In cautarea cunoasterii

Ciprian Mandac
© Ciprian Mandac

Toate drepturile rezervate.

Orice reproducere, integrala sau partiala,

prin orice mijloace, efectuata fara
consimtamantul autorului, este ilegala si
constituie un delict sanctionat de Legea
Dreptului de Autor si de Codul Penal.
Intra in cautare…
La marginea existentei

Pustietate, deasupra tuturor,

Un camp intins de necunostinta,
Nevazut,
Aflat la marginea existentei,
Nevazut.

Subestimarea in frunte pus-a fost,

Aflat in campul fara rost,
Al jalnicei existente omenesti,
Fara rost,
Aflata la marginea existentei,
Fara rost.

Uitat la marginea existentei,

Cautand rostul,
Speranta moare
Cautand rostul,
Decedat,
Cautand rostul.

1
Zborul Cunoasterii Existentiale

Si intrand in putrefractie
Corpul cade detasat.
Totul este anexat
La banalul existentei.

Si zburand deasupra lumii

Razele cuprind intregul.
Observand majorul teatru
Doar zburand deasupra lumii.

Si privind nemarginirea:
Vesnica-nchinare,
Teatrul existential,
Nelipsita sudoare,
Continuarea in banal.

Si trecand in refiinta
Cunoscandu-mi nefiinta,
Se repeta actul mort
Se repeta actul mort...

2
Inchisoarea

Tremurand in inchisoare
Mintea-mi nu mai este soare.
Puterea de a iesi
Greu imi este a gasi.

Uitat, mort in lumea voastra,

Ratacesc prin lumea mea.
Fata mea din alb, albastra,
Usor pierd constiinta.

Plutind usor deasupra mea

Greu imi este a vedea
Stanca moarta a lumii voastre
Invelita-n panzi albastre.

Creierul mi-e mort, doar mintea

Va strabate moartea, lumea.
Si incet, incet, incet
Mintea-n mare mi-o inec.

3
Pomul care zboara

Vezi un pom cum zboara iara,

Zboara iara cand e vara,
Se toceste de-acel vid,
Acel urat individ,
Ce-si atinge absolutul,
Necunoscandu-si rostul.

Gandacul vede destul,

Mancand nesatul,
Uitandu-se in vale,
Vazandu-l pe cel moale,
Cum cel moale da tarcoale
Vesnicului pom ce zboara iara.

4
Nesfarsitele-ncercari...

Nesfarsitele-ncercari
Ma trimit pe mii de cai
Aducand noi cautari
Trimitand pe alte cai
Traind astfel mii de seri
Observand oameni mizeri
In scurtele lor treceri
Ignorand orice priviri
Acceptand orice primiri
Intorcand oricarui jigniri
Toti acesti oameni mizeri
Observati in mii de seri
Trimis fiind pe mii de cai
De nesfarsitele-ncercari.

5
Mica mea mare cetate

Cautand in armonie
Raza ta, doar o scanteie,
Cautand in grota alba
Pustnic totdeauna eu raman.

Si-n a mea pustietate,

Mica mea mare cetate,
Stralucesc si-nnebunesc
Si devin un corp ceresc.

Si-ofer viata, si o iau

Si tot pustnic eu tot stau
In mica mea mare cetate,
In a mea pustietate.

6
Decaderea-mi

Un vortex pretudindeni
Ingerandu-mi eternul suflet,
Al tau suflet,
Durerea fiinte-mi.

Neimportante gesturi
Amplifica starea
Neopritei ingerari
Ce produce boala.

O putrezire mintala
Aduc vorbele tale,
Ca o petala bacteriana
Ce cade pe mintea moale.

O gaura formata in interiorul meu,

Formata de actiunile tale,
Formata in sufletul meu,
Formata de cuvintele tale.

7
Cand...

Cand nimicul inconjoara spiritul in

disperare,
Cand la vaga doar miscare trupul tot rapid
tresare,
Cand privirea-n gol se duce, cand se duce
catre zare,
Cand mintea zboara spre noi lumi de fericire,
Cand nevoia atingerii punctului intern nu
moare,
Cand dorinta atasarii e din ce in ce mai mare,
Cand in negru se transforma toata calea..
doare,
Cand capul devine tot si tot mai moale,
Cand ne-ncetat majoritatea calca in picioare,
Cand nebunia goneste inauntru fara stopare,
Cand judecata aproape-aproape moare,
Mai este doar o singura scapare...

8
Teroarea alegerii unei cai…

Teroarea alegerii unei cai

Roade spiritul, elimina totul,
Intr-un final ridica mortul
Trimitandu-l in adanci vai.

Teroarea alegerii unei cai

Aduce nebunie, necroza ratiunii,
Calauzeste spre marginea lumii,
Trimite intre calai.

Teroarea alegerii unei cai

Aduce infernul in interior,
Trimite gandul spre posterior,
Teroarea alegerii unei cai.

9
Pierirea

Infinitul cuprinzand
Limitata materie,
Norul greu cazand,
Strivind omul, o tenie.

Purulent acesta zbiara,

In suflet avand o ghiara,
Simtind lumea amara,
Incepand sa piara.

Odata strapuns,
Strapuns de neatins
Fiinta moare,
Intra in zare.

Ajuns in infinit,
Ajuns in etern,
Ajuns pustnic,
Ajuns un refren.

10
Negru

Negru, intra in adanc,

Intra in pamant.
Prabuseste-te incet.
Scoate repede un racnet!

Rosu

Rosu, arde si erupe.

Pielea arsa, ea se rupe.
O acnee inrosita,
Pocneste, porumb pe plita.
Ochii obositi
Ies din orbita inrositi
Si se sparg ca doua bule,
Omul a-nceput sa tremure.
Rosu are peste fata,
Moartea tocmai il inhata.

Galben

Galben, slabeste brusc.

Din orificii puroi iese brusc.
Pielea acoperita,
Pielea ingalbenita,
Moare si se-ntareste,
Repede slabirea creste.
Corpul cade si se rupe.
Nu mai poate sa mai lupte.

11
Gri

Gri, aduce disperare.

Paranoia repede apare.
Mintea se cutremura.
Criza incepura.

Alb

Alb, nimic total.

Este orbit brutal.
Ochii de la galben la rosu trec.
Totul devine foarte sec.
Duce tot la neclintire.
A ramas o amintire.

12
Muzica

Armonia notelor altereaza,

Emotiile alterneaza.
Frecventa energetica
Devine magnetica.

Pulsul preia ritmul incet, incet,

Prin sine ganduri multe trec,
Uitand de viata, de povara,
Parasind lumea amara
Incarcata de mizerii,
Incarcata de taceri,
Traind viata-n pasi greoi.

Muzica ce-acum rasuna,

De-nteles ea fiind plina,
Sparge orice bariera
Printr-o alta maniera,
Aducand noi intelesuri
Miilor de mii eresuri,
Mii si mii de intelesuri,
Infinite alte sensuri
Imputitelor carnuri,
Moartelor ganduri,
Miilor de mii eresuri.

13
In cautarea adevarului…

In cautarea adevarului etern al disperarii

Palidul ramane singur in negrul serii.

In alb se duc toti anii,

Disparand in fata bolii
Si se strecoara printre cranii
Facand omagiu molestarii.

In cautarea adevarului etern al disperarii

Palidul ramane singur in negrul serii.

14
Predestinarea moare

In castelul bantuit
Cu soldati inaripati
Vezi turnul indoit
Iar in zare doar Carpati.

Cetele de mii de fiare alergand in negura

padurii,
Cautand in nesfarsire soarta lor
necunoscuta,
Cetele de mii de fiare sar cu toate-n largul
marii
Incercand din rasputeri soarta lor a fi
vazuta.

Din castel fiarele-s furnici

Ce pornesc spre strabunici
Indoctrinate de predestin,
Acest mortal venin.

Gardienii-naripati se ridica peste tot,

Inchizitia predestinarii luand foc
Arzand fiarele pe interior in loc,
In marea falsei teorii luand foc.

Ajungand in disperare fiarele se pierd in

lume,
Doar soldati, cei ai prezentului, se despart
si tot continua
Si continua si continua, in castelul bantuit.

15
Impins de tine

In adanca spirala a nepasarii,

Spirala minciunii,
Ma indrept fara vointa,
Fara constiinta,
Impins de tine spre necredinta,
Spre neputinta.

Rotind tot ce ma-nconjoara,

Tot ce o sa moara,
Simtind o descompunere usoara,
O descompunere amara,
Ma las dus spre nestiinta,
Cu neputinta,
Spre-ncetosarea orizontului,
Incetosarea ratiunii.

16
Moarte Superioara
Un mort priveste-asupra mea.
Priveste cum calcat-am eu pe ea,
Pe mintea mea calcat-am eu acum,
Ajungand astfel la capat de drum.

17
…

18
Si iesind din lumea cartii
Tot sub semnul intrebarii,
Adevarul tot il cauti
Intrebarea e: il meriti?
 “Teroarea alegerii unei cai
aduce nebunie, necroza
ratiunii,
calauzeste spre marginea
lumii,
trimite intre calai.”

“In alb se duc toti anii,

Disparand in fata bolii
Si se strecoara printre cranii
Facand omagiu molestarii.”

“Rotind tot ce ma-nconjoara,

nconjoara,
Tot ce o sa moara,
Simtind o descompunere usoara,
O descompunere amara,
Ma las dus spre nestiinta,
Cu neputinta,
Spre-ncetosarea orizontului,
Incetosarea ratiunii.”