinderilor şi organizaţi
înregistrate în unitatea administrativ-teritori
şi prezintă Camerei informaţia corespunzăto
k) reprezintă Camera în relaţiile cu autorită
administraţiei publice locale, cu organele de
drept;
l) asigură integritatea şi păstrarea permanen
cu documentele de constituire ale întreprind
organizaţiilor înregistrate.
Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile registra
stat
(1) Registratorul de stat este în drept să cea
fondatorii întreprinderilor şi organizaţiilor p
documentelor de constituire, întocmite în co
cu legislaţia, şi altor acte prevăzute de legi
înregistrarea întreprinderilor şi organizaţiilo
să verifice autenticitatea acestora.
(2) Registratorul de stat este obligat:
a) în exercitarea atribuţiilor, să se călăuzeas
legislaţie, să fie obiectiv şi imparţial, elimin
tergiversările şi birocratismul din activitatea
b) să examineze, în termen şi în conformita
legislaţia, cererile cetăţenilor privind activit
c) să respecte cu stricteţe drepturile şi libert
cetăţenilor, garantîndu-le accesul liber la in
solicitată conform prevederilor legislaţiei;
d) să prevină accesul nesancţionat la datele
de stat, utilizarea, divulgarea, modificarea
lor nesancţionată;
e) să conducă sectorul de muncă încredinţat
iniţiativă şi perseverenţă, să asigure îndepli
a sarcinilor ce îi revin;
f) să-şi perfecţioneze în permanenţă califica
Articolul 9. Răspunderea registratorului de
Registratorul de stat poartă răspundere disc
administrativă, civilă şi penală, stabilită de
pentru încălcarea prevederilor legale la înre
întreprinderilor şi organizaţiilor, a modifică
completărilor operate în documentele de co
modificarea datelor consemnate în Registru
precum şi la radierea întreprinderilor şi org
Registrul de stat.
Capitolul III
ÎNREGISTRAREA DE STAT
A ÎNTREPRINDERILOR ŞI ORGANI
Articolul 10. Locul înregistrării şi prezenta
pentru înregistrare
(1) Întreprinderile şi organizaţiile, filialele ş
reprezentanţele lor sînt înregistrate de către
teritoriale ale Camerei la sediul acestora.
(2) Pentru înregistrarea de stat, fondatorii p
oficiilor teritoriale ale Camerei actele prevă
legislaţie.
(3) Dată a prezentării actelor pentru înregis
consideră data primirii lor de către oficiile t
Camerei.
(4) Oficiile teritoriale ale Camerei nu sînt în
refuze primirea cererii de înregistrare sau să
prezentarea altor acte decît cele prevăzute d
Articolul 11. Actele necesare pentru înregi
(1) Pentru înregistrarea de stat a întreprinde
organizaţiilor se prezintă:
a) cererea de înregistrare de modelul aproba
b) hotărîrea cu privire la fondare şi docume
constituire ale întreprinderii sau organizaţie
de forma ei de organizare juridică, în două e
[Art.11 al.(1) lit.c) in redactia L1246/18.07
MO117/15.08.02 art.950]
c) buletinele de identitate ale fondatorilor sa
persoanelor împuternicite în temeiul legii, p
managerului principal al întreprinderii sau o
d) documentul ce confirmă depunerea de că
(asociaţi) a cotei-părţi în capitalul social al
în mărimea şi în termenul prevăzute de legi
e) dovada achitării taxei de timbru şi dovad
taxei de înregistrare.
f) documentul, eliberat de organul fiscal t
confirmă că fondatorii întreprinderii sau org
au datorii la bugetul public naţional.
[Art.11 al.(1) lit.f) introdus prin L336/24.07
MO215/17.10.03 art.815 ]
(2) Pentru înregistrarea instituţiilor financia
avizul Băncii Naţionale a Moldovei, pentru
fondurilor nestatale de pensii şi a organizaţi
de asigurări - avizul Inspectoratului de Stat
Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor N
Pensii de pe lîngă Ministerul Finanţelor.
[Art.11 al.(2) în redacţia L988/18.04.2002,
MO66/23.05.2002 art.533]
(3) Pentru înregistrarea întreprinderilor crea
reorganizarea întreprinderilor de stat sau
a întreprinderilor al căror capital social con
parte a proprietăţii de stat se prezintă autori
organului central de specialitate respectiv.
[Art.11 al.(3) modificat L910/14.03.2002,
MO56/23.04.2002 art395]
(4) Pentru înregistrarea întreprinderilor cu i
străine, la cererea de înregistrare, supliment
anexa:
a) extrasul din registrul comerţului naţional
origine a investitorului;
b) certificatul de înregistrare a întreprinderi
c) documentele de constituire ale întreprind
d) certificatul de bonitate al întreprinderii st
de banca deserventă.
(5) Documentele enumerate la alin.(4) lit.a)
prezintă în copii autentificate notarial şi leg
către oficiile consulare ale Republicii Mold
hotare, fiind traduse în limba de stat.
Articolul 12. Plata taxei de timbru
(1) Înregistrarea unei întreprinderi cu capita
efectuează după încasarea taxei de timbru în
de 0,5% din capitalul social, care se varsă l
stat.
(2) Înregistrarea modificărilor în documente
constituire, care conduc la majorarea capita
întreprinderii, se efectuează după încasarea
timbru în proporţie de 0,5% din suma cu ca
cuantumul capitalului social.
[Art.12 al.(3) exclus prin L336/24.07.03,
MO215/17.10.03 art.815 al.(4)-(6) devi (3)
(3) Întreprinderile înfiinţate în baza cotelor
echivalent şi cotelor valorice din bunurile g
agricole supuse privatizării, indiferent de fo
de organizare a lor, precum şi întreprinderil
cele municipale se scutesc de taxa de timbru
înregistrarea de stat.
(4) La înregistrarea întreprinderilor create în
reorganizării, taxa de timbru se încasează n
diferenţa dintre capitalul social al întreprind
(întreprinderilor) nou-create şi capitalul soc
al întreprinderii (întreprinderilor) reorganiz
(5) În cazul înregistrării întreprinderii mixte
timbru poate fi redusă prin hotărîre a Parlam
Articolul 13. Date cu privire la sediul între
sau al organizaţiei
(1) Organul înregistrării de stat înscrie date
sediul întreprinderii sau organizaţiei în Reg
indicate în documentele de constituire, şi n
să ceară alte documente cu privire la confirm
date. Răspunderea pentru autenticitatea date
la sediu o poartă proprietarul întreprinderii
organizaţiei conform prevederilor legislaţie
(2) În cazul schimbării sediului, întreprinde
organizaţia este obligată să anunţe despre a
termen de 7 zile, oficiul teritorial al Camere
inspectoratul fiscal teritorial şi să publice av
corespunzător în Monitorul Oficial al Repu
Moldova.
(3) Încălcarea prevederilor prezentului artic
temei pentru sistarea activităţii întreprinder
organizaţiei de către organele de control sau
precum şi pentru lichidarea lor în condiţii le
conducătorii întreprinderii sau organizaţiei
răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 14. Procedura înregistrării
(1) Organul înregistrării de stat verifică lega
recepţionate pentru înregistrare şi, în termen
zile, emite decizia de înregistrare sau decizi
refuzul de a înregistra întreprinderea sau or
(2) Întreprinderii sau organizaţiei înregistra
un număr de identificare de stat, care serveş
identificare şi se indică în documentele de c
certificatul de înregistrare şi pe ştampilă. M
formare şi atribuire a numărului de identific
stabileşte prin regulament, aprobat de Minis
Dezvoltării Informaţionale.
MO16-19/27.01.06 art.70]
(3) Întreprinderea sau organizaţia se consid
înregistrată la data adoptării deciziei de înre
(4) Certificatul de înregistrare se eliberează
(5) Modelul certificatului de înregistrare a î
sau organizaţiei se aprobă de Guvern.
(6) Certificatul de înregistrare este un docum
confirmă înregistrarea de stat şi luarea la ev
a întreprinderilor şi organizaţiilor. Acesta e
şi ca certificat de atribuire a codului fiscal.
(7) Anularea deciziei de înregistrare a une
sau organizaţii, a deciziei de înregistrare a m
operate în documentele de constituire, a dec
modificare a datelor înscrise în Registrul de
şi a deciziei de radiere din Registrul de stat
efectuează în baza hotărîrii instanţei de jude
[Art.14 al.(6) modificat prin L148-XV din 1
MO100-103/25.06.04 art.518]"
MO215/17.10.03 art.815]
[Art.14 al.(6) modificat L1163/27.06.2002,
MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 15. Înregistrarea filialelor şi repre
întreprinderilor şi organizaţiilo
(1) Filialele şi reprezentanţele întreprinderil
organizaţiilor sînt supuse înregistrării la ofi
al Camerei, la sediul acestora.
(2) Înregistrarea filialelor şi reprezentanţelo
întreprinderilor şi organizaţiilor se efectuea
indicării în documentele de constituire ale î
sau organizaţiei a datelor cu privire la denu
filialelor şi reprezentanţelor.
(3) Înregistrarea filialelor şi reprezentanţelo
efectuează în modul şi în condiţiile prevăzu
înregistrarea întreprinderilor şi organizaţiilo
(4) Filialelor şi reprezentanţelor întreprinde
organizaţiilor autohtone li se atribuie numer
înregistrare identice numerelor de înregistra
ale întreprinderilor şi organizaţiilor care le-
[Art.15 al.(4) în redacţia L1163/27.06.2002
MO100/11.07.2002 art.747]
Articolul 16. Refuzul înregistrării
(1) Nu pot fi înregistrate întreprinderea sau
nici modificările operate în documentele lor
constituire dacă solicitantul încalcă modul l
constituire, reorganizare ori lichidare a aces
(2) În cazul în care pe numele unei persoa
înregistrate anterior întreprinderi care nu fu
care nu au fost lichidate în modul stabilit de
au datorii la bugetul public naţional, persoa
se refuză înregistrarea unei noi întreprinder
înlăturarea circumstanţelor menţionate.
[Art.16 al.(2) introdus prin L336/24.07.03,
MO215/17.10.03 art.815 al.(2)-(5) devin (3
(3) Decizia privind refuzul înregistrării de s
conţină motive întemeiate de refuz şi referin
la actele legislative şi alte acte normative ca
încălcate în documentele de constituire sau
prezentate pentru înregistrare.
(4) Înregistrarea de stat nu poate fi refuzată
motive de inoportunitate.
(5) Refuzul înregistrării de stat nu poate îm
depunerea repetată a documentelor în veder
înregistrării dacă au fost înlăturate cauzele c
drept temei pentru refuzul înregistrării. La e
repetată a documentelor nu se admite înaint
cerinţe decît cele stabilite în decizia anterio
refuzul înregistrării, percepîndu-se taxa de î
(6) Decizia privind refuzul înregistrării de s
atacată în instanţa de contencios administra
competentă.
MO138/08.07.03 art.557]
Articolul 17. Temei pentru eliberarea dupli
certificatului de înregistrare
(1) Oficiile teritoriale ale Camerei elibereaz
ale certificatelor de înregistrare în cazul pie
distrugerii acestora.
(2) Pentru eliberarea duplicatului certificatu
înregistrare se prezintă următoarele acte:
a) cerere de modelul stabilit;
b) copia de pe avizul publicat în Monitorul
Republicii Moldova, în care este indicată ca
nule a certificatului de înregistrare;
c) dovada achitării taxei de eliberare a dupl
(3) Duplicatul certificatului de înregistrare s
în termen de 7 zile, de la publicarea avizulu
alin.(2) lit.b).
Capitolul IV
ÎNREGISTRAREA MODIFICĂR
Articolul 18. Înregistrarea modificărilor op
documentele
de constituire şi în datele înscris
Registrul de stat
(1) În termen de 30 zile de la data adoptării
modificare a documentelor de constituire sa
modificare a datelor înscrise în Registrul de
fondatorul întreprinderii sau al organizaţiei
să depună actele pentru înregistrarea modifi
oficiul teritorial al Camerei.
MO215/17.10.03 art.815]
(2) Nerespectarea prevederilor alin.(1) din
neîntemeiate atrage după sine refuzul înregi
modificărilor operate în documentele de con
în datele înscrise în Registrul de stat.
MO215/17.10.03 art.815 al.(2)-(5) devin (3
(3) Înregistrarea modificărilor operate în do
constituire şi în datele înscrise în Registrul
efectuează în modul şi în condiţiile prevăzu
înregistrarea întreprinderii sau organizaţiei.
(4) Modificările operate în documentele de
în datele înscrise în Registrul de stat au pute
din momentul înregistrării lor la oficiul teri
Camerei.
(5) Oficiul teritorial al Camerei care a înreg
modificările eliberează întreprinderii sau or
decizia de înregistrare a modificărilor.
(6) Înregistrarea modificărilor operate în do
constituire nu atrage schimbarea numărului
identificare de stat al întreprinderii sau orga
(7) Camera nu este în drept să înregistreze
operate în documentele de constituire ale un
întreprinderi sau organizaţii în cazul în care
de interzicere în privinţa întreprinderii sau o
emis de instanţa de judecată ori de organul
competent.
MO215/17.10.03 art.815]
modificărilor
Pentru înregistrarea modificărilor operate în
de constituire şi în datele înscrise în Registr
solicitantul prezintă la oficiul teritorial al C
a) cererea de înregistrare a modificărilor;
b) decizia fondatorului (proprietarului) priv
modificarea documentelor de constituire şi
înscrise în Registrul de stat, adoptată în con
prevederilor statutare;
c) acordul (declaraţia) fondatorilor (proprie
privire la modificarea documentelor de con
datelor înscrise în Registrul de stat;
d) dovada achitării taxei de înregistrare a m
[Art.19/1introdus prin L337/24.07.03, MO2
art.817]
Articolul 19/1. Înregistrarea suspendării/re
activităţii
întreprinderii sau organizaţiei
(1) Pentru înregistrarea suspendării/reluării
întreprinderii sau organizaţiei, în conformit
al Legii nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu p
antreprenoriat şi întreprinderi, se prezintă u
acte:
a) cererea de înregistrare a suspendării/reluă
b) decizia fondatorului/adunării generale pr
suspendarea/reluarea activităţii;
c) documentele de constituire;
d) certificatul de înregistrare a întreprinderi
organizaţiei;
e) copia de pe avizul de suspendare a activi
întreprinderii sau organizaţiei, publicat în M
Oficial al Republicii Moldova;
f) bilanţul contabil al întreprinderii sau orga
data expirării termenului de înaintare a crea
către creditori;
g) certificatul, eliberat de inspectoratul fisca
teritorial, prin care se confirmă lipsa datorii
bugetul public naţional la situaţia din ziua a
de către fondator/adunarea generală a deciz
suspendare a activităţii - în cazul suspendăr
la situaţia din ziua adoptării deciziei de relu
activităţii - în cazul reluării acesteia.
(2) Înregistrarea suspendării/reluării activită
întreprinderii sau organizaţiei se efectuează
Capitolul V
ÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDE
ŞI ORGANIZAŢIILOR REORGA
Articolul 20. Modul de înregistrare
(1) Înregistrarea întreprinderilor şi organiza
urma reorganizării prin fuziune, asociere, d
separare şi transformare se efectuează în mo
condiţiile prevăzute la art.14.
(2) Reorganizarea întreprinderilor sau a org
prin fuziune se consideră încheiată din mom
înregistrării de stat a întreprinderii sau orga
create şi înscrierii datelor acesteia în Regist
Întreprinderii sau organizaţiei nou-create i s
nou număr de identificare de stat şi docume
constituire ale acesteia vor conţine dispoziţ
la asumarea tuturor drepturilor şi obligaţiil
patrimoniale (la succesiunea de drept asupr
obligaţiilor) ale întreprinderilor sau organiz
reorganizate prin fuziune.Întreprinderile sau
care îşi încetează activitatea în urma fuzion
din Registrul de stat.
(3) În cazul reorganizării unei întreprinderi
organizaţii prin asociere la aceasta a altei în
sau organizaţii, prima se va considera reorg
momentul consemnării în Registrul de stat a
activităţii întreprinderii sau organizaţiei aso
Întreprinderea sau organizaţia reorganizată
modificările, operate în documentele de con
privind asumarea tuturor drepturilor şi oblig
patrimoniale ale întreprinderii sau organiza
prin asociere, păstrează numărul său de iden
stat, iar întreprinderea sau organizaţia asimi
asociere se radiază din Registrul de stat.
(4) Reorganizarea întreprinderii sau a organ
divizare se consideră încheiată, iar întreprin
organizaţia se consideră reorganizată din m
înscrierii în Registrul de stat a datelor despr
întreprinderile sau organizaţiile constituite î
reorganizării. Întreprinderea sau organizaţia
se radiază din Registrul de stat, iar în docum
constituire ale întreprinderilor sau organiza
create se va consemna, în mod obligatoriu,
potrivit actului de divizare, a părţii respectiv
drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale într
organizaţiei reorganizate.
separare se consideră încheiată, iar întreprin
întreprinderile sau organizaţiile constituite î
reorganizării. Întreprinderea sau organizaţia
îşi păstrează numărul său de identificare de
documentele de constituire ale acesteia se v
transferarea, potrivit actului de divizare, a p
respective din drepturile şi obligaţiile sale p
către întreprinderea sau organizaţia nou-cre
documentele de constituire ale întreprinderi
organizaţiei create în urma reorganizării pri
va consemna asumarea, potrivit actului de d
părţii respective din drepturile şi obligaţiile
ale întreprinderii sau organizaţiei reorganiz
transformare se consideră încheiată, iar într
întreprinderea sau organizaţia nou-creată. R
prin transformare nu atrage schimbarea num
identificare de stat şi a denumirii întreprind
organizaţiei. În documentele de constituire
întreprinderii sau organizaţiei nou-create se
consemna, în mod obligatoriu, datele despre
de drept, potrivit actului de transfer, a tuturo
şi obligaţiilor patrimoniale ale întreprinderi
organizaţiei reorganizate.
(7) Oficiul teritorial al Camerei, care înregi
întreprinderea sau organizaţia creată în urm
reorganizării, consemnează acest fapt în Re
precum şi radierea din Registrul de stat a în
sau organizaţiei reorganizate.
(8) În cazul în care întreprinderea sau organ
creată are un alt sediu decît acel al întreprin
organizaţiei reorganizate, oficiul teritorial a
care a înregistrat întreprinderea sau organiz
creată va informa, în termen de 3 zile, desp
oficiul teritorial la care a fost înregistrată în
sau organizaţia reorganizată.
Articolul 21. Înştiinţarea organului de înreg
începerea procedurii de reorgan
(1) Întreprinderea sau organizaţia ori instan
este obligată să înştiinţeze în scris oficiul te
Camerei despre reorganizare în termen de 3
data adoptării hotărîrii respective. Înştiinţar
consemnarea în Registrul de stat a demarări
de reorganizare.
(2) Pentru consemnarea în Registrul de stat
procedurii de reorganizare, la oficiul teritor
Camerei se prezintă următoarele acte:
a) hotărîrea de reorganizare adoptată de fon
instanţa de judecată;
[Art.21 al.(2) lit.b) exclus prin L336/24.07.
MO215/17.10.03 art.815 lit.c) dvine b)]
pentru înscrierea menţiunii "în proces de re
(3) Din momentul consemnării în Registrul
începerii procedurii de reorganizare, oficiul
Camerei nu este în drept să înregistreze mo
operate în documentele de constituire ale în
sau organizaţiei, modificări ce vin în contra
hotărîrea de reorganizare.
(4) Oficiul teritorial al Camerei înştiinţează
termen de 3 zile, organele statistice şi inspe
teritorial despre începerea procedurii de reo
întreprinderii sau organizaţiei.
întreprinderii sau organizaţiei c
urma reorganizării
Pentru înregistrarea întreprinderii sau organ
în urma reorganizării, la oficiul teritorial al
prezintă următoarele acte:
a) cererea de înregistrare;
b) hotărîrea de reorganizare a întreprinderii
organizaţiei, adoptată de fondator sau de ins
judecată;
c) documentele de constituire ale întreprind
organizaţiei nou-create;
d) documentele de constituire, certificatul d
(în original) ale întreprinderilor sau organiz
reorganizate şi extrasul din Registrul de sta
art.28 lit.d);
e) actul de divizare şi actul de transfer;
f) actele ce confirmă închiderea contului (co
bancar al întreprinderii sau organizaţiei şi n
ştampilei;
g) copia de pe avizul de reorganizare a între
organizaţiei, publicat în Monitorul Oficial a
Moldova;
h) dovada achitării taxei de înregistrare.
Articolul 23. Conlucrarea Camerei cu orga
şi de control
(1) Camera conlucrează cu organele de drep
control.
(2) Camera furnizează organelor de drept şi
cererea acestora, extrase din Registrul de st
informaţii din documentele de constituire al
(3) În cazul depistării, la înregistrarea de sta
documentelor neautentice (false), Camera a
aceasta organele de drept şi de control pentr
întreprinderea acţiunilor de rigoare.
(4) Dosarele cu documentele de constituire,
care au servit drept temei pentru înregistrar
întreprinderilor şi organizaţiilor sînt remise
drept şi de control numai în cazurile prevăz
legislaţie.
Capitolul VI
REGISTRUL DE STAT
Articolul 24. Registrul de stat
(1) Registrul de stat este ţinut de Cameră, c
deţinătorul acestuia.
(2) Ţinerea Registrului de stat constă în însc
acesta a datelor despre întreprinderile şi org
înregistrate, reorganizate şi lichidate, precu
a modificărilor din documentele de constit
acestora.
(3) Registrul de stat se ţine manual şi comp
(4) În cazul în care datele din registrul ţinut
cele din registrul ţinut computerizat nu coin
din registrul ţinut manual se consideră auten
Articolul 25. Datele înscrise în Registrul de
În Registrul de stat se înscriu, în mod obliga
a) denumirea completă şi abreviată a întrep
organizaţiei şi forma juridică de organizare
b) data şi număr de identificare de stat a înt
organizaţiei;
c) modalitatea de constituire a întreprinderi
organizaţiei (înfiinţată sau reorganizată) şi d
succesiunea de drept;
d) sediul şi numerele de telefon ale întreprin
organizaţiei, ale filialelor şi reprezentanţelo
e) genurile principale de activitate şi termen
activitate;
f) mărimea capitalului social şi a cotelor d
ale fondatorilor (asociaţilor), datele din bule
identitate, domiciliul persoanei fizice sau nu
identificare de stat şi sediul persoanei juridi
g) numele, prenumele, datele din buletinul d
adresa de la domiciliu şi numărul de telefo
managerului principal;
h) data înregistrării modificărilor operate în
de constituire ale întreprinderii sau organiza
esenţa modificărilor;
i) datele cu privire la începerea, suspendare
încheierea procedurii de reorganizare sau de
prevăzute de legislaţie;
j) modul de încetare a activităţii întreprinde
organizaţiei (prin reorganizare sau lichidare
k) numele persoanei autorizate a oficiului te
Camerei care a efectuat înregistrarea;
l) alte date prevăzute de legislaţie.
Articolul 26. Extrasul din Registrul de stat
(1) Camera este obligată să elibereze, la cer
(să prezinte informaţia solicitată) din Regis
termen de 3 zile lucrătoare de la data depun
(2) Informaţia din Registrul de stat se consi
(3) Refuzul de a elibera extrase din Registru
poate fi atacat în instanţa de judecată.
(4) Informaţia despre înregistrarea de stat a
întreprinderilor şi organizaţiilor se publică î
Oficial al Republicii Moldova.
Art.26 al.(4) modificat prin L336/24.07.03,
MO215/17.10.03 art.815]
Capitolul VII
RADIEREA DIN REGISTRUL DE
Articolul 27. Înştiinţarea organelor de înreg
începerea procedurii de lichida
întreprinderii sau organizaţiei
(1) Fondatorul (proprietarul) sau instanţa de
a adoptat hotărîrea de lichidare a întreprind
organizaţiei este obligat să înştiinţeze în scr
aceasta oficiul teritorial al Camerei în terme
la data adoptării hotărîrii.
(2) Oficiul teritorial al Camerei consemneaz
de stat începerea procedurii de lichidare a în
sau organizaţiei. Din acest moment este inte
înregistrarea modificărilor din documentele
ale acestora, precum şi înregistrarea întrepr
organizaţiilor nou-create în calitate de succe
ai persoanei juridice în proces de lichidare.
(3) Pentru consemnarea în Registrul de stat
procedurii de lichidare a unei întreprinderi s
organizaţii, la oficiul teritorial al Camerei s
următoarele documente:
a) decizia de lichidare, emisă de fondator sa
de judecată;
organizaţiei (în original) pentru înscrierea î
menţiunii "în proces de lichidare".
MO215/17.10.03 art.815 al.(3) devin (4)]
(4) În termen de 3 zile de la data primirii în
despre lichidarea întreprinderii sau organiza
teritorial al Camerei înştiinţează în scris org
statistice şi vamale despe începerea acestei
Articolul 28. Actele necesare pentru radier
Registrul
de stat
(1) Pentru radierea din Registrul de stat a în
sau organizaţiei, se prezintă următoarele ac
a) cerere cu privire la radiere;
[Art.28 lit.b) exclus prin L336/24.07.03,
MO215/17.10.03 art.815 lit.c)-i) devinb)-h)
b) documentele de constituire şi certificatul
înregistrare ale întreprinderii sau organizaţi
original);
c) extrasul din Registrul de stat confirmînd
întreprinderea sau organizaţia în proces de l
este fondator al unei alte întreprinderi sau o
nu are filiale şi reprezentanţe;
d) actul de confirmare a achitării integrale c
public naţional, eliberat de inspectoratul fis
[Art.28 lit.e) modificat prin L1163/27.06.20
MO100/11.07.2002 art.747]
e) actul de confirmare a închiderii contului
bancar, eliberat de banca (băncile) deserven
f) actul de predare spre nimicire a ştampilel
întreprinderii sau organizaţiei, eliberat de o
poliţie în a cărui rază aceasta îşi are sediul;
g) copia de pe avizul de lichidare (reorganiz
întreprinderii sau organizaţiei, publicat în M
Oficial al Republicii Moldova;
h) documentul, eliberat de Arhiva de Stat, p
predarea spre păstrare a documentelor ce fa
Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, c
nomenclatorului.
(2) În cazul în care este în vigoare hotărîrea
judecată privind lichidarea şi radierea debit
Registrul de stat, nu este necesară prezentar
menţionare la alin.(1).
[Art.28 al.(2) introdus prin L573-XV din
26.12.03,MO56-60/09.04.04 art.320]
Articolul 29. Radierea întreprinderilor şi or
din Registrul de stat
(1) În termen de 3 zile de la data aprobării b
lichidare, comisia de lichidare ori lichidator
întreprinderii sau organizaţiei prezintă la of
al Camerei actele prevăzute de art.28 pentru
Registrul de stat.
(2) Oficiul teritorial al Camerei adoptă, în t
zile de la data primirii actelor, decizia de ra
(3) Întreprinderea sau organizaţia se consid
din momentul adoptării deciziei de radiere d
de stat şi consemnarea acestui fapt în Regis
(4) Oficiul teritorial al Camerei, în termen d
data adoptării deciziei menţionate la alin.(2
organele fiscale şi statistice asupra radierii î
sau organizaţiei din Registrul de stat.
Capitolul VIII
RĂSPUNDEREA PENTRU
ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI
REGLEMENTEAZĂ
ÎNREGISTRAREA ÎNTREPRINDER
ORGANIZAŢIILOR
Articolul 30. Contravenţii
Se consideră contravenţii în procesul înregi
evidenţei întreprinderilor şi organizaţiilor:
a) înregistrarea întreprinderii sau organizaţi
încălcarea modului şi condiţiilor prevăzute
b) înregistrarea întreprinderii sau organizaţi
încălcarea dreptului la firmă (denumire);
c) înregistrarea întreprinderii sau organizaţi
achitarea de către aceasta a taxei de timbru
înregistrare şi fără vărsarea sumelor stabilit
în instituţiile financiare;
d) înregistrarea întreprinderii sau organizaţi
înscrierea informaţiei respective în Registru
e) înregistrarea întreprinderii sau organizaţi
baza documentelor şi informaţiilor neauten
f) înregistrarea filialelor şi reprezentanţelor
întreprinderilor şi organizaţiilor cu încălcar
condiţiilor prevăzute de legislaţie.
Articolul 31. Răspunderi
(1) Persoanele care încalcă prevederile prez
poartă răspundere administrativă, civilă sau
(2) Prejudiciile cauzate în urma încălcării re
de înregistrare a întreprinderilor şi organiza
să fie reparate integral de către persoanele c
benevol sau prin executarea hotărîrii judecă
Capitolul IX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZI
Articolul 32
(1) În termen de o lună de la data intrării în
prezentei legi, Banca Naţională a Moldovei
Camerei documentele de constituire ale inst
financiare, ale filialelor şi reprezentanţelor
iar Inspectoratul de Stat pentru Supraveghe
Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pens
Ministerul Finanţelor - documentele de con
organizaţiilor de asigurări, ale filialelor şi
reprezentanţelor acestora.
(2) Instituţiile financiare, organizaţiile de as
filialele şi reprezentanţele acestora, care act
intrării în vigoare a prezentei legi, în termen
includ în Registrul de stat de către Cameră.
(3) Punerea în aplicare a prezentei legi nu a
reînregistrarea întreprinderilor şi organizaţi
înregistrate.
(4) Atribuirea numărului de identificare de
eliberarea unui nou certificat de înregistrare
efectuează gratis.
va prezenta Parlamentului propuneri cu priv
aducerea legislaţiei în vigoare în corespund
prezenta lege;
va aduce actele sale normative în conformit
prezenta lege.
[Art.32 al.(4) introdus prin L148-XV din 14
MO100-103/25.06.04 art.518]
[Al.(4) devine al.(5) prin L148-XV din 14.0
103/25.06.04 art.518]
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIA
Chişinău, 5 octombrie 2000.
Nr. 1265-XIV.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind gospodăriile ţărăneşti (de
fermier)
nr. 1353 adoptat: 03.11.2000 în
vigoare:
publicat în: Monitorul Oficial nr
014 din: 08.02.2001 articolul:
cod de clasificare:02.06.04.00
Limba rusă
MODIFICAT
LP268 -XVI din 28.07.06,
MO142-145/08.09.06 art.702
LP1496/29.11.02
MO174/20.12.02 art. 1335
LP1151/21.06.2002,
MO96/05.07.2002 art. 711
LP752/21.12.2001,
MO11/17.01.2002 art. 27
LP361/13.07.2001,
MO94/10.08.2001
Parlamentul adoptă prezenta lege
organică.
Capitolul I
Articolul 1. Obiectul prezentei legi
(1) Prezenta lege reglementează
bazele juridice, organizatorice,
economice şi sociale privind
constituirea, reorganizarea şi
lichidarea gospodăriei ţărăneşti (de
fermier), denumită în continuare
gospodărie ţărănească, precum şi
activitatea ei.
(2) Prevederile prezentei legi nu se
extind asupra activităţii
persoanelor care ţin gospodărie
auxiliară sau care practică activităţi
în întovărăşirile pomicole ori
legumicole.
Articolul 2. Gospodăria ţărănească.
Noţiune
(1) Gospodăria ţărănească este o
întreprindere individuală, bazată pe
proprietate privată asupra
terenurilor agricole (denumite în
continuare terenuri) şi asupra altor
bunuri, pe munca personală a
membrilor unei familii (membri ai
gospodăriei ţărăneşti), avînd ca
scop obţinerea de produse agricole,
prelucrarea lor primară,
comercializarea cu preponderenţă a
propriei producţii agricole.
(2) Gospodăria ţărănească se poate
constitui şi dintr-o singură
persoană fizică.
(3) Numai gospodăriile ţărăneşti
pot desfăşura activitate individuală
de întreprinzător în agricultură.
Articolul 3. Statutul juridic al
gospodăriei ţărăneşti
(1) Gospodăria ţărănească are
statutul juridic de persoană fizică.
(2) Suprafaţa terenurilor şi
mărimea altor bunuri, inclusiv
arendate, ale gospodăriei ţărăneşti
trebuie să asigure utilizarea
preponderentă în cadrul acesteia
(mai mult de 50 la sută anual) a
muncii personale a membrilor ei.
(3) În cazul în care nu întruneşte
condiţiile expuse la art.2 alin.(1)
sau la alin.(2) din prezentul articol,
gospodăria ţărănească este obligată
să asigure, în termen de 3 luni,
astfel de condiţii sau să se
reorganizeze, sau să se lichideze, în
modul stabilit de legislaţie.
(4) Dacă prevederile alin.(3) din
prezentul articol sau ale art.24 alin.
(1) nu sînt îndeplinite, gospodăria
ţărănească este lipsită de înlesnirile
şi privilegiile prevăzute de
prezenta lege şi de alte acte
legislative.
Articolul 4. Răspunderea
şi a membrilor ei
(1) Gospodăria ţărănească nu
poartă răspundere pentru obligaţiile
personale ale membrilor ei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti
poartă răspundere solidară
nelimitată pentru obligaţiile
acesteia cu întreg patrimoniul lor,
cu excepţia bunurilor care, potrivit
Codului de procedură civilă, nu fac
obiectul urmăririi.
Articolul 5. Legislaţia privind
gospodăria ţărănească
Activitatea gospodăriei ţărăneşti
este reglementată de prezenta lege,
de Legea cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi, de
Codul civil, Codul funciar, Codul
fiscal, Codul muncii şi de alte acte
normative.
Articolul 6. Statul şi gospodăria
ţărănească
(1) Statul garantează respectarea
drepturilor gospodăriei ţărăneşti şi
asigură apărarea intereselor ei
legale.
(2) Statul nu poartă răspundere
pentru obligaţiile gospodăriei
ţărăneşti, iar gospodăria ţărănească
nu poartă răspundere pentru
obligaţiile statului.
(3) Nu este admis amestecul
autorităţilor administraţiei publice
în activitatea gospodăriei ţărăneşti,
cu excepţia cazurilor prevăzute de
lege.
Capitolul II
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
Articolul 7. Drepturile
(1) Gospodăria ţărănească are
dreptul:
a) să dispună de ştampilă, să
deschidă conturi bancare, inclusiv
valutare;
b) să-şi determine direcţia şi
volumul activităţii financiare şi
economice;
c) să angajeze şi să elibereze
lucrători în bază de contracte
individuale de muncă (în
continuare angajaţi);
d) să construiască, în conformitate
cu actele normative, obiectivele
necesare activităţii sale;
e) să efectueze lucrări de irigare,
desecare şi alte lucrări de
ameliorare în conformitate cu
actele normative;
f) să ia şi să dea în arendă terenuri
şi alte bunuri;
g) să dispună de produsele şi de
veniturile sale;
h) să stabilească preţurile de
comercializare la producţia
proprie;
i) să desfăşoare activitate
economică externă în conformitate
cu legislaţia;
j) să asigure riscul pierderii
(nimicirii) sau deteriorării
bunurilor comune ale membrilor
gospodăriei, precum şi alte riscuri
de întreprinzător;
k) să fie participant la societatea
comercială şi membru al
cooperativei de întreprinzători,
inclusiv străine (excepţie făcînd
calitatea de participant deplin la
societatea în nume colectiv sau la
societatea în comandită);
l) să fie membru al societăţilor
necomerciale (asociaţii, uniuni);
m) să desfăşoare alte activităţi care
nu contravin legislaţiei.
(2) În cazul în care gospodăria
ţărănească nu dispune de ştampilă,
semnătura conducătorului poate fi
autentificată de notar sau de
secretarul primăriei care a
înregistrat gospodăria.
Articolul 8. Obligaţiile
Gospodăria ţărănească este
obligată:
a) să primească licenţe, în
conformitate cu legislaţia, în cazul
practicării de activităţi pasibile de
licenţiere;
b) să asigure, conform legislaţiei,
protecţia muncii membrilor
gospodăriei şi persoanelor care
lucrează în bază de contract;
c) să achite integral şi la timp
salariile angajaţilor, să plătească, în
numele membrilor şi al angajaţilor
gospodăriei, contribuţiile de
asigurări sociale de stat şi să le
acorde asistenţă socială;
d) să folosească terenurile la
destinaţie;
e) să păstreze fertilitatea solului
prin măsuri de protecţie, să aplice
tehnologii care ocrotesc natura;
f) să acorde, în modul stabilit de
legislaţie, servitute în terenurile pe
care le deţine;
g) să nu încalce drepturile
proprietarilor şi ale beneficiarilor
funciari vecini;
h) să respecte standardele, cerinţele
ecologice şi sanitaro-veterinare,
alte cerinţe, prevăzute de legislaţie,
privind calitatea producţiei
comercializabile;
i) să îndeplinească integral şi la
timp obligaţiile fiscale;
j) să îndeplinească alte obligaţii
prevăzute de lege.
Capitolul III
CONSTITUIREA ŞI
ÎNREGISTRAREA
Articolul 9. Dreptul la constituire
(1) Fondator al gospodăriei
ţărăneşti poate fi persoana fizică
care a atins vîrsta de 18 ani, are
capacitate de exerciţiu deplină,
posedă teren cu drept de
proprietate privată.
[Art.9 al. (1) modificat prin
L752/21.12.2001
MO11/17.01.2002 art. 27]
(2) O persoană fizică poate fi
fondatorul (membrul) numai al
unei gospodării ţărăneşti.
Articolul 10. Constituirea
(1) Gospodăria ţărănească se
constituie pe principiul liberului
consimţămînt.
creează în temeiul declaraţiei de
constituire, semnată de fondator şi
de potenţialii membri ai acesteia.
(3) În declaraţia de constituire a
gospodăriei ţărăneşti (de fermier),
denumită în continuare declaraţie
de constituire, trebuie să se indice:
a) denumirea completă şi abreviată
a gospodăriei;
b) sediul gospodăriei;
c) numele, prenumele, data
naşterii, cetăţenia şi domiciliul
fondatorului şi al potenţialilor
membri ai ei, informaţii privind
aflarea acestora în relaţii familiale
cu fondatorul;
[Art.10 al. (3) lit.c) modificat prin
L1496/29.11.02 MO174/20.12.02
art. 1335]
d) numerele de înregistrare,
amplasarea şi suprafaţa, conform
cadastrului bunurilor imobile, a
terenurilor proprietate individuală
sau proprietate comună, inclusiv a
terenurilor din extravilan
considerate grădini, precum şi a
terenurilor arendate;
e) componenţa altor bunuri
imobiliare care se transmit în
proprietate comună membrilor
gospodăriei.
(4) Semnătura fondatorului şi
semnăturile celorlalţi membri din
declaraţia de constituire sînt
autentificate de notar sau de
secretarul primăriei la care se
înregistrează gospodăria.
Articolul 11. Denumirea
(1) Denumirea completă a
gospodăriei ţărăneşti va conţine
cuvintele gospodărie ţărănească,
numele fondatorului
(conducătorului) şi sediul
gospodăriei.
(2) Denumirea abreviată a
gospodăriei ţărăneşti va conţine
iniţialele G.Ţ., numele fondatorului
(conducătorului)
şi sediul ei.
(3) Denumirea completă şi
denumirea abreviată a gospodăriei
ţărăneşti vor conţine şi alte date
pentru a nu fi identice denumirii
unei alte gospodării ţărăneşti
înregistrate anterior la aceeaşi
primărie.
[Art.12 în redacţia
L752/21.12.2001
MO11/17.01.2002 art. 27]
Articolul 12. Sediul
Sediul gospodăriei ţărăneşti este în
unitatea administrativ-teritorială de
nivelul întîi în a cărei primărie este
înregistrată.
Articolul 13. Înregistrarea
(1) Gospodăria ţărănească va fi
înregistrată de către fondatorul ei la
primăria unităţii administrativ-
teritoriale de nivelul întîi în a cărei
hotare el deţine teren. În cazul în
care fondatorul deţine terenuri
amplasate în hotarele a două sau
mai multe unităţi administrativ-
teritoriale de nivelul întîi,cererea
de înregistrare a gospodăriei
ţărăneşti se prezintă primăriei alese
de fondator.
L1151/21.06.2002
MO96/05.07.2002 art. 711]
[Art.13 al. (1) în redacţia
L752/21.12.2001
MO11/17.01.2002 art. 27]
(2) Pentru înregistrarea gospodăriei
ţărăneşti, fondatorul prezintă
primăriei:
a) declaraţia de constituire;
b) copiile de pe documentele ce
confirmă dreptul de proprietate
privată al fondatorului şi al
potenţialilor membri ai gospodăriei
asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de
arendă a terenurilor, după caz,
autentificate de secretarul
primăriei;
d) bonul de plată, pe contul
primăriei, a taxei de înregistrare a
gospodăriei.
(3) În decursul unei săptămîni din
ziua prezentării documentelor
prevăzute la alin.(1), primăria
înregistrează gospodăria
ţărănească, efectuînd înscrieri de
rigoare în Registrul gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier), şi eliberează
certificatul de înregistrare sau
emite o decizie privind refuzul de a
înregistra gospodăria.
(4) Gospodăria ţărănească nu poate
fi înregistrată dacă nu sînt
prezentate documentele prevăzute
la alin.(1) (2)sau conţinutul lor
contravine legii.
L1151/21.06.2002
MO96/05.07.2002 art. 711]
(5) Decizia motivată a primăriei
privind refuzul de a înregistra
gospodăria ţărănească se remite
fondatorului în scris.
(6) Refuzul de a înregistra
gospodăria ţărănească sau
încălcarea termenelor ei de
înregistrare pot fi atacate pe cale
administrativă şi/sau judiciară.
(7) Gospodăria ţărănească este în
drept să înceapă activitatea din ziua
înregistrării.
Articolul 14. Ţinerea Registrului
gospodăriilor ţărăneşti
(de fermier)
(1) Registrul gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier) este ţinut de
primărie în modul stabilit de
prezenta lege, de Legea cu privire
la registre şi de alte acte normative.
(2) În Registrul gospodăriilor
ţărăneşti se înscriu următoarele
date:
a) denumirea completă şi
denumirea abreviată a gospodăriei,
sediul ei ;
[Art.14 al. (2) lit. a) modificat prin
L752/21.12.2001
MO11/17.01.2002 art. 27]"
b) numărul de înregistrare al
gospodăriei şi data înregistrării ei;
c) numele, prenumele, data
fondatorului şi al fiecărui ulterior
conducător al gospodăriei;
d) numele, prenumele, data
altor membri ai gospodăriei,
informaţii privind aflarea acestora
în relaţii familiale cu fondatorul
(conducătorul) gospodăriei;
[Art.14 al. (2) lit.d) modificat prin
L1496/29.11.02 MO174/20.12.02
art. 1335]
e) numerele de înregistrare,
amplasarea şi suprafaţa, conform
cadastrului bunurilor imobile, a
terenurilor proprietate individuală
sau proprietate comună, inclusiv a
terenurilor din extravilan
considerate grădini, precum şi a
terenurilor arendate;
f) alte date prevăzute de legislaţie.
(3) Modificările datelor din
declaraţia de constituire intră în
vigoare la data consemnării lor în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti
(de fermier).
(4) Primăria păstrează documentele
în a căror bază au fost făcute
înscrierile în Registrul
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier)
şi eliberează extrase din el.
(5) Mărimea maximă a taxei de
înregistrare a gospodăriei ţărăneşti,
a taxei pentru efectuarea
modificărilor în Registrul
gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier), precum şi a taxei de
eliberare a extraselor din acest
registru, se stabileşte de Guvern.
(6) Alte particularităţi privind
ţinerea Registrului gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier) sînt stabilite
într-un regulament, aprobat de
Guvern.
Capitolul IV
CONDUCĂTORUL
GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI.
MEMBRII EI
Articolul 15. Conducătorul
(1) Conducător al gospodăriei
ţărăneşti este fondatorul, iar în
cazul eliberării fondatorului din
funcţie, unul dintre membri care a
atins vîrsta de 18 ani şi are
capacitate de exerciţiu deplină, ales
de ceilalţi membri ai gospodăriei.
(2) Conducătorul gospodăriei
ţărăneşti:
a) reprezintă gospodăria în instanţă
de judecată, în relaţiile cu alte
autorităţi publice, precum şi cu
persoane fizice şi juridice;
b) organizează activitatea
gospodăriei;
c) efectuează, în numele
gospodăriei, tranzacţii, eliberează
procuri pentru efectuarea de
tranzacţii;
d) angajează şi eliberează lucrători;
e) ţine evidenţa timpului de lucru şi
salariilor persoanelor care lucrează
în bază de contract, efectuează
înscrieri în carnetul lor de muncă,
precum şi al membrilor
gospodăriei;
f) stabileşte politica de evidenţă în
gospodărie, asigură evidenţa
contabilă şi prezentarea rapoartelor
în conformitate cu legislaţia;
g) asigură predarea în arhivă a
documentelor de plată a salariilor
şi a contribuţiilor de asigurări
sociale de stat, precum şi a
documentelor prevăzute la art.24
alin.(2);
h) exercită alte atribuţii neinterzise
de lege.
[Art.15 al.(1)-(2) In redactia
L752/21.12.2001
MO11/17.01.2002 art. 27]
[Art.15 al.(3) în redactia
L752/21.12.2001
MO11/17.01.2002 art. 27]
(3) În cazul incapacităţii temporare
de muncă sau absenţei sale
îndelungate, conducătorul
gospodăriei ţărăneşti are dreptul să
încredinţeze îndeplinirea
obligaţiilor sale unui membru cu
capacitate deplină de exerciţiu, iar
în cazul constituirii gospodăriei
ţărăneşti dintr-o singură persoană,
unei alte persoane, faptul
consemnîndu-se în Registrul
fermier).
(4) Conducătorul gospodăriei
ţărăneşti îşi poate da demisia ori
poate fi destituit prin hotărîre a
membrilor ei în cazul executării
necorespunzătoare sau neexecutării
îndelungate a atribuţiilor.
[Art.15 al.(4) modificat prin
L752/21.12.2001
MO11/17.01.2002 art. 27]
(5) În cazul înlocuirii
conducătorului gospodăriei
ţărăneşti, membrii ei anunţă în
scris, în decursul unei săptămîni,
primăria care a înregistrat
gospodăria.
Articolul 16. Membrii
(1) Pot fi membri ai gospodăriei
ţărăneşti, în afară de conducător,
următoarele persoane apte de
muncă: soţul (soţia), părinţii,
copiii, inclusiv adoptivi, fraţii,
surorile şi nepoţii lui care au atins
vîrsta de 16 ani, precum şi alte
persoane care sînt membri ai
familiei respective.
L1496/29.11.02 MO174/20.12.02
art. 1335]
(2) Nu sînt considerate membri ai
gospodăriei ţărăneşti persoanele
care lucrează în gospodărie în bază
de contract.
(3) Primirea în gospodăria
ţărănească se face cu acordul
membrilor ei.
(4) Ieşirea din gospodăria
ţărănească se face la cerere şi nu
necesită acordul celorlalţi membri
ai ei.
(5) Excluderea din gospodăria
ţărănească se face în baza hotărîrii
celorlalţi membri ai ei.
(6) Calitatea de membru al
gospodăriei ţărăneşti apare şi
încetează în ziua efectuării
înscrierilor respective în Registrul
fermier).
(7) Litigiile dintre membrii
gospodăriei ţărăneşti se
soluţionează în instanţă de
judecată.
Articolul 17. Drepturile şi
obligaţiile membrului
(1) Membrul gospodăriei ţărăneşti
este în drept:
a) să aleagă şi să fie ales
b) să ia cunoştinţă de datele
referitoare la activitatea economică
şi financiară a gospodăriei;
c) să ceară cota sa din produsele şi
veniturile gospodăriei;
d) să iasă din gospodărie primind
cota sa din bunurile comune în
numerar sau în natură;
e) să efectueze alte acţiuni
neinterzise de lege.
este obligat să participe prin muncă
personală la activitatea gospodăriei
şi să respecte alte prevederi ale
legislaţiei.
(3) În cazul în care nu a participat
prin muncă personală la activitatea
gospodăriei în decursul a 3 ani
consecutivi, membrul gospodăriei
ţărăneşti urmează să fie exclus.
(4) În termenul indicat la alin.(3)
nu se include perioada în care
membrul nu a participat la
activitatea gospodăriei ţărăneşti din
cauza faptului că a fost ales în o
funcţie electivă, a făcut serviciul
militar în termen, a studiat la o
instituţie de învăţămînt sau a fost
bolnav.
(5) În cazul în care şi-a pierdut
calitatea de membru al familiei
conducătorului gospodăriei
ţărăneşti, membrul ei îşi păstrează
drepturile şi obligaţiile dacă
întruneşte celelalte condiţii stabilite
de prezenta lege.
L1496/29.11.02 MO174/20.12.02
art. 1335]
Capitolul V
BUNURILE MEMBRILOR
GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI
Articolul 18. Statutul juridic al
bunurilor folosite în comun
de membrii gospodăriei
ţărăneşti
(1) Bunurile folosite în comun de
membrii gospodăriei ţărăneşti pot
aparţine:
a) unui sau mai multor membri ai
gospodăriei cu drept de proprietate
individuală;
b) membrilor gospodăriei cu drept
de proprietate comună în
devălmăşie sau cu drept de
proprietate comună în diviziune
dacă ultimul este prevăzut în
contract.
(2) Bunurile care se află în
proprietatea comună a membrilor
gospodăriei ţărăneşti (denumite în
continuare bunuri comune) se
formează din:
a) mijloacele băneşti şi alte bunuri
aduse, cu drept de proprietate
comună, în gospodărie de membrii
ei;
b) produsele şi veniturile obţinute
din activitatea independentă a
gospodăriei sau din activitatea ei
cu alte întreprinderi;
c) veniturile obţinute din tranzacţii
cu valori mobiliare procurate de
gospodărie;
d) prestaţiile de asigurări sociale
primite de gospodărie;
e) donaţiile de la organizaţii şi
cetăţeni;
f) creditele şi împrumuturile luate
de gospodărie;
g) alte bunuri comune obţinute în
conformitate cu legea.
(3) Bunuri comune pot fi:
terenurile, plantaţiile, construcţiile
gospodăreşti şi alte construcţii,
instalaţiile de ameliorare şi alte
instalaţii, vitele productive şi de
muncă, păsările, tehnica agricolă şi
altă tehnică, mijloacele de
transport, utilajele, inventarul şi
alte bunuri, procurate pentru
gospodărie în comun de membrii
ei.
(4) Dispunerea de bunurile comune
se efectuează cu acordul tuturor
membrilor gospodăriei ţărăneşti.
Articolul 19. Înstrăinarea cotei din
bunurile comune
este în drept să vîndă, să dăruiască
sau să înstrăineze în alt mod cota
sa din bunurile comune exclusiv
membrilor gospodăriei sau altor
persoane, enumerate la art.16 alin.
(1), care nu erau, dar au devenit
membri ai gospodăriei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti
au dreptul prioritar faţă de alţi
membri ai familiei conducătorului
ei de a procura cota ce se
înstrăinează din bunurile comune.
este obligat să informeze ceilalţi
membri ai ei şi ceilalţi membri ai
familiei conducătorului de
gospodărie privind comercializarea
cotei sale din bunurile comune,
precum şi preţul ei de vînzare.
(4) În cazul în care membrii
gospodăriei ţărăneşti şi ceilalţi
membri ai familiei conducătorului
refuză să procure cota ce se
înstrăinează din bunurile comune
sau în cazul în care aceştia nu-şi
îndeplinesc, în decursul unei luni
de la data informării lor privind
înstrăinarea cotei, intenţia de a o
procura, membrul care înstrăinează
cota este în drept să ceară
separarea ei în modul stabilit la
art.20.
(5) Dacă întreaga cotă din bunurile
comune s-a vîndut, a fost dăruită
sau înstrăinată în alt mod, se
consideră că titularul care a
înstrăinat-o s-a retras din
gospodărie, faptul consemnîndu-se
în Registrul gospodăriilor ţărăneşti
(de fermier) şi, după caz, în alte
registre.
Articolul 20. Separarea şi divizarea
bunurilor comune
(1) Atribuirea în proprietate
individuală a unei cote din bunurile
comune se efectuează prin separare
sau divizare.
(2) Cota din bunurile comune se
atribuie membrului gospodăriei
ţărăneşti:
a) la pierderea calităţii de membru
al gospodăriei fără ca el să
întemeieze o nouă întreprindere
(separarea cotei din bunurile
comune);
b) la urmărirea cotei pentru
obligaţiile personale ale membrului
gospodăriei (separarea cotei din
bunurile comune);
c) la reorganizarea sau lichidarea
gospodăriei (divizarea bunurilor
comune).
(3) Cota membrului gospodăriei
ţărăneşti din bunurile proprietate
comună în devălmăşie se consideră
egală cotelor celorlalţi membri
dacă, cu acordul acestora, cota nu a
fost micşorată din cauza
participării lui neînsemnate cu
bunuri sau cu muncă personală la
activitatea gospodăriei.
(4) În cazul pierderii calităţii de
membru al gospodăriei ţărăneşti,
cota din mijloacele fixe de
producţie care se află în proprietate
comună este inseparabilă în natură.
În acest caz, cota se plăteşte în
bani, în producţie agricolă sau în
alt fel. Modul de plată se stabileşte
cu acordul celorlalţi membri ai
gospodăriei.
(5) Urmărirea cotei din bunurile
comune pentru obligaţiile
personale ale membrului
gospodăriei ţărăneşti se efectuează
în cazul în care datoriile acestuia
nu pot fi acoperite cu alte bunuri
ale lui.
(6) La reorganizarea sau lichidarea
gospodăriei ţărăneşti, bunurile
comune se divizează în modul
stabilit de legislaţia civilă.
Articolul 21. Moştenirea
(1) Cota din bunurile comune se
moşteneşte în modul stabilit de
legislaţia civilă.
[Art.21 modificat prin LP268 -XVI
din 28.07.06, MO142-
145/08.09.06 art.702]
Capitolul VI
MUNCA, ASIGURAREA
SOCIALĂ
ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ DE
STAT
Articolul 22. Munca
(1) Relaţiile de muncă din cadrul
gospodăriei ţărăneşti sînt
reglementate de Codul muncii şi de
contractele individuale de muncă.
(2) Timpul de lucru în gospodăria
ţărănească se include în vechimea
în muncă şi în stagiul de cotizare
pe baza înscrierilor din carnetul de
muncă şi a certificatelor, eliberate
de casele teritoriale ale Casei
Naţionale de Asigurări Sociale, ce
confirmă plata contribuţiilor de
asigurări sociale de stat.
Articolul 23. Asigurarea socială şi
asistenţa socială de stat
(1) Membrii şi angajaţii
gospodăriei ţărăneşti sînt pasibili
de asigurare socială şi de asistenţă
socială de stat în conformitate cu
legislaţia.
(2) Gospodăria ţărănească plăteşte,
în condiţiile stabilite de legislaţie,
contribuţiile de asigurări sociale de
stat pentru membrii şi angajaţii săi.
(3) Pensia de stat pentru membrii şi
pentru angajaţii gospodăriei
ţărăneşti se stabileşte şi se acordă
în condiţiile legii.
Capitolul VII
EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE.
[Titlul cap.VII modificat prin
LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-
145/08.09.06 art.72]
Articolul 24. Evidenţa şi rapoartele
(1) Gospodăria ţărănească ţine
evidenţa activităţii sale şi prezintă
rapoarte conform evidenţei
sintetice ori analitice sau conform
partidei simple, stabilite de
Guvern.
(2) Gospodăria ţărănească predă:
a) arhivei de stat teritoriale
documentele care fac parte din
Fondul arhivistic de stat;
b) primăriei ori arhivei de stat
teritoriale, dacă primăria nu
dispune de spaţii pentru păstrare
permanentă, documentele
membrilor şi angajaţilor săi;
c) primăriei documentele care
urmează să fie păstrate provizoriu.
[Art.25 exclus prin LP268 -XVI
din 28.07.06, MO142-
145/08.09.06 art.702]
Capitolul VIII
REORGANIZAREA ŞI
LICHIDAREA
Articolul 26. Reorganizarea
reorganizează prin hotărîre a
membrilor ei sau a instanţei de
judecată.
reorganizează prin fuziune,
asociere, separare, divizare sau
transformare în conformitate cu
Codul civil, cu prezenta lege şi cu
alte acte normative.
(3) Volumul depunerilor
membrilor gospodăriei ţărăneşti în
capitalul social al întreprinderii cu
o altă formă juridică de organizare,
constituită prin reorganizare, este
determinat în funcţie de cota lor
din bunurile comune care se
transmit acestei întreprinderi.
Articolul 27. Lichidarea
lichidează prin hotărîre a
membrilor ei sau a instanţei de
judecată.
(2) Gospodăria ţărănească poate fi
lichidată prin hotărîre a instanţei de
judecată la cererea:
a) unui membru al gospodăriei sau
a primăriei dacă sînt încălcate
prevederile art.2 alin.(1) sau art.3
alin.(2), inclusiv în cazul în care
nici unul dintre membrii
gospodăriei nu are drept de
proprietate asupra pămîntului;
b) unui membru al gospodăriei sau
a creditorului (creditorilor) în cazul
insolvabilităţii ei;
c) moştenitorului sau a primăriei
dacă nu a rămas nici un membru şi
nici un moştenitor al acestuia nu
doreşte să ţină mai departe
gospodăria; precum şi
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Particularităţile lichidării
gospodăriei ţărăneşti în cazul
insolvabilităţii ei sînt definite în
legislaţia privind falimentul.
Capitolul IX
ASOCIAŢIILE
GOSPODĂRIILOR ŢĂRĂNEŞTI
ŞI UNIUNILE ASOCIAŢIILOR
Articolul 28. Scopurile, statutul
juridic şi patrimoniul
asociaţiei gospodăriilor
ţărăneşti
şi uniunii asociaţiilor
(1) Pentru a-şi coordona
activitatea, a-şi instrui, perfecţiona,
consulta şi informa membrii,
pentru a atrage investiţii, a-şi
reprezenta şi apăra interesele
comune patrimoniale şi
profesionale, gospodăriile ţărăneşti
sînt în drept să se unească după
principiul teritorial sau de
producţie în asociaţie a
gospodăriilor ţărăneşti (denumită
în continuare asociaţie), iar
asociaţiile - în uniune republicană a
asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti
(denumită în continuare uniune).
(2) Asociaţia şi uniunea sînt
organizaţii necomerciale cu drept
de persoană juridică, create în bază
de contracte de constituire, care
activează în conformitate cu
legislaţia şi cu statutul lor.
(3) Denumirea asociaţiei şi cea a
uniunii trebuie să conţină cuvintele
"asociaţia gospodăriilor ţărăneşti"
şi, respectiv, "uniunea republicană
a asociaţiilor gospodăriilor
ţărăneşti".
(4) Asociaţia şi uniunea nu poartă
răspundere pentru obligaţiile
membrilor lor, iar aceştia nu poartă
răspundere pentru obligaţiile
asociaţiei sau cele ale uniunii.
(5) Patrimoniul asociaţiei şi cel al
uniunii se formează din taxele de
constituire şi din cotizaţiile
membrilor lor, din taxele pentru
serviciile pe care le prestează, din
donaţii şi din alte venituri
(6) La ieşire din asociaţie ori din
uniune sau la lichidarea lor,
membrii nu beneficiază de drepturi
asupra patrimoniului asociaţiei şi,
respectiv, al uniunii.
Articolul 29. Organele asociaţiei şi
cele ale uniunii
Asociaţia şi uniunea au
următoarele organe de conducere,
de execuţie şi de control:
a) adunarea generală a membrilor
asociaţiei şi adunarea generală a
membrilor uniunii (denumite în
continuare adunare generală),
organ superior;
b) consiliul asociaţiei şi consiliul
uniunii (denumite în continuare
consiliu), organ executiv;
c) comisia de cenzori sau cenzorul,
denumiţi în continuare comisie de
cenzori, organ de control; precum
şi
d) alte organe prevăzute de statutul
asociaţiei şi de cel al uniunii.
Articolul 30. Adunarea generală
(1) De competenţa exclusivă a
adunării generale ţin:
a) modificarea şi completarea
statutului asociaţiei şi statutului
uniunii, aprobarea statutelor
modificate;
b) aprobarea, modificarea şi
completarea regulamentelor
organelor asociaţiei şi celor ale
uniunii;
c) alegerea preşedintelui şi
celorlalţi membri ai consiliului
asociaţiei şi, respectiv, ai
consiliului uniunii, alegerea
(numirea) membrilor comisiei de
cenzori;
d) primirea şi excluderea din
asociaţie şi uniune;
e) aprobarea direcţiilor principale
de activitate, schemei de încadrare
şi salarizare, bugetului asociaţiei
sau uniunii;
f) aprobarea rapoartelor asociaţiei
sau uniunii şi ale organelor de
conducere, de execuţie şi de
control.
(2) Adunarea generală este
deliberativă dacă la ea sînt prezenţi
cel puţin două treimi din
reprezentanţii membrilor asociaţiei
sau ai uniunii.
(3) Hotărîrile adunării generale se
adoptă cu votul majorităţii
reprezentanţilor membrilor
asociaţiei şi, respectiv, ai uniunii
prezenţi la adunare.
Articolul 31. Consiliul
(1) De competenţa consiliului ţin:
a) convocarea adunării generale;
b) prezentarea către adunarea
generală a propunerilor privind
primirea şi excluderea din asociaţie
sau uniune;
c) prezentarea către adunarea
generală a raportului anual al
asociaţiei sau al uniunii şi al
raportului propriu;
d) efectuarea altor acţiuni
prevăzute de statut.
(2) Şedinţa consiliului este
deliberativă dacă la ea participă cel
puţin jumătate din membrii lui,
inclusiv preşedintele.
(3) Membrii consiliului nu pot fi şi
membri ai comisiei de cenzori.
Articolul 32. Comisia de cenzori
(1) Comisia de cenzori exercită
controlul asupra activităţii
asociaţiei sau a uniunii, inclusiv
asupra respectării statutului şi altor
regulamente ale lor, şi este
subordonată numai adunării
generale.
(2) Comisia de cenzori se conduce
de legislaţie, de statutul asociaţiei
sau de cel al uniunii şi de
regulamentul său.
(3) Comisia de cenzori elaborează
raportul anual şi îl prezintă
adunării generale anuale.
Articolul 33. Reorganizarea şi
lichidarea asociaţiei şi a
uniunii
(1) Asociaţia şi uniunea se pot
reorganiza prin fuziune, asociere,
separare, divizare sau transformare
exclusiv în organizaţii
necomerciale.
(2) Patrimoniul asociaţiei sau al
uniunii, în proces de lichidare, care
a rămas după satisfacerea tuturor
creanţelor este predat altor asociaţii
şi uniuni, iar în caz de
imposibilitate, organizaţiilor de
binefacere sau autorităţilor
Capitolul X
RĂSPUNDERI
Articolul 34. Răspunderi pentru
încălcarea prezentei legi
Încălcarea prezentei legi prin:
a) prezentarea unor date eronate
pentru Registrul gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier);
b) refuzul neîntemeiat de a
înregistra gospodăria ţărănească;
c) neprezentarea de documente
pentru efectuarea de înscrieri în
(de fermier) privind reorganizarea
sau lichidarea gospodăriei;
d) refuzul neîntemeiat de a face
modificări în Registrul
sau de a elibera extrase din el;
e) refuzul neîntemeiat de a efectua
înscrieri în carnetele de muncă ale
membrilor şi angajaţilor
gospodăriei ţărăneşti sau înscrierea
în ele a unor date eronate;
f) neprezentarea de date sau
prezentarea de date eronate
referitoare la numărul de angajaţi
din gospodăria ţărănească;
g) neîndeplinirea condiţiilor
prevăzute la art.3 alin.(3); precum
şi
h) alte acţiuni definite de lege
atrage răspunderea prevăzută de
lege.
Capitolul XI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI
FINALE
Articolul 35
(1) Guvernul, în decursul a 2 luni:
va prezenta Parlamentului
propuneri privind aducerea Legii
cu privire la proprietate, Legii
cadastrului bunurilor imobile,
Legii privind administraţia publică
locală, Legii contabilităţii, Legii cu
privire la faliment, Legii privind
Fondul Arhivistic al Republicii
Moldova, Codului fiscal, Codului
cu privire la contravenţiile
administrative şi altor acte
legislative în concordanţă cu
prezenta lege;
va aproba Regulamentul privind
modul de ţinere a evidenţei şi de
prezentare a rapoartelor de către
gospodăriile ţărăneşti (de fermier);
va stabili plafonul taxei de
înregistrare a gospodăriilor
ţărăneşti, al taxei de efectuare a
înscrierilor în Registrul
şi al taxei de eliberare a extraselor
din el;
va aduce actele sale normative în
concordanţă cu prezenta lege.
Articolul 36
(1) Gospodăriile ţărăneşti
înregistrate pînă la intrarea în
vigoare a prezentei legi vor
prezenta primăriilor, pînă la 1
ianuarie 2002, documentele
necesare înscrierii în Registrul
a modificărilor ce rezultă din
prezenta lege. Pentru înregistrarea
modificărilor nu se percepe taxă.
(2) Întreprinderile individuale care
desfăşoară activitatea prevăzută la
art.2 alin.(1) se vor reînregistra
pînă la 1 ianuarie 2002, efectuîndu-
se înscrierile de rigoare în
(de fermier). Pentru reînregistrare
nu se percepe taxă.
(3) Persoanele care desfăşoară
activitatea prevăzută la art.2 alin.
(1) şi nu au înregistrat gospodăria
ţărănească sau întreprinderea de o
altă formă juridică de organizare
sînt lipsite de înlesnirile şi
privilegiile prevăzute de prezenta
lege şi de alte acte legislative,
purtînd răspunderea stabilită de
legislaţie.
(4) Asociaţiile întemeiate înainte
de intrarea în vigoare a prezentei
legi vor aduce, pînă la 1 ianuarie
2002, statutul lor în concordanţă cu
prezenta lege sau se vor
reorganiza, sau se vor lichida în
modul stabilit de legislaţie. Pentru
înregistrarea modificărilor şi
completărilor făcute în statutele
asociaţiilor nu se percepe taxă.
[Art.36 modificat prin LP 361 din
13.07.2001 MO94-96 din
10.08.01]
Articolul 37
De la data intrării în vigoare a
prezentei legi, se abrogă Legea
nr.841-XII din 3 ianuarie 1992 cu
privire la gospodăria ţărănească (de
fermier), cu modificările şi
completările ulterioare.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI
Dumitru DIACOV
Chişinău, 3 noiembrie 2000.
Nr. 1353-XIV.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier)
publicat în: Monitorul Oficial nr 014 din: 08.02.2001
articolul:
MODIFICAT
LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702
LP1496/29.11.02 MO174/20.12.02 art. 1335
LP1151/21.06.2002, MO96/05.07.2002 art. 711
LP752/21.12.2001, MO11/17.01.2002 art. 27
LP361/13.07.2001, MO94/10.08.2001
Capitolul I
Articolul 1. Obiectul prezentei legi
(1) Prezenta lege reglementează bazele juridice, organizatorice, economice şi sociale privind
constituirea, reorganizarea şi lichidarea gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în
continuare gospodărie ţărănească, precum şi
activitatea ei.
(2) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra activităţii persoanelor care ţin gospodărie
auxiliară sau care practică activităţi în întovărăşirile pomicole ori legumicole.
Articolul 2. Gospodăria ţărănească. Noţiune
(1) Gospodăria ţărănească este o întreprindere individuală, bazată pe proprietate privată asupra
terenurilor agricole (denumite în continuare terenuri) şi asupra altor bunuri, pe munca personală
a membrilor unei familii (membri ai gospodăriei ţărăneşti), avînd ca scop obţinerea de produse
agricole, prelucrarea lor primară, comercializarea cu preponderenţă a propriei producţii agricole.
(2) Gospodăria ţărănească se poate constitui şi dintr-o singură persoană fizică.
(3) Numai gospodăriile ţărăneşti pot desfăşura activitate individuală de întreprinzător în
agricultură.
Articolul 3. Statutul juridic al gospodăriei ţărăneşti
(1) Gospodăria ţărănească are statutul juridic de persoană fizică.
(2) Suprafaţa terenurilor şi mărimea altor bunuri, inclusiv arendate, ale gospodăriei ţărăneşti
trebuie să asigure utilizarea preponderentă în cadrul acesteia (mai mult de 50 la sută anual) a
muncii personale a membrilor ei.
(3) În cazul în care nu întruneşte condiţiile expuse la art.2 alin.(1) sau la alin.(2) din prezentul
articol, gospodăria ţărănească este obligată să asigure, în termen de 3 luni, astfel de condiţii sau
să se reorganizeze, sau să se lichideze, în modul stabilit de legislaţie.
(4) Dacă prevederile alin.(3) din prezentul articol sau ale art.24 alin.(1) nu sînt îndeplinite,
gospodăria ţărănească este lipsită de înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de
alte acte legislative.
Articolul 4. Răspunderea gospodăriei ţărăneşti
şi a membrilor ei
(1) Gospodăria ţărănească nu poartă răspundere pentru obligaţiile personale ale membrilor ei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti poartă răspundere solidară nelimitată pentru obligaţiile
acesteia cu întreg patrimoniul lor, cu excepţia bunurilor care, potrivit Codului de procedură
civilă, nu fac obiectul urmăririi.
Articolul 5. Legislaţia privind gospodăria ţărănească
Activitatea gospodăriei ţărăneşti este reglementată de prezenta lege, de Legea cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi, de Codul civil, Codul funciar, Codul fiscal, Codul muncii şi de
alte acte normative.
Articolul 6. Statul şi gospodăria ţărănească
(1) Statul garantează respectarea drepturilor gospodăriei ţărăneşti şi asigură apărarea intereselor
ei legale.
(2) Statul nu poartă răspundere pentru obligaţiile gospodăriei ţărăneşti, iar gospodăria ţărănească
nu poartă răspundere pentru obligaţiile statului.
(3) Nu este admis amestecul autorităţilor administraţiei publice în activitatea gospodăriei
ţărăneşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
Capitolul II
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
Articolul 7. Drepturile
(1) Gospodăria ţărănească are dreptul:
a) să dispună de ştampilă, să deschidă conturi bancare, inclusiv valutare;
b) să-şi determine direcţia şi volumul activităţii financiare şi economice;
c) să angajeze şi să elibereze lucrători în bază de contracte individuale de muncă (în continuare
angajaţi);
d) să construiască, în conformitate cu actele normative, obiectivele necesare activităţii sale;
e) să efectueze lucrări de irigare, desecare şi alte lucrări de ameliorare în conformitate cu actele
normative;
f) să ia şi să dea în arendă terenuri şi alte bunuri;
g) să dispună de produsele şi de veniturile sale;
h) să stabilească preţurile de comercializare la producţia proprie;
i) să desfăşoare activitate economică externă în conformitate cu legislaţia;
j) să asigure riscul pierderii (nimicirii) sau deteriorării bunurilor comune ale membrilor
gospodăriei, precum şi alte riscuri de întreprinzător;
k) să fie participant la societatea comercială şi membru al cooperativei de întreprinzători,
inclusiv străine (excepţie făcînd calitatea de participant deplin la societatea în nume colectiv sau
la societatea în comandită);
l) să fie membru al societăţilor necomerciale (asociaţii, uniuni);
m) să desfăşoare alte activităţi care nu contravin legislaţiei.
(2) În cazul în care gospodăria ţărănească nu dispune de ştampilă, semnătura conducătorului
poate fi autentificată de notar sau de secretarul primăriei care a înregistrat gospodăria.
Articolul 8. Obligaţiile
Gospodăria ţărănească este obligată:
a) să primească licenţe, în conformitate cu legislaţia, în cazul practicării de activităţi pasibile de
licenţiere;
b) să asigure, conform legislaţiei, protecţia muncii membrilor gospodăriei şi persoanelor care
lucrează în bază de contract;
c) să achite integral şi la timp salariile angajaţilor, să plătească, în numele membrilor şi al
angajaţilor gospodăriei, contribuţiile de asigurări sociale de stat şi să le acorde asistenţă socială;
d) să folosească terenurile la destinaţie;
e) să păstreze fertilitatea solului prin măsuri de protecţie, să aplice tehnologii care ocrotesc
natura;
f) să acorde, în modul stabilit de legislaţie, servitute în terenurile pe care le deţine;
g) să nu încalce drepturile proprietarilor şi ale beneficiarilor funciari vecini;
h) să respecte standardele, cerinţele ecologice şi sanitaro-veterinare, alte cerinţe, prevăzute de
legislaţie, privind calitatea producţiei comercializabile;
i) să îndeplinească integral şi la timp obligaţiile fiscale;
j) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de lege.
Capitolul III
CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA
Articolul 9. Dreptul la constituire
(1) Fondator al gospodăriei ţărăneşti poate fi persoana fizică care a atins vîrsta de 18 ani, are
capacitate de exerciţiu deplină, posedă teren cu drept de proprietate privată.
[Art.9 al. (1) modificat prin L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27]
(2) O persoană fizică poate fi fondatorul (membrul) numai al unei gospodării ţărăneşti.
Articolul 10. Constituirea
(1) Gospodăria ţărănească se constituie pe principiul liberului consimţămînt.
(2) Gospodăria ţărănească se creează în temeiul declaraţiei de constituire, semnată de fondator şi
de potenţialii membri ai acesteia.
(3) În declaraţia de constituire a gospodăriei ţărăneşti (de fermier), denumită în continuare
declaraţie de constituire, trebuie să se indice:
a) denumirea completă şi abreviată a gospodăriei;
b) sediul gospodăriei;
c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al potenţialilor membri
ai ei, informaţii privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul;
[Art.10 al. (3) lit.c) modificat prin L1496/29.11.02 MO174/20.12.02 art. 1335]
d) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a
terenurilor proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan
considerate grădini, precum şi a terenurilor arendate;
e) componenţa altor bunuri imobiliare care se transmit în proprietate comună membrilor
gospodăriei.
(4) Semnătura fondatorului şi semnăturile celorlalţi membri din declaraţia de constituire sînt
autentificate de notar sau de secretarul primăriei la care se înregistrează gospodăria.
Articolul 11. Denumirea gospodăriei ţărăneşti
(1) Denumirea completă a gospodăriei ţărăneşti va conţine cuvintele gospodărie ţărănească,
numele fondatorului (conducătorului) şi sediul gospodăriei.
(2) Denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti va conţine iniţialele G.Ţ., numele fondatorului
(conducătorului)
şi sediul ei.
(3) Denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei ţărăneşti vor conţine şi alte date
pentru a nu fi identice denumirii unei alte gospodării ţărăneşti înregistrate anterior la aceeaşi
primărie.
[Art.12 în redacţia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27]
Articolul 12. Sediul
Sediul gospodăriei ţărăneşti este în unitatea administrativ-teritorială de nivelul întîi în a cărei
primărie este înregistrată.
Articolul 13. Înregistrarea
(1) Gospodăria ţărănească va fi înregistrată de către fondatorul ei la primăria unităţii
administrativ-teritoriale de nivelul întîi în a cărei hotare el deţine teren. În cazul în care
fondatorul deţine terenuri amplasate în hotarele a două sau mai multe unităţi administrativ-
teritoriale de nivelul întîi,cererea de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti se prezintă primăriei
alese de fondator.
[Art.13 al. (1) în redacţia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27]
(2) Pentru înregistrarea gospodăriei ţărăneşti, fondatorul prezintă primăriei:
a) declaraţia de constituire;
b) copiile de pe documentele ce confirmă dreptul de proprietate privată al fondatorului şi al
potenţialilor membri ai gospodăriei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arendă a terenurilor, după caz, autentificate de secretarul
primăriei;
d) bonul de plată, pe contul primăriei, a taxei de înregistrare a gospodăriei.
(3) În decursul unei săptămîni din ziua prezentării documentelor prevăzute la alin.(1), primăria
înregistrează gospodăria ţărănească, efectuînd înscrieri de rigoare în Registrul gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier), şi eliberează certificatul de înregistrare sau emite o decizie privind refuzul
de a înregistra gospodăria.
(4) Gospodăria ţărănească nu poate fi înregistrată dacă nu sînt prezentate documentele prevăzute
la alin.(1) (2)sau conţinutul lor contravine legii.
(5) Decizia motivată a primăriei privind refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească se remite
fondatorului în scris.
(6) Refuzul de a înregistra gospodăria ţărănească sau încălcarea termenelor ei de înregistrare pot
fi atacate pe cale administrativă şi/sau judiciară.
(7) Gospodăria ţărănească este în drept să înceapă activitatea din ziua înregistrării.
Articolul 14. Ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti
(de fermier)
(1) Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) este ţinut de primărie în modul stabilit de
prezenta lege, de Legea cu privire la registre şi de alte acte normative.
(2) În Registrul gospodăriilor ţărăneşti se înscriu următoarele date:
a) denumirea completă şi denumirea abreviată a gospodăriei, sediul ei ;
[Art.14 al. (2) lit. a) modificat prin L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27]"
b) numărul de înregistrare al gospodăriei şi data înregistrării ei;
c) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul fondatorului şi al fiecărui ulterior
d) numele, prenumele, data naşterii, cetăţenia şi domiciliul altor membri ai gospodăriei,
informaţii privind aflarea acestora în relaţii familiale cu fondatorul (conducătorul) gospodăriei;
[Art.14 al. (2) lit.d) modificat prin L1496/29.11.02 MO174/20.12.02 art. 1335]
e) numerele de înregistrare, amplasarea şi suprafaţa, conform cadastrului bunurilor imobile, a
terenurilor proprietate individuală sau proprietate comună, inclusiv a terenurilor din extravilan
considerate grădini, precum şi a terenurilor arendate;
f) alte date prevăzute de legislaţie.
(3) Modificările datelor din declaraţia de constituire intră în vigoare la data consemnării lor în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(4) Primăria păstrează documentele în a căror bază au fost făcute înscrierile în Registrul
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi eliberează extrase din el.
(5) Mărimea maximă a taxei de înregistrare a gospodăriei ţărăneşti, a taxei pentru efectuarea
modificărilor în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), precum şi a taxei de eliberare a
extraselor din acest registru, se stabileşte de Guvern.
(6) Alte particularităţi privind ţinerea Registrului gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sînt stabilite
într-un regulament, aprobat de Guvern.
Capitolul IV
CONDUCĂTORUL GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI. MEMBRII EI
Articolul 15. Conducătorul gospodăriei ţărăneşti
(1) Conducător al gospodăriei ţărăneşti este fondatorul, iar în cazul eliberării fondatorului din
funcţie, unul dintre membri care a atins vîrsta de 18 ani şi are capacitate de exerciţiu deplină, ales
de ceilalţi membri ai gospodăriei.
(2) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti:
a) reprezintă gospodăria în instanţă de judecată, în relaţiile cu alte autorităţi publice, precum şi cu
persoane fizice şi juridice;
b) organizează activitatea gospodăriei;
c) efectuează, în numele gospodăriei, tranzacţii, eliberează procuri pentru efectuarea de
tranzacţii;
d) angajează şi eliberează lucrători;
e) ţine evidenţa timpului de lucru şi salariilor persoanelor care lucrează în bază de contract,
efectuează înscrieri în carnetul lor de muncă, precum şi al membrilor gospodăriei;
f) stabileşte politica de evidenţă în gospodărie, asigură evidenţa contabilă şi prezentarea
rapoartelor în conformitate cu legislaţia;
g) asigură predarea în arhivă a documentelor de plată a salariilor şi a contribuţiilor de asigurări
sociale de stat, precum şi a documentelor prevăzute la art.24 alin.(2);
h) exercită alte atribuţii neinterzise de lege.
[Art.15 al.(1)-(2) In redactia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27]
[Art.15 al.(3) în redactia L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27]
(3) În cazul incapacităţii temporare de muncă sau absenţei sale îndelungate, conducătorul
gospodăriei ţărăneşti are dreptul să încredinţeze îndeplinirea obligaţiilor sale unui membru cu
capacitate deplină de exerciţiu, iar în cazul constituirii gospodăriei ţărăneşti dintr-o singură
persoană, unei alte persoane, faptul consemnîndu-se în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier).
(4) Conducătorul gospodăriei ţărăneşti îşi poate da demisia ori poate fi destituit prin hotărîre a
membrilor ei în cazul executării necorespunzătoare sau neexecutării îndelungate a atribuţiilor.
[Art.15 al.(4) modificat prin L752/21.12.2001 MO11/17.01.2002 art. 27]
(5) În cazul înlocuirii conducătorului gospodăriei ţărăneşti, membrii ei anunţă în scris, în
decursul unei săptămîni, primăria care a înregistrat gospodăria.
Articolul 16. Membrii
(1) Pot fi membri ai gospodăriei ţărăneşti, în afară de conducător, următoarele persoane apte de
muncă: soţul (soţia), părinţii, copiii, inclusiv adoptivi, fraţii, surorile şi nepoţii lui care au atins
vîrsta de 16 ani, precum şi alte persoane care sînt membri ai familiei respective.
(2) Nu sînt considerate membri ai gospodăriei ţărăneşti persoanele care lucrează în gospodărie în
bază de contract.
(3) Primirea în gospodăria ţărănească se face cu acordul membrilor ei.
(4) Ieşirea din gospodăria ţărănească se face la cerere şi nu necesită acordul celorlalţi membri ai
ei.
(5) Excluderea din gospodăria ţărănească se face în baza hotărîrii celorlalţi membri ai ei.
(6) Calitatea de membru al gospodăriei ţărăneşti apare şi încetează în ziua efectuării înscrierilor
respective în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).
(7) Litigiile dintre membrii gospodăriei ţărăneşti se soluţionează în instanţă de judecată.
Articolul 17. Drepturile şi obligaţiile membrului
(1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept:
a) să aleagă şi să fie ales conducător al gospodăriei;
b) să ia cunoştinţă de datele referitoare la activitatea economică şi financiară a gospodăriei;
c) să ceară cota sa din produsele şi veniturile gospodăriei;
d) să iasă din gospodărie primind cota sa din bunurile comune în numerar sau în natură;
e) să efectueze alte acţiuni neinterzise de lege.
(2) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să participe prin muncă personală la activitatea
gospodăriei şi să respecte alte prevederi ale legislaţiei.
(3) În cazul în care nu a participat prin muncă personală la activitatea gospodăriei în decursul a 3
ani consecutivi, membrul gospodăriei ţărăneşti urmează să fie exclus.
(4) În termenul indicat la alin.(3) nu se include perioada în care membrul nu a participat la
activitatea gospodăriei ţărăneşti din cauza faptului că a fost ales în o funcţie electivă, a făcut
serviciul militar în termen, a studiat la o instituţie de învăţămînt sau a fost bolnav.
(5) În cazul în care şi-a pierdut calitatea de membru al familiei conducătorului gospodăriei
ţărăneşti, membrul ei îşi păstrează drepturile şi obligaţiile dacă întruneşte celelalte condiţii
stabilite de prezenta lege.
Capitolul V
BUNURILE MEMBRILOR GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI
Articolul 18. Statutul juridic al bunurilor folosite în comun
de membrii gospodăriei ţărăneşti
(1) Bunurile folosite în comun de membrii gospodăriei ţărăneşti pot aparţine:
a) unui sau mai multor membri ai gospodăriei cu drept de proprietate individuală;
b) membrilor gospodăriei cu drept de proprietate comună în devălmăşie sau cu drept de
proprietate comună în diviziune dacă ultimul este prevăzut în contract.
(2) Bunurile care se află în proprietatea comună a membrilor gospodăriei ţărăneşti (denumite în
continuare bunuri comune) se formează din:
a) mijloacele băneşti şi alte bunuri aduse, cu drept de proprietate comună, în gospodărie de
membrii ei;
b) produsele şi veniturile obţinute din activitatea independentă a gospodăriei sau din activitatea
ei cu alte întreprinderi;
c) veniturile obţinute din tranzacţii cu valori mobiliare procurate de gospodărie;
d) prestaţiile de asigurări sociale primite de gospodărie;
e) donaţiile de la organizaţii şi cetăţeni;
f) creditele şi împrumuturile luate de gospodărie;
g) alte bunuri comune obţinute în conformitate cu legea.
(3) Bunuri comune pot fi: terenurile, plantaţiile, construcţiile gospodăreşti şi alte construcţii,
instalaţiile de ameliorare şi alte instalaţii, vitele productive şi de muncă, păsările, tehnica agricolă
şi altă tehnică, mijloacele de transport, utilajele, inventarul şi alte bunuri, procurate pentru
gospodărie în comun de membrii ei.
(4) Dispunerea de bunurile comune se efectuează cu acordul tuturor membrilor gospodăriei
ţărăneşti.
Articolul 19. Înstrăinarea cotei din bunurile comune
(1) Membrul gospodăriei ţărăneşti este în drept să vîndă, să dăruiască sau să înstrăineze în alt
mod cota sa din bunurile comune exclusiv membrilor gospodăriei sau altor persoane, enumerate
la art.16 alin.(1), care nu erau, dar au devenit membri ai gospodăriei.
(2) Membrii gospodăriei ţărăneşti au dreptul prioritar faţă de alţi membri ai familiei
conducătorului ei de a procura cota ce se înstrăinează din bunurile comune.
(3) Membrul gospodăriei ţărăneşti este obligat să informeze ceilalţi membri ai ei şi ceilalţi
membri ai familiei conducătorului de gospodărie privind comercializarea cotei sale din bunurile
comune, precum şi preţul ei de vînzare.
(4) În cazul în care membrii gospodăriei ţărăneşti şi ceilalţi membri ai familiei conducătorului
refuză să procure cota ce se înstrăinează din bunurile comune sau în cazul în care aceştia nu-şi
îndeplinesc, în decursul unei luni de la data informării lor privind înstrăinarea cotei, intenţia de a
o procura, membrul care înstrăinează cota este în drept să ceară separarea ei în modul stabilit la
art.20.
(5) Dacă întreaga cotă din bunurile comune s-a vîndut, a fost dăruită sau înstrăinată în alt mod, se
consideră că titularul care a înstrăinat-o s-a retras din gospodărie, faptul consemnîndu-se în
Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi, după caz, în alte registre.
Articolul 20. Separarea şi divizarea bunurilor comune
(1) Atribuirea în proprietate individuală a unei cote din bunurile comune se efectuează prin
separare sau divizare.
(2) Cota din bunurile comune se atribuie membrului gospodăriei ţărăneşti:
a) la pierderea calităţii de membru al gospodăriei fără ca el să întemeieze o nouă întreprindere
(separarea cotei din bunurile comune);
b) la urmărirea cotei pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei (separarea cotei din
bunurile comune);
c) la reorganizarea sau lichidarea gospodăriei (divizarea bunurilor comune).
(3) Cota membrului gospodăriei ţărăneşti din bunurile proprietate comună în devălmăşie se
consideră egală cotelor celorlalţi membri dacă, cu acordul acestora, cota nu a fost micşorată din
cauza participării lui neînsemnate cu bunuri sau cu muncă personală la activitatea gospodăriei.
(4) În cazul pierderii calităţii de membru al gospodăriei ţărăneşti, cota din mijloacele fixe de
producţie care se află în proprietate comună este inseparabilă în natură. În acest caz, cota se
plăteşte în bani, în producţie agricolă sau în alt fel. Modul de plată se stabileşte cu acordul
celorlalţi membri ai gospodăriei.
(5) Urmărirea cotei din bunurile comune pentru obligaţiile personale ale membrului gospodăriei
ţărăneşti se efectuează în cazul în care datoriile acestuia nu pot fi acoperite cu alte bunuri ale lui.
(6) La reorganizarea sau lichidarea gospodăriei ţărăneşti, bunurile comune se divizează în modul
stabilit de legislaţia civilă.
Articolul 21. Moştenirea
(1) Cota din bunurile comune se moşteneşte în modul stabilit de legislaţia civilă.
[Art.21 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
Capitolul VI
MUNCA, ASIGURAREA SOCIALĂ
ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ DE STAT
Articolul 22. Munca
(1) Relaţiile de muncă din cadrul gospodăriei ţărăneşti sînt reglementate de Codul muncii şi de
(2) Timpul de lucru în gospodăria ţărănească se include în vechimea în muncă şi în stagiul de
cotizare pe baza înscrierilor din carnetul de muncă şi a certificatelor, eliberate de casele
teritoriale ale Casei Naţionale de Asigurări Sociale, ce confirmă plata contribuţiilor de asigurări
sociale de stat.
Articolul 23. Asigurarea socială şi asistenţa socială de stat
(1) Membrii şi angajaţii gospodăriei ţărăneşti sînt pasibili de asigurare socială şi de asistenţă
socială de stat în conformitate cu legislaţia.
(2) Gospodăria ţărănească plăteşte, în condiţiile stabilite de legislaţie, contribuţiile de asigurări
sociale de stat pentru membrii şi angajaţii săi.
(3) Pensia de stat pentru membrii şi pentru angajaţii gospodăriei ţărăneşti se stabileşte şi se
acordă în condiţiile legii.
Capitolul VII
EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE.
[Titlul cap.VII modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.72]
Articolul 24. Evidenţa şi rapoartele
(1) Gospodăria ţărănească ţine evidenţa activităţii sale şi prezintă rapoarte conform evidenţei
sintetice ori analitice sau conform partidei simple, stabilite de Guvern.
(2) Gospodăria ţărănească predă:
a) arhivei de stat teritoriale documentele care fac parte din Fondul arhivistic de stat;
b) primăriei ori arhivei de stat teritoriale, dacă primăria nu dispune de spaţii pentru păstrare
permanentă, documentele membrilor şi angajaţilor săi;
c) primăriei documentele care urmează să fie păstrate provizoriu.
[Art.25 exclus prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
Capitolul VIII
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA
Articolul 26. Reorganizarea
(1) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin hotărîre a membrilor ei sau a instanţei de
judecată.
(2) Gospodăria ţărănească se reorganizează prin fuziune, asociere, separare, divizare sau
transformare în conformitate cu Codul civil, cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
(3) Volumul depunerilor membrilor gospodăriei ţărăneşti în capitalul social al întreprinderii cu o
altă formă juridică de organizare, constituită prin reorganizare, este determinat în funcţie de cota
lor din bunurile comune care se transmit acestei întreprinderi.
Articolul 27. Lichidarea
(1) Gospodăria ţărănească se lichidează prin hotărîre a membrilor ei sau a instanţei de judecată.
(2) Gospodăria ţărănească poate fi lichidată prin hotărîre a instanţei de judecată la cererea:
a) unui membru al gospodăriei sau a primăriei dacă sînt încălcate prevederile art.2 alin.(1) sau
art.3 alin.(2), inclusiv în cazul în care nici unul dintre membrii gospodăriei nu are drept de
proprietate asupra pămîntului;
b) unui membru al gospodăriei sau a creditorului (creditorilor) în cazul insolvabilităţii ei;
c) moştenitorului sau a primăriei dacă nu a rămas nici un membru şi nici un moştenitor al
acestuia nu doreşte să ţină mai departe gospodăria; precum şi
d) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Particularităţile lichidării gospodăriei ţărăneşti în cazul insolvabilităţii ei sînt definite în
legislaţia privind falimentul.
Capitolul IX
ASOCIAŢIILE GOSPODĂRIILOR ŢĂRĂNEŞTI ŞI UNIUNILE ASOCIAŢIILOR
Articolul 28. Scopurile, statutul juridic şi patrimoniul
asociaţiei gospodăriilor ţărăneşti
şi uniunii asociaţiilor
(1) Pentru a-şi coordona activitatea, a-şi instrui, perfecţiona, consulta şi informa membrii, pentru
a atrage investiţii, a-şi reprezenta şi apăra interesele comune patrimoniale şi profesionale,
gospodăriile ţărăneşti sînt în drept să se unească după principiul teritorial sau de producţie în
asociaţie a gospodăriilor ţărăneşti (denumită în continuare asociaţie), iar asociaţiile - în uniune
republicană a asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti (denumită în continuare uniune).
(2) Asociaţia şi uniunea sînt organizaţii necomerciale cu drept de persoană juridică, create în
bază de contracte de constituire, care activează în conformitate cu legislaţia şi cu statutul lor.
(3) Denumirea asociaţiei şi cea a uniunii trebuie să conţină cuvintele "asociaţia gospodăriilor
ţărăneşti" şi, respectiv, "uniunea republicană a asociaţiilor gospodăriilor ţărăneşti".
(4) Asociaţia şi uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile membrilor lor, iar aceştia nu
poartă răspundere pentru obligaţiile asociaţiei sau cele ale uniunii.
(5) Patrimoniul asociaţiei şi cel al uniunii se formează din taxele de constituire şi din cotizaţiile
membrilor lor, din taxele pentru serviciile pe care le prestează, din donaţii şi din alte venituri
(6) La ieşire din asociaţie ori din uniune sau la lichidarea lor, membrii nu beneficiază de drepturi
asupra patrimoniului asociaţiei şi, respectiv, al uniunii.
Articolul 29. Organele asociaţiei şi cele ale uniunii
Asociaţia şi uniunea au următoarele organe de conducere, de execuţie şi de control:
a) adunarea generală a membrilor asociaţiei şi adunarea generală a membrilor uniunii (denumite
în continuare adunare generală), organ superior;
b) consiliul asociaţiei şi consiliul uniunii (denumite în continuare consiliu), organ executiv;
c) comisia de cenzori sau cenzorul, denumiţi în continuare comisie de cenzori, organ de control;
precum şi
d) alte organe prevăzute de statutul asociaţiei şi de cel al uniunii.
(1) De competenţa exclusivă a adunării generale ţin:
a) modificarea şi completarea statutului asociaţiei şi statutului uniunii, aprobarea statutelor
modificate;
b) aprobarea, modificarea şi completarea regulamentelor organelor asociaţiei şi celor ale uniunii;
c) alegerea preşedintelui şi celorlalţi membri ai consiliului asociaţiei şi, respectiv, ai consiliului
uniunii, alegerea (numirea) membrilor comisiei de cenzori;
d) primirea şi excluderea din asociaţie şi uniune;
e) aprobarea direcţiilor principale de activitate, schemei de încadrare şi salarizare, bugetului
asociaţiei sau uniunii;
f) aprobarea rapoartelor asociaţiei sau uniunii şi ale organelor de conducere, de execuţie şi de
control.
(2) Adunarea generală este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi cel puţin două treimi din
reprezentanţii membrilor asociaţiei sau ai uniunii.
(3) Hotărîrile adunării generale se adoptă cu votul majorităţii reprezentanţilor membrilor
asociaţiei şi, respectiv, ai uniunii prezenţi la adunare.
Articolul 31. Consiliul
(1) De competenţa consiliului ţin:
a) convocarea adunării generale;
b) prezentarea către adunarea generală a propunerilor privind primirea şi excluderea din asociaţie
sau uniune;
c) prezentarea către adunarea generală a raportului anual al asociaţiei sau al uniunii şi al
raportului propriu;
d) efectuarea altor acţiuni prevăzute de statut.
(2) Şedinţa consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puţin jumătate din membrii lui,
inclusiv preşedintele.
(3) Membrii consiliului nu pot fi şi membri ai comisiei de cenzori.
Articolul 32. Comisia de cenzori
(1) Comisia de cenzori exercită controlul asupra activităţii asociaţiei sau a uniunii, inclusiv
asupra respectării statutului şi altor regulamente ale lor, şi este subordonată numai adunării
generale.
(2) Comisia de cenzori se conduce de legislaţie, de statutul asociaţiei sau de cel al uniunii şi de
regulamentul său.
(3) Comisia de cenzori elaborează raportul anual şi îl prezintă adunării generale anuale.
Articolul 33. Reorganizarea şi lichidarea asociaţiei şi a
uniunii
(1) Asociaţia şi uniunea se pot reorganiza prin fuziune, asociere, separare, divizare sau
transformare exclusiv în organizaţii necomerciale.
(2) Patrimoniul asociaţiei sau al uniunii, în proces de lichidare, care a rămas după satisfacerea
tuturor creanţelor este predat altor asociaţii şi uniuni, iar în caz de imposibilitate, organizaţiilor
de binefacere sau autorităţilor administraţiei publice locale.
Capitolul X
RĂSPUNDERI
Articolul 34. Răspunderi pentru încălcarea prezentei legi
Încălcarea prezentei legi prin:
a) prezentarea unor date eronate pentru Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
b) refuzul neîntemeiat de a înregistra gospodăria ţărănească;
c) neprezentarea de documente pentru efectuarea de înscrieri în Registrul gospodăriilor ţărăneşti
(de fermier) privind reorganizarea sau lichidarea gospodăriei;
d) refuzul neîntemeiat de a face modificări în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) sau
de a elibera extrase din el;
e) refuzul neîntemeiat de a efectua înscrieri în carnetele de muncă ale membrilor şi angajaţilor
gospodăriei ţărăneşti sau înscrierea în ele a unor date eronate;
f) neprezentarea de date sau prezentarea de date eronate referitoare la numărul de angajaţi din
gospodăria ţărănească;
g) neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.3 alin.(3); precum şi
h) alte acţiuni definite de lege
atrage răspunderea prevăzută de lege.
Capitolul XI
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
Articolul 35
(1) Guvernul, în decursul a 2 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea Legii cu privire la proprietate, Legii
cadastrului bunurilor imobile, Legii privind administraţia publică locală, Legii contabilităţii,
Legii cu privire la faliment, Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova, Codului
fiscal, Codului cu privire la contravenţiile administrative şi altor acte legislative în concordanţă
cu prezenta lege;
va aproba Regulamentul privind modul de ţinere a evidenţei şi de prezentare a rapoartelor de
către gospodăriile ţărăneşti (de fermier);
va stabili plafonul taxei de înregistrare a gospodăriilor ţărăneşti, al taxei de efectuare a
înscrierilor în Registrul gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) şi al taxei de eliberare a extraselor
din el;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
Articolul 36
(1) Gospodăriile ţărăneşti înregistrate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi vor prezenta
primăriilor, pînă la 1 ianuarie 2002, documentele necesare înscrierii în Registrul gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier) a modificărilor ce rezultă din prezenta lege. Pentru înregistrarea
modificărilor nu se percepe taxă.
(2) Întreprinderile individuale care desfăşoară activitatea prevăzută la art.2 alin.(1) se vor
reînregistra pînă la 1 ianuarie 2002, efectuîndu-se înscrierile de rigoare în Registrul gospodăriilor
ţărăneşti (de fermier). Pentru reînregistrare nu se percepe taxă.
(3) Persoanele care desfăşoară activitatea prevăzută la art.2 alin.(1) şi nu au înregistrat
gospodăria ţărănească sau întreprinderea de o altă formă juridică de organizare sînt lipsite de
înlesnirile şi privilegiile prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative, purtînd răspunderea
stabilită de legislaţie.
(4) Asociaţiile întemeiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi vor aduce, pînă la 1
ianuarie 2002, statutul lor în concordanţă cu prezenta lege sau se vor reorganiza, sau se vor
lichida în modul stabilit de legislaţie. Pentru înregistrarea modificărilor şi completărilor făcute în
statutele asociaţiilor nu se percepe taxă.
[Art.36 modificat prin LP 361 din 13.07.2001 MO94-96 din 10.08.01]
Articolul 37
De la data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.841-XII din 3 ianuarie 1992 cu
privire la gospodăria ţărănească (de fermier), cu modificările şi completările ulterioare.
PREŞEDINTELE
Chişinău, 3 noiembrie 2000.
Nr. 1353-XIV.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
cu privire la întreprinderea de stat
MODIFICAT
LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625
LP372-XVI din 29.12.05, MO16-19/27.01.06 art.70
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
L240/13.06.03, MO138/08.07.03 art.557
L690/29.11.01, MO161/31.12.01 art. 1303
L417/26.07.2001, MO108/06.09.2001
Legea nr.229-XIV din 16.12.98
Legea nr.788 din 26.03.96
Note:
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

Prezenta lege stabileşte condiţiile juridice, organizatorice şi economice
ale înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii întreprinderii de stat.
Capitolul I
Articolul 1. Întreprinderea de stat
(1) Întreprinderea de stat este o întreprindere al cărei capital social aparţine în întregime
statului.
(2) Întreprinderea de stat (în continuare - întreprindere) este agent economic independent cu
drepturi de persoană juridică, care, pe baza proprietăţii de stat transmise ei în gestiune,
desfăşoară activitate de întreprinzător.
(3) Controlul asupra activităţii întreprinderii îl exercită organele
administraţiei de stat în conformitate cu Legea cu privire la antreprenoriat
şi întreprinderi, prezenta lege şi cu alte acte legislative.
(4) Întreprinderea poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile de care dispune.
Organul administraţiei de stat nu poartă răspundere pentru obligaţiunile întreprinderii pe care
a înfiinţat-o. Întreprinderea nu poartă răspundere pentru obligaţiunile organului
administraţiei de stat care a înfiinţat-o.
(5) Întreprinderea capătă drepturi de persoană juridică din ziua înregistrării ei la Camera
Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării Informaţionale.
Întreprinderea are firma (denumirea) sa cu indicaţia "întreprindere de stat" sau iniţialele
"Î.S." şi a principalului gen de activitate, adresă, conturi de decontare, ştampilă cu stema de
stat a Republicii Moldova şi cu denumirea firmei şi cuvintele "Republica Moldova". Pe
blancheta cu antetul întreprinderii se indică numărul ei de identificare de stat.
[Art.1 al.(5) modificat prin LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625]"
[Art.1 al.(5) modificat prin LP372-XVI din 29.12.05, MO16-19/27.01.06 art.70]
[Art.1 al.(5) modificat prin L417/26.07.2001, MO108/06.09.2001]
(6) Întreprinderea este în drept să deschidă filiale şi reprezentanţe, precum şi, cu acordul
organului administraţiei de stat, care a fondat-
o şi al organului care exercită controlul asupra respectării legislaţiei antimonopol, să intre în
componenţa asociaţiilor concernelor, consorţiilor şi altor asociaţii de stat ale întreprinderilor în
baza contractelor încheiate cu alţi agenţi economici.
Articolul 2. Modul de înfiinţare şi înregistrare a întreprinderii
[Art.2 al.(1) şi (2) în redacţia L690/29.11.2001, MO161/31.12.2001 art.1303]
(1) Hotărîrea cu privire la înfiinţarea întreprinderii se adoptă de către Guvern, la propunerea
organului central de specialitate sau a unei alte autorităţi administrative. Funcţia de fondator al
întreprinderii în numele Guvernului va fi exercitată de autoritatea specificată în hotărîrea
Guvernului.
[Art.2 al.(1) în redacţia LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.65]
(2) Documentele de constituire a întreprinderii sînt decizia fondatorului privind
înfiinţarea ei şi statutul întreprinderii. Statutul-model al întreprinderii de stat se aprobă de
către Guvern.
(3) Statutul întreprinderii se aprobă de către fondator şi conţine următoarele date:
a) firma (denumirea), inclusiv abreviată, şi sediul întreprinderii;
b) data şi numărul deciziei fondatorrului privind înfiinţarea întreprinderii, sediul
fondatorului;
c) genurile de activitate;
d) durata întreprinderii (în cazul în care durata nu este indicată întreprinderea se consideră
înfiinţată pe o durată nelimitată);
e) componenţa bunurilor transmise în gestiune întreprinderii şi mărimea capitalului social;
f) planul şi mărimea terenului ocupat de întreprindere;
g) răspunderea întreprinderii pentru obligaţiunile sale;
h) organele de gestiune şi control, competenţa lor, modul de constituire şi de desfăşurare a
activităţii;
i) modul de repartizare şi utilizare a beneficiului, precum şi de acoperire a pierderilor;
j) modul de reorganizare şi lichidare a întreprinderii.
(4) În statut pot fi incluse şi alte condiţii de înfiinţare şi activitate a întreprinderii, care nu vin
în contradicţie cu legislaţia.
(5) Înregistrarea şi reînregistrarea întreprinderii se efectuează în condiţiile legii.
Capitolul II
BUNURILE ÎNTREPRINDERII
Articolul 3. Componenţa bunurilor şi modul utilizării lor
(1) Bunurile transmise întreprinderii în gestiune sînt constituite din terenul, fondurile fixe şi
circulante, alte valori, al căror cost este indicat în bilanţul autonom al întreprinderii.
(2) Modul de posesiune, folosinţă şi dispunere de bunurile întreprinderii se stabileşte de
legislaţie şi de statutul întreprinderii
(3) Întreprinderea este obligată să păstreze, să utilizeze raţional şi să sporească bunurile de care
dispune şi să le asigure.
(4) Întreprinderea nu poate fără autorizaţia fondatorului să dea în arendă ori în gaj bunurile
sale, să participe cu aceste bunuri la activitatea structurilor nestatale şi să investească mijloace
în alte state.
[Alin.4 art.3 completat prin Legea nr.229-XIV din 16.12.98]
Articolul 4. Capitalul social
(1) Mărimea capitalului social şi procedura modificării lui se stabilesc în statutul
întreprinderii.
(2) Sursele de formare a capitalului social sînt:
a) depunerile materiale ale fondatorului;
b) investiţiile capitale din contul subvenţiilor şi beneficiului;
c) bunurile transmise în mod gratuit;
d) alte surse neinterzise de legislaţie.
Capitolul III
GESTIUNEA ÎNTREPRINDERII
Articolul 5. Bazele gestiunii
Gestiunea întreprinderii se efectuează în conformitate cu prezenta lege, alte acte normative şi cu
statutul întreprinderii.
Articolul 6. Fondatorul şi atribuţiile lui
(1) Fondatorul îşi exercită drepturile de gestionar al întreprinderii prin intermediul consiliului de
administraţie şi al administratorului întreprinderii (organul executiv).
(2) Fondatorul:
a) aprobă statutul întreprinderii, modificările şi completările acestuia;
b) stabileşte întreprinderii indicii economici;
c) promovează o politică tehnică unică în cadrul ramurii;
d) desemnează membrii consiliului de administraţie şi îi revocă;
[Art.6 al.(2) modificat prin L690/29.11.2001, MO161/31.12.2001 art. 1303]
e) desemnează administratorul întreprinderii şi îl eliberează din funcţie, la propunerea
consiliului de administraţie;
f) transmite bunurile şi atribuţiile sale în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii de
întreprinzător administratorului în baza contractului (acordului).
(3) Contractul reglementează relaţiile dintre fondator şi administrator, stabileşte drepturile şi
obligaţiunile părţilor, inclusiv restricţiile la drepturile de folosinţă şi de dispunere de patrimoniu,
prevede modul şi condiţiile de remunerare a administratorului şi răspunderea materială a
părţilor, condiţiile de reziliere a contractului. Contract-tip (acordul-tip) dintre fondator şi
administrator - şeful întreprinderii de stat se aprobă de către Guvern.
(4) Fondatorul nu are dreptul să intervină în activitatea întreprinderii după încheierea
contractului cu administratorul, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie şi de contract.
[Art.6 modificat prin LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625]
Articolul 7. Consiliul de administraţie şi atribuţiile lui
(1) Consiliul de administraţie este organul colegial de administrare a întreprinderii,
reprezintă interesele statului şi îşi exercită activitatea în conformitate cu prezenta lege şi
Regulamentul consiliului de administraţie al întreprinderii de stat aprobat de fondator.
(2) În componenţa consiliului de administraţie, în mod obligatoriu, intră reprezentanţi ai
Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei şi Comerţului, care vor constitui majoritatea,
reprezentanţi ai fondatorului şi ai colectivului de muncă. De asemenea, pot intra şi reprezentanţi
ai altor autorităţi ale administraţiei publice centrale, specialişti în domeniul de activitate al
întreprinderii, specialişti în economie şi în drept.
(3) Componenţa numerică a consiliului de administraţie se stabileşte de către fondator în funcţie
de indicii economico-financiari ai întreprinderii şi va fi dintr-un număr impar, nu mai mic de 3
persoane. Componenţa numerică a consiliului se specifică în Regulamentul consiliului de
administraţie.
[Art.7 al.(3) introdus prin LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625]
(4) Consiliul de administraţie se constituie de către fondator, pe un termen de pînă la 3 ani,
ţinîndu-se cont de propunerile Ministerului Finanţelor, Ministerului Economiei şi Comerţului şi
ale colectivului de muncă. Preşedintele consiliului de administraţie este desemnat de către
fondator. Membrul consiliului de administraţie poate fi concomitent membru al consiliului de
administraţie a cel mult 3 alte întreprinderi de stat.
(5) Membrii consiliului de administraţie participă la activitatea acestuia prin cumul cu funcţia
lor de bază.
(6) Membru al consiliului de administraţie nu poate fi persoana declarată incapabilă sau persoana
condamnată pentru escrocherie, sustragere de bunuri, dare sau luare de mită, precum şi pentru
alte infracţiuni prevăzute de legislaţie şi căreia nu i-au fost stinse antecedentele penale.
[Art.7 al.(6) introdus prin LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625]
(7) Membrii consiliului de administraţie, în conformitate cu legislaţia, răspund solidar faţă
de întreprindere pentru prejudiciile rezultate din îndeplinirea hotărîrilor adoptate de ei cu
abateri de la legislaţie, statutul întreprinderii şi Regulamentul consiliului de administraţie.
Membrul consiliului de administraţie care a votat împotriva unei astfel de hotărîri este scutit
de repararea prejudiciilor dacă în procesul-verbal al şedinţei a fost fixat protestul lui. Este
absolvit de răspundere şi membrul consiliului de administraţie care nu a participat la şedinţă,
dacă în decursul a 7 zile după ce a aflat sau trebuia să afle despre o asemenea hotărîre, el a
înmînat preşedintelui consiliului de administraţie un protest în scris. Membrul consiliului de
administraţie poate fi scutit de repararea prejudiciilor cauzate de el în timpul îndeplinirii
obligaţiunilor sale, dacă el a acţionat conform documentelor întreprinderii, indicaţiilor în scris
ale autorităţii pe care o reprezintă, a căror autenticitate nu a putut fi pusă la îndoială, sau a
acţionat în limitele unui risc normal de producţie sau de gestiune. Demisia sau destituirea
membrului consiliului de administraţie nu-l scuteşte de obligaţia de a repara prejudiciile cauzate
din vina lui.
(8) Consiliul de administraţie:
a) aprobă programul de perspectivă al dezvoltării şi planurile anuale ale întreprinderii;
b) ia măsuri ce vor asigura integritatea şi folosirea eficientă a bunurilor întreprinderii;
c) soluţionează, de comun acord cu fondatorul, chestiunile referitoare la intrarea
întreprinderii în asociaţii şi alte uniuni şi ieşirea ei din ele;
d) aprobă devizul anual de venituri şi cheltuieli, darea de seamă contabilă şi contul veniturilor
şi pierderilor;
e) prezintă fondatorului raport cu privire la activitatea economico-financiară a întreprinderii,
precum şi rezultatele auditului activităţii economico-financiare;
f) adoptă decizii cu privire la obţinerea, acordarea şi folosirea creditelor în mărimea stabilită de
fondator;
g) prezintă fondatorului propuneri privind modificarea şi completarea
statutului întreprinderii, reorganizarea şi lichidarea întreprinderii.
h) propune fondatorului candidatura administratorului întreprinderii;
i) aprobă, la propunerea administratorului, repartizarea profitului net anual al întreprinderii.
(9) În statutul întreprinderii pot fi prevăzute şi
alte atribuţii ale consiliului de administraţie care nu vin în contradicţie cu legislaţia.
(10) Consiliul de administraţie nu are dreptul să intervină în activitatea desfăşurată de
administrator, conform contractului.
(11) (11) Membrul consiliului de administraţie se revocă de către fondator în caz de:
a) încălcare a legislaţiei;
b) expirare a termenului împuternicirilor (alegerii);
c) lichidare a întreprinderii;
d) în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
[Art.7 al.(11) modificat prin LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625
(12) Şedinţele consiliului de administraţie se convoacă de preşedintele consiliului sau, în lipsa
lui, de unul din membri în caz de necesitate, însă nu mai rar decît o dată în trimestru. Ordinea de
zi şi materialele respective se aduc la cunoştinţa membrilor consiliului cel tîrziu cu 5 zile înainte
de ziua şedinţei.
(13) Şedinţa consiliului de administraţie se consideră deliberativă dacă la ea participă mai mult
de jumătate din membrii acestuia. Hotărîrile se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi la
şedinţă dacă statutul sau Regulamentul consiliului de administraţie nu prevede cote mai mari de
voturi. Şedinţa consiliului de administraţie se consemnează în proces-verbal, care se semnează
de toţi membrii consiliului participanţi la şedinţă.
[Art.7 al.(12) şi (13) introduse prin LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625]
Articolul 8. Administratorul şi atribuţiile lui
Administratorul:
a) conduce activitatea întreprinderii şi asigură funcţionarea ei eficientă;
b) acţionează fără procură în numele întreprinderii;
c) reprezintă interesele întreprinderii în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice, precum şi cu
organele de justiţie, acordînd astfel de împuterniciri în unele probleme şi altor lucrători ai
întreprinderii;
d) asigură executarea deciziilor fondatorului şi consiliului de administraţie;
e) asigură, la decizia consiliului de administraţie, auditul activităţii economico-financiare a
întreprinderii;
f) prezintă consiliului de administraţie raport cu privire la activitatea economico-financiară a
întreprinderii şi actul auditului;
g) încheie contracte, eliberează procuri, deschide conturi în bănci;
h) prezintă fondatorului propuneri coordonate cu consiliul de administraţie
privind schimbarea componenţei, reconstrucţia, lărgirea, reutilarea tehnică a bunurilor
transmise în gestiunea operativă a întreprinderii;
i) asigură folosirea eficientă şi reproducerea bunurilor primite în gestiune operativă;
j) poartă răspundere materială pentru neexecutarea sau executarea necalitativă a obligaţiunilor
stabilite în contract.
k) prezintă trimestrial consiliului de administraţie dare de seamă referitor la rezultatele activităţii
întreprinderii.
[Art.8 modificat prin LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625]
Capitolul IV
ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR A ÎNTREPRINDERII
Articolul 9. Domeniul de activitate
Întreprinderea poate practica orice genuri de activitate prevăzute în statutul ei, cu excepţia celor
interzise de legislaţie.
Articolul 10. Formarea programului de producţie
Întreprinderea îşi întocmeşte de sine stătător programul de producţie, pornind de la indicii
economici stabiliţi de fondator, de la contractele încheiate pentru comercializarea producţiei
către consumatori şi necesitatea de a asigura dezvoltarea de producţie şi socială a
întreprinderii.
Articolul 11. Asigurarea tehnico-materială
Întreprinderea procură resurse pe piaţa de mărfuri nemijlocit de la
producători, în unităţile comerţului angro, la burse, iarmaroace, licitaţii, de la organizaţiile
de aprovizionare tehnico-materială etc.
Articolul 12. Preţurile şi formarea preţurilor
Întreprinderea comercializează producţia sa, lucrările, serviciile, precum şi deşeurile de
producţie la preţurile şi tarifele stabilite pe baza cererii şi ofertei, iar în cazurile prevăzute de
actele normative - la preţuri şi tarife reglementate de stat.
Articolul 13. Profitul şi pierderile întreprinderii
(1) Profitul (pierderile) întreprinderii se determină în modul prevăzut de legislaţie. Profitul net
se formează după achitarea impozitelor şi a altor plăţi obligatorii şi rămîne la dispoziţia
întreprinderii.
(2) Profitul net poate fi utilizat pentru:
a) acoperirea pierderilor anilor precedenţi;
b) formarea capitalului de rezervă;
c) formarea rezervei pentru dezvoltarea producţiei;
d) defalcări în bugetul de stat;
e) în alte scopuri, dacă ele nu contravin legislaţiei.
(3) Decizia de repartizare a profitului net se adoptă de către consiliul de administraţie, la
propunerea administratorului.
(4) Profitul net se va repartiza doar pentru acoperirea pierderilor anilor precedenţi,
pentru formarea capitalului de rezervă şi formarea rezervei pentru dezvoltarea producţiei în
cazul în care valoarea activelor nete, conform ultimului bilanţ al întreprinderii, este mai mică
decît capitalul social al întreprinderii sau va deveni mai mică în urma repartizării lui în alte
scopuri.
(5) Pierderile întreprinderii se acoperă din contul profitului net rămas la dispoziţia întreprinderii,
din contul mijloacelor fondului de rezervă, precum şi din donaţii sau subvenţii.
(6) Dacă, la expirarea celui de-al doilea an financiar sau al oricărui an financiar ulterior,
valoarea activelor nete ale întreprinderii, potrivit bilanţului anual al acesteia, va fi mai mică decît
mărimea capitalului social, consiliul de administraţie va informa fondatorul despre necesitatea
modificării capitalului social al întreprinderii.
[Art.13 în redacţia LP234-XVI din 20.07.06, MO126-130/11.08.06 art.625]
Articolul 14. Încetarea activităţii
Activitatea întreprinderii încetează, în conformitate cu statutul său şi la decizia fondatorului
prin reorganizarea sau lichidarea ei. Întreprinderea poate fi lichidată de asemenea
de către instanţa judecătorească economică competentă în conformitate cu legislaţia.
[Art.14. modificat prin L240/13.06.03, MO138/08.07.03 art.557]
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI
Chişinău, 16 iunie 1994.
Nr. 146-XIII.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind cooperativele de întreprinzător
MODIFICAT
LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702
L91/06.03.03, MO56/28.03.03 art.251
L646/16.11.2001, MO161/31.12.2001 art.1299
Capitolul I
Articolul 1. Scopul şi obiectul legii
(1) Prezenta lege are drept scop stabilirea cadrului legislativ pentru dezvoltarea sistemului
cooperativelor de întreprinzător, denumite în continuare cooperative.
(2) Prezenta lege are ca obiect relaţiile ce ţin de crearea, activitatea, reorganizarea şi lichidarea
cooperativelor, precum şi a asociaţiilor, uniunilor acestora, denumite în continuare uniuni de
cooperative.
(3) Prezenta lege nu are efect asupra cooperativelor de producţie.
Articolul 2. Legislaţia privind cooperativele
(1) Crearea, activitatea, reorganizarea şi lichidarea cooperativelor este reglementată, pe lîngă
prezenta lege, şi de Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Codul civil, Codul funciar,
Codul fiscal, Codul muncii şi de alte acte normative.
(2) Particularităţile creării, activităţii, reorganizării şi lichidării cooperativelor de economii şi
împrumut se stabilesc conform legislaţiei.
[Art.2.al.(2) modificat prin L91/06.03.03, MO56/28.03.03 art.251]
Articolul 3. Statul şi cooperativele
Se interzice imixtiunea autorităţilor publice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora
în activitatea cooperativelor, cu excepţia cazurilor prevăzute de actele legislative.
Articolul 4. Noţiuni de bază
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
a) membru al cooperativei - persoană juridică sau fizică care practică activitate de întreprinzător
şi deţine cota ordinară şi, după caz, cota preferenţială;
b) membru asociat al cooperativei - persoană juridică sau fizică care deţine doar cota
preferenţială;
c) participarea la relaţiile economice cu cooperativa - procurarea (beneficierea) de către
membrul cooperativei a producţiei (serviciilor) acesteia şi/sau livrarea (prestarea) cooperativei de
către membrul acesteia a producţiei (serviciilor) sale;
d) regulamentul privind relaţiile economice cu cooperativa-regulamentul care determină relaţiile
economice dintre cooperativă şi membrii ei, precum şi dintre membrii acesteia, în măsura în care
nu sînt reglementate de actele legislative şi statutul cooperativei;
e) prudenţă financiară - măsurile, stabilite de prezenta lege, de statutul şi de regulamentele
respective ale cooperativei, pe care le întreprinde aceasta în activitatea sa operaţională,
investiţională şi financiară pentru a preveni pierderile financiare evidente;
f) capital social - partea principală a capitalului propriu al cooperativei, compusă integral din
cotele ordinare şi preferenţiale;
g) cotă ordinară - cota care acordă membrului cooperativei, în relaţiile lui cu cooperativa,
drepturi patrimoniale şi drepturi nepatrimoniale personale legate de cele patrimoniale, inclusiv
dreptul de vot, şi care se compune din cota iniţială, cotele suplimentare şi cotele bonus;
h) cotă bonus - partea cotei ordinare, calculată fiecărui membru al cooperativei din profitul net al
acesteia proporţional volumului lui efectiv de participare la relaţiile economice cu cooperativa;
i) cotă preferenţială - cotă care, fără a acorda deţinătorului acesteia dreptul de vot, îi acordă
dreptul exclusiv la dividende şi dreptul preferenţial la patrimoniul liber de datorii în cazul
lichidării cooperativei;
j) rabaturi (adaosuri) cooperatiste - rabaturile la preţurile producţiei livrate ori la tarifele pentru
serviciile prestate de către cooperativă membrilor săi (adaosurile la preţurile producţiei livrate
sau la tarifele pentru serviciile prestate cooperativei de către membrii ei), care, primite drept
avansuri de către cooperativă, se restituie membrilor acesteia după expirarea anului financiar;
k) dividende - plăţile din profitul net al cooperativei care se efectuează exclusiv deţinătorilor
cotelor preferenţiale.
Capitolul II
COOPERATIVA
Articolul 5. Statutul juridic al cooperativei
(1) Cooperativa este o organizaţie comercială (întreprindere) cu statut de persoană juridică, ai
cărei membri sînt persoane juridice şi/sau fizice care practică activitate de întreprinzător.
(2) Scopul cooperativei este de a contribui la obţinerea profitului de către membrii săi.
(3) Cooperativa activează în baza prezentei legi, a statutului şi a regulamentelor ei.
(4) Cooperativa poate fi creată pe principii primare (fără predecesori de drepturi), precum şi prin
reorganizarea altor întreprinderi ori uniuni ale acestora (cu predecesori de drepturi).
(5) Cooperativa este alcătuită din cel puţin 5 persoane juridice şi/sau fizice.
(6) Dacă numărul membrilor cooperativei se reduce sub limita stabilită la alin.(5), cooperativa, în
termen de 3 luni din ziua acestei reduceri, este obligată:
a) să majoreze numărul membrilor pînă la limita stabilită la alin.(5); sau
b) să se reorganizeze într-o întreprindere cu altă formă juridică de organizare ori în uniune de
întreprinderi; sau
c) să se lichideze în baza hotărîrii adunării generale.
(7) Dacă dispoziţiile alin.(6) nu vor fi îndeplinite, cooperativa:
a) este lipsită de privilegiile definite la art.62 alin.(2) lit.a), art.63 şi art.87 alin.(6); şi
b) urmează să fie lichidată prin hotărîre a instanţei judecătoreşti, adoptată la cererea oricărui
membru al cooperativei, a inspectoratului fiscal teritorial corespunzător ori a autorităţii
administraţiei publice locale corespunzătoare.
Articolul 6. Principiile de bază ale activităţii cooperativei
(1) Cooperativa îşi desfăşoară activitatea în baza:
a) intrării şi ieşirii benevole în (din) cooperativă a membrilor şi membrilor săi asociaţi;
b) participării membrilor săi la adunările generale pe bază de principii democratice;
c) cooperării activităţii sale de întreprinzător cu cea a membrilor săi;
d) formării capitalului social variabil;
e) asigurării transparenţei în activitatea sa.
(2) Cooperativa este obligată să livreze (presteze) cel puţin 50 la sută din volumul total al
producţiei (serviciilor) proprii membrilor săi şi/sau să procure (să beneficieze) de la membrii săi
cel puţin 50 la sută din volumul total al producţiei procurate (serviciilor primite) de către
cooperativă.
(3) Dacă, la expirarea perioadei de 3 luni, dispoziţiile alin.(2) nu sînt îndeplinite, cooperativei i
se aplică prevederile art.5 alin.(6) lit.b) şi c) şi alin.(7).
Articolul 7. Tipurile cooperativelor
(1) Cooperativele pot activa în toate ramurile economiei naţionale şi sînt în drept să practice
orice gen de activitate, cu excepţia acelora care sînt interzise de actele legislative.
(2) În funcţie de genul de activitate, se disting următoarele tipuri de cooperative:
a) de prelucrare;
b) de prestări servicii, inclusiv cele de consultanţă;
c) de economii şi împrumut;
[Art.7 al.(2) lit. d) exclusă prin L91/06.3.03, MO56/28.03.03 art.251 lit. e)devine d)]
d) cu alte genuri de activitate.
Articolul 8. Patrimoniul cooperativei
(1) Cooperativa dispune de patrimoniu propriu, separat de patrimoniul membrilor săi, are conturi
bancare şi bilanţ autonom.
(2) Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi bunuri nebăneşti transmise în
capitalul ei propriu, din venituri, subvenţii, dotaţii, donaţii, sponsorizări, credite şi împrumuturi,
precum şi din alt patrimoniu procurat în conformitate cu legislaţia.
(3) Patrimoniul cooperativei se formează cu respectarea restricţiilor stabilite de actele legislative,
de statutul şi normele de prudenţă financiară ale cooperativei.
Articolul 9. Drepturile cooperativei
(1) Cooperativa este în drept:
a) să stabilească preţuri şi tarife la producţia şi serviciile sale ori la producţia procurată şi
serviciile de care beneficiază, precum şi rabaturi (adaosuri) la aceste preţuri şi tarife;
b) să efectueze operaţii comerciale din numele şi în interesul membrilor săi;
c) să deschidă reprezentanţe, să creeze filiale, precum şi să fie participantă a societăţilor
comerciale şi membru al altor cooperative şi uniuni de întreprinderi;
d) să contracteze împrumuturi de la membrii şi membrii săi asociaţi, să le acorde împrumuturi în
modul stabilit de legislaţie, statutul şi regulamentul respectiv al cooperativei, precum şi de
contractele încheiate cu aceştia;
e) să plaseze obligaţiuni şi alte titluri de creanţă în conformitate cu legislaţia privind valorile
mobiliare, statutul cooperativei şi hotărîrea adunării generale a acesteia;
f) să exercite alte atribuţii ce nu contravin legislaţiei şi statutului său.
(2) Cooperativa nu este în drept să plaseze acţiuni.
(3) Cooperativa poate avea mărci comerciale (mărci de serviciu) înregistrate, alte mijloace de
identificare vizuală a producţiei (serviciilor) sale.
Articolul 10. Obligaţiile şi răspunderea cooperativei
(1) Cooperativa este obligată:
a) să-şi onoreze obligaţiile faţă de membrii şi membrii săi asociaţi, stabilite de prezenta lege, de
statutul său şi de regulamentele sale respective, precum şi de contractele încheiate cu aceştia;
b) să efectueze, după caz, instruirea membrilor cooperativei;
c) să acorde membrilor şi membrilor săi asociaţi informaţii privind activitatea sa, prevăzute de
prezenta lege şi statutul său;
d) să prezinte organelor de stat abilitate rapoarte în conformitate cu legislaţia;
e) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de actele legislative, statutul şi contractele
cooperativei.
(2) Cooperativa răspunde pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul deţinut de ea cu titlu
de proprietate.
(3) Cooperativa nu răspunde pentru obligaţiile membrilor şi membrilor săi asociaţi şi suportă, în
limita valorii cotelor lor, riscul pentru aceste obligaţii în cazurile prevăzute de prezenta lege şi de
alte acte legislative.
Articolul 11. Denumirea cooperativei
(1) Denumirea deplină a cooperativei va conţine sintagma "cooperativă de întreprinzător", iar cea
prescurtată - iniţialele "C.Î.".
(2) Organizaţia care nu corespunde cerinţelor prezentei legi nu este în drept să folosească în
denumirea sa sintagma "cooperativă de întreprinzător".
Articolul 12. Sediul cooperativei
(1) Sediu al cooperativei se consideră sediul organului ei executiv.
(2) Drept sediu al cooperativei poate servi şi sediul (domiciliul) unui membru al cooperativei.
(3) În cazul schimbării sediului, cooperativa, în scris, în termenul stabilit de legislaţie, aduce
acest fapt la cunoştinţa membrilor săi, organului înregistrării de stat a întreprinderilor,
inspectoratului fiscal teritorial, creditorilor şi altor persoane şi autorităţi interesate, introducînd
modificarea corespunzătoare în statut şi, după caz, în ştampila cooperativei.
Articolul 13. Organele cooperativei
(1) Organele cooperativei sînt:
a) adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;
b) consiliul de administrare al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei, dacă
acesta este constituit în conformitate cu art.54 alin.(1) sau cu statutul cooperativei;
c) preşedintele cooperativei;
d) comisia de revizie sau revizorul cooperativei, în continuare comisia de revizie;
e) comisia de arbitraj şi alte organe, dacă acestea sînt constituite în conformitate cu statutul
cooperativei.
(2) Adunarea generală este organul suprem al cooperativei.
(3) Consiliul cooperativei reprezintă interesele membrilor ei în perioada dintre adunările
generale, gestionează activitatea cooperativei în limitele competenţei sale şi este subordonat
numai adunării generale.
(4) Preşedintele cooperativei este un organ executiv unipersonal, care conduce activitatea curentă
a cooperativei şi poate soluţiona orice chestiuni în legătură cu aceasta, cu excepţia celor ce ţin de
competenţa adunării generale sau a consiliului cooperativei.
(5) Comisia de revizie efectuează controlul intern asupra activităţii cooperativei şi este
subordonată numai adunării generale.
Articolul 14. Reprezentarea cooperativei
(1) Cooperativa, în raporturile ei cu autorităţile publice şi cu terţii, este reprezentată de
preşedintele acesteia.
(2) Dacă cooperativa se află în litigiu de judecată cu preşedintele ei, aceasta este reprezentată în
instanţa judecătorească de preşedintele consiliului cooperativei.
(3) Dacă cooperativa se află în litigiu de judecată cu membrul consiliului cooperativei, aceasta
este reprezentată în instanţa judecătorească de către persoana împuternicită de adunarea generală.
Capitolul III
CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA COOPERATIVEI
Articolul 15. Documentele de constituire
Documentele de constituire ale cooperativei sînt contractul de constituire şi statutul.
Articolul 16. Contractul de constituire
(1) Contractul de constituire al cooperativei stabileşte drepturile, obligaţiile şi răspunderea
fondatorilor acesteia.
(2) Contractul de constituire al cooperativei trebuie să cuprindă:
a) denumirea deplină şi prescurtată a cooperativei şi informaţii despre sediul acesteia;
b) scopul şi genurile principale de activitate a cooperativei;
c) termenul de activitate a cooperativei;
d) lista fondatorilor cooperativei;
e) mărimea iniţială a capitalului social al cooperativei, cu specificarea mărimii şi formei
aporturilor efectuate de către fiecare fondator în contul cotei sale iniţiale;
f) termenele în care se efectuează de către fiecare fondator aporturile în contul cotei sale iniţiale;
g) modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de constituire şi de înregistrare a cooperativei;
h) alte prevederi privind modul şi termenele de constituire şi de înregistrare a cooperativei.
(3) Genurile de activitate a cooperativei se indică în contractul de constituire şi în statutul
cooperativei în conformitate cu clasificatorul activităţii respective aprobat în modul stabilit.
(4) Lista fondatorilor cooperativei va cuprinde datele indicate la art.79 alin.(2) lit.b) - d).
(5) Contractul de constituire este semnat de fondatorii cooperativei.
(6) Acţiunea prevederilor contractului de constituire încetează după înregistrarea de stat a
cooperativei şi îndeplinirea celorlalte obligaţii de către fondatori.
Articolul 17. Statutul cooperativei
(1) Statutul cooperativei va cuprinde informaţiile prevăzute la art.16 alin.(2) lit.a) - c), precum şi:
a) mărimea minimă a capitalului propriu al cooperativei;
b) drepturile, obligaţiile şi răspunderea cooperativei, ale membrilor şi membrilor ei asociaţi;
c) condiţiile şi modul de obţinere şi de retragere a calităţii de membru şi membru asociat al
cooperativei;
d) mărimea minimă, modul şi termenul de efectuare a aporturilor în contul cotelor iniţială şi
suplimentare, precum şi al cotei preferenţiale;
e) modul de evaluare a aporturilor nebăneşti în capitalul social;
f) modul de înstrăinare a cotelor;
g) lista organelor cooperativei, competenţa, modul de formare şi durata mandatului acestora;
h) modul de votare la adunarea generală şi datele privind numărul de voturi necesar pentru
adoptarea hotărîrilor;
i) modul de formare şi de utilizare a rezervelor (fondurilor) cooperativei;
j) normele de prudenţă financiară;
k) lista întreprinderilor afiliate, a filialelor şi reprezentanţelor cooperativei;
l) modul de acordare a informaţiei membrilor şi membrilor asociaţi ai cooperativei şi
răspunderea pentru neacordarea acesteia;
m) modul de contestare a deciziilor organelor cooperativei şi de soluţionare a litigiilor dintre
membrii cooperativei, dintre aceştia din urmă şi cooperativă, precum şi modul tragerii la
răspundere a persoanelor cu funcţii de răspundere ale cooperativei;
n) temeiurile şi modul de reorganizare şi lichidare a cooperativei în baza hotărîrii adunării
generale.
(2) Statutul cooperativei poate prevedea renunţarea la formarea cotelor preferenţiale.
(3) În statutul cooperativei pot fi incluse şi alte prevederi ce nu contravin actelor legislative.
(4) Prevederile statutului cooperativei ce contravin legislaţiei sînt nule de la data adoptării lor.
(5) Prevederile statutului cooperativei sînt obligatorii pentru membrii, membrii asociaţi şi
persoanele cu funcţii de răspundere ale cooperativei.
(6) Schimbarea numărului de membri sau membri asociaţi ai cooperativei, precum şi a mărimii
capitalului ei social, nu constituie temei pentru modificarea statutului.
(7) Orice modificări şi completări în statutul cooperativei sînt valabile din ziua înregistrării lor de
stat în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 18. Adunarea de constituire
(1) Adunarea de constituire:
a) examinează îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de contractul de constituire;
b) aprobă valoarea aporturilor nebăneşti în contul cotelor iniţiale ale fondatorilor;
c) aprobă statutul cooperativei;
d) alege (desemnează) membrii consiliului cooperativei, ai comisiei de revizie, precum şi
preşedintele cooperativei;
e) soluţionează alte chestiuni privind constituirea, înregistrarea şi demararea activităţii
cooperativei.
(2) Dreptul de vot la adunarea de constituire îl deţin persoanele care au semnat contractul de
constituire al cooperativei (fondatorii).
(3) La adunarea de constituire, fiecare fondator deţine un singur vot.
(4) Hotărîrile asupra chestiunilor prevăzute la
alin.(1) lit.a) - d) se aprobă cu votul a cel puţin două treimi din numărul total al fondatorilor, iar
asupra celorlalte chestiuni - cu votul majorităţii fondatorilor.
Articolul 19. Înregistrarea de stat a cooperativei
(1) Pentru înregistrarea de stat a cooperativei, preşedintele cooperativei, în termen de o lună din
ziua aprobării statutului cooperativei, prezintă organului de înregistrare de stat a întreprinderilor
cererea semnată de preşedintele şi secretarul adunării de constituire, la care se anexează
următoarele documente:
a) procesul-verbal al adunării de constituire, semnat de preşedintele şi secretarul acestei adunări;
b) contractul de constituire, întocmit în modul stabilit;
c) statutul cooperativei, aprobat de adunarea de constituire şi semnat de preşedintele şi secretarul
acestei adunări;
d) documentul ce confirmă sediul cooperativei;
e) bonul ce confirmă depunerea de către fondatorii cooperativei, la un cont bancar provizoriu, a
mijloacelor băneşti (dacă acestea sînt prevăzute) în contul cotelor iniţiale;
f) bonul de plată a taxei pentru înregistrarea de stat a cooperativei.
(2) Cooperativa este în drept să-şi desfăşoare activitatea după înregistrarea în Registrul de stat al
întreprinderilor şi atribuirea codului fiscal.
(3) Pentru practicarea unui anumit gen de activitate stabilit de Legea privind acordarea de licenţe
pentru unele genuri de activitate, cooperativa este obligată să obţină o licenţă în modul stabilit.
Capitolul IV
MEMBRII COOPERATIVEI
Articolul 20. Drepturile membrului cooperativei
(1) Membrul cooperativei are dreptul:
a) să participe la adunarea generală, să aleagă şi să fie ales în organele cooperativei;
b) să aibă acces la informaţiile privind activitatea cooperativei, prevăzute de prezenta lege sau de
statutul cooperativei;
c) să beneficieze de rabaturi (adaosuri) cooperatiste, precum şi, după caz, de cote bonus şi de
dobîndă la împrumutul acordat de către el cooperativei;
d) să procure, în mod preferenţial, cotele ordinare (părţile acestora) care se cesionează, dacă
acest privilegiu este prevăzut de statutul cooperativei;
e) să înstrăineze, să gajeze, să lase prin testament cota sa ordinară (o parte a acesteia), precum şi
să iasă din cooperativă la expirarea anului financiar, în modul stabilit de actele legislative, de
statutul şi regulamentele respective ale cooperativei;
f) să transforme, cu acordul consiliului cooperativei, cota sa ordinară (o parte a acesteia) în cotă
preferenţială ori în împrumut acordat cooperativei;
g) să transforme, cu acordul consiliului cooperativei, cota sa preferenţială (o parte a acesteia) ori
împrumutul acordat cooperativei în cota sa suplimentară; precum şi
h) să întreprindă alte acţiuni neinterzise de actele legislative sau de statutul cooperativei.
(2) Membrii care deţin cel puţin 10 la sută din numărul total de voturi ale membrilor cooperativei
au dreptul să ceară, în modul stabilit de statutul cooperativei, includerea chestiunilor propuse de
ei în ordinea de zi a adunării generale.
(3) Membrii care deţin cel puţin 20 la sută din numărul total de voturi ale membrilor cooperativei
au dreptul să ceară, în modul stabilit de prezenta lege şi statutul cooperativei, convocarea
adunării generale extraordinare sau a şedinţei extraordinare a consiliului cooperativei, precum şi
efectuarea controalelor suplimentare ale activităţii cooperativei sau a auditului din iniţiativă al
rapoartelor ei financiare.
(4) Membrul cooperativei care deţine cota preferenţială beneficiază de drepturile patrimoniale
ale membrului asociat.
(5) Asupra membrului cooperativei care deţine cotă preferenţială nu se extind prevederile art.34
alin.(2).
(6) Membrul cooperativei, la încetarea calităţii sale de membru, are dreptul, în condiţiile art.33,
la restituirea valorii cotei sale ordinare, precum şi la plata rabaturilor (adaosurilor) cooperatiste
şi, după caz, a dividendelor anunţate, dar neachitate.
(7) Statutul cooperativei şi hotărîrile adunării generale nu pot prevedea privilegii pentru unii
membri ai cooperativei, cu excepţia cazului prevăzut la art.47 alin.(2).
(8) Atribuţiile reprezentantului membrului cooperativei în cadrul organelor cooperativei sînt
consemnate prin procură, cu excepţia cazului prevăzut la art.50 alin.(3).
Articolul 21. Obligaţiile şi răspunderea membrului
cooperativei
(1) Membrul cooperativei este obligat:
a) să efectueze integral aporturile în contul cotei sale iniţiale şi al cotelor suplimentare în modul
stabilit de prezenta lege, statutul şi regulamentul respectiv al cooperativei;
b) să participe la relaţiile economice cu cooperativa în modul stabilit de prezenta lege, statutul
cooperativei, regulamentul privind relaţiile economice cu cooperativa, precum şi de contractul
încheiat cu aceasta;
c) să informeze cooperativa privind orice schimbare în datele sale introduse în registrul
membrilor cooperativei;
d) să respecte alte prevederi ale legislaţiei, statutului şi ale regulamentelor cooperativei, precum
şi să execute hotărîrile adunării generale.
(2) Membrul cooperativei poartă faţă de cooperativă răspunderea prevăzută de prezenta lege,
statutul cooperativei şi contractul încheiat cu aceasta.
(3) Daunele cauzate cooperativei din vina unui membru al ei pot fi reparate prin reducerea
mărimii cotei ordinare şi/sau preferenţiale a acestui membru, inclusiv în cazul în care valoarea
acestei cote urmează a fi restituită în condiţiile art.33.
(4) Membrul cooperativei nu răspunde pentru obligaţiile cooperativei şi suportă riscul pentru
aceste obligaţii în limita cotei sale ordinare, inclusiv partea ei nevărsată, precum şi în limita cotei
sale preferenţiale dacă o deţine.
(5) Prin derogare de la prevederile alin.(4), membrii cooperativei poartă solidar răspundere
subsidiară în limita părţilor nevărsate ale cotelor ordinare ale membrilor respectivi dacă
patrimoniul cooperativei este insuficient pentru satisfacerea revendicărilor creditorilor ei.
Articolul 22. Urmărirea cotei
(1) Urmărirea cotei pentru obligaţiile membrului sau ale membrului asociat al cooperativei faţă
de un terţ (creditor) se admite, în temeiul hotărîrii instanţei judecătoreşti sau de arbitraj, în cazul
în care celălalt patrimoniu al membrului sau al membrului asociat este insuficient pentru
executarea obligaţiilor acestuia.
(2) Urmărirea cotei se limitează la valoarea acesteia.
(3) La urmărirea cotei, cooperativa este în drept să achite creditorului valoarea cotei (a unei părţi
a acesteia) şi să excludă membrul ori membrul asociat debitor din cooperativă (să micşoreze cota
acestuia).
(4) Achitarea prevăzută la alin.(3) o poate efectua şi orice membru sau membru asociat al
cooperativei, prin procurarea cotei urmărite (a unei părţi a acesteia), în modul stabilit de prezenta
lege şi statutul cooperativei.
(5) Dacă, pe parcursul a 3 luni din ziua prezentării titlului executoriu, nu se efectuează achitarea
prevăzută la alin.(3) sau (4), creditorul poate deveni, prin derogare de la cerinţele art.23 şi 24,
membru (sau membru asociat) al cooperativei, dar numai pentru a-şi exercita dreptul la
restituirea valorii cotei.
Articolul 23. Condiţiile de obţinere a calităţii de membru
1) Membri ai cooperativei pot fi:
a) întreprinderi persoane juridice cu sediul în Republica Moldova sau în străinătate; şi/sau
b) persoane fizice cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini sau apatrizi cu drept de
reşedinţă în Republica Moldova, cu capacitate de exerciţiu deplină, care practică activitate de
întreprinzător în conformitate cu legislaţia.
(2) Prin statutul cooperativei pot fi stabilite condiţii suplimentare de obţinere a calităţii de
membru al acesteia care nu contravin actelor legislative.
(3) Cooperativa este deschisă pentru admiterea de noi membri, indiferent de sediul (domiciliul)
acestora.
Articolul 24. Obţinerea calităţii de membru
(1) Calitatea de membru se obţine prin participare la constituirea cooperativei sau prin intrarea în
cooperativă în baza cererii solicitantului şi a deciziei respective a consiliului cooperativei.
(2) Cererea de obţinere a calităţii de membru al cooperativei trebuie să conţină prevederile
privind acceptarea de către solicitant a scopului, statutului şi regulamentelor cooperativei şi a
obligaţiei de a efectua integral aporturile în contul cotelor sale, iniţială şi suplimentare, precum şi
să conţină datele ce confirmă respectarea cerinţelor art.23 alin.(1) şi ale statutului cooperativei.
(3) Calitatea de membru al cooperativei se obţine de la data:
a) înregistrării de stat a cooperativei - pentru fondatori; sau
b) efectuării primului aport în contul cotei iniţiale ori procurării cotei ordinare - pentru alte
persoane.
(4) Statutul cooperativei poate prevedea necesitatea achitării taxei de intrare, a cărei mărime nu
poate depăşi cheltuielile necesare pentru executarea formalităţilor de intrare în cooperativă.
(5) Taxa de intrare se reflectă în capitalul de rezervă al cooperativei şi nu se restituie la încetarea
calităţii de membru al cooperativei.
Articolul 25.Respingerea cererii de obţinere a calităţii de
membru
(1) Cererea de obţinere a calităţii de membru al cooperativei poate fi respinsă dacă:
a) obţinerea de către solicitant a calităţii de membru contravine prevederilor actelor legislative
sau statutului cooperativei;
b) solicitantul a fost anterior exclus din cooperativa respectivă;
c) cooperativa nu este în stare să livreze producţia (să presteze servicii) sau să procure producţia
(să beneficieze de serviciile) unui număr mai mare de membri.
(2) Decizia consiliului cooperativei privind respingerea cererii prevăzute la alin.(1) se aduce la
cunoştinţa solicitantului în termen de 15 zile de la data adoptării şi se anunţă la cea mai apropiată
adunare generală.
(3) Decizia prevăzută la alin.(2) poate fi contestată la adunarea generală, a cărei hotărîre este
definitivă.
Articolul 26. Încetarea calităţii de membru al cooperativei
Calitatea de membru al cooperativei încetează în cazul:
a) înstrăinării cotei ordinare ori ieşirii din cooperativă în baza cererii; sau
b) excluderii acestuia din cooperativă; sau
c) reorganizării ori lichidării (decesului) membrului cooperativei; sau
d) reorganizării ori lichidării cooperativei.
Articolul 27. Cesiunea cotei
(1) Membrul cooperativei este în drept să vîndă sau să cesioneze altfel cota sa în modul stabilit
de prezenta lege, statutul şi regulamentul respectiv ale cooperativei.
(2) Cesiunea cotei ordinare sau preferenţiale altui membru sau unui membru asociat al
cooperativei se efectuează cu respectarea cerinţelor art.39 alin.(3) şi nu necesită acordul
consiliului cooperativei.
(3) Cesiunea cotei ordinare unui terţ, care corespunde cerinţelor art.23 alin.(1) şi ale statutului
cooperativei, se admite doar cu acordul consiliului cooperativei, care trebuie să fie dat în termen
de o lună de la data depunerii concomitente a cererii de cesiune şi a cererii de procurare de către
un terţ a acestei cote. În acest caz, alţi membri ai cooperativei au dreptul de preemţiune asupra
cotei care se cesionează, dacă statutul cooperativei nu prevede altfel.
(4) Dacă, în termenul indicat la alin.(3), nu au fost depuse cereri de către alţi membri ai
cooperativei de a procura cota ordinară care se cesionează, această cotă poate fi cesionată unui
terţ cu acordul consiliului cooperativei.
(5) În caz de refuz al consiliului cooperativei de a accepta cesionarea cotei ordinare conform
alin.(3) sau (4), cooperativa este obligată să restituie solicitantului valoarea cotei sale potrivit
art.33.
Articolul 28. Gajarea cotei
(1) Gajarea cotei se admite dacă aceasta este prevăzută de statutul cooperativei şi dacă există
consimţămîntul:
a) consiliului cooperativei - în cazul în care gajarea se efectuează pentru garantarea obligaţiilor
faţă de alt membru sau membru asociat al cooperativei;
b) adunării generale - în cazul în care gajarea se efectuează pentru garantarea obligaţiilor faţă de
un terţ.
(2) Gajarea cotei se efectuează potrivit prezentei legi şi legislaţiei cu privire la gaj.
(3) Gajarea cotei pentru garantarea obligaţiilor faţă de cooperativă nu se admite.
Articolul 29. Ieşirea din cooperativă
(1) Ieşirea din cooperativă se efectuează în baza cererii, care se va examina de consiliul
cooperativei în termen de o lună de la data depunerii. În decizia consiliului se vor indica
obligaţiile patrimoniale reciproce ale membrului cooperativei şi ale cooperativei, legate de
restituirea valorii cotei, precum şi termenele executării acestora.
(2) De la data depunerii cererii indicate la alin.(1), membrul cooperativei pierde dreptul de a fi
membru al consiliului, al comisiei de revizie sau preşedinte al cooperativei.
(3) Dacă cererea de ieşire din cooperativă este depusă cu cel puţin 3 luni pînă la expirarea anului
financiar curent, membrul cooperativei pierde calitatea de membru din prima zi a anului
financiar următor. În alte cazuri, dreptul indicat poate înceta din prima zi a celui de al doilea an
financiar care urmează celui curent.
Articolul 30. Excluderea din cooperativă
(1) Excluderea din cooperativă se efectuează prin decizia consiliului acesteia. Această atribuţie
se include, prin statutul cooperativei, în competenţa adunării generale, dacă consiliul
cooperativei nu este constituit, în conformitate cu art.54 alin.(1) sau cu statutul cooperativei.
(2) Membrii consiliului, ai comisiei de revizie, ai comisiei de arbitraj şi preşedintele
cooperativei, aleşi de adunarea generală, pot fi excluşi din cooperativă numai prin hotărîre a
adunării generale.
(3) Membrul cooperativei poate fi exclus din cooperativă în cazul în care acesta:
a) nu a avut dreptul să fie membru al cooperativei sau a pierdut acest drept conform art.23 alin.
(1) sau statutului cooperativei;
b) a comis încălcarea definită la art.48 alin.(6);
c) fiind avertizat în scris de către consiliul cooperativei despre neexecutarea sau executarea
necorespunzătoare a obligaţiilor sale, continuă să comită încălcări şi după expirarea termenului
rezonabil stabilit de consiliul cooperativei pentru înlăturarea acestora;
d) este concomitent şi membru al altei cooperative de profil similar dacă, conform statutului
cooperativei, aceasta contravine intereselor celei din urmă.
(4) Statutul cooperativei poate prevedea şi alte temeiuri care nu contravin actelor legislative
pentru excluderea din cooperativă.
(5) Decizia consiliului cooperativei sau hotărîrea adunării generale privind excluderea
membrului din cooperativă se aduce la cunoştinţa acestuia în termen de 5 zile de la data
adoptării.
(6) Membrul exclus din cooperativă pierde calitatea de membru din ziua adoptării deciziei
(hotărîrii) organului abilitat al cooperativei.
(7) Decizia consiliului cooperativei privind excluderea membrului din cooperativă poate fi
contestată la cea mai apropiată adunare generală, iar hotărîrea adunării generale în acest sens
poate fi atacată în instanţa judecătorească în modul stabilit de actele legislative.
Articolul 31. Drepturile succesorului de drepturi al
membrului reorganizat al cooperativei
(1) În caz de reorganizare a membrului cooperativei întreprindere prin fuziune, asociere, divizare
sau separare, succesorul de drepturi al acestuia, creat prin reorganizare, poate deveni membru al
cooperativei dacă:
a) corespunde cerinţelor art.23 alin.(1) şi ale statutului cooperativei;
b) în termen de 3 luni de la înregistrarea lui de stat, a depus cererea de intrare în cooperativă, cu
prezentarea probelor documentare privind succesiunea în drepturi, incluzînd bilanţul consolidat
sau de divizare în care este reflectată cota ordinară corespunzătoare (o parte a acesteia) în
capitalul social al cooperativei.
(2) Dacă cererea indicată la alin.(1) lit.b) este soluţionată:
a) întreprinderea succesoare a cotei ordinare (a unei părţi a acesteia) devine membru al
cooperativei din ziua înregistrării ei de stat;
b) întreprinderea predecesoare care a transmis succesorilor de drepturi întreaga ei cotă ordinară
îşi încetează calitatea de membru al cooperativei din ziua reorganizării ei.
(3) Dacă întreprinderea succesor de drepturi nu a prezentat cererea în termenul indicat la alin.(1)
lit.b) sau cererea ei nu a fost satisfăcută, valoarea cotei (a unei părţi a acesteia) se restituie acestei
întreprinderi în modul stabilit la art.33.
(4) În cazul transformării membrului cooperativei întreprindere fără schimbarea genurilor
principale de activitate, acest fapt se reflectă în registrul membrilor cooperativei prin efectuarea
unei înscrieri privind modificarea formei juridice de organizare a membrului respectiv în baza
cererii acestuia, cu prezentarea probelor documentare corespunzătoare.
Articolul 32.Drepturile moştenitorului membru al
cooperativei
(1) Moştenitorul cotei membrului decedat al cooperativei are dreptul de a obţine calitatea de
membru al acesteia dacă el:
a) corespunde cerinţelor art.23 alin.(1) şi ale statutului cooperativei;
b) în termen de 3 luni de la data primirii certificatului privind dreptul la moştenire, a depus
cererea de intrare în cooperativă, cu prezentarea probelor documentare privind moştenirea cotei
decedatului.
(2) Dacă cererea indicată la alin.(1) lit.b) este satisfăcută:
a) moştenitorul cotei se consideră membru al cooperativei de la data decesului fostului membru
al acesteia;
b) membrul cooperativei care a lăsat moştenirea îşi pierde calitatea de membru de la data
decesului.
(3) Dacă moştenitorul cotei nu a depus cererea în termenul indicat la alin.(1) lit.b) sau cererea nu
a fost satisfăcută, acestuia i se restituie valoarea cotei moştenite, în modul stabilit de actele
legislative şi de statutul cooperativei.
Articolul 33. Restituirea valorii cotei ordinare
(1) Restituirea valorii cotei ordinare se efectuează prin mijloace băneşti şi/sau prin patrimoniul
nebănesc al cooperativei. În cel din urmă caz, e nevoie de acordul consiliului cooperativei şi al
membrului respectiv al acesteia.
(2) Restituirea valorii cotei ordinare se efectuează după examinarea de către adunarea generală a
raportului financiar anual al cooperativei şi după anunţarea plăţilor cuvenite membrilor
cooperativei.
(3) La restituirea valorii cotei ordinare, deţinătorului acesteia i se plătesc toate rabaturile
(adaosurile) cooperatiste şi, după caz, dividendele anunţate, dar neachitate.
(4) Din valoarea de restituire a cotei ordinare şi din alte plăţi neachitate poate fi reţinută, potrivit
deciziei consiliului cooperativei, suma daunelor stabilite la art.21 alin.(3), precum şi suma
datoriei faţă de cooperativă a deţinătorului acestei cote.
(5) Restituirea valorii cotei ordinare şi achitarea altor plăţi cuvenite se efectuează în termen de 6
luni de la data încetării calităţii de membru al cooperativei.
(6) Statutul cooperativei poate prevedea prelungirea termenului indicat la alin.(5) pînă la 5 ani.
Capitolul V
MEMBRII ASOCIAŢI AI COOPERATIVEI
Articolul 34. Drepturile membrului asociat al cooperativei
(1) Membrul asociat al cooperativei are dreptul:
a) să participe, fără drept de vot, la discutarea chestiunilor de pe ordinea de zi a adunărilor
generale, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2);
b) să aibă acces la procesele-verbale ale adunărilor generale şi la rapoartele financiare şi cele
specializate ale cooperativei;
c) să primească dividende;
d) să procure, în mod prioritar, cota preferenţială (o parte a acesteia), care se cesionează;
e) să înstrăineze, să gajeze, să lase prin testament cota sa preferenţială (o parte a acesteia),
precum şi să iasă din cooperativă la expirarea anului financiar, în modul stabilit de actele
legislative, de statutul cooperativei şi de contractele încheiate cu aceasta;
f) să transforme, cu acordul consiliului cooperativei, cota sa preferenţială (o parte a acesteia) în
cotă ordinară ori în împrumut acordat cooperativei;
g) să transforme, cu acordul consiliului cooperativei, împrumutul acordat de el cooperativei în o
parte a cotei sale preferenţiale.
(2) Membrul asociat al cooperativei obţine drept de vot în cazul în care adunarea generală
examinează chestiuni privind modificarea drepturilor membrilor asociaţi prevăzute de statutul
cooperativei sau privind reorganizarea ori lichidarea cooperativei, precum şi în cazul în care doi
ani la rînd dividendele nu au fost anunţate ori achitate. În cel din urmă caz, dreptul de vot al
membrilor asociaţi încetează o dată cu achitarea dividendelor.
(3) În contractul încheiat de membrul asociat cu cooperativa pot fi prevăzute şi alte drepturi ale
acestuia care nu contravin actelor legislative şi statutului cooperativei.
Articolul 35.Obligaţiile şi răspunderea membrului asociat
al cooperativei
(1) Membrul asociat al cooperativei este obligat să informeze cooperativa despre orice schimbare
în datele sale introduse în registrul membrilor cooperativei.
(2) Membrul asociat al cooperativei nu este obligat să participe la relaţiile economice cu acesta,
precum şi să efectueze vărsăminte pentru acoperirea pierderilor de bilanţ ale cooperativei.
(3) Membrul asociat nu răspunde pentru obligaţiile cooperativei şi suportă riscul pentru aceste
obligaţii în limitele cotei sale preferenţiale.
Articolul 36. Obţinerea şi încetarea calităţii de membru
asociat
(1) Membri asociaţi ai cooperativei pot fi, în bază de contract încheiat în formă scrisă cu
cooperativa, persoane juridice şi fizice, indiferent de forma de proprietate, de genul de activitate
şi de sediu (domiciliu).
(2) În caz de reorganizare a membrului asociat întreprindere sau în caz de deces al membrului
asociat persoană fizică, se aplică prevederile respective ale art.31 şi 32.
(3) În caz de încetare a acţiunii contractului prevăzut la alin.(1), membrul asociat (sau, după caz,
membrul cooperativei) are dreptul, în condiţiile art.33, la restituirea valorii cotei sale
preferenţiale, precum şi la achitarea dividendelor declarate, dar neachitate.
Capitolul VI
CAPITALUL COOPERATIVEI ŞI COTELE
Articolul 37. Capitalul cooperativei
(1) Capitalul cooperativei se formează din capitalul propriu şi din capitalul împrumutat (din
datorii).
(2) Capitalul propriu al cooperativei se constituie din capitalul social, capitalul suplimentar,
rezervele (fondurile) cooperativei, profitul nerepartizat, din subvenţii, dotaţii, donaţii,
sponsorizări şi din alte sume primite cu titlu gratuit în conformitate cu legislaţia.
(3) Mărimea capitalului social al cooperativei trebuie să fie, la fiecare dată de raportare, egală cu
valoarea cotelor, inclusiv a părţilor lor nevărsate, ale tuturor membrilor şi membrilor asociaţi ai
cooperativei înregistraţi la aceeaşi dată în registrul membrilor cooperativei.
Articolul 38. Aporturile în capitalul social
(1) Drept aporturi în capitalul social al cooperativei pot servi mijloacele băneşti şi patrimoniul
nebănesc, cu excepţia aporturilor în contul cotelor preferenţiale, care pot fi efectuate doar cu
mijloace băneşti.
(2) Aportul nebănesc în contul cotei ordinare poate fi transmis cooperativei cu titlu de proprietate
sau cu titlu de folosinţă.
(3) Valoarea de piaţă a aportului nebănesc transmis cooperativei cu titlu de folosinţă în contul
cotei ordinare se determină pornind de la mărimea de piaţă a plăţii de arendă şi termenul de
folosinţă a acestui aport, stabilite în contractul încheiat între membrul cooperativei şi
cooperativă.
(4) În cazul modificării termenului de folosinţă a aportului nebănesc transmis cooperativei în
contul cotei ordinare, valoarea de piaţă a acestui aport se va modifica în modul stabilit la alin.(3).
(5) Aporturile în contul cotei iniţiale sau al celor suplimentare pot fi efectuate în rate, în termenul
stabilit de statutul cooperativei care nu poate depăşi un an. Fiecare din aceste rate nu poate fi mai
mică de 25 la sută din mărimea cotei în contul căreia se efectuează aporturi.
(6) În cazul în care membrul cooperativei, după expirarea termenului stabilit la alin.(5), nu a
achitat integral valoarea cotei sale ordinare, acesta plăteşte cooperativei dobîndă în mărimea
stabilită de statutul cooperativei. De asemenea, statutul poate prevedea excluderea acestui
membru din cooperativă.
(7) Drept aporturi în contul cotei ordinare nu pot servi:
a) evaluarea în bani a activităţii privind constituirea cooperativei;
b) bunurile imobile şi mobile neînregistrate, inclusiv produsele activităţii intelectuale, pasibile
înregistrării de stat în conformitate cu legislaţia;
c) bunurile a căror participare în circuitul civil este interzisă sau limitată de actele legislative,
dacă nu există autorizaţia corespunzătoare a autorităţii publice abilitate;
d) împrumuturi primite de la cooperativă;
e) alte bunuri nebăneşti determinate de statutul sau regulamentul respectiv al cooperativei.
(8) Statutul cooperativei poate prevedea ca aporturile în contul cotelor ordinare să se efectueze
doar cu mijloace băneşti.
(9) Aporturile în contul cotei preferenţiale pot fi efectuate de către membrul cooperativei numai
după achitarea integrală a cotei sale ordinare.
(10) Aporturile în contul cotelor preferenţiale nu pot fi efectuate în rate.
Articolul 39. Mărimea cotei
(1) Mărimea cotei ordinare şi a celei preferenţiale se exprimă în lei şi trebuie să fie divizibilă la
10.
(2) Mărimea cotelor iniţială şi suplimentară se stabileşte proporţional cu volumul contractual al
participării membrului cooperativei la relaţiile economice cu cooperativa.
(3) Mărimea totală a cotelor, ordinară şi preferenţială, deţinute de un membru al cooperativei nu
poate depăşi 20 la sută din capitalul social al acesteia.
(4) În cazul în care mărimea cotelor deţinute de un membru al cooperativei depăşeşte plafonul de
participare în capitalul social stabilit la alin.(3), consiliul cooperativei este obligat, în termen de 6
luni, să asigure micşorarea mărimii cotelor respective pînă la plafonul stabilit, în modul prevăzut
de statutul cooperativei.
(5) În cazul neexecutării dispoziţiilor alin.(4), cooperativei i se aplică prevederile art.5 alin.(7).
Articolul 40. Numărul cotelor
(1) Orice membru al cooperativei poate să deţină numai o cotă ordinară şi o cotă preferenţială,
iar membrul asociat - numai o cotă preferenţială.
(2) Numărul cotelor ordinare, la fiecare dată raportată, trebuie să fie egal cu numărul membrilor
cooperativei înregistraţi, la aceeaşi dată, în registrul membrilor cooperativei.
(3) Numărul cotelor preferenţiale, la fiecare dată raportată, trebuie să fie egal cu numărul
membrilor asociaţi şi cu cel al membrilor cooperativei, care deţin aceste cote, înregistraţi, la
aceeaşi dată, în registrul membrilor cooperativei.
Articolul 41. Cota fără stăpîn
(1) Cota al cărei deţinător nu poate fi stabilit sau găsit de către cooperativă în decurs de 3 ani din
ziua încetării legăturii lui (a predecesorului lui) cu cooperativa se consideră drept cotă fără
stăpîn.
(2) În conformitate cu hotărîrea unanimă a adunării generale, adoptată pe baza probelor
documentare privind imposibilitatea stabilirii sau găsirii deţinătorului cotei fără stăpîn, valoarea
acestei cote poate fi trecută în capitalul suplimentar al cooperativei, cu excluderea condiţionată a
membrului sau membrului asociat corespunzător din cooperativă.
(3) În cazul în care hotărîrea unanimă menţionată la alin.(2) nu a fost adoptată, transmiterea cotei
fără stăpîn cooperativei poate fi efectuată în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, pronunţate la
cererea cooperativei.
(4) Celelalte relaţii ce ţin de cota fără stăpîn sînt reglementate de legislaţia civilă.
Capitolul VII
ADUNAREA GENERALĂ
Articolul 42. Competenţa adunării generale
a) aprobarea modificărilor şi completărilor statutului cooperativei, precum şi a statutului în
redacţie nouă;
b) stabilirea formelor de ţinere a adunării generale şi a modului de înştiinţare a membrilor
cooperativei despre întrunirea acesteia;
c) aprobarea modului de familiarizare a membrilor cooperativei cu materialele pentru ordinea de
zi a adunării generale;
d) aprobarea direcţiilor prioritare şi/sau a programului de activitate, precum şi a bugetului
cooperativei;
e) aprobarea regulamentelor adunării generale, al consiliului, al comisiei de revizie, al comisiei
de arbitraj, al preşedintelui cooperativei, precum şi a regulamentului privind relaţiile economice
cu cooperativa şi a altor regulamente ale cooperativei, modificarea şi completarea acestora;
f) alegerea (desemnarea) şi revocarea (eliberarea din funcţie) a membrilor consiliului, ai comisiei
de revizie şi ai comisiei de arbitraj ale cooperativei, precum şi desemnarea cooperativei de
consultanţă şi/sau a organizaţiei de audit;
g) aprobarea modului de acordare a împrumuturilor membrilor cooperativei şi de primire a
împrumuturilor de la aceştia;
h) aprobarea hotărîrii privind plasarea obligaţiunilor sau altor titluri de creanţă;
i) stabilirea surselor şi mărimii defalcărilor în rezervele (fondurile) cooperativei şi a direcţiilor de
utilizare a acestora;
j) aprobarea normativelor de repartizare a profitului net al cooperativei, precum şi a mărimii
plăţilor cuvenite membrilor şi membrilor asociaţi ai acesteia;
k) înfiinţarea, vînzarea sau lichidarea întreprinderilor afiliate ori vînzarea cotei de participare a
cooperativei în întreprinderile sale afiliate;
l) deschiderea şi închiderea filialelor şi reprezentanţelor, aprobarea regulamentelor lor,
desemnarea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor acestor filiale şi reprezentanţe;
m) aderarea cooperativei la uniunile de întreprinderi sau retragerea din acestea;
n) examinarea rapoartelor financiare ale cooperativei, a raportului consiliului, al comisiei de
revizie, al preşedintelui cooperativei, precum şi aprecierea activităţii acestor organe;
o) examinarea plîngerilor membrilor cooperativei împotriva acţiunilor preşedintelui şi/sau ale
consiliului cooperativei, precum şi examinarea observaţiilor la procesele-verbale ale adunărilor
generale precedente;
p) reorganizarea, vînzarea şi lichidarea cooperativei; precum şi
q) adoptarea altor hotărîri prevăzute de prezenta lege
(2) Atribuţiile care ţin de competenţa exclusivă a adunării generale nu pot fi transmise în
competenţa altor organe ale cooperativei.
(3) În competenţa adunării generale, prin statutul cooperativei, pot fi incluse şi alte atribuţii care
ţin de particularităţile activităţii cooperativei şi nu contravin actelor legislative.
(4) Adunarea generală este în drept să examineze şi chestiuni ce nu ţin de competenţa ei, dar sînt
transmise spre soluţionare de către consiliul sau preşedintele cooperativei.
(5) Hotărîrile adunării generale, adoptate în limitele competenţelor acesteia, sînt obligatorii
pentru toţi membrii şi persoanele cu funcţii de răspundere ale cooperativei.
Articolul 43. Tipurile şi formele adunărilor generale
(1) Adunările generale pot fi ordinare şi extraordinare.
(2) Prima adunare generală este extraordinară şi se întruneşte într-un termen de cel mult 3 luni
după înregistrarea de stat a cooperativei.
(3) Următoarele adunări generale se întrunesc după necesitate, cel puţin o dată pe an.
(4) Adunarea generală poate fi ţinută în formă unitară sau în formă de adunări regionale dacă
aceasta din urmă este prevăzută de statutul cooperativei.
(5) Prima adunare generală poate fi ţinută numai în formă unitară.
Articolul 44. Temeiurile şi modul de convocare a adunării
generale
(1) Adunarea generală anuală se convoacă prin decizia consiliului cooperativei şi se întruneşte în
termen de cel mult 50 de zile de la expirarea anului financiar ale cărui rezultate urmează să fie
examinate de adunare.
(2) Adunarea generală extraordinară se întruneşte:
a) în cazul în care mărimea efectivă a capitalului propriu al cooperativei, conform ultimului
bilanţ, este mai mică decît mărimea minimă indicată în statutul ei; precum şi
b) în alte cazuri de urgenţă.
(3) Adunarea generală extraordinară se convoacă de preşedintele cooperativei în baza deciziei
consiliului cooperativei, luate:
a) din iniţiativa consiliului; sau
b) la cererea comisiei de revizie; sau
c) la cererea membrilor cooperativei care deţin cel puţin 20 la sută din numărul total de voturi ale
membrilor cooperativei.
(4) În cazul în care preşedintele cooperativei nu convoacă adunarea generală extraordinară în
termen de 20 de zile de la data adoptării deciziei menţionate la alin.(3), adunarea se convoacă de
către consiliul cooperativei într-un termen ce nu va depăşi o lună de la data adoptării deciziei
privind convocarea adunării.
(5) Dacă consiliul cooperativei nu convoacă adunarea generală extraordinară conform
prevederilor alin.(4), aceasta se convoacă de comisia de revizie sau de membrii cooperativei
menţionaţi la alin.(3) lit.c).
Articolul 45. Înştiinţarea privind întrunirea adunării
generale
(1) Preşedintele cooperativei, cu cel puţin 15 zile pînă la întrunirea adunării generale, înştiinţează
despre aceasta fiecare membru al cooperativei, în scris şi/sau publică avizul respectiv într-un
organ de presă stabilit în statutul cooperativei.
(2) Înştiinţarea (avizul) privind întrunirea adunării generale va conţine:
a) locul, data, ora şi ordinea de zi a adunării;
b) locul, termenele şi orele de familiarizare a membrilor cooperativei cu materialele pentru
ordinea de zi a adunării generale.
(3) Înştiinţarea (avizul) privind întrunirea adunării generale poate conţine data adunării repetate,
în caz de lipsă de cvorum la adunarea generală convocată iniţial.
(4) Ordinea de zi a adunării generale se întocmeşte de consiliul cooperativei, ţinîndu-se cont de
propunerile membrilor acesteia care deţin cel puţin 10 la sută din numărul total de voturi ale
(5) Consiliul cooperativei nu este în drept să modifice formulările chestiunilor propuse pentru a
fi incluse în ordinea de zi a adunării generale de către membrii cooperativei sau să refuze
includerea în ordinea de zi a acestora, cu excepţia cazurilor în care:
a) aceste chestiuni nu ţin de competenţa adunării generale;
b) membrii cooperativei care au înaintat propunerea dispun de mai puţin de 10 la sută din
numărul total de voturi ale membrilor cooperativei.
Articolul 46. Desfăşurarea adunării generale
(1) Modul de desfăşurare a adunării generale se stabileşte de prezenta lege, statutul cooperativei
şi regulamentul adunării generale, dacă acest regulament este prevăzut de statut.
(2) Adunarea generală anuală se consideră deliberativă dacă la ea sînt reprezentate voturile a cel
puţin jumătate din numărul total de voturi ale membrilor cooperativei.
(3) Dacă la adunarea generală nu este reprezentat numărul necesar de voturi, adunarea se
convoacă repetat, nu mai devreme de 3 zile şi nu mai tîrziu de 30 de zile de la data adunării
convocate iniţial.
(4) Adunarea generală repetată este deliberativă dacă la ea sînt reprezentate cel puţin o treime din
numărul total de voturi ale membrilor cooperativei.
(5) Votul la adunarea generală poate fi deschis sau secret.
Articolul 47. Dreptul de vot
(1) Fiecare membru al cooperativei deţine un singur vot în cadrul adunării generale, cu excepţia
cazului prevăzut la alin.(2).
(2) Statutul cooperativei poate prevedea dreptul unor membri, în baza hotărîrii adunării generale,
la 2 sau 3 voturi în cazul în care volumul efectiv de participare a acestor membri la relaţiile
economice cu cooperativa depăşeşte considerabil volumul mediu de participare a altor membri ai
cooperativei.
(3) Membrul cooperativei poate reprezenta la adunarea generală numai un singur alt membru
(sau membru asociat cu drept de vot), cu excepţia cazului prevăzut la art.50 alin.(2).
(4) Un terţ poate reprezenta la adunarea generală cel mult doi membri (sau membri asociaţi cu
drept de vot) ai cooperativei.
Articolul 48. Suspendarea dreptului de vot
(1) Membrul cooperativei nu participă la vot în cazul adoptării de către adunarea generală a
hotărîrii privind:
a) revocarea lui din funcţia eligibilă în cooperativă; sau
b) tragerea lui la răspundere faţă de cooperativă; sau
c) diminuarea numărului de voturi primite de acesta potrivit art.47 alin.(2); sau
d) încheierea unei tranzacţii, dacă el este persoana interesată potrivit art.67 alin.(2); sau
e) excluderea lui din cooperativă.
(2) Membrii consiliului, ai comisiei de revizie şi preşedintele cooperativei nu participă la vot în
cazul adoptării hotărîrii adunării generale privind aprecierea activităţii organului respectiv.
(3) Dacă un membru al cooperativei nu participă la relaţiile economice cu cooperativa mai mult
de 12 luni consecutive, adunarea generală poate suspenda dreptul lui de vot pînă la reluarea de
către acesta a relaţiilor economice cu cooperativa.
(4) Prezenţa membrilor cooperativei, menţionaţi la alin.(1) - (3), la adunarea generală se ia în
considerare la determinarea cvorumului, iar la stabilirea rezultatului votării se consideră că aceşti
membri s-au abţinut.
(5) Membrul cooperativei care deţine cota preferenţială şi căruia i-a fost suspendat dreptul de vot
potrivit alin.(3), în perioada de suspendare, dispune, prin derogare de la art.20 alin.(5), de
drepturile prevăzute de art.34 alin.(2) pentru membrii asociaţi.
(6) Dacă, după suspendarea dreptului de vot potrivit alin.(3), membrul cooperativei nu reia în
decurs de 12 luni consecutive relaţiile economice cu cooperativa, acesta poate fi exclus din
cooperativă.
Articolul 49. Modul de adoptare a hotărîrilor adunării
generale
(1) Adunarea generală adoptă hotărîri cu majoritatea voturilor reprezentate în cadrul ei, cu
excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).
(2) Cu două treimi din voturile reprezentate la adunarea generală se adoptă hotărîrile privind:
a) modificarea sau completarea ordinii de zi anunţate a adunării generale ţinute în formă unitară;
b) modificarea condiţiilor şi a modului de obţinere şi de retragere a calităţii de membru şi
membru asociat al cooperativei;
c) modificarea numărului de voturi de care dispune un membru al cooperativei;
d) stabilirea obligaţiilor suplimentare pentru membrii cooperativei;
e) modificarea mărimii minime a aportului în contul cotelor iniţială şi suplimentare, precum şi în
contul cotei preferenţiale;
f) efectuarea vărsămintelor pentru acoperirea pierderilor de bilanţ ale cooperativei;
g) reorganizarea, vînzarea sau lichidarea cooperativei, a întreprinderilor afiliate ale acesteia sau
vînzarea cotei de participare a cooperativei în întreprinderile ei afiliate;
h) alte chestiuni prevăzute de statutul cooperativei.
(3) Pentru alegerea (desemnarea) membrilor consiliului cooperativei, ai comisiei de revizie şi ai
comisiei de arbitraj, statutul cooperativei poate prevedea un mod special de adoptare a hotărîrilor
adunării generale.
Articolul 50. Adunarea generală a reprezentanţilor
(1) În cazul în care numărul membrilor cooperativei depăşeşte 300, statutul cooperativei poate
prevedea ţinerea adunării generale în formă de adunare generală a reprezentanţilor membrilor
cooperativei, denumită în continuare adunare generală a reprezentanţilor.
(2) Reprezentanţii membrilor cooperativei sînt aleşi la una din adunările generale precedente,
conform normei de reprezentare aprobate de adunarea generală la propunerea consiliului
cooperativei, cu condiţia că un singur reprezentant poate avea nu mai mult:
a) de 5 voturi (inclusiv propriul vot) - în cazul în care numărul membrilor cooperativei este mai
mic de 1000;
b) de 10 voturi (inclusiv propriul vot) - în alte cazuri.
(3) Numărul de voturi delegate fiecărui reprezentant al membrilor cooperativei se consemnează
în procesul-verbal al adunării generale respective a membrilor cooperativei, ce se prezintă
comisiei de numărare a voturilor a adunării generale a reprezentanţilor. Reprezentantului
membrilor cooperativei îi poate fi eliberat un mandat semnat de preşedintele şi secretarul
adunării respective.
(4) Reprezentantul membrilor cooperativei participă la adunarea generală cu numărul de voturi
care i-au fost delegate.
(5) Fiecare reprezentant al membrilor cooperativei va avea un supleant, ales în modul stabilit la
alin.(2), pentru subrogarea la adunarea generală a reprezentantului absent sau retras.
(6) Pe lîngă cele prevăzute în prezentul articol, asupra adunării generale a reprezentanţilor se
extind şi celelalte prevederi ale prezentei legi privind adunarea generală a membrilor
cooperativei.
Articolul 51. Adunările regionale
(1) În cazul în care numărul membrilor cooperativei depăşeşte 300 şi sediul (domiciliul) acestora
se află în diferite localităţi, statutul cooperativei poate prevedea ţinerea adunărilor generale în
formă de adunări regionale.
(2) La adunările regionale care constituie o singură adunare generală se examinează una şi
aceeaşi ordine de zi, dar se întocmesc procese-verbale separate.
(3) Numărul total al participanţilor la adunarea generală, ţinută în formă de adunări regionale, se
stabileşte prin totalizarea numărului membrilor participanţi la adunările regionale, iar rezultatele
votării la adunarea generală se stabilesc prin totalizarea rezultatelor votării în cadrul tuturor
adunărilor regionale. Rezultatele totalizării se reflectă în procesul-verbal centralizat al adunării
generale.
(4) Pe lîngă cele prevăzute în prezentul articol, asupra adunărilor regionale se extind şi celelalte
prevederi ale prezentei legi privind adunarea generală a membrilor cooperativei.
Articolul 52. Procesul-verbal al adunării generale
(1) Procesul-verbal al adunării generale se întocmeşte pe parcursul adunării şi se perfectează în
cel mult 7 zile de la încheierea acesteia, în cel puţin două exemplare.
(2) Procesul-verbal al adunării generale cuprinde:
a) denumirea şi informaţia privind sediul cooperativei;
b) locul, data şi ora întrunirii adunării generale;
c) data înştiinţării privind întrunirea adunării şi data prezentării materialelor pentru ordinea de zi
a adunării;
d) numărul total al membrilor cooperativei (voturile) la data întrunirii adunării şi numărul celor
prezenţi (voturile reprezentate) la ea;
e) menţiuni privind faptul că adunarea este (nu este) deliberativă;
f) numele şi prenumele preşedintelui şi secretarului adunării;
g) ordinea de zi anunţată;
h) numele şi prenumele vorbitorilor, pe marginea întrebărilor de pe ordinea de zi, şi tezele
principale ale discursurilor acestora;
i) rezultatul votării şi hotărîrile adoptate şi anunţate pe marginea întrebărilor de pe ordinea de zi;
j) numele şi prenumele vorbitorilor care au expus declaraţii şi propuneri ce nu se referă la
ordinea de zi şi tezele principale ale acestor declaraţii şi propuneri;
k) alte informaţii esenţiale pentru cooperativă;
l) anexe la procesul-verbal.
(3) La procesul-verbal al adunării generale se anexează:
a) decizia consiliului cooperativei privind convocarea adunării ori cererea corespunzătoare a
comisiei de revizie sau cererea membrilor cooperativei care deţin cel puţin 20 la sută din
numărul total de voturi ale membrilor cooperativei;
b) lista membrilor cooperativei care au dreptul să participe la adunare şi care au participat la ea;
c) lista materialelor pentru ordinea de zi a adunării;
d) textele declaraţiilor, propunerilor şi opiniilor separate ale membrilor cooperativei, la cererea
acestora;
e) alte documente prevăzute de regulamentul respectiv al cooperativei sau de însăşi adunarea
generală.
(4) Fiecare exemplar al procesului-verbal al adunării generale este semnat de preşedintele şi de
secretarul adunării.
(5) La cererea membrului sau membrului asociat, secretarul cooperativei eliberează acestuia
copii autentificate sau extrase din procesele-verbale ale adunărilor generale.
(6) Orice observaţie la procesul-verbal se examinează la cea mai apropiată adunare generală.
(7) Toate modificările şi completările la procesul-verbal al adunării generale sînt valabile dacă
ele sînt semnate de preşedintele şi secretarul adunării.
Capitolul VIII
CONSILIUL, COMISIA DE REVIZIE
ŞI PREŞEDINTELE COOPERATIVEI
Articolul 53. Competenţa şi activitatea consiliului
cooperativei
(1) Consiliul cooperativei are următoarele atribuţii exclusive:
a) adoptarea deciziilor privind obţinerea calităţii de membru şi membru asociat al cooperativei şi
de excludere din cooperativă;
b) stabilirea mărimii cotelor suplimentare anuale;
c) aprobarea valorii de piaţă a aporturilor nebăneşti în contul cotelor ordinare, precum şi
a cuantumului rabaturilor (adaosurilor) cooperatiste;
d) înaintarea la adunarea generală a propunerilor privind plata dividendelor şi calcularea cotelor
bonus;
e) prezentarea la adunarea generală a propunerilor privind aderarea la uniunile de întreprinderi
sau ieşirea din ele;
f) prezentarea la adunarea generală a avizelor la raportul financiar anual al cooperativei şi la
raportul preşedintelui cooperativei;
g) prezentarea la adunarea generală a raporturilor anuale privind activitatea sa şi a cooperativei;
precum şi
h) alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
(2) În competenţa consiliului cooperativei, prin statutul acesteia, pot fi incluse şi alte atribuţii ce
nu contravin actelor legislative.
(3) În cazul în care consiliul cooperativei nu reuşeşte să soluţioneze vreo chestiune care ţine de
competenţa sa, aceasta poate fi transmisă spre soluţionare adunării generale.
(4) Consiliul cooperativei îşi ţine şedinţele în modul şi în termenele stabilite în statutul
cooperativei sau în regulamentul consiliului, dar nu mai rar decît o dată pe trimestru.
(5) Dacă consiliul cooperativei nu este constituit în conformitate cu art.54 alin.(1) sau cu statutul
cooperativei ori dacă mandatul acestuia încetează înainte de timp, atribuţiile lui pot fi exercitate
numai de adunarea generală, cu excepţia celor ce ţin de convocarea adunării şi care sînt
exercitate de preşedintele cooperativei.
Articolul 54. Constituirea consiliului cooperativei
(1) Consiliul cooperativei se constituie, în mod obligatoriu, dacă numărul membrilor
cooperativei este mai mare de 30. Statutul cooperativei poate prevedea posibilitatea constituirii
consiliului şi în cazul unui număr mai mic de membri ai cooperativei.
(2) Consiliul cooperativei este alcătuit din cel puţin 3 persoane membri ai cooperativei dacă,
potrivit alin.(3), statutul cooperativei nu prevede altfel.
(3) Statutul cooperativei poate prevedea că o parte a consiliului cooperativei, ce constituie cel
mult o cincime din componenţa acestuia, poate fi desemnată din rîndul persoanelor care nu sînt
membri ai cooperativei în cauză şi, concomitent, nu practică activitate concurentă faţă de
aceasta.
(4) Statutul cooperativei poate prevedea alegerea de către adunarea generală a unei rezerve a
consiliului cooperativei pentru subrogarea, potrivit deciziei consiliului, a membrilor retraşi ai
acestuia.
(5) Preşedintele consiliului cooperativei este ales de adunarea generală dacă statutul cooperativei
nu prevede posibilitatea alegerii lui de către membrii consiliului cooperativei.
(6) Preşedintele consiliului cooperativei încheie contracte cu preşedintele cooperativei, cu
cooperativa de consultanţă şi cu organizaţia de audit.
(7) Membrii consiliului cooperativei se aleg (se desemnează) pe un termen de doi ani, dacă
statutul cooperativei nu prevede alt termen.
(8) Membrul consiliului cooperativei nu poate fi, în acelaşi timp, membru al comisiei de revizie
sau al comisiei de arbitraj ori preşedinte al cooperativei.
(9) Membrul consiliului cooperativei nu poate delega împuternicirile sale altei persoane.
Articolul 55. Competenţa şi răspunderea preşedintelui
cooperativei
(1) Preşedintele cooperativei:
a) asigură îndeplinirea hotărîrilor adunării generale şi a deciziilor consiliului cooperativei;
b) asigură ţinerea registrului membrilor cooperativei, precum şi ţinerea evidenţei contabile a
activităţii economico-financiare a cooperativei;
c) angajează şi eliberează lucrătorii cooperativei;
d) îndeplineşte alte atribuţii legate de gestionarea cooperativei, care nu ţin de competenţa
adunării generale sau a consiliului cooperativei.
(2) Alte atribuţii ale preşedintelui cooperativei se stabilesc în contractul încheiat de acesta cu
cooperativa în baza actelor legislative, a statutului şi regulamentului respectiv al cooperativei.
(3) Statutul cooperativei poate prevedea obligaţia depunerii unei cauţiuni pentru ocuparea
funcţiei de preşedinte al cooperativei.
(4) Preşedintele şi contabilul-şef al cooperativei răspund solidar cu predecesorii săi faţă de
cooperativă dacă, avînd informaţii despre încălcările săvîrşite de aceştia din urmă, nu le-au adus
la cunoştinţa comisiei de revizie.
(5) În cazul tragerii la răspundere judiciară a preşedintelui cooperativei, acesta poate fi suspendat
din funcţie.
Articolul 56.Alegerea (desemnarea) preşedintelui
cooperativei
(1) Preşedintele cooperativei este ales de adunarea generală din rîndul membrilor cooperativei
sau este desemnat de adunare din rîndul altor persoane care nu sînt membri ai cooperativei pe un
termen de 2 ani, dacă statutul nu stabileşte un termen mai mare.
(2) Statutul cooperativei poate prevedea desemnarea preşedintelui cooperativei de către consiliul
acesteia.
(3) Preşedintele cooperativei poate fi oricînd eliberat din funcţie prin hotărîrea (decizia)
organului cooperativei care l-a ales (desemnat).
Articolul 57. Competenţa şi activitatea comisiei de revizie
(1) Comisia de revizie efectuează controale obligatorii (anuale) şi suplimentare ale activităţii
cooperativei, care includ controlul respectării legislaţiei, statutului şi a regulamentelor
cooperativei, precum şi a hotărîrilor adunării generale şi a deciziilor consiliului cooperativei.
(2) Comisia de revizie poate efectua controale suplimentare ale activităţii cooperativei în baza:
a) hotărîrii adunării generale;
b) deciziei consiliului cooperativei;
c) cererii membrilor cooperativei care deţin cel puţin 20 la sută din numărul total de voturi ale
membrilor cooperativei; precum şi
d) din proprie iniţiativă.
(3) La cererea comisiei de revizie, preşedintele cooperativei este obligat să asigure prezentarea
documentelor necesare pentru efectuarea controlului, precum şi să prezinte, oral sau în scris,
explicaţiile necesare.
(4) În baza controlului efectuat, comisia de revizie întocmeşte un aviz, care cuprinde informaţiile
prevăzute de statutul cooperativei sau de regulamentul comisiei.
(5) Avizul comisiei de revizie este semnat de toţi membrii acesteia care au participat la control.
Dacă vreun membru al comisiei de revizie nu este de acord cu avizul, opinia separată a acestuia
se anexează la aviz.
(6) Adunarea generală nu are dreptul să examineze raportul financiar anual al cooperativei fără
avizarea acestuia de către comisia de revizie.
(7) Funcţiile comisiei de revizie pot fi transmise, prin hotărîre a adunării generale, cooperativei
de consultanţă, organizaţiei de audit sau uniunii de cooperative.
Articolul 58. Crearea comisiei de revizie
(1) Comisia de revizie se creează din cel puţin 3 persoane. În cazul în care numărul membrilor
cooperativei nu depăşeşte 30, poate fi ales (desemnat) un singur revizor.
(2) Statutul cooperativei poate prevedea alegerea de către adunarea generală a unei rezerve a
comisiei de revizie pentru subrogarea, potrivit deciziei comisiei, a membrilor retraşi ai acesteia.
(3) Membri ai comisiei de revizie pot fi atît membrii cooperativei, cît şi alte persoane.
(4) Membri ai comisiei de revizie nu pot fi:
a) membrii consiliului cooperativei sau ai comisiei de arbitraj;
b) preşedintele cooperativei;
c) gestionarii cooperativei şi persoanele care ţin evidenţa contabilă în cooperativă;
d) persoanele care nu posedă calificare în contabilitate, finanţe, economie sau drept;
e) alte persoane limitate în acest drept de prevederile art.77 alin.(4).
(5) Membrii comisiei de revizie sînt aleşi (desemnaţi) pe un termen de la 2 la 5 ani.
(6) Membrii comisiei de revizie poartă răspundere pentru incorectitudinea avizelor întocmite de
ei şi/sau pentru divulgarea informaţiei ce prezintă secret comercial al cooperativei, cu excepţia
cazurilor stabilite de actele legislative.
Articolul 59. Contestarea deciziilor (hotărîrilor)
organelor cooperativei
(1) Deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cooperativei, denumite în continuare decizii
(hotărîri), pot fi contestate de către membrul sau membrul asociat al acesteia în comisia de
arbitraj a cooperativei, în organul ierarhic superior al acesteia şi/sau în instanţă judecătorească, în
modul prevăzut de actele normative.
(2) Consiliul cooperativei este în drept să confirme, să suspende sau să anuleze deciziile
preşedintelui cooperativei care sînt contestate.
(3) Adunarea generală este în drept să confirme, să suspende sau să anuleze deciziile contestate
ale consiliului şi/sau ale preşedintelui cooperativei.
(4) Decizia preşedintelui cooperativei, precum şi cea a consiliului acesteia, dacă persoana
interesată în această decizie nu este, respectiv, preşedinte al cooperativei sau membru al
consiliului, poate fi atacată în instanţa judecătorească în cazul în care această hotărîre:
a) contravine legislaţiei sau statutului cooperativei; şi
b) lezează drepturile şi interesele legitime ale membrului sau membrului asociat al cooperativei.
(5) Decizia consiliului cooperativei, dacă persoana interesată în această decizie este membru al
consiliului, precum şi hotărîrea adunării generale pot fi atacate în instanţa judecătorească dacă
există temeiurile indicate la alin.(4) şi membrul cooperativei:
a) nu a fost prezent la şedinţa consiliului sau la adunarea generală la care a fost adoptată decizia
contestată; sau
b) a fost prezent la şedinţa consiliului sau la adunarea generală, dar s-a abţinut de la vot sau a
votat contra deciziei contestate, cerînd indicarea acestui fapt în procesul-verbal al şedinţei
consiliului sau, respectiv, al adunării generale.
(6) Deciziile (hotărîrile) organelor cooperativei, definite la alin.(4) şi (5), pot fi contestate în
instanţa judecătorească în termen de 3 luni din ziua cînd membrul ori membrul asociat al
cooperativei a aflat despre decizia (hotărîrea) contestată ori ar fi putut afla despre aceasta.
Articolul 60. Comisia de arbitraj
(1) Atribuţiile, componenţa, modul de creare şi de activitate a comisiei de arbitraj se stabilesc de
prezenta lege, de statutul cooperativei şi de regulamentul acestei comisii.
(2) Comisia de arbitraj se creează pentru examinarea contestărilor la deciziile (hotărîrile)
organelor cooperativei.
(3) Comisia de arbitraj este în drept de asemenea să soluţioneze litigiile dintre membri, membrii
asociaţi, precum şi dintre aceştia şi cooperativă dacă părţile în litigiu au încheiat acordul de
arbitraj.
(4) Contestarea în comisia de arbitraj a deciziilor (hotărîrilor) organelor cooperativei nu
constituie impediment pentru contestarea acestora în organele ierarhic superioare ale
cooperativei şi/sau în instanţa judecătorească.
(5) Comisia de arbitraj se creează prin hotărîre a adunării generale.
(6) Comisia de arbitraj este alcătuită din cel puţin 3 persoane.
(7) Membri ai comisiei de arbitraj nu pot fi:
a) membrii consiliului cooperativei;
b) preşedintele şi contabilul-şef ai cooperativei, precum şi locţiitorii acestora;
c) persoanele necalificate în drept, economie, finanţe sau contabilitate.
(8) Cel puţin un membru al comisiei de arbitraj trebuie să fie jurist cu experienţă în domeniu.
Capitolul IX
BAZELE ACTIVITĂŢII COOPERATIVEI
Articolul 61.Relaţiile economice dintre cooperativă şi
membrii ei
(1) Livrarea (prestarea) producţiei (serviciilor) de către cooperativă membrilor săi şi/sau livrarea
(prestarea) de către membrii cooperativei a producţiei (serviciilor) proprii către aceasta se
efectuează în baza contractelor scrise, încheiate cu membrii cooperativei, conform legislaţiei şi
regulamentului privind relaţiile economice cu cooperativa.
(2) Refuzul cooperativei de a încheia un contract, prevăzut de alin.(1), trebuie să fie expus
motivat, în formă scrisă şi poate fi contestat în modul stabilit de art.59.
3) Cooperativa livrează (prestează) producţia (serviciile) şi procură (beneficiază de) producţie
(servicii) la aceleaşi preţuri şi tarife atît pentru membrii săi, cît şi pentru alte persoane, dacă
statutul cooperativei nu prevede altfel.
Articolul 62. Rabaturile (adaosurile) cooperatiste
(1) Rabaturile (adaosurile) cooperatiste pot fi anunţate în condiţiile art.70 alin.(1).
(2) Rabaturile (adaosurile) cooperatiste anunţate de consiliul cooperativei:
a) micşorează valoarea volumului anual al vînzărilor ei nete (măreşte preţul de cost al volumului
anual al cumpărăturilor); precum şi, corespunzător
b) micşorează preţul de cost al volumului anual al cumpărăturilor (măreşte valoarea volumului
anual al vînzărilor nete) ale membrilor cooperativei.
(3) Mărimea rabaturilor (adaosurilor) cooperatiste ce revin unui membru al cooperativei se
calculează proporţional volumului efectiv de participare a acestuia la relaţiile economice cu
cooperativa pentru perioada stabilită de statutul acesteia.
(4) Achitarea rabaturilor (adaosurilor) cooperatiste se efectuează în conformitate cu prevederile
art.71, aplicate în mod corespunzător.
[Art. 63 în redacţia L646/16.11.2001, MO161/31.12.2001 art.1299]
Articolul 63. Particularităţile impunerii fiscale a operaţiilor
dintre cooperativă şi membrii ei
Particularităţile impunerii fiscale a operaţiilor dintre cooperativă şi membrii ei se stabilesc în
conformitate cu Codul fiscal.
Capitolul X
PRUDENŢA FINANCIARĂ
Articolul 64. Normele de prudenţă financiară
(1) În scopul evitării riscurilor financiare evidente, cooperativa:
a) nu este în drept să fie participant cu răspundere nelimitată în societăţi comerciale;
b) nu este în drept să efectueze tranzacţii imobiliare, cu excepţia acelor dintre ele ce sînt
efectuate pentru necesităţi proprii sau legate de stingerea prin compensare a datoriilor sale
debitoare sau creditoare;
c) este obligată să încheie tranzacţii de proporţii şi tranzacţii cu conflict de interese potrivit
prevederilor art.66 şi 68.
(2) În statutul şi regulamentele respective ale cooperativei pot fi prevăzute şi alte norme de
prudenţă financiară.
Articolul 65. Noţiunea de tranzacţie de proporţii
(1) Se consideră tranzacţie de proporţii o tranzacţie sau cîteva tranzacţii legate reciproc, a căror
valoare de bilanţ depăşeşte 25 la sută din valoarea totală a activelor cooperativei, conform
ultimului ei bilanţ.
(2) Tranzacţiile efectuate de cooperativă în procesul activităţii curente (prevăzute de statutul ei)
nu se consideră tranzacţii de proporţii.
Articolul 66. Încheierea tranzacţiei de proporţii
(1) Tranzacţia de proporţii poate fi încheiată de cooperativă numai în baza deciziei consiliului
acesteia sau a hotărîrii adunării generale, în modul stabilit de prezenta lege şi statutul
cooperativei.
(2) Consiliul cooperativei adoptă decizia privind încheierea tranzacţiei de proporţii dacă valoarea
de bilanţ a tranzacţiei nu depăşeşte 50 la sută din valoarea totală a activelor cooperativei,
conform ultimului ei bilanţ. Decizia respectivă se adoptă cu votul a două treimi din numărul
scriptic al membrilor săi.
(3) Adunarea generală adoptă hotărîrea privind încheierea tranzacţiei de proporţii în cazul în care
valoarea de bilanţ a tranzacţiei depăşeşte 50 la sută din valoarea totală a activelor cooperativei,
conform ultimului ei bilanţ.
(4) Dacă la încheierea unei tranzacţii de proporţii există un conflict de interese, această tranzacţie
se încheie în condiţiile art.68.
Articolul 67. Noţiunea de tranzacţie cu conflict de interese
(1) Se consideră tranzacţie cu conflict de interese o tranzacţie sau cîteva tranzacţii legate
reciproc, referitor la care persoana interesată, cu drept de participare la luarea deciziilor privind
încheierea acestor tranzacţii, poate avea, un interes patrimonial ce nu coincide cu interesele
patrimoniale legale ale cooperativei.
(2) Persoană interesată în efectuarea de către cooperativă a tranzacţiei se consideră persoana care
este:
a) membru al consiliului cooperativei sau preşedinte al acesteia; ori
b) tată, mamă, fiu, fiică, frate, soră sau soţ, soţie al uneia din persoanele menţionate la lit.a);
precum şi
c) deţinător al unei cote considerabile (peste 10 la sută) în capitalul partenerului din tranzacţie
sau participant cu răspundere nelimitată al acestui partener.
(3) Persoana interesată în efectuarea unei tranzacţii de către cooperativă este obligată, pînă la
încheierea acesteia, să comunice în scris interesul său organului cooperativei, de a cărui
competenţă, în conformitate cu art.68, ţine adoptarea deciziei (hotărîrii) privind încheierea unei
astfel de tranzacţii.
Articolul 68. Încheierea tranzacţiei cu conflict de interese
(1) Tranzacţia cu conflict de interese poate fi încheiată de cooperativă numai în baza deciziei
consiliului acesteia sau a hotărîrii adunării generale, în modul stabilit de prezenta lege şi de
statutul cooperativei.
(2) Tranzacţia cu conflict de interese poate fi încheiată cu condiţia respectării modului, stabilit de
cooperativă, de determinare a valorii de piaţă a bunurilor ce constituie obiectul unor asemenea
tranzacţii.
(3) Consiliul cooperativei adoptă decizia privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese cu
votul unanim al membrilor săi care nu sînt persoane interesate în încheierea acestei tranzacţii.
(4) Dacă mai mult de jumătate din membrii consiliului cooperativei sînt persoane interesate în
efectuarea tranzacţiei, aceasta va fi încheiată numai în baza hotărîrii adunării generale.
(5) Hotărîrea adunării generale privind încheierea tranzacţiei cu conflict de interese se adoptă cu
votul majorităţii membrilor cooperativei care nu sînt persoane interesate în efectuarea acestei
tranzacţii.
(6) Membrul cooperativei interesat în efectuarea tranzacţiei trebuie să părăsească temporar
şedinţa consiliului cooperativei, în cazul în care el este membru al consiliului, sau adunarea
generală la care se decide încheierea tranzacţiei. Prezenţa membrului în cauză la şedinţa
consiliului sau a adunării generale se ia în considerare la determinarea cvorumului, iar la
stabilirea rezultatului votării, se consideră că această persoană s-a abţinut.
(7) Dacă consiliului cooperativei sau adunării generale nu le-au fost cunoscute toate
circumstanţele legate de încheierea tranzacţiei cu conflict de interese şi/sau această tranzacţie a
fost încheiată prin încălcarea altor prevederi ale prezentului articol, consiliul sau adunarea
generală este în drept să ceară preşedintelui cooperativei:
a) să renunţe la încheierea unei astfel de tranzacţii ori să o rezilieze; sau
b) să asigure, în condiţiile legislaţiei, repararea de către persoana interesată a prejudiciului cauzat
cooperativei prin efectuarea acestei tranzacţii.
Capitolul XI
DISTRIBUIREA PROFITULUI NET AL COOPERATIVEI
Articolul 69. Modul de distribuire a profitului net
(1) Profitul net al cooperativei se distribuie în următoarea succesiune:
a) plata dividendelor;
b) acoperirea pierderilor de bilanţ din anii precedenţi;
c) defalcările în rezervele (fondurile) prevăzute la art.73 alin.(1);
d) defalcările în rezervele (fondurile) prevăzute de statutul cooperativei;
e) calcularea cotelor bonus;
f) defalcările pentru alte scopuri care nu contravin actelor legislative sau statutului cooperativei.
(2) Statutul cooperativei poate prevedea plafonul acelei părţi a profitului net al cooperativei care
poate fi plătită în formă de dividende.
Articolul 70. Anunţarea dividendelor
(1) Dividendele pot fi anunţate în cazul în care se respectă simultan următoarele condiţii:
a) cooperativa nu are pierderi de bilanţ în anul pentru care se efectuează plata dividendelor;
b) mărimea capitalului propriu al cooperativei nu este mai mică decît mărimea capitalului ei
social şi calcularea dividendelor nu schimbă acest raport;
c) cooperativa este solvabilă şi plata dividendelor nu conduce la insolvabilitatea ei.
(2) Dreptul la dividende îl au deţinătorii cotei preferenţiale înregistraţi în registrul membrilor
acesteia în orice perioadă a anului pentru care se anunţă dividendele.
(3) Mărimea dividendelor se determină proporţional mărimii cotei preferenţiale şi perioadei de
timp pe parcursul căreia cota a fost folosită de cooperativă în anul pentru care se anunţă
dividendele.
[Art.70 modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06 art.702]
Articolul 71. Plata dividendelor
(1) Dividendele se plătesc în mijloace băneşti, iar cu acordul consiliului cooperativei şi al
fiecărui deţinător al cotei preferenţiale, pot fi achitate prin patrimoniu nebănesc.
(2) Dividendele se plătesc în termen de 6 luni de la data declarării lor de către adunarea generală,
dacă aceasta nu va prevedea un termen mai mic.
(3) Pentru dividendele calculate, dar neplătite în termenul prevăzut la alin.(2), cooperativa
calculează dobîndă în mărimea stabilită de statutul acesteia.
(4) În cazul în care membrul cooperativei care deţine cota preferenţială nu a achitat integral cota
sa suplimentară, dividendele ce i-au fost calculate se utilizează pentru stingerea datoriei lui la
achitarea acestei cote.
(5) La cererea deţinătorului cotei preferenţiale, dividendele lui se transformă, pe bază de
contract, în parte a cotei acestuia sau în împrumut acordat cooperativei.
Articolul 72. Acoperirea pierderilor de bilanţ
(1) Pierderile de bilanţ ale cooperativei care nu au fost reportate de către aceasta pe anii următori
se acoperă din contul profitului cooperativei nerepartizat în anii precedenţi, apoi din contul
rezervelor (fondurilor) stabilite de statutul cooperativei, apoi din contul rezervelor (fondurilor)
prevăzute la art.73 alin.(1).
(2) În cazul în care mijloacele determinate la alin.(1) sînt insuficiente pentru acoperirea
pierderilor de bilanţ ale cooperativei, în baza hotărîrii adunării generale, în acest scop pot fi
micşorate proporţional toate cotele ordinare, inclusiv acelea dintre ele a căror valoare urmează a
fi restituită în condiţiile art.33.
(3) În cazul în care mijloacele prevăzute la alin.(1) şi (2) sînt insuficiente pentru acoperirea
pierderilor de bilanţ ale cooperativei, statutul cooperativei poate prevedea în acest scop
efectuarea de vărsăminte în baza hotărîrii adunării generale şi cu acordul fiecărui membru al
cooperativei.
(4) Mărimea vărsămintelor prevăzute la alin.(3) se calculează proporţional volumului efectiv de
participare a membrilor cooperativei la relaţiile economice cu aceasta.
(5) Partea capitalului social al cooperativei folosită pentru acoperirea pierderilor de bilanţ ale
acesteia în condiţiile alin.(3) se restituie din profitul net al cooperativei care va fi obţinut în anii
următori.
Articolul 73. Rezervele (fondurile) cooperativei
(1) Cooperativa este obligată să formeze capitalul de rezervă şi fondul de dezvoltare ale
cooperativei.
(2) Statutul cooperativei poate prevedea formarea fondului indivizibil, a fondului de risc, a
fondului social şi a altor rezerve (fonduri).
(3) Patrimoniul care constituie fondul indivizibil al cooperativei nu se distribuie sub nici o formă
(4) Terenurile agricole nu pot fi incluse în fondul indivizibil al cooperativei.
(5) Fondul de risc este destinat pentru a acoperi pierderile valorii reale a cotelor din cauza
inflaţiei sau în cazuri de forţă majoră.
Articolul 74. Capitalul de rezervă şi fondul de dezvoltare
ale cooperativei
(1) Capitalul de rezervă al cooperativei este destinat acoperirii pierderilor de bilanţ ale acesteia şi
se formează prin defalcări anuale din profitul net al cooperativei.
(2) Fondul de dezvoltare al cooperativei este destinat pentru dezvoltarea producţiei sale şi se
formează prin defalcări anuale din profitul ei net.
(3) Mărimea alocaţiilor anuale în capitalul de rezervă şi în fondul de dezvoltare ale cooperativei
se aprobă de adunarea generală la propunerea consiliului cooperativei.
Articolul 75. Mărimea cotelor bonus
(1) Mărimea cotelor bonus se determină proporţional volumului efectiv de participare a fiecărui
membru la relaţiile economice cu cooperativa pentru perioada stabilită de statutul acesteia.
(2) Mărimea cotelor bonus se aprobă de adunarea generală la propunerea consiliului
cooperativei.
Capitolul XII
PERSONALUL ŞI PERSOANELE CU FUNCŢII
DE RĂSPUNDERE ALE COOPERATIVEI
Articolul 76. Remunerarea, compensările, asigurarea
socială şi asistenţa socială de stat
(1) Membrul cooperativei îşi exercită gratuit funcţiile în organele cooperativei dacă adunarea
generală, prin hotărîrea sa, nu stabileşte altfel.
(2) Cooperativa compensează membrilor săi cheltuielile suportate la exercitarea funcţiilor de
membru al organelor cooperativei dacă adunarea generală, prin hotărîrea sa, nu stabileşte altfel.
(3) Remunerarea personalului cooperativei se efectuează în conformitate cu legislaţia şi
(4) Personalul cooperativei este pasibil de asigurare socială şi asistenţă socială de stat în
Articolul 77. Persoanele cu funcţii de răspundere
(1) Persoane cu funcţii de răspundere ale cooperativei sînt membrii consiliului, ai comisiei de
revizie, ai comisiei de lichidare şi ai comisiei de reorganizare a cooperativei, preşedintele
acesteia şi alte persoane care exercită atribuţii de dispoziţie în cooperativă.
(2) Persoana cu funcţii de răspundere a cooperativei acţionează în interesele acesteia şi nu este în
drept să deţină o cotă de participaţie în capitalul propriu al organizaţiilor comerciale aflate în
concurenţă cu cooperativa, dacă statutul acesteia nu prevede altfel.
(3) Persoana cu funcţii de răspundere a cooperativei, aleasă de adunarea generală, este în drept
să-şi dea demisia în orice moment, preîntîmpinînd în scris despre aceasta consiliul cooperativei
cu cel puţin 15 zile pînă la data demisiei.
(4) Persoane cu funcţii de răspundere ale cooperativei nu pot fi:
a) funcţionarii publici care exercită controlul asupra activităţii cooperativelor;
b) persoanele cărora, prin hotărîrea instanţei judecătoreşti, le este interzis să deţină funcţiile
respective;
c) persoanele cu antecedente penale nestinse pentru infracţiuni din interes material;
d) persoane incapabile sau cu capacitatea limitată de exerciţiu.
(5) Asupra relaţiilor dintre persoanele cu funcţii de răspundere şi cooperativă se extinde legislaţia
muncii, cu excepţiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 78. Responsabilitatea persoanelor cu funcţii de
răspundere
(1) Încălcările prezentei legi, manifestate prin:
a) prezentarea unor date falsificate pentru Registrul de stat al întreprinderilor, precum şi
neprezentarea documentelor pentru efectuarea de înscrieri în registru privind reorganizarea sau
lichidarea cooperativei;
b) falsificarea sau tăinuirea premeditată a informaţiei privind activitatea financiară şi economică
a cooperativei, care trebuie prezentată creditorilor, membrilor şi membrilor asociaţi ai
cooperativei, precum şi autorităţilor administraţiei publice;
c) neconvocarea adunării generale a cooperativei sau încălcarea termenelor de întrunire a
acesteia prevăzute de prezenta lege şi statutul cooperativei;
d) influenţarea ilegală a mersului votării în organele colective ale cooperativei şi/sau falsificarea
rezultatelor votării în aceste organe;
e) neachitarea dividendelor şi a rabaturilor (adaosurilor) cooperatiste anunţate de adunarea
generală, precum şi a dobînzilor la împrumuturile acordate cooperativei;
f) încălcarea ordinii de încheiere a tranzacţiilor de proporţii sau a tranzacţiilor cu conflict de
interese;
g) folosirea nejustificată a bunurilor cooperativei în interes personal, direct ori indirect, sau în
interesul unor terţi;
h) alte încălcări prevăzute de legislaţie, atrag după sine răspunderea persoanelor cu funcţii de
răspundere ale cooperativei în conformitate cu actele legislative.
(2) Persoanele cu funcţii de răspundere ale cooperativei care au luat decizii comune ce
prejudiciază interesele acesteia poartă faţă de cooperativă răspundere patrimonială solidară în
mărimea prejudiciului cauzat.
(3) Persoana cu funcţii de răspundere a cooperativei este scutită de răspunderea solidară,
prevăzută la alin.(2), dacă ea:
a) a lipsit de la şedinţa organului cooperativei care a adoptat decizia definită la alin.(2); sau
b) a votat contra adoptării deciziei definite la alin.(2) şi opinia ei separată este anexată la
procesul-verbal al şedinţei organului respectiv sau este consemnată în proces-verbal.
Capitolul XIII
EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE. AUDITUL ŞI CONTROLUL DE STAT
Articolul 79. Ţinerea registrului membrilor cooperativei
(1) Cooperativa este obligată să ţină registrul membrilor săi potrivit prezentei legi, statutului şi
regulamentului respectiv al cooperativei.
(2) În registrul membrilor cooperativei se indică:
a) denumirea deplină a cooperativei şi sediul acesteia;
b) denumirea membrului sau membrului ei asociat întreprindere, numărul de înregistrare, sediul
şi codul fiscal al acestuia; sau
c) numele şi prenumele membrului sau membrului ei asociat persoană fizică, datele de
identificare ale actului de identitate, cetăţenia, domiciliul şi codul fiscal al acestuia;
d) genurile principale de activitate ale membrului cooperativei;
e) statutul de participare în cooperativă (membru sau membru asociat);
f) tipul şi mărimea cotei, precum şi forma aportului în contul cotei respective, mărimea şi data
efectuării acestuia;
g) data obţinerii calităţii de membru sau membru asociat al cooperativei şi data ieşirii din
cooperativă;
h) alte date prevăzute de statutul sau regulamentul respectiv al cooperativei.
(3) Înscrierile în registrul membrilor cooperativei se introduc de către secretarul cooperativei.
(4) Documentele în a căror bază au fost efectuate înscrierile în registrul membrilor cooperativei
se păstrează împreună cu registrul.
(5) Secretarul cooperativei este obligat să elibereze, în conformitate cu registrul membrilor
cooperativei, adeverinţa de membru sau extrasul din registru în termen de 3 zile de la data
solicitării membrului sau membrului asociat.
(6) Plata pentru eliberarea adeverinţelor şi extraselor menţionate la alin.(5) nu poate depăşi
cheltuielile de executare a acestora.
Articolul 80. Evidenţa contabilă şi rapoartele
(1) Cooperativa ţine evidenţă contabilă şi întocmeşte rapoarte financiare şi specializate în
conformitate cu legislaţia, standardele naţionale de contabilitate şi politica sa de evidenţă.
(2) Cooperativa ţine pentru fiecare membru în parte un cont personal, în care se înregistrează
relaţiile financiare mutuale dintre membru şi cooperativă. O astfel de evidenţă este ţinută şi de
fiecare membru al cooperativei.
(3) Raportul anual specializat al cooperativei trebuie să conţină următoarele date:
a) numărul membrilor şi membrilor asociaţi ai cooperativei la începutul şi sfîrşitul fiecărui
trimestru al perioadei de gestiune;
b) numărul membrilor şi al membrilor asociaţi ai cooperativei care au obţinut şi au pierdut
calitatea de membru al cooperativei în fiecare trimestru al perioadei de gestiune;
c) volumul producţiei (serviciilor) livrate (prestate) de cooperativă atît membrilor săi, cît şi altor
persoane şi/sau volumul producţiei (serviciilor) livrate (prestate) cooperativei de către membrii
acesteia şi de alte persoane în fiecare trimestru al perioadei de gestiune; precum şi
d) alte date prevăzute de actul normativ respectiv al Guvernului.
(4) Rapoartele anuale, financiar şi specializat, ale cooperativei, însoţite de avizul comisiei de
revizie (al cooperativei de consultanţă, al organizaţiei de audit, al uniunii de cooperative) şi de
avizul consiliului cooperativei, se prezintă adunării generale anuale.
Articolul 81. Auditul şi controlul de stat
(1) Auditul din oficiu al rapoartelor financiare anuale ale cooperativei se efectuează în cazul în
care:
a) numărul de membri ai cooperativei depăşeşte 300; sau
b) volumul anual al producţiei (serviciilor) livrate (prestate) de către cooperativă şi/sau al
producţiei (serviciilor) livrate (prestate) cooperativei depăşeşte volumul echivalent cu o sută mii
salarii minime.
(2) Auditul din iniţiativă al rapoartelor financiare ale cooperativei se efectuează:
a) în baza hotărîrii adunării generale; sau
b) la cererea membrilor cooperativei care deţin cel puţin 20 la sută din numărul total al voturilor
(3) În cazul prevăzut la alin.(2) lit.b), serviciile de audit sînt plătite de membrii care au solicitat
auditul, dacă adunarea generală, prin hotărîrea sa, nu stabileşte altfel.
(4) Controlul asupra activităţii cooperativei este exercitat de autorităţile abilitate ale
administraţiei publice, în modul prevăzut de legislaţie.
(5) Principalele prevederi ale actelor de control şi ale deciziilor autorităţilor abilitate ale
administraţiei publice, precum şi avizele organizaţiei de audit, ale cooperativei de consultanţă şi
ale uniunii de cooperative sînt aduse de către comisia de revizie la cunoştinţa celei mai apropiate
adunări generale.
Articolul 82. Păstrarea documentelor cooperativei şi
accesul la ele
(1) Cooperativa este obligată să asigure păstrarea:
a) certificatului său de înregistrare;
b) contractului său de constituire, precum şi a statutului său, a modificărilor şi completărilor la
acesta;
c) regulamentelor sale, a modificărilor şi completărilor la acestea;
d) registrului membrilor cooperativei;
e) proceselor-verbale ale adunărilor generale şi şedinţelor, a ordinelor, dispoziţiilor şi rapoartelor
organelor cooperativei;
f) contractelor civile şi de muncă;
g) documentelor primare, a registrelor de evidenţă contabilă, precum şi a dărilor de seamă
financiare şi speciale;
h) actelor de control şi deciziilor autorităţilor abilitate ale administraţiei publice, precum şi a
avizelor organizaţiilor de audit, ale cooperativelor de consultanţă şi ale uniunilor de cooperative;
i) altor documente prevăzute de legislaţie, statutul sau regulamentul respectiv al cooperativei.
(2) Documentele prevăzute la alin.(1) se păstrează la sediul cooperativei pe termenele prevăzute
de actele normative.
(3) Modul de familiarizare a membrilor cooperativei cu documentele prevăzute la alin.(1),
precum şi de primire a copiilor sau extraselor acestora, se stabileşte de statutul sau de
regulamentul respectiv al cooperativei.
(4) Plata pentru eliberarea copiilor şi extraselor prevăzute la alin.(3) nu poate depăşi cheltuielile
necesare pentru executarea acestora.
Capitolul XIV
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA COOPERATIVEI
Articolul 83. Reorganizarea cooperativei
(1) Reorganizarea cooperativei se efectuează în conformitate cu prezenta lege, Legea cu privire
la antreprenoriat şi întreprinderi, Codul civil şi cu alte acte legislative.
(2) Reorganizarea cooperativei prin fuziune sau asociere poate fi efectuată prin fuziune sau
asociere doar cu o altă cooperativă.
(3) Cooperativa poate fi reorganizată prin divizare, separare şi/sau transformare în orice altă
formă juridică de organizare a activităţii de întreprinzător prevăzută de actele legislative.
(4) Reorganizarea cooperativei se efectuează de către comisia de reorganizare în temeiul
hotărîrii:
a) adunării generale; sau
b) instanţei judecătoreşti; sau
c) autorităţii administraţiei publice care efectuează reglementarea antimonopol.
(5) Membrul sau membrul asociat al cooperativei care a votat împotriva reorganizării acesteia
are dreptul să iasă din aceasta pînă la reorganizare.
Articolul 84. Temeiurile de lichidare a cooperativei
(1) Lichidarea cooperativei se efectuează în temeiul hotărîrii adunării generale sau a instanţei
judecătoreşti.
(2) Lichidarea cooperativei, în baza hotărîrii adunării generale, se efectuează în conformitate cu
prezenta lege, Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, Codul civil şi cu alte acte
legislative.
(3) Lichidarea cooperativei, în baza hotărîrii adunării generale, are loc în cazurile în care:
a) a expirat termenul de activitate a cooperativei stabilit de statutul acesteia;
b) activitatea efectivă a cooperativei nu corespunde scopului prevăzut la art.5 alin.(2) sau se
desfăşoară cu încălcarea restricţiilor prevăzute la art.6 alin.(2);
c) s-a redus numărul membrilor cooperativei, acesta devenind mai mic decît cel prevăzut la art.5
alin.(5) şi nefiind respectate prevederile art.5 alin.(6) lit.a) şi b);
d) adunarea generală nu s-a întrunit pe parcursul a doi ani succesivi; precum şi
e) în alte cazuri stabilite de statutul cooperativei.
(4) Dacă adunarea generală nu decide lichidarea cooperativei în baza prevederilor alin.(3),
cooperativa poate fi lichidată prin hotărîrea instanţei judecătoreşti dată la cererea oricărui
membru al cooperativei, a inspectoratului fiscal teritorial corespunzător sau a autorităţii
administraţiei publice locale corespunzătoare.
(5) Din ziua adoptării hotărîrii privind lichidarea cooperativei, cesionarea şi gajarea cotei,
precum şi ieşirea sau excluderea din cooperativă a membrilor şi membrilor ei asociaţi nu se
admite.
Articolul 85. Activitatea comisiei de lichidare
(1) Din ziua alegerii (desemnării) comisiei de lichidare a cooperativei, denumită în continuare
comisie de lichidare, aceasta preia toate atribuţiile preşedintelui cooperativei.
(2) Comisia de lichidare îşi desfăşoară activitatea sub controlul comisiei de revizie şi al
(3) Comisia de lichidare este în drept să efectueze acte juridice, condiţionate exclusiv de
lichidarea cooperativei.
(4) Dacă patrimoniul cooperativei este insuficient pentru satisfacerea revendicărilor tuturor
creditorilor, comisia de lichidare este obligată să se adreseze:
a) adunării generale - cu propunerea să-şi anuleze hotărîrea privind lichidarea cooperativei; sau
b) instanţei judecătoreşti - cu cererea de deschidere a procesului de faliment cooperativei.
(5) Comisia de lichidare întocmeşte, la începutul şi la sfîrşitul procesului de lichidare a
cooperativei, bilanţurile de lichidare, respectiv iniţial şi final, şi le prezintă spre aprobare
organului care a creat comisia.
(6) Membrul comisiei de lichidare nu este în drept să-şi delege împuternicirile altei persoane.
Articolul 86. Distribuirea patrimoniului liber de datorii
(1) La lichidarea cooperativei, patrimoniul acesteia, rămas după satisfacerea revendicărilor
tuturor creditorilor, cu excepţia patrimoniului din fondul indivizibil, se distribuie între membrii
asociaţi şi membrii ei.
(2) Patrimoniul cooperativei liber de datorii se distribuie de către comisia de lichidare în
următoarea succesiune:
a) restituirea valorii cotelor ce aparţin persoanelor care au depus cerere de retragere a calităţii de
membru asociat sau membru al cooperativei cu cel puţin 6 luni înainte de data adoptării hotărîrii
privind lichidarea cooperativei;
b) restituirea valorii cotelor preferenţiale, precum şi a dividendelor anunţate, dar neplătite;
c) distribuirea patrimoniului rămas membrilor cooperativei proporţional valorii cotelor ordinare
achitate ale acestora.
(3) Plăţile pentru rîndul următor, din cele prevăzute la alin.(2), se efectuează după efectuarea
tuturor plăţilor cuvenite rîndului precedent.
(4) Persoanele care au depus cererea de retragere a calităţii de membru asociat sau membru al
cooperativei cu mai puţin de 6 luni înainte de data adoptării deciziei privind lichidarea
cooperativei au, la lichidarea acesteia, aceleaşi drepturi ca şi alţi membri asociaţi sau membri ai
cooperativei.
(5) Patrimoniul nebănesc transmis cooperativei cu drept de folosinţă în contul cotei ordinare se
restituie membrului cooperativei în natură, luîndu-se în considerare uzura normală.
(6) Dacă, la data publicării anunţului privind deschiderea procesului de lichidare a cooperativei,
termenul de folosinţă a patrimoniului determinat la alin.(5) nu a expirat, membrul cooperativei
care a transmis acest patrimoniu este obligat să restituie cooperativei plăţile primite de el în plus,
în modul stabilit de statutul cooperativei.
(7) Patrimoniul care constituie fondul indivizibil al cooperativei se transmite cu titlu gratuit, de
către comisia de lichidare, altor cooperative sau uniuni ale acestora, iar în caz de imposibilitate -
organizaţiei necomerciale ori autorităţii administraţiei publice locale.
Capitolul XV
PARTICULARITĂŢILE COOPERATIVELOR AGRICOLE DE PRESTĂRI SERVICII
Articolul 87. Cooperativele agricole de prestări servicii
(1) Se consideră cooperativă agricolă de prestări servicii cooperativa ai cărei membri, în
proporţie de cel puţin trei pătrimi, inclusiv persoanele cu gospodării personale auxiliare, sînt
producători de produse agricole.
(2) În contul cotelor ordinare ale membrilor cooperativelor agricole de prestări servicii nu pot fi
transmise terenurile agricole.
(3) Stabilirea valorii de piaţă a terenurilor, altele decît cele agricole, ce se transmit în capitalul
social al cooperativei agricole de prestări servicii cu drept de proprietate, se efectuează de către
experţi în baza datelor din cadastrul bunurilor imobile şi a preţurilor de piaţă respective.
(4) Autentificarea semnăturilor de pe documentele de constituire ale cooperativei agricole de
prestări servicii, precum şi de pe cererea privind modificările şi completările la statutul
cooperativei, poate fi efectuată de notar, de secretarul consiliului local sau al altei autorităţi
abilitate a administraţiei publice locale în a cărui rază teritorială se înregistrează cooperativa în
cauză.
(5) Procura, eliberată de către membrul cooperativei agricole de prestări servicii persoană fizică
reprezentantului său pentru participarea la adunarea generală a cooperativei, poate fi autentificată
de notar, de secretarul consiliului local sau de administraţia instituţiei de învăţămînt ori de
tratament staţionar al membrului, iar pentru pensionari - şi de organul teritorial de asigurare
socială.
(6) Cooperativa agricolă de prestări servicii poate reporta eşalonat pierderile sale de bilanţ pe
următorii 5 ani.
Capitolul XVI
UNIUNEA DE COOPERATIVE
Articolul 88. Principiile de constituire şi de activitate
a uniunii de cooperative
(1) Cooperativele sînt în drept să constituie benevol o uniune de cooperative în vederea
coordonării activităţii lor, instruirii şi perfecţionării specialiştilor, atragerii investiţiilor,
consultării şi informării membrilor uniunii, reprezentării şi apărării intereselor lor patrimoniale şi
profesionale comune.
(2) Uniunea de cooperative este o organizaţie necomercială, cu statut de persoană juridică.
(3) Uniunea de cooperative se creează în bază de contract de constituire şi activează în
conformitate cu legislaţia şi cu statutul său.
(4) Denumirea uniunii de cooperative trebuie să conţină indicaţia asupra formei de asociere
(asociaţie, uniune) şi sintagma "cooperative de întreprinzător".
(5) Uniunea de cooperative este în drept să-şi desfăşoare activitatea după înregistrare în Registrul
organizaţiilor necomerciale.
(6) Patrimoniul uniunii de cooperative se constituie din cotizaţiile de constituire, de intrare şi
cele curente ale membrilor ei, din veniturile de la serviciile acordate de uniune, din subvenţii,
dotaţii, donaţii şi sponsorizări, din credite şi împrumuturi primite, precum şi din alt patrimoniu
procurat în conformitate cu legislaţia.
(7) Cotizaţiile în capitalul propriu al uniunii de cooperative se varsă de către membrii acesteia
numai în formă bănească.
(8) Membrii uniunii de cooperative nu dispun de dreptul asupra patrimoniului ei la încetarea
calităţii de membru al uniunii sau la lichidarea acesteia.
(9) Reprezentanţii uniunii de cooperative sînt în drept să asiste la adunările generale ale
cooperativelor membre ale acesteia.
Articolul 89. Membrii uniunii de cooperative
(1) Membri ai uniunii de cooperative pot fi numai cooperativele, precum şi alte uniuni de
cooperative.
(2) Calitatea de membru al uniunii de cooperative încetează prin ieşirea sau excluderea acestuia
din uniune ori prin încetarea activităţii membrului uniunii sau a uniunii.
(3) Membrii uniunii de cooperative sînt în drept să iasă din uniune la expirarea anului financiar.
Articolul 90. Organele uniunii de cooperative
Organele uniunii de cooperative sînt:
a) adunarea generală a membrilor uniunii de cooperative, denumită în continuare adunare
generală a uniunii de cooperative, - organul superior;
b) consiliul uniunii de cooperative - organul executiv;
c) comisia de revizie sau revizorul uniunii de cooperative, denumit în continuare comisia de
revizie a uniunii de cooperative,- organul de control;
d) alte organe prevăzute de statutul uniunii de cooperative.
Articolul 91. Adunarea generală a uniunii de cooperative
(1) De competenţa exclusivă a adunării generale a uniunii de cooperative ţin:
a) modificarea şi completarea statutului uniunii de cooperative, aprobarea acestui statut în
redacţie nouă;
b) aprobarea, modificarea şi completarea regulamentelor uniunii de cooperative;
c) alegerea preşedintelui şi a altor membri ai consiliului uniunii de cooperative, alegerea
(desemnarea) membrilor comisiei de revizie a uniunii de cooperative;
d) primirea în rîndul membrilor uniunii de cooperative şi excluderea din ea;
e) aprobarea direcţiilor prioritare de activitate a uniunii de cooperative, a bugetului, a statelor de
personal şi a salariilor personalului uniunii;
f) aprobarea rapoartelor de activitate ale uniunii de cooperative şi ale organelor acesteia.
(2) De competenţa adunării generale a uniunii de cooperative, prin statutul acesteia, pot ţine şi
alte atribuţii ce nu contravin actelor legislative.
(3) Adunarea generală a uniunii de cooperative este deliberativă dacă la ea participă cel puţin
două treimi din reprezentanţii membrilor uniunii de cooperative.
(4) Numărul de voturi ale fiecărui membru al uniunii şi modul de votare în cadrul adunării
generale a uniunii de cooperative se stabilesc de statutul uniunii de cooperative.
(5) Hotărîrile adunării generale a uniunii de cooperative se adoptă cu majoritatea voturilor
reprezentate la adunare, cu excepţia hotărîrilor de lichidare sau reorganizare a uniunii, pentru a
căror adoptare sînt necesare două treimi din voturile reprezentate la adunare.
Articolul 92. Consiliul uniunii de cooperative
(1) Consiliul uniunii de cooperative gestionează activitatea acesteia în perioada dintre adunările
generale ale uniunii de cooperative.
(2) Consiliul uniunii de cooperative este subordonat numai adunării generale a uniunii de
cooperative.
(3) De competenţa consiliului uniunii de cooperative ţin:
a) convocarea adunărilor generale ale uniunii de cooperative;
b) prezentarea la adunarea generală a uniunii de cooperative a propunerilor privind intrarea în
uniune sau excluderea din aceasta;
c) prezentarea la adunarea generală a uniunii de cooperative a rapoartelor anuale privind
activitatea uniunii de cooperative şi activitatea sa;
d) alte atribuţii stabilite de statutul uniunii de cooperative.
(4) Şedinţele consiliului uniunii de cooperative se convoacă în funcţie de necesitate, cel puţin o
dată pe trimestru.
(5) Şedinţa consiliului uniunii de cooperative este deliberativă dacă la ea participă cel puţin
jumătate din membrii consiliului, inclusiv preşedintele acestuia.
(6) Deciziile consiliului uniunii de cooperative se adoptă cu majoritatea membrilor prezenţi.
(7) Membrii consiliului uniunii de cooperative nu pot fi membri ai comisiei de revizie a uniunii
de cooperative.
Articolul 93. Comisia de revizie a uniunii de cooperative
(1) Comisia de revizie a uniunii de cooperative exercită controlul asupra activităţii uniunii,
inclusiv a respectării legislaţiei, a statutului şi a regulamentelor ei, şi se subordonează numai
adunării generale a uniunii de cooperative.
(2) Comisia de revizie a uniunii de cooperative se conduce în activitatea sa de legislaţie, de
statutul uniunii de cooperative şi de regulamentul său.
(3) Comisia de revizie a uniunii de cooperative întocmeşte raportul său anual de activitate şi îl
prezintă, spre examinare, adunării generale anuale a uniunii de cooperative.
Articolul 94. Reorganizarea şi lichidarea uniunii de
cooperative
(1) Uniunea de cooperative poate să se reorganizeze prin fuziune, asociere, divizare, separare
şi/sau transformare în alte organizaţii necomerciale ori prin transformare în organizaţie
comercială.
(2) În cazul lichidării uniunii de cooperative, patrimoniul acesteia, rămas după satisfacerea
revendicărilor tuturor creditorilor, se transmite cu titlu gratuit, de către comisia
de lichidare, altei uniuni de cooperative, iar în caz de imposibilitate - unei organizaţii
necomerciale ori autorităţii administraţiei publice locale.
Capitolul XVII
Articolul 95
Guvernul:
- va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
- va aproba documentele-tip de constituire şi regulamentele-tip ale cooperativelor agricole de
prestări servicii şi ale uniunilor acestora;
- va asigura aprobarea unui act normativ privind particularităţile ţinerii evidenţei contabile în
cooperativele de întreprinzător, precum şi a formei-tip a raportului specializat al cooperativei de
întreprinzător;
în termen de 9 luni, va prezenta Parlamentului:
- proiectul de lege privind cooperativele de economii şi împrumut, coordonat cu Banca Naţională
a Moldovei;
[Art.95 modificat prin L91/06.3.03, MO56/28.03.03 art.251]
- proiectul de lege privind cooperativele de producţie;
- propunerile privind modificarea şi completarea Codului cu privire la contravenţiile
administrative şi a Codului fiscal, care rezultă din prezenta lege.
Articolul 96
Asociaţiile de întreprinderi şi întreprinderile care satisfac cerinţele prezentei legi în măsura în
care ţin de cooperativele de întreprinzător şi care au fost înfiinţate pînă la intrarea în vigoare a
acesteia pot să se reorganizeze în cooperative de întreprinzător cu scutirea de plata taxelor pentru
reînregistrarea de stat dacă reorganizarea va fi efectuată pînă la 1 ianuarie 2002.
PREŞEDINTELE
Chişinău, 12 aprilie 2001.
Nr. 73-XV.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind cooperativele de producţie
MODIFICAT
LP300-XV din 28.07.04, MO138-146/13.08.04 art.751
LP571-XV din 25.12.03, MO64-66/23.04.04 art.342
Capitolul I
Articolul 1. Cooperativa de producţie
(1) Cooperativa de producţie, denumită în continuare cooperativă, este o întreprindere înfiinţată
de către 5 sau mai multe persoane fizice în scopul desfăşurării în comun a activităţii de producţie
şi a altei activităţi economice, bazate preponderent pe munca personală a membrilor ei şi pe
cooperarea cotelor de participare la capitalul acesteia, denumite în continuare cote de
participare.
(2) Cooperativa este o întreprindere de drept privat cu statut de persoană juridică cu scop lucrativ
(inclusiv comercial).
Articolul 2. Principiile de organizare şi funcţionare
Cooperativa se organizează şi funcţionează în baza următoarelor principii:
a) asocierea benevolă în cooperativă şi retragerea liberă din ea;
b) administrarea pe principii democratice a activităţii cooperativei;
c) unitatea intereselor de muncă, contribuţia economică şi ajutorul reciproc al membrilor
cooperativei;
d) accesul liber la informaţia privind activitatea cooperativei.
Articolul 3. Cadrul legislativ
Cooperativa activează în baza prezentei legi, Codului civil şi a altor acte normative.
Articolul 4. Patrimoniul cooperativei
(1) Cooperativa are patrimoniu propriu separat de patrimoniul membrilor săi.
(2) Patrimoniul cooperativei se formează din mijloace băneşti şi din bunuri transmise în capitalul
ei propriu, din venituri, donaţii, credite şi împrumuturi, precum şi din alt patrimoniu dobîndit în
Articolul 5. Calitatea de membru al cooperativei
Membri ai cooperativei pot fi persoanele fizice care au împlinit vîrsta de 16 ani, corespund
prevederilor statutului cooperativei şi au depus aporturi în contul cotelor de participare.
Articolul 6. Îndatoririle şi răspunderea cooperativei
(1) Cooperativa este obligată:
a) să-şi onoreze obligaţiile faţă de membrii săi, stabilite de prezenta lege, de statutul şi de
regulamentele cooperativei;
b) să prezinte organelor de stat abilitate raportul anual specializat, în conformitate cu prezenta
lege;
c) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de prezenta lege şi de alte acte normative.
(2) Cooperativa este răspunzătoare pentru obligaţiile asumate cu întreg patrimoniul ce îi aparţine
cu drept de proprietate.
(3) Cooperativa nu este răspunzătoare pentru obligaţiile membrilor săi.
Capitolul II
CONSTITUIREA ŞI ÎNREGISTRAREA
COOPERATIVEI
Articolul 7. Actul constitutiv
Actul constitutiv al cooperativei este statutul.
Articolul 8. Adunarea de constituire
(1) Adunarea de constituire:
a) alege (desemnează) organele de conducere ale cooperativei;
b) desemnează persoana care va îndeplini formalităţile de înregistrare de stat a cooperativei;
c) soluţionează alte chestiuni legate de constituirea şi începutul activităţii cooperativei.
(2) Dreptul de vot la adunarea de constituire îl deţin persoanele care au semnat statutul
cooperativei (fondatorii).
(3) La adunarea de constituire, fiecare fondator are dreptul la un singur vot.
(4) Hotărîrea adunării de constituire este valabilă dacă pentru ea au votat cel puţin 2/3 din
numărul total al fondatorilor.
(5) Procesul-verbal al adunării de constituire se semnează de preşedintele şi de secretarul
adunării.
Articolul 9. Statutul cooperativei
(1) Statutul cooperativei va cuprinde:
a) denumirea şi sediul cooperativei;
b) scopul şi obiectul cooperativei;
c) condiţiile şi modul de primire în cooperativă şi de excludere din cooperativă, precum şi
temeiurile şi procedura de excludere;
d) modul de participare prin muncă personală a membrilor cooperativei la activitatea acesteia;
e) modul de retribuire a muncii membrilor cooperativei;
f) mărimea minimă a cotei de participare, condiţiile şi termenele de depunere a aporturilor în
contul acesteia, responsabilitatea pentru încălcarea obligaţiilor privind depunerea aporturilor,
precum şi modul de evaluare a aporturilor în natură în contul cotei;
g) aporturile membrilor cooperativei în capitalul social, modul şi termenele de depunere a
acestora;
h) modul de reprezentare a cooperativei;
i) modul de înstrăinare a cotei de participare;
j) competenţa adunării generale şi modul de convocare a acesteia, cvorumul şi alte condiţii de
validitate a hotărîrilor adunării;
k) competenţa, componenţa, modul de alegere (desemnare) şi funcţionare a consiliului
cooperativei, comisiei de revizie, preşedintelui cooperativei şi a altor organe de conducere ale
cooperativei;
l) modul de formare a capitalului social şi a rezervelor (fondurilor) cooperativei;
m) modul de distribuire a profitului net între membrii cooperativei;
n) modul de acoperire a pierderilor de bilanţ ale cooperativei;
o) lista întreprinderilor afiliate, filialelor şi a reprezentanţelor cooperativei;
p) modul de acordare a informaţiei membrilor cooperativei;
q) modul de reorganizare şi lichidare a cooperativei.
(2) În statutul cooperativei pot fi incluse şi alte clauze a căror necesitate rezultă din dispoziţiile
prezentei legi sau din alte dispoziţii legale.
(3) Prevederile statutului cooperativei ce contravin legislaţiei sînt nule de la data adoptării lor.
(4) Statutul se semnează de către toţi fondatorii.
(5) Prevederile statutului cooperativei sînt executorii pentru membrii şi persoanele cu funcţii de
răspundere ale cooperativei.
(6) Orice modificări şi completări aduse la statutul cooperativei sînt valabile de la data
înregistrării lor de stat în modul stabilit de lege.
Articolul 10. Organele de conducere ale cooperativei
(1) Organele de conducere ale cooperativei sînt:
a) adunarea generală a membrilor cooperativei, denumită în continuare adunare generală;
b) consiliul de observatori al cooperativei, denumit în continuare consiliul cooperativei;
c) comitetul de conducere şi/sau preşedintele cooperativei (organul unipersonal de conducere);
d) comisia de revizie a cooperativei sau revizorul, denumită în continuare comisie de revizie;
e) alte organe de conducere prevăzute de statutul cooperativei.
(2) Adunarea generală este organul suprem de conducere al cooperativei.
(3) Consiliul cooperativei efectuează, în limitele competenţei sale, controlul general al activităţii
cooperativei, reprezintă interesele membrilor ei în perioada dintre adunările generale şi este
subordonat adunării generale.
(4) Comisia de revizie efectuează controlul intern al activităţii economico-financiare a
cooperativei şi este subordonată adunării generale.
Articolul 11. Denumirea şi sediul
(1) Denumirea cooperativei se va compune dintr-o denumire proprie însoţită de menţiunea
"cooperativă de producţie" sau de iniţialele "C.P."
(2) Denumirea cooperativei poate conţine şi alte informaţii ce nu contravin legislaţiei.
(3) Sediul cooperativei se consideră sediul organului ei executiv. Sediu al cooperativei (al
organului executiv) poate fi domiciliul unui membru al ei.
(4) În cazul schimbării sediului, cooperativa este obligată să anunţe despre aceasta, în termen de
7 zile, oficiul teritorial al Camerei Înregistrării de Stat şi inspectoratul fiscal teritorial şi să
publice avizul respectiv în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 12. Înregistrarea de stat
(1) Cooperativa este în drept să-şi desfăşoare activitatea numai după înregistrarea ei de stat în
(2) Pentru înregistrarea de stat a cooperativei, persoana desemnată de adunarea de constituire
prezintă organului de înregistrare cererea semnată de preşedintele şi secretarul adunării
respective, la care se anexează documentele prevăzute de lege.
Capitolul III
DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE
MEMBRILOR COOPERATIVEI
Articolul 13. Obţinerea calităţii de membru al cooperativei
(1) Persoana care solicită calitatea de membru al cooperativei şi corespunde prevederilor art.5
depune la consiliul cooperativei o cerere de intrare în cooperativă.
(2) Cererea va conţine obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei, statutului şi regulamentelor
cooperativei, de a executa hotărîrile organelor ei.
(3) Calitatea de membru al cooperativei se obţine la data:
a) înregistrării de stat a cooperativei - de către fondatori;
b) depunerii primului aport în contul cotei de participare - de către celelalte persoane.
(4) Refuzul motivat de primire în cooperativă se comunică solicitantului în scris, în termen de 15
zile de la data adoptării de către adunarea generală a hotărîrii respective care este definitivă.
Articolul 14. Drepturile membrului cooperativei
(1) Membrul cooperativei are dreptul:
a) să participe la adunările generale, să aleagă şi să fie ales în organele cooperativei, să propună
chestiuni pentru a fi înscrise pe ordinea de zi a adunării generale şi a şedinţei consiliului
cooperativei, în modul stabilit de statutul cooperativei;
b) să participe prin munca sa la activitatea cooperativei în condiţiile prevăzute de legislaţie şi
statut;
c) să facă propuneri pentru îmbunătăţirea activităţii cooperativei, lichidarea neajunsurilor din
activitatea organelor ei şi a persoanelor cu funcţii de răspundere, precum şi încetarea înainte de
termen a atribuţiilor lor, să solicite efectuarea unui control suplimentar al activităţii cooperativei
sau a auditului rapoartelor ei financiare;
d) să ceară, în modul stabilit de prezenta lege, convocarea adunării generale extraordinare sau a
şedinţei consiliului cooperativei;
e) să beneficieze de plăţi din profitul net al cooperativei;
f) să beneficieze de facilităţile şi avantajele prevăzute pentru membrii cooperativei;
g) să înstrăineze, să gajeze, să lase prin testament cota sa de participare, în modul stabilit de
prezenta lege şi de statutul cooperativei;
h) să aibă acces la orice informaţie privind activitatea cooperativei, cu excepţia informaţiei ce
constituie secret comercial;
i) să se retragă liber din cooperativă;
j) să primească valoarea cotei de participare, precum şi alte plăţi prevăzute de statut, la retragerea
sau excluderea din cooperativă;
k) să primească, în caz de lichidare a cooperativei, o parte din patrimoniul rămas după
satisfacerea revendicărilor tuturor creditorilor;
l) să se adreseze la organele cooperativei şi/sau în instanţa de judecată pentru apărarea
drepturilor şi intereselor sale legitime;
m) să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege şi de statutul cooperativei.
(2) Stabilirea de drepturi privilegiate pentru unii membri ai cooperativei se interzice.
(3) Apărarea drepturilor membrilor cooperativei se efectuează în modul prevăzut de legislaţie şi
de statutul cooperativei.
Articolul 15. Îndatoririle şi răspunderea membrului cooperativei
(1) Membrul cooperativei este obligat:
a) să depună taxa de intrare şi cota de participare în termenele şi mărimile stabilite de statut;
b) să informeze cooperativa despre orice modificare a datelor personale, introduse în
statutul cooperativei;
c) să poarte răspundere materială în conformitate cu legislaţia muncii;
d) să respecte alte prevederi ale legislaţiei, statutului şi regulamentelor cooperativei, precum
şi să execute hotărîrile organelor ei.
(2) Membrul cooperativei nu este răspunzător pentru obligaţiile cooperativei şi suportă riscul
pentru aceste obligaţii în limita cotei sale de participare, inclusiv partea ei nedepusă.
(3) Statutul cooperativei poate prevedea o răspundere suplimentară a membrului cooperativei
pentru obligaţiile acesteia în mărime ce nu va depăşi venitul realizat de el în cooperativă în anul
financiar precedent.
Articolul 16. Încetarea calităţii de membru al cooperativei
Calitatea de membru al cooperativei încetează în caz de:
a) retragere din cooperativă;
b) înstrăinare a cotei de participare;
c) excludere din cooperativă;
d) deces;
e) reorganizare sau lichidare a cooperativei.
Articolul 17. Retragerea din cooperativă
(1) Cererea privind retragerea benevolă din cooperativă se depune în scris consiliului
cooperativei. Cererea se examinează de consiliul cooperativei în termen de o lună de la data
depunerii acesteia. În cazul în care cooperativa nu a format consiliu, cererea se examinează de
preşedintele cooperativei dacă, potrivit statutului, aceste atribuţii nu sînt de competenţa adunării
generale.
(2) În decizia consiliului cooperativei, a preşedintelui cooperativei sau în hotărîrea adunării
generale se vor indica obligaţiile patrimoniale reciproce ale membrului cooperativei şi
cooperativei legate de restituirea valorii cotei de participare, de efectuarea altor plăţi, precum şi
termenele de executare a acestor obligaţii.
(3) De la data depunerii cererii menţionate la alin.(1), membrul cooperativei pierde dreptul de a
fi membru al consiliului sau al comisiei de revizie a cooperativei.
(4) Calitatea de membru al cooperativei încetează de la data adoptării deciziei respective de către
organul abilitat al cooperativei.
Articolul 18. Cesiunea cotei de participare
(1) Membrul cooperativei este în drept să vîndă sau să cesioneze în alt mod cota sa de participare
conform procedurii stabilite de prezenta lege şi de statutul cooperativei.
(2) Cesionarea cotei de participare către un alt membru al cooperativei se efectuează cu
respectarea prevederii art.25 alin.(3) şi nu necesită acordul cooperativei.
(3) Cesionarea cotei de participare către un terţ, care corespunde prevederilor statutului
cooperativei, se admite cu acordul adunării generale. În acest caz, alţi membri ai cooperativei au
dreptul de preemţiune asupra cotei care se cesionează în termen de o lună de la data depunerii
cererii privind cesionarea cotei de participare către un terţ.
(4) Dacă, în termenul indicat la alin.(3), nici unul din ceilalţi membri ai cooperativei nu a depus
cerere de a procura cota de participare ce se cesionează, această cotă poate fi cesionată unui terţ
cu acordul adunării generale.
(5) În cazul refuzului adunării generale de a accepta cesionarea cotei conform alin.(3) sau (4),
cooperativa este obligată să restituie solicitantului valoarea cotei sale potrivit art.21.
Articolul 19. Excluderea din cooperativă
(1) Excluderea din cooperativă se efectuează prin hotărîrea adunării generale.
(2) Membrul cooperativei poate fi exclus din cooperativă în cazul în care acesta:
a) nu a depus integral, în termenele stabilite, cota de participare;
b) nu a avut dreptul, în conformitate cu legea, să obţină calitatea de membru al cooperativei sau a
pierdut acest drept;
c) este, concomitent, membru al unei alte cooperative de profil similar dacă, conform statutului
cooperativei, aceasta contravine intereselor membrilor ei.
(3) Statutul cooperativei poate prevedea şi alte temeiuri, care nu contravin legii, pentru
excluderea din cooperativă a membrului ei.
(4) Hotărîrea adunării generale privind excluderea membrului din cooperativă se aduce la
cunoştinţa membrului exclus în termen de 5 zile de la data adoptării acesteia.
(5) Calitatea de membru al cooperativei încetează la data adoptării de către adunarea generală a
hotărîrii privind excluderea din cooperativă.
(6) Hotărîrea adunării generale privind excluderea membrului din cooperativă poate fi atacată în
instanţa de judecată în termen de 3 luni de la data adoptării hotărîrii respective.
Articolul 20. Gajarea cotei de participare
(1) Gajarea cotei de participare se efectuează potrivit prezentei legi şi legislaţiei cu privire la gaj.
(2) Gajarea cotei de participare pentru garantarea obligaţiilor faţă de cooperativă nu se admite.
(3) Gajarea cotei de participare nu afectează drepturile persoanei ca membru al cooperativei.
Articolul 21. Restituirea valorii cotei de participare
(1) Membrului cooperativei care s-a retras sau a fost exclus din cooperativă i se restituie valoarea
cotei lui de participare. Restituirea valorii cotei de participare se efectuează în mijloace băneşti.
Cu acordul membrului respectiv, valoarea cotei de participare poate fi restituită în natură, în
modul prevăzut de statut. În cazul în care membrul cooperativei solicită restituirea în natură a
aportului depus în natură în contul cotei sale de participare, aportul dat se restituie în natură, cu
uzura respectivă, cu acordul adunării generale.
(2) Restituirea valorii cotei de participare se efectuează după încheierea exerciţiului financiar şi
după examinarea dării de seamă financiare anuale la adunarea generală şi calcularea tuturor
plăţilor cuvenite membrilor cooperativei.
(3) Concomitent cu restituirea cotei de participare se achită toate plăţile prevăzute în statutul
cooperativei (retribuirea muncii, o parte din profit), declarate pentru membrul cooperativei, dar
neachitate.
(4) Din valoarea cotei de participare restituite poate fi reţinută suma prejudiciului cauzat
cooperativei de către membrul ei, în baza acordului în scris al membrului respectiv sau a deciziei
instanţei de judecată, precum şi suma datoriei acestuia faţă de cooperativă (compensarea
datoriilor reciproce).
(5) Restituirea valorii cotei de participare se efectuează în termen de 6 luni după expirarea anului
financiar în care a încetat calitatea de membru al cooperativei.
(6) În cazul în care din cooperativă s-au retras mai mulţi membri, restituirea valorii cotelor de
participare se efectuează în ordinea depunerii cererilor de retragere din cooperativă.
(7) Restituirea valorii cotei de participare a membrului care s-a retras din cooperativă şi a celui
exclus se efectuează în acelaşi mod.
Articolul 22. Drepturile moştenitorului membrului cooperativei
(1) Moştenitorul cotei de participare a membrului decedat (moştenitorii părţilor acestei cote) are
dreptul, în conformitate cu decizia organului abilitat al cooperativei, să devină membru al
cooperativei dacă, în termen de 3 luni de la data eliberării certificatului privind dreptul la
succesiune, el a depus cerere de intrare în cooperativă cu probe documentare privind moştenirea
cotei de participare a membrului cooperativei decedat.
(2) Dacă cererea menţionată la alin.(1) este satisfăcută, moştenitorul (moştenitorii) devine
membru al cooperativei de la data adoptării deciziei organului abilitat al cooperativei.
(3) Dacă moştenitorul (moştenitorii) nu a prezentat cererea în termenul menţionat la alin.(1) sau
cererea acestuia nu a fost satisfăcută, moştenitorului (moştenitorilor) i se restituie valoarea cotei
de participare moştenite, în modul stabilit de lege şi de statut.
(4) Persoana care a lăsat moştenirea îşi încetează calitatea de membru al cooperativei din ziua
decesului.
Capitolul IV
CAPITALUL COOPERATIVEI ŞI COTELE
DE PARTICIPARE
Articolul 23. Capitalul cooperativei
(1) Capitalul cooperativei se formează din capitalul propriu şi din capitalul împrumutat (din
datorii).
(2) Capitalul propriu al cooperativei se formează din capitalul social (cotele de participare),
capitalul suplimentar, rezervele (fondurile) cooperativei, profitul nerepartizat, subvenţii,
sponsorizări şi din alte sume obţinute în conformitate cu legislaţia.
(3) Mărimea capitalului social al cooperativei va fi, la fiecare dată de raportare, egală cu valoarea
cotelor de participare, inclusiv a părţilor lor nedepuse, ale tuturor membrilor cooperativei
înmatriculaţi la aceeaşi dată în registrul membrilor cooperativei.
Articolul 24. Aporturile la capitalul social
(1) Drept aporturi la capitalul social al cooperativei (în contul cotelor de participare) pot servi
mijloacele băneşti şi bunurile.
(2) Aportul în natură în contul cotei de participare poate fi transmis cooperativei cu titlu de
proprietate sau cu titlu de folosinţă.
(3) Drept aporturi în contul cotelor de participare nu pot servi:
a) evaluarea în bani a activităţii de constituire a cooperativei;
b) bunurile imobile şi mobile neînregistrate, inclusiv rezultatele activităţii intelectuale supuse
înregistrării de stat, precum şi casa de locuit, dacă este unică;
c) bunurile al căror circuit civil este interzis sau limitat de actele legislative, dacă autorizaţia
corespunzătoare a autorităţii publice abilitate lipseşte;
d) terenurile agricole cu transmiterea documentului de proprietate;
e) alte bunuri, în conformitate cu statutul cooperativei.
(4) Valoarea de piaţă a aportului în natură în capitalul social al cooperativei care se transmite cu
titlu de folosinţă se determină pornind de la mărimea de piaţă a plăţii de arendă şi termenul de
folosinţă a aportului stabilite în contractul încheiat între membrul cooperativei şi cooperativă.
(5) Aporturile în contul cotei de participare pot fi făcute în rate, în termenul stabilit de statutul
cooperativei care nu poate depăşi un an. Fiecare din aceste rate va fi de cel puţin 25% din
mărimea cotei de participare.
(6) Statutul cooperativei poate prevedea depunerea tuturor aporturilor în contul cotelor de
participare numai în bani.
Articolul 25. Numărul cotelor de participare şi mărimea lor
(1) Orice membru al cooperativei poate să deţină numai o cotă de participare.
(2) Mărimea cotei de participare trebuie să fie divizibilă la 10.
(3) Mărimea cotei de participare deţinute de un membru al cooperativei nu poate depăşi 20% din
capitalul social al cooperativei.
(4) În cazul în care mărimea cotei de participare deţinute de un membru al cooperativei depăşeşte
plafonul de participare la capitalul social stabilit la alin.(3), membrul respectiv şi consiliul
cooperativei sînt obligaţi, în termen de 6 luni, să micşoreze cota respectivă pînă la plafonul
stabilit, în modul prevăzut de statutul cooperativei.
Capitolul V
ORGANELE DE CONDUCERE
ALE COOPERATIVEI
a) aprobarea modificărilor şi completărilor aduse statutului cooperativei, precum şi a variantei
noi a statutului;
b) aprobarea direcţiilor prioritare şi/sau a programului de activitate, precum şi a bugetului
cooperativei;
c) aprobarea regulamentului adunării generale, al consiliului cooperativei, al comisiei de revizie
a cooperativei şi a altor regulamente ale cooperativei, modificarea şi completarea acestora;
d) alegerea şi revocarea preşedintelui consiliului cooperativei şi a altor membri ai consiliului, ai
comisiei de revizie, precum şi desemnarea organizaţiei de audit;
e) stabilirea mărimii taxei de intrare şi cotei de participare, a modului depunerii lor;
f) adoptarea sistemelor şi modului de comercializare şi de distribuire a producţiei, precum şi de
retribuire a muncii în cooperativă;
g) adoptarea hotărîrilor privind primirea în cooperativă şi excluderea din cooperativă;
h) stabilirea surselor şi sumelor anuale ale defalcărilor în rezervele (fondurile) cooperativei şi a
direcţiilor de utilizare a acestora;
i) aprobarea normativelor de repartizare a profitului net al cooperativei;
j) adoptarea hotărîrilor privind încheierea tranzacţiilor cu bunurile imobile;
k) înfiinţarea, vînzarea sau lichidarea întreprinderilor afiliate ori vînzarea cotei de participare a
cooperativei în întreprinderile sale afiliate;
l) deschiderea şi închiderea filialelor şi reprezentanţelor, aprobarea regulamentelor lor,
desemnarea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor acestor filiale şi reprezentanţe;
m) aderarea cooperativei la uniunile de cooperative şi retragerea din acestea;
n) aprobarea rapoartelor financiare ale cooperativei, a raportului consiliului cooperativei, al
comisiei de revizie a cooperativei, precum şi aprecierea activităţii acestor organe de conducere;
o) examinarea plîngerilor membrilor cooperativei împotriva deciziilor consiliului cooperativei
sau preşedintelui cooperativei;
p) reorganizarea şi lichidarea cooperativei;
q) adoptarea altor hotărîri prevăzute la art.31 alin.(2), art.39 alin.(8), art.43 alin.(6), art.44 alin.
(3), art.46 alin.(2), art.47 alin.(1), art.51 alin.(3), art.54 alin.(1) şi (7).
(2) Atribuţiile care ţin de competenţa exclusivă a adunării generale nu pot fi delegate altor
organe de conducere ale cooperativei.
(3) Dacă consiliul cooperativei nu poate soluţiona chestiunea ce ţine de atribuţiile lui, acesta este
în drept să ceară adunării generale soluţionarea chestiunii respective.
(4) Hotărîrile adunării generale sînt executorii pentru membrii cooperativei şi persoanele cu
funcţii de răspundere ale ei.
[Art.26 al.(1) lit.f) modificată prin L300-XV din 28.07.04, MO138-146/13.08.0 art.751]
Articolul 27. Convocarea adunării generale
(1) Adunarea generală poate fi ordinară (prevăzută de prezenta lege sau de statutul cooperativei)
sau extraordinară.
(2) Adunarea generală anuală se convoacă de preşedintele cooperativei la decizia consiliului
cooperativei şi se desfăşoară în termenele stabilite de statutul cooperativei, însă nu mai tîrziu de
2 luni după expirarea exerciţiului financiar.
(3) Adunarea generală extraordinară se convoacă de preşedintele cooperativei în baza hotărîrii
adunării generale precedente sau la decizia consiliului cooperativei adoptată:
a) din iniţiativa consiliului cooperativei; sau
b) la cererea comisiei de revizie; sau
c) la cererea membrilor ce constituie cel puţin 25% din numărul total al membrilor cooperativei.
(4) Dacă preşedintele cooperativei nu a convocat adunarea generală extraordinară în termen de
20 de zile de la data adoptării hotărîrii sau deciziei prevăzute la alin.(3), adunarea se convoacă de
către consiliul cooperativei într-un termen de cel mult 45 de zile de la data adoptării deciziei
privind convocarea adunării.
(5) Dacă consiliul cooperativei nu a convocat adunarea generală extraordinară, aceasta se
convoacă de comisia de revizie sau de membrii cooperativei menţionaţi la alin.(3) lit.c) în modul
stabilit la art.28.
Articolul 28. Înştiinţarea privind convocarea adunării generale
(1) Preşedintele cooperativei, cel tîrziu cu 15 zile înainte de desfăşurarea adunării generale,
informează despre convocarea acesteia membrii cooperativei în scris, plasează anunţuri în
oficiile cooperativei şi în alte locuri indicate în statutul sau regulamentul adunării generale ori
publică un anunţ în organul de presă indicat în statutul cooperativei.
(2) Înştiinţarea privind convocarea adunării generale va conţine: data, timpul, locul desfăşurării
şi ordinea de zi, precum şi locul unde se poate lua cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi.
(3) Ordinea de zi a adunării generale se întocmeşte de consiliul cooperativei, ţinîndu-se cont şi
de propunerile comisiei de revizie şi ale membrilor cooperativei care constituie cel puţin 10%
din numărul total al membrilor cooperativei.
(4) Consiliul cooperativei nu este în drept să modifice formulările chestiunilor propuse pentru a
fi înscrise în ordinea de zi a adunării generale sau să refuze includerea în ordinea de zi a acestor
chestiuni, cu excepţia cazurilor în care membrii cooperativei care au înaintat propunerea
constituie mai puţin de 10% din numărul total al membrilor cooperativei.
Articolul 29. Desfăşurarea adunării generale
(1) Modul de desfăşurare a adunării generale se stabileşte de prezenta lege, de statutul
cooperativei şi de regulamentul adunării generale, dacă acest regulament este prevăzut de statut.
(2) La adunarea generală, membrul cooperativei poate prezenta numai un singur alt membru al
cooperativei.
(3) Adunarea generală este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi (reprezentaţi) mai mult de 50%
din numărul total al membrilor cooperativei.
(4) Dacă la adunarea generală nu este prezent (nu este reprezentat) numărul necesar de membri ai
cooperativei, aceasta se convoacă repetat, însă nu mai devreme de 10 zile şi nu mai tîrziu de 30
de zile de la data adunării convocate iniţial.
(5) Adunarea generală convocată repetat este deliberativă dacă la ea sînt prezenţi (reprezentaţi)
cel puţin 1/3 din numărul total al membrilor cooperativei.
(6) La cererea în scris a 5% sau mai mult din membrii cooperativei prezenţi (reprezentaţi) la
adunarea generală, adunarea este în drept să ia în discuţie chestiunile abordate în cerere şi să
ceară de la consiliul cooperativei includerea lor în ordinea de zi a următoarei adunări, inclusiv a
celei extraordinare.
(7) Adunarea generală poate examina orice chestiune la cererea participanţilor depusă conform
alin.(6), dar hotărîrile adunării se pot adopta numai pe marginea acelor chestiuni care au fost
incluse în ordinea de zi a adunării.
(8) Votarea la adunarea generală poate fi deschisă sau secretă. Decizia privind votarea secretă a
uneia din chestiuni se adoptă de adunarea generală prin votul deschis a cel puţin 50% din
numărul membrilor prezenţi.
(9) La adunarea generală, fiecare membru al cooperativei are dreptul să ia cuvîntul la examinarea
oricărei chestiuni de pe ordinea de zi, iar la votarea hotărîrilor are un singur vot, indiferent de
mărimea cotei lui de participare.
(10) Membrul cooperativei poate participa la adunarea generală prin intermediul unui
reprezentant în bază de procură.
Articolul 30. Modul de adoptare a hotărîrilor adunării generale
(1) Adunarea generală adoptă hotărîrile cu majoritatea de voturi ale membrilor cooperativei
prezenţi dacă prezenta lege sau statutul cooperativei nu stabileşte o normă mai mare de voturi.
(2) Cu votul a 2/3 din numărul total al membrilor cooperativei se adoptă hotărîri privind:
a) modificarea condiţiilor şi modului de primire în cooperativă, de retragere şi excludere din
cooperativă;
b) modificarea mărimii taxei de intrare şi a cotei de participare, precum şi a modului şi
termenelor depunerii lor;
c) reorganizarea şi lichidarea cooperativei.
Articolul 31. Adunarea generală a reprezentanţilor
(1) Dacă numărul membrilor cooperativei depăşeşte 300, statutul cooperativei poate prevedea
desfăşurarea adunării generale în formă de adunare generală a reprezentanţilor împuterniciţi ai
(2) Reprezentanţii împuterniciţi ai membrilor cooperativei se aleg la adunarea generală, conform
normei de reprezentare adoptate de adunarea generală, la propunerea consiliului cooperativei.
Numărul acestor reprezentanţi trebuie să constituie cel puţin 100.
(1) Procesul-verbal al adunării generale se întocmeşte pe parcursul adunării şi se perfectează, în
cel puţin două exemplare, în termen de 10 zile de la închiderea adunării.
(2) În procesul-verbal al adunării generale se indică:
a) numărul de ordine al procesului-verbal;
b) denumirea şi sediul cooperativei;
c) data, ora şi locul desfăşurării adunării generale;
d) actele de control şi avizele organizaţiilor de audit, ale uniunilor de cooperative;
e) data înştiinţării privind convocarea adunării generale şi data prezentării materialelor
referitoare la ordinea de zi pentru familiarizare;
f) numărul total al membrilor cooperativei la data întrunirii adunării şi numărul celor prezenţi
(reprezentaţi) la ea;
g) menţiunea că adunarea este (nu este) deliberativă;
h) numele şi prenumele preşedintelui şi secretarului adunării;
i) ordinea de zi;
j) numele şi prenumele vorbitorilor şi tezele principale ale discursurilor acestora pe marginea
chestiunilor de pe ordinea de zi;
k) rezultatul votării şi hotărîrile adoptate pe marginea ordinii de zi;
l) numele şi prenumele declaranţilor şi solicitanţilor şi tezele principale ale declaraţiilor şi
solicitărilor ce nu se referă la ordinea de zi;
m) alte informaţii relevante pentru cooperativă.
(3) La procesul-verbal al adunării generale se anexează:
a) decizia consiliului cooperativei privind convocarea adunării generale sau cererea comisiei de
revizie ori a membrilor cooperativei ce constituie cel puţin 25% din numărul total al membrilor
cooperativei;
b) lista membrilor cooperativei prezenţi (reprezentaţi) la adunare;
c) lista materialelor pentru ordinea de zi a adunării;
d) textele declaraţiilor, solicitărilor şi opiniilor separate ale membrilor cooperativei, la cererea
acestora;
e) alte documente prevăzute de regulamentul respectiv al cooperativei sau al adunării generale.
(4) Fiecare exemplar al procesului-verbal al adunării generale se semnează de preşedintele
şi secretarul adunării generale. Orice contestaţie la procesul-verbal se examinează la următoarea
adunare generală.
(5) Toate modificările şi completările la procesul-verbal al adunării generale sînt valabile dacă
ele sînt semnate de preşedintele şi secretarul adunării.
(6) La cererea membrului cooperativei, secretarul adunării generale eliberează acestuia copii
autentificate sau extrase din procesele-verbale ale adunării generale.
Articolul 33. Contestarea hotărîrii adunării generale
Hotărîrea adunării generale poate fi contestată în instanţa de judecată în termen de 2 luni de la
data adoptării hotărîrii în modul stabilit de lege.
Articolul 34. Competenţa consiliului cooperativei
(1) De competenţa exclusivă a consiliului cooperativei ţin:
a) adoptarea deciziilor privind convocarea adunării generale;
b) adoptarea deciziilor privind intrarea şi retragerea din cooperativă, precum şi prezentarea la
adunarea generală a propunerilor privind primirea în cooperativă şi excluderea din ea;
c) aprobarea valorii de piaţă a aporturilor în natură în contul cotelor de participare;
d) înaintarea la adunarea generală a propunerilor privind adoptarea sistemelor şi aprobarea
modului de comercializare şi de distribuire a producţiei, precum şi de distribuire a profitului net
între membrii cooperativei;
e) aprobarea normativelor de retribuire a muncii în cooperativă;
f) prezentarea la adunarea generală a propunerilor privind aderarea la uniunile de cooperative sau
retragerea din ele;
g) prezentarea la adunarea generală a avizului său la raportul financiar anual al cooperativei.
(2) Consiliul cooperativei nu este în drept să refuze retragerea din cooperativă a membrului
acesteia.
(3) În statutul cooperativei pot fi stabilite şi alte atribuţii ale consiliului cooperativei ce nu
contravin legislaţiei.
(4) Dacă consiliul cooperativei nu este constituit în conformitate cu art.35 alin.(1) ori dacă
mandatul acestuia încetează înainte de termen, atribuţiile prevăzute la alin.(1) lit.a)-c) se exercită
de adunarea generală, iar celelalte atribuţii - de preşedintele cooperativei (comitetul de
conducere).
[Art.34 al.(1) lit.d) modificată prin L300-XV din 28.07.04, MO138-146/13.08.0 art.751]
Articolul 35. Constituirea consiliului cooperativei
(1) Consiliul cooperativei se constituie, în mod obligatoriu, dacă numărul membrilor
cooperativei este mai mare de 50.
(2) Consiliul cooperativei se alege la adunarea generală pentru un termen de pînă la 3 ani, în
componenţa a cel puţin 3 persoane care sînt membri ai cooperativei, dacă statutul cooperativei nu
prevede o componenţă numerică mai mare.
(3) Membrii consiliului cooperativei nu pot fi membri ai comisiei de revizie.
Articolul 36. Şedinţele consiliului cooperativei
(1) Modul, termenele de convocare şi de desfăşurare a şedinţelor consiliului cooperativei se
stabilesc de prezenta lege, de statutul cooperativei şi de regulamentul consiliului cooperativei.
(2) Şedinţele consiliului cooperativei pot fi ordinare şi extraordinare.
(3) Şedinţele ordinare ale consiliului cooperativei se întrunesc nu mai rar de o dată pe trimestru.
(4) Şedinţa extraordinară a consiliului cooperativei o convoacă preşedintele consiliului
cooperativei:
a) din iniţiativă proprie; sau
b) la cererea majorităţii membrilor consiliului; sau
c) la cererea comisiei de revizie; sau
d) la cererea membrilor cooperativei care constituie cel puţin 10% din numărul lor total.
(5) În statutul cooperativei sau regulamentul consiliului cooperativei se stabileşte cvorumul
şedinţei consiliului cooperativei, care va constitui nu mai puţin de jumătate din membrii aleşi ai
consiliului.
(6) La şedinţele consiliului cooperativei, fiecare membru al acestuia are un vot. Transmiterea
votului de către un membru al consiliului altui membru sau unui terţ nu se admite.
(7) Consiliul cooperativei adoptă decizii cu majoritatea de voturi ale membrilor săi.
(8) Procesul-verbal al şedinţei consiliului cooperativei se definitivează, în cel puţin două
exemplare, în termen de 7 zile de la data desfăşurării şedinţei.
Articolul 37. Competenţa preşedintelui cooperativei
(1) Preşedintele cooperativei activează în conformitate cu legislaţia, statutul şi regulamentul
cooperativei.
(2) Preşedintele cooperativei:
a) asigură îndeplinirea hotărîrilor adunării generale şi a deciziilor consiliului cooperativei;
b) asigură ţinerea evidenţei contabile a activităţii economico-financiare a cooperativei;
c) încheie şi reziliază, în numele cooperativei, contractele individuale de muncă cu membrii şi
salariaţii cooperativei în conformitate cu legislaţia muncii;
d) încheie şi reziliază, în numele cooperativei, contracte de arendă şi alte contracte civile;
e) reprezintă, fără procură, cooperativa în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice şi autorităţile
publice;
f) efectuează alte atribuţii legate de gestionarea operativă a activităţii cooperativei, cu excepţia
chestiunilor ce ţin de competenţa adunării generale şi a consiliului cooperativei.
(3) Preşedintele cooperativei prezintă trimestrial consiliului cooperativei raportul privind
activitatea sa şi activitatea cooperativei.
(4) Preşedintele cooperativei nu poate fi concomitent membru (preşedinte) al consiliului
cooperativei.
Articolul 38. Alegerea preşedintelui cooperativei
Preşedintele cooperativei se alege de adunarea generală din rîndul membrilor acesteia pe un
termen de 4 ani, dacă statutul cooperativei nu prevede un termen mai mic.
[Art.38 modificat prin L571-XV din 25.12.03, MO64-66/23.04.04 art.342]
Articolul 39. Competenţa comisiei de revizie
(1) Comisia de revizie efectuează controale ordinare (anuale) şi extraordinare ale activităţii
cooperativei, inclusiv ale activităţii economico-financiare, precum şi controlul respectării
legislaţiei, statutului şi a regulamentelor cooperativei.
(2) Controalele extraordinare ale activităţii cooperativei se efectuează de comisia de revizie:
a) din iniţiativă proprie;
b) la decizia adunării generale sau a consiliului cooperativei;
c) la cererea a cel puţin 10% din numărul total de membri.
(3) Preşedintele cooperativei este obligat să prezinte la control, la cererea comisiei de revizie,
toate materialele legate de activitatea economico-financiară a cooperativei, precum şi toate
explicaţiile necesare în scris.
(4) În baza controlului efectuat, comisia de revizie întocmeşte un act, care va cuprinde:
a) numele şi prenumele membrilor comisiei care au participat la control;
b) temeiul şi scopul controlului;
c) termenele controlului;
d) aprecierea autenticităţii datelor din registrele contabile şi a rapoartelor financiare ale
cooperativei, precum şi corespunderii acestora cerinţelor stabilite de legislaţie;
e) date despre încălcările depistate ale legislaţiei, statutului şi regulamentelor cooperativei,
precum şi despre prejudiciile cauzate cooperativei de anumite persoane;
f) informaţia privind existenţa unui pericol real pentru interesele patrimoniale ale cooperativei;
g) informaţia privind circumstanţele care au împiedicat efectuarea controlului;
h) recomandări pe marginea controlului efectuat;
i) alte materiale, după caz, sub formă de anexe.
(5) Actul de control se semnează de toţi membrii comisiei de revizie care au participat la control.
Orice membru al comisiei are dreptul să formuleze opinia sa separată, care se anexează la act.
(6) Comisia de revizie prezintă, în mod obligatoriu, adunării generale actul controlului ordinar
(anual).
(7) Comisia de revizie remite actul controlului extraordinar consiliului cooperativei, iar în cazul
prevăzut la alin.(2) lit.c) - şi persoanei indicate în cererea membrilor cooperativei privind
efectuarea controlului extraordinar.
(8) Funcţiile comisiei de revizie pot fi transmise, la hotărîrea adunării generale, uniunii de
cooperative sau organizaţiei de audit.
Articolul 40. Crearea comisiei de revizie
(1) Comisia de revizie a cooperativei se creează din cel puţin 3 persoane. Dacă numărul
membrilor cooperativei nu depăşeşte 50, poate fi ales (desemnat) un singur revizor.
(2) Membri ai comisiei de revizie pot fi atît membrii cooperativei, cît şi alte persoane.
(3) Membri ai comisiei de revizie nu pot fi:
a) membrii consiliului cooperativei, rudele acestora menţionate la art.41 alin.(7) şi soţii;
b) gestionarii cooperativei, persoanele care ţin evidenţa contabilă a activităţii acesteia, rudele
acestora menţionate la art.41 alin.(7), şi soţii;
c) persoanele care nu posedă calificare în contabilitate, finanţe, economie sau drept;
d) rudele membrilor comisiei, definite la art.41 alin.(7) şi soţii;
e) alte persoane limitate în acest drept prin lege sau statut.
(4) Membrii comisiei de revizie se aleg (se desemnează) pe un termen de pînă la 3 ani financiari.
(5) Membrii comisiei de revizie răspund pentru:
a) neautenticitatea actelor de control ale comisiei;
b) divulgarea informaţiei de care au luat cunoştinţă în procesul efectuării controlului, cu excepţia
cazurilor stabilite de lege.
Articolul 41. Persoanele cu funcţii de răspundere
(1) Persoane cu funcţie de răspundere ale cooperativei sînt membrii consiliului cooperativei,
preşedintele cooperativei, membrii comisiei de revizie, ai comisiei de reorganizare şi ai comisiei
de lichidare a cooperativei şi alte persoane care exercită atribuţii de dispoziţie în cooperativă.
(2) Persoana cu funcţie de răspundere a cooperativei acţionează în interesele acesteia şi nu este în
drept să deţină o cotă de participare în capitalul propriu al organizaţiilor comerciale aflate în
concurenţă cu cooperativa.
(3) Persoana cu funcţie de răspundere a cooperativei, aleasă de adunarea generală, este în drept
să-şi dea demisia în orice moment, preîntîmpinînd în scris despre aceasta consiliul cooperativei
cu cel puţin 15 zile pînă la data demisiei.
(4) Persoane cu funcţii de răspundere ale cooperativei nu pot fi:
a) funcţionarii publici;
b) persoanele cărora, prin hotărîrea instanţei de judecată, le este interzis să deţină funcţiile
respective;
c) persoanele cu antecedente penale nestinse pentru infracţiuni din interes material;
d) persoane incapabile sau cu capacitatea limitată de exerciţiu;
e) alte persoane prevăzute de prezenta lege.
(5) Persoanele cu funcţii de răspundere ale cooperativei care au luat decizii ce prejudiciază
interesele acesteia poartă faţă de cooperativă răspundere patrimonială solidară în mărimea
prejudiciului cauzat, în conformitate cu legislaţia.
(6) Persoana cu funcţie de răspundere a cooperativei se scuteşte de răspunderea solidară,
prevăzută la alin.(5), dacă ea:
a) a lipsit de la şedinţa organului cooperativei care a adoptat decizia prevăzută la alin.(5); sau
b) a votat contra adoptării deciziei prevăzute la alin.(5) şi opinia ei separată este anexată la
procesul-verbal al şedinţei organului respectiv sau este consemnată în procesul-verbal.
(7) Persoanele cu funcţii de răspundere ale cooperativei poartă răspunderea prevăzută de
legislaţie pentru prejudiciul cauzat cooperativei ca urmare a tranzacţiilor efectuate de cooperativă
nemijlocit cu o anumită persoană dată, cu rudele ei (tatăl, mama, fiul, fiica, fratele, sora) sau
soţul, precum şi cu întreprinderile în care această persoană, rudele sau soţul acesteia deţin în
totalitate o cotă mai mare de 10% în capitalul propriu al întreprinderii.
(8) Persoanele cu funcţii de răspundere membri ai cooperativei se exclud din cooperativă în
acelaşi mod ca şi alţi membri ai cooperativei.
Articolul 42. Responsabilitatea persoanelor cu funcţii de răspundere
Persoanele cu funcţii de răspundere ale cooperativei sînt responsabile, în conformitate cu
legislaţia, pentru următoarele încălcări ale prezentei legi:
a) prezentarea unor date falsificate pentru Registrul de stat al întreprinderilor, precum şi
neprezentarea documentelor pentru efectuarea de înscrieri în registru privind reorganizarea sau
lichidarea cooperativei;
b) falsificarea sau tăinuirea premeditată a informaţiei privind activitatea economico-financiară a
cooperativei, care trebuie prezentată creditorilor, membrilor cooperativei, precum şi autorităţilor
administraţiei publice;
c) neconvocarea adunării generale a cooperativei sau încălcarea termenelor de întrunire a
acesteia, prevăzute de prezenta lege şi de statutul cooperativei;
d) influenţarea ilegală a mersului votării în organele de conducere ale cooperativei şi/sau
falsificarea rezultatelor votării în aceste organe;
e) neachitarea plăţilor din profitul net anunţate de adunarea generală, precum şi a dobînzilor la
împrumuturile acordate cooperativei;
f) folosirea nejustificată a bunurilor cooperativei în interes personal, direct ori indirect, sau în
interesul unor terţi;
g) alte încălcări prevăzute de legislaţie.
Capitolul VI
MUNCA, ASIGURAREA SOCIALĂ
ŞI ASISTENŢA SOCIALĂ DE STAT
Articolul 43. Munca în cooperativă
(1) Relaţiile de muncă ale salariaţilor care nu sînt membri ai cooperativei sînt reglementate de
legislaţia muncii şi de contractele individuale de muncă.
(2) Salariul lunar al salariaţilor cooperativei nu poate fi mai mic decît cuantumul salariului
minim stabilit de legislaţie.
(3) Durata minimă a zilei de muncă în cooperativă, modul de acordare a zilelor de odihnă,
concediilor, inclusiv a celor suplimentare, pentru membrii cooperativei se stabilesc în statutul
cooperativei.
(4) Timpul de lucru în cooperativă se include în vechimea în muncă pe baza înscrierilor din
carnetul de muncă.
(5) Cooperativa asigură condiţiile de muncă şi protecţia muncii, respectarea tehnicii securităţii,
igienei de producţie şi a normelor sanitare, în conformitate cu normele stabilite de legislaţie.
(6) Sancţionarea membrilor cooperativei, inclusiv revocarea din organele ei elective, poate fi
aplicată numai prin hotărîrea adunării generale.
Articolul 44. Asigurarea socială şi asistenţa socială de stat
(1) Membrii şi salariaţii cooperativei sînt pasibili de asigurare socială şi de asistenţă socială de
stat în conformitate cu legislaţia.
(2) Cooperativa plăteşte, în condiţiile stabilite de legislaţie, contribuţiile de asigurări sociale de
stat obligatorii pentru membrii şi salariaţii săi.
(3) Prin hotărîrea adunării generale, cooperativa este în drept, din contul mijloacelor proprii, să
introducă contribuţii suplimentare la asigurările sociale pentru membrii săi.
(4) Mărimea pensiei de stat pentru membrii şi salariaţii cooperativei se stabileşte şi pensia se
plăteşte în condiţiile legii.
Capitolul VII
DISTRIBUIREA PROFITULUI NET
Articolul 45. Distribuirea profitului net al cooperativei
Profitul net al cooperativei se distribuie în următoarea succesiune:
a) acoperirea pierderilor de bilanţ din anii precedenţi;
b) defalcările în capitalul de rezervă şi în fondul de dezvoltare a cooperativei;
c) defalcările în alte fonduri prevăzute de statutul cooperativei;
d) plăţile membrilor cooperativei;
e) defalcările pentru alte scopuri care nu contravin actelor legislative sau statutului cooperativei.
Articolul 46. Acoperirea pierderilor de bilanţ
(1) Pierderile de bilanţ ale cooperativei din anii precedenţi se acoperă din contul profitului net
curent al cooperativei, apoi din alte fonduri stabilite de statutul cooperativei.
(2) În cazul în care mijloacele determinate la alin.(1) sînt insuficiente pentru acoperirea
pierderilor de bilanţ din anii precedenţi, în acest scop pot fi utilizate, în baza hotărîrii adunării
generale, fondurile prevăzute la art.48.
Articolul 47. Plăţile acordate membrilor cooperativei din profitul net
(1) Plăţile acordate membrilor cooperativei din profitul net pot fi declarate de adunarea generală
în cazul în care se respectă concomitent următoarele condiţii:
a) cooperativa nu are pierderi de bilanţ în anul pentru care se efectuează plăţile respective;
b) mărimea capitalului propriu al cooperativei la sfîrşitul anului pentru care se efectuează plăţile
respective nu este mai mică decît mărimea capitalului ei social şi calcularea plăţilor respective nu
va schimba acest raport;
c) cooperativa este solvabilă şi efectuarea plăţilor respective nu va conduce la insolvabilitatea ei;
d) restituirea valorii tuturor cotelor de participare ale membrilor cooperativei care s-au retras sau
au fost excluşi din cooperativă a fost efectuată complet.
(2) Mărimea plăţilor membrilor cooperativei din profitul net se determină proporţional aportului
de muncă al fiecăruia din ei şi/sau în conformitate cu mărimea cotelor lor de participare şi a
terenului agricol - proprietate a membrului cooperativei, folosit de către cooperativă conform
art.62.
(3) Partea profitului net destinată distribuirii membrilor cooperativei poate fi achitată atît în
mijloace băneşti, cît şi în natură, ceea ce se indică în hotărîrea adunării generale.
(4) Plăţile se efectuează în termen de 6 luni de la data anunţării lor de către adunarea generală,
dacă adunarea nu prevede un termen mai mic.
(5) Pentru plăţile calculate, dar neplătite în termenul prevăzut la alin.(4), cooperativa calculează
dobîndă în mărimea stabilită de statutul cooperativei.
(6) La cererea membrului cooperativei, plăţile din profit ce i se cuvin se transformă, pe bază de
contract, în parte a cotei acestuia sau în împrumut acordat cooperativei.
(7) Dacă termenul stabilit de adunarea generală pentru achitarea plăţilor membrilor cooperativei
din profitul net nu a fost respectat, consiliul cooperativei este obligat să dea explicaţiile
respective la cea mai apropiată adunare.
[Art.47 al.(2) modificat prin L300-XV din 28.07.04, MO138-146/13.08.04 art.751]"
Articolul 48. Capitalul de rezervă şi fondul de dezvoltare
ale cooperativei
(1) Capitalul de rezervă al cooperativei este destinat acoperirii pierderilor de bilanţ ale
cooperativei şi se formează prin defalcări anuale din profitul net al cooperativei.
(2) Mărimea minimă a capitalului de rezervă se stabileşte de statut şi va constitui cel puţin 10%
din capitalul social al cooperativei.
(3) Fondul de dezvoltare al cooperativei este destinat dezvoltării activităţii de producţie a
cooperativei şi se formează prin defalcări anuale din profitul ei net.
(4) Mărimea defalcărilor anuale în capitalul de rezervă şi în fondul de dezvoltare ale cooperativei
se aprobă de adunarea generală, la propunerea consiliului cooperativei.
Capitolul VIII
EVIDENŢA ŞI RAPOARTELE. AUDITUL
Articolul 49. Contabilitatea şi rapoartele
(1) Cooperativa ţine contabilitatea şi întocmeşte rapoarte financiare şi specializate în
conformitate cu legislaţia, standardele naţionale de contabilitate şi politica sa de evidenţă.
(2) Raportul anual specializat al cooperativei va cuprinde următoarele date:
a) numărul membrilor cooperativei la începutul şi sfîrşitul fiecărui trimestru al perioadei de
gestiune;
b) numărul membrilor care au obţinut sau au pierdut calitatea de membru al cooperativei în
fiecare trimestru al perioadei de gestiune;
c) numărul mediu al salariaţilor cooperativei în fiecare trimestru al perioadei de gestiune;
d) alte date prevăzute de actul normativ respectiv.
(3) Rapoartele anuale ale cooperativei împreună cu avizul comisiei de revizie sau al organizaţiei
care îndeplineşte funcţiile comisiei de revizie şi cu avizul consiliului cooperativei se prezintă
adunării generale anuale.
Articolul 50. Auditul
(1) Auditul din oficiu al rapoartelor financiare anuale ale cooperativei se efectuează în cazul în
care numărul de membri ai cooperativei depăşeşte 300.
(2) Auditul din iniţiativă al rapoartelor financiare ale cooperativei se efectuează:
a) în baza hotărîrii adunării generale; sau
b) la cererea membrilor cooperativei care constituie cel puţin 10% din numărul total al
(3) În cazul prevăzut la alin.(2) lit.b), serviciile de audit sînt plătite de membrii care au solicitat
auditul, dacă adunarea generală, prin hotărîrea sa, nu stabileşte altfel.
(4) Actele de control, avizele organizaţiei de audit, ale uniunii de cooperative sînt aduse de către
comisia de revizie la cunoştinţa celei mai apropiate adunări generale.
Articolul 51. Păstrarea documentelor cooperativei şi accesul la ele
(1) Cooperativa este obligată să asigure păstrarea:
a) certificatului de înregistrare;
b) contractului de constituire, precum şi a statutului, a modificărilor şi completărilor aduse
acestuia;
c) regulamentelor sale, inclusiv a regulamentului privind sistemele şi modul de retribuire a
muncii în cooperativă, precum şi a modificărilor şi completărilor aduse acestor regulamente;
d) registrului membrilor cooperativei;
e) proceselor-verbale ale adunării generale şi ale şedinţelor consiliului, a ordinelor, dispoziţiilor
şi rapoartelor organelor cooperativei;
f) acordurilor (contractelor) civile şi de muncă;
g) documentelor primare, registrelor de evidenţă contabilă, precum şi a dărilor de seamă
financiare şi specializate;
h) actelor de control şi avizelor organizaţiilor de audit, ale uniunilor de cooperative;
i) altor documente prevăzute de legislaţie, de statut sau de regulamentul respectiv al cooperativei.
(2) Documentele prevăzute la alin.(1) se păstrează la sediul cooperativei pe parcursul termenelor
prevăzute de actele normative.
(3) Cooperativa este obligată să asigure accesul membrilor cooperativei la documentele
prevăzute la alin.(1), precum şi să elibereze extrase sau copii de pe acestea în termen de 5 zile de
la data solicitării.
(4) Modul de familiarizare a membrilor cooperativei cu documentele prevăzute la alin.(1),
precum şi de primire a copiilor sau extraselor acestora, se stabileşte de statut.
Capitolul IX
REORGANIZAREA ŞI LICHIDAREA
COOPERATIVEI
Articolul 52. Reorganizarea cooperativei
(1) Cooperativa poate fi reorganizată prin fuziune, asociere, separare, divizare şi/sau
transformare, în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative.
(2) Reorganizarea cooperativei se efectuează în temeiul hotărîrii:
a) adunării generale; sau
b) instanţei judecătoreşti; sau
c) autorităţii administraţiei publice care efectuează reglementarea antimonopol.
(3) Reorganizarea cooperativei prin fuziune sau asociere poate fi efectuată numai prin fuziune
sau asociere cu alte cooperative.
(4) Cooperativa poate fi reorganizată prin separare, divizare şi/sau transformare în orice altă
formă de organizare juridică a activităţii de producţie prevăzută de legislaţie.
Articolul 53. Temeiurile de lichidare a cooperativei
(1) Cooperativa poate fi lichidată prin hotărîrea adunării generale sau a instanţei de judecată.
(2) Lichidarea cooperativei se efectuează în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte
normative.
(3) Hotărîrea adunării generale privind lichidarea cooperativei se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova în termen de 10 zile de la adoptare.
(4) Lichidarea cooperativei în cazul insolvabilităţii ei se efectuează în conformitate cu Legea
insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.
Articolul 54. Activitatea comisiei de lichidare
(1) Lichidarea cooperativei în baza hotărîrii adunării generale se efectuează de comisia de
lichidare a cooperativei, denumită în continuare comisie de lichidare, aleasă (desemnată) de
adunarea generală.
(2) Din ziua alegerii (desemnării) comisiei de lichidare, aceasta preia toate atribuţiile
preşedintelui cooperativei prevăzute la art.37.
(3) Comisia de lichidare este în drept să efectueze acte juridice condiţionate exclusiv de
lichidarea cooperativei.
(4) Comisia de lichidare îşi desfăşoară activitatea sub controlul comisiei de revizie şi al
(5) Membrul comisiei de lichidare nu este în drept să-şi delege împuternicirile altei persoane.
(6) La lichidarea cooperativei, bunurile rămase după satisfacerea revendicărilor tuturor
creditorilor şi restituirea cotelor de participare se distribuie între membrii cooperativei în modul
stabilit de statutul cooperativei pentru repartizarea profitului net.
(7) Comisia de lichidare întocmeşte, la sfîrşitul procesului de lichidare a cooperativei, bilanţul
final de lichidare şi îl prezintă adunării generale spre aprobare.
Capitolul X
UNIUNEA DE COOPERATIVE
Articolul 55. Principiile de constituire şi de activitate
a uniunii de cooperative
(1) Două sau mai multe cooperative pot constitui benevol o uniune în vederea coordonării
activităţii lor, instruirii specialiştilor, atragerii investiţiilor, prestării serviciilor de consalting,
reprezentării şi apărării intereselor comune, reprezentării cooperativelor în relaţiile cu alte
organizaţii din ţară şi din străinătate. Uniunea poate exercita şi alte funcţii delegate ei, în
condiţiile legii, pe bază de acord.
(2) Uniunea de cooperative este o organizaţie necomercială cu statut de persoană juridică, care
se creează pe bază de contract de constituire şi activează în conformitate cu legislaţia şi cu
statutul său.
(3) Denumirea uniunii de cooperative va conţine menţiunea privind forma de asociere (asociaţie,
uniune) şi sintagma "a cooperativelor de producţie."
(4) Uniunea de cooperative este în drept să-şi desfăşoare activitatea după înmatricularea acesteia
în Registrul organizaţiilor necomerciale.
(5) Patrimoniul uniunii de cooperative se formează din cotizaţiile de constituire, din taxele de
intrare şi cele curente ale membrilor ei, din veniturile de la serviciile acordate de uniune, din
subvenţii, sponsorizări, credite, împrumuturi, precum şi din alt patrimoniu dobîndit în
(6) Cotizaţiile în capitalul propriu al uniunii de cooperative se varsă de către membrii ei numai în
formă bănească.
(7) Reprezentanţii uniunii de cooperative sînt în drept să asiste la adunările generale ale
cooperativelor membre ale acesteia fără drept de vot.
Articolul 56. Membrii uniunii de cooperative
(1) Membri ai uniunii de cooperative pot fi numai cooperativele şi alte uniuni de cooperative.
(2) Calitatea de membru al uniunii de cooperative încetează prin retragerea sau excluderea
acestuia din uniune ori ca urmare a încetării activităţii membrului uniunii sau a uniunii.
(3) Membrul uniunii de cooperative este în drept să iasă din uniune numai după expirarea anului
financiar.
Articolul 57. Organele de conducere ale uniunii de cooperative
Organele de conducere ale uniunii de cooperative sînt:
a) adunarea generală a reprezentanţilor cooperativelor membre ale uniunii, denumită în
continuare adunare generală a uniunii, - organul suprem;
b) consiliul de administraţie al uniunii de cooperative, denumit în continuare consiliul uniunii, -
organul executiv;
c) comisia de revizie sau revizorul uniunii de cooperative - organul de control;
d) alte organe de conducere prevăzute de statutul uniunii de cooperative.
Articolul 58. Adunarea generală a uniunii
(1) De competenţa exclusivă a adunării generale a uniunii ţin:
a) aprobarea modificărilor şi completărilor aduse statutului uniunii de cooperative, precum şi a
variantei noi a statutului;
b) aprobarea regulamentelor organelor de conducere ale uniunii de cooperative, modificarea şi
completarea acestora;
c) alegerea preşedintelui şi a membrilor consiliului uniunii, alegerea (desemnarea) membrilor
comisiei de revizie a uniunii de cooperative;
d) primirea în uniunea de cooperative şi excluderea din ea;
e) aprobarea direcţiilor prioritare de activitate, a statelor de personal şi a bugetului uniunii de
cooperative;
f) aprobarea rapoartelor de activitate ale uniunii de cooperative şi ale organelor de conducere ale
acesteia.
(2) În competenţa adunării generale a uniunii pot fi date, prin statutul acesteia, şi alte atribuţii ce
nu contravin legislaţiei.
(3) Adunarea generală a uniunii este deliberativă dacă la ea participă cel puţin 2/3 din
reprezentanţii membrilor uniunii de cooperative.
(4) Numărul de voturi ale fiecărui membru al uniunii de cooperative şi modul de votare se
stabilesc în statutul uniunii de cooperative.
(5) Hotărîrile adunării generale a uniunii se adoptă cu votul majorităţii simple a reprezentanţilor
membrilor uniunii prezenţi la adunare, cu excepţia hotărîrilor de lichidare sau reorganizare
pentru care sînt necesare 2/3 din voturile reprezentanţilor prezenţi la adunare.
Articolul 59. Consiliul uniunii
(1) Consiliul uniunii conduce activitatea uniunii de cooperative în perioada dintre adunările ei
generale.
(2) Consiliul uniunii este subordonat adunării generale a uniunii.
(3) De competenţa consiliului uniunii ţin:
a) convocarea adunărilor generale ale uniunii;
b) prezentarea la adunarea generală a uniunii a propunerilor privind primirea în uniune şi
excluderea din aceasta;
c) prezentarea la adunarea generală a uniunii a rapoartelor anuale privind activitatea uniunii de
cooperative şi activitatea sa;
d) alte atribuţii stabilite în statutul uniunii de cooperative.
(4) Şedinţele consiliului uniunii se ţin în funcţie de necesitate, dar nu mai rar decît o dată în
trimestru.
(5) Decizia privind convocarea şedinţei extraordinare a consiliului uniunii se adoptă:
a) din iniţiativa preşedintelui uniunii de cooperative; sau
b) la cererea majorităţii membrilor consiliului; sau
c) la cererea comisiei de revizie; sau
d) la cererea membrilor uniunii de cooperative care constituie nu mai puţin de 10% din numărul
total al membrilor uniunii.
(6) Şedinţa consiliului uniunii este deliberativă dacă la ea participă cel puţin jumătate din
membrii consiliului, inclusiv preşedintele consiliului.
(7) Deciziile consiliului uniunii se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi, fiecare din ei
avînd un singur vot.
(8) Membrii consiliului uniunii nu pot fi membri ai comisiei de revizie a uniunii în cauză.
Articolul 60. Comisia de revizie a uniunii de cooperative
(1) Comisia de revizie a uniunii de cooperative exercită controlul activităţii acesteia, inclusiv
controlul asupra respectării statutului şi a regulamentelor ei, şi se subordonează adunării
generale a uniunii.
(2) Comisia de revizie a uniunii de cooperative se conduce în activitatea sa de legislaţie, de
statutul uniunii de cooperative şi de regulamentul său.
(3) Comisia de revizie a uniunii de cooperative întocmeşte raportul anual de activitate şi îl
prezintă spre examinare adunării generale anuale a uniunii.
Articolul 61. Reorganizarea şi lichidarea uniunii de cooperative
(1) Uniunea de cooperative poate fi reorganizată prin fuziune, asociere, separare, divizare şi/sau
transformare în alte organizaţii necomerciale ori prin transformare în organizaţie comercială.
(2) În cazul lichidării uniunii de cooperative, patrimoniul acesteia rămas după satisfacerea
revendicărilor tuturor creditorilor se transmite, cu titlu gratuit, de către comisia de lichidare unei
alte uniuni de cooperative, iar în cazul imposibilităţii de a-l transmite - unei alte organizaţii
necomerciale ori autorităţii administraţiei publice locale.
Capitolul XI
PARTICULARITĂŢILE ACTIVITĂŢII
COOPERATIVELOR
AGRICOLE DE PRODUCŢIE
Articolul 62. Cooperativele agricole de producţie
(1) Se consideră cooperativă agricolă de producţie cooperativa în al cărei volum anual de vînzări
cel puţin 50% constituie producţia agricolă obţinută de ea, inclusiv produsele obţinute în urma
prelucrării primare a acesteia.
(2) Autentificarea semnăturilor de pe documentele necesare pentru înregistrarea cooperativei
agricole de producţie, precum şi de pe documentele pentru modificarea şi completarea statutului
cooperativei, poate fi efectuată de notar, de secretarul consiliului local sau al altei autorităţi
abilitate a administraţiei publice locale în a cărei rază teritorială se înregistrează cooperativa în
cauză.
(3) Membrii cooperativei agricole de producţie, în conformitate cu
legislaţia, transmit cooperativei, benevol, în uzufruct (folosinţă), cu titlu oneros, fără drept de
înstrăinare, terenuri agricole care le aparţin cu titlu de proprietate, pe un termen de cel puţin un
an.
(4) Transmiterea terenurilor agricole, în folosinţă, cooperativei agricole de producţie se
efectuează prin depunerea cererii respective. Terenurile transmise în baza actului de predare-
preluare sînt trecute la capitalul împrumutat al cooperativei.
(5) Cooperativa agricolă de producţie foloseşte terenurile agricole transmise în conformitate cu
legislaţia şi statutul cooperativei şi acţionează potrivit intereselor proprietarilor de terenuri.
(6) Cooperativa agricolă de producţie are dreptul să cumpere terenuri cu destinaţie agricolă de la
alţi proprietari, inclusiv de la membrii cooperativei, care devin proprietate comună a membrilor
cooperativei.
(7) Evidenţa terenurilor trecute la capitalul împrumutat al cooperativei agricole de producţie şi
distribuirea se efectuează conform unui regulament aprobat de Guvern.
(8) La ieşirea din cooperativa agricolă de producţie a membrului acesteia, dreptul cooperativei
de folosinţă a terenurilor respective încetează după strînsul roadei, în baza actului de predare-
preluare.
(9) Cooperativa agricolă de producţie este în drept să folosească terenurile cu destinaţie agricolă
ale altor persoane în baza contractului de arendă.
(10) Relaţiile de arendă în cooperativa agricolă de producţie sînt reglementate de Legea nr.198-
XV din 15 mai 2003 cu privire la arenda în agricultură.
[Art.62 modificat prin L300-XV din 28.07.04, MO138-146/13.08.04 art.751]
Capitolul XII
Articolul 63
Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în corespundere cu prezenta
lege;
va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
va asigura aprobarea actului normativ privind întocmirea şi prezentarea de către cooperativele de
producţie a raportului anual specializat.
Articolul 64
(1) Cooperativele de producţie înregistrate pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi sînt
obligate, pînă la 1 ianuarie 2003, să-şi aducă statutele în corespundere cu prezenta lege. Taxa
pentru înregistrarea modificărilor şi completărilor aduse în statute nu se încasează.
(2) Cooperativele mixte (de producţie şi de consum) înregistrate pînă la intrarea în vigoare a
prezentei legi sînt obligate, pînă la 1 ianuarie 2003, să se lichideze sau să se reorganizeze în
conformitate cu prezenta lege sau cu Legea cooperaţiei de consum nr.1252-XIV din 28
septembrie 2000. Taxa pentru reînregistrarea lor de stat nu se încasează.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea nr.864-XII din 16 ianuarie 1992
cu privire la cooperaţie, cu modificările şi completările ulterioare.
PREŞEDINTELE
Nr. 1007-XV.
REPUBLICA MOLDOVA
PARLAMENTUL
LEGE
privind societăţile pe acţiuni
MODIFICAT
Note:
Parlamentul adoptă prezenta lege.
Titlul I
SOCIETATEA PE ACŢIUNI.
VALORILE MOBILIARE ALE SOCIETĂŢII. ACŢIONARII
Capitolul I
SOCIETATEA PE ACŢIUNI
Articolul 1. Domeniul de aplicare a legii
(1) Prezenta lege stabileşte modul de înfiinţare şi statutul juridic
al societăţilor pe acţiuni, drepturile şi obligaţiile acţionarilor,
asigură apărarea drepturilor şi intereselor legale ale creditorilor şi
acţionarilor acestor societăţi.
(2) Sub incidenţa prezentei legi se află societăţile pe acţiuni înfiinţate sau
care sînt în proces de înfiinţare în Republica Moldova, dacă prezenta lege
sau alte acte legislative nu prevăd altfel.
(3) Particularităţile înfiinţării şi statutului juridic al societăţilor pe acţiuni la
reorganizarea colhozurilor, sovhozurilor, întreprinderilor şi organizaţiilor
intergospodăreşti, precum şi a întreprinderilor prelucrătoare
din complexul agroindustrial, sînt stabilite de prezenta lege, de legislaţia cu
privire la privatizare şi de legislaţia funciară.
(4) Particularităţile înfiinţării şi statutului juridic al societăţilor pe acţiuni la
privatizarea patrimoniului întreprinderilor de stat şi municipale sînt stabilite
de prezenta lege şi de legislaţia cu privire la privatizare.
(5) Particularităţile înfiinţării şi statutului juridic al societăţilor pe acţiuni în
domeniul activităţii bancare, investiţionale, bursiere şi de asigurări sînt
stabilite de alte acte legislative.
(6) Particularităţile înfiinţării şi statutului juridic al întreprinderilor cu
investiţii străine sub formă de societăţi pe acţiuni sînt stabilite de legislaţia
cu privire la investiţiile străine.
Articolul 2. Noţiunea şi tipurile societăţilor pe acţiuni
(1) Societate pe acţiuni, denumită în continuare societate, este
considerată societatea comercială al cărei capital social este în
întregime împărţit în acţiuni.
(2) Societatea poate fi de tip deschis sau închis.
(3) Societatea este deschisă dacă acţionarii ei au dreptul nelimitat
să înstrăineze acţiunile ce le aparţin. Societatea deschisă este în drept să
plaseze public şi să vîndă public acţiunile sale şi alte valori mobiliare unui
cerc nelimitat de persoane.
(4) Numărul acţionarilor societăţii deschise nu este limitat.
(5) Societatea este închisă dacă acţionarii ei sau societatea însăşi
au drept de preemţiune asupra acţiunilor înstrăinate de acţionarii acestei
societăţi. Societatea închisă nu este în drept să plaseze public acţiunile sale
şi alte valori mobiliare sau să le propună, în alt mod,unui cerc nelimitat de
persoane pentru achiziţionare.
(6) Numărul acţionarilor societăţii închise, împreună cu acţionarii
reprezentaţi prin deţinătorii nominali de acţiuni, nu poate fi mai mare de 50,
cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege sau de alte acte legislative.
(7) Modificarea tipului societăţii se face prin modificarea statutului
societăţii.
(8) Dacă numărul acţionarilor societăţii închise va depăşi limita stabilită la
alin. (6), societatea, în termen de 3 luni:
a) se va transforma în societate deschisă ori în cooperativă de producţie;
sau
b) se va reorganiza prin divizare (separare).
(9) Dacă dispoziţiile alin.(8) nu vor fi îndeplinite în termenul
fixat şi numărul acţionarilor nu va fi redus pînă la 50, societatea închisă
urmează a fi lichidată prin hotărîre a adunării generale a acţionarilor sau a
instanţei judecătoreşti. Dreptul de a adresa instanţei judecătoreşti cerere
în vederea lichidării acestei societăţi îl are orice acţionar al societăţii,
precum şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Articolul 3. Statutul juridic al societăţii
(1) Societatea este persoană juridică care îşi desfăşoară
activitatea în temeiul prezentei legi, altor acte legislative şi statutului
societăţii.
(2) Durata societăţii este nelimitată, dacă statutul nu prevede altfel.
(3) Societatea posedă cu drept de proprietate bunuri care sînt separate
de bunurile acţionarilor şi se trec în bilanţul ei independent.
(4) Faţă de acţionarii săi societatea are obligaţii în conformitate cu prezenta
lege, cu alte acte legislative şi cu statutul societăţii.
(5) Societatea poate în numele său să dobîndească şi să exercite drepturi
patrimoniale şi drepturi nepatrimoniale personale, să aibă obligaţii, să fie
reclamant şi pîrît în instanţa judecătorească.
(6) Societatea este în drept să desfăşoare orice activităţi neinterzise de
legislaţie. Anumite activităţi, al căror nomenclator este stabilit de legislaţie,
societatea este în drept să le desfăşoare numai în baza licenţei.
(7) Societatea are dreptul să deschidă conturi bancare pe teritoriul Republicii
Moldova şi în străinătate.
(8) Societatea trebuie să aibă sigiliu cu denumirea sa în limba
moldovenească scrisă în întregime şi cu indicarea sediului. Pe sigiliu poate fi
de asemenea indicată denumirea societăţii într-o altă limbă vorbită pe
teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu legislaţia.
(9) Societatea este în drept să aibă ştampile cu antet şi blanchete cu
denumirea sa, precum şi marcă comercială (marcă de serviciu)
înregistrată şi alte mijloace de identificare vizuală a societăţii.
Articolul 4. Patrimoniul şi răspunderea societăţii
(1) Patrimoniul societăţii se constituie ca rezultat al plasării acţiunilor, al
activităţii sale economico-financiare şi în alte temeiuri prevăzute de
legislaţie.
(2) Societatea este în drept să acorde şi să atragă împrumuturi în
conformitate cu prezenta lege, cu alte acte legislative şi cu statutul său.
(3) Societatea răspunde pentru obligaţiile sale cu întregul patrimoniu ce îi
aparţine cu drept de proprietate.
(4) Societatea nu răspunde pentru obligaţiile acţionarilor săi.
Articolul 5. Denumirea societăţii
(1) Societatea îşi desfăşoară activitatea sub o anumită denumire.
(2) Denumirea întreagă a societăţii va cuprinde:
a) cuvintele "societate pe acţiuni" sau iniţialele "S.A.";
b) numele concret al societăţii, care permite a o deosebi de celelalte
organizaţii.
(3) Denumirea întreagă a societăţii poate să cuprindă şi alte date care nu
sînt în contradicţie cu legislaţia.
(4) Societatea va folosi denumirea sa, inclusiv prescurtată, numai în acea
formulare cum a fost înscrisă în Registrul de stat al comerţului.
(5) Particularităţile denumirii societăţii şi folosirii ei sînt stabilite şi de alte
acte legislative.
Articolul 6. Sediul societăţii
(1) Sediu al societăţii este considerat sediul organului său executiv,
indicat în statutul societăţii.
(2) Societatea trebuie să aibă adresă pentru relaţii.
(3) Societatea va anunţa creditorii, acţionarii săi, precum şi
autorităţile publice stabilite de legislaţie, despre schimbarea adresei sale.
Articolul 7. Organele de conducere ale societăţii
(1) Organele de conducere ale societăţii sînt:
a) adunarea generală a acţionarilor;
b) consiliul directorilor sau consiliul observatorilor, denumit în continuare
consiliul societăţii;
c) organul executiv;
d) comisia de cenzori sau cenzorul, denumită în continuare comisia de
cenzori.
(2) În societatea cu un număr de acţionari mai mic de 50, atribuţiile
consiliului societăţii pot fi exercitate de adunarea generală a acţionarilor.
(3) Structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor
de conducere ale societăţii sînt stabilite de prezenta lege, de alte acte
legislative, de statutul şi de regulamentele societăţii.
(4) În cadrul procesului de restructurare a întreprinderilor insolvabile şi
al procesului de insolvabilitate, funcţiile organelor de conducere ale
societăţii le exercită organele abilitate în conformitate cu prevederile
Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001.
[Alin.4 art.7 introdus prin LP117-XV din 27.04.01, MO12.07.01]
Articolul 8. Filialele şi reprezentanţele societăţii
(1) Societatea este în drept să înfiinţeze filiale şi reprezentanţe
în Republica Moldova în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte
legislative, iar în străinătate - şi în conformitate cu legislaţia statului străin,
dacă acordul internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede
altfel.
(2) Filială a societăţii este o subdiviziune separată a ei, care
este situată în afara sediului societăţii şi poate să îndeplinească
toate împuternicirile acesteia, inclusiv cele de reprezentare, sau o parte
din ele.
(3) Reprezentanţă a societăţii este o subdiviziune separată a ei, care este
situată în afara sediului societăţii, reprezintă şi apără interesele ei.
(4) Societatea înzestrează filiala şi reprezentanţa cu bunuri care
figurează în inventarul societăţii, iar bunurile filialei - şi în inventarul
separat al filialei.
(5) Filiala şi reprezentanţa nu sînt persoane juridice şi acţionează în numele
societăţii în baza regulamentelor aprobate de societate. De
activitatea filialei şi reprezentanţei răspunde societatea care le-a înfiinţat.
(6) Conducătorul filialei sau al reprezentanţei îşi exercită atribuţiile în temeiul
regulamentului filialei sau reprezentanţei aprobat de societate şi al
mandatului eliberat de societate.
Articolul 9. Întreprinderile afiliate şi societăţile dependente
(1) Societatea poate avea întreprinderi afiliate şi societăţi dependente în
Republica Moldova înfiinţate în conformitate cu prezenta lege şi cu
alte acte legislative, iar în străinătate - şi în conformitate cu legislaţia
statului străin, dacă acordul internaţional la care Republica Moldova este
parte nu prevede altfel.
(2) Întreprinderile afiliate şi societăţile dependente sînt persoane juridice.
(3) Societatea pe acţiuni sau altă societate comercială este considerată
întreprindere afiliată dacă o altă societate (cea de bază),
în virtutea achiziţionării unui pachet de control de acţiuni (cote de
participare) ale primei societăţi fie în alt temei, are posibilitate să
influenţeze deciziile luate de prima societate.
(4) Societatea de bază este în drept să dea întreprinderii afiliate
dispoziţii obligatorii numai în cazul în care aceasta este prevăzut de
contractul de societate sau de statutul întreprinderii afiliate.
(5) Societatea de bază, avînd dreptul să dea întreprinderii afiliate dispoziţii
obligatorii, răspunde subvenţional împreună cu întreprinderea afiliată
pentru tranzacţiile încheiate de aceasta din urmă în vederea îndeplinirii
unor astfel de dispoziţii.
(6) În caz de faliment al întreprinderii afiliate, ca urmare a
îndeplinirii dispoziţiilor obligatorii ale societăţii de bază, aceasta din urmă
răspunde subvenţional pentru datoriile întreprinderii afiliate.
(7) Acţionarii întreprinderii afiliate sînt în drept să ceară de la societatea de
bază repararea prejudiciilor cauzate întreprinderii afiliate prin îndeplinirea
dispoziţiilor obligatorii ale societăţii de bază.
(8) Societatea pe acţiuni sau altă societate comercială se consideră
dependentă dacă o altă societate (cea de bază):
a) a achiziţionat peste 25%, însă mai puţin decît un pachet de control de
acţiuni cu drept de vot (cote de participare) ale primei societăţi; şi
b) nu a demonstrat că nu are posibilitate să influenţeze considerabil asupra
luării hotărîrilor de către prima societate.
(9) Societatea nu este dependentă dacă:
a) orice altă societate a achiziţionat mai puţin de 25% din acţiunile cu
drept de vot (cote de participare) ale primei societăţi; şi
b) organul de stat care exercită reglementarea antimonopolistă sau
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare nu a demonstrat că o altă societate
are posibilitate să influenţeze considerabil asupra luării hotărîrilor de către
prima societate.
(10) Întreprinderile afiliate şi societăţile dependente nu sînt în drept să
achiziţioneze acţiuni şi alte valori mobiliare ale societăţii de bază.
Articolul 10. Persoanele afiliate ale societăţii
(1) Persoane afiliate ale societăţii sînt persoanele fizice şi juridice
recunoscute ca afiliate societăţii conform Legii cu privire la piaţa valorilor
mobiliare.
[Art.10. al.(1) în redacţia L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
(2) Controlul asupra societăţii sau unei alte persoane juridice se exercită în
temeiul:
a) deţinerii unei poziţii de control în conformitate cu Legea privind piaţa
valorilor mobiliare;
[Art.10. al.(2) lit.a) în redacţia L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]"
b) contractului de administrare fiduciară sau altui contract încheiat între
persoana care exercită controlul şi societate sau altă persoană juridică.
(3) Asupra persoanelor afiliate ale societăţii se extind prevederile prezentei
legi, ale legislaţiei antimonopoliste şi ale legislaţiei cu privire la valorile
mobiliare.
Capitolul 2
VALORILE MOBILIARE ALE SOCIETĂŢII
(1) Plasarea, circulaţia şi anularea acţiunilor, obligaţiunilor şi altor valori
mobiliare ale societăţii se efectuează în conformitate cu prezenta lege, cu
legislaţia cu privire la valorile mobiliare, cu alte legislaţii şi cu statutul
societăţii.
(2) Valorile mobiliare ale societăţii pot fi sub formă de:
a) certificat confecţionat prin metodă tipografică; şi/sau
b) înscriere în contul analitic deschis pe numele proprietarului lor sau
deţinătorului nominal în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale
societăţii.
(3)Valorile mobiliare ale societăţii de aceeaşi clasă pot fi plasate numai sub
una din formele indicate la alin.(2).
(4) Societatea este în drept să plaseze numai valori mobiliare nominative.
(5) La plasarea valorilor mobiliare ale societăţii, achitarea lor în rate nu se
admite.
Articolul 12. Acţiunile
(1) Acţiunea este un document, avînd una din formele prevăzute la art.11
alin.(2), care atestă dreptul proprietarului lui (acţionarului) de a participa la
conducerea societăţii, de a primi dividende, precum şi o parte din bunurile
societăţii în cazul lichidării acesteia.
(2) Statutul societăţii va stabili acţiunile autorizate spre plasare şi cele
plasate de societate.
(3) Acţiuni autorizate spre plasare sînt acţiunile stabilite de adunarea
constitutivă sau de adunarea generală a acţionarilor societăţii, şi în limita
claselor şi numărului cărora societatea este în drept să emită acţiuni
suplimentare.
[Art.12. al.(3) modificat prin L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
(4) Acţiunile autorizate spre plasare şi acţiunile plasate se înregistrează în
mod obligatoriu în Registrul de stat al valorilor mobiliare, ţinut de Comisia
Naţională a Valorilor Mobiliare.
[Art.12. al.(4) introdus prin L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569, al.(4)-
(9) devin al.(5)-(10)]
(5) Sînt considerate plasate acţiunile achitate în întregime de primii lor
achizitori (subscriitori), înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare
şi în registrul acţionarilor societăţii.
(6) Acţiunile societăţii pot avea valoare nominală care trebuie să se împartă
la un leu.
(7) Toate acţiunile ordinare ale societăţii vor avea valoare nominală
egală.
(8) Valoarea nominală a acţiunii se aprobă de adunarea constitutivă sau de
adunarea generală a acţionarilor şi se indică în documentele de
constituire ale societăţii şi în alte documente prevăzute de prezenta lege şi
de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
(9) În cazul plasării acţiunilor a căror valoare nominală nu este
determinată, consiliul societăţii este în drept, în decizia de emitere a
acestora sau în darea de seamă cu privire la totalurile emisiunii, să
fixeze valoarea acţiunii. Valoarea fixată a acţiunii nu se indică în
documentele de constituire ale societăţii şi se foloseşte la stabilirea mărimii
capitalului social şi capitalului suplimentar ale societăţii.
(10) Valoarea nominală (fixată) a acţiunii reflectă partea de capital social al
societăţii ce revine unei acţiuni plasate.
Articolul 13. Acţiunile aflate în circulaţie şi acţiunile de tezaur
(1) Acţiune aflată în circulaţie este acţiunea plasată ce aparţine acţionarului
societăţii.
(2) Acţiune de tezaur este acţiunea plasată a societăţii, achiziţionată sau
răscumpărată de ea de la acţionarul societăţii.
(3) Acţiunile de tezaur pot să se afle în inventarul societăţii, dacă legislaţia
nu prevede altfel.
(4) Acţiunile de tezaur nu constituie capital propriu al societăţii, nu
dau dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, dreptul la
primirea dividendelor şi a unei părţi din bunurile societăţii în cazul lichidării
acesteia.
(5) Acţiunile de tezaur achiziţionate sau răscumpărate în scop de a
reduce capitalul social al societăţii urmează a fi anulate după
înregistrarea modificărilor respective în statutul societăţii.
(6) Acţiunile de tezaur achiziţionate sau răscumpărate în alt scop decît cel de
reducere a capitalului social, precum şi alte acţiuni plasate ale societăţii,
luate de aceasta cu titlu de cauţiune, nu vor depăşi 10% din capitalul social
al societăţii.
(7) În caz de încălcare a cerinţei prevăzute la alin.(6), societatea în decursul
unui an:
a) va înstrăina acţiunile de tezaur; şi/sau
b) va anula acţiunile de tezaur, reducînd respectiv mărimea
capitalului social sau păstrîndu-i mărimea prin majorarea proporţională a
valorii nominale (fixate) a tuturor acţiunilor plasate ale societăţii,
dacă statutul societăţii nu prevede că această majorare a valorii se
extinde asupra acţiunilor de o clasă sau de cîteva clase.
(8) Înstrăinarea acţiunilor de tezaur achiziţionate sau răscumpărate de către
societate se efectuează la preţul lor de piaţă, dar nu mai mic decît cel de
achiziţionare sau răscumpărare.
[Art.13. al.(8) introdus prin L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
Articolul 14. Acţiunile ordinare şi preferenţiale
(1) Societatea este în drept să plaseze acţiuni ordinare şi preferenţiale.
(2) Acţiunea ordinară conferă proprietarului ei dreptul la un vot în
adunarea generală a acţionarilor, dreptul de a primi o cotă-parte din
dividende şi o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia.
(3) Drepturile patrimoniale ale proprietarilor de acţiuni ordinare pot
fi realizate numai după satisfacerea tuturor drepturilor patrimoniale ale
proprietarilor de acţiuni preferenţiale.
(4) Acţiunea preferenţială dă proprietarului ei drepturi
(privilegii) suplimentare faţă de proprietarul acţiunii ordinare referitor la
ordinea primirii dividendelor şi la cuantumul dividendelor, precum şi la
ordinea primirii unei părţi din bunurile societăţii care se distribuie în cazul
lichidării ei.
(5) Acţiunea preferenţială nu dă drept de vot proprietarului ei, dacă
prezenta lege nu prevede altfel.
[Alin.5 art.14 modificat prin Legea nr.737-XIV din 17.12.1999]
(6) Acţiunea preferenţială dă proprietarului ei dreptul la primirea unei părţi
din bunurile societăţii în cazul lichidării acesteia într-un cuantum
corespunzător valorii de lichidare a acestei acţiuni.
(7) Valoarea de lichidare a acţiunii preferenţiale este stabilită în
statutul societăţii şi poate depăşi valoarea ei nominală (fixată). Dacă
în statut nu este stabilită valoarea de lichidare a acţiunii
preferenţiale, în caz de lichidare a societăţii, proprietarul acestei acţiuni are
dreptul la primirea unei părţi din bunurile societăţii în cuantum
corespunzător valorii nominale (fixate) a acţiunii.
(8) Cota-parte de acţiuni preferenţiale nu poate depăşi 25% din capitalul
social al societăţii.
(9) Acţiunile ordinare şi preferenţiale ale societăţii pot fi de o singură clasă
sau de mai multe clase.
Articolul 15. Clasele de acţiuni
(1) Clasă de acţiuni este totalitatea acţiunilor cu aceleaşi
caracteristici - acordare de drepturi egale, valoare nominală egală,
dacă aceasta este stabilită, aceeaşi formă şi acelaşi număr sub care se află
înregistrate în Registrul de stat al valorilor mobiliare.
(2) Societatea este în drept să plaseze acţiuni preferenţiale cu
dividende fixate sau nefixate. Dividendele fixate se stabilesc într-o
sumă fixată pe o acţiune sau în procent fixat faţă de valoarea nominală a
acţiunii.
(3) Acţiunile preferenţiale cu dividende fixate pot fi cumulative, parţial
cumulative sau necumulative.
(4) Acţiunile cumulative acordă proprietarilor lor dreptul de a primi, printr-un
singur vărsămînt, toate dividendele acumulate într-o anumită perioadă de
timp sau dreptul de a primi dividende în următoarea perioadă dacă
societatea nu le-a plătit în perioada precedentă.
(5) Acţiunile parţial cumulative dau dreptul de a primi o parte din dividendele
acumulate, iar acţiunile necumulative nu dau un asemenea drept.
(6) Acţiunea preferenţială cu dividende fixate nu dă proprietarului ei
dreptul la vot în adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia cazurilor:
a) neplăţii dividendelor fixate pe acţiunile cumulative sau parţial
cumulative în decursul termenului stabilit de statut. Dreptul la vot
încetează după plata în întregime a dividendelor acumulate;
b) luării de către adunarea generală a acţionarilor a hotărîrii
privind modificarea drepturilor proprietarilor de acţiuni preferenţiale în
legătură cu transformarea societăţii deschise în societate închisă,cu
reorganizarea ori lichidarea societăţii, cu emiterea suplimentară de acţiuni
preferenţiale de altă clasă care dau proprietarilor lor drepturi
suplimentare faţă de proprietarii acţiunilor preferenţiale plasate, sau din alte
motive prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de statutul
societăţii.
(7) Acţiunile preferenţiale cu dividende nefixate dau drept la vot numai în
cazurile prevăzute la alin.(6) lit.b).
(8) Dacă societatea plasează acţiuni preferenţiale de două sau mai
multe clase, în statutul ei va fi prevăzută ordinea de plată a
dividendelor anunţate şi a valorii de lichidare a acţiunilor preferenţiale
de fiecare clasă.
(9) Societatea este în drept să plaseze acele clase de acţiuni care pot sau
trebuie să fie răscumpărate sau convertite de ea (schimbate pe
alte clase de valorii mobiliare ale societăţii) în modul prevăzut de prezenta
lege, de alte acte legislative şi de statutul societăţii.
Articolul 16. Obligaţiunile
(1) Obligaţiunea este un document, avînd una din formele prevăzute
la art.11 alin.(2), care atestă dreptul proprietarului lui (obligatarului) de
a primi suma vărsată în contul achitării obligaţiunii şi dobînda sau un alt
profit aferent în mărimea şi în termenul stabilite prin decizia de emitere a
obligaţiunilor.
(2) Obligatarii apar în calitate de creditori ai societăţii.
(3) Obligatarii au dreptul preferenţial faţă de acţionari la primirea unei
părţi din profitul societăţii sub formă de dobîndă sau alt profit.
(4) Valoarea nominală a obligaţiunii societăţii trebuie să se împartă la
100 de lei. Termenul de circulaţie a obligaţiunilor va fi de cel puţin un an.
(5) Societatea este în drept să plaseze obligaţiuni de clase
diferite, inclusiv convertibile, care dau obligatarilor dreptul de a schimba
obligaţiunile pe acţiuni ale societăţii.
(6) Societatea este în drept să plaseze numai obligaţiuni asigurate
prin gajarea bunurilor ei proprii sau pe cauţiunea ori cu garanţia
terţilor. Decizia de emitere a obligaţiunilor va conţine date despre
patrimoniul societăţii, asupra căruia obligatarii au dreptul de deţinător de
gaj, sau denumirea întreagă a chezaşului sau garantului
împrumutului prin emitere de obligaţiuni în cauză şi date despre
obligaţiile acestuia.
(7) Obligaţiunile se plătesc numai cu mijloace băneşti.
(8) Obligaţiunile nu pot fi plasate în scopul de a constitui, întregi sau
majora capitalul social al societăţii.
(9) Valoarea nominală a tuturor obligaţiunilor plasate ale societăţii nu
trebuie să depăşească mărimea capitalului ei social.
(10) Societatea este în drept să achiziţioneze sau să răscumpere
obligaţiunile plasate de ea numai cu scopul de a le stinge.
Articolul 17. Registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii
(1) Societatea este obligată să asigure ţinerea registrului deţinătorilor
valorilor mobiliare ale societăţii în conformitate cu prezenta lege şi cu
legislaţia cu privire la valorile mobiliare pînă la radierea valorilor mobiliare
ale societăţii din Registrul de stat al valorilor mobiliare.
(2) Registrul deţinătorilor valorilor mobiliare (registrul acţionarilor, registrul
obligatarilor sau registrul deţinătorilor altor valori mobiliare) va cuprinde:
a) datele principale privind societatea emitentă;
b) balanţa valorilor mobiliare ale societăţii emitente;
c) conturile analitice ale persoanelor înregistrate în registru (proprietari sau
deţinători nominali ai valorilor mobiliare ale societăţii), cu indicarea claselor
şi numărului de valori mobiliare care le aparţin, valorii lor de achiziţie,
precum şi a grevării de dreptul de proprietate asupra acestor valori
mobiliare;
d) înscrieri privind cesiunea dreptului de proprietate asupra valorilor
mobiliare ale societăţii; precum şi
e) alte înscrieri şi documente prevăzute de legislaţia cu privire la valorile
mobiliare.
(3) Registrul deţinătorilor valorilor mobiliare poate fi ţinut atît de însăşi
societatea, cît şi de registrator, în temeiul contractului cu privire la ţinerea
registrului.
(4) Registratorul societăţii nu poate fi persoană afiliată a societăţii, a
organizaţiei gestionare sau de audit a societăţii.
(5) Dacă numărul persoanelor înregistrate în registrul deţinătorilor valorilor
mobiliare este de peste 50, ţinerea registrului societatea o va transmite
registratorului. În cazul în care societatea nu îndeplineşte această
cerinţă, ea va fi obligată să încheie contract cu registratorul numit de
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
[Art.17 alin.5 modificat prin L1141/14.07.2000, MO106/24.08.2000]
(6) Societatea va transmite registratorului documentele necesare pentru
ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare în modul şi în termenele
stabilite de legislaţia cu privire la valorile mobiliare şi de contractul cu privire
la ţinerea registrului.
(7) Societatea, pînă la încetarea acţiunii contractului cu privire la ţinerea
registrului deţinătorilor valorilor mobiliare, nu este în drept să transmită
ţinerea acestui registru unei alte persoane sau să-l ţină de sine stătător.
(8) Registratorul este obligat să facă înscrieri în registrul
deţinătorilor valorilor mobiliare, să elibereze extrase din registru,
să prezinte societăţii listele persoanelor înregistrate în registru, să confrunte
lunar cu societatea balanţa acţiunilor ei şi a altor valori mobiliare, precum şi
să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de prezenta lege, de legislaţia cu
privire la valorile mobiliare şi de contract.
(9) Balanţa acţiunilor societăţii se va întocmi pe întreaga lor totalitate şi pe
fiecare clasă, respectîndu-se următoarele raporturi:
a) numărul de acţiuni plasate şi neplasate să fie egal cu numărul de acţiuni
autorizate spre plasare;
b) numărul de acţiuni aflate în circulaţie şi de acţiuni de tezaur să fie egal
cu numărul de acţiuni plasate.
(10) Registratorul nu este în drept să efectueze tranzacţii cu valorile
mobiliare ale societăţii emitente cu care a încheiat contractul cu privire la
ţinerea registrului deţinătorilor valorilor mobiliare şi să delege executarea
obligaţiilor pe acest contract altor persoane fără acordul societăţii.
(11) Persoana care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale
societăţii răspunde pentru prejudiciul cauzat proprietarului sau
deţinătorului nominal al valorilor mobiliare în cazurile încălcării termenelor
de efectuare a înscrierii în registru, eschivării sau refuzului nemotivat de
a face înscrierea sau de a elibera extrase din registru, comiterii de greşeli la
ţinerea registrului şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie.
(12) Societatea care a încheiat contract cu registratorul nu este
eliberată de răspundere în faţa acţionarilor pentru ţinerea registrului
deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii.
(13) Actele nelegitime ale persoanei care ţine registrul deţinătorilor valorilor
mobiliare ale societăţii pot fi atacate în organele de conducere ale societăţii
şi/sau în Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, şi/sau în justiţie.
Articolul 18. Efectuarea înscrierii în registrul deţinătorilor
valorilor mobiliare ale societăţii
(1) Înscrierea în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii se
efectuează la cererea societăţii, achizitorului,
proprietarului, reprezentantului acestuia sau deţinătorului nominal al
valorilor mobiliare, în termen de 3 zile de la data depunerii tuturor
documentelor prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.
(2) Achizitorul de valori mobiliare se învesteşte cu dreptul de
proprietate asupra lor din momentul efectuării înscrierii respective în
registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii sau în documentaţia de
evidenţă a deţinătorului nominal al valorilor mobiliare în modul stabilit de
legislaţie.
(3) În cazul refuzului de a efectua înscriere în registrul deţinătorilor
valorilor mobiliare, persoana care ţine registrul este obligată să trimită în
scris petiţionarului, în termenul prevăzut la alin.(1), o înştiinţare motivată
despre acest fapt.
(4) Registratorul şi societatea nu răspund pentru prejudiciile cauzate
persoanelor înregistrate în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare în
legătură cu neprezentarea de către aceste persoane a informaţiei despre
modificarea datelor lor, introduse în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare
ale societăţii.
(5) Înscrierile făcute în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare
ale societăţii constituie temei pentru eliberarea către proprietarii sau
deţinătorii nominali ai valorilor mobiliare a extraselor din registrul
acţionarilor, registrul obligatarilor sau registrul deţinătorilor altor valori
mobiliare ale societăţii.
Articolul 19. Extrasul din registrul acţionarilor
(1) Extrasul din registrul acţionarilor este un document ce confirmă
înscrierea în contul analitic deschis pe numele acţionarului sau
deţinătorului nominal de acţiuni în registrul acţionarilor.
(2) Extrasul din registrul acţionarilor confirmă drepturile acţionarului sau
deţinătorului nominal asupra acţiunilor societăţii la data eliberării extrasului.
(3) Extrasul din registrul acţionarilor nu este valoare mobiliară şi
transmiterea lui nu are drept consecinţă cesiunea drepturilor asupra
acţiunilor indicate în extras.
(4) Extrasul din registrul acţionarilor va cuprinde:
a) denumirea întreagă a societăţii emitente, tipul şi sediul ei, precum şi
mărimea capitalului ei social;
b) denumirea documentului - "Extras din registrul acţionarilor";
c) numărul de ordine al extrasului;
d) numărul contului analitic al acţionarului sau al deţinătorului nominal al
acţiunilor;
e) numele, prenumele, numărul actului de identitate (denumirea,
numărul certificatului de înregistrare de stat) al acţionarului sau al
deţinătorului nominal al acţiunilor;
f) domiciliul (sediul) acţionarului, reprezentantului legal al acestuia sau
deţinătorului nominal al acţiunilor, precum şi numerele lui de telefon şi de
telefax;
g) clasele şi numărul de acţiuni ce aparţin acţionarului sau deţinătorului
nominal;
h) valoarea nominală a acţiunilor de fiecare din clasele prevăzute la lit. g),
dacă aceasta a fost stabilită de statutul societăţii;
i) numărul tuturor acţiunilor plasate de fiecare din clasele prevăzute la
lit.g);
j) numărul din Registrul de stat sub care sînt înregistrate acţiunile de
fiecare din clasele prevăzute la lit.g);
k) drepturile şi privilegiile de bază date de acţiunile preferenţiale de fiecare
din clasele prevăzute la lit.g), inclusiv mărimea dividendelor fixate şi
valoarea de lichidare a acţiunii, dacă acestea sînt prevăzute de statutul
societăţii;
l) grevarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor prevăzute la lit.g);
m) denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului de înregistrare
de stat al persoanei care ţine registrul acţionarilor;
n) data, ora eliberării extrasului şi semnătura persoanei care l-a eliberat;
o) imprimatul sigiliului persoanei juridice care ţine registrul acţionarilor;
p) înscrierea literală a prevederilor de la alin.(2) şi alin.(3).
(5) Alte cerinţe faţă de extrasul din registrul acţionarilor se stabilesc de
legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
Articolul 20. Eliberarea extrasului din registrul deţinătorilor
valorilor mobiliare ale societăţii
(1) Persoana care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii
va elibera extras din registru în termen de 3 zile de la data adresării
proprietarului, reprezentantului acestuia sau deţinătorului nominal al
valorilor mobiliare ale societăţii.
(2) Eliberarea primului extras din registrul deţinătorilor valorilor mobiliare
către proprietarul sau reprezentantul acestuia sau deţinătorul nominal al
valorilor mobiliare se face din contul societăţii. Eliberarea către aceeaşi
persoană a celui de-al doilea extras şi a extraselor ulterioare
care confirmă drepturile asupra aceloraşi valori mobiliare se face cu plată
în modul stabilit de legislaţia cu privire la valorile mobiliare, dacă statutul
societăţii nu prevede eliberarea acestor extrase din contul societăţii.
(3) Extrasul din registrul deţinătorilor valorilor mobiliare se
eliberează pentru una, cîteva sau toate valorile mobiliare de o clasă, cîteva
clase ori de toate clasele valorilor mobiliare ale societăţii.
(4) Dacă valorile mobiliare ale societăţii se achiziţionează prin intermediul
deţinătorului nominal, sarcina de a ţine conturile analitice ale proprietarilor
acestor valori mobiliare şi de a elibera extrase din conturile analitice revine
deţinătorului nominal.
(5) Alte cerinţe faţă de eliberarea extrasului din registrul
deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii sau din documentaţia
de evidenţă a deţinătorului nominal al valorilor mobiliare sînt prevăzute de
legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
Articolul 21. Certificatul de acţiuni
(1) Certificatul de acţiuni este un document aparte, avînd
elementele prevăzute de prezentul articol, care atestă dreptul de
proprietate asupra unui anumit număr de acţiuni de aceeaşi clasă, precum şi
drepturile proprietarului lor faţă de societatea emitentă.
(2) Certificatul de acţiuni va cuprinde:
a) denumirea întreagă a societăţii emitente, tipul şi sediul ei;
b) denumirea documentului - "Certificat de acţiuni";
c) numărul de ordine al certificatului;
d) numele, prenumele şi numărul actului de identitate (denumirea,
numărul certificatului de înregistrare de stat) al acţionarului;
e) clasa şi numărul de acţiuni ce aparţin acţionarului cu drept de
proprietate;
f) valoarea nominală a acţiunii, dacă a fost stabilită de statutul societăţii;
g) numărul de acţiuni plasate de clasa dată;
h) numărul din Registrul de stat al valorilor mobiliare sub care sînt
înregistrate acţiunile de clasa dată;
i) drepturile şi privilegiile de bază date de acţiunile de clasa
respectivă, inclusiv mărimea dividendelor fixate şi valoarea de lichidare
a acţiunii, dacă acestea sînt prevăzute de statutul societăţii;
j) semnătura (semnătura în facsimil) conducătorului organului executiv şi a
contabilului-şef al societăţii emitente;
k) imprimatul sigiliului societăţii emitente;
l) denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului de înregistrare de stat
al persoanei care ţine registrul acţionarilor;
m) data eliberării certificatului şi semnătura persoanei care l-a eliberat.
(3) Certificatul de acţiuni care nu corespunde cerinţelor prezentei legi şi ale
legislaţiei cu privire la valorile mobiliare este nul.
Articolul 22. Certificatul de obligaţiuni
(1) Certificatul de obligaţiuni este un document aparte, avînd
elementele prevăzute de prezentul articol, care atestă dreptul de
proprietate asupra unui anumit număr de obligaţiuni de aceeaşi clasă,
precum şi drepturile proprietarului lor faţă de societatea emitentă.
(2) Certificatul de obligaţiuni va cuprinde:
a) denumirea întreagă a societăţii emitente, tipul şi sediul ei;
b) denumirea documentului - "Certificat de obligaţiuni";
c) numărul de ordine al certificatului;
d) numele, prenumele şi numărul actului de identitate (denumirea, numărul
certificatului de înregistrare de stat) al obligatarului;
e) clasa şi numărul de obligaţiuni ce aparţin obligatarului cu drept de
proprietate;
f) valoarea nominală a obligaţiunii;
g) numărul de obligaţiuni plasate de clasa dată;
h) numărul din Registrul de stat al valorilor mobiliare sub care sînt
înregistrate obligaţiunile de clasa dată;
i) termenul de plasare şi de stingere a obligaţiunilor de clasa
dată, precum şi mărimea, modul şi termenele de plată a dobînzii sau a
altor venituri aferente, prevăzute în decizia de emitere a obligaţiunilor;
j) semnătura (semnătura în facsimil) conducătorului organului executiv şi a
contabilului-şef al societăţii emitente;
k) imprimatul sigiliului societăţii emitente;
l) denumirea întreagă, sediul şi numărul certificatului de înregistrare de stat
al persoanei care ţine registrul obligatarilor;
m) data eliberării certificatului şi semnătura persoanei care l-a eliberat.
(3) Certificatul de obligaţiuni care nu corespunde cerinţelor prezentei legi
şi ale legislaţiei cu privire la valorile mobiliare este nul.
Articolul 23. Eliberarea certificatului de valori mobiliare
(1) Certificatul de acţiuni, de obligaţiuni şi de alte valori mobiliare ale
societăţii se eliberează proprietarului lor, reprezentantului acestuia sau
deţinătorului nominal în termen de 3 zile de la data adresării către
persoana care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii.
(2) Certificatul de valori mobiliare se eliberează pentru una, cîteva sau
toate valorile mobiliare de o clasă.
(3) Eliberarea certificatului de valori mobiliare, dreptul de
proprietate asupra cărora a fost atestat printr-un certificat eliberat anterior,
nu se permite.
(4) Certificatul de valori mobiliare la plasarea acestora se eliberează din
contul societăţii.
(5) În cazul transmiterii valorilor mobiliare, certificatul
eliberat proprietarului lor precedent va fi anulat, iar noului proprietar al
valorilor mobiliare i se va elibera un alt certificat, dacă
legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau statutul societăţii nu prevede
altfel.
(6) În caz de pierdere sau deteriorare a certificatului de valori
mobiliare, se eliberează o copie de pe acesta, plătindu-se o taxă
stabilită de societate, care să nu depăşească cheltuielile pentru
confecţionarea copiei.
(7) Persoanele care au încălcat condiţiile şi termenele de eliberare a
certificatului răspund în conformitate cu legislaţia.
Capitolul 3
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE ACŢIONARILOR
Articolul 24. Acţionarii
(1) Acţionar este persoana care a devenit proprietar al unei sau al
mai multor acţiuni ale societăţii în modul stabilit de prezenta lege şi de alte
acte legislative.
(2) Dacă o singură acţiune aparţine cîtorva persoane, faţă de
societate aceste persoane sînt considerate drept un singur acţionar şi îşi
pot exercita drepturile prin reprezentant.
(3) Acţionarii nu răspund pentru obligaţiile societăţii şi suportă riscul
pierderilor în limita valorii acţiunilor ce le aparţin.
(4) Faţă de bunurile ce aparţin societăţii cu drept de proprietate acţionarul
este titular al drepturilor obligaţionale prevăzute de prezenta lege şi de
statutul societăţii.
(5) Acţionari pot fi persoane fizice şi juridice din Republica Moldova, din
alte state, apatrizi, precum şi state străine şi organizaţii internaţionale.
(6) Autorităţile publice au dreptul de a fi acţionari ai societăţii
numai în cazurile prevăzute de legislaţie. Aceste organe îşi exercită
drepturile şi au obligaţii de acţionari în conformitate cu prezenta lege,
alte acte legislative şi cu statutul societăţii.
Articolul 25. Drepturile acţionarilor
(1) Acţionarul are dreptul:
a) să participe la adunările generale ale acţionarilor,să aleagă şi să fie ales în
organele de conducere ale societăţii;
b) să ia cunoştinţă de materialele pentru ordinea de zi a adunării generale a
acţionarilor;
c) să ia cunoştinţă şi să facă copii de pe documentele societăţii,
accesul la care este prevăzut de prezenta lege, de statut sau de
regulamentele societăţii;
d) să primească dividendele anunţate în corespundere cu clasele şi
proporţional numărului de acţiuni care îi aparţin;
e) să înstrăineze acţiunile care îi aparţin, să le pună în gaj sau în
administrare fiduciară;
f) să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin, în cazurile prevăzute de
prezenta lege sau de statutul societăţii;
g) să primească o parte din bunurile societăţii în cazul lichidării ei;
h) să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege sau de statutul
societăţii.
(2) Acţionarul deţinător de acţiuni care nu dau dreptul la vot poate
participa la discutarea chestiunilor de pe ordinea de zi a adunării generale
a acţionarilor.
(3) Acţionarii deţinători de acţiuni care nu dau dreptul la vot obţin acest
drept la adunarea generală a acţionarilor cînd se iau hotărîri asupra unor
chestiuni sau asupra tuturor chestiunilor de pe ordinea de zi în cazurile
prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii.
(4) Dreptul la vot, dat de acţiunea cu drept de vot, nu poate fi limitat, dacă
prezenta lege sau alte acte legislative nu prevăd altfel.
(5) Acţionarul este în drept, în temeiul mandatului sau contractului, să
cesioneze exercitarea drepturilor sale reprezentantului sau deţinătorului
nominal de acţiuni.
(6) Reprezentant al acţionarului poate fi orice persoană, dacă prezenta
lege sau alte acte legislative nu prevăd altfel.
(7) Statul poate avea doar un singur reprezentant într-o societate.
[Alin.7 art.25 introdus prin Legea nr.737-XIV din 17.12.1999]
(8) Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii, cu excepţia membrilor
consiliului societăţii, nu pot fi reprezentanţi ai acţionarului.
(9) Acţionarul este în drept să-l înlocuiască oricînd pe reprezentantul său
ori pe deţinătorul nominal de acţiuni sau să-i retragă împuternicirile, dacă
actele legislative, contractul sau actul administrativ nu prevede altfel.
(10) Acţionarul care deţine acţiuni cu drept de vot sau alte valori mobiliare
ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de vot are drept de
preemţiune asupra acţiunilor cu drept de vot plasate public sau asupra
altor valori mobiliare ale societăţii care pot fi convertite în acţiuni cu drept de
vot, dacă acest drept este prevăzut de statutul societăţii sau în decizia de
emitere a acţiunilor cu plasare publică. Modul de exercitare a acestui drept
este stabilit de legislaţia cu privire la valorile mobiliare, de statutul societăţii
şi de decizia de emitere a acţiunilor.
(11) Drepturile acţionarilor date de acţiunile de orice clasă pot fi modificate
numai prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor. Această hotărîre
este valabilă numai în cazul existenţei unei hotărîri aparte a acţionarilor
care deţin acţiuni de clasa dată, luată cu votul a unui număr de acţionari
care să reprezinte cel puţin trei pătrimi din aceste acţiuni.
(12) Acţionarul care lucrează în societate nu are drepturi preferenţiale faţă
de ceilalţi acţionari. Lucrătorul societăţii care deţine acţiunile ei nu are
drepturi preferenţiale faţă de ceilalţi lucrători ai societăţii.
(13) Acţionarul nu este în drept să ceară achiziţionarea de către societate a
acţiunilor care îi aparţin, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege,
de alte acte legislative sau de statutul societăţii.
(14) Acţionarul nu este în drept, fără împuterniciri speciale, să acţioneze
în numele societăţii sau pe cauţiunea ori cu garanţia societăţii.
Articolul 26. Drepturile suplimentare ale acţionarilor
(1) Acţionarii care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot
ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la art.25, au de asemenea
dreptul, în modul prevăzut de prezenta lege, de alte acte legislative şi de
statutul societăţii:
a) să introducă chestiuni în ordinea de zi a adunării generale anuale a
acţionarilor;
b) să propună candidaţi pentru membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de
cenzori;
c) să adreseze instanţei judecătoreşti cerere în vederea lichidării
societăţii dacă, în cursul a două şi mai multe adunări generale,
acţionarii nu au ales consiliul societăţii;
d) să ceară convocarea şedinţei extraordinare a consiliului societăţii.
(2) Acţionarii care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de vot
ale societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la alin. (1), au de asemenea
dreptul, în modul prevăzut de prezenta lege, de alte acte legislative şi de
statutul societăţii:
a) să ceară stabilirea costului plasării acţiunilor societăţii, în
temeiul raportului organizaţiei de audit sau al altei organizaţii specializate
ce nu este persoană afiliată a societăţii;
b) să ceară efectuarea de controale extraordinare ale activităţii economico-
financiare a societăţii;
c) să adreseze instanţei judecătoreşti cerere de reparare a prejudiciului
cauzat societăţii de persoanele cu funcţii de răspundere în urma
încălcării intenţionate sau grave de către acestea a prevederilor prezentei
legi sau ale altor acte legislative.
(3) Acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale
societăţii, pe lîngă drepturile prevăzute la alin. (1) şi alin. (2), au de
asemenea dreptul să ceară convocarea adunării generale
extraordinare a acţionarilor în modul stabilit de prezenta lege şi de statutul
societăţii.
(4) Acţionarilor menţionaţi la alin. (1) - (3) statutul societăţii le poate da şi
alte drepturi suplimentare.
Articolul 27. Dreptul de a înstrăina acţiunile societăţii închise
(1) Acţionarul societăţii închise care doreşte să-şi vîndă acţiunile este obligat
să trimită în scris organului executiv al societăţii o ofertă cu indicarea
condiţiilor tranzacţiei propuse.
(2) Dacă, în decurs de o lună de la data primirii de către societate a ofertei
acţionarului, alţi acţionari ai societăţii nu şi-au exercitat dreptul de
preemţiune asupra acţiunilor înstrăinate, societatea poate să achiziţioneze
sau să propună aceste acţiuni unui terţ.
(3) Dacă societatea sau terţul indicat de ea, în decursul celei de-a doua luni
de la data primirii de către societate a ofertei acţionarului, nu s-
a folosit de dreptul de a achiziţiona acţiunile înstrăinate, acţionarul este
în drept să le vîndă oricărei alte persoane la un preţ nu mai mic decît cel
propus altor acţionari.
(4) La cererea creditorilor acţionarului societăţii închise,
acţiunile aparţinînd acţionarului menţionat pot fi vîndute în temeiul
hotărîrii instanţei judecătoreşti dacă, în decurs de 2 luni de la data
înaintării cererii, nici acţionarii societăţii, nici societatea însăşi nu s-au
folosit de dreptul de preemţiune asupra acestor acţiuni.
(5) Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor societăţii închise pe
calea succesiunii de drepturi (moştenirii), cu titlu de cauţiune, precum şi în
alte temeiuri prevăzute de legislaţie sau de statutul societăţii, nu necesită
acordul nici al acţionarilor, nici al societăţii.
Articolul 28. Apărarea drepturilor şi intereselor
legitime ale acţionarilor
(1) Apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale acţionarilor este
asigurată de prezenta lege, de legislaţia cu privire la valorile mobiliare şi de
altă legislaţie.
(2) Pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, acţionarii sînt în
drept, în modul stabilit de legislaţie, să sesizeze organele de conducere ale
societăţii şi/sau Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, şi/sau instanţa
judecătorească.
(3) Societatea este obligată să examineze plîngerile şi propunerile
acţionarilor în termen de o lună de la data primirii lor şi să dea răspuns în
fond.
Articolul 29. Obligaţiile acţionarilor
(1) Acţionarul este obligat:
a) să informeze persoana care ţine registrul acţionarilor despre toate
schimbările din datele sale, introduse în registru;
b) să comunice în scris societăţii, Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi
organului de stat care efectuează reglementarea antimonopolistă despre
achiziţionarea de acţiuni ale societăţii deschise în număr ce depăşeşte limita
stabilită de prezenta lege, de legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de
altă legislaţie;
c) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de prezenta lege sau de alte acte
legislative.
(2) Acţionarii persoane cu funcţii de răspundere ale societăţii deschise sînt
obligaţi să comunice în scris societăţii şi Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare despre toate tranzacţiile lor cu acţiunile societăţii, în modul
prevăzut de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
(3) Dacă, în urma neexecutării sau executării necorespunzătoare a
cerinţelor prevăzute la alin. (1) şi alin. (2), societăţii i-a fost cauzat un
prejudiciu, acţionarul răspunde în faţa societăţii cu mărimea prejudiciului
cauzat.
Titlul II
ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNREGISTRAREA SOCIETĂŢII
Capitolul 4
ÎNFIINŢAREA SOCIETĂŢII
(1) Societatea poate fi înfiinţată pe calea organizării unei societăţi noi sau
a reorganizării unei persoane juridice în funcţiune.
(2) Înfiinţarea societăţii va include încheierea contractului de
societate (luarea hotărîrii de înfiinţare a societăţii), subscrierea
fondatorilor la acţiunile plasate şi ţinerea adunării constitutive.
(3) Societatea poate fi înfiinţată de o singură persoană. În acest
caz, decizia de înfiinţare a societăţii va fi luată de această persoană de sine
stătător şi se va perfecta sub formă de declaraţie de fondare a societăţii.
Articolul 31. Fondatorii societăţii
(1) Sînt consideraţi fondatori ai societăţii persoanele fizice şi juridice care
au luat decizia de a o înfiinţa.
(2) Fondatori ai societăţii pot fi persoane fizice capabile şi
persoane juridice din Republica Moldova, din alte state, apatrizi, precum
şi state străine şi organizaţii internaţionale.
(3) În calitate de fondatori ai societăţilor, în numele Republicii Moldova sau
al unităţilor administrativ-teritoriale, apar autorităţile publice determinate de
legislaţie.
(4) Întreprinderile de stat şi municipale sînt în drept să fondeze societăţi în
temeiul autorizaţiilor autorităţilor publice.
(5) Numărul fondatorilor societăţii deschise nu este limitat, iar al societăţii
închise, nu va depăşi 50.
(6) Societatea poate fi înfiinţată de un singur fondator (alcătuită dintr-un
singur acţionar) numai în cazul în care fondatorul (acţionarul) nu este o altă
societate comercială alcătuită dintr-o singură persoană. În caz de încălcare a
acestei prevederi, statul, prin intermediul Ministerului Finanţelor, precum şi
oricare persoană interesată sînt în drept să ceară, pe cale judecătorească,
dizolvarea unei societăţi astfel constituite. În temeiul hotărîrii de dizolvare a
societăţii, se va proceda la lichidarea acesteia în conformitate cu legislaţia.
[Art.31 al.(6)completat prin L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
(7) Fondatorii sînt în drept să săvîrşească numai acţiuni ce ţin de
înfiinţarea societăţii şi numai în limitele stabilite de contractul de societate.
(8) Fondatorii suportă toate cheltuielile necesare înfinţării şi înregistrării
societăţii, care se restituie de societate în temeiul dării de seamă a
fondatorilor asupra cheltuielilor suportate.
(9) Fondatorii societăţii nu pot beneficia de drepturi suplimentare
dacă aceste drepturi nu sînt date de acţiunile societăţii deţinute de
fondatori.
(10) Fondatorii societăţii răspund solidar pentru obligaţiile lor:
a) legate de înfiinţarea societăţii, inclusiv în cazul măririi de către ei
a valorii aporturilor nebăneşti la capitalul social al societăţii;
b) apărute în cazul săvîrşirii de către ei a unor acţiuni în numele societăţii
după ce s-a considerat că fondarea societăţii nu a avut loc.
(11) Societatea răspunde pentru obligaţiile fondatorilor legate de
înfiinţarea ei numai în cazul în care adunarea generală a acţionarilor aprobă
ulterior acţiunile săvîrşite de aceştia.
(12) Nu pot fi fondatori persoanele declarate incapabile sau persoanele
condamnate pentru escrocherie, sustragere de bunuri din avutul
proprietarului prin însuşire, delapidare sau abuz de serviciu, înşelăciune sau
abuz de încredere, fals, depoziţie mincinoasă, dare sau luare de mită,
precum şi pentru alte infracţiuni prevăzute de legislaţie, dar care nu şi-au
ispăşit definitiv pedeapsa.
[Art.31 al.(12)în redacţia L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
Articolul 32. Documentele de constituire
(1) Documente de constituire ale societăţii sînt contractul de societate
(declaraţia de constituire a societăţii) şi statutul societăţii.
(2) Contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii) are
prioritate faţă de statutul societăţii pînă la înregistrarea ei de stat.
(3) Efectul contractului de societate (declaraţiei de constituire a
societăţii) încetează după înregistrarea de stat a societăţii şi executarea
de către fondatori a tuturor obligaţiilor lor.
(4) Informaţiile din documentele de constituire ale societăţii nu pot fi obiect
al secretului comercial.
Articolul 33. Contractul de societate
(1) Contractul de societate stabileşte condiţiile activităţii comune a
fondatorilor în vederea înfiinţării societăţii.
(2) Contractul de societate va cuprinde:
a) numele, prenumele, numerele actelor de identitate (denumirile,numerele
certificatelor cu privire la înregistrarea de stat) ale fondatorilor, domiciliul
(sediul) lor, cetăţenia (locul de înregistrare), precum şi alte date despre
fondatori necesare pentru a fi înscrise în Registrul de stat al comerţului;
b) denumirea întreagă şi cea prescurtată a societăţii care se înfiinţează,
tipul şi sediul ei;
c) scopul şi obiectul de activitate al societăţii;
d) mărimea prezumtivă a capitalului social;
e) clasele şi numărul de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii;
f) caracteristicile fiecărei clase de acţiuni plasate la înfiinţarea societăţii;
g) suma, modul şi termenele de plată a acţiunilor achiziţionate de fondatori;
h) modul şi termenele de înfiinţare a societăţii, obligaţiile fondatorilor şi
răspunderea acestora;
i) lista fondatorilor împuterniciţi să depună cererea de înregistrare a
societăţii;
j) modul şi termenele de pregătire şi de ţinere a adunării constitutive;
k) modul şi termenele de restituire a cheltuielilor de înfiinţare şi înregistrare
a societăţii.
(3) Contractul de societate poate cuprinde şi alte date ce nu sînt în
contradicţie cu legislaţia.
(4) Contractul de societate va fi semnat de toţi fondatorii şi autentificat în
modul stabilit de legislaţie.
(5) Declaraţia de constituire a societăţii va cuprinde aceleaşi date şi se va
perfecta în acelaşi mod ca şi contractul de societate.
Articolul 34. Plasarea acţiunilor la înfiinţarea societăţii
(1) Plasarea acţiunilor la înfiinţarea societăţii se efectuează în condiţiile
prezentei legi, legislaţiei cu privire la valorile mobiliare şi contractului de
societate, prin subscrierea secretă a fondatorilor.
(2) Acţiunile societăţii care se înfiinţează vor fi plasate numai între
fondatori.
(3) La înfiinţarea societăţii nu se admite plasarea acţiunilor la un
preţ mai mic decît valoarea lor nominală, dacă această valoare este
stabilită în contractul de societate.
(4) Mijloacele băneşti în contul achitării acţiunilor se depun de către
fondatori la contul bancar provizoriu în temeiul contractului de
societate (declaraţiei de constituire a societăţii). La acelaşi cont se
virează dobînda obţinută ca rezultat al utilizării acestor mijloace de către
bancă. Fondatorii nu au dreptul să utilizeze mijloacele menţionate
pînă la înregistrarea societăţii sau pînă la momentul considerării
societăţii ca nefiind constituită.
(5) Aporturile nebăneşti în contul achitării acţiunilor se predau cu proces-
verbal de către fondatorii organului executiv al societăţii în termen de o lună
de la data înregistrării de stat a societăţii.
(6) Fondatorii care au făcut aporturi nebăneşti în capitalul social al societăţii
în volum incomplet:
a) răspund solidar, în limita părţii neachitate a acestor aporturi, pentru
obligaţiile societăţii apărute după înregistrarea ei de stat;
b) pot să transmită terţilor obligaţiile lor faţă de societate numai pe calea
transferului datoriei.
Articolul 35. Statutul societăţii
(1) Statutul societăţii va cuprinde:
a) denumirea întreagă şi cea prescurtată a societăţii, tipul şi sediul ei;
b) scopul, obiectul de activitate şi durata societăţii;
c) mărimea capitalului social;
d) clasele şi numărul de acţiuni autorizate spre plasare şi plasate;
e) caracteristicile fiecărei clase de acţiuni autorizate spre plasare şi
plasate;
f) drepturile şi obligaţiile acţionarilor;
g) structura, atribuţiile, modul de constituire şi de funcţionare a organelor
de conducere ale societăţii;
h) modul de luare a hotărîrilor de către organele de conducere ale
societăţii, inclusiv lista chestiunilor asupra cărora hotărîrea se ia cu
majoritatea calificată de voturi sau în unanimitate;
i) modul şi termenele de pregătire şi ţinere a adunării generale a
acţionarilor;
j) modul de emitere a acţiunilor autorizate spre plasare;
k) modul de înstrăinare a acţiunilor (pentru societăţile închise);
l) modul de încheiere a tranzacţiilor de proporţii şi a tranzacţiilor cu
conflict de interese;
m) modul de emitere a obligaţiunilor autorizate spre plasare;
n) modul şi termenele de plată a dividendelor şi de acoperire a pierderilor
societăţii;
o) modul de creare şi de utilizare a capitalului de rezervă;
p) denumirea şi sediul filialelor şi reprezentanţelor societăţii;
q) temeiurile şi modul de schimbare a tipului societăţii, de reorganizare sau
lichidare a ei, potrivit hotărîrii adunării generale a acţionarilor.
(2) Statutul societăţii poate cuprinde şi alte date ce nu sînt în contradicţie
cu legislaţia.
(3) Prevederile statutului societăţii sînt obligatorii pentru persoanele cu
funcţii de răspundere şi acţionarii societăţii.
(4) Prevederile statutului societăţii ce sînt în contradicţie cu legislaţia sînt
nevalabile de la data adoptării lor.
(5) Modificările şi completările făcute în statutul societăţii sau statutul
societăţii în redacţie nouă intră în vigoare la data înregistrării lor de stat.
Articolul 36. Adunarea constitutivă
(1) Adunarea constitutivă se ţine în termenul prevăzut de contractul de
societate, sub condiţia vărsării în întregime de către fondatorii societăţii a
mijloacelor băneşti în contul achitării acţiunilor plasate la înfiinţarea
societăţii.
(2) Adunarea constitutivă este legală (are cvorum) dacă la ea sînt
prezenţi toţi fondatorii sau reprezentanţii lor. În caz de lipsă a
cvorumului, adunarea se convoacă repetat.
(3) Dacă şi la adunarea constitutivă convocată repetat lipseşte cvorumul,
se consideră că fondarea societăţii nu a avut loc prin decizia
fondatorilor şi a reprezentanţilor lor prezenţi. Această decizie se aduce la
cunoştinţa tuturor fondatorilor în termen de 7 zile de la data luării ei.
(4) Adunarea constitutivă :
a) aprobă valoarea aporturilor nebăneşti ce urmează a fi făcute în contul
achitării acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii;
b) hotărăşte cu privire la fondarea societăţii şi aprobă statutul ei;
c) constituie organele de conducere ale societăţii, prevăzute de prezenta
lege şi de statutul societăţii;
d) soluţionează alte chestiuni referitoare la înfiinţarea şi începutul
funcţionării societăţii,care nu sînt în contradicţie cu legislaţia şi cu
documentele de constituire.
(5) La adunarea constitutivă, toate hotărîrile se iau cu cel puţin
trei pătrimi din voturile reprezentate de acţiunile plasate şi se
consemnează într-un proces-verbal în modul stabilit la art.64 alin.(1), alin.
(2) şi alin.(4).
(6) În cazul neexecutării de către fondatori a prevederilor
prezentului articol, se poate considera, potrivit hotărîrii instanţei
judecătoreşti, că fondarea societăţii nu a avut loc. Dreptul de a adresa
instanţei judecătoreşti cerere în vederea considerării că fondarea
societăţii nu a avut loc îl are orice fondator sau acţionar al societăţii,
precum şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Capitolul 5
ÎNREGISTRAREA
Articolul 37. Înregistrarea societăţii şi a patrimoniului ei
(1) Societatea este supusă înregistrării de stat în modul stabilit de
legislaţie.
(2) Societatea se consideră înfiinţată (obţine drepturi de persoană juridică)
la data înregistrării ei de stat.
(3) Societatea, în termen de 2 luni de la data înregistrării de stat, este
obligată:
a) să primească de la fondatori, pe bază de proces-verbal, aporturi nebăneşti
în contul achitării acţiunilor plasate la fondarea societăţii; şi
b) să înregistreze bunurile mobiliare şi imobiliare, predate de fondatori, ce
se supun înregistrării în conformitate cu legislaţia.
Articolul 38. Înregistrarea acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii.
Efectuarea primelor înscrieri în registrul acţionarilor
(1) Societatea, pentru înregistrarea de stat a acţiunilor plasate la
înfiinţarea sa, este obligată să prezinte Comisiei Naţionale a Valorilor
Mobiliare copiile de pe documentele de constituire, lista subscriitorilor de
acţiuni şi alte documente prevăzute de legislaţia cu privire la valorile
mobiliare.
(2) Documentele prevăzute la alin. (1) vor fi prezentate în termen de 15 zile
de la data:
a) înregistrării de stat a societăţii, dacă contractul de societate
nu prevede depunerea aporturilor nebăneşti în contul achitării
acţiunilor; sau
b) achitării în volum deplin a tuturor acţiunilor plasate la
înfiinţarea societăţii, dacă contractul de societate prevede depunerea
aporturilor nebăneşti în contul achitării acţiunilor.
(3) Neexecutarea dispoziţiilor alin.(1) constituie temei pentru
lichidarea societăţii potrivit hotărîrii instanţei judecătoreşti. Dreptul de a
adresa instanţei judecătoreşti cerere în vederea lichidării societăţii îl are
orice acţionar al societăţii, precum şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
(4) Înregistrarea de stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea
societăţii se efectuează în termen de 15 zile de la data prezentării
documentelor necesare şi cuprinde:
a) recunoaşterea valabilităţii subscrierii la acţiuni;
b) atribuirea numărului de înregistrare de stat fiecărei clase de acţiuni
plasate;
c) efectuarea înscrierii respective în Registrul de stat al valorilor
mobiliare.
(5) Societatea, în termen de 15 zile de la data înregistrării de stat a
acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii, este obligată să
asigure întocmirea registrului acţionarilor şi efectuarea în el a
primelor înscrieri privind acţionarii, reprezentanţii lor legali sau deţinătorii
nominali de acţiuni.
(6) Primele înscrieri în registrul acţionarilor se fac în temeiul
deciziei Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare cu privire
la înregistrarea acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii şi al listei
subscriitorilor de acţiuni.
(7) Alte cerinţe faţă de înregistrarea de stat a acţiunilor plasate
la înfiinţarea societăţii şi faţă de efectuarea primelor înscrieri în registrul
acţionarilor se stabilesc de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
Titlul III
CAPITALUL, PROFITUL, DIVIDENDELE
Capitolul 6
CAPITALUL SOCIETĂŢII
Articolul 39. Activele nete
(1) Active nete ale societăţii sînt activele scutite de obligaţiile (datoriile)
societăţii.
(2) Sursă a activelor nete este capitalul propriu al societăţii, constituit din
capitalul social, capitalul suplimentar şi capitalul de rezervă,
din profitul nedistribuit, precum şi din alte mijloace prevăzute de
legislaţie.
(3) Activele nete se calculează potrivit valorii de inventar (iniţiale), iar în
cazurile prevăzute de legislaţie, potrivit valorii curente de piaţă.
(4) Modul de determinare a valorii activelor nete (capitalului
propriu) ale societăţii, precum şi de reflectare a lor în dările de seamă, se
stabileşte de legislaţie.
(5) Valoarea activelor nete ale societăţii nu poate fi mai mică decît
mărimea capitalului ei social.
(6) Dacă, la expirarea celui de-al doilea an financiar sau a oricărui an
financiar ulterior, valoarea activelor nete ale societăţii,
potrivit bilanţului anual al societăţii, va fi mai mică decît mărimea
capitalului social, adunarea generală anuală a acţionarilor este obligată
să ia hotărîre:
a) cu privire la reducerea capitalului social; şi/sau
b) cu privire la majorarea valorii activelor nete prin efectuarea de
către acţionarii societăţii a unor aporturi suplimentare, în modul prevăzut
de statutul societăţii; sau
c) cu privire la lichidarea societăţii.
(7) Pînă la corelarea valorii activelor nete ale societăţii cu
mărimea capitalului ei social în modul prevăzut la alin.(6) lit. a) şi b),
emiterea valorilor mobiliare ale societăţii nu se admite.
(8) Neexecutarea dispoziţiilor alin. (6) constituie temei pentru
lichidarea societăţii potrivit hotărîrii instanţei judecătoreşti. Dreptul de a
adresa instanţei judecătoreşti cerere în vederea lichidării societăţii îl are
orice acţionar al societăţi, precumi şi Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Articolul 40. Capitalul social
(1) Capitalul social al societăţii determină valoarea minimă a activelor nete
ale societăţii, care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi
acţionarilor.
(2) Capitalul social al societăţii deschise nu poate fi mai mic de 20 mii lei,
iar al societăţii închise de 10 mii lei.
(3) Capitalul social se constituie din valoarea aporturilor primite
în contul achitării acţiunilor şi va fi egal cu suma valorii nominale (fixate) a
acţiunilor plasate, dacă aceasta a fost stabilită.
(4) Dacă valoarea aporturilor efectuate în contul plăţii acţiunilor depăşeşte
valoarea nominală (fixată) a acţiunilor plasate, această depăşire constituie
capitalul suplimentar al societăţii, care poate fi utilizat numai pentru
întregirea, inclusiv majorarea, capitalului social al societăţii.
(5) Dacă societatea a plasat acţiuni a căror valoare nominală
(fixată) nu a fost stabilită, capitalul social va fi egal cu valoarea sumară a
aporturilor depuse în contul plăţii acţiunilor.
(6) Valoarea acţiunilor autorizate spre plasare, însă neplasate, ale societăţii
nu se include în capitalul ei social.
(7) Mărimea capitalului social se indică în statut, bilanţ, registrul
acţionarilor şi pe foaia cu antet ale societăţii.
Articolul 41. Aporturi la capitalul social
(1) Felurile aporturilor la capitalul social al societăţii se stabilesc de
prezenta lege, de contractul de societate sau de hotărîrea privind emiterea
suplimentară de acţiuni.
(2) Aporturi la capitalul social pot fi:
a) mijloace băneşti;
b) valorile mobiliare plătite în întregime;
c) alte bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale sau alte drepturi care pot fi
evaluate în bani;
[Art.41 al.(2) lit. d) în redacţia LP802/05.02.2002, MO50/11.04.2002 art.34]
d) obligaţiile (datoriile) societăţii faţă de creditori achitate cu active.
(3) Aporturile nebăneşti la capitalul social pot fi transmise societăţii cu
drept de proprietate sau cu drept de folosinţă.
(4) Obiectele proprietăţii publice ce nu sînt supuse privatizării
pot fi transmise societăţii în calitate de aport la capitalul social numai cu
drept de folosinţă.
(5) Valoarea de piaţă a aporturilor nebăneşti transmise societăţii
cu drept de folosinţă se determină pornind de la arenda calculată pe
perioada stabilită în documentele de constituire ale societăţii sau în
hotărîrea adunării generale a acţionarilor.
(6) Valoarea de piaţă a aporturilor nebăneşti se aprobă prin
hotărîrea adunării constitutive sau a adunării generale a acţionarilor
ori prin decizia consiliului societăţii, pornindu-se de la preţurile pieţei
organizate publicate la data transmiterii acestor aporturi.
(7) Dacă valoarea de piaţă a aportului nebănesc al fondatorului sau
al acţionarului societăţii depăşeşte 10% din capitalul social al societăţii
şi bunurile ce constituie acest aport nu circulă pe piaţa organizată, valoarea
de piaţă a acestui aport se aprobă în temeiul raportului organizaţiei de
audit sau al unei alte organizaţii specializate care nu este persoană afiliată a
societăţii.
(8) În cazul prelungirii dreptului de folosinţă a aporturilor
nebăneşti, cesionat societăţii, societatea este obligată să elibereze
suplimentar acţiuni proprietarului acestor aporturi în modul prevăzut de
documentele de constituire sau de hotărîrea adunării generale a
acţionarilor societăţii.
(9) În cazul încetării înainte de termen a dreptului de folosinţă a aporturilor
nebăneşti, cesionat societăţii, acţionarul este obligat să restituie societăţii
dividendele şi acţiunile primite în plus, în modul prevăzut de
documentele de constituire sau de hotărîrea adunării generale a
acţionarilor societăţii.
(10) Modificarea, în conformitate cu legislaţia, a valorii de inventar a
patrimoniului societăţii, inclusiv a celui depus în calitate de aport la capitalul
social, nu constituie temei pentru modificarea mărimii capitalului social şi a
cotelor acţionarilor în el dacă legislaţia, statutul societăţii, hotărîrea adunării
generale a acţionarilor nu prevăd altfel. Pentru societăţile pe acţiuni aflate în
proces de reorganizare în conformitate cu Legea insolvabilităţii, modificarea
capitalului social se efectuează în temeiul planului de reorganizare a
societăţii.
(11) Aporturi la capitalul social nu pot fi:
a) evaluarea în bani a activităţii fondatorilor pentru înfiinţarea
societăţii, precum şi a activităţii de muncă a acţionarilor care lucrează
în societate;
b) obligaţiile (datoriile) fondatorilor, acţionarilor societăţii şi ale altor
persoane;
c) bunurile mobiliare şi imobiliare neînregistrate, inclusiv produsele
activităţii intelectuale, supuse înregistrării în conformitate cu legislaţia;
d) bunurile aparţinînd achizitorului de acţiuni cu drept de administrare
economică sau gestionare operativă, fără acordul proprietarului acestor
bunuri;
e) bunurile destinate consumului populaţiei civile, a căror circulaţie este
interzisă ori limitată de actele legislative, fără acordul autorităţii publice
stabilite de legislaţie.
[Art.41 modificat prin LP117 din 27.04.2001 MO12.07.2001]
Articolul 42. Procedura de modificare a capitalului social
(1) Capitalul social al societăţii poate fi modificat prin mărirea
sau reducerea lui, în conformitate cu prezenta lege, cu legislaţia cu privire
la valorile mobiliare şi cu statutul societăţii.
(2) Hotărîrea de modificare a capitalului social se ia de adunarea generală a
acţionarilor, iar în cazurile prevăzute la art.43 alin.(2), de consiliul societăţii.
(3) Hotărîrea de modificare a capitalului social va conţine
motivele, modul şi volumul modificării capitalului social, precum şi datele
despre numărul de acţiuni plasate sau anulate ale societăţii şi valoarea lor
nominală (fixată), dacă aceasta este stabilită.
(4) Modificarea capitalului social, precum şi a claselor, numărului
şi valorii nominale a acţiunilor plasate, se reflectă în statutul societăţii şi
se înregistrează în modul prevăzut de prezenta lege şi de alte acte
legislative.
(5) Societatea este obligată să înregistreze la Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare totalurile emiterii suplimentare de acţiuni sau
totalurile achiziţionării sau răscumpărării acţiunilor
plasate ce urmează a fi anulate. Fără înregistrarea totalurilor
menţionate, înregistrarea modificării capitalului social al societăţii nu se
admite.
(6) Modificarea înregistrată a capitalului social se va reflecta în bilanţ, în
registrul acţionarilor şi pe foaia cu antet ale societăţii.
Articolul 43. Mărirea capitalului social
(1) Capitalul social al societăţii poate fi mărit prin:
a) mărirea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate; şi/sau
b) plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare în limitele claselor şi
numărului de acţiuni autorizate spre plasare.
(2) Consiliul societăţii are dreptul să ia decizii privind mărirea capitalului
social cu cel mult 50% din valoarea acestuia la data ultimei adunări generale
a acţionarilor. În acest caz, acţionarii societăţii dispun de dreptul preferenţial
de subscriere la acţiuni proporţional cotei de acţiuni pe care le deţin.
Termenul de subscriere la acţiuni este de cel puţin 30 de zile calendaristice
de la data publicării avizului.
[Art.43. al.(2) modificat prin L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
[Art.43 al.(2) exclus prin L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
(3) Surse ale măririi capitalului social pot fi:
a) capitalul propriu al societăţii în limita părţii ce depăşeşte capitalul ei
social şi cel de rezervă; şi/sau
b) aporturile primite de la achizitorii de acţiuni.
(4) Mărirea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate se
efectuează în proporţie egală pentru toate acţiunile societăţii, dacă
statutul nu prevede că această mărire a valorii se extinde asupra
acţiunilor de o clasă sau de cîteva clase.
(5) Capitalul social nu poate fi mărit şi acţiunile nu pot fi emise pînă nu vor fi
plătite integral acţiunile din emisia precedentă.
Articolul 44. Plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare
(1) Plasarea acţiunilor emisiunii suplimentare se efectuează în
corespundere cu prezenta lege, cu legislaţia cu privire la valorile mobiliare,
cu statutul societăţii şi cu decizia de emitere suplimentară de acţiuni.
(2) Emiterea suplimentară de acţiuni se efectuează după înregistrarea de
stat a acţiunilor plasate la înfiinţarea societăţii.
(3) Condiţiile emiterii suplimentare de acţiuni, inclusiv costul plasării lor,
vor fi aceleaşi pentru toţi achizitorii de acţiuni.
(4) Societatea închisă este în drept să efectueze plasarea
individuală a acţiunilor emisiunii suplimentare în cadrul unui cerc limitat
de persoane, a căror listă se aprobă de majoritatea voturilor acţionarilor în
modul prevăzut de statutul acestei societăţi.
(5) Societatea deschisă este în drept să efectueze plasarea individuală
a acţiunilor emisiunii suplimentare, dacă legislaţia sau statutul societăţii nu
prevede altfel.
[Art.44. al.(4)-(5) modificate prin L200 /28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
(6) Acţiunile emisiunii suplimentare plătite în întregime cu activele nete
(capitalul propriu) ale societăţii se repartizează între acţionarii societăţii fără
plată, în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni care le
aparţin. Acţiunile emisiunii suplimentare efectuate,
conform hotărîrii Consiliului creditorilor, pentru stingerea obligaţiilor
(datoriilor) societăţii se repartizează între creditorii societăţii, cu acordul lor,
proporţional sumei datoriei faţă de fiecare creditor.
[Art.44 alin.6 modificat prin LP117 din 27.04.2001 MO12,07,2001]
(7) Mijloacele băneşti încasate de la plasarea publică a acţiunilor
emisiunii suplimentare se virează la contul bancar provizoriu al
societăţii.
(8) Plasarea publică a acţiunilor emisiunii suplimentare se va
încheia cel mai tîrziu peste 6 luni de la data înregistrării prospectului
de emisiune a acţiunilor.
(9) Pînă la înregistrarea totalurilor emisiunii suplimentare de acţiuni,
mijloacele virate la contul bancar provizoriu al societăţii pot fi utilizate de
societate numai în cazul acordării de către bancă sau
altă persoană juridică a unei cauţiuni sau garantări a obligaţiilor
prevăzute la alin. (11).
(10) Înscrierile în registrul acţionarilor în legătură cu totalurile emisiunii
suplimentare de acţiuni, se fac în baza dării de seamă înregistrate cu
privire la totalurile emisiunii suplimentare de acţiuni, a hotărîrii de
înregistrare a măririi capitalului social şi a listei subscriitorilor de acţiuni.
(11) În cazul în care Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare consideră că
plasarea publică a acţiunilor emisiunii suplimentare nu a avut loc,
societatea va restitui achizitorilor de acţiuni mijloacele depuse de ei în
contul plăţii acţiunilor, precum şi dobînda obţinută ca rezultat al utilizării
acestor mijloace, în modul prevăzut de legislaţie şi de prospectul de
emisiune a acţiunilor.
Articolul 45. Reducerea capitalului social
(1) Capitalul social al societăţii poate fi redus prin:
a) reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate; şi/sau
b) anularea acţiunilor de tezaur.
(2) Reducerea capitalului social sub limita stabilită la art.40 alin.(2) nu se
admite.
(3) Hotărîrea cu privire la reducerea capitalului social va fi publicată de
societate în termen de 15 zile de la data luării ei.
(4) Creditorii societăţii, în termen de o lună de la data publicării
hotărîrii cu privire la reducerea capitalului social, au dreptul să ceară de la
societate:
a) acordarea de cauţiuni sau garantarea obligaţiilor asumate de ea; sau
b) executarea înainte de termen sau încetarea înainte de termen a
obligaţiilor societăţii şi repararea prejudiciilor cauzate de aceasta.
(5) În cazul în care cerinţele prevăzute la alin. (4) lipsesc sau sînt satisfăcute,
hotărîrea pentru reducerea capitalului social intră în vigoare după trecerea a
2 luni de la data publicării.
(6) Dacă adunarea generală a acţionarilor a luat hotărîrea de a
plăti acţionarilor o parte din activele nete ale societăţii din motivul
reducerii capitalului ei social, această plată se efectuează numai după
înregistrarea modificărilor respective în statutul societăţii.
Articolul 46. Capitalul de rezervă
(1) Societatea formează un capital de rezervă, a cărui mărime va fi
stabilită de statut şi va constitui nu mai puţin de 15% din capitalul social al
societăţii.
(2) Capitalul de rezervă se formează din defalcări anuale din profitul net
pînă la atingerea mărimii prevăzute de statutul societăţii.
Volumul defalcărilor se stabileşte de adunarea generală a acţionarilor şi va
constitui nu mai puţin de 5% din profitul net al societăţii.
(3) Capitalul de rezervă trebuie să fie plasat în active cu lichiditate înaltă,
care ar asigura folosirea lui în orice moment.
(4) Capitalul de rezervă se foloseşte numai în cazul insuficienţei de profit,
precum şi de mijloace ale fondurilor speciale ale societăţii, şi se repartizează
pentru acoperirea pierderilor societăţii şi/sau plata dobînzii sau a altor
venituri aferente obligaţiunilor plasate de ea.
Capitolul 7
PROFITUL SOCIETĂŢII ŞI DIVIDENDELE
Articolul 47. Profitul (pierderile) societăţii
(1) Profitul (pierderile) societăţii se stabileşte în conformitate cu prevederile
legislaţiei.
(2) Profitul net se formează după achitarea impozitelor şi altor plăţi
obligatorii şi rămîne la dispoziţia societăţii.
(3) Profitul net poate fi utilizat pentru:
a) acoperirea pierderilor din anii precedenţi;
b) formarea capitalului de rezervă;
c) plata recompenselor către membrii consiliului societăţii şi ai comisiei de
cenzori;
d) investirea în vederea dezvoltării producţiei;
e) plata dividendelor; precum şi pentru
f) alte scopuri, în corespundere cu legislaţia şi cu statutul societăţii.
(4) Decizia de repartizare a profitului net în cursul anului financiar se ia de
consiliul societăţii, în baza normativelor de repartizare aprobate de
adunarea generală a acţionarilor, iar hotărîrea de repartizare a profitului net
anual se ia de adunarea generală anuală a acţionarilor, la propunerea
consiliului societăţii.
[Art.47 modificat L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569, lit.b)-g) devin a)-
f)]"
Articolul 48. Dividendele
(1) Cota-parte din profitul net al societăţii, care se repartizează
între acţionari în corespundere cu clasele şi proporţional numărului de
acţiuni care le aparţin, constituie dividend.
(2) Societatea are dreptul să plătească dividende intermediare
(trimestriale, semestriale) şi anuale pe acţiunile aflate în circulaţie.
(3) Societatea nu are dreptul să garanteze plata dividendelor.
(4) Obligaţiile societăţii referitoare la plata dividendelor apar la data
anunţării hotărîrii cu privire la plata lor.
(5) Societatea nu este în drept să ia hotărîre cu privire la plata dividendelor:
a) pînă la răscumpărarea acţiunilor plasate care urmează a fi
răscumpărate în conformitate cu art. 79 alin.(2);
b) dacă, la data luării hotărîrii cu privire la plata dividendelor, societatea
este insolvabilă sau plata dividendelor va duce la insolvabilitatea ei;
c) dacă valoarea activelor nete, conform ultimului bilanţ al societăţii,
este mai mică decît capitalul ei social sau va deveni mai mică în urma plăţii
dividendelor;
d) pe acţiunile ordinare dacă nu s-a hotărît cu privire la plata dividendelor
pe acţiunile preferenţiale;
e) pe orice acţiuni dacă nu s-a hotărît cu privire la plata dobînzii pe
obligaţiuni.
Articolul 49. Plata dividendelor
(1) Decizia cu privire la plata dividendelor intermediare se ia de
consiliul societăţii, iar hotărîrea cu privire la plata dividendelor
anuale se ia de adunarea generală a acţionarilor, la propunerea
consiliului societăţii.
(2) În hotărîrea cu privire la plata dividendelor se va indica:
a) data la care este întocmită lista acţionarilor care au dreptul să primească
dividende;
b) cuantumul dividendelor pe o acţiune de fiecare clasă aflată în circulaţie;
c) forma şi termenul de plată a dividendelor.
(3) Pentru fiecare plată a dividendelor, consiliul societăţii
asigură întocmirea listei acţionarilor care au dreptul să primească
dividende.
(4) În lista acţionarilor care au dreptul să primească dividende intermediare
vor fi înscrişi acţionarii şi deţinătorii nominali de acţiuni înregistraţi în
registrul acţionarilor cel mai tîrziu cu 15 zile pînă la luarea hotărîrii cu privire
la plata dividendelor intermediare, iar în lista acţionarilor care au dreptul să
primească dividende anuale vor fi înscrişi acţionarii şi deţinătorii nominali
de acţiuni înregistraţi în registrul menţionat la data fixată de consiliul
societăţii în conformitate cu art.54 alin.(2).
(5) Adunarea generală a acţionarilor este în drept să aprobe
dividendele anuale în cuantum nu mai mic decît dividendele intermediare
plătite şi nu mai mare decît dividendele propuse de consiliul societăţii.
(6) Mărimea dividendelor anunţate pe fiecare acţiune de aceeaşi clasă
trebuie să fie egală, indiferent de termenul plasării acţiunilor.
(7) Dividendele se plătesc cu mijloace băneşti, iar în cazurile prevăzute de
statutul societăţii, se plătesc cu acţiuni sau cu alte
bunuri destinate consumului populaţiei civile, a căror circulaţie nu este
interzisă sau limitată de actele legislative.
(8) Pentru plata dividendelor fixate pe acţiunile preferenţiale poate fi
constituit un fond special din contul defalcărilor din profitul net al societăţii.
(9) Dividendele pe acţiunile de aceeaşi clasă pot fi plătite cu acţiuni de
altă clasă numai în temeiul hotărîrilor luate în modul prevăzut la art.25
alin.(10).
(10) Termenul de plată a dividendelor se stabileşte de consiliul societăţii în
conformitate cu statutul societăţii, însă nu poate fi mai mare de 3 luni de la
data luării deciziei cu privire la plata lor,cu excepţia cazurilor prevăzute la
alineatul (11).
(11) Societăţile pe acţiuni al căror capital social cuprinde şi o cotă a
proprietăţii publice transferă la bugetul respectiv, pînă la 1 iulie a anului
imediat următor anului de gestiune, dividende, calculate în funcţie de
rezultatele activităţii din anul de gestiune, pe baza hotărîrii adunării generale
a acţionarilor şi în conformitate cu structura capitalului social. În acelaşi
termen, darea de seamă privind dividendele calculate în funcţie de
rezultatele activităţii societăţii pe acţiuni se prezintă inspectoratului fiscal de
stat teritorial. În caz de neachitare în termen la buget a dividendelor
aferente cotei proprietăţii publice în capitalul social al societăţii pe acţiuni,
organele Serviciului Fiscal de Stat vor aplica majorarea de întîrziere, precum
şi executarea silită a obligaţiilor neonorate în termen, conform titlului V al
Codului fiscal.
[Art.49 al.(11) modificat prin LP268 -XVI din 28.07.06, MO142-145/08.09.06
art.72]
[Art.49 al.(11) introdus prin L1440/08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354 al.
(11);(12) devin (12);(13)]
(12) Decizia cu privire la plata dividendelor de către societatea deschisă va
fi publicată în termen de 15 zile de la data luării ei.
(13) Dividendele care nu au fost primite de acţionar din vina lui în decurs de
3 ani de la data apariţiei dreptului de primire a lor se trec la venitul societăţii
şi nu pot fi revendicate de acţionar.
Titlul IV
ORGANELE DE CONDUCERE ALE SOCIETĂŢII
Capitolul 8
ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR
Articolul 50. Adunarea generală a acţionarilor şi atribuţiile ei
(1) Adunarea generală a acţionarilor este organul suprem de conducere
al societăţii şi se ţine cel puţin o dată pe an.
(2) Hotărîrile adunării generale a acţionarilor în problemele ce ţin de
atribuţiile ei sînt obligatorii pentru persoanele cu funcţii de răspundere
şi acţionarii societăţii. În cazul în care numărul
acţionarilor societăţii nu este mai mare de unu, hotărîrea adunării generale
a acţionarilor se consideră hotărîrea unipersonală luată de acest acţionar.
[Alin.2 art.50 completat prin Legea nr.737-XIV din 17.12.1999]
(3) Adunarea generală a acţionarilor are următoarele atribuţii exclusive:
a) aprobă statutul societăţii în redacţie nouă sau modificările şi completările
aduse în statut, inclusiv cele ce ţin de schimbarea claselor şi numărului
de acţiuni autorizate spre plasare,de convertirea,
denominalizarea, consolidarea sau împărţirea acţiunilor societăţii, cu
excepţia modificărilor şi completărilor prevăzute la art.65 alin.(2) lit. f) şi lit.
g);
[Art.50 al.(3) lit. b) în redacţia LP802/05.02.2002, MO50/11.04.2002 art.34]
[Art.50 al.(3)lit. b) modificat prin L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
b) hotărăşte cu privire la modificarea capitalului social, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art.43, alin.(2);
c) aprobă regulamentul consiliului societăţii, alege membrii lui şi încetează
înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul retribuţiei muncii
lor, remuneraţiilor anuale şi compensaţiilor, precum şi hotărăşte cu privire
la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor
consiliului societăţii;
d) aprobă regulamentul comisiei de cenzori, alege membrii ei şi
încetează înainte de termen împuternicirile lor, stabileşte cuantumul
retribuţiei muncii lor şi compensaţiilor, precum şi hotărăşte cu privire
la tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a membrilor
comisiei de cenzori;
e) confirmă organizaţia de audit şi stabileşte cuantumul retribuţiei serviciilor
ei;
f) hotărăşte cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la
art.83 alin.(2);
g) aprobă clasele şi numărul de obligaţiuni autorizate spre plasare;
h) examinează darea de seamă financiară anuală a societăţii, aprobă darea
de seamă anuală a consiliului societăţii şi darea de seamă anuală a comisiei
de cenzori;
i) aprobă normativele de repartizare a profitului societăţii;
j) hotărăşte cu privire la repartizarea profitului anual, inclusiv plata
dividendelor anuale, sau la acoperirea pierderilor societăţii;
k) hotărăşte cu privire la modificarea tipului societăţii, reorganizarea sau
lichidarea ei;
l) aprobă bilanţul de divizare, bilanţul consolidat sau bilanţul de lichidare al
societăţii;
m) hotărăşte în orice alte probleme prevăzute de prezenta lege.
(4) Adunarea generală a acţionarilor, dacă statutul societăţii nu prevede
altfel, de asemenea aprobă:
a) direcţiile prioritare ale activităţii societăţii;
b) modul de înştiinţare a acţionarilor despre ţinerea adunării generale,
precum şi modul de prezentare acţionarilor a materialelor de pe ordinea de
zi a adunării generale pentru a se lua cunoştinţă de ele;
c) regulamentul organului executiv al societăţii şi deciziile privind numirea
conducătorului acestuia sau încetarea înainte de termen a împuternicirilor
lui, privind stabilirea cuantumului retribuţiei muncii lui, remuneraţiei şi
compensaţiilor, privind tragerea lui la răspundere sau eliberarea de
răspundere;
d) dările de seamă trimestriale ale organului executiv al societăţii;
e) hotărîrile privind deschiderea, transformarea sau lichidarea
filialelor şi reprezentanţelor, privind numirea şi eliberarea din funcţie a
conducătorilor lor.
(5) Chestiunile prevăzute la alin.(3) nu pot fi transmise spre examinare altor
organe de conducere ale societăţii, iar chestiunile prevăzute la alin.(4) pot
fi transmise spre examinare numai consiliului societăţii în temeiul hotărîrii
adunării generale a acţionarilor.
(6) Adunarea generală a acţionarilor nu este în drept să hotărască cu privire
la chestiuni care, conform prezentei legi sau statutului societăţii, nu ţin de
atribuţiile ei, cu excepţia cazului prevăzut la alin.(7).
(7) Dacă alte organe de conducere ale societăţii nu pot soluţiona o
chestiune ce ţine de atribuţiile lor, ele sînt în drept să ceară adunării
generale a acţionarilor soluţionarea acestei chestiuni.
(8) Chestiunea privind aprobarea claselor şi numărului de acţiuni autorizate
spre plasare se expune într-un punct separat al ordinii de zi a adunării
generale a acţionarilor.
[Art.50. al.(8) introdus prin L200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
Articolul 51. Formele şi termenele de ţinere a
adunării generale a acţionarilor
(1) Adunarea generală a acţionarilor poate fi ordinară anuală sau
extraordinară.
(2) Adunarea generală a acţionarilor se ţine cu prezenţa acţionarilor, prin
corespondenţă sau sub formă mixtă. Adunarea generală anuală nu poate fi
ţinută prin corespondenţă.
[Art.51 al. (3) şi (4) în redacţia LP802/05.02.2002, MO50/11.04.2002 ar.334]
[Art.51 al.(4) modificat prin L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
(3) Adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor se ţine nu mai devreme
de o lună şi nu mai tîrziu de două luni de la data primirii de către organul
financiar corespunzător a dării de seamă anuale a societăţii. Societatea cu
un număr de acţionari mai mare de 5000 este obligată să ţină adunări
generale regionale dacă la două adunări anterioare n-a fost întrunit cvorumul
prevăzut de prezenta lege. Ordinea de zi a acestor adunări va fi identică cu
ordinea de zi a adunării ordinare anuale sau a celei extraordinare care nu a
avut loc.
(4) Adunările generale extraordinare ale acţionarilor se ţin în temeiul
prevăzut de prezenta lege, de statutul societăţii sau de adunarea generală.
(5) Termenul de ţinere a adunării generale extraordinare a acţionarilor se
stabileşte prin decizia consiliului societăţii, dar nu poate depăşi 30 de zile de
la data primirii de către societate a cererii de a ţine o astfel de adunare.
[Art.52 titlul şi al.(1) în redacţia LP802/05.02.2002, MO50/11.04.2002 rt.334]
Articolul 52. Întocmirea ordinii de zi a adunării generale
ordinare anuale a acţionarilor
(1) Ordinea de zi a adunării generale ordinare anuale a acţionarilor, lista
candidaţilor în organele de conducere ale societăţii se întocmesc de consiliul
societăţii, ţinîndu-se cont, în mod obligatoriu, de cererile acţionarilor care
deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii.
[Art.52 al.(2) şi (3) în redacţia LP997/18.04.2002, MO56/23.04.2002 art401]
(2) Dacă adunarea generală ordinară anuală se ţine cu prezenţa acţionarilor,
acţionarii menţionaţi la alin. (1) sînt în drept să prezinte:
a) pînă la data de 10 ianuarie a anului următor celui gestionar cerere cu
privire la înscrierea în ordinea de zi a adunării generale ordinare anuale a cel
mult două chestiuni;
b) nu mai tîrziu de 20 de zile pînă la data ţinerii adunării generale ordinare
anuale cerere cu privire la propunerea de candidaţi pentru funcţiile de
membri ai consiliului societăţii şi ai comisiei de cenzori, al căror număr nu va
depăşi componenţa numerică a acestor organe.
(3) Dacă adunarea generală ordinară anuală a acţionarilor se ţine în formă
mixtă, acţionarii menţionaţi la alin. (1) sînt în drept să prezinte cererile
prevăzute la alin. (2) numai pînă la data de 10 ianuarie a anului următor
celui gestionar.
[Art.52 al.(3)-(6) devin (4)-(7) prin LP997/18.04.2002, MO56/23.04.2002
art.401]
(4) Chestiunile propuse pentru a fi înscrise în ordinea de zi a
adunării generale anuale a acţionarilor vor fi formulate în scris, indicîndu-
se motivele înscrierii lor, numele şi prenumele (denumirile) acţionarilor
care propun chestiunea, precum şi clasele şi numărul de acţiuni care le
aparţin.
(5) În cazul prezentării cererii de înscriere a candidaţilor în lista
candidaturilor pentru a fi supuse votului la adunarea generală a acţionarilor,
inclusiv în cazul propunerii candidaturii proprii, se indică numele şi
prenumele candidaţilor, alte date despre ei, clasele şi numărul de acţiuni
care le aparţin, precum şi numele şi prenumele (denumirile) acţionarilor
care au prezentat cererea, clasele şi numărul de acţiuni care le aparţin. La
această cerere se anexează acordul în scris al fiecărui candidat.
(6) Cererea menţionată la alin.(2) va fi semnată de toate persoanele care au
prezentat-o.
(7) Consiliul societăţii este obligat să examineze cererile acţionarilor primite
pînă la data de 10 ianuarie, să decidă cu privire la satisfacerea lor sau la
refuzul de a le satisface şi să expedieze acţionarilor decizia luată cel mai
tîrziu pînă la data de 25 ianuarie a anului următor celui gestionar.
(8) Şedinţa consiliului societăţii, la care se examinează cererile acţionarilor
cu privire la propunerea de candidaţi pentru funcţiile de membri ai consiliului
societăţii şi ai comisiei de cenzori şi se aprobă listele candidaţilor pentru
funcţiile de membri ai acestor organe ale societăţii, se ţine nu mai tîrziu de
15 zile pînă la data ţinerii adunării generale ordinare anuale a acţionarilor.
Decizia luată cu privire la satisfacerea cererilor acţionarilor sau la refuzul de
a le satisface se expediază acţionarilor în termen de cel mult 3 zile de la data
luării ei.
(9) Consiliul societăţii nu este în drept să modifice formulările chestiunilor
propuse pentru a fi înscrise în ordinea de zi a adunării generale a
acţionarilor.
(10) Numărul total de candidaţi pentru funcţia de membru al
consiliului societăţii inclusiv rezerva lor, sau al comisiei de cenzori,
înscrişi în lista candidaturilor pentru a fi supuse
votului la adunarea generală a acţionarilor, trebuie să depăşească
componenţa numerică a acestor organe de conducere, dacă statutul
societăţii nu prevede altfel.
(11) Rezerva consiliului societăţii şi a comisiei de cenzori se constituie cu
scopul de a suplini membrii acestor organe care nu-şi pot exercita funcţiile.
(12) Consiliul societăţii poate decide cu privire la refuzul de a
înscrie chestiunea în ordinea de zi a adunării generale anuale a
acţionarilor sau candidaţii în lista candidaturilor pentru a fi supuse
votului la alegerea organelor de conducere ale societăţii numai în
cazurile în care:
a) chestiunea, propusă pentru a fi înscrisă în ordinea de zi a adunării
generale, nu ţine de competenţa adunării generale; sau
b) datele prevăzute la alin.(4) şi alin. (5) nu au fost prezentate în volum
deplin; sau
[Art.52 al.(12) lit.b) modificat prin L1528/12.12.02, MO190/31.12.02
art.1443]
c) acţionarii care au făcut propunerea dispun de mai puţin de 5% din
acţiunile cu drept de vot ale societăţii; sau
d) termenul stabilit la alin.(2) nu a fost respectat.
(13) Eschivarea de la luarea deciziei, precum şi decizia consiliului societăţii
cu privire la refuzul de a înscrie chestiunea în ordinea de zi a adunării
generale anuale a acţionarilor sau candidaţii în lista
candidaturilor pentru a fi supuse votului la alegerea organelor de
conducere ale societăţii pot fi atacate în organele de conducere ale
societăţii şi/sau în Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, şi/sau în justiţie.
[Art.52 al.(7)-(11) devin (9)-(13) prin LP997/18.04.2002, MO56/23.04.2002
art.401]
Articolul 53. Convocarea adunării generale a acţionarilor
(1) Adunarea generală ordinară a acţionarilor se convoacă de organul
executiv al societăţii în temeiul deciziei consiliului societăţii.
(2) În cazul în care consiliul societăţii nu a asigurat înştiinţarea
acţionarilor cu privire la ţinerea adunării generale anuale sau ţinerea
ei în termenul indicat la art.51 alin. (3), aceasta se convoacă la decizia
organului executiv al societăţii, luată:
[Art.53. al.(2) modificat prin LP200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
a) din iniţiativa organului executiv; sau
b) la cererea comisiei de cenzori a societăţii sau a organizaţiei de audit, dacă
aceasta exercită împuternicirile comisiei de cenzori; sau
c) la cererea oricărui acţionar; sau
d) în temeiul încheierii instanţei judecătoreşti.
(3) Adunarea generală extraordinară a acţionarilor se convoacă de
organul executiv al societăţii în temeiul deciziei consiliului societăţii,
luate:
a) din iniţiativa consiliului societăţii; sau
b) la cererea comisiei de cenzori a societăţii sau a organizaţiei de audit, dacă
aceasta exercită împuternicirile comisiei de cenzori; sau
c) la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de
vot ale societăţii la data prezentării cererii; sau
d) în temeiul încheierii instanţei judecătoreşti.
(4) În cererea comisiei de cenzori (organizaţiei de audit) privind convocarea
adunării generale extraordinare a acţionarilor vor fi formulate chestiunile
ce urmează a fi înscrise în ordinea de zi a adunării generale, indicîndu-se
motivele înscrierii lor şi persoanele care au înaintat această cerere. În cazul
în care cererea este iniţiată de acţionari, ea va conţine şi datele prevăzute
la art.52 alin.(4) şi alin. (5).
(5) Cererea de convocare a adunării generale extraordinare a acţionarilor
va fi semnată de toate persoanele care cer convocarea ei.
(6) În cazul în care nici un organ de conducere al societăţii nu este în
posibilitate, în condiţiile legii, să adopte decizii cu privire la convocarea şi
desfăşurarea adunării generale a acţionarilor, aceste atribuţii se exercită de
către acţionarii care deţin cel puţin 25% din acţiunile cu drept de vot ale
societăţii şi care au convenit asupra convocării acesteia.
[Art.53. al.(6) introdus prin LP200 /28.07.05, MO107/12.08.05 art.569, al.(6)-
(13) devin (7)-(14)]
(7) În decurs de 15 zile de la data primirii cererii de convocare a adunării
generale extraordinare a acţionarilor, consiliul societăţii:
a) va decide cu privire la convocarea adunării generale şi va asigura
informarea acţionarilor despre aceasta; sau
b) va decide cu privire la refuzul de a convoca adunarea generală şi va
expedia această decizie persoanelor care cer convocarea ei.
(8) În decizia cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor se
va indica:
a) organul de conducere care a decis cu privire la convocarea adunării
generale sau alte persoane care convoacă adunarea generală conform alin.
(11);
b) data, ora şi locul ţinerii adunării generale, precum şi ora înregistrării
participanţilor la ea;
c) sub ce formă se va ţine adunarea generală;
d) ordinea de zi;
e) data la care trebuie să fie întocmită lista acţionarilor care au dreptul să
participe la adunarea generală;
f) termenele, ora şi locul familiarizării acţionarilor cu materialele pentru
ordinea de zi a adunării generale;
g) modul şi termenul de comunicare acţionarilor a rezultatului votului prin
corespondenţă sau sub formă mixtă;
h) modul de înştiinţare a acţionarilor despre ţinerea adunării generale;
i) textul buletinului de vot, dacă se va hotărî că procedura votării la adunarea
generală se va efectua cu întrebuinţarea buletinelor.
(9) Consiliul societăţii nu este în drept să modifice forma propusă de ţinere a
adunării generale extraordinare a acţionarilor.
(10) Decizia cu privire la refuzul de a convoca adunarea generală
extraordinară a acţionarilor poate fi luată în cazurile în care:
a) chestiunile propuse spre a fi înscrise în ordinea de zi a adunării
generale nu ţin de competenţa ei; sau
b) nu a fost respectat modul de prezentare a cererilor de convocare a
adunării generale, prevăzut la alin. (3) - (5).
(11) Dacă, în termenul prevăzut la alin. (7), consiliul societăţii nu
a luat decizia cu privire la convocarea adunării generale extraordinare a
acţionarilor ori a luat decizia cu privire la refuzul de a o convoca, persoanele
indicate la alin. (3) lit.b) şi lit. c) sînt în drept:
a) să convoace adunarea generală în modul stabilit pentru consiliul
societăţii; şi/sau
b) să atace în justiţie eschivarea consiliului societăţii de a lua decizie sau
refuzul de a convoca adunarea generală.
(12) Persoana care ţine registrul acţionarilor societăţii va prezenta
persoanelor care convoacă adunarea generală extraordinară potrivit alin.
(11) lista acţionarilor care au dreptul să participe la această adunare.
(13) Dacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor se convoacă
de persoanele indicate la alin. (11), cheltuielile pentru pregătirea şi ţinerea
adunării generale sînt suportate de aceste persoane.
(14) Dacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor recunoaşte
convocarea acestei adunări întemeiată, cheltuielile menţionate la alin. (13)
se compensează din contul societăţii.
Articolul 54. Lista acţionarilor care au dreptul să participe
la adunarea generală a acţionarilor
(1) Lista acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea
generală se întocmeşte de persoana care ţine registrul acţionarilor
societăţii la data fixată de consiliul societăţii.
(2) Data la care se întocmeşte lista acţionarilor care au dreptul să
participe la adunarea generală nu poate preceda data luării deciziei de
convocare a adunării generale ordinare a acţionarilor şi nu poate depăşi
termenul de 45 de zile înainte de ţinerea ei.
(3) Lista acţionarilor va cuprinde:
a) data la care a fost întocmită lista;
b) numele şi prenumele (denumirile) acţionarilor, domiciliul (sediul) lor;
c) datele despre reprezentanţii legali ai acţionarilor sau despre deţinătorii
nominali de acţiuni;
d) clasele şi numărul de acţiuni care aparţin acţionarilor sau deţinătorilor
nominali;
e) denumirea întreagă a persoanei care ţine registrul acţionarilor societăţii;
f) semnătura persoanei care a întocmit lista acţionarilor societăţii;
g) imprimatul sigiliului persoanei juridice care ţine registrul acţionarilor
societăţii.
(4) Deţinătorul nominal al acţiunilor, înregistrat în registrul acţionarilor
societăţii, este obligat să prezinte persoanei care ţine registrul acţionarilor
date despre acţionari sau despre alţi deţinători nominali de acţiuni, valabile
la data la care trebuia să fie întocmită lista acţionarilor care au dreptul să
participe la adunarea generală.
(5) Lista acţionarilor poate fi modificată numai în cazurile:
a) restabilirii, potrivit hotărîrii instanţei judecătoreşti, a drepturilor
acţionarilor care nu au fost înscrişi în lista dată;
b) corectării greşelilor comise la întocmirea listei;
c) înstrăinării acţiunilor de către persoanele înscrise în listă pînă la ţinerea
(6) Alte cerinţe faţă de întocmirea listei acţionarilor care au dreptul să
participe la adunarea generală se stabilesc de legislaţia cu privire la valorile
mobiliare.
Articolul 55. Informaţia despre ţinerea adunării
generale a acţionarilor
(1) Informaţia despre ţinerea adunării generale a acţionarilor cu prezenţa
acestora:
a) în conformitate cu prevederile statutului societăţii, va fi expediată fiecărui
acţionar, reprezentantului lui legal sau deţinătorului nominal de acţiuni, sub
formă de aviz, pe adresa indicată în lista acţionarilor care au dreptul să
participe la adunarea generală şi/sau va fi publicată în organul de presă
indicat în statutul societăţii de către societăţile pe acţiuni de tip închis;
b) va fi expediată fiecărui acţionar, reprezentantului lui legal sau
deţinătorului nominal de acţiuni, sub formă de aviz, pe adresa indicată în
lista acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea generală şi va fi
publicată în organul de presă indicat în statutul societăţii de către societăţile
pe acţiuni de tip deschis.
[Art.55. al.(1) în redacţia LP200 /28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
(2) Informaţia despre ţinerea adunării generale a acţionarilor prin
corespondenţă sau sub formă mixtă:
a) se expediază fiecărui acţionar sau reprezentantului lui legal,
sau deţinătorului nominal de acţiuni sub formă de aviz împreună cu
buletinul de vot; şi
b) se publică în organul de presă indicat în statutul societăţii.
(3) Societatea este în drept să informeze suplimentar acţionarii despre
ţinerea adunării generale.
(4) Informaţia despre ţinerea adunării generale a acţionarilor va cuprinde
denumirea întreagă şi sediul societăţii, precum şi datele prevăzute la art.
53 alin. (8) lit. a) - g).
(5) Termenul de expediere a avizelor fiecărui acţionar şi de publicare a
informaţiei despre ţinerea adunării generale a acţionarilor se stabileşte în
statutul societăţii, însă nu poate fi mai devreme de 25 de zile
de la încheierea anului financiar şi mai tîrziu de 30 de zile înainte de
ţinerea adunării generale ordinare, iar la ţinerea adunării extraordinare - nu
mai devreme de data adoptării deciziei privind convocarea şi nu mai tîrziu de
15 zile calendaristice înainte de ţinerea ei. În acest termen vor fi îndeplinite
în întregime cerinţele alin. (1) şi alin. (2).
[Art.55 al.(5) modificat LP802/05.02.2002, MO50/11.04.2002 art.334]
(6) Deţinătorul nominal de acţiuni, primind avizul despre ţinerea
adunării generale a acţionarilor, este obligat să înştiinţeze despre aceasta
acţionarii sau reprezentanţii lor legali sau alţi deţinători nominali
de acţiuni înregistraţi în documentaţia de evidenţă a deţinătorului
nominal, dacă contractele cu aceştia nu prevăd altfel.
Articolul 56. Materiale pentru ordinea de zi a
adunării generale a acţionarilor
(1) Societatea este obligată să dea acţionarilor posibilitatea de a lua
cunoştinţă de toate materialele pentru ordinea de zi a adunării generale
a acţionarilor cu cel puţin 10 zile înainte de ţinerea ei. Potrivit
hotărîrii adunării generale a acţionarilor, materialele menţionate pot fi de
asemenea expediate fiecărui acţionar sau reprezentantului lui legal, sau
deţinătorului nominal de acţiuni.
(2) Materialele ce urmează a fi prezentate acţionarilor în cadrul pregătirii
adunării generale anuale a acţionarilor sînt:
a) lista acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea generală
anuală a acţionarilor;
b) darea de seamă financiară anuală a societăţii, darea de seamă anuală a
consiliului societăţii şi darea de seamă anuală a comisiei de cenzori a
societăţii;
c) raportul comisiei de cenzori a societăţii şi/sau actul de control şi raportul
organizaţiei de audit, precum şi actele de control şi deciziile organelor de
stat care au exercitat controlul asupra activităţii societăţii în anul gestionar;
d) datele despre candidaţii pentru funcţiile de membru al consiliului societăţii
şi de membru al comisiei de cenzori a societăţii;
e) propunerile pentru modificarea şi completarea statutului
societăţii sau proiectul statutului în redacţie nouă, precum şi proiectele
altor documente ce urmează a fi aprobate de adunarea generală;
f) datele despre proporţiile şi preţurile medii ale tranzacţiilor înregistrate în
registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii pe fiecare lună a
anului gestionar.
(3) În conformitate cu legislaţia cu privire la valorile mobiliare
sau cu statutul societăţii, în lista prevăzută la alin. (2) pot fi incluse
materiale suplimentare.
(4) Dacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor se convoacă la
cererea persoanelor menţionate la art.53 alin. (3) lit. b) şi lit. c), materialele
pentru ordinea de zi vor fi prezentate de către aceste persoane.
(5) Folosirea listei acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea
generală a acţionarilor în scopul achiziţionării sau vînzării de acţiuni ale
societăţii nu se admite.
Articolul 57. Înregistrarea participanţilor la adunarea
generală a acţionarilor
(1) Pentru a participa nemijlocit la adunarea generală care se ţine
cu prezenţa acţionarilor sau sub formă mixtă, acţionarii societăţii sau
reprezentanţii lor, sau deţinătorii nominali de acţiuni sînt obligaţi să se
înregistreze contra semnătură la secretarul societăţii sau la comisia de
înregistrare.
(2) Participanţii la adunarea generală a acţionarilor societăţii deschise se
înregistrează de comisia de înregistrare care se desemnează:
a) de consiliul societăţii; sau
b) de organul executiv al societăţii, în cazul prevăzut la art.53 alin.(2); sau
c) de persoanele care au convocat adunarea generală a acţionarilor în
conformitate cu art.53 alin. (11).
(3) Consiliul societăţii este în drept să delege împuternicirile comisiei de
înregistrare către registratorul societăţii.
(4) Reprezentantul acţionarului sau deţinătorul nominal de acţiuni este în
drept să se înregistreze şi să participe la adunarea generală a acţionarilor
numai în baza actului legislativ, mandatului, contractului sau a actului
administrativ.
(5) Mandatul de participare la adunarea generală poate fi autentificat de
notar sau de administraţia organizaţiei de la locul de muncă, de studii sau
de trai al acţionarului, iar pentru pensionari, de organul de asistenţă socială
de la locul de trai.
(6) Dacă persoana înscrisă în lista acţionarilor care au dreptul să participe
la adunarea generală care s-a hotărît că se va ţine prin corespondenţă sau
sub formă mixtă a înstrăinat acţiunile societăţii pînă la ţinerea
adunării generale, ea va transmite achizitorului acestor acţiuni buletinul de
vot sau copia lui. Această cerinţă se extinde asupra fiecărui caz ulterior de
înstrăinare a acţiunilor pînă la ţinerea adunării generale a acţionarilor.
(7) Persoana care ţine registrul acţionarilor este obligată, în
cazurile prevăzute la alin.(6), să întocmească lista modificărilor
operate în lista acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea
generală în modul prevăzut de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
(8) Lista acţionarilor care participă la adunarea generală va fi semnată de
secretarul societăţii sau de membrii comisiei de
înregistrare, autentificată de comisia de cenzori şi transmisă comisiei de
numărare a voturilor.
Articolul 58. Cvorumul şi convocarea repetată
a adunării generale a acţionarilor
(1) Adunarea generală a acţionarilor are cvorum dacă, la momentul încheierii
înregistrării, au fost înregistraţi şi participă la ea acţionarii care deţin mai
mult de jumătate din acţiunile cu drept de vot ale societăţii, sub condiţia că
statutul societăţii nu prevede un cvorum mai mare.
(2) În cazul în care acţionarilor li se expediază buletine de vot, la stabilirea
cvorumului şi totalizarea rezultatului votului se ţine cont de voturile
exprimate prin buletinele primite de societate (de registratorul societăţii) cu
cel puţin 3 zile înainte de ţinerea adunării generale a acţionarilor.
(3) Dacă adunarea generală a acţionarilor nu a avut cvorumul
necesar, adunarea se convoacă repetat. Data convocării repetate a
adunării generale se stabileşte de consiliul societăţii şi va fi nu mai
devreme de 20 de zile şi nu mai tîrziu de 60 de zile de la data la care a fost
fixată convocarea precedentă.
(4) Despre ţinerea adunării generale convocate repetat acţionarii
vor fi informaţi în modul prevăzut la art.55 alin. (1) sau alin. (2), cel mai
tîrziu cu 10 zile înainte de ţinerea adunării generale.
(5) La adunarea generală a acţionarilor convocată repetat au dreptul
să participe acţionarii înscrişi în lista acţionarilor care au avut
dreptul să participe la convocarea precedentă. Lista modificărilor
operate în această listă se întocmeşte în conformitate cu art.57 alin.(7).
(6) Adunarea generală a acţionarilor convocată repetat este deliberativă
dacă la aceasta participă acţionari care deţin cel puţin o treime din acţiunile
cu drept de vot ale societăţii.
[Art.58. al.(6) în redacţia LP200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
[Art.58 al.(6)al. a) şi b)în redacţia L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001
(7) În cazul în care adunarea generală a acţionarilor se convoacă repetat,
modificarea ordinii de zi nu se admite.
Articolul 59. Modul de desfăşurare a adunării
generale a acţionarilor
(1) Modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor se stabileşte de
prezenta lege, de statutul societăţii şi de regulamentul adunării generale a
acţionarilor, dacă acesta este prevăzut de statutul societăţii.
(2) Adunarea generală a acţionarilor este prezidată de preşedintele
consiliului societăţii sau de o altă persoană aleasă de adunarea generală.
(3) Atribuţiile secretarului adunării generale a acţionarilor le
exercită secretarul consiliului societăţii sau o altă persoană aleasă (numită)
de adunarea generală.
(4) Adunarea generală a acţionarilor este în drept să modifice şi să
completeze ordinea de zi aprobată numai în cazul în care:
a) toţi acţionarii care deţin acţiuni cu drept de vot sînt prezenţi la adunarea
generală şi au votat unanim pentru modificarea şi completarea ordinii de
zi; sau
b) completarea ordinii de zi este condiţionată de tragerea la răspundere sau
eliberarea de răspundere a persoanelor cu funcţii de răspundere ale
societăţii şi propunerea privind completarea menţionată a fost adoptată cu
majoritatea voturilor reprezentate la adunarea generală.
(5) Hotărîrea luată de adunarea generală a acţionarilor contrar cerinţelor
prezentei legi, ale altor acte legislative sau ale statutului societăţii poate fi
atacată în justiţie de oricare dintre acţionari sau de o altă persoană
împuternicită dacă:
a) acţionarul nu a fost înştiinţat, în modul stabilit de prezenta lege, despre
data, ora şi locul ţinerii adunării generale; sau
b) acţionarul nu a fost admis la adunarea generală fără temei legal; sau
c) adunarea generală s-a ţinut fără cvorumul necesar; sau
d) hotărîrea a fost luată asupra unei chestiuni care nu figura în ordinea de zi
a adunării generale sau cu încălcarea cotelor de voturi; sau
e) acţionarul a votat contra luării hotărîrii ce îi lezează drepturile şi
interesele legitime; sau
f) drepturile şi interesele legitime ale acţionarului au fost grav încălcate în
alt mod.
(6) Adunarea generală a acţionarilor se desfăşoară, de regulă, doar la data
convocării. În cazul în care chestiunile din ordinea de zi ale adunării generale
a acţionarilor se transferă de aceasta pentru examinare la o dată ulterioară,
este obligatorie respectarea prevederilor prezentei legi privind modul de
desfăşurare a adunării generale a acţionarilor.
[Art.59. al.(6) introdus prin LP200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
Articolul 60. Comisia de numărare a voturilor
(1) Dacă la adunarea generală a acţionarilor participă peste 50 de
persoane cu drept de vot, se constituie o comisie de numărare a
voturilor a cărei componenţă numerică şi nominală se aprobă de adunarea
generală.
(2) Comisia de numărare a voturilor va fi compusă din cel puţin 3 persoane.
Din comisia de numărare a voturilor nu pot face parte membrii
consiliului societăţii, ai organului executiv şi ai comisiei de cenzori ale
societăţii şi nici candidaţii propuşi pentru aceste funcţii.
(3) Adunarea generală este în drept să delege registratorului societăţii
împuternicirile comisiei de numărare a voturilor.
(4) Comisia de numărare a voturilor stabileşte prezenţa cvorumului adunării
generale a acţionarilor, explică ordinea votării, numără voturile,
întocmeşte procesul-verbal privind rezultatul votului şi îl anunţă, sigilează
buletinele de vot şi le depune la arhiva societăţii.
(5) În cazul existenţei motivelor prevăzute la art. 79 alin. (2) lit. b) - d),
comisia de numărare a voturilor întocmeşte lista acţionarilor care au dreptul
să ceară răscumpărarea acţiunilor ce le aparţin.
Articolul 61. Exercitarea dreptului de vot
(1) La adunarea generală a acţionarilor, votul poate fi deschis sau
secret. La adunările generale ţinute prin corespondenţă sau sub formă
mixtă, votul va fi numai deschis.
(2) Hotărîrile adunării generale a acţionarilor asupra chestiunilor ce ţin de
competenţa sa exclusivă se iau cu două treimi din voturile reprezentate la
adunare, cu excepţia hotărîrilor privind alegerea consiliului societăţii care se
adoptă prin vot cumulativ şi a hotărîrilor asupra celorlalte chestiuni care se
iau cu majoritatea de voturi reprezentate la adunare. Hotărîrile cu privire la
modificarea capitalului social al societăţii se adoptă cu cel puţin trei pătrimi
din voturile reprezentate la adunare.
(3) Pentru luarea hotărîrilor asupra unor chestiuni referitoare la activitatea
societăţii, statutul acesteia poate prevedea cote mai mari de voturi decît
cele stabilite la alin.(2).
(4) La adunarea generală a acţionarilor, votarea se face după principiul
"o acţiune cu drept de vot - un vot", cu excepţia cazurilor prevăzute de
prezenta lege.
(5) Acţionarul are dreptul să voteze numai cu acel număr de acţiuni care nu
depăşeşte limita stabilită de prezenta lege, de legislaţia cu privire la valorile
mobiliare sau de altă legislaţie.
(6) Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii care deţin acţiunile
ei şi/sau reprezintă alţi acţionari ai societăţii sînt în drept să participe la
adunarea generală a acţionarilor personal şi/sau în calitate de reprezentanţi
ai acţionarilor, în modul prevăzut la art. 86 alin. (6), cînd la vot se pun
următoarele chestiuni:
a) stabilirea cuantumului retribuţiei muncii acestor persoane cu funcţii de
răspundere, remuneraţiilor şi compensărilor lor;
b) tragerea la răspundere sau eliberarea de răspundere a acestor
persoane;
c) alegerea (numirea) membrilor comisiei de cenzori a societăţii.
(7) Dacă acţionarul a votat împotriva hotărîrii luate, el are dreptul să-
şi exprime opinia separată care se va anexa la procesul-verbal al
adunării generale a acţionarilor sau se va reflecta în el.
Articolul 62. Buletinul de vot
(1) Votul la adunarea generală a acţionarilor ţinută prin corespondenţă şi
sub formă mixtă, precum şi votul secret se efectuează cu întrebuinţarea
buletinelor.
(2) Buletinul de vot va cuprinde:
a) denumirea întreagă a societăţii, tipul şi sediul ei;
b) denumirea documentului - "Buletin de vot";
c) data, ora şi locul ţinerii adunării generale;
d) formularea fiecărei chestiuni puse la vot şi succesiunea ei;
e) datele despre fiecare candidat pentru funcţia de membru al
consiliului societăţii şi de membru al comisiei de cenzori, numele şi
prenumele acestora;
f) variantele votului asupra fiecărei chestiuni puse la vot, exprimate prin
cuvintele "pentru", "contra", "abţinere";
g) modul de completare a buletinului, la votul cumulativ;
h) numele şi prenumele (denumirea) acţionarului, la votul deschis;
i) clasele şi numărul acţiunilor cu drept de vot ce aparţin acţionarului
sau deţinătorului nominal de acţiuni;
j) termenul de restituire a buletinului.
(3) La completarea buletinului de vot, acţionarul sau reprezentantul lui, sau
deţinătorul nominal de acţiuni în dreptul fiecărei chestiuni puse la vot va
lăsa doar una din variantele votului prevăzute la alin. (2) lit. f).
(4) Dacă votul este deschis, buletinul va fi semnat de acţionar sau de
reprezentantul lui, sau de deţinătorul nominal de acţiuni. Dacă votul este dat
prin corespondenţă, semnătura acţionarului sau reprezentantului
lui legal, sau deţinătorului nominal de acţiuni de pe buletin va fi
autentificată în modul prevăzut la art.57 alin. (5).
(5) La numărarea voturilor date cu întrebuinţarea buletinelor se iau în
considerare voturile exprimate asupra acelor chestiuni, în dreptul
cărora votantul a lăsat în buletin numai una din variantele posibile de vot.
(6) Dacă adunarea generală a acţionarilor se ţine sub formă mixtă,
buletinele de vot vor fi prezentate nu mai tîrziu de termenul indicat în buletin
sau în timpul votării cu prezenţa acţionarilor.
(7) Alte cerinţe faţă de buletinul de vot pot fi stabilite de
legislaţia cu privire la valorile mobiliare sau de regulamentul
adunării generale a acţionarilor, dacă acesta este prevăzut de statutul
societăţii.
Articolul 63. Procesul-verbal privind rezultatul votului
(1) Rezultatul votului la adunarea generală a acţionarilor se înregistrează
într-un proces-verbal, care se semnează de membrii comisiei de numărare
a voturilor şi de membrii comisiei de cenzori.
(2) Procesul-verbal privind rezultatul votului se anexează la procesul-verbal
al adunării generale a acţionarilor.
(3) Rezultatul votului cu prezenţa acţionarilor se anunţă la adunarea
generală a acţionarilor.
(4) Rezultatul votului prin corespondenţă sau sub formă mixtă se aduce la
cunoştinţa acţionarilor printr-un aviz şi/sau prin publicarea informaţiei
despre rezultatul votului.
(5) Hotărîrea adunării generale a acţionarilor intră în vigoare la
data anunţării rezultatului votului, dacă prezenta lege, alte acte
legislative sau hotărîrea adunării generale nu prevede un termen mai
tardiv de intrare a ei în vigoare.
a acţionarilor
(1) Procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor se întocmeşte în
termen de 10 zile de la închiderea adunării generale, în cel puţin două
exemplare. Fiecare exemplar al procesului-verbal va fi semnat de
preşedintele şi de secretarul adunării generale.
(2) Procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor va cuprinde:
a) data, ora şi locul ţinerii adunării generale;
b) numărul total de acţiuni cu drept de vot ale societăţii;
c) numărul de voturi care au fost reprezentate la adunarea generală;
d) numele şi prenumele preşedintelui şi secretarului adunării generale;
e) ordinea de zi ;
f) tezele principale ale cuvîntărilor pe marginea ordinii de zi, cu indicarea
numelor şi prenumelor vorbitorilor;
g) rezultatul votului şi hotărîrile luate;
h) anexele la procesul-verbal.
(3) La procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor se anexează:
a) decizia consiliului societăţii privind convocarea adunării generale;
b) lista acţionarilor care au dreptul să participe la adunarea generală şi
care au participat la ea;
c) lista acţionarilor care au dreptul să ceară răscumpărarea acţiunilor ce le
aparţin în temeiurile motivelor arătate la art.79 alin. (2) lit. b) - d);
d) textul informaţiei despre ţinerea adunării generale aduse la cunoştinţa
acţionarilor şi textul buletinului de vot;
e) lista materialelor pentru ordinea de zi a adunării generale;
f) procesul-verbal privind rezultatul votului;
g) textele cuvîntărilor şi opiniile separate ale acţionarilor, la cererea
acestora;
h) alte documente prevăzute de hotărîrea adunării generale a
acţionarilor.
(4) Procesul-verbal al adunării generale a acţionarilor, potrivit hotărîrii
adunării generale, se autentifică de comisia de cenzori sau de notar.
Capitolul 9
CONSILIUL SOCIETĂŢII
Articolul 65. Consiliul societăţii şi atribuţiile lui
(1) Consiliul societăţii reprezintă interesele acţionarilor în perioada dintre
adunările generale şi, în limitele atribuţiilor sale, exercită conducerea
generală şi controlul asupra activităţii societăţii. Consiliul societăţii este
subordonat adunării generale a acţionarilor.
(2) Consiliul societăţii are următoarele atribuţii exclusive:
a) decide cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor;
b) aprobă valoarea de piaţă a bunurilor care constituie obiectul unei
tranzacţii de proporţii;
c) decide cu privire la încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la
art.83 alin. (1);
d) încheie contracte cu organizaţia gestionară a societăţii;
e) confirmă registratorul societăţii şi stabileşte cuantumul retribuţiei
serviciilor lui;
f) decide cu privire la mărirea capitalului social în cazurile prevăzute la
art.43 alin.(2), precum şi modifică în legătură cu aceasta statutul societăţii;
g) aprobă prospectul de emisiune suplimentară de acţiuni, rezultatele
emiterii suplimentare de acţiuni, precum şi modifică în legătură cu aceasta
statutul societăţii;
h) decide, în cursul anului financiar, cu privire la repartizarea profitului
net, la folosirea capitalului de rezervă şi a celui suplimentar, precum şi a
mijloacelor fondurilor speciale ale societăţii;
i) face, la adunarea generală a acţionarilor, propuneri cu privire la plata
dividendelor anuale şi decide cu privire la plata dividendelor intermediare;
j) aprobă fondul sau normativele de retribuire a muncii personalului
societăţii;
k) decide cu privire la aderarea societăţii la asociaţie sau la o altă uniune;
l) decide în orice alte probleme prevăzute de prezenta lege şi de statutul
societăţii.
(3) La atribuţiile consiliului societăţii se referă de asemenea
soluţionarea chestiunilor arătate la art.50 alin. (4), dacă statutul
societăţii sau hotărîrea adunării generale a acţionarilor prevede aceasta.
(4) Chestiunile ce ţin de competenţa consiliului societăţii nu pot fi
transmise spre examinare organului executiv al societăţii, cu excepţia
cazului prevăzut la art.69 alin. (3).
(5) Consiliul societăţii prezintă adunării generale a acţionarilor raportul
anual cu privire la activitatea sa şi la funcţionarea
societăţii, întocmit în conformitate cu legislaţia cu privire la valorile
mobiliare, cu statutul societăţii şi cu regulamentul consiliului societăţii,
precum şi informaţia privind remunerarea persoanelor cu funcţii de
răspundere.
(6) Împuternicirile consiliului societăţii nu pot fi delegate altei persoane.
(7) Dacă consiliul societăţii nu se înfiinţează sau împuternicirile lui au încetat,
împuternicirile consiliului, cu excepţia celor de pregătire şi desfăşurare a
adunării generale a acţionarilor, le exercită adunarea generală.
Articolul 66. Alegerea consiliului societăţii şi încetarea
împuternicirilor lui
(1) Membrii consiliului societăţii se aleg de adunarea generală
a acţionarilor pe un termen de un an. Aceleaşi persoane pot fi realese un
număr nelimitat de ori.
(2) Componenţa numerică a consiliului societăţii se stabileşte în
regulamentul consiliului societăţii sau în hotărîrea adunării generale a
acţionarilor şi va fi nu mai mică de 3 persoane. În societatatea cu un număr
de acţionari şi deţinători nominali de acţiuni de peste 50, consiliul societăţii
va fi compus din cel puţin 5 membri.
(3) În consiliul societăţii, acţionarii societăţii trebuie să constituie
majoritatea, dacă statutul nu prevede altfel.
(4) Unul şi acelaşi reprezentant al statului poate fi ales în consiliul unei
singure societăţi.
[Alin.4 art.66 introdus prin Legea nr.737-XIV din 17.12.1999]
(5) Membrii organului executiv şi alţi angajaţi ai societăţii pot fi aleşi în
consiliul societăţii, dar ei nu pot constitui în el majoritatea.
(6) Membru al consiliului societăţii nu poate fi persoana care:
a) este specificată la art. 31 alin. (12). Persoana deja aleasă va fi revocată
din funcţie;
[Art.66 al.(6)lit.a) în redacţia L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
b) este membru a cinci consilii ale altor societăţi înregistrate în Republica
Moldova;
c) din oficiu reprezintă o societate care faţă de societatea dată este
întreprindere afiliată sau societate dependentă;
d) este membru al comisiei de cenzori a societăţii date; precum şi
e) o altă persoană a cărei calitate de membru al consiliului societăţii este
limitată de prezenta lege sau de statutul societăţii.
(7) În societatea cu un număr de acţionari şi deţinători nominali de acţiuni de
peste 50, consiliul societăţii se alege prin vot cumulativ. Statutul
societăţii poate să prevadă vot cumulativ la alegerea
consiliului societăţii şi în cazul în care societatea are un număr mai mic de
acţionari şi deţinători nominali de acţiuni ale societăţii.
[Art.66 alin.2 şi 7 modificat prin L1141/14.07.2000, MO106/24.08.2000]
(8) La efectuarea votului cumulativ, fiecare acţiune cu drept de vot
a societăţii va exprima un număr de voturi egal cu numărul total al
membrilor consiliului societăţii care se aleg. Acţionarul este în drept:
a) să dea toate voturile conferite de acţiunile sale unui candidat; sau
b) să distribuie aceste voturi egal ori în alt mod între cîţiva candidaţi pentru
funcţia de membru al consiliului societăţii.
În cazul în care la completarea buletinului de vot cumulativ nu sînt
respectate prevederile lit.a) şi b) din prezentul alineat, acesta se consideră
nul şi nu va fi luat în considerare la calcularea voturilor.
[Art.66 al.(8) completat prin LP802/05.02.2002, MO50/11.04.2002 art.334]
(9) Se consideră aleşi în consiliul societăţii candidaţii care la
adunarea generală a acţionarilor au întrunit cel mai mare număr de
voturi.
(10) Statutul societăţii poate prevedea alegerea unei rezerve a consiliului
societăţii pentru completarea componenţei de bază a
consiliului societăţii în cazul retragerii membrilor lui. Rezerva se alege
în modul stabilit pentru alegerea consiliului societăţii.
Subrogarea membrilor consiliului societăţii retraşi se efectuează de către
consiliul societăţii.
(11) Prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor,
împuternicirile oricărui membru al consiliului societăţii pot înceta înainte
de termen. În cazul alegerii membrilor consiliului prin vot cumulativ,
hotărîrea adunării generale privind încetarea înainte de termen a
împuternicirilor poate fi luată numai referitor la toţi membrii consiliului
societăţii.
(12) Împuternicirile consiliului societăţii încetează din ziua:
a) anunţării hotărîrii adunării generale a acţionarilor cu privire la alegerea
noii componenţe a consiliului societăţii; sau
b) anunţării hotărîrii adunării generale a acţionarilor cu privire la încetarea
înainte de termen a împuternicirilor componenţei precedente a consiliului
societăţii, în cazul în care o nouă componenţă nu a fost aleasă; sau
c) expirării termenului stabilit la art.51 alin.(3), dacă în decursul acestui
termen nu s-a ţinut adunarea generală anuală a acţionarilor; sau
[Art.66. al.(12) lit.c) modificată prin LP200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.56]
d) reducerii componenţei consiliului societăţii cu mai mult de jumătate, dacă
totodată rezerva consiliului societăţii a fost epuizată.
(13) În cazul prevăzut la alin.(12) lit.d), consiliul societăţii este în drept să
convoace adunarea generală extraordinară sau ordinară a
acţionarilor pentru alegerea noii componenţe a consiliului, nefiind în drept
să ia alte hotărîri.
[Art.66. al.(13) modificat prin LP200 /28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
Articolul 67. Preşedintele consiliului societăţii
(1) Preşedintele consiliului societăţii se alege de adunarea generală a
acţionarilor, dacă statutul nu prevede alegerea acestuia de către consiliul
societăţii.
(2) Preşedintele consiliului societăţii:
a) convoacă şedinţele consiliului societăţii;
b) încheie, în conformitate cu legislaţia muncii şi cu prezenta
lege, acorduri cu membrii consiliului societăţii, precum şi cu
conducătorul organului executiv, dacă consiliul societăţii este locul lor de
muncă de bază;
c) exercită alte atribuţii prevăzute de regulamentul consiliului societăţii.
(3) În absenţa preşedintelui consiliului societăţii, atribuţiile acestuia le
exercită vicepreşedintele sau unul dintre membrii consiliului societăţii.
(4) Preşedinte al consiliului societăţii nu poate fi conducătorul organului
executiv sau un reprezentant al organizaţiei gestionare a societăţii.
Articolul 68. Şedinţele consiliului societăţii
(1) Modul, termenele de convocare şi de ţinere a şedinţelor
consiliului societăţii se stabilesc de prezenta lege, de statutul societăţii şi
de regulamentul consiliului societăţii.
(2) Şedinţele consiliului societăţii pot fi ordinare şi extraordinare şi ţinute cu
prezenţa membrilor săi, prin corespondenţă sau sub formă mixtă.
(3) Şedinţele ordinare ale consiliului societăţii se ţin nu mai rar de o dată pe
trimestru.
(4) Şedinţele extraordinare ale consiliului societăţii se convoacă de
preşedintele consiliului societăţii:
a) din iniţiativa lui;
b) la cererea unuia dintre membrii consiliului societăţii;
c) la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 5% din acţiunile cu drept de
vot ale societăţii;
d) la cererea comisiei de cenzori sau a organizaţiei de audit a societăţii;
e) la propunerea organului executiv al societăţii.
(5) Cvorumul necesar pentru ţinerea şedinţei consiliului societăţii se
stabileşte în statutul societăţii sau în regulamentul consiliului societăţii şi va
constitui nu mai puţin de jumătate din membrii aleşi ai consiliului.
(6) La şedinţele consiliului societăţii, fiecare membru al lui deţine un vot.
Transmiterea votului de către un membru al consiliului societăţii altui
membru al consiliului sau altei persoane nu se admite.
(7) Deciziile consiliului societăţii se iau cu votul majorităţii
membrilor consiliului prezenţi la şedinţă, dacă statutul societăţii sau
regulamentul consiliului societăţii nu prevede o cotă mai mare de voturi. Iar
deciziile privind majorarea capitalului social, prevăzute la art.43 alin.(2), se
adoptă în unanimitate de membrii aleşi ai consiliului.
(8) În caz de paritate de voturi, votul preşedintelui consiliului societăţii este
decisiv.
(9) Procesul-verbal al şedinţei consiliului societăţii se întocmeşte
în termen de 5 zile de la data ţinerii şedinţei, în cel puţin două
exemplare, şi va cuprinde:
a) data şi locul ţinerii şedinţei;
b) numele şi prenumele persoanelor care au participat la şedinţă, inclusiv ale
preşedintelui şi secretarului şedinţei;
c) ordinea de zi;
d) tezele principale ale cuvîntărilor pe marginea ordinii de zi, cu indicarea
numelui şi prenumelui vorbitorilor;
e) rezultatul votului şi deciziile luate;
f) anexele la procesul-verbal.
(10) Fiecare exemplar al procesului-verbal al şedinţei consiliului societăţii va
fi semnat de preşedintele sau, în cazurile prevăzute la art.67 alin.(3), de
vicepreşedintele consiliului şi de secretarul şedinţei, precum şi de un
membru al consiliului societăţii.
Capitolul 10
ORGANUL EXECUTIV ŞI COMISIA
DE CENZORI ALE SOCIETĂŢII
Articolul 69. Organul executiv al societăţii
(1) De competenţa organului executiv ţin toate chestiunile de conducere a
activităţii curente a societăţii, cu excepţia chestiunilor
ce ţin de competenţa adunării generale a acţionarilor sau ale consiliului
societăţii.
(2) Organul executiv al societăţii asigură îndeplinirea hotărîrilor adunării
generale a acţionarilor, deciziilor consiliului societăţii şi este subordonat:
a) consiliului societăţii; şi
b) adunării generale a acţionarilor, dacă aceasta este prevăzut de statutul
societăţii.
(3) Dacă consiliul societăţii nu a fost înfiinţat sau împuternicirile lui au
încetat, împuternicirile de pregătire şi ţinere a
adunării generale a acţionarilor le exercită organul executiv al societăţii.
(4) Organul executiv al societăţii poate fi colegial (comitet de
conducere,direcţie) sau unipersonal (director general, director).Din organul
executiv al societăţii nu pot face parte persoanele specificate la art. 31 alin.
(12). Persoanele deja alese (numite) vor fi revocate din funcţie.
[Art.69 al.(4)completat prin L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
(5) Statutul societăţii poate prevedea existenţa concomitentă a două organe
executive arătate la alin (4). În acest caz, organul executiv
unipersonal îndeplineşte şi funcţia de conducător al organului executiv
colegial.
(6) Organul executiv al societăţii prezintă autorităţilor administraţiei publice
centrale sau locale fondatoare rapoartele privind activitatea economico-
financiară a societăţii, în care cota statului reprezintă 50% plus o acţiune, şi,
după caz, rezultatele auditului independent al rapoartelor financiare anuale.
[Art.69 al.(6) introdus prin LP154/21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
Articolul 70. Activitatea organului executiv al societăţii
(1) Organul executiv al societăţii funcţionează în baza legislaţiei, statutului
societăţii şi regulamentului organului executiv al societăţii.
(2) Conducătorul organului executiv al societăţii este în drept, în
limitele atribuţiilor sale, să acţioneze în numele societăţii fără mandat,
inclusiv să efectueze tranzacţii, să aprobe statul de personal, să emită ordine
şi dispoziţii.
(3) Şedinţele organului executiv colegial al societăţii se convoacă de
conducătorul acestuia.
(4) La şedinţele organului executiv colegial al societăţii se încheie proces-
verbal,care va fi semnat de conducătorul acestui organ şi prezentat, după
caz, consiliului societăţii, comisiei de cenzori şi organizaţiei de audit ale
societăţii.
(5) Organul executiv al societăţii va prezenta trimestrial
consiliului societăţii sau adunării generale a acţionarilor darea de seamă
asupra rezultatelor activităţii sale.
(6) Împuternicirile organului executiv al societăţii pot fi delegate organizaţiei
gestionare în temeiul hotărîrii adunării generale a acţionarilor şi
contractului de administrare fiduciară.
(7) Organizaţia gestionară a societăţii nu poate fi persoană afiliată a
societăţii, a registratorului sau a organizaţiei de audit a societăţii.
(8) Organizaţia gestionară a societăţii nu este în drept să încheie cu
societatea alte contracte, în afară de contractul de administrare fiduciară.
Articolul 71. Comisia de cenzori a societăţii
(1) Comisia de cenzori a societăţii exercită controlul activităţii economico-
financiare a societăţii şi se subordonează numai adunării generale a
acţionarilor.
(2) Atribuţiile, componenţa numerică, modul de formare şi de
funcţionare a comisiei de cenzori a societăţii se stabilesc de prezenta lege,
de statutul societăţii şi de regulamentul comisiei de cenzori. Numărul
cenzorilor trebuie să fie impar. În cazul în care statul deţine cel puţin 20%
din capitalul social, unul dintre cenzori va fi recomandat de autorităţile
centrale de specialitate ale administraţiei publice şi/sau, după caz, de
autorităţile administraţiei publice locale.
(3) Membri ai comisiei de cenzori pot fi atît acţionarii societăţii, cît şi alte
persoane. Cel puţin unul dintre membrii comisiei de cenzori trebuie să fie
persoană cu studii financiare, contabile sau de auditor.
[Art.71 al.(2) şi (3) completate prin L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
(4) Membri ai comisiei de cenzori a societăţii nu pot fi:
a) persoanele indicate la art. 31 alin. (12). Persoanele deja alese vor fi
revocate din funcţie;
[Art.71 al.(4) lit.a) în redacţia L1401/07.12.2000, MO64/22.06.2001]
b) membrii consiliului societăţii;
c) lucrătorii organului executiv sau ai contabilităţii societăţii;
d) gestionarul societăţii;
e) persoanele necalificate în contabilitate, finanţe sau economie;
f) alte persoane, dacă prezenta lege sau statutul societăţii limitează
calitatea lor de membru în cadrul comisiei de cenzori.
(5) Comisia de cenzori se alege (se numeşte) pe un termen de la 2 la 5 ani.
(6) Statutul societăţii poate prevedea alegerea (numirea) unei rezerve a
comisiei de cenzori, din care se completează componenţa de bază a
comisiei în cazul retragerii membrilor ei. Rezerva se alege (se
numeşte) în modul stabilit pentru alegerea membrilor comisiei de
cenzori. Subrogarea membrilor comisiei retraşi se face de către comisia de
cenzori.
(7) Majoritatea membrilor comisiei de cenzori şi majoritatea persoanelor din
rezerva ei vor fi cetăţeni ai Republicii Moldova. Cenzorii trebuie să fie
acţionari, cu excepţia auditorilor.
Articolul 72. Activitatea comisiei de cenzori a societăţii
(1) Comisia de cenzori a societăţii exercită controlul obligatoriu al activităţii
economico-financiare a societăţii timp de un an.
(2) Controalele extraordinare ale activităţii economico-financiare a societăţii
se efectuează de comisia de cenzori:
a) din iniţiativa ei;
b) la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de
vot ale societăţii;
c) la hotărîrea adunării generale a acţionarilor sau decizia consiliului
societăţii.
(3) Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii sînt obligate
să prezinte comisiei de cenzori toate documentele necesare pentru
efectuarea controlului, inclusiv să dea explicaţii orale şi scrise.
(4) În baza rezultatelor controlului, comisia de cenzori întocmeşte un raport
care va cuprinde:
a) numele şi prenumele membrilor comisiei de cenzori care au
participat la control;
b) motivele şi scopurile controlului;
c) termenele în care s-a efectuat controlul;
d) aprecierea plenitudinii şi autenticităţii datelor reflectate în documentele
primare, registrele contabile şi dările de seamă ale societăţii;
e) aprecierea conformităţii ţinerii evidenţei contabile şi întocmirii dărilor
de seamă cu cerinţele legislaţiei;
f) informaţia despre fapte de încălcare a cerinţelor legislaţiei, statutului şi
regulamentelor societăţii de către persoanele cu funcţii de răspundere ale
societăţii, precum şi despre prejudiciul cauzat de aceste persoane;
g) date despre circumstanţele care au împiedicat efectuarea controlului;
h) recomandări pe marginea rezultatelor controlului;
i) anexe.
(5) Raportul se semnează de toţi membrii comisiei de cenzori a
societăţii care au participat la control. Dacă cineva dintre membrii
comisiei nu este de acord cu raportul acesteia, el va expune opinia sa
separată care se va anexa la raport.
(6) Rapoartele comisiei de cenzori a societăţii se remit organului executiv şi
consiliului societăţii, precum şi persoanelor arătate la alin.(2) lit.b). Raportul
de activitate al comisiei se prezintă adunării generale a acţionarilor.
(7) Comisia de cenzori este în drept:
a) să ceară convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor în
cazul descoperirii unor abuzuri din partea persoanelor cu funcţii de
răspundere ale societăţii;
b) să participe, cu drept de vot consultativ, la şedinţele organului executiv şi
ale consiliului societăţii, la adunarea generală a acţionarilor.
(8) Împuternicirile comisiei de cenzori a societăţii pot fi delegate organizaţiei
de audit în baza hotărîrii adunării generale a acţionarilor sau contractului de
audit.
[Art.72 alin.(9) exclus L1300/25.07.02, MO117/15.08.02 art.966]
Capitolul 11
PERSOANELE CU FUNCŢII DE RĂSPUNDERE
ALE SOCIETĂŢII ŞI RĂSPUNDEREA LOR
Articolul 73. Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii
(1) Persoane cu funcţii de răspundere ale societăţii sînt consideraţi membrii
consiliului societăţii, organului executiv, comisiei de cenzori, comisiei de
lichidare ale societăţii, precum şi alte persoane care exercită atribuţii de
dispoziţie în conducerea societăţii.
(2) Drepturile şi obligaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere
sînt stabilite de prezenta lege, de alte acte legislative, de statutul şi
regulamentele societăţii, precum şi de acordurile încheiate de aceste
persoane cu societatea.
(3) Persoana cu funcţii de răspundere este obligată să acţioneze în
interesele societăţii şi nu este în drept să participe la capitalul şi/sau
activitatea organizaţiilor aflate în concurenţă cu societatea, dacă prezenta
lege, hotărîrea adunării generale a acţionarilor sau decizia consiliului
societăţii nu prevede altfel. La luarea hotărîrii în cauză, asupra persoanei cu
funcţii de răspundere interesate se extind prevederile art.86 alin. (6).
(4) Persoana cu funcţii de răspundere aleasă este în drept să-şi dea demisia
în orice moment.
(5) Persoane cu funcţii de răspundere ale societăţii nu pot fi:
a) funcţionarii publici care exercită controlul asupra activităţii societăţii,
dacă actele normative nu prevăd altfel;
[Art.73. al.(5) lit.a) modificată prin LP200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569
b) persoanele cărora, prin hotărîre a instanţei judecătoreşti, le este interzis
să deţină funcţiile respective;
c) persoanele cu antecedente penale neanulate pentru infracţiuni în scopuri
interesate;
d) persoanele incapabile.
(6) Societatea nu este în drept să acorde împrumuturi persoanelor sale cu
funcţii de răspundere, să fie chezaş sau garant al obligaţiilor lor.
(7) Asupra relaţiilor dintre persoanele cu funcţii de răspundere şi societate
legislaţia muncii se extinde în măsura în care nu este în contradicţie cu
prezenta lege.
[Art.73 modificat prin L1124/07.07.2000, MO94/03.08.2000]
Articolul 74. Răspunderea persoanelor cu funcţii de
răspundere ale societăţii
(1) Persoanele cu funcţii de răspundere, în conformitate cu prezenta lege,
cu legislaţia penală, administrativă şi cu legislaţia muncii, răspund pentru
prejudiciul cauzat societăţii.
(2) Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii poartă răspundere
patrimonială şi altă răspundere prevăzută de actele legislative dacă ele:
a) au condus premeditat societatea la faliment;
b) au denaturat sau au ascuns premeditat informaţia despre
activitatea economico-financiară a societăţii, altă informaţie pe care
creditorii, acţionarii şi autorităţile publice trebuie să o primească în
conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte legislative;
c) au difuzat informaţie neveridică sau inducătoare în eroare, au folosit alte
metode care au condus la schimbarea cursului valorilor mobiliare ale
societăţii în detrimentul acesteia;
d) nu au convocat adunarea generală a acţionarilor, încălcînd prezenta
lege sau statutul societăţii;
e) au plătit sau nu au plătit dividende sau dobînzi, alte venituri aferente
obligaţiunilor, încălcînd prevederile prezentei legi, ale
statutului societăţii sau ale deciziei de emitere a acţiunilor sau
obligaţiunilor;
f) au achiziţionat din mijloacele societăţii valorile mobiliare ale altor emitenţi
la preţuri evident mai mari decît valoarea lor de piaţă sau au înstrăinat
valorile mobiliare ale societăţii la preţuri evident mai mici decît valoarea lor
de piaţă în detrimentul societăţii;
g) au folosit bunurile societăţii în interes personal fie în
interesul terţilor în care aceştia sînt interesaţi material în mod direct sau
indirect;
h) au încălcat ordinea modificării capitalului social al societăţii;
i) au încălcat ordinea încheierii tranzacţiilor de proporţii şi/sau tranzacţiilor
cu conflict de interese;
j) au admis încălcări, cu premeditare sau grave, ale altor prevederi ale
prezentei legi sau altor acte legislative.
(3) În cazul luării de către persoanele cu funcţii de răspundere ale
societăţii a unor decizii comune care sînt în contradicţie cu legislaţia,
aceste persoane poartă în faţa societăţii răspundere patrimonială
solidară în mărimea prejudiciului cauzat.
(4) Persoana cu funcţii de răspundere a societăţii este eliberată de
răspundere patrimonială solidară pentru decizia consiliului societăţii sau a
organului executiv colegial al societăţii dacă:
a) această persoană a votat contra luării deciziei de către organele de
conducere respective; şi
b) opinia sa separată este anexată la procesul-verbal al şedinţei organului
respectiv sau este consemnată în procesul-verbal.
(5) Persoanele cu funcţii de răspundere ale societăţii nu sînt eliberate de
răspundere dacă au delegat altor persoane împuternicirile lor de a lua
decizii.
(6) Dacă acţiunile realizate de persoanele cu funcţii de răspundere prin
depăşirea împuternicirilor sînt recunoscute de societate ca fiind săvîrşite în
interesul ei, răspunderea pentru aceste acţiuni trece asupra societăţii.
Titlul V
TRANZACŢIILE SOCIETĂŢII
Capitolul 12
VALOAREA DE PIAŢĂ A BUNURILOR
Articolul 75. Noţiunea de valoare de piaţă a bunurilor
Valoarea de piaţă a bunurilor, inclusiv a valorilor mobiliare, este preţul la
care vînzătorul şi cumpărătorul, deţinînd întreaga informaţie
despre preţurile de piaţă la aceste bunuri şi nefiind obligaţi,
respectiv, să le vîndă şi să le cumpere, ar fi de acord să efectueze această
tranzacţie.
Articolul 76. Determinarea valorii de piaţă a bunurilor
(1) Tranzacţiile societăţii, inclusiv cele legate de reorganizarea ei, de
înfiinţarea întreprinderilor afiliate şi societăţilor dependente,
se efectuează pornindu-se de la valoarea de piaţă a bunurilor achiziţionate
sau înstrăinate, dacă actele legislative nu prevăd altfel.
(2) Valoarea de piaţă a bunurilor aflate în circulaţie pe piaţa organizată se
determină pornindu-se de la preţurile publicate ale acestei pieţe.
(3) Pentru determinarea valorii de piaţă a bunurilor care nu se află în
circulaţie pe piaţa organizată poate fi antrenată, iar în cazurile
prevăzute de prezenta lege, de alte acte legislative sau de hotărîrea
adunării generale a acţionarilor va fi antrenată o organizaţie specializată
care nu este persoană afiliată a societăţii.
(4) Dacă proprietar al unui important pachet de acţiuni ale
societăţii, care nu au fost incluse în listingul bursei de valori, este statul sau
o unitate administrativ-teritorială, pentru determinarea valorii de piaţă a
acestui pachet de acţiuni va fi antrenat organul de control financiar de stat.
(5) Valoarea de piaţă a acţiunilor se determină la momentul apariţiei
evenimentului conform căruia societatea are dreptul de a achiziţiona
acţiunile plasate şi/sau acţionarii au dreptul de a cere răscumpărarea
acţiunilor lor. Valoarea de piaţă a acţiunilor se determină în baza preţului
mediu ponderat înregistrat la bursa de valori în ultimele 6 luni, iar în lipsa
acestuia, în baza estimării valorii lor efectuate de o societate licenţiată.
[Art.76. al.(5) introdus prin LP200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
Capitolul 13
TRANZACŢIILE SOCIETĂŢII CU VALORILE MOBILIARE PLASATE
(1) Tranzacţiile societăţii cu valorile mobiliare plasate de societate se
efectuează prin achiziţionarea, răscumpărarea, convertirea, consolidarea şi
fracţionarea lor.
(2) Tranzacţiile societăţii cu valorile mobiliare plasate de ea se efectuează în
conformitate cu Codul civil, prezenta lege, legislaţia cu privire la valorile
mobiliare şi cu statutul societăţii.
(3) Societatea este obligată, în termen de 15 zile calendaristice de la data
efectuării oricărei tranzacţii cu valorile mobiliare plasate de ea, să comunice
acest fapt Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.
Articolul 78. Achiziţionarea de către societate a acţiunilor plasate
(1) Acţiunile plasate de societate se achiziţionează de societate la
propunerea sa.
(2) Societatea este în drept să achiziţioneze acţiunile plasate de ea numai în
scopurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul societăţii.
(3) Hotărîrea de achiziţionare de către societate a acţiunilor plasate de
ea se ia de:
a) adunarea generală a acţionarilor, la achiziţionarea acţiunilor plasate în
scopul reducerii capitalului social;
b) consiliul societăţii, la achiziţionarea acţiunilor plasate în scopul prevenirii
scăderii cursului lor, vînzării acţiunilor către lucrătorii societăţii, convertirii în
aceste acţiuni a altor valori mobiliare ale societăţii, plăţii dividendelor şi în
alte scopuri prevăzute de statutul societăţii şi nelegate de reducerea
capitalului social.
(4) În hotărîrea societăţii privind achiziţionarea acţiunilor plasate de ea vor
fi indicate clasele şi numărul lor, preţul de achiziţie, forma de plată şi
termenul în decursul căruia are loc achiziţionarea. Preţul de achiziţie va fi
echivalent cu valoarea de piaţă a acţiunilor, iar termenul de achiziţie nu va fi
mai mic de o lună.
(5) Societatea este obligată să aducă la cunoştinţa fiecărui
acţionar sau reprezentant legal al acestuia, sau deţinător nominal de
acţiuni propunerea de achiziţionare a acţiunilor aflate în circulaţie ale
societăţii şi/sau să publice propunerea sa.
(6) Orice acţionar este în drept să vîndă acţiunile care îi aparţin, societatea
fiind obligată să le achiziţioneze în condiţiile anunţate.
(7) Dacă numărul total de acţiuni care figurează în ofertele acţionarilor
depăşeşte numărul de acţiuni anunţate pentru achiziţionare de către
societate, acţiunile se achiziţionează proporţional numărului lor, indicat în
fiecare ofertă.
(8) Societatea nu este în drept să achiziţioneze acţiuni plasate de ea:
1) în decursul unei luni pînă la începutul plasării acţiunilor
emisiunii suplimentare, în procesul plasării acestor acţiuni, precum şi în
decursul unei luni după plasarea lor;
2) dacă, conform ultimului bilanţ:
a) societatea este insolvabilă sau achiziţionarea acţiunilor plasate o va face
insolvabilă; sau
b) valoarea activelor nete ale societăţii este mai mică decît valoarea
capitalului ei social sau va deveni mai mică în urma achiziţionării
acţiunilor plasate;
3) dacă, în urma unei astfel de achiziţii, numărul acţiunilor de tezaur care
nu sînt destinate reducerii capitalului social al societăţii şi numărul
acţiunilor plasate de societate, luate de ea cu titlu de cauţiune, vor depăşi
limita stabilită la art.13 alin. (6).
(9) Societatea achiziţionează acţiunile plasate de ea prin convertirea
acestora în modul prevăzut la art.80.
Articolul 79. Răscumpărarea de către societate
a acţiunilor plasate
(1) Acţiunile plasate de societate se răscumpără de ea la cererea
acţionarilor în cazurile prevăzute de prezenta lege, de legislaţia cu privire la
valorile mobiliare sau de statutul societăţii.
(2) Societatea va răscumpăra în mod obligatoriu acţiunile plasate de ea în
cazul:
a) sosirii termenului de răscumpărare a acţiunilor, prevăzut în decizia de
emitere a lor; sau
b) operării în statutul societăţii a unor modificări ce limitează drepturile
acţionarilor, inclusiv în legătură cu transformarea societăţii deschise în
societate închisă; sau
c) efectuării de către societate a unei tranzacţii de proporţii la hotărîrea
adunării generale a acţionarilor; sau
d) reorganizării societăţii, potrivit hotărîrii adunării generale a acţionarilor.
(3) Acţionarul este în drept să ceară răscumpărarea acţiunilor care îi aparţin
dacă:
a) nu i s-a permis, fără temei legal, să participe la adunarea generală a
acţionarilor la care s-a luat hotărîrea în unul din cazurile prevăzute la alin.(2)
lit. b) - d); sau
b) el a votat împotriva luării unei astfel de hotărîri şi a cerut ca acest fapt să
fie consemnat în procesul-verbal al adunării generale şi în lista acţionarilor
care au dreptul să ceară răscumpărarea acţiunilor ce le aparţin.
(4) Hotărîrea de răscumpărare a acţiunilor societăţii se ia de
adunarea generală a acţionarilor sau de consiliul societăţii, în limita
competenţei lor stabilite în statut.
(5) Răscumpărarea acţiunilor societăţii se efectuează la preţul lor de piaţă,
dacă legislaţia sau statutul societăţii nu prevede altfel.
(6) Termenul de depunere de către acţionari a cererilor de răscumpărare
a acţiunilor ce le aparţin se stabileşte în statutul societăţii şi va fi de cel
puţin 2 luni de la data luării de adunarea generală a
acţionarilor sau de consiliul societăţii a uneia din hotărîrile prevăzute la
alin.(2) lit.b) - d).
(7) Lista acţionarilor care au dreptul să ceară răscumpărarea acţiunilor ce
le aparţin se întocmeşte la data ţinerii adunării generale
a acţionarilor care a luat una din hotărîrile prevăzute la alin.(2) lit.b) - d).
(8) Acţionarul nu este în drept să ceară răscumpărarea acţiunilor ce îi aparţin
în cazul în care se ia hotărîrea de lichidare a societăţii.
Articolul 80. Convertirea valorilor mobiliare plasate
ale societăţii
(1) Convertirea valorilor mobiliare plasate ale societăţii (inclusiv a
obligaţiunilor în acţiuni, a acţiunilor preferenţiale în acţiuni ordinare) se
efectuează în conformitate cu cerinţele legislaţiei cu privire la valorile
mobiliare şi cu decizia de emitere a valorilor mobiliare care urmează a fi
convertite.
(2) Valorile mobiliare plasate ale societăţii se convertesc numai în acţiuni de
tezaur şi/sau acţiuni ce urmează a fi plasate de societate.
(3) Clasele şi numărul acţiunilor autorizate spre plasare ale
societăţii, în care urmează a fi convertite alte valori mobiliare plasate de
societate, trebuie să asigure această convertire.
(4) Dacă acţiunile de tezaur au fost achiziţionate, iar acţiunile emisiunii
suplimentare se plasează numai pentru a fi convertite, folosirea lor în
alte scopuri nu se admite.
(5) Societatea este în drept să ia hotărîre cu privire la limitarea drepturilor
date de acţiunile de o clasă în care urmează a fi convertite alte valori
mobiliare plasate de societate numai în modul prevăzut la art.25 alin. (11).
(6) Acţiunile plasate ale societăţilor antrenate în fuziune, asociere,
divizare sau separare se convertesc în modul prevăzut de prezenta lege şi
de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
[Art.80 al.(5) şi (6) modificate prin LP802/05.02.2002, MO50/11.04.2002
art.334]
Articolul 81. Denominalizarea, consolidarea şi
fracţionarea acţiunilor societăţii
(1) Denominalizare a acţiunilor este modificarea valorii lor nominale, dacă
aceasta a fost stabilită. La denominalizarea acţiunilor, numărul lor nu se
modifică.
(2) Modificarea valorii fixate a acţiunilor nu constituie denominalizare.
(3) La denominalizarea acţiunilor, proporţiile convertirii în ele a valorilor
mobiliare plasate ale societăţii, ce urmează a fi convertite în aceste acţiuni,
se modifică în modul prevăzut de statutul societăţii.
(4) Consolidare a acţiunilor este înlocuirea lor cu un număr mai mic de
acţiuni şi majorarea proporţională a valorii lor nominale (fixate), dacă
aceasta a fost stabilită.
(5) Fracţionare a acţiunilor este înlocuirea lor cu un număr mai mare
de acţiuni şi reducerea proporţională a valorii lor nominale (fixate), dacă
aceasta a fost stabilită.
(6) Consolidarea şi fracţionarea acţiunilor nu trebuie să ducă la modificarea
capitalului social al societăţii.
(7) Denominalizarea, consolidarea şi fracţionarea acţiunilor se extind
asupra tuturor acţiunilor de o clasă, de cîteva clase sau de toate clasele.
(8) Modificarea valorii nominale şi numărului de acţiuni plasate şi autorizate
spre plasare, legată de denominalizarea, consolidarea sau fracţionarea
acţiunilor, se va înregistra la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare şi se va
trece în statutul societăţii şi în registrul acţionarilor acesteia.
(9) Decizia cu privire la denominalizarea, consolidarea sau fracţionarea
acţiunilor societăţii deschise va fi publicată în termen de 15 zile de la data
înregistrării modificărilor respective la Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare.
Capitolul 14
TRANZACŢIILE DE PROPORŢII
Articolul 82. Noţiunea de tranzacţie de proporţii
(1) Tranzacţia de proporţii este o tranzacţie sau cîteva tranzacţii legate
reciproc, efectuate direct sau indirect, în ceea ce priveşte:
a) achiziţionarea sau înstrăinarea, gajarea sau luarea de către
societate cu titlu de cauţiune, darea în arendă sau arendarea cu drept
de răscumpărare a bunurilor a căror valoare constituie peste 25% din
valoarea activelor societăţii conform ultimului bilanţ; sau
b) plasarea de către societate a acţiunilor cu drept de vot sau a altor valori
mobiliare convertibile în astfel de acţiuni, constituind peste 25% din toate
acţiunile cu drept de vot plasate ale societăţii; sau
c) achiziţionarea de către orice persoană a unui important pachet de acţiuni
ale societăţii.
(2) Prevederea alin.(1) lit. a) nu se extinde asupra tranzacţiilor societăţii
efectuate în procesul activităţii economice curente prevăzute în statutul
societăţii.
Articolul 83. Decizia de încheiere de către societate
a unei tranzacţii de proporţii
(1) Decizia de încheiere de către societate a unei tranzacţii de proporţii se
ia de membrii consiliului societăţii în unanimitate, dacă obiect al acestei
tranzacţii sînt:
a) bunurile ce constituie peste 25% şi nu mai mult de 50% din
valoarea activelor societăţii potrivit ultimului bilanţ pînă la luarea deciziei
de încheiere a acestei tranzacţii; sau
b) acţiunile cu drept de vot sau alte valori mobiliare ale
societăţii, convertibile în asemenea acţiuni şi plasate în cantitatea
arătată la art.82 alin.(1) lit. b), dar care constituie nu mai mult de
50% din toate acţiunile cu drept de vot plasate ale societăţii, dacă
statutul societăţii nu prevede o normă mai mică, în limitele căreia
consiliul societăţii este în drept să decidă cu privire la mărirea capitalului
social.
(2) Hotărîrea de încheiere de către societate a unor tranzacţii de
proporţii neprevăzute la alin. (1) se ia de adunarea generală a acţionarilor.
(3) Dacă la luarea deciziei de încheiere a unei tranzacţii de
proporţii prevăzute la alin.(1) consiliul societăţii nu a ajuns la
unanimitate,el este în drept să înscrie această chestiune în ordinea de zi a
(4) Dacă în tranzacţia de proporţii a societăţii există conflict de interese,
decizia de încheiere a acestei tranzacţii se ia respectîndu-se prevederile
prezentului articol şi ale art.86.
Articolul 84. Achiziţionarea unui important pachet de acţiuni
(1) Un important pachet de acţiuni sînt acţiunile cu drept de vot sau alte
valori mobiliare ale societăţii, convertibile în asemenea acţiuni care
constituie peste 25% din totalul acţiunilor cu drept de vot plasate ale
societăţii şi aflate în proces de plasare.
(2) Un important pachet de acţiuni se consideră de control atunci cînd
atinge limita stabilită de legislaţia antimonopolistă.
(3) Achiziţionarea de către orice persoană a unui important pachet de
acţiuni se efectuează numai în cazurile ce nu sînt în contradicţie cu
legislaţia antimonopolistă, cu legislaţia cu privire la valorile mobiliare şi cu
decizia de emitere suplimentară a acţiunilor.
(4) Persoana care a achiziţionat direct sau indirect, individual sau împreună
cu persoanele sale afiliate un important pachet de acţiuni ale societăţii
deschise este obligată, în termen de 10 zile calendaristice de la data
achiziţionării lui, să publice o informaţie despre aceasta în organul de presă
indicat în statutul societăţii.
(5) Persoana care a achiziţionat individual sau împreună cu persoanele sale
afiliate mai mult de 50% din volumul total de acţiuni cu drept de vot ale
societăţii deschise este obligată să propună celorlalţi acţionari, în termen de
3 luni de la data consemnării în registrul acţionarilor a achiziţionării
acţiunilor, ca aceştia să îi vîndă acţiunile cu drept de vot pe care le deţin,
dacă legislaţia nu prevede altfel.
[Art.84. al.(4)-(5) în redacţia LP200/28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
(6) Oferta tender prevăzută la alin. (5) se trimite în scris tuturor acţionarilor
care posedă acţiuni cu drept de vot ale societăţii sau reprezentanţilor lor
legali, sau deţinătorilor nominali de acţiuni şi/sau se publică în organul de
presă indicat în statutul societăţii în conformitate cu art.91 alin. (3).
(7) Oferta tender se perfectează în conformitate cu legislaţia cu privire la
valorile mobiliare.
(8) Preţul acţiunilor, indicate la alin. (7), nu poate fi sub
nivelul preţului mediu ponderat de achiziţie a lor în ultimele 6 luni înainte
de data anunţării ofertei tender respective.
[Art.84 ain.(8) modificat prin L1141/14.07.2000, MO106/24.08.2000]
(9) Termenul de valabilitate a ofertei tender va fi de cel puţin o lună de la
data publicării.
(10) Toate cererile acţionarilor cu privire la vînzarea acţiunilor
ce le aparţin în condiţiile ofertei tender, depuse în termenul prevăzut la
alin.(9), urmează să fie satisfăcute.
(11) Pînă la îndeplinirea cerinţelor menţionate la alin. (5), proprietarul a mai
mult de 50% din volumul total de acţiuni cu drept de vot ale societăţii
deschise, împreună cu persoanele sale afiliate, are dreptul la vot la adunarea
generală a acţionarilor în limita a 25% din acţiunile cu drept de vot ale
societăţii.
(12) Alte cerinţe faţă de achiziţionarea unui important pachet de
acţiuni sînt prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare şi de
decizia de emitere a acţiunilor.
Capitolul 15
CONFLICTUL DE INTERESE
Articolul 85. Noţiunea de tranzacţie cu conflict de interese
(1) Tranzacţia cu conflict de interese este o tranzacţie sau cîteva tranzacţii
legate reciproc referitor la care persoanele interesate:
a) sînt în drept să participe la luarea deciziilor privind încheierea unor
astfel de tranzacţii; şi
b) pot, concomitent, avea, la efectuarea acestor tranzacţii, interes material
ce nu coincide cu interesele societăţii.
(2) Persoană interesată în efectuarea de către societate a tranzacţiilor
se consideră persoana care totodată este:
a) acţionar care deţine de sine stătător sau împreună cu persoanele sale
afiliate peste 25% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii; sau
b) membru al consiliului societăţii sau al organului executiv al societăţii;
sau
c) tată, mamă, fiu, fiică, frate, soră sau soţ (soţie) al uneia din persoanele cu
funcţii de răspundere arătate la lit. b); precum şi
d) partener al societăţii în tranzacţia dată sau în cîteva tranzacţii legate
reciproc; sau
e) deţinător al unei cote considerabile (peste 10%) în capitalul partenerului
sau asociat al acestuia cu răspundere completă; sau
f) reprezentant al partenerului societăţii în tranzacţia dată sau în cîteva
tranzacţii legate reciproc ori intermediar în aceste tranzacţii.
(3) Persoana interesată în efectuarea de către societate a
tranzacţiilor va prezenta consiliului societăţii, cel mai rar o dată pe
an, declaraţie scrisă cuprinzînd date suficiente pentru depistarea la timp a
tranzacţiilor cu conflict de interese.
(4) Persoana interesată în efectuarea de către societate a unei
tranzacţii este obligată, pînă la încheierea ei, să comunice în scris interesul
său organului de conducere al societăţii, de competenţa căruia ţine
încheierea unei astfel de tranzacţii.
(5) Pentru neprezentarea sau prezentarea cu întîrziere a datelor arătate la
alin. (3) şi alin. (4), persoanele interesate în efectuarea tranzacţiilor de către
societate răspund în conformitate cu legislaţia.
Articolul 86. Decizia privind încheierea de către societate a
tranzacţiei cu conflict de interese
(1) Orice tranzacţie cu conflict de interese poate fi încheiată de
societate numai prin decizia consiliului societăţii sau prin hotărîrea
adunării generale a acţionarilor, în modul stabilit de prezenta lege şi de
statutul societăţii.
(2) Pînă la luarea deciziei privind încheierea tranzacţiei cu
conflict de interese, se va constata dacă s-a respectat modul de
determinare a valorii de piaţă a bunurilor prevăzut la art.76.
(3) Pentru luarea de către consiliul societăţii a deciziei privind
încheierea tranzacţiei cu conflict de interese se cere unanimitatea
membrilor consiliului care nu sînt persoane interesate în ce priveşte
încheierea tranzacţiei.
(4) Dacă mai mult de jumătate dintre membrii consiliului societăţii
sînt persoane interesate în efectuarea tranzacţiei date, aceasta va fi
încheiată numai prin hotărîrea adunării generale a acţionarilor.
(5) Hotărîrea adunării generale a acţionarilor
privind încheierea tranzacţiei
cu conflict de interese se ia cu votul majorităţii acţionarilor care nu sînt
persoane interesate în ce priveşte încheierea tranzacţiei.
(6) Persoana interesată în efectuarea tranzacţiei date va trebui să
părăsească pentru cîtva timp şedinţa consiliului societăţii sau adunarea
generală a acţionarilor la care, prin vot deschis, se hotărăşte cu
privire la încheierea acesteia. Prezenţa acestei persoane la şedinţa
consiliului societăţii sau la adunarea generală se ia în considerare la
stabilirea cvorumului, iar la constatarea rezultatului votului, se consideră
că această persoană s-a abţinut.
(7) Dacă consiliului societăţii sau adunării generale a acţionarilor nu
le erau cunoscute toate circumstanţele legate de încheierea tranzacţiei
cu conflict de interese şi/sau această tranzacţie a fost
încheiată prin încălcarea altor prevederi ale prezentului articol, consiliul
societăţii sau adunarea generală este în drept să ceară conducătorului
organului executiv al societăţii:
a) să renunţe la încheierea unei astfel de tranzacţii ori să o rezilieze; sau
b) să asigure, în condiţiile legislaţiei, repararea de către
persoana interesată a prejudiciului cauzat societăţii prin efectuarea acestei
tranzacţii.
(8) Tranzacţiile cu conflict de interese sînt valabile pentru persoanele cu
care au fost încheiate, dacă aceste tranzacţii nu au fost declarate nevalabile
în alte temeiuri.
(9) Legislaţia sau statutul societăţii poate conţine şi alte
prevederi în ceea ce priveşte încheierea tranzacţiilor cu conflict de
interese.
(10) Prevederile prezentului articol nu se extind asupra
tranzacţiilor întreprinderii afiliate, care, în conformitate cu art.9 alin.
(4), se efectuează potrivit dispoziţiilor obligatorii ale societăţii de bază.
Titlul VI
EVIDENŢA, DĂRILE DE SEAMĂ,
CONTROLUL ŞI DEZVĂLUIREA INFORMAŢIEI
Capitolul 16
EVIDENŢA ŞI DĂRILE DE SEAMĂ
Articolul 87. Evidenţa contabilă şi dările de seamă
(1) Societatea ţine evidenţa contabilă şi întocmeşte dări de seamă
financiare, statistice şi de specialitate în condiţiile legislaţiei şi
regulamentelor societăţii.
(2) Darea de seamă financiară anuală a societăţii va fi verificată
şi confirmată prin raportul comisiei de cenzori a societăţii, iar în
cazul prevăzut la art.89 alin. (1), şi prin raportul organizaţiei de audit, nu
mai tîrziu de termenul stabilit de legislaţia contabilităţii pentru prezentarea
acestei dări de seamă organelor financiare raionale (municipale).
(3) Consiliul societăţii şi adunarea generală anuală a acţionarilor nu sînt în
drept să aprobe dările de seamă anuale ale organului executiv şi ale
consiliului societăţii dacă aceste dări de seamă sînt prezentate fără darea
de seamă financiară anuală a societăţii şi rapoartele prevăzute la alin.
(2).
(4) Societatea este obligată să asigure păstrarea documentaţiei sale
de evidenţă şi a dărilor de seamă în modul şi în termenele prevăzute de
legislaţie.
(5) Societatea şi persoanele ei cu funcţii de răspundere răspund, în
conformitate cu legislaţia, pentru:
a) neglijenţa în ţinerea evidenţei contabile şi în întocmirea dărilor de seamă
financiare, statistice şi de specialitate;
b) nepăstrarea sau prezentarea cu întîrziere a acestor dări de seamă
creditorilor, acţionarilor societăţii şi autorităţilor publice stabilite de
legislaţie; precum şi
c) publicarea informaţiei neveridice despre activitatea societăţii sau
eschivarea de la publicarea informaţiei prevăzute de prezenta lege.
Articolul 88. Date despre persoanele afiliate
(1) Persoanele afiliate ale societăţii vor înştiinţa societatea în scris despre
acţiunile societăţii care le aparţin, indicînd clasa şi numărul lor, în termen
de 10 zile de la achiziţionare.
(2) Pentru neprezentarea sau prezentarea cu întîrziere a datelor prevăzute la
alin.(1), persoanele afiliate ale societăţii răspund în conformitate cu
legislaţia.
(3) Societatea deschisă va prezenta Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare o
dare de seamă despre persoanele sale afiliate în conformitate cu legislaţia
cu privire la valorile mobiliare.
Capitolul 17
CONTROLUL EXTERN
Articolul 89. Auditul
(1) Controlului de audit, al cărui obiect este exerciţiul economico-financiar,
societatea deschisă este supusă la decizia adunării generale a acţionarilor.
[Art.89 alin.1 in redactia L1300/25.07.02, MO117/15.08.02 art.966]
(2) Controlul de audit se efectuează:
a) la cererea acţionarilor care deţin cel puţin 10% din acţiunile cu drept de
vot ale societăţii. În acest caz, serviciile de audit sînt plătite de
aceşti acţionari, dacă hotărîrea adunarii generale a acţionarilor nu
prevede altfel;
b) la cererea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;
c) în temeiul încheierii instanţei judecătoreşti.
[Art.89 alin.(2) modificat prin L1300/25.07.02, MO117/15.08.02 art.966]
(3) Organizaţia de audit efectuează controlul documentaţiei de evidenţă
şi darilor de seamă ale societăţii în conformitate cu legislaţia cu privire
la activitatea de audit şi cu contractul de audit şi, în baza rezultatelor lui,
întocmeşte un act de control şi un raport.
(4) Organizaţia de audit este în drept, în temeiul contractului de
audit, să ceară documentele privind activitatea societăţii aflate la
registratorul societăţii şi la organizaţia gestionară a acesteia şi necesare
pentru controlul acestei activităţi.
(5) Organizaţia de audit a societăţii nu poate fi persoană afiliată a societăţii,
a registratorului societăţii şi a organizaţiei gestionare a acesteia.
(6) Organizaţia de audit a societăţii nu este în drept să încheie cu societatea
alte contracte, în afară de contractul de audit. Obiectul
acestui contract poate fi şi exercitarea împuternicirilor comisiei de cenzori
a societăţii.
[Art.89 alin.(7) exclus prin L1300/25.07.02, MO117/15.08.02 art.966]
[Art.79 alin.1 şi 7 modificate prin L1141/14.07.2000, MO106/24.08.2000]
Articolul 90. Controlul de stat asupra activităţii societăţii
(1) Controlul asupra activităţii societăţii este exercitat de organele de stat
abilitate, în modul prevăzut de legislaţie.
(2) Efectuarea controlului nu trebuie să afecteze regimul normal de
activitate al societăţii.
(3) Principalele prevederi ale actelor de control şi ale deciziilor
organelor de stat care au exercitat controlul asupra activităţii societăţii
vor fi aduse la cunoştinţa adunării generale a acţionarilor.
Capitolul 18
DEZVĂLUIREA INFORMAŢIEI
Articolul 91. Publicarea informaţiei despre
activitatea societăţii deschise
(1) Societatea deschisă, nu mai tîrziu de data de 10 aprilie a anului următor
celui gestionar, va publica:
[Art.91 al.(1) p. introductivă în redacţia LP997/18.04.02, MO56/23.04.02
art.401]
a) bilanţul contabil anual;
b) darea de seamă privind profitul şi pierderile;
c) alte dări de seamă prevăzute de legislaţia cu privire la valorile mobiliare;
precum şi
[Art.91 alin.(1) lit.d) in redactia L1300/25.07.02, MO117/15.08.02 art.966]
[Art.91 Alin.1 lit.d) modificat prin L1141/14.07.2000, MO106/24.08.2000]
d) denumirea întreagă a organizaţiei de audit şi principalele teze ale
raportului privind rezultatele controlului de audit, efectuat în condiţiile
articolului 89 alin.(1) (pentru societăţile deschise cu un număr de acţionari şi
deţinători nominali de acţiuni de peste 50).
(2) Alte cerinţe faţă de dările de seamă ce urmează a fi publicate ale
societăţii deschise se stabilesc de legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
(3) Organul de presă în care se publică documentaţia arătată la alin.
(1), precum şi altă informaţie despre activitatea societăţii deschise
prevăzută de prezenta lege, trebuie să fie indicat în statutul societăţii şi
răspîndit pe teritoriul întregii ţări.
Articolul 92. Accesul creditorilor şi acţionarilor la
documentaţia societăţii
(1) Societatea este obligată să prezinte creditorilor şi acţionarilor pentru
iniţiere următoarele documente:
a) contractul de societate (declaraţia de constituire a societăţii), statutul
societăţii şi toate modificările şi completările operate în ele;
b) certificatul de înregistrare de stat a societăţii;
c) regulamentele societăţii, toate modificările şi completările operate în
ele;
d) contractele cu registratorul, cu organizaţia gestionară şi cu organizaţia
de audit ale societăţii;
e) procesele-verbale ale adunărilor generale ale acţionarilor şi buletinele
de vot;
f) procesele-verbale ale şedinţelor consiliului societăţii;
g) lista membrilor consiliului societăţii, membrilor organului
executiv şi a celorlalte persoane cu funcţii de răspundere ale societăţii;
h) lista persoanelor interesate, indicîndu-se datele prevăzute la art.85 alin.
(2);
i) prospectele de emisiune a valorilor mobiliare ale societăţii,
toate modificările şi completările operate în ele, precum şi dările de seamă
cu privire la totalurile emiterii valorilor mobiliare;
j) datele despre volumele lunare şi preţurile medii ale tranzacţiilor
înregistrate în registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale societăţii;
k) dările de seamă financiare, statistice şi de specialitate;
l) rapoartele comisiei de cenzori, actele de control şi rapoartele organizaţiei
de audit, actele de control şi hotărîrile organelor de stat care au exercitat
controlul asupra activităţii societăţii;
m) dările de seamă anuale ale consiliului societăţii şi ale comisiei de cenzori
a societăţii;
n) corespondenţa cu acţionarii;
o) alte documente prevăzute de statutul sau de regulamentele
societăţii.
(2) Societatea asigură păstrarea, în decurs de 3 ani, a documentelor
prevăzute în alin. (1) la sediul societăţii sau în alt loc indicat în
statutul societăţii, precum şi accesul creditorilor şi acţionarilor societăţii la
aceste documente.
(3) La cererea oricărui creditor sau acţionar, societatea îi va prezenta,
contra plată, extrase şi copii de pe documentele menţionate la alin. (1) şi de
pe alte documente prevăzute de statutul şi de regulamentele societăţii, cu
excepţia documentelor ce constituie obiectul unui secret de stat sau
comercial. Cuantumul plăţii se stabileşte de societate şi nu poate depăşi
volumul cheltuielilor pentru prezentarea extraselor, scoaterea copiilor de pe
documente şi pentru expedierea lor.
Titlul VII
ÎNCETAREA ACTIVITĂŢII SOCIETĂŢII.
Capitolul 19
REORGANIZAREA SOCIETĂŢII
(1) Reorganizarea societăţii se efectuează prin fuziune ,asociere, divizare,
separare, şi/sau transformare în conformitate cu Codul civil, cu prezenta
lege, cu Legea insolvabilităţii, cu legislaţia antimonopolistă şi
cu legislaţia cu privire la valorile mobiliare.
(2) În cazurile prevăzute de legislaţia antimonopolistă şi de altă legislaţie:
a) fuziunea, asocierea societăţilor, la decizia lor, poate fi efectuată numai
cu acordul organului de stat abilitat;
b) divizarea, separarea societăţilor va fi efectuată în baza hotărîrii
organului de stat abilitat.
(3) Hotărîrea privind reorganizarea unei sau mai multor societăţi se ia de:
a) adunările generale ale acţionarilor societăţilor antrenate în fuziune
,asociere;
b) adunarea generală a acţionarilor societăţii care se reorganizează prin
divizare, separare şi/sau transformare;
c) organul abilitat, în cazul aplicării Legii insolvabilităţii nr.632-XV din 14
noiembrie 2001.
[Art.93 al.(3) lit.c) modificat prin L1528/12.12.02, MO190/31.12.02 art.1443]
(4) Hotărîrea privind reorganizarea societăţii va prevedea modul şi termenele
de reorganizare a acesteia, inclusiv modul de determinare a proporţiei
convertirii acţiunilor societăţii care se reorganizează în acţiunile societăţilor
care se înfiinţează prin fuziune, asociere sau divizare, separare. Această
hotărîre se prezintă pentru înregistrarea societăţilor recent înfiinţate şi
pentru reînregistrarea societăţii reorganizate.
(5) În cazul convertirii acţiunilor societăţilor antrenate în fuziune, asociere,
divizare sau separare, estimarea valorilor mobiliare şi a activelor ce
se referă la ele se efectuează de către o organizaţie licenţiată, în
conformitate cu cerinţele legislaţiei cu privire la valorile mobiliare.
(6) În termen de 15 zile de la data luării hotărîrii privind
reorganizarea, societatea va înştiinţa în scris creditorii săi despre acest
fapt şi va publica o comunicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(7) Creditorul este în drept a cere societăţii să întreprindă
măsurile prevăzute la art.45 alin (4) în termen de o lună de la data primirii
înştiinţării despre reorganizarea societăţii.
(8) În caz de lipsă sau satisfacere a cererilor creditorilor
prevăzute la art.45 alin. (4), hotărîrea privind reorganizarea societăţii
intră în vigoare la expirarea a 2 luni de la data publicării.
(9) Pentru înregistrarea societăţii înfiinţate în procesul reorganizării prin
fuziune, asociere, divizare, separare sau transformare, pe lîngă documentele
prevăzute de prezenta lege, se depune şi autorizaţia Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare.
(10) Hotărîrea privind reorganizarea societăţii se prezintă Comisiei Naţionale
a Valorilor Mobiliare spre autorizare în termen de pînă la 6 luni de la data
adoptării. În cazul nerespectării termenului indicat, hotărîrea de reorganizare
îşi pierde valabilitatea.
[Art.93. al.(10) introdus prin LP200 /28.07.05, MO107/12.08.05 art.569]
Articolul 94. Fuziunea, asocierea societăţilor
(1) Fuziunea, asocierea societăţilor se efectuează prin consolidarea
bilanţurilor lor, cu convertirea ulterioară a acţiunilor societăţilor antrenate
în fuziune, asociere în acţiuni ale societăţii recent înfiinţate.
(2) Fuziunea, asocierea societăţilor se efectuează în temeiul contractului
de fuziune, asociere.
(3) Contractul de fuziune, asociere a societăţilor este contractul de societate
al societăţii înfiinţate în urma fuziunii, asocierii şi va corespunde prevederilor
art.33, precum şi va stabili modul şi proporţiile convertirii acţiunilor aflate
în circulaţie ale societăţilor antrenate în fuziune,
asociere în acţiuni ale societăţii recent înfiinţate.
(4) Principalele clauze ale contractului de fuziune, asociere a societăţilor
vor fi aprobate de adunările generale ale acţionarilor
societăţilor antrenate în fuziune, asociere, la propunerea consiliilor
societăţilor menţionate.
(5) Proporţiile convertirii acţiunilor aflate în circulaţie ale societăţilor care se
asociază în acţiunile emisiunii suplimentare ale societăţii care continuă să
funcţioneze după asociere se stabilesc pornindu-se de la valoarea de piaţă
a acţiunilor convertite. Procedura menţionată de stabilire a proporţiilor
convertirii va fi aplicată numai în cazul în care acţiunile tuturor societăţilor
antrenate în asociere au fost incluse în listingul bursei de valori.
(6) Pentru înregistrarea societăţii înfiinţate prin fuziune, asociere, în afară
de documentele prevăzute de legislaţia cu privire la activitatea de
întreprinzător şi întreprinderi, se depun procesele-verbale ale adunărilor
generale ale acţionarilor societăţilor antrenate în fuziune,
asociere, actul de transfer şi bilanţul consolidat.
(7) La fuziunea, asocierea societăţilor, toate drepturile şi obligaţiile fiecăreia
din ele trec la societatea recent înfiinţată în conformitate cu actul de
transfer şi cu bilanţul consolidat.
Articolul 95. Divizarea, separarea societăţii
(1) Divizarea societăţii se efectuează prin divizarea bilanţului ei:
a) cu convertirea ulterioară a tuturor acţiunilor sau a unei părţi din
acţiunile aflate în circulaţie ale societăţii reorganizate în acţiuni ale două
sau mai multe societăţi recent înfiinţate; şi
b) cu transmiterea ulterioară a unei părţi din acţiunile unei
societăţi sau cîtorva societăţi recent infiinţate unei alte societăţi
recent înfiinţate, dacă o astfel de transmitere a acţiunilor este prevăzută de
adunarea generală a acţionarilor societăţii reorganizate.
(2) Separarea din societatea în funcţiune a unei sau a cîtorva societăţi noi
se efectuează prin divizarea bilanţului societăţii care se reorganizează:
a) cu convertirea ulterioară a unei părţi din acţiunile aflate în circulaţie ale
societăţii reorganizate în acţiunile unei societăţi sau a cîtorva societăţi recent
înfiinţate; şi/sau
b) cu transmiterea ulterioară a unei părţi din acţiunile unei sau
cîtorva societăţi recent înfiinţate societăţii reorganizate sau
acţionarilor acesteia, dacă o astfel de transmitere a acţiunilor este
prevăzută de adunarea generală a acţionarilor societăţii reorganizate.
(3) Înfiinţarea societăţilor prin divizare, separare se efectuează în temeiul
hotărîrii adunării generale a acţionarilor societăţii reorganizate.Această
hotărîre trebuie să conţină datele prevăzute la art.33 alin.(2), precum şi să
stabilească:
a) modul şi termenele divizării societăţii, inclusiv modul şi proporţiile
convertirii tuturor acţiunilor sau a unei părţi din acţiunile aflate în
circulaţie ale societăţii reorganizate în acţiunile
a două sau mai multe societăţi recent înfiinţate prin divizarea societăţii;
sau
b) modul şi termenele de separare a societăţilor, inclusiv modul şi
proporţiile convertirii unei părţi din acţiunile aflate în circulaţie
ale societăţii reorganizate în acţiuni ale unei sau cîtorva societăţi recent
înfiinţate prin separarea societăţilor; şi/sau
c) motivarea şi modul de transmitere ulterioară către societatea
reorganizată ori societatea recent înfiinţată sau către acţionarii ei a
acţiunilor unei sau cîtorva societăţi recent înfiinţate prin divizarea,
separarea societăţilor, după caz.
(4) Hotărîrea adunării generale a acţionarilor cu privire la divizarea,
separarea societăţii, cu reducerea capitalului social al societăţii care
se reorganizează, intră în vigoare în modul şi în termenele prevăzute la
art. 45.
(5) Societatea din care s-a separat una sau cîteva societăţi este obligată
să-şi modifice statutul.
(6) Pentru înregistrarea societăţilor înfiinţate prin divizare, separare, în afară
de documentele prevăzute de legislaţia cu privire la activitatea de
întreprinzător şi întreprinderi, se depun hotărîrea adunării generale
a acţionarilor, actul de transfer şi bilanţul divizării societăţii reorganizate.
(7) La societatea înfiinţată în urma divizării, separării
societăţii reorganizate, în conformitate cu actul de transfer şi bilanţul
divizării, trec:
a) toate drepturile şi obligaţiile societăţii reorganizate, la divizarea
societăţii;
b) o parte din drepturile şi obligaţiile societăţii reorganizate, la separarea
societăţii.
(8) Dacă actul de transfer şi bilanţul divizării nu permit a stabili
succesorul de drepturi al societăţii reorganizate, pentru obligaţiile acesteia
răspund solidar:
a) societăţile recent înfiinţate, la divizarea societăţii;
b) societatea reorganizată şi societăţile recent înfiinţate, la separarea
societăţilor.
Articolul 96. Transformarea societăţii
(1) Societatea este în drept să se transforme în societate comercială cu
o altă formă organizatorico-juridică sau în cooperativă de producţie în
conformitate cu prezenta lege, cu legislaţia cu privire la societăţile
comerciale şi cu legislaţia cu privire la cooperaţie.
(2) Transformarea societăţii se face în baza hotărîrii adunării generale a
acţionarilor. Această hotărîre va conţine datele prevăzute la art.33 alin.(2) şi
va stabili modul de transformare a drepturilor acţionarilor în
drepturile asociaţilor societăţii comerciale sau cooperativei de producţie
care se înfiinţează.
(3) Mărimea cotei fiecărui asociat în capitalul propriu al societăţii
comerciale sau al cooperativei de producţie care se
înfiinţează nu poate fi redusă în comparaţie cu mărimea cotei
acţionarului în capitalul social al societăţii care se transformă.
(4) La societatea transformată trec toate drepturile şi obligaţiile
societăţii reorganizate în conformitate cu actul de transfer şi cu bilanţul
societăţii transformate.
[Art.97 exclus prin L1528/12.12.02, MO190/31.12.02 art.1443 art.98-102
devin 97-01]
[Art.97 introdus prin LP117 din 27.04.2001 MO12,07,2001]
Capitolul 20
LICHIDAREA SOCIETĂŢII
(1) Societatea poate fi lichidată numai prin hotărîre a adunării generale a
acţionarilor sau a instanţei judecătoreşti.
(2) Hotărîrea adunării generale a acţionarilor cu privire la lichidarea societăţii
poate fi luată în temeiurile prevăzute de prezenta lege sau de statutul
societăţii.
(3) Hotărîrea instanţei judecătoreşti cu privire la lichidarea
societăţii poate fi adoptată în temeiurile prevăzute de Codul civil sau de
prezenta lege, sau de alte acte legislative.
(4) Tranzacţiile cu valorile mobiliare ale societăţii se suspendă la data
anunţării hotărîrii privind lichidarea acesteia.
(5) Hotărîrea privind lichidarea societăţii se publică în Monitorul Oficial al
Republicii Moldova în termen de 10 zile de la adoptare.
(6) Dacă adunarea generală a acţionarilor a luat hotărîrea privind
lichidarea societăţii pînă la încheierea de către aceasta a primei
tranzacţii cu alte persoane, lichidarea societăţii poate avea loc fără
publicarea hotărîrii în cauză. În cazul acesta, acţionarilor li se restituie
aporturile efectuate de ei după scăderea cheltuielilor legate de constituirea
şi înregistrarea societăţii.
(7) Lichidarea societăţii se efectuează de o comisie de lichidare, la care
trec toate împuternicirile de conducere a activităţii curente a societăţii.
(8) Dacă peste 30% din acţiunile cu drept de vot ale societăţii
aparţin Republicii Moldova sau unei unităţi administrativ-teritoriale, în
componenţa comisiei de lichidare va fi inclus reprezentantul lor.
Nerespectarea acestei condiţii atrage nulitatea deciziilor luate de comisia de
lichidare.
(9) Comisia de lichidare, după achitarea cu creditorii societăţii,
întocmeşte bilanţul de lichidare care se aprobă de adunarea generală a
acţionarilor.
Articolul 98. Distribuirea bunurilor între acţionari la
lichidarea societăţii
(1) La lichidarea societăţii, bunurile rămase după achitarea cu creditorii se
distribuie de către comisia de lichidare între acţionari în următoarea ordine:
a) în primul rînd, se achită plăţile pe acţiunile ce urmează a fi
răscumpărate în conformitate cu art.79;
b) în al doilea rînd, se plătesc dividendele pe acţiunile preferenţiale
anunţate, dar neplătite şi valoarea de lichidare a acestor acţiuni;
c) în al treilea rînd, se achită plăţile pe acţiunile ordinare.
(2) Plăţile cuvenite rîndului următor se efectuează după achitarea tuturor
plăţilor cuvenite rîndului precedent.
(3) Dacă bunurile rămase după lichidarea societăţii nu sînt suficiente
pentru achitarea tuturor plăţilor cuvenite primului sau celui de-al doilea rînd,
aceste plăţi se achită în limitele primului sau celui de-al doilea rînd în
conformitate cu clasele şi proporţional numărului de acţiuni arătate la alin.
(1) lit. a) şi lit. b).
Capitolul 21
Articolul 99. Particularităţile aplicării prezentei legi
societăţilor agricole
(1) Tipul societăţii agricole, indiferent de numărul acţionarilor ei,se stabileşte
de adunarea generală a acţionarilor.
(2) Capitalul social al societăţii agricole poate fi constituit din valoarea
aporturilor prevăzute la art.41 alin. (2) şi/sau din cotele în expresie
valorică ale patrimoniului, calculate şi perfectate în conformitate cu
legislaţia.
(3) Proprietarul terenului (cotei de pămînt echivalent) este în drept să
transmită societăţii acest teren (cotă) în condiţii de arendă sau cu drept de
folosinţă, depus cu titlu de aport la capitalul social al societăţii.
(4) Condiţiile, modul şi termenele de transmitere societăţii în arendă
a terenurilor (cotelor de pămînt echivalent) se stabilesc în
contractul de arendă, iar în cazul depunerii dreptului de folosinţă a
acestor terenuri (cote) cu titlu de aport la capitalul social, în
documentele de constituire ale societăţii.
(5) Dacă, cu 3 luni înainte de expirarea termenului stabilit în contractul de
arendă sau în statutul societăţii, proprietarul terenului (cotei de pămînt
echivalent) nu şi-a declarat intenţia de a modifica
clauzele contractului sau de a-l rezilia ori modifica sau de a stinge
dreptul de folosinţă a acestui teren (cotă), contractul de arendă sau
dreptul de folosinţă se consideră prelungit pe termenul stabilit mai înainte.
(6) În cazul prelungirii dreptului de folosinţă a terenului (cotei
de pămînt echivalent), societatea este obligată să acorde suplimentar
proprietarului de teren (cotă) acţiuni a căror valoare va fi echivalentă cu
evaluarea în bani a acestui drept.
(7) În cazul refuzului proprietarului de teren (de cotă de pămînt
echivalent) de a prelungi contractul de arendă sau dreptul de folosinţă a
acestui teren (cotei), retragerea terenului (cotei) se efectuează în modul
prevăzut de legislaţia funciară şi de altă legislaţie.
Articolul 100. Particularităţile aplicării prezentei legi
societăţilor înfiinţate în procesul
privatizării şi băncilor
(1) Societăţile înfiinţate în procesul privatizării patrimoniului întreprinderilor
de stat şi municipale pînă la încheierea privatizării acestui patrimoniu nu au
dreptul să emită acţiuni fără valoare nominală.
(2) În conformitate cu hotărîrea adunării generale a acţionarilor, luată după
încheierea procesului de privatizare a patrimoniului societăţilor menţionate
la alin.(1), acţiunile cu valoare nominală pot fi convertite în acţiuni fără
valoare nominală.
(3) Asupra băncilor înfiinţate sub formă de societăţi de tip închis
dispoziţiile art.2 alin. (6) nu se extind pînă la 1 ianuarie 2001.
Articolul 101. Intrarea în vigoare a prezentei legi
(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
(2) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, actele juridice
în vigoare pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la punerea lor în
concordanţă cu prezenta lege, se aplică în măsura în care nu sînt în
contradicţie cu prezenta lege.
(3) Statutele societăţilor, înregistrate pînă la intrarea în vigoare a prezentei
legi, urmează a fi puse în concordanţă cu ea pînă la 1 iunie
1998. Pentru înregistrarea modificărilor şi completărilor făcute în
legătură cu aceasta în statutele societăţilor menţionate, plata nu se
percepe.
(4) Statutele societăţilor care, pînă la 1 iunie 1998, nu vor fi
puse în concordanţă cu prezenta lege se vor considera nevalabile şi orice
acţionar al societăţii sau Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare este în drept
să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o cerere de a constrînge societatea
să facă modificările şi completările respective în statut.
(5) Guvernul, pînă la 1 octombrie 1997:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru punerea legislaţiei în
concordanţă cu prezenta lege;
b) va pune actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
c) va adopta acte normative care ar asigura realizarea prezentei legi,
inclusiv:
regulamentul cu privire la modul de determinare a valorii activelor nete
(capitalului propriu) ale societăţilor comerciale;
regulamentul cu privire la modul de pregătire şi ţinere a adunărilor generale
ale acţionarilor societăţilor deschise.
(6) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.847-XII
din 3 ianuarie 1992 cu privire la societăţile pe acţiuni.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru MOŢPAN
Nr. 1134-XIII.

LRM Antrep Intrep

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LRM Antrep Intrep

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REPUBLICA MOLDOVA

Chişinău, 3 ianuarie 1992,

1. Activitate în domeniul jocurilor de noroc:

a) exploatarea automatelor de joc cu cîştiguri băneşti, cu excepţia celor indicate la lit.b)

a) fabricarea şi/sau păstrarea, comercializarea angro a alcoolului etilic rafinat

a) importul alcoolului etilic

a) importul articolelor din tutun

a) importul şi comercializarea angro a benzinei şi motorinei

- în municipii, centre raionale, oraşe, de-a lungul drumurilor naţionale

Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezenta lege.

S-ar putea să vă placă și