Kids Quest, Lecţia 8,

Cod Y1U2L3

ÎL PUTEM VEDEA PE DUMNEZEU ÎN ISUS

OBIECTIVELE LECŢIEI
1. Natura şi fiinţa lui Isus şi ale lui Dumnezeu sunt exact la fel.
2. Gloria lui Dumnezeu a fost văzută la schimbarea la faţă a lui Isus.
3. Ar trebuie să ne închinăm lui Isus, fiindcă El este Dumnezeu.

INTRODUCEREA PENTRU ÎNVĂŢĂTOR:

Dumnezeu doreşte ca noi să-L cunoaştem. El ne-a pregătit tot ceea ce avem nevoie pentru a-L cunoaşte
ca Dumnezeu şi Mântuitor. În timp ce luăm în considerare mila lui Dumnezeu îndreptată spre rasa umană, ar
trebuie să fim profund atinşi. Venirea lui Isus în lumea noastră plină de păcat a deschis o uşă prin care toţi
oamenii pot avea o relaţie strânsă cu Dumnezeu. Isus a fost dovada unei vieţi pe deplin supuse lui Dumnezeu
Tatăl. El a suferit durerea şi suferinţa de bună voie, ştiind că finalizarea misiunii Lui va aduce la mântuirea
întregii umanităţi. În povestea de astăzi îl vedem pe Moise şi pe Ilie vorbind cu Isus despre momentul
înălţării la cer care urma să atragă după sine împlinirea promisiunii (Luca 9:31). Isus nu a fost crucificat
fiindcă oamenii au plănuit asta, sau pentru că Satan L-a păcălit, ci Isus a mers de bună voie la Ierusalim
pentru a fi crucificat. El a mers să-şi îndeplinească misiunea. Cu toate acestea, Moise şi Ilie L-au încurajat să
se întărească pentru zilele care vor veni. În timp ce încercăm să ne trăim vieţile în totală ascultare de
Dumnezeu, suntem siguri că prezenţa Lui este în viaţa noastră când trecem prin probleme.

INTRODUCEREA PENTRU COPII

Versetele de referinţă: Psalmul 147:5; Evrei 4:13.

Învăţătorul va alege 4 copii cărora nu le este teamă să iasă în faţa clasei. Le veţi explica că aveţi nevoie de
ei pentru un experiment. Explicaţi-le că le veţi da o listă cu lucrurile pe care trebuie să le repete cu voce tare.
Trebuie să vă asiguraţi că au înţeles că trebuie să le repete cu voce tare în continuu, până când le veţi spune
să se oprească. Unul din copii va spune zilele săptămânii, un altul va spune lunile anului sau poate numi toate
culorile care-i vin în minte (ar fi bine dacă învăţătorul va face o listă de 10 culori pe care copilul le poate
citi). Ultimul copil va spune alfabetul. Spune-le să înceapă să vorbească tare şi clar la atunci când dvs.
spuneţi: ,,START!’’ Copii vor spune ceea ce au de spus timp de un minut.
Spune copiilor astfel: ,,Îmi poate spune cineva cu exactitate ce a spus fiecare dintre aceşti copii?’’
(Permiteţi-le să răspundă.) ,,Aţi putut înţelege ce a spus fiecare dintre ei în tot acest timp?’’ (Permiteţi-le
din nou să răspundă.) ,,Noi nu am putut înţelege tot ceea ce au spus, dar Dumnezeu poate. Dumnezeu
poate înţelege fiecare cuvânt pe care-l spune fiecare persoană, tot timpul. El mai cunoaşte şi fiecare gând
al nostru. Pentru noi acest lucru pare imposibil. Este dificil să-L înţelegem pe Dumnezeu. Aşa că
Dumnezeu a găsit o modalitate prin care să ni se facă cunoscut. El L-a trimis pe Isus pe pământ ca să ne
arate cum este El.’’

LECŢIE CU OBIECTE

Scopul: Să-i ajute pe copii să înţeleagă că Isus este Dumnezeu care s-a întrupat.

Materiale: una sau două din perechile următoare de obiecte: câteva boabe de struguri şi stafide, lapte şi
iaurt, câteva cuburi de gheaţă şi apă.

1
 Versete de referinţă: Ioan 1:14; Ioan 14:7-11; Ioan 12:44, 45; Coloseni 1:15, 19.

Spuneţi copiilor:
,,Ştim din Coloseni 1:15 că nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu şi mai ştim că Isus arată ca Dumnezeu. În
versetul 19 al aceluiaşi capitol, ni se spune că Dumnezeu este mulţumit că tot ceea ce era în El se regăsea
şi în Isus. Cu alte cuvinte, Biblia ne învaţă că Isus este Dumnezeu. Acelaşi Dumnezeu, care a creat lumea,
a luat chip de om şi a venit să trăiască pe pământ.’’ Luaţi Ia în mână o boabă de strugure (sau un alt obiect
din cele alese). Veţi modifica lucrurile care se vor spune în funcţie de obiectul pe care l-aţi ales. ,,Oamenilor
le plac strugurii. Ei au un gust bun şi conţin multe vitamine bune pentru trupul nostru. Oamenilor le
place să aibă boabe de struguri uscate. Ce este o boabă de strugure uscată?’’ (Permiteţi-le să răspundă.)
,,Stafidele sunt şi ele dulci şi au multe vitamine. Ele pot fi folosite la prăjituri, în timp ce strugurii nu pot.
Oamenilor le place să pună stafide în prăjituri pentru a le face dulci. Şi strugurii, la rândul lor, pot fi
folosiţi în moduri în care nu pot fi folosite stafidele. O stafidă este o boabă de strugure într-o altă formă.
Biblia ne spune că Dumnezeu este duh. Isus este Dumnezeu într-o formă umană. El a devenit o fiinţă
umană pentru ca oamenii să se poată relaţiona la El. Isus nu este doar un Om bun care a făcut multe
lucruri bune oamenilor, Isus este Dumnezeu.

INTRODUCEREA VERSETULUI BIBLIC

„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmul 119:11)

Materiale: 20 de obiecte din casă, tavă, tablă şi cretă sau tablă albă şi carioca.
ATENŢIE: Dacă nu puteţi aduce cele 20 de obiecte din casă, puteţi scrie pe tablă denumirea lor. când se
va spune în lecţie să îndepărtezi acel obiect îl poţi şterge de pe tablă pur şi simplu. Trebuie să scrii acele
cuvinte şi pe o coală de hârtie astfel încât să nu uiţi care au fost.

Pregătirea:
Puneţi 20 de obiecte de prin casă pe tavă, sau pe un platou mare. Câteva sugestii de obiecte ce pot fi
aduse: o bucăţică de vată, o minge, un creion, o lingură, o carte, o periuţă de dinţi, un elastic, o bucăţică de
material, un pieptăn, o pereche de ochelari, o monedă, un săpun, o şurubelniţă, un ac de cusut, un ciorap, o
jucărie, o gumă de şters, un calculator de buzunar, un ghem de aţă, o sticluţă de lipici, o piatră (sau orice alt
obiect de dimensiune mică.)

Obiectivul:
A-i învăţa pe copii că a memora Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să biruim ispita.
Alegeţi patru copii care să vă ajute. De preferat unii mai mari care ştiu să scrie. Cereţi-le să vină în faţa
clasei. Veţi pune tava într-un loc vizibil. Nu le permiteţi copiilor să atingă tava. Spuneţi copiilor: ,, Vreau ca
fiecare din noi să se uite cu mare atenţie la obiectele de pe tavă. Concentraţi-vă doar asupra lor!’’
Permiteţi-le să privească obiectele de pe tavă timp de 30-45 de secunde. Nu le spuneţi că au decât 30 de
secunde. Nu trebuie nici să le spuneţi că le veţi testa memoria. După ce au trecut cele 30 de secunde veţi
pune tava într-un loc unde n-o pot vedea.
,,Acum vom face un test. Vreau ca fiecare din voi să scrie pe foaie, din memorie, cât mai multe din
obiectele care se aflau pe acea tavă. Cu cât veţi scrie mai multe, cu atât mai bine.’’
Daţi-le timp un minut în care copiii să scrie. Fiecare copil îţi va spune câte obiecte a scris. Copilul care a
scris cele mai multe lucruri câştigă. Copilul care a scris cele mai multe lucruri, va citi ceea ce a scris. Aveţi
grijă ca ceea ce au scris să fi fost pe tavă. Mulţumiţi copiilor că au participat şi cereţi-le să meargă la locurile
lor.
Spuneţi: ,,Versetul de astăzi este din Psalmul 119:1: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu
păcătuiesc împotriva Ta!” Este important să ascundem Cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre,
studiind Cuvântul Său, Biblia. Dacă vom studia Biblia acum, când va veni ispita în viaţa noastră,
2
 vom putea spune un „Nu!” hotărât. Putem vedea ispita ca pe un test. Dumnezeu îngăduie ca noi să fim
ispitiţi,

dar doreşte ca noi să biruim ispita. Un mod prin care ne putem pregăti pentru aceste teste este să
memorăm Cuvântul lui Dumnezeu. Eu tocmai le-am dat celor patru copii un text interesant. Le-a fost dat
timp să studieze obiectele de pe tavă, fără ca ei să ştie că vor fi testaţi. De multe ori nu ştim când vom fi
tentaţi să păcătuim. De aceea este important pentru noi să avem mereu Cuvântul lui Dumnezeu cu noi.
Dacă memorăm Cuvântul Său, îl vom avea mereu cu noi. Cuvântul lui Dumnezeu ne aminteşte de
regulile Lui şi de dragostea Lui. Este şi arma noastră împotriva lui Satan. Biblia compară Cuvântul lui
Dumnezeu cu o sabie. (Efeseni 6:17). O putem folosi pentru a ne proteja de Satan.’’
Cereţi-le copiilor să repete versetul de 4, 5 ori.

JOCUL PENTRU VERSETUL BIBLIC

Materiale: 18 bucăţele de hârtie colorată (dacă este posibil) de 12cm X 5cm.

Pregătirea: Împărţiţi versetul în 8 secţiuni. Veţi scrie fiecare din acestea pe câte o bucată de hârtie de 12x15
cm. Aveţi nevoie de două seturi. Trebuie să scrieţi literele destul de mari, încât să poată fi citite de către
copii. Indicat este ca setul fiecărei echipe să fie de altă culoare. Împachetaţi fiecare bileţel, astfel încât să fie
ascuns scrisul. Înainte de sosirea copiilor, ascundeţi cuvintele prin încăpere. Puteţi lipi câteva bileţele pe sub
scaunele de pe margine.

1. Împărţiţi copiii în două echipe. Alegeţi 8 copii care să joace. Aceştia vor căuta hârtiile echipei lor.
Trebuie să le reamintiţi care sunt hârtiile lor, înainte de începerea jocului pentru a evita confuzia. De
exemplu, dacă aveţi un set de coli albastre şi unul verde unei echipe îi veţi spune să găsească
cartonaşele albastre, iar celeilalte echipe îi veţi cere să le găsească pe cele verzi. Dacă un copil va lua
unul din cartonaşele echipei adverse, echipa sa va fi descalificată.
2. Când un copil găseşte unul din cartonaşe, îl va duce în faţa clasei. Îl va despacheta şi va dezvălui
cuvântul scris pe el. Va sta acolo, până când vor veni şi colegii lor cu restul cartonaşelor. Cei care vin
în faţă vor arăta cartonaşele clasei. Aveţi grijă ca cele două echipe să rămână separate. Dacă este un
copil care nu-şi poate găsi cartonaşul, cei din echipa lui îl vor ajuta.
3. Prima echipă, care are toate cuvintele în ordinea corectă, câştigă. Înainte ca echipa să se întoarcă la
locul ei, copiii vor citi versetul cu voce tare. Fiecare copil îşi va spune cuvântul cu voce tare.

POVESTIREA BIBLICĂ

Versete de referinţă: Matei 17:1-13; Marcu 9:2-13; Luca 9:28-36.

Spuneţi:
Povestirea de astăzi a avut loc în timpul vieţii lui Isus pe pământ. Până în momentul în care se petrece
acţiunea, Isus învăţase oamenii despre Dumnezeu deja de 3 ani. Isus lucra cu 12 oameni. Ei se numeau
ucenicii lui Isus. În timp ce Isus era pe pământ, i-a învăţat pe ucenici despre Dumnezeu. El a petrecut
mult timp împreună cu ei, încercând să-i facă să înţeleagă cine este Dumnezeu şi care este planul Său. Ei
L-au văzut pe Isus făcând lucruri incredibile. Ei L-au văzut vindecând oameni paralizaţi (Matei 9:1-8),
oameni orbi şi chiar şi oameni care nu puteau vorbi (Matei 9:27:33). Ei L-au văzut şi cum a înviat o fetiţă
(Matei 9:18-26). Odată, peste 5000 de oameni au venit să-L asculte pe Isus şi să-I ceară să-i vindece pe
prietenii şi rudele lor. Erau departe de un oraş de unde să poată cumpăra ceva de mâncare. Oamenii
fuseseră o zi întreagă cu Isus, iar El şi-a dat seama că le era foame. Nimeni nu şi-a adus nimic de
mâncare cu excepţia unui băieţel. El avea 2 peşti şi 5 pâini mici. Isus a luat hrana copilului, s-a rugat
3
 pentru ea şi a hrănit apoi fiecare persoană care era acolo. După ce fiecare om a mâncat pe săturate, a
mai şi rămas hrană. A fost o minune (Matei 14:13-21). Ucenicii ştiau că Isus fusese trimis de
Dumnezeu. Cine în afară de Dumnezeu putea face aşa minuni? Chiar dacă oamenii L-au văzut pe Isus
făcând minuni,
mulţi nu realizau cine este El cu adevărat. Într-o zi, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine cred oamenii
să sunt?” Ei I-au răspuns: „Unii cred că eşti Ioan Botezătorul (el fusese omorât cu câteva săptămâni în
urmă), sau Ilie, sau Moise, sau unul din profeţi.” (Mulţi credeau că este unul dintre oamenii importanţi ai
Bibliei, despre care citeau ei în Vechiul Testament, şi care înviase.). Petru s-a ridicat şi a spus: „Tu eşti
Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” Isus i-s spus lui Petru că Dumnezeu este cel care l-a ajutat să
înţeleagă acest mare adevăr. În următoarele zile, Isus a început să le spună ucenicilor că urmează să fie
arestat şi va trece printr-o perioadă grea. Le-a spus că mulţi vor fi mâniaţi pe El astfel că vor dori să-l
omoare. Ucenicii nu înţelegeau cum poate Isus să fie Dumnezeu şi totuşi să poată fi omorât de nişte
oameni. Petru chiar i-a spus lui Isus că nu va îngădui ca aşa ceva să se întâmple. Isus le era prieten şi ei
nu doreau ca El să fie omorât. Dar Isus ştia că trebuie să fie omorât, astfel încât păcatele bărbaţilor, al
femeilor şi al copiilor din întreaga lume să poată fi iertate. La câteva zile după ce Isus le-a spus
ucenicilor aceste lucruri, le-a spus lui Iacov, Petru şi Ioan să meargă cu El într-o călătorie. Isus mergea
foarte des să se roage şi uneori îşi lua şi câţiva din ucenici cu El. Împreună s-au urcat pe un munte. După
ce au mers cam o oră, au ajuns în vârful muntelui. Cu toţii erau obosiţi. Ucenicii au adormit, dar Isus S-a
rugat (Luca 9:32). Isus S-a rugat deoarece ştia cât de diferite vor fi săptămânile următoare pentru El. El
trebuia să lase nişte oameni răi să-L omoare. El S-a rugat ca Dumnezeu să-L pregătească pentru tot ce
urma să se întâmple. În timp ce Isus se ruga, un lucru nemaipomenit s-a întâmplat cu trupul Său. Faţa
Lui s-a schimbat. Strălucea ca soarele. Dar nu numai faţa-i strălucea ci tot trupul Lui. Era la fel de
luminos ca fulgerul. Hainele Sale erau mai albe decât le-ar putea face cineva chiar şi cu înălbitor (Marcu
9:3). Petru, Iacov şi Ioan s-au trezit şi l-au văzut pe Isus. Faţa şi trupul Lui străluceau, dar se putea
vedea că era Isus. Nu numai schimbarea la faţă a lui Isus era neobişnuit, ci şi apariţia a doi bărbaţi
alături de Isus. Unul era Moise, iar celălalt era Ilie. Dumnezeu i-a folosit pe aceştia doi să facă lucruri
măreţe în vremea Vechiului Testament. Amândoi au murit cu sute de ani în urmă şi totuşi acum erau pe
munte şi vorbeau cu Isus. Şi trupurile lor străluceau ca al lui Isus. Ei vorbeau cu Isus despre vremurile
grele cu care se va confrunta, cât şi despre întoarcerea Sa în cer. Lui Petru, Iacov şi Ioan le era greu să
creadă ceea ce vedeau. Nu ştiau dacă ar trebui să fie bucuroşi sau speriaţi. În final, Petru a spus:
„Doamne este bine pentru nou să fim aici. Dacă doreşti putem construi aici trei colibe, una pentru tine,
una pentru Moise şi una pentru Ilie.” Înainte ca Petru să termine de vorbit, un nor mare şi strălucitor i-a
acoperit. Când norul a venit şi peste ei, ucenicilor li s-a făcut frică. Ei nu ştiau ce li se va întâmpla. Apoi o
voce s-a auzit din nor. Această voce nu semăna cu nicio voce auzită până atunci. Sunetul acelei voci purta
cu ea toată puterea Dumnezeului creator. Era aşa de puternică, încât ucenicii au căzut cu faţa la pământ.
Vocea a spus: „Acesta este Fiul Meu pe care-l iubesc. În El îmi găsesc toată plăcerea. De El să ascultaţi!”
Ucenicii au ştiut că în acea zi au auzit vocea lui Dumnezeu. După ce nu s-a mai auzit vocea, Isus a venit
la ucenici şi şi-a pus mâna pe umărul lor şi le-a spus: „Nu vă temeţi!” Ucenicii s-au uitat la Isus şi iată că
era singur. Ceilalţi doi oameni plecaseră.Isus ştia că ucenicilor le va fi foarte greu să înţeleagă ce urma să
se întâmple. El dorea să-i ajute să înţeleagă cine era El cu adevărat. El nu era doar un om trimis pe
pământ de Dumnezeu. El era Dumnezeu. Petru, Iacov şi Ioan au văzut în ziua aceea cum trupul lui Isus a
fost schimbat. Ei au văzut cum trupul lui strălucea învăluit de gloria lui Dumnezeu. Niciun om nu putea
face acel lucru prin propriile sale puteri. Ei au auzit vocea lui Dumnezeu care le-a spus că Isus era cine
spunea că este. Ei ştiau că Isus era acela despre care s-a spune în Vechiul Testament .

ILUSTRAŢIE CU OBIECTE

Materiale: două fructe de acelaşi fel (cojeşte una din ele în timp ce pe cealaltă o vei lăsa în coajă), două
pungi.

4
 Obiectivul: să le arate copiilor că Isus şi Dumnezeu sunt una.

Pregătirea: Puneţi fiecare fruct într-o pungă. Pungile trebuie făcute dintr-un material colorat astfel încât
copii să nu poată vedea ce este înăuntru.

Spuneţi copiilor că trebuie să ghicească ce este în pungă. Fără să le spuneţi despre ce este vorba, daţi-le
câteva indicii. Învăţătorul va băga mâna în punga unde se află fructul decojit. Va începe să descrie ceea ce
simte cu degetele. Apoi va duce punga la nas şi va mirosi. Va descrie mirosul.
Dacă folosiţi, de exemplu, o banană învăţătorul poate spune:
,,O! Este ceva ce-mi place foarte mult! Este unul dintre lucrurile mele preferate. Ştiu că multora dintre
voi vă place. (Duceţi punga la nas.) Mmm, ce bine miroase! Este moal, creşte într-un copac, de obicei se
mănâncă proaspătă, dar unii oameni o folosesc şi în prăjitur, nu este nici roşie, nici portocalie.’’ Nu le
spuneţi imediat culoarea. De îndată ce veţi spune galben, copii îşi vor da seama că este vorba de o banană.
,,Uneori se înnegreşte şi se strică foarte repede. Are diferite mărimi.’’ Continuaţi s-o descrieţi în felul
acesta până ce copiii ghicesc despre ce este vorba. Scoateţi fructul decojit din pungă şi arătaţi-l copiilor.
Veţi face acelaşi lucru şi cu cea de-a doua pungă până când copiii vor ghici ce este în ea. Mişcaţi punga,
mirosiţi conţinutul ei, etc. Introduceţi mâna acolo pentru a simţi fructul. Nu trebuie să o descrieţi la fel ca pe
prima. Folosiţi alte indicii.
Dacă s-a folosit o banană învăţătorul poate spune: „Ceea ce am eu aici are coaja moale. Nu este prea
mare. Miroase bine. Se găsesc la piaţă. Creşte în copaci. Oamenii de toate vârstele le mănâncă, dar este
uşor, în special pentru cei mici să le mănânce. Câinelui meu nu-i plac chiar aşa de mult, etc.’’ Încurajaţi-i
pe copii să ghicească ce este în cea de-a doua pungă. Acum puteţi face ca descrierea să semene cu cea de mai
înainte. Continuaţi în felul acesta până când copiii ghicesc despre ce fruct este vorba.
,,Chiar dacă primul fruct se simţea diferit la mână, avem aici un fruct identic. Tot ceea ce am spus
despre banana fără coajă, se potriveşte exact celei nedecojite. Arată diferit şi dacă punem mâna pe ele
sunt diferite. De ce? (Permiteţi un răspuns.) Aveţi dreptate! Una a fost decojită. Tot ceea ce am spus despre
primul fruct se potriveşte exact şi celui de-al doilea. De ce? Deoarece este vorba despre acelaşi fruct. Tot
ce ceea ce spunem despre Dumnezeu se potriveşte întocmai şi lui Isus. De ce? Fiindcă Isus este
Dumnezeu.

POVESTIRE APLICATIVĂ

Insectele preferate ale lui Ionuţ sunt furnicile. Cele negre, maro, chiar şi cele roşii. Pentru el nu conta
dacă erau mici sau mari. Odată cineva a văzut un muşuroi de furnici care era cât un om de mare. Când a
crescut a vrut să meargă să vadă şi el un muşuroi aşa mare. Încerca să-şi imagineze toate şanţurile săpate
de furnici prin acel muşuroi. Se întreba unde or fi oare magaziile lor cu mâncare sau unde locuia regina.
La şcoală desena mereu tunele prin care erau mereu ascunzători pentru larve şi centre de antrenament
pentru furnicuţele din armată. El le desena săbiuţe mici soldaţilor-furnicuţe, chiar dacă ştia că în
realitate nu aveau nevoie de săbii. Într-o zi se juca prin grădină şi a ridicat o piatră sub care a descoperit
o colonie de furnicuţe.
Cel mai mult îi plăcea să privească furnicuţele cum mărşăluiesc în linii drepte purtând frunze mari şi
verzi în spinare. Un şir de furnicuţe merg în linie spre casă, purtând frunze cu mult mai mari decât ele.
Părea că merg frunzele singure. În stânga celor care purtau frunzele cele mari, mai era un rând de
furnicuţe care mergeau în sens invers. De fiecare dată când se întâlneau, furnicile îşi atingeau antenele.
Uneori el punea mici obstacole în drumul lor să vadă ce vor face. Cineva-i spusese că furnicile nu vor
trece peste o linie albă trasată cu creta. El s-a dus la doamna învăţătoare să-i ceară o bucăţică de cretă. A
desenat o line peste traseul furnicilor şi a văzut că aşa era. Furnicuţele nu treceau peste cretă. A
descoperit multe lucruri pe care le putea face în timp ce privea furnicile.
Luna trecută a descoperit un muşuroi de furnici roşii în spatele casei bunicului. Bunica i-a dat voie să
5
 ia puţină pâine s-o ducă la furnicuţe. El a fărâmiţat-o bine apoi le-a dat-o furnicuţelor. A presărat
câteva fărâmituri şi în vârful muşuroiului ca să vadă cât va dura până vor descoperi ele hrana. Uneori
credea că cunoaşte furnicile care ieşeau să verifice terenul. El le dădea nume. Abia aştepta ziua de
sâmbătă când putea merge la casa bunicilor să vadă muşuroiul.
Într-o zi de vineri a plouat toată ziua. Ionuţ îşi făcea griji pentru furnici, chiar dacă ştia că mai plouase
şi înainte. De data asta însă plouase multe zile la rând. Multe străzi erau complet acoperite cu apă şi
noroi. Ce bine că muşuroiul nu era în apropierea străzilor. De fapt era foarte bine protejat. Probabil că
furnicilor le mergea bine, dar Ionuţ dorea să meargă să se convingă.
Când s-a trezit Ionuţ sâmbătă dimineaţă, tot mai ploua. Ionuţ a alergat direct la muşuroi. Furnicuţele
nu păţiseră nimic, dar Ionuţ tot îngrijorat era. Erau bălţi peste tot. Încălţămintea lui şi florile erau pline
de noroi. El a trecut pe lângă pârâiaşe de apă care veneau din toate părţile. Curând şi pământul unde era
muşuroiul va fi plin cu apă. Bunicul a spus că va mai ploua câteva zile.
În acea noapte Ionuţ a avut un vis. A visat că unchiul lui, Adam, dorea să construiască un dig uriaş
chiar lângă muşuroiul lui. Aveau nevoie de apa de ploaie pentru a iriga terenul pe care vor planta
porumb în sezonul cald. Ionuţ era în mod obişnuit foarte bucuros să ajute la construirea unui dig, dar nu
şi de data aceasta. Când vor termina digul, apa va inunda terenul unde este situat muşuroiul. Ionuţ
trebuia să găsească un mod prin care să salveze furnicile.
El a încercat să ducă furnicile în vârful unui deal. A luat o cutie în care a pus cât mai multe furnici.
Acolo sus pe deal a săpat o groapă ca să le fie mai uşor furnicilor să-şi construiască casa. Dar furnicile
nu doreau o casă nouă. Ele doreau să rămână în muşuroiul lor vechi. El a încercat să le ducă şi hrană în
noua locuinţă. Ele însă au dus hrana la vechea lor locuinţă. El nu ştia cum să le convingă să se mute în
noul muşuroi. Dacă le-ar fi putut spune despre noul dig care urma să fie construit.
În visul lui, Ionuţ s-a hotărât că singurul mod prin care le-ar putea ajuta ar fi dacă ar deveni şi el o
furnică ca să le poate spune despre dig. Aşa că, în visul lui, Ionuţ a devenit o furnică. Era aşa de bucuros!
Acum le putea spune furnicilor despre digul care urma să fie construit şi le putea convinge să-l urmeze de
dealul cel nou. Ionuţ a alerga pe drumul pe care mergeau furnicuţele cu frunzele cele mari. Ştia că în
curând se va întâlni cu mai multe furnici. Le putea auzi. Era groza!. Le putea înţelege. Ele cântau un
cântec de marş. Ionuţ a luat-o la fugă spre ele.
- Nu se poate, gândi Ionuţ. De ce nu mă ascultă oare?
Furnicile au râs de el:
- Un dig?, întrebară ele. Ce este acela un dig? Furnicile nu ştiau despre ce vorbeşte. Niciuna dintre
ele nu a auzit vreodată despre un dig. Cine mai auzit că poate cineva să oprească apa? Aşa că
Ionuţ a încercat că le explice că oamenii vor construi un zid mare care va opri apele. Dar
majoritatea furnicuţelor erau prea ocupate cu adunatul hranei, aşa că nu s-au oprit să asculte
explicaţiile date de el.
În visul lui, Ionuţ a putut convinge câteva furnicuţe că era foarte periculos să rămână unde erau.
Încerca să le convingă şi pe restul, când s-a simţit scuturat cu putere.
- Ionuţ, scoală-te! Era mama lui. Este timpul să te trezeşti. Astăzi este clubul biblic.
Totul a fost un simplu vis. El nu a fost niciodată furnică, era tot un băieţel îngrijorat pentru muşuroiul
de furnici. Acest vis l-a ajutat să înţeleagă cum s-a simţit Isus când a trăit pe pământ. Majoritatea
oamenilor nu au crezut că Isus era chiar Dumnezeu. Chiar dacă El a venit să-i avertizeze în legătură cu
pedeapsa pe care o meritau pentru păcatele lor, ei nu L-au crezut. Au ales să creadă propriile lor idei
despre Dumnezeu. Mulţi au râs de El, L-au poreclit în multe feluri şi, în final, L-au omorât deoarece nu
credeau ce le spunea. Şi astăzi sunt oameni care nu cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Este important
să încercăm să-i ajutăm să înţeleagă că Isus a venit ca noi să-L putem cunoaşte pe Dumnezeu.
Ionuţ ştia că ce spusese Isus era adevărat. Vara trecută l-a primit pe Isus în inimă, iar acum Isus îi era
cel mai bun prieten. Chiar dacă el nu înţelegea totul despre Dumnezeu, ştia că El îl iubeşte.

CONCLUZIA
Spuneţi copiilor:
,,Astăzi am auzit că Isus este Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este duh, El a luat trup de om
6
 timp de câţiva ani pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă cine este El. Suntem şi noi ca Petru, Iacov şi
Ioan. Nici noi nu putem înţelege totul despre Dumnezeu. Dar prin Isus şi Biblie, Dumnezeu ne spune tot
ceea ce

trebuie să ştim despre El. Lucrul cel mai important de ştiut este că El ne iubeşte. De aceea a venit Isus pe
pământ. În povestirea de astăzi, vocea din nor le-a spus celor trei ucenici să-L asculte pe Isus. Asta nu
înseamnă că trebuie doar să ascultăm ceea ce ne spune, ci să fim supuşi şi să facem ceea ce ne spune. În
timp ce Isus a fost pe pământ a spus că El este singurul care poate ierta păcatele. Dacă doreşti ca
Dumnezeu să te ajute în viaţa ta, trebuie să-i ceri lui Isus să te ierte de păcatele din viaţa ta. Biblia spune:
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de
orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9)’’

1. Spuneţi:
,,Dacă nu I-ai cerut niciodată lui Isus să-ţi ierte păcatele, dar doreşti lucrul acesta, ridică mâna’’.
(Cei care au ridicat mâna vor repeta după dvs. „rugăciunea păcătosului”. După aceea învăţătorul
trebuie să se roage pentru ei. Este bine să-i luaţi de-o parte pentru a sta de vorbă cu unul din
ajutoarele dvs. )

2. Întrebările următoare sunt pentru cei care au rămas pe scaune. Spune:

,,Dacă deja i-aţi cerut lui Isus să intre în inima voastră, dar simţiţi că aţi făcut ceva săptămâna
ceasta care L-a supărat pe Dumnezeu, Îi puteţi iertare. În timp ce staţi pe scaun vorbiţi cu
Dumnezeu şi cereţi-I iertare.

PROVOCAREA SĂPTĂMÂNII
Spune:
,,Pe parcursul acestei săptămâni faceţi o listă cu toate lucrurile pe care le ştiţi despre Isus. Poate că nu
ştiţi aşa de multe lucruri despre El acum, de aceea vă voi da câteva idei pentru lista voastră: Isus a fost
trimis de Dumnezeu pe pământ, Isus ne iubeşte, numai Isus ne poate spăla de păcate, Isus este Dumneze,
etc.. Puneţi lista la loc sigur. Vom avea nevoie de ea mai târziu.

JOC RECAPITULATIV
Materiale: 2 ceasuri deşteptătoare, de preferat mecanice. Cele electronice nu sunt bune pentru acest joc.

Regulile jocului:
1. Programaţi-le pe amândouă la ora 12:00. Reglaţi ceasul la ora 6:00. Împărţiţi copiii în
două echipe.

2. Veţi pune câte o întrebare recapitulativă fiecărei echipă în parte. Alegeţi de fiecare dată un alt copil
să răspundă. De fiecare dată când răspunde corect, veţi mişca limbile ceasului cu o oră mai înainte,
deci mai aproape de ora 12:00. De exemplu, dacă la început era ora 6:00, acum va fi 7:00. Dacă
copilul nu poate spune răspunsul corect echipa adversă poate răspunde. Dacă au răspuns corect,
ceasul echipei sale va fi dat cu o oră înainte. Nu treceţi peste nicio întrebare fără a primi răspunsul
corect. Puteţi trece de la o echipă la alta până când veţi primi răspunsul corect.
3. Veţi continua să puneţi întrebări, când unei echipe, când celeilalte.
4. Echipa a cărei alarmă se va declanşa prima, câştigă.

Întrebări:
1. Adevărat sau fals? Dumnezeu poate auzi tot ce spun oamenii, chiar dacă vorbesc toţi deodată.
(Adevărat)
7
 2. Completaţi spaţiul liber. La fel cum stafidele sunt ca şi boabele de struguri, Isus este la fel ca
_________. (Dumnezeu)
3. De ce memorăm versete biblice? (ca să putem birui ispitele)

4. Care este referinţa biblică a versetului nostru? (Psalmul 119:11)

5. Ce spune Psalmul 119:11? („Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”)
6. Cum se mai numeau cei 12 oameni care lucrau cu Isus? (Ucenicii Săi)
7. Ce a făcut Isus cu cinci pâini şi doi peşti? (a hrănit 5000 de oameni)
8. Ce i-a spus Dumnezeu lui Petru, Iacov şi Ioan despre Isus? (că este Fiul lui Dumnezeu)
9. Care era animalele preferate ale lui Ionuţ din povestea aplicativă? (Furnicile)
10. Completează spaţiile libere. Ionuţ a visat că ________ distrugeau muşuroiul de furnici. (apele care
curgeau de la dig)
11. Cine erau cei doi oameni din Vechiul Testament care au venit să-I spună lui Isus despre timpurile
grele prin care urma să treacă? (Moise şi Ilie)
12. Adevărat sau fals: Tot ceea ce putem spune despre Dumnezeu putem spune şi despre Isus.
(Adevărat)
ATENŢIE: Dacă echipele sunt la egalitate puneţi o întrebare pentru departajare:
13. Pe cine a trimis Isus astfel ca noi să-L putem înţelege mai bine? (pe Fiul Său Isus)

CUVÂNTUL PENTRU ÎMBOGĂŢIREA VOCABULARULUI

Materiale: ghem de aţă.

Veşnic – fără început şi fără sfârşit, care ţine veşnic.

Spuneţi:
,,Ascultaţi cu mare atenţie versetul biblic pe care-l voi citi acum. Ascultaţi cu atenţie, fiindcă am o
întrebare pentru voi după ce termin de citit. Gândiţi-vă ce au aceste versete în comun. Primul se află în
Deuteronom 33:27. „Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, şi sub braţele Lui cele veşnice este un
loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta şi a zis: „Nimiceşte-l!” ”
Cel de-al doilea verset este din Ioan 3:16. Acesta spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu
lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Cel de-al treilea verset este din Ioan 5:24 şi spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă
cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din
moarte la viaţă.”
Acum am o întrebare foarte importantă pentru voi. Este un cuvânt foarte important care apare în toate
aceste trei versete. Care este acela’’
Permiteţi-le copiilor să ghicească. Cuvântul este veşnic. Dacă consideraţi că este cazul, veţi mai citi
versetele din nou. Le puteţi da copiilor chiar şi indicii. Când citesc versetele puteţi spune cuvântul „veşnic”
mai apăsat.)
Corect. Cuvântul „veşnic” apare în toate versetele citite. Dar sensul cuvântului este diferit. Haideţi să
ascultăm primul verset din nou. (Citeşte din nou Deuteronom 33:27.) Ce ne spune acest verset? (Permiteţi-
le să răspundă.) Acest verset ne spune că Dumnezeu este veşnic. El nu are început şi nici sfârşit. El a fost
mereu Dumnezeu şi va rămâne aşa. El este veşnic. Acum haideţi să citim şi celelalte două versete (Citeşte
din nou Ioan 3:16 şi Ioan 5:24.) Ce spun aceste versete? Vorbesc ele despre faptul că Dumnezeu este
veşnic? Nu. Ele vorbesc despre viaţa veşnică. Suntem noi ca Dumnezeu? Am existat noi aici, pe pământ,
dintotdeauna? (Permiteţi-le să răspundă.) Nu, noi nu suntem veşnici ca Dumnezeu. Nu, noi toţi avem un
început. Înainte ca noi să ne fi născut, nu am existat. Dar Biblia ne spune că putem avea viaţă veşnică. Ce
este viaţa veşnică? (Permiteţi-le să răspundă.) Conform Bibliei, viaţa veşnică începe în momentul în care o
persoană crede că Isus este Mântuitorul său personal. Viaţa ta va continua după moarte, deoarece Biblia
8
 ne promite că, dacă vei crede în Isus, vei trăi în cer după ce trupul tău fizic moare.
Puneţi-le copiilor următoarele întrebări. Alegeţi mai mulţi care să răspundă. Dacă nu dau un răspuns
foarte clar, explicaţi-le dvs. ceea ce au spus.
1. Când începe viaţa veşnică? (Când crezi în Fiul lui Dumnezeu – Isus – Ioan 3:36.)
2. Se termină viaţa veşnică vreodată? (Nu, viaţa veşnică ţine veşnic.)
3. Cine poate avea viaţa veşnică? (Oricine crede în Isus – Ioan 3:16.)
4. Dumnezeu a avut un început? (Nu, Dumnezeu a existat dintotdeauna.)

Luaţi ghemul de aţă în mână. Ascundeţi-l. Copiii nu trebuie să-l vadă. ,,Viaţa veşnică este ca un ghem de
aţă. Haideţi să pretindem că acest fir de aţă este viaţa noastră.’’ (Tăiaţi un fir de 30 cm. Întindeţi-l în faţa
dvs. astfel încât cei mici să-l poată vedea. Amintiţi-vă că nu trebuie să le arătaţi ghemul.) ,,Să presupunem
că viaţa noastră a început aici. Aici ne-am născut’’. (Veţi ţine capătul firului între arătător şi degetul mare.)
,,Să presupunem că exact aici (mişcaţi degetul 5 cm spre celălalt capăt al firului de aţă) este ziua în care L-
ai primit pe Isus în inimă. Restul firului este viaţa noastră aici pe pământ. Într-o zi trupurile noastre
pământeşti vor muri’’. (Arătaţi către capătul liniei în timp ce spuneţi acest lucru.) ,,Dar fiindcă am crezut în
Isus vom trăi veşnic. Avem veşnicia în cer cu Dumnezeu’’. (Arătaţi-le ghemul de aţă şi începeţi să desfaceţi
firul. Continuaţi să faceţi acest lucru, în timp ce spueţi următoarele patru fraze:) ,,Acest ghem de aţă se va
termina într-un final, dar viaţa noastră cu Dumnezeu, pentru cei care am crezut în Isus, nu se va termina.
Va continua mereu şi mereu. Minţile noastre nu pot concepe acest lucru pe deplin. Vieţile noastre depind
de timp’’. (Mergeţi cu mâna către încheietura mâinii şi, chiar dacă nu aveţi un ceas, arătaţi spre ceas.) ,,Când
vom trăi cu Dumnezeu, în cer, nu vom mai avea nevoie de ceasuri. Nu vom mai avea nevoie de timp.
Timpul este o noţiune de pe pământ. Chiar dacă nu ne putem imagina cum se poate fără noţiunea
timpului în cer, sau cum Dumnezeu nu a avut început, este important să credem că acest lucru este
adevărat. Nu trebuie să înţelegem acest lucru pe deplin. Trebuie doar să credem în Dumnezeul nostru
veşnic şi-n viaţa veşnică.’’