geometriei descriptive

Dacă până prin anii 96' - 97' geometria descriptivă avea un rol practic, acum eu
cred că totul a rămas la nivelul teoriei sau, în cel mai bun caz, rolul ei în formarea unui
arhitect s-a diminuat foarte mult. Această stare de fapt este consecinţa firească a apariţiei
și răspândirii pe o scară din ce în ce mai mare a CALCULATORULUI. Studenţii mai
desenează ceva în anul întâi, din anul doi, toţi îşi fac proiectele pe calculator. În birourile de
arhitectură se lucrează totul pe calculator.
Astfel, toate problemele care necesită cunoştinţe de geometrie descriptivă pot fi
rezolvate cu succes de cel mai slab student posesor al unui computer. Eu am constatat că
ritmul de creştere a puterii de calcul este invers proporţional cu gradul de promovabilitate la
GD.
Cu toate acestea, însuşirea geometriei descriptive poate fi un exerciţiu benefic în
formarea, modelarea și rafinarea viziunii în spaţiu, cu condiţia ca acest lucru să fie liber
consimţit, și nu forţat de o programă universitară rigidă.
Oamenii devin din ce în ce mai pragmatici, îşi pun din ce în ce mai des întrebarea
“oare la ce îmi foloseşte?”.
Toată această pledoarie nu are ca scop excluderea din studiu a GD, ci diminuarea
rolului și punerea accentului pe câteva capitole esenţiale.
Și astfel am ajuns la scopul acestui curs care încearcă să sintetizeze problemele
importante menite să ajute un viitor arhitect să se exprime coerent pe hârtie. Este, dacă
vreţi, o justificare a faptului că acest capitol, care ar fi în mod normal foarte important, eu îl
voi trata destul de sumar, doar cât să creez o imagine asupra lui.

Rezolvarea problemelor de GD, în esenţă, se traduce prin alegerea poziţiei

corecte fie a obiectelor, fie a observatorului, astfel încât să se vadă în adevărată mărime
drepte, figuri plane, tangenţe, etc.Toate acestea se văd în adevărată mărime când figura
este paralelă cu un plan de proiecţie. Distingem următoarele metode:
Metoda schimbării planelor de proiecţie - Constă, aşa cum îi spune şi numele,
în alegerea unui alt plan de proiecţie convenabil pentru privitor (altfel spus, privitorul îşi
modifică poziţia şi direcția de privire). De remarcat este că obiectul nu-şi schimbă pozi ţia ,
dar se modifică una din proiecţii.
Metoda rotației - Sistemul de proiecţie rămâne pe loc, obiectul îşi schimbă poziţia
prin rotirea în jurul unei axe de rotaţie. În acest fel se modifică toate proiecţ iile volumului.
Axele de rotație sunt fie perpendiculare, fie paralele cu planele de proiecţ ie.
Metoda rabaterii - Este un caz particular al metodei rotaţiei şi urmăreşte aflarea
unor adevărate mărimi prin rotaţia unui plan în jurul unei axe frontale sau orizontale (axe
de rabatere), astfel încât planul să devină conţinut î n, sau paralel cu, planele de proiecţ ie.
Metoda nu apare în curs.
 METODA
SCHIMBĂRII
PLANELOR
DE PROIECȚIE
În imagine este ilustrată shimbarea de plan vertical de proiecție.
Observăm că proiecția verticală se modifică,

În practică, schimbarea de plan de proiecție este cea mai folosită metodă. Dacă
reușim să înțelegem mecanismul pentru proiectarea unui punct din spațiu pe un alt plan,
vom putea rezolva orice problemă ce presupune folosirea acestei metode.

x o
 Cota punctului se păstrează
V m’
m’
m’
V
m’
M
x o
o
x

m m

V
m’ m’

M
x o
o
x
m m
H m
m

V m’
m’
Dreapta oarecare MN m’ m’
V
a devenit frontală printr-o M
shimbare de plan de proiecție n’
vertical. Noua linie de pământ o x n’
o
Ox este paralelă cu proiecția x n’
n’
orizontală a dreptei.
N m
n m
H
n

Dreapta oarecare MN a V
n’ n’
devenit orizontală printr-o m’
shimbare de plan de proiecție m’
N
orizontal. Noua linie de pământ
M
Ox este paralelă cu proiecția n x n o
o
verticală a dreptei
x
m n
n
H m m
m
H
 2

Se dă un cub 2
secționat ca în figură,
aşezat pe planul orizontal
de proiecţie. Se cere să sex
aşeze peste el un cub
identic, astfel încât cele
două triunghiuri de secţiune 2
să se suprapună perfect.
2

1 o
x o 4
1 4
4
1
4
4
1
x o 3

Se obțin în ordine imaginile: roșie, verde,

albastră, mov

Se efectuează o schimbare de plan de proiecţie,

alegându-se noua linie de pămînt Ox, astfel încât planul x o
triunghiului de secţiune să devină plan de capăt. Se
foloseşte apoi transformarea prin simetrie, construindu-se
simetricul cubului iniţial faţă de planul de secţiune. Întrucât
este o schimbare de plan de proiecţie, se păstrează
invariante cotele punctelor şi proiecţia orizontală a
volumului. În transformarea prin simetrie s-au dus
simetricele tuturor vârfurilor volumului dat. Întrucît planul
de simetrie a devenit plan de capăt, problema s-a
transformat în problemă plană. În proiecţie verticală,
simetricul volumului se poate obţine direct prin decalcare.
Simetricul astfel obţinut se coboară apoi în proiecţie
orizontală şi se aşază apoi în proiecţia iniţială a cubului.
 METODA Spre deosebire de metoda schimbării planelor de proiecţie, în care unul din
ROTAȚIEI planele de proiecţie îşi modifică poziţia, în metoda rotaţiei sistemul de proiecţie rămâne pe
loc, iar volumul studiat îşi schimbă poziţia, rotindu-se în jurul unei axe de rotaţie; în acest fel
se modifică ambele proiecţii ale volumului, nu numai una dintre ele (ca la metoda schim-
bării planului de proiecţie). Axele de rotaţie folosite sunt fie perpendiculare, fie paralele cu
planele de proiecţie.

Pentru a efectua o rotație de nivel sau de front a unui punct, trebuie specificate
câteva elemente: axa de rotație, raza cercului de rotație, unghiul la centru. Poziția
albastră este poziția după rotație.

axa

m’ m’ plan de nivel

V m’ x o
m’

M M

o
m
x
m m
H m

m’

m’
V m’ o
x
M

m’

o M plan frontal
x m m
m
m
H
axa
 Printr-o rotație să se aducă dreapta AB într-o poziție frontală

Alegem planul frontal în care

vrem să aducem dreapta, astfel încât el axa
să taie dreapta AB la jumătate, iar în
a’ 6 a1’
punctul lor de intersecție alegem axa
verticală de rotație. Urmărim
succesiunea operațiilor.
De remarcat este că planul
frontal și axa de rotație pot fi poziționate
oriunde dacă problema nu prevede b1’
5 b’
altceva.

4 5
x o
b
3

b1 a1
1
plan frontal

Printr-o rotație să se aducă dreapta AB într-o poziție orizontală

Alegem planul orizontal în b’

care vrem să aducem dreapta, astfel
încât el să trecă prin punctul A, și tot
acolo alegem axa orizontală de 3
rotație. Urmărim succesiunea
operațiilor.

a’ b1’
4
1

x o

a 5

b b1