FORMULE STATISTICA

frecvenţa relativă
ni
fi = ⋅ 100
∑ ni

ponderea sau greutatea specifică a unui element (xi) în totalul

n

colectivităţii ( ∑ xi ) se obţine pe baza relaţiei:

i =1

xi
fi = n
⋅ 100, i = 1, n
∑x
i =1
i

Media aritmetică simplă se foloseşte pentru seriile în care fiecare

nivel al caracteristicii este purtat de o singură unitate statistică.

x=
x 1 + x 2 + x 3 + ... + x n
sau ∑x i
, i = 1, n , n=volumul
n x= i =1

n
colectivităţii
 Media aritmetică ponderată se foloseşte în cazul seriilor cu
frecvenţe

x n + x 2 n 2 + x 3 n 3 + ... + x n n m ∑x n i i
x= 1 1 sau x= i =1
n 1 + n 2 + ... + n m n

∑n
i =1
i

formule de calcul simplificat a mediei aritmetice:

n

-pt. serii simple: ∑ (x i − a)

x= i =1
+a
n
n

∑ (x i − a) ⋅ n i
-pt. serii ponderate: x= i =1
n
+a
∑n
i =1
i

a. Dacă se micşorează fiecare variantă a caracteristicii de un anumit

număr de ori ”k”, atunci media seriei se micşorează de acelaşi
număr de ori.
Se obţin următoarele relaţii:
n
xi
-pt. serii simple: ∑k
x= i =1
⋅k
n
n
xi
∑k ⋅ ni
-pt. serii ponderate: x= i =1
n
⋅k
∑ni =1
i
 b. Dacă frecvenţele seriei se micşorează de un număr „c” de ori,
atunci media aritmetică rămâne neschimbată.
Această proprietate se aplică numai seriilor cu frecvenţe.
n
ni 1 n n

∑x i ⋅
c
∑ xini
c i =1
∑x n i i
x= i =1
= = i =1
=x
n
ni 1 n n

∑
i =1 c
∑ ni
c i =1
∑n
i =1
i

c. Suma algebrică a abaterilor nivelurilor individuale ale

caracteristicii de la media lor este egală cu zero.
∑ (x i − x) = 0
∑x
∑ (x − x) = ∑ x i − ∑ x = ∑ x i − n ⋅ x = ∑ x i − n ⋅
i
i =0
n

formule de calcul simplificat al mediei aritmetice:

n
xi − a
-pt. serii simple: ∑ k
x= i =1
⋅k +a
n
n
xi − a ni
∑ k
⋅
c
-pt. serii ponderate: x= i =1
⋅k + a
n
ni
∑i =1 c

Media, în cazul caracteristicii alternative

n1
p=
n
 Media unităţilor care nu poartă acea caracteristică se notează cu „q” şi
se determină astfel:
n − n1
q=
n

aplicarea relaţiei de calcul a modului:

∆1
Mo = x 0 + d ⋅ , unde:
∆1 + ∆ 2

x0 = limita inferioară a intervalului modal,

d = mărimea intervalului modal,
∆ 1 = diferenţa dintre frecvenţa intervalului modal şi frecvenţa intervalului

anterior celui modal,

∆ 2 = diferenţa dintre frecvenţa intervalului modal şi frecvenţa intervalului

următor celui modal.

Pe cale grafică, modul se determină pe baza histogramei

Metodologia de calcul a medianei este diferită după natura seriei

luate în calcul.
Pentru serii simple se întâlnesc două situaţii:
-seria are un număr impar de termeni, când mediana este acea variantă a

n +1
caracteristicii cu rangul , după ce în prealabil seria a fost ordonată
2
crescător, unde n = nr. termenilor.
: U Me = ∑
ni
;
2

U Me − Na
Me = x 0 + d ⋅ , unde:
n Me

x0 = limita inferioară a intervalului median;

d = mărimea intervalului median;
Na = frecvenţa cumulată anterioară intervalului median;
nMe = frecvenţa reală a intervalului median.
Pe cale grafică mediana se determină ca şi în situaţia precedentă cu
ajutorul curbei frecvenţelor cumulate.

Quartilele

U Q1 − Na
Q1 = x 0 + d ⋅
n Q1

U Q 2 − Na
Q2 = x0 + d ⋅
n Q2

U Q3 − Na
Q3 = x 0 + d ⋅
n Q3

x0 = limita inferioară a intervalului quattilic;

d = mărimea intervalului quartilic;
UQ1, UQ2, UQ3 = unităţile quartilice;
Na = frecvenţa cumulată anterioară intervalului quartilic;
nQ1, nQ2, nQ3 = frecvenţele reale ale intervalului quartilic.
U Q1 =
∑n i
; U Q2 =
2∑ n i
=
∑n i
= U Me ; U Q3 =
3∑ n i
4 4 2 4

Decilele

U D1 − Na
D1 = x 0 + d ⋅
n D1

U D 2 − Na
D2 = x0 + d ⋅
n D2

D5 = Me = Q2


U D 9 − Na
D9 = x 0 + d ⋅
n D9

U D1 =
∑n i

10
2∑ n i ∑n i
U D2 = =
10 5

9∑ n i
U D9 = .
10

În cazul seriilor cu frecvenţe în care caracteristica este dată pe

variante, mediala se calculează în următoarele etape:
-se determină produsele x i n i ;
-se calculează şirul produselor x i n i cumulate, notate cu Li;

-se determină unitatea medială conform relaţiei: U Ml = ∑

xini
;
2
-se caută locul unităţii mediale pe şirul Li, alegând un nivel egal sau mai
mare decât acesta;
-se identifică mediala ca fiind nivelul caracteristicii corespunzător unităţii
mediale.

În cazul seriilor cu frecvenţe şi caracteristica sub formă de intervale de

variaţie, mediala se determină tot prin calcul şi grafic.
Prin calcul se parcurg operaţiile:
-se determină produsele x i n i ;
-se calculează şirul produselor x i n i cumulate, notate cu Li;

-se determină unitatea medială conform relaţiei: U Ml = ∑

xini
;
2
-se caută locul unităţii mediale pe şirul Li, alegând un nivel egal sau mai
mare decât acesta;
-se identifică intervalul medial, ca fiind intervalul caracteristicii
corespunzător unităţii mediale;
U Ml − La
-se aplică formula medialei: Ml = x 0 + d ⋅ , unde:
x i n i Ml

x0 = limita inferioară a intervalului medial;

d = mărimea intervalului medial;
UMl = unitatea medială;
La = produsul cumulat anterioar intervalului medial;
x i n iMl = produsul x i n i corespunzător intervalului medial.
Media cronologică simplă se calculează când momentele sunt egal distanţate
între ele.
x1 + x 2 x 2 + x 3 x + xn
+ +  + n −1
Pentru seria x 1 , x 2 ,  , x n -1 , x n , x cr = 2 2 2 .
n −1
Prin transformare, această relaţie devine:

x1 x
+ x 2 + x 3  + x n −1 + n
x cr = 2 2 .
n −1

Media cronologică ponderată se calculează atunci când intervalele de

timp dintre termenii seriilor de momente sunt inegale.
În acest caz, mediile parţiale, din care se calculează media întregii
perioade, sunt ponderate cu durata perioadelor parţiale dintre termenii seriei,
notate cu ti.
x1 + x 2 x + x3 x + xn
t1 + 2 t 2 +  + n −1 t n −1
x cr = 2 2 2
t 1 + t 2 +  + t n −1

n
xh =
Media armonică simplă: 1
∑x
i
 xh =
∑n i

Media armonică ponderată: 1

∑ x ⋅n i
i

Considerăm seria: x 1 , x 2 ,  , x n -1 , x n .
-mediile mobile din câte 3 termeni:
x1 + x 2 + x 3 x2 + x3 + x4  x n −2 + x n −1 + x n
x1 = , x2 = , ,x n −2
= .
3 3 3
-mediile mobile din câte 4 termeni:
x1 + x 2 + x 3 + x 4 x +x +x +x x n −3 + x n − 2 + x n −1 + x n
x1 = , x 2 = 2 3 4 5 , , x n −3
= .
4 4 4

Media progresivă

x + xs
x progr = , unde:
2

x = media generală a seriei;

x s = media termenilor calitativ superiori mediei generale.

Media geometrică simplă:

x g = n x1 ⋅ x 2 ⋅ ⋅ x n

Media geometrică ponderată:

x g = ∑ n x 1n ⋅ x n2 ⋅  ⋅ x nm
i 1 2 m
 Media pătratică simplă: x patr = ∑x 2
i

Media pătratică ponderată: x patr =

∑x ⋅n
2
i i

∑n i

• Indicatorii simpli ai dispersiei

Amplitudinea variaţiei

În mărime absolută

Ax = x max − x min

În mărime relativă

x max − x min
Ax % = ⋅ 100 , unde:
x
x max , x min = nivelul maxim, respectiv minim al variabilei X;

x = nivelul mediu al variabilei X.

2. Abaterea individuală

În mărime absolută
d i = xi − x

În mărime relativă
 xi − x
d i% = ⋅ 100
x

• Indicatorii sintetici ai dispersiei

1. Abaterea medie liniară
∑d i ∑x i −x
-pentru serii simple: d= i
= i , când
n n
n1 = n 2 = ... = nn = k ,

∑ d ⋅n i i ∑ x − x ⋅n i i

-pentru serii cu frecvenţe: d= i

= i
, când
∑n i
i ∑n i
i

n1 ≠ n2 ≠ ... ≠ n n

2. Varianţa (dispersia)

∑d ∑(x ) 2
i
2
i −x
-pentru serii simple: σ2 = i
= i ,
n n

∑d ⋅n ∑ ( x − x)
2
i
2
i i ⋅ ni
-pentru serii cu frecvenţe: σ 2
= i
= i
.
∑n i
i ∑n i
i

3. Abaterea medie pătratică (deviaţia standard)

∑d ∑ (x ) 2
2
i i −x
pentru serii simple: σ = i
= = i
= σ2
n n

∑d ⋅n ∑ ( x − x)
2
i
2
i i ⋅ ni
-pentru serii cu frecvenţe: σ= i
= = i
= σ2
∑n i
i ∑n i
i

Intervalul mediu de variaţie

  x − d  x − σ
x±d = , respectiv x ±σ = 
 x + d  x + σ
. Coeficientul mediu de variaţie
d σ
ν = ⋅ 100 , respectiv ν = ⋅ 100
x x
0 < ν < 17% media este strict reprezentativa
17% < ν < 53% media este moderat reprezentativa
35% < ν < 50% media este reprezentativa in sens larg
ν > 50% media este nereprezentativa.


Proprietăţile dispersiei sunt:

• Dispersia unei distribuţii este egală cu diferenţa dintre media pătratelor
tuturor variantelor caracteristicii şi pătratul mediei.
σ 2 = x 2 − (x) 2

∑ (x ) 2
− x ⋅ ni
∑ (x ∑x n ∑x n ∑n
2 2
i 2
− 2x i x + x )n i 2
x
σ =
i i i i i i
2 i
= = − 2x ⋅ + =
∑n i
i ∑n
i
i ∑n i ∑n i ∑n i
2 2 2
= x 2 − 2x + x = x 2 − x
Dispersia unui şir de valori constante este egală cu zero,
• Dispersia calculată din abaterile variantelor caracteristicii faţă de

constanta „a” este mai mare decât dispersia calculată din aceleaşi variante
faţă de media lor cu pătratul diferenţei dintre medie şi constanta „a”.
∑(x − a)
2
i
-pentru serii simple: σ2 = i
− (x − a ) 2 ,
n

∑( x − a) 2
i ⋅ ni
-pentru serii cu frecvenţe: σ 2
= i
− (x − a ) 2 .
∑n i
i
• Dacă fiecare nivel al caracteristicii se micşorează de „k” ori, atunci
dispersia se micşorează de „k2” ori.
2
x −x
-pentru serii simple: ∑i  i k  ,
σ2 =   ⋅ k2
n
2
x −x
∑i  i k  ⋅ n i
-pentru serii cu frecvenţe: σ2 =   ⋅k2 .
∑ ni
i

• Dacă se împarte fiecare nivel al frecvenţelor printr-o constantă „c”, atunci

dispersia rămâne neschimbată.

∑ (x ) 2 ni
i −x ⋅
c
σ2 = i
ni
∑c i

Aceste proprietăţi sunt folosite pentru calculul simplificat al

dispersiei. Din combinarea lor se ajunge la formulele care conduc la cea mai
mare simplificare a calculelor.
2
 xi − a 
-pentru serii simple: ∑ 
i  k 

,
σ =
2
⋅ k 2 − (x − a ) 2
n
2
 xi − a  ni
∑ 
i  k  c
 ⋅
-pentru serii cu frecvenţe: σ =
2
⋅ k 2 − (x − a ) 2 .
n
∑i ci

Indicatorii de asimetrie
O primă imagine asupra gradului de asimetrie (As) al unei distribuţii o
putem face comparând media ei asimetrică cu modul.
 As = x − Mo
As 0, x Mo , asimetrie negativă, cu extinderea frecvenţelor spre

stânga.
As  0 , x  Mo , asimetrie pozitivă, cu extinderea frecvenţelor spre

dreapta.
În mărimi relative se utilizează coeficientul de asimetrie a lui Pearson
(kas).
x − Mo
k as =
σ
Dacă kas =0, x = Mo , distribuţie simetrică
Dacă kas >0, x  Mo , distribuţie asimetrică spre dreapta
Dacă kas <0, x Mo , distribuţie asimetrică spre stânga.
Pentru seriile moderat asimetrice, coef. de asimetrie trebuie să ia
valori cuprinse în intervalul (-0,3 ; 0,3). Pentru valori în afara acestui
interval se consideră că distribuţiile respective sunt puternic asimetrice.
coeficientul de asimetrie Yule (Cay).
q 2 − q1
Cay = , unde: q2 = Q3 – Me
q 2 + q1

q1 = Me – Q1.
Dacă valorile Cay se apropie de ± 0,1 , atunci distribuţia este moderat
asimetrică, iar dcaă depăşesc ± 0,1 , atunci distribuţia este pronunţat
asimetrică.

) Indicatorii de boltire.
. de boltire Pearson ( β 2 ) şi coef. de boltire Fisher ( γ 2 ).
 µ4
β2 = , unde: µ 2 este dispersia.
µ 22

∑ (x ) 2
i − x ⋅ ni
µ2 = σ 2 = i
, iar µ 4 se determină după relaţia:
∑ nii

∑ (x ) 4
i − x ⋅ ni
µ4 = i

∑n i
i

Pentru o distribuţie normală (curba Gauss-Laplace), coeficientul de

boltire ia valoarea 3. Dacă β 2  3 , atunci distribuţia este leptocurtică, iar
dacă β 2 3 , atunci distribuţia este platicurtică.

Coef. de boltire Fisher ( γ 2 )

µ4
γ 2 = β2 − 3 = − 3 , cu interpretarea:
µ 22

dacă β 2 = 3 , γ 2 = 0 , distribuţie normală;

β2  3 , γ 2  0 , distribuţie leptocurtică;
β2 3 , γ2 0, distribuţie platicurtică.

6.2. Indicii simpli

• Indicele simplu al cantităţilor sau al volumului fizic care este determinat

q
după relaţia: i1 / 0 = q ⋅ 100 ,
q 1

q1 = volumul fizic în perioada curentă

q0 = volumul fizic în perioada de bază
• Indicele simplu al preţurilor stabilit astfel:
p1
i 1p/ 0 = ⋅ 100
p0

p1 = preţul în perioada curentă

p0 = preţul în perioada de bază
• Indicele simplu valoric stabilit astfel:
v1
i 1v/ 0 = ⋅ 100 , dar v1=q1p1
v0

v0=q0p0
q 1 p1
i 1v/ 0 = ⋅ 100
q0p0

Între aceşti indici se verifică relaţia:

i 1v/ 0 = i 1q/ 0 ⋅ i 1p/ 0

q 1 p1 q 1 p 1
= ⋅
q0p0 q0 p0

6.2. Indicii simpli

• Indicele simplu al cantităţilor sau al volumului fizic care este determinat

q
după relaţia: i1 / 0 = q ⋅ 100 ,
q 1

q1 = volumul fizic în perioada curentă

q0 = volumul fizic în perioada de bază
• Indicele simplu al preţurilor stabilit astfel:
p1
i 1p/ 0 = ⋅ 100
p0

p1 = preţul în perioada curentă

p0 = preţul în perioada de bază
• Indicele simplu valoric stabilit astfel:
v1
i 1v/ 0 = ⋅ 100 , dar v1=q1p1
v0

v0=q0p0
q 1 p1
i 1v/ 0 = ⋅ 100
q0p0

Între aceşti indici se verifică relaţia:

i 1v/ 0 = i 1q/ 0 ⋅ i 1p/ 0

q 1 p1 q 1 p 1
= ⋅
q0p0 q0 p0

Indicii de grup
.a Indicele agregat
Indicele agregat simplu al producţiei se determină astfel:

I1q/ 0 =
∑q 1
⋅ 100
∑q 0

indicele agregat ponderat, calculat astfel:

I1q/ 0 =
∑q p 1 1
⋅ 100
∑q p 0 0

sisteme de
ponderare

E. Laspeyres

I1q/ 0 =
∑q p 1 0
⋅ 100
∑q p 0 0

H. Paasche
 I1p/ 0 =
∑p q 1 1
⋅ 100
∑p q 0 1

I1v/ 0 =
∑q p 1 1
⋅ 100
∑q p 0 0

variaţiei valorice
Între aceşti indici se verifică relaţia:
I1v/ 0 = I1q/ 0 ⋅ I1p/ 0

În teoria indicilor se mai întâlnesc şi unele sisteme de ponderare care

ţin seama de ponderile din ambele perioade. Întâlnim astfel:
-indicele preţurilor calculat de Edgeworth
I1p/ 0 =
∑ p (q
1 1 + q0 )
⋅ 100
∑ p (q
0 1 + q0 )

-indicele ideal al lui Fisher.

I1p/ 0 =
∑q p ⋅ ∑q p
1 0 1 1

∑q p ∑q p
0 0 1 0

indicelui de grup al volumului fizic

modificarea absolută va fi
∆q1 / 0 = ∑ q 1 p 0 − ∑ q 0 p 0
i i

Pentru indicele de grup al preţurilor, modificarea absolută va fi:

∆p1 / 0 = ∑ p1q 1 − ∑ p 0 q 1
i i

În cazul indicelui de grup valoric, modificarea este:

∆v1 / 0 = ∑ q 1 p1 − ∑ q 0 p 0
i i

În cazul influenţei factorilor exprimată în mărimi absolute se verifică

relaţia:
 ∆v1 / 0 = ∆q1 / 0 + ∆p1 / 0

b. Indicele mediu aritmetic ponderat

∑i ⋅ q p q
1/ 0 0 0
I1q/ 0 = i
× 100
∑q p i
0 0

c. Indicele mediu armonic ponderat

∑p q 1 1
I p
1/ 0 = i
× 100
1
∑i
i
q
p 1q 1
1/ 0

6.4Sistemul indicilor calculaţi din mărimi medii

A. indicele de variaţie bifactorială;
B. indicele cu structură fixă;
C. indicele schimbării structurii.
A. indicele de variaţie bifactorială

I sx.v =
x1
=
∑x n 1 1
÷
∑x n 0 0

x0 ∑n 1 ∑n 0

B. indicele cu structură fixă (Is.f)

I sx.f =
∑x n 1 1
÷
∑x n 0 1

∑n 1 ∑n 1

de Laspeyres
I sx.f =
∑x n 1 0
÷
∑x n 0 0

∑n 0 ∑n 0
 C. indicele variaţiei structurii (Iv.s.).

Laspeyres,
I xv.s. =
∑x n 0 1
÷
∑x n 0 0

∑n 1 ∑n 0

Între aceste trei categorii de indici se stabileşte relaţia:

I sx.v = I sx.f ⋅ I xv.s.

6.5 Gruparea indicilor dinamicii după felul bazei

Indici cu bază fixă
q1 q2 q n −1 qn
i 1q/ 0 = , i q2 / 0 = , .... , i qn −1 / 0 = , i qn / 0 =
q0 q0 q0 q0

Indici cu bază fixă

q1 q2 q n −1 qn
i 1q/ 0 = , i q2 / 1 = , .... , i qn −1 / n − 2 = , i qn / n −1 =
q0 q1 q n −2 q n −1

produsul indicilor cu bază mobilă

q1 q 2 q 3 q q q
⋅ ⋅ ⋅  ⋅ n −1 ⋅ n = n
q 0 q1 q 2 q n −2 q n −1 q 0

împărţind doi indici cu bază fixă

q 2 q1 q 2
÷ =
q 0 q 0 q1

6.6Ritmul variaţiei şi al sporului

A. indicatori absoluţi
B. indicatori relativi
C. indicatori medii.
A. Indicatorii absoluţi
Cuprind sporul absolut, care, după modul de alegere a bazei, este:
• spor absolut cu bază fixă ( ∆xi / 0 ) – se obţine ca diferenţă între fiecare
termen al sumei şi termenul ales drept bază de raportare. Considerând
seria: x0, x1, x2, ... , xn, sporul absolut cu bază fixă se va calcula astfel:
∆x1 / 0 = x 1 − x 0 ; ∆x2 / 0 = x 2 − x 0 ; .....; ∆xn / 0 = x n − x 0 sau

generalizând: ∆xi / 0 = x i − x 0

• spor absolut cu bază mobilă ( ∆xi / i −1 ) – este diferenţa dintre fiecare termen
al seriei şi termenul anterior. În aceeaşi serie vom avea:
∆x1 / 0 = x 1 − x 0 ; ∆x2 / 1 = x 2 − x 1 ; .....; ∆xn / n −1 = x n − x n −1 sau

generalizând: ∆xi / i −1 = x i − x i −1

Între sporurile absolute cu baza fixă şi cele cu baza mobilă se verifică

relaţiile:
-suma sporurilor cu baza mobilă este sporul cu bază fixă al ultimului an:
x 1 − x 0 + x 2 − x 1 + x 3 − x 2 +  + x n − x n −1 = x n − x 0

-diferenţa dintre două sporuri absolute cu baza fixă consecutive este egală cu
sporul cu bază mobilă corespunzător:
(x 3 − x o ) − (x 2 − x 0 ) = x 3 − x 2

B. Indicatorii relativi
1. Ritmul variaţiei (Rx) – exprimă viteză de variaţie exprimată în mărimi

relative. După modul de calcul, rimul variaţiei este de două feluri:

• Ritmul variaţiei cu bază fixă ( R ix/ 0 ) – arată de câte ori a crescut sau scăzut
nivelul unui fenomen în decursul unei perioade de timp şi se calculează
astfel:
xi
R ix/ 0 = , i = 1, n
x0
• Ritmul variaţiei cu bază mobilă ( R ix/ i −1 ) – arată de câte ori a crescut sau
scăzut nivelul unui fenomen într-un moment faţă de momentul anterior.
xi
R ix/ i −1 =
x i −1

Între ritmul variaţiei cu bază fixă şi cel cu bază mobilă se verifică

relaţiile:
-produsul ritmurilor cu bază mobilă este ritmul cu bază fixă al întregii
perioade:
x1 x 2 x 3 x x
⋅ ⋅ ⋅⋅ n = n
x 0 x1 x 2 x n −1 x 0

-raportul a două ritmuri ale variabilei cu bază fixă este egal cu ritmul cu bază
mobilă corespunzător:
x 2 x1 x 2
÷ =
x 0 x 0 x1

2 Ritmul sporului (rx) – exprimă mărimea creşterii sau scăderii în decursul

unei anumite perioade de timp faţă de perioada de bază a unui indicator. Se
calculează:
• Ritmul sporului cu bază fixă ( rx ) – se calculează ca raport între sporul
i/0

cu bază fixă şi nivelul fenomenului considerat din perioada de bază,

astfel:
∆xi −0 x i − x 0
rx i / 0 = =
x0 x0

• Ritmul sporului cu bază mobilă ( rx i / i −1 ) – se calculează ca raport între

sporul cu bază mobilă şi nivelul fenomenului considerat din perioada
anterioară, astfel:
∆xi / i −1 x i − x i −1
rx i / i −1 = =
x i −1 x i −1
Relaţii între aceste ritmuri:
rx i / 0 = R ix/ 0 − 1

rx i / i −1 = R ix/ i −1 − 1

C. Indicatorii medii
1. Sporul mediu ( ∆ x )
x xn − x0
∆ = , unde:
n −1
xn = ultimul termen al seriei,
x0 = primul termen al seriei,
n = nr. termenilor seriei.
2. Ritmul mediu al variaţiei ( R x )
x xn
R = n −1
xo

Ritmul mediu al sporului ( r x )

x x x x
r = R − 1 sau în procente: r = R − 100

A. Regresie şi corelaţie liniară

y = a + bx
-dacă b>0, indică o legătură directă
-dacă b=0, nu există legătură
-dacă b<0, indică o legătură inversă.
metoda celor mai mici pătrate
suma pătratelor diferenţelor dintre valorile reale ale lui y şi valorile
teoretice date de ecuaţia de regresie să fie minimă.

∑ (y − y )
2
i = minim, respectiv
 ∑ ( y − a − bx)
2
= minim.

na + b∑ x i = ∑ y i


a ∑ x i + b∑ x i2 = ∑ x i y i

Prin metoda lui Cramer sau a determinanţilor, parametrii a şi b se

determină astfel (pentru seriile simple):

∑y i ∑x i

a=
∆a
=
∑x y ∑x
i i
2
i
=
∑x ∑y − ∑x ∑x y 2
i i i i i

∆ n ∑x i
n ∑ x − (∑ x ) 2
i i
2

∑x i ∑x 2
i

n ∑y i

b=
∆b
=
∑x ∑x y
i i i
=
n∑ x i yi − ∑ x i ∑ yi
∆ n ∑x i
n ∑ x i2 − (∑ x i ) 2

∑x i ∑x 2
i

serii cu frecvenţe, sistemul de ecuaţii normale devine:

a ∑ n i + b∑ x i n i = ∑ y i n i


a ∑ x i n i + b∑ x i2 n i = ∑ x i y i n i

Determinarea parametrilor a şi b prin aceeaşi metodă conduce la

rezultatele:

∑y n i i ∑x n i i

a=
∆a
=
∑x y n ∑x n
i i i
2
i i
=
∑x n ∑y n − ∑x n ∑x y n
2
i i i i i i i i i

∆ ∑n i∑x n i i ∑ n ∑ x n − (∑ x n )
i
2
i i i i
2

∑x n i i ∑x 2
i ni
 ∑n i ∑y n i i

b=
∆b
=
∑x n ∑x y n i i i i i
=
∑n ∑x y n − ∑x n ∑y n
i i i i i i i i

∆ ∑n ∑x n i i i ∑ n ∑ x n − (∑ x n )
i
2
i i i i
2

∑x n i i ∑x 2
i ni

Coeficientul de corelaţie
rx , y =
∑ (x i − x ) ⋅ ( y i − y)
, unde:
nσ xσ y

xi = caracteristica factorială;
yi = caracteristica rezultativă;
x , y = mediile celor două caracteristici;

σ x , σ y = abaterea medie pătratică a celor două caracteristici.

Dacă în această relaţie înlocuim pe x, y , σ x , σ y cu expresiile lor dezvoltate şi

efectuăm simplificările posibile, se ajunge la formula:
n∑ x i yi − ∑ x i ∑ yi
rx , y = -pt. serii simple
[n ∑ x i2 − (∑ x i ) 2 ] ⋅ [n ∑ y i2 − (∑ y i ) 2 ]

rx , y =
∑n ∑x y n − ∑x n ∑y n i i i i i i i i
-pt. serii cu
[∑ n ∑ x n − (∑ x n ) ] ⋅ [∑ n ∑ y n − (∑ y n )
i
2
i i i i
2
i
2
i i i i
2
]

frecvenţă

Raportul de corelaţie (η )
σ y2
η= , unde:
σ yi2

σ y2 = dispersia valorilor reale ale variabilei y;

σ yi2 = dispersia valorilor teoretice ale variabilei y.

 În cazul unei legături liniare simple, ecuaţia raportului de corelaţie
devine:
(∑ y i ) 2
a ∑ y i + b∑ x i y i −
η= n
(∑ y i ) 2

∑y 2
i −
n

În cazul seriilor cu frecvenţe:

(∑ y i n i ) 2
a ∑ y i n i + b∑ x i y i n i −
η=
∑n i

(∑ y i n i ) 2

∑y 2
ni −
∑n
i
i

Raportul de corelaţie are valori cuprinse între 0 şi 1, cu următoarele

semnificaţii:
-η = 1 arată că între variabile există legătură;
-η = 0 între variabile nu există legătură.
Valoarea la pătrat a raportului de corelaţie prezintă raportul de
determinaţie:
σ y2
η2 = şi arată ponderea influenţei factorului x asupra variaţiei
σ yi2

variabilei y.

B. Regresie şi corelaţie curbilinie

a. Regresie şi corelaţie de tip hiperbolic
b
y=a+
xi
 1
na + b∑ x = ∑ y i
 i

a x + b 1 1
 ∑ i ∑ x 2 = ∑ x yi
 i i

Prin regula lui Cramer obţinem:

1 1 1
∑y ∑ x
i 2
−∑
xi
∑x yi
a= i i
1 1
n∑ 2
− (∑ ) 2
xi xi

1 1
n∑ yi − ∑ ∑ yi
xi xi
b=
1 1
n ∑ 2 − (∑ ) 2
xi xi

Fiind vorba de o legătură curbilinie, intensitatea legăturii se determină

numai cu ajutorul raportului de corelaţie.
σ y2
η=
σ yi2

1 (∑ yi ) 2

a ∑ y i + b∑ y i −
xi n
η=
(∑ y ) 2

∑y
i
2
i −
n

b. Regresie şi corelaţie de tip parabolic

parabola de gradul doi,
y = a+bx+cx2
Parametrii a, b, c se determină prin metoda celor mai mici pătrate, din
sistemul:
na + b∑ x i + c∑ x i2 = ∑ y i


a ∑ x i + b∑ x i + c∑ x i = ∑ x i y i
2 3


a ∑ x i2 + b∑ x 3i + c∑ x i4 = ∑ x i2 y i


Intensitatea corelaţiei parabolice se măsoară cu ajutorul raportului de

corelaţie:

(∑ y ) 2

a ∑ y i + b∑ x i y i + c∑ x y i − 2 i
i
η= n
(∑ y ) 2

∑y
i
2
i −
n

Regresie şi corelaţie multiplă

y x1, x 2,..., xk = a 0 + a 1 x 1 + a 2 x 2 +  + a i x i +  + a k x k , unde:

a0 = parametrul care exprimă influenţa celorlalţi factori consideraţi cu

acţiune constantă, în afară de factorii cauzali luaţi în calcul;
ai = coeficienţi de regresie multiplă care arată cu cât variază variabila
rezultativă, atunci când variabila factorială xi se modifică cu o unitate.
σ y2x 1, x 2 ,... xk
ηy x1,x 2,..., xk = .
σ y2

7.1Corelaţia neparametrică
.1 Coeficientul de concordanţă Fechner
Coeficientul de concordanţă simplu
c−d
k= , unde:
n
c = număr de concordanţe de semn ale abaterilor;
d = număr de disconcordanţe de semn ale abaterilor.
 ∆x i = x i − x sau ∆x i = x i − x i −1

∆y i = y i − y sau ∆y i = y i − y i −1

n = numărul perechilor de valori corelate

Dacă unele diferenţe ∆x i sau ∆y i sunt nule, atunci nu se consideră nici
concordanţă, nici discordanţă, ci este exclusă din calcul.
Coeficientul de concordanţă ponderat
C−D
k= , unde:
C+D

C = suma produselor ∆x i ∆y i pozitive,

D = valoarea absolută a sumei produselor ∆x i ∆y i negative.
O altă variantă a coeficientului ponderat de concordanţă Fechner se
apropie de coeficientul de corelaţie Pearson şi se determină astfel:

k=
∑ ∆x i ⋅ ∆y i

∑ (∆x ) ⋅ ∑ (∆y )
i
2
i
2

Coeficientul Fechner poate varia între -1 şi +1, cu semnificaţia unei

legături directe sau inverse mai mult sau mai puţin intense.

.2 Coeficienţii de corelaţie a rangurilor

Coeficientul Spearman
6∑ d 2
θ = 1− , unde:
n3 − n
d = diferenţele dintre rangurile celor două variabile;
n = nr. perechilor de valori xi, yi.
b. Coeficientul Kendall
S
τ= , unde:
0,5n (n − 1)

S= P−Q P = ∑ pi Q = ∑ qi
pi = nr. rangurilor superioare ale variabilei yi ordonate după xi, care există
după fiecare rang;
qi = nr. rangurilor inferioare ale variabilei yi ordonate după xi, care există
după fiecare rang;
n = nr. unităţilor observate.
Acest coef. poate lua valori cuprinse între -1 şi +1, cu aceleaşi
semnificaţii.

Coeficientul de asociere
ad − bc
Q=
ad + bc
Valoarea coef. de asociere are ca interval de variaţie (-1;+1) şi se
interpretează ca oricare coef. de corelaţie.