Pierre-Simon Laplace

Pierre-Simon Laplace (n.23 martie 1749- d.5 martie 1827) a fost un mare mathematician,fizician
si astronom francez.
Epoca lui Laplace a fost martora instituirii definitive a disciplinei fizicii matematice",
scrie Robert Fox, „prin utilizarea extrem de eficientă a tehnicilor matematicii în elaborarea
teoriilor care ulterior puteau fi supuse verificării experimentale." Morris Kline îl numeşte pe
Laplace, pur şi simplu, „cel mai mare om de ştiinţă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
începutul secolului al XIX-lea.

Fiu al unui fermier cu o situaţie materială modestă, Laplace s-a născut pe 23 martie 1749
la Beaumont-en-Auge, în Calvados, regiune renumită pentru brânzeturile de Camembert şi
rachiul de mere. Unul dintre unchii săi, un preot, şi-a dat seama de talentul excepţional al lui
Laplace pentru matematici pe când acesta era elev la o şcoală militară din localitate.

La şaisprezece ani a început studiile la Universitatea din Caen. Doi ani mai târziu a plecat
la Paris pentru a face cunoştinţă cu marele filozof şi matematician Jean Le Rond d'Alembert.
Văzând că nu este primit, în ciuda scrisorilor de recomandare, el i-a atras până la urmă atenţia
lui d'Alembert trimiţându-i un eseu despre principiile mecanicii. D'Alembert şi-a dat seama
imediat de geniul lui Laplace şi în scurt timp i-a găsit un post de profesor de matematică la
„Ecole Militaire.

În 1773, citind un articol în faţa Academiei de Ştiinţe, Laplace a afirmat stabilitatea

sistemului solar. Deşi Newton reuşise să deducă matematic legile mişcării planetare, formulate
anterior de Johannes Kepler, mai trebuia rezolvate unele probleme. Orbitele planetelor în jurul
Soarelui sunt eliptice, dar ele nu rămân neschimbate de la un an la altul. Stabilitatea
cosmosului şi chiar a legii gravitaţiei a fost pusă la îndoială în diferite momente de personalităţi
eminente precum Leibniz şi Leonhard Euler.

In 1784, în lucrarea „Theorie du mouvement et de la figure elliptique des planetes”,

Laplace a introdus şi o nouă metodă de calcul pentru orbitele planetare, datorită căreia a
crescut precizia tabelelor astronomice. Mai mult decât atât, în 1785 a formulat minunatele
ecuaţii de câmp în armonice sferice, care îi poartă numele şi care şi-au găsit aplicaţia în
descrierea unui mare număr de fenomene, inclusiv gravitaţia, propagarea sunetului, lumina,
căldura, apa, electricitatea şi magnetismul.

Între anii 1780 şi 1790 Laplace a elaborat şi o cosmologie. El sugera că planetele au luat
naştere mai întâi prin desprinderea din Soare a unor inele succesive de materie gazoasă, care au
devenit apoi sfere solide. Ipoteza lui Laplace, sau ipoteza nebuloaselor, avea un caracter
newtonian rezonabil. A fost un element important în cărţile de astronomie din secolul al XIX-
lea şi rămâne şi astăzi unul dintre aspectele unei ipoteze mai cuprinzătoare.

Chiar şi mai impresionantă, din perspectiva capacităţii de previziune, este sugestia lui
Laplace conform căreia „forţa de atracţie a unui corp ceresc poate fi atât de mare încît lumina
să nu rămână în interiorul acestuia.

În 1799, Laplace a început să publice „Mecanique celeste”, care a apărut în cinci tomuri
voluminoase pe parcursul următorului sfert de secol. Această operă i-a consolidat reputaţia, în
pofida complexităţii ei matematice. Începând cu anul 1829, un căpitan de marină american, în
acelaşi timp statistician şi astronom, Nathaniel Bowditch, a tradus şi a adnotat primele patru
volume.

A devenit un venerabil om de stat pentru un grup de savanţi tineri, dar importanţi,

precum naturalistul Alexander von Humboldt şi chimistul Joseph Gay-Lussac. În politică,
Laplace nu a fost singurul care a votat abdicarea lui Napoleon în 1814; în timpul restauraţiei
monarhiste care a urmat, a devenit un personaj de o mare notorietate. Dacă Napoleon îi
conferise titlul de conte, Ludovic al XVIII-lea l-a făcut marchiz. In felul acesta, ca o dovadă a
lipsei sale de consecvenţă în materie de opţiuni politice, Laplace şi-a încheiat viaţa ca
ultraregalist

Laplace s-a căsătorit cu Charlotte de Courty de Romange în 1788, şi cei doi soţi au avut
doi copii. Multe documente originale legate de viaţa sa s-au pierdut, astfel încît golurile
biografice au fost completate de mituri. Unele documente au ars în incendiul care a cuprins
castelul unuia dintre urmaşii săi, iar altele au căzut pradă flăcărilor în timpul bombardării
localităţii Caen de către Aliaţi pe parcursul celui de-al doilea război mondial

Laplace a murit la 5 martie 1827, în locuinţa sa din apropierea Parisului, în Arcueil.

Ultimele sale cuvinte sunt celebre, deşi părerile referitoare la veridicitatea lor sunt împărţite:
„Ceea ce ştim este insignifiant; ceea ce nu ştim este imens" reprezintă una dintre versiuni,
cealaltă fiind: „Omul urmăreşte doar nişte fantome". După toate probabilităţile, una dintre ele
nu corespunde realităţii.