Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biletel La Metale 2
Biletel La Metale 2
rulare(convenţional introdusă in
sarcina temporară)
q n -sarcina normată pe grinda de
frînare( q n ≈1.5κΝ/ m 2 )
bgrj -lăţimea grinzii de frînare(
bgrj ≈b1 )
b -traveea halei.
Unde Q este masa încărcăturii maxime;Gp- masa podului, inclusiv masa căruciorului;
n0 – numărul de roţi dintr-o parte a podului rulant; g – acceleraţia gravitaţională.
Forţele Dmax şi Dmin acţionează cu o excentricitate e1 faţă de axa stîlpului, de aceea
părţile de jos ale stîlpilor sînt solicitate de momentele încovoietoare
( fig.1.20)
Mmax= Dmax e1, Mmin= Dmin e1, ( 1.20)
e
Unde b
1≈ 1
2
B. 10. Sarcini provenite din acţiuni seismice asupra halelor şi determinarea lor.
În timpul cutremurilor de pămînt apar forţe de inerţie, care depend de aceeleraţia,
viteză, timp şi de proprietăţile elastoplastice ale structurilor etc. Valorile forţelor de inerţie
se determină conform normelor de proiectare.
De regulă, schemele de calcul în majoritatea cazurilor se modelează ca bare în formă
de console încastrate rigid sau elastic în fundaţii cu mase concentrate ( fig.1.22).
Deplasările construcţiei depind de deformabilitatea ei şi a fundaţiei. Pentru clădiri
joase cu un etaj o însemnătate mare au deformaţiile de forfecare, spre3 deosebire de
clădirile înalte la care predomină informaţiile de încovoiere. Acţiunile orizontale asupra
construcţiei se datorează deplasării fundaţiei la cutremur, care se produce în plan orizontal.
Acţiunea seismică în contextul general al solicitărilor se prezintă ca o forţă statică
echivalentă acţiunilor dinamice.
Forţa seismică Sik aplicată în punctul k şi care corespunde tonului oscilaţiei proprii „i
„ se determină cu relaţia: Sik= k1k2 Svik (1.27) unde k1 este coeficient, care ţine seama de
deteriorările admisibile ale construcţiei; pentru halele industriale în care pot fi admise
informaţii remanente, fisuri, deteriorările unor elemente etc. k1= 0.25
k2- coef. care ţine seama de soluţia constructivă a halelor; pentru hale industriale cu
schelet metalic k2=1.5. Svik – valoarea
sarcinii seismice în punctul k pentru
tonul „i” al oscilaţiilor construcţiei,
determinat în faza elastică de comportare
cu relaţia :
Svik = AQ k βi kϕηik ,(1.28) unde
Qkeste greutatea clădirii sau a
construcţiei raportate punctului k ; A-
coeficient care caracterizează raportul
dintre acceleraţia mişcării terenului la g
– acceleraţia gravitaţională şi are valori egale cu 0.1; 0.2; 0.4 pentru seismicitate de
calculrespectiv de 7, 8, 9 grade; βi -coeficient de amplificare dinamică care corespunde
tonului „i” al oscilaţiilor proprii ale clădirii sau construcţiei;
( fig.1.23 b,c)
xi ( x k ) ∑ m j xi ( x j )
n
j =1
ηik = (1.30)
xi ( x j )
n
∑m
j =1
j i
2
unde δik este deplasarea punctului „i” sub acţiunea unei orţe unitare, aplicate în
punctul „k” .
Din relaţia (1.31) obţinem 2 frecvenţe diferite
A0 A02 − 2 B0
ω1, 2 = (1.32)
B0
unde : A0 = m1δ11 + m 2δ 22 , B0= 2m1 m2 (δ 11δ 22 − δ 122 ) . Formele oscilaţiilor proprii se vor
calcula cu relaţiile
δ 21 m1ω i2
X i ( x 2 ) = X i ( x1 ) ; (i=1,2) (1.33)
1 − δ 22 m2ω i2
în care valoarea X i ( x1 ) poate fi luată arbitrar ( de exemplu 1).
Această ipoteză nu va da mari erori în cazurile cînd raporturile dintre rigitîţile relative
ale riglei şi stîlpului este mare:
I 3l 6 I
c= ≥
( ) ; unde µ = I 2 − 1 , celelalte notaţii sînt indicate în fig.1.23a.
1
I1 L 1 + 1.1 µ
Pentru simplificare vom considera că rigla este absolut rigidă ( I3= ∞ ). Într-o formă
mai generală ( pentru F ≠ 1 ) deplasările δik pot fi reprezentate prin relaţiile :
k11 Fl 3 k12 Fl 3 k 22 Fl 3
δ 11 = ; δ 12 = δ 21 = ; δ 22 = ; (1.35). Unde k11, k22, k12 sînt
10 4 EI 1 10 4 EI1 10 4 EI 1
l I2
coeficienţi, care depind de parametri α = 2 ; n = I .
l 1
Valorile coeficienţilor kij sînt date în tab.
Forţele seismice se vor calcula cu relaţiile (1.27;1.28).Pentru acesta este necesar de a
determina greutatea clădirii şi construcţiilor raportate punctului k în modelul dinamic al
halei. Sarcinile verticale se vor lua concentrate în următoarele centre de reducere:
a) la nivelul părţii de jos a grinzilor de rulare din :
- greutatea proprie a grinzilor de rulare şi frînare;
- greutatea unui pod rulant fără încărcătură în fiecare travee;
- greutatea panourilor de protecţie şi stîlpilor care se găsesc între 2 planuri orizontale,
care trec prin mijlocl înălţimilor l1 şi l2.
b) la nivelul părţii de sus al stîlpului ( la nivelul tălpii de jos a fermei) din:
- greutatea proprie a acoperişului ( inclusiv greutatea tavanului suspendat, greutatea
proprie a grinzilor rulante suspendate, fără greutatea proprie a încărcăturii, cînd grinzile
rulante se mişcă perpindicular planului cadrului), zăpezii, panourilor de protecţie şi
stîlpilor , care se găsesc mai sus de planul care trece prin mijlocul înălţimii l2.
i1 I 1l 2 2 1 2 2
µ α
Valorile coeficientului 1 în funcţie de n şi sînt date în anexă. Coeficientul µ2 se
µ1
va calcula cu relaţia µ 2 = .
n
ϕ 0=(0.7…0.9)
Din norme alegem profilul si stabilim urmatoarele caracteristici:Ar1; Ix; Iy; ix1; Wy1;
gr1; Ix2; Ac; ix0; Ar2; z0.
Precizam pozitia centrului de greutate al ramurii fata de marginea platbandei:
ΣAi z i
Z1= ΣA
i
Iy=Ip+2(Ix0+Aca12)
Ix2=Apap2+2(Ix0+Aca22)
Iy I x2
Calculam razele de inertie: iy = ix 2 =
Ar 2 Ar 2
l ef lef
Se calculeaza flexibilitatea: λy = λx ,i =
iy i x ,i
N ri N ri
σy = ≤ R yγ c. σx = ≤ R yγ c .
ϕ y min Ari ϕx min Ari
Se determina λ max→ϕ min
Verificarea la stabilitate a zabrelelor:
Stabilim forta de forfecare maxima Qmax si forta de forfecaea conventionala:
Qfic=0.2(Ar1+Ar2)
Qmax
Eforturile de forfecare din diagonala: N d = sinα =b1/ld
2 sin α
Din tabela alegem un profil cu urmatoiarele caracteristici A; imin.
lungimea diagonalei ld=b1/sinα , flexibilitatea minima λ min=ld/imin, λ min →ϕ d
N
Tensiunile in diagonala sunt: σ = ϕ A ≤ R y γ c
d
d d
pentru mx si λ→ ϕ e
N
tensiunile in ramura: σ= ≤ R yγ c
ϕc A
In mod analog se determina si tensiunile in ramura exterioara…
B. 19. Rezemarea grinzilor de rulare. Alcatuirea si calculul prinderii partii
superioare a stilpului de partea inferioara.
Partea superioara a stilpului cu o treapta se
proiecteaza de regula cu inima plina. P/u
transmiterea efortului de la partea superioara a
stilpului si de la grinzile de rulare, la partea
inferioara a stilpului se folosesc traverse. Efortul
Dmax se transmite prin placa cu grosimea de 16-
24mm la o traversa cu inaltimea ht (fig.1).
Inaltimea traversei se ia egala cu (0.5…0.8)b1,
(b1-latimea partii inferioare a stilpului). Muchia
superioara a traversei se va freza. Traversa sub
grinda de rulare este supusa strivirii si se verifica cu
relatia:
Dmax
σ= ≤ R pγ c (1)
l str t tr
unde: lstr=bn+2tpl este latimea suprafetei de strivire;
bn-latimea nervurii de reazem a grinzii de rulare
tpl- grosimea placii superioare
Eforturile M,N de la partea superioara a stilpului se transmit la traversa prin
cordoane verticale, care prind talpile de traversa. Aceste cordoane se vor verifica la
eforturile: Nt=N/2± M/b2
De exemplu lungimea unui cordon, din cele 4, care prind talpa inferioara de traversa:
Nt
lw ≥
4k f ( βRwγ w ) min γ c
Inaltimea traversei: htr=lw+2tpl+2cm.
In stilpii cu zabrele traversa se va verifica la rezistenta ca o bara cu sectiunea dublu
cu deschiderea b, sub actiunea eforturilor M, N, Dmax.
Grinzile de rulare sint elemente portante de baza ale cailor de rulare. In majoritatea
cazurilor se folosesc grinzi de rulare cu inima plina, simplu rezemate pe stilpi sau grinzi
continuie.
Grinzile simplu rezemate necesita un consum m/mare de otel, insa ele au unele
avantaje ca: independenta eforturilor de tasarea diferentiata a rezemelor si de temperatura,
comportarea m/ buna la solicitari repetate; rezolvarea constructiva a rezemarii pe stilp este
m/simpla decit la grinzile continuie; montarea simplificata.
Grinda continua, fata de grinda simplu rezemata, are unele avantaje ca: un consum
de metal m/redus, o inaltime m/mica; o sporire a rigiditatii longitudinale a halelor.
Grinzile cu zabrele(care se folosesc in cazul deschiderilor mari ale grinzii de rulare
si ale podurilor de rulare cu capacitate redusa de ridicare) dau posibilitatea de a reduce
consumul de otel cu 15%…20%, fata de grinzile de rulare cu inima plina, insa necesita o
manopera de confectionare si montaj m/sporita.
In general, solutia cu grinzi simplu rezemate este m/raspindita, m/ales p/u podurile
rulante cu capacitate de ridicare m/mare de 100t.
B. 20. Bazele stilpilor cu sectiune plina, alcatuirea şi calculul lor.
1-ferme;
2-pane;
3-panouri din tabla ondulata ;
4-suruburi autofiletale ;
Panourile se prind pe pane cu suruburi autofiletante.
Schema acoperisului cu pane si modul de prindere a
panourilor din tabla ondulata este prezentata in fig.1.
Elementele de prindere asigura o legatura suficienta
a panelor, formind un disc de rigiditate, care preia fortele
din planul acoperisului si transmite contravintuirilor.
Grinzile simple rezemate necesită un consum mai mare de oţel, însă ele au unele
avantaje: - independenţa eforturilor de tasare diferenţiată a reazemelor şi de temperatură, -
compartarea mai bună la solicitări repetate, - rezolvarea constructivă a rezemării pe stîlpi
este mai simplă decît la grinzile continuie, - montarea simplificată.
Grinda continuă , faţă de grinda simplu rezemată are unele avantaje ca: - un consum
de metal redus, - o înălţime mai mică, - o sporire a rigidităţii longitudionale a halelor.
Grinzile cu zăbrele dau posibilitate de a reduce consumul de oţel cu 15...20%faţă de
grinzile de rulare cu inima plină, însă însă necesită o manoperă de confecţionare şi monta
sporit.
Se mai folosesc şi instalaţii de ridicare şi transportare suspendate de ferme care au o
capacitate de ridicare redusă (Q≤5t) şi se deplasează pe căi de rulare prinse de construcţiile
acoperişului. Aceste instalaţii sînt specifice industriei constructoare de maşini. Ele sunt
-------- şi grinzile rulare suspendate.
Grindă rulantă suspendată
O simplificare a căilor podului rulant, se poate face la podurile rulante cu o
capacitate mică de ridicare ale halelor cu regim normal de exploatare şi travei de 6m la
care se pot exclude grinzile de frînare, în acest caz grinda de rulare va avea talpa
superioară mai dezvoltată decît cea inferioară pentru preluarea forţelor de frînare a
căruciorului.
Qmax = ∑ Fri yi
i
sporirea tensiunilor în talpa superioară din momentul My, care apare în grinda de rulare din
M yh
forţele de frînare. Pentru un calcul prealabil se poate lua: β ≈1 + 2 , unde: h –
M xh
f
înălţimea grinzilor de rulare, hf – înălţimea grinzii de frînare convenţională.
Înşlţimea grinzii de rulare h poate fi luată preventiv (1/6...1/10), iar înşlţimea
grinzii de frînare hf, egală cu lăţimea părţii inferioară a stîlpului b1.
βM x
Modululde rezistenţă: Wx ≥ R yγ c
n
W 5 R y ln o M x
- înălţimile optime şi minime: hopt = k t x h =
min 24 EM , unde: k=1,15 –
w x
pentru grinzi sudate, k=1,25 – pentru grinzi cu buloane, no=[l/f] – axa 11, l – deschiderea
grinzilor de rulare, tw- grosimea inimii.
Înălţimea grinzii se va lua: hmin ≤ h ≈ hopt .
Grosimea minimă a inimii se determină din condiţie că tensiunile de
forfrecare să nu fie mai mari decît rezistenţa de calcul la forfrecare Rs. Pentru grinzi
1.5Q
simplu rezemate: tw ≥ R , unde: Q – forţa de forfrecare maximă în secţiunea de reazem.
stw
Aria totală a secţiunii tălpilor pentru grinzi cu asimetrie neînsemnată se va
3W
calcula cu relaţia: 2 A f = x .
2h
Verificarea la rezistenţă convenşional se admite că sarcinile verticale sînt
preluate numai de grinda de rulare iar cele orizontale numai de grinda de frînare. Prin
urmare, după schema de calcul se fac verificările:
γ M γ nM y
σ1 = n x y1 + x1 ≤ R yγ c ,
Ix Iy
Kt K
Mt = M ;M = M d .
Kt + K d Kt + K
d d
Fig. 6. Prinderea
rigidă a fermelor de
stilpi.
Prinderea
propriu-zisă se
verifică la
eforturile
rezultate din
efectul de
cadru;
reactiunea
verticală a
fermei se transmite integral la scaun. în nodul inferior datorită momentului de pe reazem
se dezvoltă de regulă o forţă de
compresiune care, se preia prin
contactul direct cu stîlpul în cazul
prinderii cu şuruburi sau prin sudura
în cazul prinderii cu plăcuţe sudate.
Dacă forţa orizontală care acţionează
la nivelul tălpii fermei nu solicită
centric prinderea, se ţine seama si de
momentul H*e în care H este
rezultanta solicitărilor pe orizontală
(fig. 8): se urmăreşte ca excentri-
citatea să nu fie prea mare astfel incit
in prindere să nu apară eforturi de în tindere. Dacă totuşi se dezvoltă, prinderile cu şu-
H ⋅ e ⋅ hmax H
ruburi se verifică cu relaţia : N max = 2
+
n
Σhi