2

CAPITOLUL VII.
FINANłAREA PRIN CREDIT BANCAR
7.1. Caracteristici ale creditului bancar
7.2. FinanŃarea durabilă a economiei prin credit bancar
7.3. Creditul bancar pe termen mediu mobilizabil
7.4. Decizia de creditare bancară – elemente generale
7.5. Garantarea creditului
7.6. Riscurile în materie de credit
7.7. OperaŃiunile de leasing
7.8. Elemente definitorii ale dobânzii şi tipologie
7.9. Factori de influenŃă asupra nivelului dobânzii
7.10. Creditul pe termen mediu şi lung
7.10.1. Creditul obligatar
7.10.2. Creditul de consum şi implicaŃiile sale la nivel macroeconomic
7.10.3. Creditul ipotecar
Test de autoevaluare şi control

Însuşirea de noŃiuni cheie: credit bancar, creaŃie monetară, principiile

creditării, linie de credit, credit pe afacere, credit de trezorerie, credite de
mobilizare, nevoi de finanŃare, costul creditului, bonitate, lichiditate,
solvabilitate, profitabilitate, leasing.
Cunoaşterea caracteristicilor şi rolului creditului bancar, a mecanismelor de
finanŃare prin intermediere bancară;
Definirea specificului relaŃiei dintre bănci şi clienŃii lor;
ÎnŃelegerea principalelor categorii de credite acordate de sectorul bancar şi a
criteriilor de selecŃie;
Definirea operaŃiunilor de leasing, prin caracteristicile şi contabilitatea
operaŃiunilor specifice;
Identificarea metodologiei de aprobare a creditelor bancare şi a cerinŃelor care
privesc acordarea unui credit.
Însuşirea de noŃiuni cheie: credit obligatar, obligaŃiuni, cupoane, acŃiuni,
valori mobiliare, ipotecă
Identificarea particularităŃilor fiecărei forme de credit, a beneficiilor şi
dezavantajelor pe care le implică, a costurilor specifice, de suprafaŃă şi de fond;
Impactul acestor credite la nivel macroeconomic şi a efectelor asupra fiecărei
entităŃi.

7.1. Caracteristici ale creditului bancar

Creditul bancar apare ca un sistem de relaŃii între bănci şi agenŃii economici, în cadrul
cărora mijloacele băneşti aflate temporar disponibile în conturile bancare, la care se adaugă
disponibilităŃile sistemului financiar-bancar, devin resurse de creditare, în sensul că sunt
redistribuite de bănci prin acordarea de credite diferitelor ramuri ale economiei naŃionale.
Spre deosebire de creditul comercial care se acordă în raport cu disponibilităŃile
capitalului industrial deja existent, creditul bancar se acordă din capitalul inactiv, temporar
disponibil sau din creaŃia monetară.
 Prin creditul bancar este introdus în circulaŃie suplimentar o cantitate mare de bani,
care reprezintă realmente principalul volum de mijloace de plată în circuitele economico-
financiare.
CreaŃia monetară este strâns legată de mecanismele de finanŃare a economiei, care
permit agenŃilor economici să dispună de resurse pentru consum şi investiŃii peste nivelul
veniturilor lor imediate, pe baza anticipărilor viitoare. Intermedierea permite creaŃia monetară
fără suport material, specifică băncilor care gestionează depozite la vedere, extinsă în ultimul
timp şi instituŃiilor care administrează plasamente pe termen scurt uşor transformabile în
monedă, cunoscută fiind realitatea după care “creditele fac depozitele”. Această putere de a
crea monedă poate fi restrânsă prin reglementări impuse băncilor sau prin politica băncii
centrale1.
Dacă însă investiŃiile necesare într-o perioadă sau într-o anumită zonă defavorizată
(Ńările fost comuniste) sunt masive iar economiile care trebuie să le finanŃeze sunt total
insuficiente ori se reorientează, deoarece randamentul oferit nu acoperă riscurile asumate,
rolul intermediarilor financiari creatori de monedă devine predominant şi conduce la un
sistem cunoscut ca “economie de îndatorare” a întreprinderilor faŃă de bănci şi a băncilor faŃă
de banca centrală.
Maurice Allais, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1988, afirmă în
lucrarea prin care şi-a argumentat convingerile, „Impozitul pe capital şi reforma monetară”, că
se poate crea putere de cumpărare suplimentară din nimic („ex nihilo”), cu efecte inflaŃioniste,
pornind de creaŃia de monedă de cont prin băncile comerciale care acordă credite peste
valoarea resurselor existente la dispoziŃia lor, asimilate cu orice fabricant de bani falşi: ambii
distribuie, fără nici o bază reală, dreptul de acces la bunurile şi serviciile existente pe piaŃă şi
contribuie astfel la creşterea preŃurilor (şi în aceste condiŃii, afirmă alŃi analişti, instituŃia care
tutelează băncile nu este mai puŃin implicată). În acest fel, pe moment se produce o dezvoltare
a afacerilor, urmată îndeaproape de un declin inevitabil care se explică prin faptul că nu se
poate realiza producŃie în acelaşi ritm cu creaŃia de monedă naŃională. În consecinŃă, nu pot fi
respectate termenele de rambursare a creditelor acordate de bănci în contrapartida creaŃiei
monetare. M. Allais nu contestă faptul că actualul sistem bancar dezvoltă mai curând o relaŃie
între credit decât între economisire şi credit2.
Extinzând aceste afirmaŃii la realitatea tranziŃiei la economia de piaŃă în Estul Europei,
putem considera creatori de monedă inflaŃionistă şi acele societăŃi comerciale neperformante,
majoritar cu capital de stat, care acordă salarii nejustificate prin producŃia realizată ori se
plătesc compensaŃii nejustificate ca motivaŃie a disponibilizării personalului într-o
întreprindere restructurată.

Creditul şi mecanismele sale specifice permit disponibilizarea de fonduri lichide

pentru investiŃii productive. Din punct de vedere economic general, creditul şi investiŃiile
reprezintă baza creşterii economice, deci a creşterii nivelului de trai. RelaŃiile organizate de
creditare fac posibile investiŃiile necesare unei creşteri economice adecvate şi continue.
Creditarea bancară şi dobânda au efect direct asupra dinamicii activităŃii economice, fiind în
legătură cu nivelul resurselor de finanŃare şi costul acestora3.
Dar acestea nu sunt posibile în absenŃa unor pieŃe eficiente. În economiile de piaŃă
există numeroşi intermediari între cei ce economisesc şi investitori. În cazul României,
băncile comerciale sunt singurii intermediari, spre deosebire de Ńări evoluate din punct de

1
J. Bremond, A. Cohen, M-C Ferrandon – Comprendre les problemes monetaires, tome 1, Hatier, Paris, 1979
2
Rauf Gınenç – De la finance pour l’industrie a l’industrie pour la finance? în Revue “Economie Financiere”,
1994
3
Vasile Turliuc – Creditarea bancară şi creşterea ecoonmică, în “Mecanismele financiar monetare în procesul
tranziŃiei la economia de piaŃă”, coordonator Ghe. Voinea, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 1999
vedere economic şi financiar, unde intervin cu multă eficienŃă bănci de investiŃii, bănci de
afaceri, burse de valori mobiliare, fonduri de pensii, societăŃi de economii şi împrumuturi,
bănci imobiliare, companii de asigurări, şi multe altele implicate în colectarea fondurilor
disponibile în scopul acordării de credite pentru investiŃii. În fapt, creditul bancar conduce la
un lanŃ de efecte:

- Băncile comerciale utilizează depozitele clienŃilor lor pentru a acorda împrumuturi.

- InvestiŃiile profitabile majorează volumul producŃiei şi veniturile
- InvestiŃiile influenŃează în mod pozitiv situaŃia locurilor de muncă
- Veniturile mai mari tind să majoreze consumul şi/sau economisirea (depozite bancare)
- Depozitele bancare suplimentare sunt disponibile pentru noi credite
- Un consum superior conduce la impulsionarea anumitor ramuri economice şi la creşterea
nivelului de trai

Creditele bancare joacă un rol important în derularea activităŃii agenŃilor economici

în Ńările cu economie în tranziŃie. În perspectiva depăşirii acestei perioade de câtre România,
rolul creditului bancar în acoperirea necesităŃilor financiare ale agenŃilor economici va fi
primordial, fiind necesare însă măsuri ferme privind:
♦ capitalizarea băncilor (s-a stabilit deja majorarea capitalului propriu);
♦ micşorarea nivelului dobânzii la credite;
♦ politică financiară judicioasă (priorităŃi la creditare pentru agenŃii economici care
realizează export);
♦ susŃinerea programelor de restructurare şi modernizare ale agenŃilor economici
viabili prin credite cu garanŃie guvernamentală şi dobândă bonificată;
♦ transformarea creditelor (bancare) în participaŃii la capitalul firmei.
Băncile comerciale şi-au diversificat tehnicile de creditare pentru a răspunde
solicitărilor întreprinderilor în condiŃii de risc minim şi pentru a acoperi cerinŃele de finanŃare
impuse de dezvoltarea acestora. OperaŃiunile de creditare efectuate de bănci au la bază
prudenŃa bancară, criteriu fundamental de politică bancară care caracterizează întreaga
activitate dar care este exagerat în prezent după o perioadă de abuzuri, efectele fiind însă
contradictorii: economia este privată de fondurile necesare pentru a se dezvolta, se menŃine în
funcŃiune cu un minimum de resurse de supravieŃuire; rezultatele sunt axate pe pierderi iar
consecinŃele se regăsesc în scăderea continuă a nivelului de trai, deci a economisirii, şi în
privarea sectorului bancar de fonduri, majoritatea resurselor existente fiind atrase de stat.

Principiile generale ale strategiei creditării în sistemul nostru bancar se axează pe

elemente de prudenŃă în operaŃiunile specifice şi în relaŃia cu clienŃii

1. PrudenŃa bancară şi calitatea portofoliului constituie coordonate de bază în activitatea

societăŃilor bancare.
PrudenŃa bancară capătă o importanŃă specială în procesul de analizã şi aprobare a
solicitărilor de credit, presupune cunoaşterea şi acceptarea unor riscuri, corelate cu profitul
ce se estimează a se obŃine. Banca trebuie să accepte în general, numai expuneri la risc
profitabile şi sã nu-şi asume nici un risc individual sau cumulat pe care nu-l poate
cuantifica. RealităŃile ultimilor ani au evidenŃiat încălcarea acestor principii de către bănci
cu mare importanŃă în sistem, ceea ce a antrenat falimente, soluŃii costisitoare pentru
societate şi pierderea credibilităŃii.
Eventualele pierderi ce se pot înregistra trebuie acoperite din provizioane constituite în
prealabil, fără ca efectul acestor pierderi să influenŃeze substanŃial situaŃia anului
respectiv. Provizioanele specifice de risc acoperă o valoare comparabilă a unor credite
riscante, blochează fonduri şi posibilităŃile de profit.
 Băncile trebuie sã monitorizeze în permanenŃã riscurile şi toate poziŃiile de bilanŃ, în
special riscul lichidităŃii, riscul de nerambursare, riscul ratei dobânzii. riscul valutar, toate
acestea având legătură cu tipurile de credit, evoluŃiile pieŃei, ale ratelor dobânzii şi
categoriile de clienŃi implicaŃi.
În măsurarea şi aprecierea calităŃii portofoliului, băncile urmăresc perfecŃionarea
metodologiilor utilizate, prin dezvoltarea sistemelor de cuantificare şi caracterizare; se
impune o analiză mai atentă a calităŃii sursei de rambursare, a garanŃiilor constituite,
mecanismelor şi structurilor prin care se rambursează creditul.
2. Cunoaşterea clienŃilor.
Aceastã cerinŃă reprezintă o componentă de bazã a relaŃiei dintre bancã şi client, care
obligã la analiza complexã a situaŃiei economico-financiare a clienŃilor, în perioada trecută
şi în perspectivã, la caracterizarea capacităŃii manageriale în general, la analiza serviciului
datoriei dar şi a exigenŃelor acestora, în plan cantitativ şi calitativ.
Organizarea responsabilă a activităŃii de creditare în cadrul băncii într-un departament
de credite, pe direcŃii şi pe ramuri economice, facilitează specializarea pe direcŃii specifice
şi monitorizarea creditelor acordate, până la rambursare.
Strategia băncilor în domeniul creditării este direct dependentã de strategia în
domeniul clienŃilor, care clasificã piaŃa în trei segmente diferite, ca cerinŃe şi nevoi.
Primele două segmente cuprind: clienŃi strategici şi mari companii internaŃionale; societăŃi
comerciale cu capital de stat, mixt sau privat. Cea de-a treia categorie de clienŃi se referã
la un segment nou al pieŃei, persoanele fizice, cărora băncile le acordã mai ales credite de
consum sau credite în cont curent prin carduri, fără însă a reprezenta deocamdată un
volum important. În planul de relaŃii al băncilor, persoanele fizice ocupã un loc special,
mai ales în ceea ce priveşte oferta disponibilităŃilor populaŃiei şi valorificarea lor prin
bancã. Dar factori independenŃi de interesele băncii au creat cadrul propice abuzurilor în
creditarea anumitor persoane fizice, duse până la extrema dezechilibrării şi falimentării
unor bănci.
3. Garantarea, rambursarea şi recuperarea creditelor.
Capacitatea de rambursare a creditelor se defineşte printr-o analizã complexã a
clientului, care se completează cu garanŃii asiguratorii în proporŃie de cca. 120 % raportat
la creditul acordat şi dobânzile aferente.
GaranŃiile reprezintă în fapt ultima sursã de rambursare a creditului, atunci când toate
opiniile pozitive despre viabilitatea debitorului s-au dovedit eronate. Primul nivel de
analizã este valoarea garanŃiei. Apoi, modul în care se constituie garanŃia, direct de la
client sau indirect de la o terŃã persoanã care-l girează, implicã un risc care trebuie
identificat de bancã în momentul aprobării creditului, pornind chiar de la calitatea
garantului. O deosebitã importanŃă o are lichiditatea garanŃiei în cazul în care banca va
trece la executarea acesteia, cu referire la evoluŃia preŃului pe care-l poate obŃine din
valorificare şi timpul necesar (de exemplu, în cazul în care se oferă băncii acŃiunile unei
societăŃi ca garanŃie).
Prin împrumuturile pe care le acordă, banca are ca rol intervenŃia activă în economie,
pentru a ajuta întreprinderile în dificultate să surmonteze diferite obstacole temporare şi să
obŃină o creştere economică prin creditele contractate. Din motive legate de instabilitatea
perioadei de tranziŃie de la o economie planificată centralizat la economia de piaŃă, multe
societăŃi comerciale, independent de structura lor, nu au înregistrat performanŃele
preconizate, rezultatele acestora conducând la plăŃi restante şi pierderi preluate de bănci.
Printre aceste cauze, în ultimii ani se remarcă:
- volumul ridicat al cheltuielilor de exploatare, ca urmare a utilizării reduse a
capacităŃilor de producŃie, consumurilor specifice de materii prime, materiale şi energie
ridicate, cheltuielilor tot mai mari cu personalul în condiŃiile unei producŃii reduse pe o piaŃă
nereceptivă, rebuturi, etc.
 - nivelul ridicat al cheltuielilor financiare determinat de utilizarea unui volum ridicat
de credite bancare, ca singură posibilitate la care întreprinderile pot recurge în condiŃii de
subcapitalizare aproape generalizată;
- existenŃa unor stocuri rezultate din renunŃări la contracte, executarea unor produse
fără desfacere asiguratã, lipsa unor importuri necesare finalizării produselor sau colaborări
care au avut influenŃe negative, în special blocajul financiar, dobânzi şi penalităŃi atrase de
neonorarea unor obligaŃii contractuale s.a.
Raportat la aceasta situaŃie, băncile au adoptat politici caracterizate prin creşterea
exigenŃei în acordarea creditelor, protecŃia uneori exageratã şi ineficientă prin garanŃii,
implicarea unităŃilor teritoriale în urmărirea procesului de creditare pe tot traseul de la
aprobare până la rambursarea definitivã, uneori cu depăşirea competenŃelor. Aceasta a condus
la diminuarea posibilităŃilor de finanŃare a activităŃilor agenŃilor economici, a investiŃiilor şi
modernizărilor, aşa cum se observã şi din situaŃiile statistice prezentate pe ansamblul
sectorului bancar.
Creditul este conceput ca un plasament cu risc asumat de bancã, în vederea obŃinerii
unui profit corespunzător şi derulării unei activităŃi continue prin valorificarea resurselor
atrase de la terŃi; pentru client, reprezintă o sursã de finanŃare absolut necesarã desfăşurării,
dezvoltării sau restructurării activităŃii. Deci problema estimării reale a situaŃiilor de risc, a
cuantificării corecte a factorilor determinanŃi şi a selectării măsurilor de protecŃie cele mai
adecvate prezintă importanŃã pentru escaladarea dificultăŃilor actuale şi susŃinerea creşterii
economice, prioritară în prezent.

7.2. FinanŃarea durabilă a economiei prin credit bancar

Creditul bancar se asigură în special pe termene scurte şi foarte scurte şi serveşte drept
principală contrapartidă a creaŃiei monetare. El se regăseşte în posturile de activ ale bilanŃului
bancar.
Creditul pe termen scurt are ca destinaŃie finanŃarea cheltuielilor curente de producŃie
şi acoperirea nevoilor de trezorerie, pentru care băncile pun la dispoziŃie mijloace de plată
create de ele însele şi este rambursabil când întreprinderea obŃine fondurile din vânzarea
produselor sale. În fapt, băncile deschid "linii de credit" la dispoziŃia agenŃilor economici
pentru a le permite continuitatea în exercitarea unei activităŃi. Astfel, prin creaŃia monetară şi
contrar aspectului provizoriu al creditelor acordate, băncile participă în mod durabil la
finanŃarea economiei.
În acelaşi timp, prin sistemul bancar se pune la dispoziŃia economiei moneda necesară
tranzacŃiilor. În mod global, economia are nevoie de un volum suficient de mare de credit
asigurat prin "resurse monetare" pentru ca volumul de monedă existent să se menŃină sau să
crească.
În general, creditele bancare au în vedere cele două tipuri principale de nevoi de finanŃare
ale unui agent economic:

nevoi de finanŃare rezultate din ciclul de exploatare, care au un caracter permanent,
situaŃie în care bancherul propune un montaj financiar ce constă într-o combinaŃie de
credite pe termen scurt, în funcŃie de activitatea întreprinderii (vânzare pe piaŃa internă sau
externă, activitate permanentă sau sezonieră), valabil pe o perioadă de un an, având
stabilite şi plafoane de utilizare a diferitelor credite;

nevoi de finanŃare rezultate din ciclul de investiŃii, care nu sunt finanŃate niciodată integral
prin credite bancare, întreprinderea contribuind şi cu alte surse, cum ar fi autofinanŃarea,
împrumuturi obligatare, aportul acŃionarilor, s.a.; pentru finanŃarea investiŃiilor, agentul
economic solicită credite bancare pe termen mediu şi lung.
 Perioada de rambursare a creditelor acordate este intervalul de timp în care sumele
împrumutate şi dobânzile trebuie restituite integral băncii.
Perioada de graŃie reprezintă intervalul de timp în care beneficiarul de credite nu este
obligat să restituie băncii sume din împrumuturile primite dar, de obicei, trebuie să plătească
dobânzile calculate pentru intervalul respectiv de timp.
Perioadele de rambursare şi de graŃie se negociază cu fiecare solicitant de credite, în cadrul
perioadelor maxime aprobate.

Creditele pe termen scurt acordate de bănci se grupează, în funcŃie de destinaŃia lor în

trei categorii:
 credite aferente activităŃii curente - pentru efectuarea aprovizionărilor necesare realizării
producŃiei destinate a fi livrate la intern sau export; pentru efectuarea altor cheltuieli de
producŃie şi de întreŃinere; suplinirea fondurilor încorporate în produse livrate, lucrări
executate şi servicii prestate, aflate în curs de încasare; cheltuieli pentru producŃia anului
următor (producŃia neterminată); activitate de comerŃ, turism, s.a.
 credite pentru stocuri sezoniere, acordate pe baza situaŃiilor mişcării stocurilor agenŃilor
economici care constituie stocuri de materii prime şi produse finite, cantitativ şi valoric, pe
perioada de constituire.
 Credite pentru realizarea unor investiŃii, cu termen de rambursare de până la un an, cu
respectarea metodologiei de analiză şi evaluare prevăzute pentru creditele de investiŃii.

În funcŃie de tipul de cont prin care se derulează, creditele pe termen scurt pot fi:
♦ prin cont curent de încasări şi plăŃi - linie de credit;
♦ prin cont separat de împrumut – credit pe afacere.

1) Linia de credit se poate acorda pe termen de trei luni, cu rambursare în luna a treia,
înainte de expirarea termenului de valabilitate; agentul economic întocmeşte o cerere
scrisă iar în urma analizei economico-financiare, plafonul liniei de credit poate fi
reînnoit din trei în trei luni. Creditul se pune la dispoziŃia clientului prin contul curent
de încasări şi plăŃi, în limita plafonului aprobat. Nivelul solicitat al liniei de credit nu
trebuie să depăşească media încasărilor lunare prognozate din activitatea de bază –
încasări prin cont curent.
2) Creditul pe afacere se acordă pe o perioadă egală cu perioada aferentă unei singure
rotaŃii a activului circulant creditat, dar nu mai mult de 1 an. Creditul se pune la
dispoziŃia clientului prin contul separat de împrumut. Prelungirea perioadei de
creditare se face în condiŃiile prevăzute de normele bancare.

Creditul bancar pe termen scurt în economia de piaŃă are mai multe forme, dintre care
precizăm:

a) Creditele de trezorerie sau prin cont curent, deschise la bănci în funcŃie de situaŃia
de trezorerie a clientului, se acordă pe mai multe destinaŃii, în raport cu statutul fiecărei
instituŃii de credit, respectiv:
 Pentru facilităŃi de casă – se acordă periodic, pentru a acoperi decalaje de scurtă durată ce
pot interveni la un moment dat în trezoreria unei întreprinderi, atunci când fluxul
încasărilor nu coincide cu fluxul cheltuielilor, creditul fiind necesar pentru plăŃi de salarii,
furnizori, alte obligaŃii imediate.
 Credite pentru activităŃi sezoniere se acordă întreprinderilor care lucrează sezonier şi
înregistrează un decalaj în timp între încasări şi cheltuieli, atunci când veniturile sunt
sezoniere dar cheltuielile au caracter continuu sau în situaŃia inversă, când veniturile sunt
constante dar cheltuielile au oscilaŃii mari sezoniere – are la bază un plan de finanŃare
 sezonieră din care rezultă lunar, nevoile şi resursele. Dacă se constată o simplă îngheŃare
de stocuri nevândute, care nu sunt perisabile, recuperarea creditului este posibilă prin
vânzări ulterioare. Dacă stocurile nevândute sunt perisabile sau deteriorate iar sezonul se
încheie cu o pierdere pe care firma trebuie să o absoarbă, se va analiza dacă structura sa
financiară permite acest lucru, în caz contrar, creditul nu va putea fi rambursat şi se poate
recurge la consolidarea creditului, integral sau parŃial, la scadenŃe mai îndepărtate iar
creditul în cont curent îşi va schimba natura, devenind o finanŃare pe termen mediu.
 Credite pe termen foarte scurt sau "spot", de la câteva ore la câteva zile, acordate din
disponibilităŃile zilnice de numerar ale băncilor, întreprinderilor cu o bonitate recunoscută
care înregistrează accidental un deficit de lichidităŃi;
 Credite de sudură sau tip releu, care anticipează o operaŃiune financiară pe termen mediu
sau lung, fiind necesare pentru primele cheltuieli într-o investiŃie şi care fac legătura cu o
altă formă de finanŃare (credit obligatar, emisiune de acŃiuni, etc.);
 Mobilizarea efectelor financiare, în multe cazuri a biletelor la ordin special emise în
favoarea băncii, cu scopul garantării unui împrumut a cărui valoare este înscrisă în titlu,
din care se deduce dobânda aferentă.

b) Creditele de mobilizare pe termen scurt sunt legate de anumite active, fiind

garantate în primul rând cu efecte comerciale, situaŃie în care se mai numesc şi credite de
scont.

c) Creditele de prefinanŃare, acordate pentru încurajarea unor activităŃi, în special a

exporturilor sau a anumitor acŃiuni publice. Se acordă pe baza unui plan de finanŃare, în care
se precizează lunar cheltuielile tranzacŃiei şi încasările din activitatea creditată, diferenŃa
reprezentând necesarul de creditare. Creditul se justifică în măsura în care nu există încă
dreptul de încasare, fiind posibilă manifestarea unor riscuri, în primul rând cel de întrerupere a
tranzacŃiei.

Criteriile de selecŃie a formei de credit preferate de un întreprinzător privesc:

- facilităŃile de acces la forma de credit respectivă, firma va alege forma de credit în
funcŃie de urgenŃa lichidităŃilor pe care le reclamă: astfel, creditele în cont curent presupun
analize laborioase a situaŃiei clientului, se deschid după o perioadă de timp mai mare iar pe tot
parcursul necesită o supraveghere bancară continuă, în timp ce creditul de scont este uşor de
procurat, deoarece este garantat cu efecte de comerŃ iar riscurile asumate de bancă fiind astfel
minime.
- supleŃea creditului, reflectă capacitatea creditului de a se adapta sumei şi duratei
necesităŃilor de lichidităŃi, respectiv posibilitatea accesului în orice moment şi cuantum la
fonduri; din acest punct de vedere, creditul în cont curent este cel mai suplu, în timp ce
creditul de scont este limitat de scadenŃele efectelor de comerŃ şi de valoarea înscrisă pe
acestea.
- costul creditului, în dependenŃă cu celelalte criterii, astfel creditele în cont curent
care sunt şi cele mai suple, implică multe operaŃiuni costisitoare din partea băncii, fiind
scumpe pentru client.

Formele tradiŃionale ale creditului pe termen scurt sunt:

• scontarea efectelor de comerŃ;
• avansul în cont curent.

1. Scontarea efectelor de comerŃ constituie un mecanism simplu de finanŃare şi

refinanŃare, în declin relativ în ultimii ani ca urmare a numeroaselor operaŃiuni pe
 care le implică legat de evidenŃele bancare, deşi s-au impus recent o serie de
încercări de informatizare a acestora.
Cambiile formează baza operaŃiunilor de scontare, potrivit circuitului pe care l-am
urmărit anterior. Scontarea este plafonată, de obicei, la o anumită valoare a efectelor de
comerŃ iar pentru a fi scontate, cambiile trebuie să îndeplinească condiŃiile de siguranŃă cerute
de bănci. În momentul scontării, banca este considerată un terŃ beneficiar, implicat în circuitul
cambial şi deci solidar cu ceilalŃi semnatari pentru plata sumei la scadenŃă.
Preluarea cambiei de către bancă are în vedere valoarea nominală a titlului, din care se
deduce dobânda calculată de la data scontării până la scadenŃă şi rata scontului, determinată de
bancă în funcŃie de nivelul ratei dobânzii pe piaŃă.

De exemplu, pentru o creanŃă de 1000 euro pe trei luni, la o rată a scontului de 8 %,

bancherul va deduce un scont egal cu :

VN = valoarea nominală a cambiei

VN x r x t 1000 x 0,08 x 3
S = -------------- = -------------------- = 20 € r = taxa scontului
12 12 t = perioada de la scontare
până la scadenŃă

La scadenŃă, trasul va restitui datoria băncii care, odată cu rambursarea sumei, va

deŃine lichidităŃi pe care le va utiliza în acordarea unui nou credit - scopul activităŃii ei fiind să
obŃină un profit, ea nu va păstra fonduri nefructificate.
În condiŃiile în care şi banca reclamă lichidităŃi, are posibilitatea să resconteze titlurile
de credit la banca centrală. OperaŃiunea prin care banca centrală acordă credite (refinanŃează)
băncilor comerciale, pe baza unui portofoliu de cambii scontate în prealabil de bănci, se
numeşte rescontare.
Dobânda încasată de banca centrală pentru creditele astfel acordate băncilor se
numeşte taxa oficială a scontului (taxă de rescont) iar nivelul ei este de referinŃă pentru
determinarea nivelului dobânzilor într-o Ńară. Aceasta este o rată impusă de banca de
emisiune, care astfel va exercita o acŃiune importantă în politica monetară a statului.
Scontarea prezintă numeroase avantaje:
o se bazează pe o operaŃiune comercială sau de producŃie care garantează creditul şi
totodată utilitatea acestuia;
o este o formă de credit uşor accesibilă, inclusiv pentru întreprinderile mici şi mijlocii;
o limitează operaŃiunile de refinanŃare la nivelul titlurilor acceptate la rescontare, deci
poate interveni astfel în determinarea nivelului creditului.
În acelaşi timp, scontarea prezintă o serie de inconveniente într-o economie în plină
dezvoltare:
• limitează acordarea creditelor la întreprinderile care deŃin titluri de credit şi
defavorizează activitatea noilor agenŃi economici;
• implică o circulaŃie cambială complexă, având în vedere că prin aceasta se
garantează onorarea cambiei, şi o multitudine de evidenŃe la nivelul băncii;
• nu întotdeauna creditul acordat este şi oportun, nu se efectuează o analiză a
necesarului de credite.
În prezent, această tehnică de finanŃare a cunoscut inovaŃii privind titlurile primite la
scontare şi societăŃile care le mobilizează: de exemplu în FranŃa, Ńara cu cea mai veche tradiŃie
în domeniu, scontarea a fost simplificată prin existenŃa unei instituŃii numită Credit de
Mobilizare a CreanŃelor Comerciale, care permite unui solicitant să obŃină credit de la banca
sa prin simpla mobilizare a facturilor. De asemenea, scrisoarea de schimb-extras permite
tratamentul operaŃiilor de compensare pe calculator.
 În ultimul timp, s-a diminuat importanŃa refinanŃării prin rescont, în favoarea
operaŃiunilor de preluare a titlurilor de credit pe pieŃele monetare (open - market).

2. Avansul în cont curent, utilizat de mult timp în Ńările anglo-saxone, este un sistem
suplu de obŃinere a unui credit prin care banca varsă în contul unui agent economic (sau al
unei persoane particulare) suma solicitată, în schimbul unui simplu angajament personal de
rambursare la scadenŃă; în anumite cazuri, banca poate pretinde garanŃii, titluri (warant -
formă de bilet la ordin garantat cu mărfuri depozitate la o terŃă persoană), asigurări, o
cauŃiune, etc.
Creditul se acordă pentru firme care au calitatea de vechi client al băncii, pentru
scopuri cunoscute, banca participând direct la luarea deciziei de către întreprindere.
Este o formă rapidă de finanŃare, chiar şi pentru întreprinderile noi care prezintă
planurile lor de producŃie, fără a fi astfel defavorizate de inexistenŃa unor creanŃe comerciale.
Ca aspecte negative, acest credit poate conduce la decizii subiective din partea băncii,
ea fiind prea mult implicată în relaŃiile cu clienŃii; în plus, inexistenŃa unor creanŃe
mobilizabile accentuează riscurile legate de credit şi imobilizează fondurile băncii.

Băncile comerciale acordă în principal credite pe termen scurt, în completarea

fondurilor proprii, pentru activitatea curentă de producŃie, prestări servicii, comerŃ, transport,
turism şi alte activităŃi menŃionate în statutul societăŃii. Pentru realizarea unor obiective de
investiŃii, băncile pot acorda şi credite pe termen mediu, cu durata de rambursare între un an şi
cinci ani, sau credite pe termen lung pe perioade mai mari de cinci ani, destinate pentru:
realizarea de noi capacităŃi şi tehnologii de producŃie, comerciale, prestări de servicii,
construcŃii, cercetare; modernizarea capacităŃilor şi tehnologiilor existente, în scopul creşterii
producŃiei, calităŃii acesteia şi productivităŃii muncii; achiziŃionarea de maşini, utilaje,
instalaŃii, agregate, mijloace de transport, etc.; cumpărarea sau construirea de imobile; alte
investiŃii.

7.3. Creditul bancar pe termen mediu mobilizabil

Acceptarea acestei forme de credit are la bază prezentarea unor titluri de credit cu
scadenŃe mai îndepărtate, până la 5-7 ani, negociabile pe diferite pieŃe.
Reprezintă o formă de credit rezervată finanŃării anumitor sectoare ale economiei sau
anumitor beneficiari. Creditul pe termen mediu mobilizabil permite băncilor să dispună de
instrumente de refinanŃare suplimentare (alături de efectele de comerŃ şi bonurile de Tezaur) şi
totodată lărgeşte gama mijloacelor de intervenŃie a băncii centrale pe pieŃele monetare.

Principalele destinaŃii ale acestor credite sunt:

⇒ încurajarea exportului, ca domeniu privilegiat pentru acest credit;
⇒ dotarea firmelor industriale şi comerciale, în principal în cazul întreprinderilor mici
şi mijlocii; se doreşte stimularea băncilor în finanŃarea unor societăŃi care nu au acces
la alte resurse financiare şi a căror activitate este cerută de economie;
⇒ construirea de locuinŃe, ca măsură socială în sprijinul populaŃiei;
⇒ investiŃii şi construcŃii de locuinŃe în mediul rural, s.a.

Procedura de acordare şi derulare a acestui tip de credit este relativ greoaie; ea

comportă existenŃa unor factori care să materializeze creditul, respectiv:
- anumite bănci distribuitoare de credit, de obicei bănci comerciale;
- firme de prim rang în calitate de avalist, care participă la luarea deciziei de finanŃare dar
care, de obicei, nu pot resconta ele însele titlurile;
- implicarea băncii centrale care să resconteze efectele pe termen mediu.
 Creditele acordate de către băncile comerciale pot prezenta forme specifice, cum ar fi:
♦ Creditul pe gaj de mărfuri, acordate proprietarilor de bunuri aflate în depozite sau
în curs de transport;
♦ Credite pe gaj de efecte publice, acordate deŃinătorilor de astfel de titluri, atunci
când aceştia au nevoie de lichidităŃi dar nu vor să renunŃe la veniturile pe care le
obŃin din deŃinerea titlurilor.

7.4. Decizia de creditare bancară – elemente generale

În general, în conformitate cu prevederile legilor bancare şi propriului sistem de norme şi

instrucŃiuni elaborate în baza legislaŃiei, băncile comerciale pot acorda clienŃilor credite în lei
şi în valută, pe termen scurt, mediu şi lung, cu respectarea principiilor activităŃii de creditare:
- credibilitatea solicitanŃilor de credit;
- consemnarea în documente contractuale a operaŃiunilor de credit;
- respectarea destinaŃiei creditului;
- garantarea minimă, care trebuie să acopere integral datoria maximă, formată din
credite şi dobânzi;
- rambursabilitatea creditului.
Creditele acordate unui singur debitor nu pot depăşi valoarea cumulată de 20% din
capitalul social şi rezervele băncii.
O pondere importantă o prezintă creditele pe termen scurt care se acordă de bănci pe o
perioadă de până la 12 luni pentru persoanele juridice şi fizice care prezintă credibilitate.
Creditele în lei se acordă pentru capitalul de lucru, stocuri şi alte activităŃi constituite
temporar, stocuri şi cheltuieli sezoniere, producŃia de export şi exportul de produse, investiŃii
cu termen de rambursare de până la un an, investiŃii în cofinanŃare cu alte societăŃi bancare,
facilităŃi de cont (descoperit de cont), cecuri remise spre încasare, mărfuri vândute cu plata în
rate, s.a. sub formă de linii de credit, scont, factoring.
Creditele în valută au ca destinaŃie importul de bunuri şi servicii, linii de credit de tip
revolving pentru importul de materii prime şi materiale, documente remise spre încasare, etc.

Decizia de creditare bancară pe termen scurt are în vedere o temeinică analiză a creditului,
cu trei componente principale:
1) Analiza formală
2) Analiza de fond
3) Evaluarea creditului

1. Analiza formală urmăreşte prezentarea tuturor documentelor cerute de normele

bancare, verificarea conŃinutului acestora, legalitatea şi realitatea lor, corelaŃia dintre diferiŃi
indicatori, etc. Documentele cerute de normele bancare sunt principalele situaŃii financiar-
contabile ale firmei, la nivelul anului sau pe perioade mai scurte, planul de activitate (planul
afacerii) pe anul în curs; s.a.
2. Analiza de fond constă în verificarea şi interpretarea unor indicatori economici şi
financiari, pe baza datelor din cererea de credite şi din situaŃiile financiare prezentate. În
cadrul acestei analize se va determina grupa de bonitate în care se încadrează agenŃii
economici, respectiv credibilitatea acestora.
3. Evaluarea creditelor constă în determinarea şi negocierea cu solicitantul a volumului
maxim al creditului ce poate fi acordat, a nivelului dobânzii, a termenelor de rambursare a
creditului şi de plată a dobânzii şi comisioanelor, a garanŃiilor şi modalităŃilor de rambursare a
acestora, precum şi a altor clauze care vor fi înscrise în contractul de credite. Evaluarea
creditelor se face conform unor metodologii specifice, în funcŃie de categoria creditului, grupa
de bonitate a solicitantului, domeniul de activitate şi obiectul creditării. Se poate include aici
şi o analiză nefinanciară, care presupune colectarea datelor de natură economică, socială,
politică, de piaŃă, evoluŃii ale mediului înconjurător, s.a., cu rol în cunoaşterea de ansamblu a
clientului şi a unor fenomene care pot genera riscuri în activitatea lui.

SituaŃia clientului constituie un element extrem de important în ceea ce priveşte

decizia de a i se acorda creditul. În acest scop, banca va analiza:

- capacitatea conducerii firmei solicitatoare de a-şi administra în mod eficient

mijloacele financiare proprii şi împrumutate şi dacă recurge la creditul bancar supus analizei
pe motive bine întemeiate;
- situaŃia producŃiei şi asigurarea desfacerii prin contracte ferme încheiate din timp;
- dacă are imobilizări constând în: stocuri de mărfuri cu mişcare lentă, fără mişcare şi
greu vandabile; stocuri supranormative de materii prime, materiale auxiliare, piese de schimb,
semifabricate etc.; clienŃi şi debitori neîncasaŃi în durata de circuit bancar a documentelor,
neurmăriŃi şi chiar prescrişi; volumul furnizorilor şi creditorilor neachitaŃi; soldul sumelor
datorate statului pe impozite şi taxe şi devenite exigibile, etc.;
- starea reală a mijloacelor fixe şi stadiul amortizării lor, vechimea în funcŃiune,
casări/declasări, în conservare, gradul de modernizare a acestora, volumul amortizărilor (ca
element de costuri), starea investiŃiilor în curs de realizare etc.;
- gradul de solvabilitate: disponibilităŃile în numerar şi în conturile curente bancare,
eventualele credite restante, volumul creanŃelor de încasat să fie superior creanŃelor de plată;
- analiza bilanŃului şi a contului de profit şi pierdere, a raportului existent intre
volumul cheltuielilor, volumul producŃiei, al desfacerii şi volumul profitului realizat.
În concepŃia băncilor comerciale, creditul nu trebuie să constituie pentru solicitator un
scop în sine, un element de bază, ci un mijloc de suplimentare a resurselor deja existente în
patrimoniul întreprinderii. Creditul trebuie sa fie motivat de extinderea şi diversificarea
activităŃii, de implementarea tehnologiilor moderne, de achiziŃionarea unor materii prime,
materiale, maşini-utilaje etc. destinate producŃiei şi respectiv creşterii producŃiei pentru export
(de exemplu), pentru care sunt premise de încheiere a unor contracte etc.

Concluziile desprinse după efectuarea analizei şi evaluarea creditului de către persoana

sau colectivul abilitat, vor face obiectul unui referat care va fi supus analizei comitetului de
credit al băncii ce va decide în conformitate cu prevederile normelor specifice.

În cazul creditelor pe termen mediu şi lung pentru investiŃii, analiza prevede aceleaşi
trei etape, dar mai dezvoltate.
Analiza formală are la bază cererile de credite pentru investiŃii care trebuie să fie
însoŃite de documentele impuse prin normele bancare; situaŃiile financiar-contabile includ
perioade mai mari, se solicită de asemenea devizul general de lucrări, devizele pe obiecte, lista
de utilaje, graficul de execuŃie iar atunci când este cazul, se va urmări ca dobânzile aferente
creditelor pe perioada de graŃie şi comisioanele bancare să fie incluse în devizul general,
urmând ca încasarea acestora să se facă din credite, prin capitalizare. Studiul de fezabilitate
este o componentă obligatorie a analizei care, pentru proiectele simple şi de valori mai mici,
poate fi restrâns la principalele documente de analiză, pe baza cărora să se poată demonstra
eficienŃa investiŃiei respective; se adaugă programul de realizare a proiectului de investiŃii;
planul de finanŃare a proiectului; proiecŃiile veniturilor şi cheltuielilor pe perioada de
creditare; fluxul de numerar al proiectului pe perioada de creditare.
Analiza de fond cuprinde, în plus faŃă de un credit pe termen scurt, alte tipuri de
investigaŃii, cum ar fi analiza tehnică a proiectului de investiŃii care urmăreşte existenŃa
avizelor şi acordurilor necesare, dimensionarea obiectivului faŃă de nivelul minim de la care
investiŃia devine fezabilă din punct de vedere tehnic, soluŃii constructive adoptate, costul
estimat al proiectului, existenŃa condiŃiilor pentru începerea şi realizarea lucrărilor în perioada
estimată, s.a.m.d.

Pe plan mondial s-au dezvoltat metode, tehnici şi proceduri eficiente de analiză a

agenŃilor economici, în activitatea de creditare, din care băncile se inspiră dar care trebuie, de
cele mai multe ori, adaptate la situaŃia specifică a firmei, însă şi a societăŃii în ansamblu.
Printre factorii consideraŃi decisivi în analiza debitorului se reŃin cei 8 „C”, dintre care primii
doi sunt prioritari4. În acest sens menŃionăm:

1) Caracterul – respectiv integritatea clientului şi voinŃa sa în a-şi onora angajamentele, altfel

spus credibilitatea;
2) CompetenŃa în gestionarea afacerilor sale;
3) Capitalul propriu al debitorului;
4) Colateralul, respectiv garanŃiile, poliŃe de asigurare, s.a.
5) Capacitatea legală a debitorului de a-şi angaja succesorii;
6) Cash-flow sau marja brută de autofinanŃare a firmei sau a proiectului finanŃat
de bancă;
7) Conjunctura naŃională şi mondială (economie, inflaŃie, curs valutar, etc.);
8) CondiŃiile specifice sectorului sau ramurii în care activează debitorul.

Mecanismele de evaluare a situaŃiei istorice şi curente a clientului determină, pe cât

posibil, o analiză obiectivă şi în evoluŃie a performanŃei acestuia. Altele, cum ar fi previziunile
cash-flow, furnizează date care identifică sănătatea viitoare a clientului.
Dar decizia privind viabilitatea afacerii în viitor aparŃine analistului, respectiv
profesionalismului acestuia în aprecierea riscului de ansamblu. Aplicarea unei metode
standard pentru a identifica şi măsura riscul trebuie să reducă elementul subiectiv.

Indiferent de metoda utilizată, banca trebuie să aibă permanent în vedere cel puŃin trei
reguli de abordare a riscului de credit:
1) Nu există credit fără risc.
2) În alegerea metodelor de analiză se vor avea în vedere operativitatea şi eficienŃa, adică
obŃinerea informaŃiilor relevante în timp util şi cu efort minim.
3) Asigurarea băncii prin metode de protecŃie cât mai realiste - se va evita preluarea automată
a unor metodologii occidentale, multe fiind inoperante atunci când sunt aplicate condiŃiilor
particulare ale economiei româneşti în perioada de tranziŃie.
O bancă prudentă elaborează propriile prognoze privind activitatea viitoare a clienŃilor
săi, în mai multe variante, de la cea optimistă şi până la cea mai pesimistă, pentru a identifica
pe cât posibil mai corect riscurile.

Examinarea unei solicitări de credit şi evaluarea eficienŃei realizării afacerii prin

creditul bancar, implică o mare responsabilitate din partea băncii comerciale atât din cauza
riscurilor, a realităŃii garanŃiilor oferite de client, cât şi a continuării relaŃiei bancă-client în
cazul respingerii cererii. Aceasta operaŃiune trebuie să se desfăşoare în mod armonios şi
bazată pe confidenŃialitate.
Studierea situaŃiei conjuncturale şi a tendinŃelor este necesară pentru cunoaşterea
situaŃiei economice şi financiare, în acel moment şi în viitorul apropiat ori mai îndepărtat.
Aspectele de instabilitate economică, frecvente în perioada de tranziŃie, instabilitatea politico-

4
Z. Mikdashi – Riscuri bancare şi dominarea lor în “Bănci, autorităŃi publice şi gestiunea riscului”, Ed.
Economica, Paris, 1990
socială, greve, riscul unui conflict armat etc., sunt elemente decisive în deciziile de acordare
(respingere) a creditelor solicitate de clientela bancară.

7.5. Garantarea creditului

Pentru asigurarea recuperării creditelor, cât şi pentru crearea unui privilegiu faŃă de alŃi
creditori, banca va solicita debitorilor garanŃii asiguratorii, care pot fi oferite atât de
împrumutaŃi, dar şi de terŃe persoane fizice sau juridice, numite garanŃi.
Prin garanŃia care se constituie de câtre firma solicitatoare se urmăreşte atât încasarea
integrală a creditului la scadenŃă (în cazul creditului pe termen scurt) sau a ratelor (în cazul
unui credit pe termen mijlociu sau lung), cât şi a dobânzilor aferente, a comisionului, spezelor
bancare etc., banca urmărind să prevină orice risc care ar prejudicia interesele sale şi ale
clienŃilor ei. Valoarea minimă a garanŃiilor acceptate de bancă va fi în toate cazurile cel puŃin
egală cu datoria cea mai mare a debitorului. În funcŃie de situaŃia concretă a fiecărui solicitant
de credit, raportat la rezultatele economico-financiare şi la celelalte criterii de analiză pentru
aprecierea bonităŃii, banca va solicita garanŃii peste limita datoriei.
Garantarea creditelor în economia de piaŃă se realizează, în principal, prin garanŃii
reale - gaj şi ipotecă, dar şi prin garanŃii personale.
GaranŃiile reale sunt acele garanŃii care constau din afectarea specială a unor bunuri
individualizate pentru garantarea creditului.
GaranŃia personală constă în angajamentul asumat de o persoană fizică sau juridică,
după caz, prin care aceasta se obligă să execute obligaŃia debitorului, în cazul neexecutării ei
de către împrumutat. GaranŃia personală se mai numeşte fidejusiune sau cauŃiune.

Gajul reprezintă o garanŃie reală care are la bază bunuri mobile - este constituită la
dispoziŃia creditorului sau a unui terŃ, pentru asigurarea îndeplinirii de câtre debitor a unor
obligaŃii, de valoare în general redusă. Gajul este un contract accesoriu contractului de credit,
prin care debitorul sau garantul, după caz, remite băncii un bun mobil, constituind unul din
principalele instrumente de garantare a creditelor.
În comerŃul internaŃional se practică gajarea contractelor de export, în vederea
obŃinerii de credite destinate îndeplinirii obligaŃiilor asumate de semnatarul unui contract.
Gajul mai poate fi constituit din acŃiuni, obligaŃiuni sau alte titluri de valoare aflate în
proprietatea legală a solicitatorului unui credit, precum şi din bunurile sale mobile, nu numai
ale firmei.
Gajul se poate prezenta sub două forme:
- cu deposedare, numit şi „amanet”, care presupune remiterea bunurilor mobile băncii
creditoare;
- fără deposedare, respectiv cu rămânerea acestor bunuri în custodia celui care gajează.

Ipoteca reprezintă o garanŃie reală, imobiliară, constând dintr-un drept accesoriu

asupra unui imobil al debitorului. Acesta îşi păstrează toate drepturile de proprietate, inclusiv
dreptul de dispoziŃie, deci nu comportă deposedarea celui ce o constituie de bunul adus în
garanŃie.
În caz de neplată la termen a creanŃei garantate cu ipotecă, creditorul ipotecar are
dreptul să ceară executarea silită asupra imobilului ipotecat în mâinile oricui s-ar afla (dreptul
de urmărire), deci chiar dacă între timp imobilul a fost înstrăinat, urmând ca din suma obŃinută
prin vânzare să se acopere, cu prioritate faŃă de alŃi creditori, creanŃa sa şi dobânzile aferente
(drept de preferinŃă).
Pot fi ipotecate imobilele sau uzufructul lor (de exemplu, veniturile obŃinute din
chirii).
Pentru garantarea creditelor acordate de o bancă comercială se acceptă numai ipoteci
de rangul 1 şi care se constituie fie prin stipularea în contractul de credit la capitolul
“GaranŃii” a unei clauze în acest sens, fie prin încheierea unui contract de garanŃie imobiliară,
accesoriu la contractul de credit şi cu privire la care se face o menŃiune specială în contractul
de credit.
În ambele cazuri este necesar să existe acordul de voinŃă al părŃilor (banca şi firma
care constituie ipoteca), acord care se realizează în momentul şi prin semnarea acestor
contracte.
Băncile comerciale pot să accepte ca garanŃii reale (ipoteca sau gaj) şi cele constituite
de terŃe persoane/firme în favoarea solicitantului creditului, ca “giranŃi”/garanŃi.

În funcŃie de bănci sau de zone geografice, creditele pot fi garantate şi prin: - warant,
inclusiv warantul agricol, hotelier şi petrolier; - cauŃiuni (depozite) în lei sau în valută având
indicaŃia în mod expres de garantare a creditului acordat de banca X; - scrisori de garanŃie
emise de alte bănci sau instituŃii financiare şi de credit din Ńară ori străinătate, agreate de banca
cu care se negociază creditul; - cesionarea în favoarea băncii respective a unor mijloace
băneşti, până la valoarea totală a creditului, inclusiv dobânda, comisionul şi spezele bancare,
mijloace băneşti care vor fi realizate de firma solicitatoare de credit din activitatea sa
economică şi care sunt concretizate prin acreditive documentare comerciale, irevocabile,
domiciliate de preferinŃă la banca ce acorda creditul, scrisoare de garanŃie bancară a unei
bănci agreate de banca împrumutătoare; - cesionarea drepturilor băneşti provenite din
asigurarea bunurilor mobile şi imobile ale firmei care solicită împrumutul; - cesionarea
instrumentelor de plată şi de credit, respectiv a efectelor de comerŃ (cambii acceptate, bilete la
ordin şi cambii avalizate), ca şi cecuri certificate cu scadenŃa la termen (prin certificare, banca
blochează suma din contul curent bancar al trăgătorului); - acreditive stand by etc.

Warantul. În cadrul garanŃiei reale oferite de cel care solicită un credit bancar în
contextul economiei de piaŃă se încadrează şi warantul.
Prevederile legale şi uzanŃele comerciale permit să se depoziteze mărfurile importate
în antrepozite administrate şi controlate de stat, iar pentru aceste mărfuri se eliberează o
recipisă - warant, document format din două părŃi detaşabile. Recipisa dă dreptul de
proprietate asupra mărfurilor, iar warantul comercial este un act de gaj care poate fi transmis
prin andosare, de regulă unei bănci sau unei firme care îi acordă un credit; warantul andosat şi
predat creditorului garantează restituirea creditului.
Debitorul nu poate ridica mărfurile din depozit decât cu ambele formulare: recipisa şi
warantul (de aceea warantul constituie act de garanŃie).
De obicei, valoarea creditului acordat pe bază de warant reprezintă un anumit procent
din valoarea mărfurilor depozitate. În caz de nerambursare a creditului şi dobânzilor, există
posibilitatea trecerii mărfurilor depozitate în portofoliul băncii comerciale care a acordat
creditul, aceasta urmând să le valorifice pentru recuperarea prejudiciului.

Unul din instrumentele cele mai utilizate de bãnci, în calitate de garanŃi dar şi de asumare
de risc, este scrisoarea de garanŃie bancarã, definitã la modul general ca “document ce conŃine
angajamentul irevocabil al unui garant, de regulã o bancã, sã plãteascã el însuşi o sumã
determinatã pentru acoperirea unei obligaŃii asumate de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã
(debitor principal) în favoarea unei alte persoane fizice sau juridice (beneficiar)”
Prin scrisorile de garanŃie, bãncile nu garanteazã fapte, ci preiau o obligaŃie de platã în
situaŃia în care cel garantat nu şi-a îndeplinit angajamentul asumat.
Scrisorile de garanŃie bancarã se pot acorda pentru garantarea unor credite acordate
clienŃilor bãncii de alte societãŃi bancare, leasing, participãri la licitaŃii, aprovizionãri cu
materii prime, materiale, s.a. Eliberarea unor scrisori de garanŃie bancarã implicã aceleaşi
riscuri pentru unitatea bancarã ca şi acordarea unui credit, de aceea analiza cererilor clienŃilor
se face cu maximã atenŃie, privind inclusiv garanŃia materialã. Remunerarea activitãŃii bancare
în acest domeniu se concretizeazã prin venituri realizate din comisioane.

Se poate însă preciza că nu trebuie acceptat un credit pentru singurul motiv al

existenŃei garanŃiilor. GaranŃia nu este decât accesoriul şi nu baza deciziei de creditare.
În cazul în care banca creditoare se află în posesia unor contracte de garanŃie
reprezentând o sursă secundară de rambursare a creditelor, iar clientul nu poate sau refuză să
ramburseze creditul şi să plătească dobânda datorată, banca este îndreptăŃită, urmând
procedura juridică de rigoare, la lichidarea (realizarea) garanŃiei în vederea recuperării banilor.
În plus, în situaŃia nerambursării unui credit, chiar dacă acesta este garantat, banca creditoare
poate încerca să obŃină banii datoraŃi acesteia beneficiind de dreptul de gaj general.

Cu toate acestea, înainte de a întreprinde vreo acŃiune juridică pentru exercitarea

drepturilor sale privind executarea silită a garanŃiilor la creditele garantate sau a gajului
general, banca trebuie să depună eforturi pentru găsirea unor soluŃii alternative printr-un
program de remediere destinat recuperării banilor datoraŃi. Motivele pentru acestea sunt
explicate mai jos.

• Banca, în acest fel, poate obŃine o parte mai mare din banii datoraŃi.

• O înŃelegere pe cale amiabilă cu clientul s-ar putea dovedi o modalitate mai rapidă
de recuperare a banilor, întrucât cauzele juridice se soluŃionează, de obicei, mai greoi.

• O soluŃie convenită de comun acord, ar putea fi o modalitate mai sigură de

recuperare a banilor, întrucât soluŃionarea cauzelor juridice nu este întotdeauna în
favoarea băncii; oricât de solid ar părea un contract de garanŃie, există întotdeauna
riscul ca hotărârea judecătorească să fie nefavorabilă băncii creditoare.

• Cheltuielile judecătoreşti pot fi ridicate; evitarea acestora ar putea însemna

economisirea atât de către bancă, cât şi de către client a unor sume substanŃiale de
bani.

Banca trebuie întotdeauna să analizeze necesitatea iniŃierii unei acŃiuni juridice, dacă
prin aceasta se asigură recuperarea banilor într-o proporŃie mai mare decât orice altă
modalitate. Dacă nu, atunci trebuie urmată o altă procedură.
Dacă, spre exemplu, clientul se oferă voluntar să lichideze garanŃiile şi să ramburseze
creditul din sumele rezultate, fără ca banca să fie nevoită să-l acŃioneze în justiŃie, atunci în
mod normal va fi, pentru toate motivele enumerate anterior, în interesul băncii să convină
asupra unei astfel de modalităŃi.

Indiferent de atitudinea clientului rău-platnic, executarea silită trebuie întreprinsă

numai după ce analiza situaŃiei financiare a clientului a demonstrat viabilitatea acŃiunii
juridice pentru bancă. În mod special, într-o astfel de analiză, importante sunt:

• valoarea de piaŃă (realizabilă) a garanŃiilor

• situaŃia lichidităŃii clientului (disponibilităŃi de numerar, depozite la bănci, creanŃe
etc.)
 Acolo unde valoarea de piaŃă a garanŃiilor se constată a fi redusă, iar clientul dispune
de puŃine active lichide, cheltuielile de judecată ar putea fi mai mari decât veniturile potenŃiale
pentru bancă.

7.6. Riscurile în materie de credit

Acordarea de credite presupune şi o serie de riscuri; de aceea băncile insistă pentru

garantarea acestora prin garanŃii reale. Aceste riscuri sunt generate pe de o parte, de
raporturile dintre banca creditoare şi împrumutatul debitor, iar pe de altă parte, între acesta din
urmă şi partenerul său de afaceri.
Riscurile de credit sau riscurile comerciale sunt generate de raporturile dintre creditor
şi debitor: reaua credinŃă a debitorului; imposibilitatea debitorului de a plăti, cauzată de
declararea sa în încetare de plăŃi, în stare de faliment; revocarea comenzii; schimbarea preŃului
la mărfurile livrate, fie consecinŃă a conjuncturii, fie procesului inflaŃionist etc.
Riscurile politice: confiscarea mărfurilor livrate şi pentru care s-a obŃinut credit;
modificarea nefavorabilă a cursului valutar; interzicere sau restricŃii la transferurile de valută;
anularea licenŃelor obŃinute etc. În plus, pot interveni şi riscuri decurgând din diferite
calamităŃi naturale.

Orice credit reprezintă o anticipare a unor încasări viitoare. Din această perspectivă,
orice credit comportă riscul ca aceste încasări să nu se realizeze de loc sau doar parŃial. Acest
risc mai este numit şi risc de insolvabilitate a debitorului; el este esenŃial în activitatea bancară
deoarece principala funcŃie a unei bănci o reprezintă acordarea de credite.
Aprecierea justă a riscului de credit are o importanŃă majoră pentru bancă. Fiind mai
uşor a preveni decât a vindeca, pentru minimizarea expunerii la risc, cea mai importantă etapă
a procesului de creditare este selectarea cererilor de creditare.
În această fază, comportamentul unui bănci poate fi astfel prezentat: un credit nu se
acordă decât dacă se poate estima că probabilitatea rambursării o depăşeşte pe cea a
nerambursării. Aprecierea acestei capacitaŃi de rambursare se poate face, dar are la baza
proceduri diferite, în funcŃie de debitor: agent economic, persoana privată, stat şi în raport cu
tipul de credit, destinaŃia acestuia, s.a..

Analiza creditului reprezintă procesul de evaluare a riscului de creditare.

Riscul de creditare trebuie apreciat în funcŃie de ceea ce banca se aşteaptă sa realizeze
de pe urma creditării. Procesul de creditare este potenŃial purtător de câştiguri, de două
categorii: directe şi indirecte.
- Câştigurile directe sunt imediate şi cel mai adesea cuantificabile. Cele mai importante
sunt dobânda şi comisionul de încasat de bancă. La acestea se poate adăuga soldul
creditor al clientului, sold care reprezintă garanŃia creditului.
- Câştigurile indirecte sunt mult mai greu de cuantificat şi mai incerte. Acordarea unui
credit poate însă atrage după sine iniŃierea sau menŃinerea unei relaŃii, o creştere a
depozitelor, precum şi o creştere a cererii pentru alte servicii bancare. Ansamblul
acestor câştiguri trebuie avut în vedere atunci când expunerea la risc este analizată şi
eventual, acceptată.
Analiza creditului este un proces care trebuie să se deruleze periodic: înainte de
acordarea creditului, în vederea fundamentării deciziei de creditare şi apoi, în funcŃie de
scadenŃa creditului, la intervale de timp determinate, de regulă atunci când rapoartele
financiare ale clientului sunt puse la dispoziŃie.

Procesul de analiză a creditului are două dimensiuni: o dimensiune cantitativă şi una

calitativă.
 Dimensiunea cantitativă a analizei creditului are la bază o serie de activităŃi specifice
de colectare, prelucrare şi interpretare a tuturor informaŃiilor referitoare la client, la care
banca are acces. Acestea sunt: analiza datelor financiare, prognoza evoluŃiei viitoare a
activităŃilor clientului, evaluarea capacităŃii de rambursare prin analiza şi prognoza fluxurilor
viitoare anticipate de venituri şi cheltuieli, evaluarea capacităŃii debitorului de a rezista la
şocuri. Rezultatele acestor activităŃi sunt relativ uşor cuantificabile şi pot contribui la
fundamentarea unei decizii obiective privind expunerea băncii la risc, care rezultă din
angajarea creditului analizat.
Nu trebuie însă neglijată a doua dimensiune a procesului, şi anume dimensiunea
calitativă; ea poate completa armonios rezultatele analizei cantitative sau (mai rar) le poate
răsturna spectaculos.
Analiza calitativă presupune adunarea şi actualizarea tuturor informaŃiilor referitoare
la responsabilitate financiară a debitorului, determinarea scopului real al contractării
împrumutului, identificarea riscurilor cu care se poate confrunta debitorul şi estimarea
seriozităŃii şi implicării debitorului în respectarea angajamentelor asumate faŃă de bancă.
Elementele determinante ale gestiunii riscului individual de creditare sunt: capacitatea
de plată, caracterul debitorului - dorinŃa de a face plata, capitalul - averea debitorului, garanŃia
(reală sau personală), condiŃiile de mediu. Dintre aceşti cinci factori. primul este cel mai
important.
Se apreciază că principalele deficienŃe în gestiunea riscului de creditare sunt de ordin
intern: selecŃia defectuoasă a dosarelor şi supravegherea internă improprie a evoluŃiei (practic
a involuŃiei) calităŃii debitorilor. Riscul de selecŃie necorespunzătoare a dosarelor poate fi
minimizat prin: rigoare în conŃinutul dosarelor, aprecierea internă a calităŃii clienŃilor pe baze
unitare, prin punctaj, dubla avizare a deciziei de creditare şi stabilirea unei marje
corespunzătoare a dobânzii percepute.

În scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi juridice, ca şi a imaginii de

ansamblu a băncilor, acestea sunt interesate să limiteze riscurile, în principal riscul de
creditare şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa debitorii. În acest sens, pe lângă
fondul de risc constituit la soldul creditelor acordate, băncile constituie şi provizioane
specifice de risc, luând în considerare atât soldul creditelor, cât şi al dobânzilor aferente la
data analizei. Normele BNR prevăd obligativitatea societăŃilor bancare de a clasifica
creditele în funcŃie de riscul pe care-l implică şi de a raporta periodic situaŃia clasificărilor
şi gradul de acoperire cu provizioane a riscului.
Clasificarea creditelor se efectuează în baza evaluării performanŃelor financiare ale
clientului şi a capacităŃii acestuia de a-şi onora datoria la scadenŃă.

Selectarea creditelor acordate persoanelor private

Creditarea persoanelor particulare reprezintă un domeniu distinct de activitate bancară

deşi mult timp, îndatorarea unei persoane, mai ales pe termen scurt, a fost considerată
excepŃie, la fel ca şi traiul peste mijloacele de care cineva poate dispune. Familiile degajă în
mod tradiŃional un excedent de resurse financiare, iar apelul la credite era un fenomen
ocazionat de evenimente unice, precum cumpărarea unei locuinŃe sau a unui automobil.
Creditele pentru particulari sunt relativ mai puŃin rentabile pentru bănci şi doar diminuarea
pieŃelor tradiŃionale a determinat băncile să se extindă şi în domeniul creditelor pentru
particulari. În România, piaŃa a fost foarte puŃin dezvoltată, deoarece predominau activităŃile
bancare tradiŃionale de creditare a întreprinderilor, activităŃi care sunt încă suficient de
rentabile, în lipsa unei dezvoltări normale a pieŃelor financiare care să faciliteze transferul
direct al resurselor financiare. Odată cu creşterea veniturilor reale ale populaŃiei, relansarea
economiei, diminuarea inflaŃiei şi concomitent, a ratelor dobânzii, extinderea folosirii de către
întreprinderi a altor modalităŃi de finanŃare decât creditul bancar, băncile s-au orientat şi spre
acest domeniu, din ce în ce mai agresiv, pentru fructificarea fondurilor pe care le gestionează,
în condiŃii de risc redus. În plus, aceste credite de valori mici sunt şi foarte bine diversificate
în portofoliu prin destinaŃii, garanŃii şi debitori.
Creditele contractate de persoanele particulare sunt de două categorii mai importante:
- credite pe termen scurt pentru acoperirea unor decalaje temporare intre venituri şi
cheltuieli
- credite pe termen lung pentru finanŃarea unor investiŃii imobiliare.
Într-o abordare modernă bazată pe credit scoring se urmăreşte sintetizarea riscului de
nerambursare cu ajutorul unei note. Este o procedură folosită mai ales pentru creditele pe
termen scurt, motivat de faptul că:
- aceste credite au valori mici (între 200 şi 4000 $ sau echivalent) deci analiza
dosarului nu poate fi costisitoare;
- dosarele trebuie tratate rapid deoarece clienŃii vor să cunoască răspunsul intr-un
termen cât mai scurt pentru a se putea adresa, eventual, altei bănci;
- debitorii trebuie să prezinte o oarecare omogenitate comportamentală astfel încât
criteriile decizionale să fie valabile pentru toŃi, şi pentru a se preta la evaluare pe bază de
punctaj;
- creditele trebuie, şi ele, să fie comparabile ca mărime, obiect al creditului şi scadenŃă,
pentru ca riscurile să fie comparabile.
Extrem de importantă rămâne actualizarea baremurilor şi a ponderilor care stau la baza
deciziei de acordare a creditului.
Analiza discriminatorie a unui eşantion de dosare debutează prin determinarea
criteriilor de solvabilitate. Aceasta se bazează pe analiza corelaŃiei dintre fiecare informaŃie
referitoare la debitor şi calitatea acestuia: rău sau bun platnic. Din această analiză rezultă două
„portrete robot”. Se determină apoi nota finală: fiecare criteriu asupra căruia s-a căzut de
acord are o pondere (punctaj) stabilită în funcŃie de importanŃa sa, aşa cum rezultă din analiza
discriminatorie. Apoi se adună punctele atribuite fiecărui criteriu şi rezultă nota.
Problema majoră este stabilirea baremurilor. Pentru acesta trebuie să se analizeze toate
dosarele acceptate şi se stabileşte distribuŃia (normală). Preferabil este să se stabilească două
baremuri (distribuŃii) şi se analizează apoi de către inspector doar dosarele cu punctaj
intermediar. Dosarele cu punctaj peste baremul maxim sunt acceptate, cele cu punctaj sub
baremul inferior sunt respinse. Cea mai mare importanŃă o are stabilirea baremului inferior,
pentru că el duce la eliminarea automată a unor dosare. Criteriul trebuie să fie dat de
maximizarea profitului bancar: nota limită inferioară optimă este cea care elimină cât mai
mulŃi clienŃi rău platnici şi cât mai puŃini clienŃi solvabili. Pentru aceasta trebuie să se
cunoască profitul mediu la un client/credit rău şi pierderea medie la un client/credit rău sau cel
puŃin raportul acestor două mărimi.

Selectarea creditelor acordate agenŃilor economici

“Dacă ceva rău se poate întâmpla, se va întâmpla.”

Prima lege a lui Murphy

Acestea sunt credite de valori mari şi de o mare diversitate ca scadenŃe, destinaŃii,

garanŃii. Abordarea modernă a analizei creditului se bazează pe credit scoring, respectiv
evaluarea creditelor pe bază de punctaj. Prin introducerea şi generalizarea evaluării pe baza de
punctaj s-a urmărit realizarea unor obiective specifice, dintre care precizăm:
- creşterea calităŃii creditelor prin formalizarea şi impunerea unor norme unice de
creditare;
 - reducerea duratei şi costului evaluării prin standardizarea procedurilor şi folosirea
sistemelor expert sau a unor algoritmi;
- creşterea eficienŃei, prin eliminarea activităŃilor de rutină, creşterea responsabilităŃii;
- îmbunătăŃirea performanŃelor procedurilor de control a creditelor, inspectorilor,
unităŃilor operative;
- facilitarea modificării strategiilor de creditare;
- selecŃia clienŃilor în funcŃie de calitate;
- formalizarea procedurilor şi minimizare a erorilor şi riscurilor de ordin subiectiv.
Evaluarea curentă pe bază de punctaj presupune parcurgerea următoarelor etape:

identificarea caracteristicilor esenŃiale ale dosarului de creditare - gintre acestea
trebuie selectate maxim zece, ca urmare a gradului relativ scăzut de independenŃă (în
sens static) a variabilelor;

ponderea caracteristicilor selectate;

calcularea punctajului creditului prin însumarea punctelor atribuite;

stabilirea categoriei căreia îi aparŃine creditul..
În faza de implementare a sistemului de evaluare sunt esenŃiale procedurile de stabilire
a baremurilor şi testarea modelului.
Cele mai multe bănci romaneşti folosesc un sistem de punctaj bazat pe calculul valorii
unor indicatori financiari de bază ai firmelor debitoare; în funcŃie de valoarea acestora se
acordă puncte, care sunt apoi adunate, pentru a se determina valoarea punctajului firmelor
solicitante de credit şi pentru a le încadra pe acestea intr-o anumită clasă de risc.
.1
Determinarea bonităŃii agenŃilor economici cu personalitate juridică are în vedere
performanŃa financiară a agentului economic care atestă încrederea pe care acesta o inspiră
băncii în momentul solicitării unui credit, de a restitui la scadenŃă, creditele contractate
împreună cu dobânzile aferente.
Bonitatea financiară se determină prin calcularea unor indicatori financiari pe baza
datelor din situaŃiile financiar-contabile.

Capacitatea de plată a unei societăŃi comerciale reflectã posibilitatea acesteia de a-şi

achita la scadenŃă datoriile către personal, partenerii de afaceri, buget, bancã.
Se pot întreprinde mai multe metode de analizã: managerialã, de marketing, a resurselor
umane, a locului în ramura de activitate dar cea mai concludentã analizã a performanŃelor unei
societãti comerciale este cea financiarã, care pune un diagnostic general privind sãnãtatea unei
firme.
Analiza financiarã, în sens larg, este o metodã de interpretare a tuturor informaŃiilor
financiare şi nefinanciare, în vederea obŃinerii unei imagini cât mai cuprinzãtoare şi reale
despre client. Necesitatea analizei financiare decurge din nevoia de cunoaştere şi interpretare a
informaŃiilor, în ideea formãrii unei opinii despre performanŃele trecute, prezente şi viitoare
ale unui client, politica şi strategia urmãrite de acesta, pentru a cunoaşte astfel gradul de risc
pe care-l implicã parteneriatul cu clientul respectiv.
ObŃinerea de informaŃii diverse, corecte şi edificatoare reprezintã punctul de pornire al
analizei. Sursele de informaŃii pot fi interne - date obŃinute de la client - şi externe - societãŃi
specializate, organisme financiare sau de statisticã, s.a.
Culegerea datelor interne necesare elaborãrii acestui tip de analizã are la bazã
principalele documente ale unei societãŃi comerciale, în funcŃie de perioada pentru care se
determină:
- anual: plan de afaceri, bilanŃul contabil, contul de profit şi pierderi, situaŃia creanŃelor
şi a debitorilor;
- semestrial: situaŃia patrimoniului, rezultate financiare şi date informative, preliminate;
- lunar: balanŃa de verificare.
 Documentele anuale şi semestriale trebuie vizate de DirecŃia generală a finanŃelor publice
şi controlului financiar de stat judeŃeană.

O importanŃã tot mai mare se acordã surselor externe de informaŃii oferite de

societãŃile specializate cum ar fi Registrul ComerŃului, Ministerul FinanŃelor, Comisia
NaŃionalã de Statisticã, alte bănci, societăŃi de audit naŃionale sau străine etc.

Indicatorii de analizã financiarã ai unei societãŃi comerciale cei mai utilizaŃi de o bancã
în estimarea riscului de credit şi adoptarea deciziei de creditare sunt:

• Lichiditatea
• Solvabilitatea
• Rentabilitatea
• Indicatorii de echilibru

1. Lichiditatea exprimã capacitatea unui agent economic de a-şi onora datoriile pe

termen scurt, prin transformarea rapidã a activelor sale circulante în disponibilitãŃi. Nivelul
lichiditãŃii este esenŃial în desfãşurarea unei activitãŃi normale, fãrã sincope. De aceea, în
practicã reprezintã primul criteriu pentru aprecierea de ansamblu a clientului, fãrã însã a fi
exclusiv, şi presupune mai multe variante şi anume:

(1) Lichiditatea generală = Active circulante / Datorii curente

Analiza acestui indicator este deosebit de importantă, în special pentru că activitatea de

creditare se derulează prin luarea în garanŃie a activelor. Dacă indicele este mai mic decât 1
(respectiv 100% dacă ne raportăm la un calcul procentual), rezultă că pasivele curente sunt
mai mari decât activele curente, ceea ce denotă că beneficiarul de credite ar putea
întâmpina probleme în onorarea datoriilor pe termen scurt, astfel încât nu se acordă nici un
punctaj potenŃialului client al băncii.

Active circulante - Stocuri - ClienŃi incerŃi

( 2 ) Lichiditatea imediatã = ---------------------------------------------------- x 100
Datorii cu scadenŃã sub 1 an

În cazul unei activitãŃi ce presupune o rotaŃie rapidã a capitalului, lichiditatea imediatã

suferã fluctuaŃii mari în diferite momente ale ciclului economic. De asemenea, o firmã ce
desfãşoarã activitãŃi cu ciclu lung de fabricaŃie va prezenta niveluri reduse ale lichiditãŃii
imediate, fãrã ca acest lucru sã conducã neapãrat la dificultãŃi financiare viitoare.

Active circulante - Stocuri nevalorificabile - ClienŃi incerŃi

(3) Lichiditatea curentã = ------------------------------------------------------------------ x 100
Datorii cu scadenŃã sub 1 an

DisponibilitãŃi bãneşti + Încasãri preliminate + Credite bancare,

(4) Lichiditatea la proprii şi împrumutate pânã la finele perioadei alte împrumuturi
o datã viitoare = --------------------------------------------------------------------------x 100
PlãŃi exigibile prevãzute pânã la finele perioadei
* finele perioadei defineşte orizontul de timp pentru care se face analiza lichiditãŃii viitoare

Rezultatul considerat corespunzãtor pentru aceşti indicatori trebuie sã fie de peste 100
% dar o analizã corectã va corela datele obŃinute cu indicatorii de echilibru şi cu cei de
structurã a activelor.

2. Solvabilitatea reflectã gradul în care o societate comercială îşi poate onora

obligaŃiile de plată, în principal din surse proprii şi se determinã prin relaŃia:

TOTAL ACTIV - Stocuri nevalorificabile - ClienŃi incerŃi

(5) Solvabilitate = -------------------------------------------------------------------- x 100
Datorii totale

În aprecierea acestui indicator se va urmãri ca, pe total, sã fie supraunitar iar în

structurã, partea din activ reprezentatã de imobilizãrile corporale (active fixe) sã fie acoperitã,
de regulã, cu surse proprii; în total activ, ponderea datoriilor totale sã nu fie mai mare de 30-
50 %.
Rata generalã a solvabilitãŃii, denumitã şi rata autonomiei financiare, este datã de
raportul dintre capitalul strãin şi capitalul propriu. Cu cât acest raport este mai mare, cu atât
agentul economic respectiv depinde mai mult de creditorii sãi.
Solvabilitatea patrimonială se mai poate determina şi ca raport între (capitalul propriu /
total pasiv) x 100, valoarea acceptabilă trebuie să fie peste 30%.

3. Indicatorii de profitabilitate şi de rentabilitate reflectã profitul scontat de

proprietari şi profitul aşteptat de creditori, respectiv eficienŃa capitalului investit, a activitãŃii
desfãşurate de un agent economic, în sensul capacitãŃii acestuia de a obŃine profit din
activitatea sa. Se pot determina mai multe tipuri de indicatori de profitabilitate, astfel:
a). Rata rentabilitãŃii capitalului social, care se calculeazã ca raport între profitul brut şi
capitalul social al agentului economic, exprimând gradul în care acesta utilizeazã capitalul
social pentru a obŃine profit.
În acelaşi sens se determinã şi profitabilitatea acŃiunilor, care reflectã profitul net ce
revine unui agent economic pentru dezvoltare şi dividende în raport cu capitalul social vãrsat,
dupã relaŃia:

Dividende + Fond de dezvoltare

de repartizat constituit din profit net
(6) Profitabilitatea acŃiunilor = ---------------------------------------------------- x 100
Capital social vãrsat

b). Rata rentabilităŃii financiare evidenŃiază rata de remunerare a capitalului investit

prin determinarea rentabilitãŃii capitalului propriu (“return on equity”) – ROE - sau a
capitalurilor permanente şi se apreciază ca favorabilă o valoare mai mare de 10%:

Profit net
(7) Rata rentabilităŃii financiare = ------------------------------ x 100
Capital propriu

sau
 Dobânda aferentã creditelor pe
Profit net + termen mediu şi lung
(8) Rentabilitatea financiarã = ---------------------------------------------------------------
Capital propriu + Creditori pe termen mediu şi lung

c). Rata profitului net sau marja de profit, reflectã gradul de acoperire prin veniturile
totale obŃinute (de exploatare, financiare şi excepŃionale) a cheltuielilor totale efectuate şi
realizarea de profit net de cãtre un agent economic. Se determinã dupã relaŃia:

Profit net
(9) Rata profitului net = ------------------------------ x 100
Venituri totale realizate

* Profit net = venituri totale - cheltuieli totale, inclusiv impozitul pe profit.

Indicatorul optim trebuie sã porneascã de la o ratã a rentabilitãŃii de cel puŃin 15 %.

Rata profitului brut, apreciată ca edificatoare în analiza promovată de unele bănci
comerciale în relaŃia cu agenŃii economici, se determină prin raportul (Profit brut / Cifra de
afaceri) x 100.

d). Rata profitabilitãŃii capitalului investit ( ROI - “return of investment”)

Profit net + Dobânzi

(10) ROI = ------------------------- x 100
Capital investit

În mod necesar, rentabilitatea calculatã pe baza bilanŃului (rata nominalã) trebuie pusã
în relaŃie cu rata inflaŃiei, doar astfel pot fi apreciate în mod real rezultatele întreprinderii.

e) Rata rentabilităŃii activelor sau rentabilitatea economică – ROA

Profit net
(11) Rata rentabilităŃii financiare = ------------------------------ x 100
Total active (medii)

4. Indicatorii de echilibru aratã limita pânã la care agentul economic este finanŃat din
alte surse decât fondurile sale proprii şi se exprimã prin indicatorul grad de îndatorare. Acesta
defineşte raportul între datorii şi capital propriu şi se calculeazã astfel:

Datorii totale
(12) Grad de îndatorare generalã (Leverage) = ---------------------------- x 100
Capitaluri proprii nete

Datorii financiare totale

(13) Grad de îndatorare financiarã = -------------------------------- x 100
Capitaluri proprii nete
 - datorii financiare totale = datorii financiare cu scadente sub 1 an + datorii financiare cu
scadente mai mari de 1 an.

Datorii totale
sau (14) Indicatorul capacitãŃii de îndatorare = -----------------
Pasiv

Gradul de îndatorare se apreciazã astfel:

Tabel 2
Aprecierea Grad de îndatorare generalã Grad de îndatorare financiarã
indicatorului
Bun pânã la 60 % pânã la 30 %
satisfãcãtor între 60 - 100 % între 30 - 70 %
necorespunzãtor peste 100 % peste 100 %

Pe baza acestor determinãri, completate cu alte elemente de analizã pe care le

apreciazã ca utile fiecare societate bancară, se acordã un punctaj care se înscrie într-o grilã
proprie fiecãrei bãnci, în funcŃie de care firma solicitatoare de împrumut este încadratã într-
una din cele 5 categorii practicate la noi în Ńarã: de la A şi B, unde se includ firme cu activitate
rentabilã care îşi pot rambursa creditele, pânã la C, D şi E, societãŃi care de regulã, sunt
acceptate condiŃionat sau nu sunt admise la procesul de creditare deoarece au o activitate
defectuoasã, care nu relevă rambursarea creditelor şi plata dobânzilor aferente.
În cadrul evaluãrii generale a riscului creditelor, un rol important revine analizei
serviciului datoriei, care reflectã capacitatea agenŃilor economici de a onora obligaŃiile la
scadenŃă, apreciată pe o perioadã mai mare de timp şi se urmãreşte cu ajutorul unor indicatori
specifici:
- acoperirea dobânzii, care se determinã ca raport între profitul brut pe de o parte, şi
dobânda plãtitã la care se adaugã dobânda datoratã şi neachitatã, pe de altã parte;
- credite restante, în valori absolute cât şi în procente faŃã de totalul creditelor angajate
pe o perioadã de cca. 3-4 ani în urmã;
- plãŃi restante totale faŃă de totalul plãŃilor efective cãtre furnizori, de la începutul
perioadei analizate.
Normele BNR stabilesc criterii ferme în funcŃie de care serviciul datoriei va fi apreciat
astfel:
• Bun – în situaŃia în care ratele şi dobânzile sunt plătite la scadenŃă sau cu o
întârziere maximă de 7 zile;
• Slab – atunci când ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere de până la 30 zile;
• Necorespunzător – dacă ratele şi dobânzile sunt plătite cu o întârziere mai mare de
30 zile.

În urma coroborării acestor criterii, bonitatea şi serviciul datoriei, portofoliul de credite

al agentului economic şi dobânzile aferente vor fi clasificate conform următoarei matrice:
 Tabel 3
Bonitatea Serviciul datoriei
Bun Slab Necorespunzător

A Standard În observaŃie Substandard

B În observaŃie Substandard Îndoielnic
C Substandard Îndoielnic Pierdere
D Îndoielnic Pierdere Pierdere
E Pierdere Pierdere Pierdere

7.7. OperaŃiunile de leasing

Leasingul reprezintă o convenŃie prin care locatorul (în calitate de proprietar) cedează
locatarului, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun mobiliar, imobiliar
sau a unui activ necorporal, destinate desfăşurării activităŃii de exploatare a locatarului, contra
unei chirii, cu opŃiunea de cumpărare la scadenŃă, la un preŃ convenit prin contractul încheiat
iniŃial între părŃi.
OperaŃiuni asimilate leasing-ului reprezintă locaŃia însoŃită de opŃiunea de cumpărare,
rezervată finanŃării bunurilor şi echipamentelor cu folosinŃă neprofesională şi operaŃiunea de
locaŃie-vânzare în cadrul căreia locatarul are obligaŃia ferma de a achiziŃiona bunul închiriat.
Contabilitatea principalelor operaŃiuni de leasing şi asimilate la locator presupune:
- înregistrarea în activ, în conturile de leasing, a imobilizărilor asupra cărora banca este
proprietar;
- înregistrarea amortizării în conturile de cheltuieli aferente;
- înregistrarea chiriilor în contabilitate, prorata temporis, astfel:
• chiriile calculate şi nescadente se înregistrează în conturile "CreanŃe ataşate", prin
creditul contului de venituri corespunzător;
• încasarea chiriei, la scadenŃă, conduce la stingerea creanŃei prin debitul conturilor
clientelei;
• chiriile încasate în avans sunt înregistrate în creditul contului "Venituri
înregistrate în avans", care se eşalonează lunar prin contrapartida contului de
venituri corespunzător;
La expirarea contractului se pot înregistra trei situaŃii:
- locatarul îşi exercită opŃiunea de cumpărare iar locatorul înregistrează pierderile sau
câştigurile din cesiune, în conturile de venituri sau cheltuieli corespunzătoare;
- locatarul nu îşi exercită opŃiunea de cumpărare şi imobilizarea nu mai poate face
obiectul unui nou contract de leasing, caz în care, imobilizarea este transferata la valoarea neta
în contul de imobilizări în afara activităŃii de exploatare;
- locatarul nu îşi exercită opŃiunea de cumpărare, dar bunul poate face obiectul unui
nou contract de leasing, caz în care, locatorul transfera imobilizarea la valoarea sa neta în
contul de imobilizări neinchiriate din leasing reziliat. Cu ocazia unei noi operaŃiuni de leasing
cu opŃiune de cumpărare, bunul este readus la valoarea din noul contract, în contul
"OperaŃiuni de leasing şi asimilate".
Contabilizarea principalelor operaŃiuni de leasing şi asimilate la locatar presupune:
• înregistrarea imobilizărilor care fac obiectul contractului de leasing, în conturi în
afara bilanŃului;
• înregistrarea chiriilor calculate şi datorate în conturile de cheltuieli;
 • la expirarea contractului, în cazul exercitării opŃiunii de cumpărare, bunurile
respective se înregistrează în conturile de imobilizări; în cazul neexercitarii
opŃiunii de cumpărare, restituirea imobilizărilor se înregistrează, la ieşire, în
conturile corespunzătoare în afara bilanŃului.
Înregistrarea operaŃiunilor de leasing privind imobilizările în curs se face în conturi
distincte, evitându-se avansurile acordate furnizorilor pentru bunurile ce urmează a fi
achiziŃionate şi valoarea bunurilor în curs de construire sau a bunurilor deja livrate locatarilor,
dar care nu au intrat în funcŃiune.
Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing reziliat se înregistrează într-un cont
distinct "Imobilizări neînchiriate din leasing reziliat" până când acestea fac obiectul unui alt
contract de leasing sau sunt trecute în conturile de imobilizări în afara activităŃii de exploatare.

LocaŃia simplă reprezintă o convenŃie prin care locatorul (în calitate de proprietar)
cedează locatarului, pentru o perioadă determinată, dreptul de utilizare a unui bun, contra unei
chirii.
Amortizarea bunurilor date în leasing sau locaŃie simplă, se calculează potrivit
reglementărilor în vigoare.

Dobânzile şi chiriile de primit (calculate şi neajunse la scadenŃă) corespunzătoare

creanŃelor în valori imobilizate, aferente exerciŃiului în curs, se calculează de la data punerii
la dispoziŃie a valorilor imobilizate şi se înregistrează în contabilitate lunar, sau la scadenŃă
operaŃiunilor dacă valorile imobilizate în cauza au termen de restituire în cursul lunii, în
conturile "CreanŃe ataşate" din cadrul grupelor de conturi, în contrapartida conturilor de
venituri.
CreanŃele reprezentând valori imobilizate şi cele aferente acestora (credite
subordonate şi dobânzile aferente, chirii din operaŃiuni de leasing şi locaŃie simplă, precum şi
alte creanŃe aferente valorilor imobilizate), nerambursate la scadenŃă, respectiv neîncasate la
scadenŃă, se înregistrează în conturile "CreanŃe restante" şi "Dobânzi restante". CreanŃele care
reprezintă valori imobilizate şi cele aferente acestora, creanŃele restante, precum şi dobânzile
aferente, trecute în litigiu, se înregistrează în conturile "CreanŃe îndoielnice" şi "Dobânzi
îndoielnice".
Provizioanele pentru valori imobilizate se constituie pe seama cheltuielilor, de regulă
la finele exerciŃiului, cu ocazia inventarierii sau la alte perioade, pentru:
- deprecierea părŃilor deŃinute în cadrul societăŃilor comerciale legate, a titlurilor de
participare şi a titlurilor activităŃii de portofoliu;
- deprecierea imobilizărilor;
- operaŃiuni de leasing, asimilate şi locaŃie simplă;
- creanŃe restante şi îndoielnice.

La finele exerciŃiului, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate sau la alte

perioade, provizioanele constituite anterior se analizează şi se regularizează astfel:
• în situaŃia în care deprecierea valorilor imobilizate este superioară provizionului
constituit, se constituie un provizion suplimentar;
• în cazul în care deprecierea constatată este inferioară provizionului constituit,
diferenŃa se deduce din provizionul constituit şi se înregistrează pe venituri;
• cu ocazia anulării unui provizion, la ieşirea din patrimoniu a valorilor imobilizate,
provizioanele constituite se înregistrează la venituri.
 7.8. Elemente definitorii ale dobânzii şi tipologie

Acordarea unui credit este condiŃionată de preŃul pe care debitorul trebuie să-l suporte
drept contrapartidă a capitalului primit. Costul creditului presupune două componente
principale: comisioanele şi dobânzile.
A. Comisioanele sunt de creaŃie relativ recentă (1970), înlocuind un sistem de
compensare prin obligativitatea constituirii de depozite neremunerate într-un anumit procent
raportat la capitalul acordat, sistem greu de suportat de debitor.
În prezent, ratele de comision cunosc o varietate de condiŃii de determinare şi aplicare,
cea mai mare valoare fiind înregistrată la creditele în cont curent, în cazul deschiderii şi
funcŃionării liniilor de credit, în special pentru creditele pe termen mediu şi lung.
În SUA, taxele de comision sunt superioare celor practicate în Europa, frecvent ¼ sau
3/8 din valoarea creditului, ele ajungând astfel până la 40 % din valoarea Produsului Net
Bancar.
B. Dobânda reprezintă preŃul valorii de utilizare a capitalului împrumutat. Ea este
direct proporŃională cu valoarea creditului (C), cu perioada pentru care este acordat (t) şi cu
rata dobânzii (i), aceasta fiind relaŃia de calcul a dobânzii simple:

Cxtxi
D = -------------
100 x 360

Rata dobânzii se defineşte ca preŃul unei unităŃi de capital pe unitatea de timp şi se

determină ca raport între capitalul împrumutat şi capitalul rambursat.
Într-o economie dezvoltată există o multitudine de alte categorii de dobânzi care,
sintetic, se pot prezenta astfel:
Dobânda "directoare" sau dobânda pieŃei monetare, a monedei centrale, care are la
bază rata dobânzii la care banca centrală acordă împrumuturi instituŃiilor financiare şi a cărei
evoluŃie se propagă în toate compartimentele sistemului financiar; aceasta se transmite prin
dobânzile debitoare, la nivelul pieŃei interbancare, unde se determină ca o consecinŃă a
politicilor monetare şi de credit promovate de banca centrală într-o anumită perioadă.
Dobânzile pieŃei financiare, reprezintă o altă categorie care determină condiŃiile
împrumuturilor pe termen lung contractate.

Dobânda nominală, reprezintă dobânda înscrisă în contractul de credit şi care poate fi

acceptată în una din cele două forme:
- fixă, care rămâne neschimbată pe toată durata împrumutului, cu eventuala precizare a
unei actualizări raportată la evoluŃia ratelor inflaŃiei sau din alte motive (clauză
permisivă);
- variabilă, care are ca referinŃă rata dobânzii de pe o anumită piaŃă, în funcŃie de care
se modifică periodic.

Dobânda reală este diferenŃa dintre dobânda nominală şi rata de eroziune a capitalului
prin inflaŃie sau raportul (diferenŃa) dintre rata dobânzii şi rata inflaŃiei:

ir = [(1 + in) / (1 + ri)] – 1

unde:
ir = rata reală a dobânzii
in = rata nominală a dobânzii
 ri = rata inflaŃiei

Ratele dobânzii pot fi real pozitive, când dobânzile stabilite sunt superioare nivelului
ratei inflaŃiei şi real negative, cu valoare inferioară ratei inflaŃiei.

Dacă rata dobânzii la obligaŃiuni este de exemplu, de 15 % iar rata inflaŃiei de 12 %,

rata reală a dobânzii va fi de 3 % ( mai precis 1,15/1,12=1,027 deci 2,7 %).

Nu se poate determina exact o rată reală "ex ante" decât dacă se anticipează corect
evoluŃiile elementelor ei definitorii: dobânzi şi rata inflaŃiei. Aceste anticipări sunt posibile pe
termen scurt dar sunt necunoscute pe termen lung.
Se remarcă în importantă şi ratele dobânzilor de referinŃă pe diferite pieŃe, cele mai
influente fiind LIBOR (London Interbank Offered Rate), care se referă la împrumuturile pe
piaŃa londoneză şi LIBID (LIBOR BID), care se aplică la depozitele pe aceeaşi piaŃă (în
special la euro-monede), având de regulă un nivel uşor inferior celui stabilit la credite, cu
efecte asupra întregului sistem de dobânzi. Similar, se determină pe pieŃele franceze PIBOR şi
PIBID, pe pieŃele germane BIBOR şi BIBID sau pe cele americane, NIBOR (New-York
Interbank Offered Rate) sau NIBID.

Dobânda compusă prezintă particularitatea că deşi calculată, nu se încasează la

sfârşitul perioadei pentru care s-a efectuat calculul (de exemplu, lunar), ci este lăsată în
continuare în cont sau în depozit, pentru a produce la rândul ei dobândă, întocmai ca suma
depusă iniŃial la bancă – capitalizarea dobânzii.
RelaŃia de calcul se poate sintetiza astfel:

FV = PV (1+ i)n

unde: FV = valoarea viitoare (a depozitului, de exemplu)

PV = valoarea prezentă a contului
i = rata dobânzii
n = perioada de timp pentru care se calculează
1 + i = factor de compunere
(în terminologia anglo-saxonă)

De exemplu, să se determine valoarea unui cont de 1000 euro la finele unei perioade
de trei ani, deschis la o instituŃie de credit care practică o dobândă de 5% anual.

FV = 1000 (1 + 0,05)3 = 1157,60 sau:

Tabel 1
perioada PV (euro) 1+i FV (euro)
la finele primului an 1000 1,05 1050
la finele anului al doilea 1050 1,05 1102,50
la finele perioadei 1102,50 1,05 1157,60

Dobânda legală este aceea pe care debitorul trebuie să o plătească conform legii sau
altor acte normative. Se practică în situaŃia în care procentul ratei dobânzii nu a fost convenit
între părŃi, ci s-a menŃionat în contractul de credit “dobândă legală”.
Trebuie reŃinut aspectul că între dobânda oferită de bănci la depunerile la vedere şi la
termen (depozite) şi dobânda solicitată pentru creditele pe care le acordă există o diferenŃă de
procente în favoarea băncii, care constituie una din sursele sale de venituri, alături de
comisioane, speze etc.

7.9. Factori de influenŃă asupra nivelului dobânzii

Nivelul dobânzilor este determinat de o serie de factori, astfel:

• cererea şi oferta în domeniul depunerilor la vedere, la termen şi pentru diferite
categorii de credit (pe termen scurt, mijlociu sau lung, ori pe domenii de activitate:
agricultura, industrie, investiŃii, export, etc.);
• gradul de rentabilitate a operaŃiunilor pentru care sunt solicitate creditele,
rentabilitate care să permită atât rambursarea creditului, comisioanelor şi
dobânzilor aferente, cât şi realizarea unui profit;
• riscul la care se expune creditorul şi din acest punct de vedere prezintă importanŃă
nivelul de dezvoltare a economiei într-o Ńară, situaŃia economico-financiară a
companiilor, nivelul de trai, stabilitatea;
• taxa oficială a scontului, respectiv dobânda de refinanŃare;
• politica bancară în ceea ce priveşte dobânzile, având în vedere evoluŃia ratei
inflaŃiei, liberalizarea fluxurilor de capital, s.a.
• posibilităŃile de refinanŃare a băncilor.

Dintre factorii care influenŃează dinamica dobânzii, prezentăm:

a. Raportul dintre cererea şi oferta de capital împrumutat
- oferta de capital reprezintă capitalul bănesc disponibil la un moment dat sau
intr-o anumita perioadă; componentele sale sunt:
• economiile care se formează într-o perioadă dată;
• capitalul eliberat dintr-un împrumut;
• transformarea sumelor inactive în lichidităŃi active;
• capitaluri băneşti care devin disponibile pentru o perioadă mai lungă.
- cererea de capital sau totalul nevoilor de capital la un moment dat are
următoarele elemente componente:
• capitalul solicitat pentru investiŃii;
• sumele necesare pentru formarea de rezerve;
• cererea de credit (în corespondenŃă cu oferta).
Creşterea cererii de capital atrage o ridicare a ratei dobânzii, iar creşterea ofertei de
capital are ca efect scăderea acesteia.

b. InflaŃia nu se reflectă într-o formă pură: este de menŃionat ca influenŃa inflaŃiei

asupra ratei dobânzii se bazează mai ales pe anticipaŃia privind evoluŃia inflaŃiei. În acest
sens, proprietarii reclamă utilizarea capitalului lor la o dobândă care să acopere
inflaŃia.

c. Modul în care se încheie bugetul de stat:

- în cazul în care deficitul bugetar este finanŃat prin împrumut public, nu se realizează
o creştere a cantităŃii de bani (oferta de capital), dar poate avea loc o creştere a cererii
de capital, cu efecte asupra majorării ratei dobânzii.
- dacă statul se împrumută la banca de emisiune şi deficitul bugetar este finanŃat prin
creare de monedă – situaŃie interzisă prin normele europene - sporeşte oferta de capital şi
se poate declanşa o scădere a ratei dobânzii.
 d. Riscul bancar şi calitatea garanŃiilor oferite de debitor, care depind de mărimea
întreprinderii debitoare şi de puterea sa economică - dacă cifra de afaceri este mare,
riscul este minim; dacă cifra de afaceri este mică, riscul este mare. Această analiză
trebuie corelată şi cu alŃi indicatori. La debitorii ocazionali se aplică o cotă mare de risc.

În activitatea lor, băncile comerciale nu sunt interesate în mod direct de nivelul

nominal al dobânzilor ci de marja (spread-ul) pe care o realizează între dobânzile medii active
(la creditele acordate) şi dobânzile medii pasive (la depozite).
În mecanismul complex al stabilirii dobânzii, trebuie avuŃi în vedere o serie de factori
importanŃi şi anume:
• gradul de capitalizare a unei bănci, care îi conferă acesteia, pe lângă credibilitate şi o
marjã mai largã de acŃiune în ceea ce priveşte politica de dobânzi; nivelul standard minim
acceptat pe plan mondial, al coeficientului de adecvare a capitalului unei bãnci comerciale
în raport cu volumul plasamentelor corectate cu gradul de risc corespunzãtor, este de 8 %
iar pentru o serie de state în tranziŃie, inclusiv pentru Ńara noastră, s-a majorat la 12%.
• nivelul taxei scontului practicate de banca centralã, precum şi al dobânzilor la celelalte
categorii de credite acordate de aceasta.
• nivelul rezervelor minime obligatorii pãstrate de bãncile comerciale în conturi la banca
centralã şi rata dobânzii bonificată pentru aceste rezerve.
• dobânda practicatã pe piaŃa interbancarã în tranzacŃiile dintre bãncile comerciale, care
influenŃează costul mediu al resurselor de creditare la societăŃile bancare împrumutate sau
dobânzile active la societăŃile care acŃioneazã pe aceastã piaŃã ca împrumutãtori.
• cuantumul şi structura resurselor atrase de la clienŃi (la vedere, la termen) precum şi
nivelul dobânzilor practicate pe piaŃă de celelalte bănci, la aceste categorii de resurse, s.a.

Costul mediu al resurselor este factorul determinant în stabilirea nivelului dobânzilor

medii active pe care bãncile comerciale le percep la creditele acordate clienŃilor. Dobânzile
medii active se determinã pornind de la costul mediu al resurselor, la care se adaugã marja.
În economie se percep o multitudine de rate ale dobânzii care depind de durata creditului,
riscul evaluat prin prisma bonităŃii debitorului, activitatea pentru care a fost acordat creditul
(producŃie, comerŃ), destinaŃia (export, ciclu lung de fabricaŃie), calitatea garanŃiilor,
subvenŃii, s.a.
Marja sau spread-ul dintre dobânzile medii active şi cele pasive reprezintã ceea ce
rămâne băncii din activitatea de creditare, respectiv diferenŃa dintre dobânzile percepute la
credite şi cele bonificate la resurse. Aceasta este destinată acoperirii cheltuielilor proprii de
întreŃinere şi funcŃionare a băncii, precum şi obŃinerii unui profit care să-i permită constituirea
fondurilor proprii, de rezervă şi dezvoltare.
În Ńările cu economie de piaŃă, marja este impusã de practica marilor bãnci comerciale,
ea situându-se de regulã la 2-3 puncte procentuale care, în condiŃiile unor dobânzi medii
nominale de circa 8% cât se practicã pe piaŃa internaŃionalã la creditele în valutã (USD, euro,
s.a.) reprezintă 20-25% din nivelul nominal al dobânzilor active. O marjã rezonabilã ar trebui
sã se situeze în jurul a 10 puncte procentuale, în condiŃiile actuale din Ńara noastră, fiind
necesar ca nivelul dobânzilor sã se plaseze într-un punct de echilibru moderat care sã
stimuleze economisirea şi protecŃia economiilor împotriva inflaŃiei, dar care sã stimuleze în
acelaşi timp şi producŃia, în condiŃii de profitabilitate rezonabilã pentru bãnci.
În economia româneascã de dupã 1990, a fost o scurtã perioadã de timp când marja
practicatã de bãncile comerciale a fost limitatã prin reglementãrile autorităŃilor monetare dar
în prezent este lãsatã la latitudinea bãncilor.
 7.10. Creditul pe termen mediu şi lung
7.10.1. Creditul obligatar
7.10.2. Creditul de consum şi implicaŃiile sale la nivel macroeconomic
7.10.3. Creditul ipotecar

Această formă de credit este susŃinută mai puŃin de către bănci, deşi ele şi-au mai
schimbat politica în urma încurajării şi dezvoltării resurselor pe termene mai întinse,
instituŃiile financiare fiind mai implicate prin obişnuitele intervenŃii pe pieŃele de capital, fie în
calitate de creditori, fie ca debitori - în principal prin emisiunea de obligaŃiuni.
Cererea de credite pe termen mediu şi lung provine de la următorii factori:
- întreprinderi, pentru investiŃiile productive, constituirea de fonduri de rulment şi
pentru dezvoltare;
- populaŃie, pentru construirea de locuinŃe;
- străinătate, în special din partea Ńărilor în curs de dezvoltare.
Oferta de credite pe termen lung apare din partea următorilor subiecŃi:
 băncile, în principal pentru creditele pentru locuinŃe dar şi pentru străinătate;
 societăŃile financiare specializate care acordă împrumuturi pentru echipament industrial,
pentru finanŃarea anumitor sectoare particulare (şantier naval, etc.), credite imobiliare,
operaŃiunile de leasing (crédit-bail) s.a.
 instituŃii financiare specializate cu atribuŃii privind finanŃarea sectorului public;
 Trezoreria, prin intermediarii ei, care finanŃează din fonduri proprii anumite sectoare,
respectiv agricultura, energia, transporturile, mica industrie privată din mediul rural, în
mod diferit de la o Ńară la alta;
 băncile internaŃionale (Banca Europeană de InvestiŃii, Compania internaŃională de credit pe
termen mediu, Banca europeană de credit pe termen mediu, etc.) care emit obligaŃiuni şi
acordă credite în principal pentru dezvoltarea regiunilor defavorizate.
Băncile colectează economiile lichide sub toate formele şi operează "transformări"
(din depozite pe diverse termene) iar societăŃile financiare se împrumută pe pieŃele de capital
sau emit bonuri negociabile, având acces la piaŃa monetară.
Principalele destinaŃii ale creditului bancar pe termen mediu şi lung, conform
legislaŃiei bancare din Ńara noastră, vizează:
a. Credite în lei pentru: dezvoltare, în completarea surselor proprii ale solicitantului;
dezvoltare, în cofinanŃare cu alte societăŃi bancare; activităŃi de leasing; cumpărare de acŃiuni;
finanŃarea investiŃiilor, inclusiv a celor imobiliare; cumpărarea de bunuri de folosinŃă
îndelungată de către persoanele fizice.
b. Credite în valută pentru modernizarea şi dezvoltarea capacităŃilor de producŃie existente,
retehnologizare, importul de maşini, tehnică de calcul, instalaŃii.

7.10.1. Creditul obligatar

Creditul obligatar reprezintă o grupă a operaŃiunilor de finanŃare pe termen mediu sau

lung, în care parteneri sunt instituŃii publice, companii cu capital de stat sau privat, care
emit obligaŃiuni, în calitate de debitori şi creditorii, respectiv subscriitorii care cumpără
obligaŃiuni în vederea obŃinerii unui venit sigur sub formă de dobânzi.
ObligaŃiunea este înscrisul care consemnează raportul de credit şi forma prin care
acesta se desfăşoară; este un titlu de credit, o hârtie de valoare de recunoaştere a datoriei
care reprezintă o creanŃă financiară, garantată de obicei prin bunuri patrimoniale sau
ipoteci.
 Dacă obligaŃiunea este nominală, atunci creditorul este înregistrat în evidenŃa
debitorului emitent şi plata dobânzii se face periodic la domiciliul creditorului sau prin alte
modalităŃi convenite.
Dacă obligaŃiunea este la purtător, atunci este emisă cu un set de cupoane detaşabile,
care trebuie prezentate la banca debitorului emitent pentru a se încasa dobânzile.
Debitorii emitenŃi pot fi:
- statul, prin Trezorerie, prin autorităŃi locale sau prin instituŃii, întreprinderi de
stat, s.a., situaŃie în care avem obligaŃiuni ale creditului public;
- societăŃi private din orice sector al economiei, inclusiv instituŃii financiare sau
de credit, cu condiŃia să prezinte garanŃii solide, respectiv credibilitate.
Creditorii cumpărători ai obligaŃiunilor pot fi orice persoane fizice sau juridice, deşi în
unele cazuri pot fi impuse restricŃii din acest punct de vedere, cât şi ca valoare a
obligaŃiunilor cumpărate de un singur creditor.
Firmele emitente trebuie să prezinte o încredere fermă şi să fie „debitori de prim
ordin”, societăŃi importante şi puternice din punct de vedere financiar şi economic.
GaranŃiile se asigură în mod diferit, în funcŃie de calitatea debitorului.
Astfel, pentru titlurile împrumuturilor de stat, garantarea se poate efectua:
o global sau implicit, prin capacitatea emitentului de a încasa venituri publice;
o separat, prin afectarea veniturilor provenite dintr-o anumită sursă doar pentru
rambursarea creditului contractat prin emisiunea respectivă de obligaŃiuni.
În cazul titlurilor private de credit, rambursarea poate fi asigurată prin:

garanŃii simple, dreptul de creanŃă al deŃinătorului obligaŃiunii asupra
activului debitorului emitent, drept care se exercită conform legii, în caz de
faliment înaintea drepturilor acŃionarilor, dar după onorarea creanŃelor altor
creditori care deŃin titluri de credit ipotecar sau gajuri;

garanŃii suplimentare, oferite de obicei de o bancă, atunci când se
angajează, pentru un comision, să onoreze obligaŃiile scadente ale
emitentului în situaŃiile specificate.

Emisiunea de obligaŃiuni, în cele mai multe cazuri poate fi publică iar obligaŃiunile se
vând diferiŃilor investitori şi vor fi cotate la bursa de valori. În unele situaŃii, emisiunea poate
face obiectul unui plasament privat, fiind preluată în totalitate de un investitor sau grup de
investitori iar obligaŃiunile nu vor fi cotate la bursă.
Sumele obŃinute din emisiune de obligaŃiuni sunt utilizate cu prioritate în majorarea
capitalului fix, pentru noi investiŃii, chiar în operaŃii de preluare de companii.
Împrumutul obligatar poate fi exprimat în moneda naŃională sau în alte monede decât
cea a Ńării investitorilor ori a Ńării în care se face plasarea titlurilor, pentru prevenirea
fluctuaŃiilor valutare.
Pentru diminuarea riscurilor cauzate de dobânzile şi cursurile fluctuante, cât şi pentru
creşterea atractivităŃii lor în contextul unei concurenŃe tot mai accentuate, alături de tipul
clasic de obligaŃiuni se dezvoltă noi forme de obligaŃiuni, cum ar fi:
- cu dobândă variabilă, care asigură deŃinătorului un venit variabil determinat de
o dobândă de bază convenită, la care se adaugă o marjă stabilită în funcŃie de o
serie de factori specifici emisiunii; de obicei, dobânda de bază reprezintă un
nivel minim garantat;
- indexate – în momentul emisiunii se stabileşte o dobândă care constituie limita
inferioară iar majorarea ei este corelată cu evoluŃia preŃurilor unor produse de
care este corelată, ca o măsură de protecŃie faŃă de oscilaŃiile preŃurilor; de
exemplu, aceste emisiuni se pot raporta la produse petroliere sau alte materii
prime de interes, aur, s.a., faŃă de care îşi vor menŃine puterea de cumpărare,
debitorul fiind cel care va suporta riscurile;
 - cu cupon zero, se concretizează printr-un preŃ de emisiune mic comparativ cu
suma de rambursat la scadenŃă, diferenŃa reprezentând dobânda emisiunii;
- convertibile – constituie o combinaŃie între obligaŃiuni şi acŃiuni, respectiv între
titlurile de credit şi cele de proprietate, în contextul în care ele aduc posesorilor
un venit net sub formă de dobândă dar, în acelaşi timp, le dau dreptul de a le
preschimba în acŃiuni, la un preŃ convenabil.
Deşi obligaŃiunile, ca şi acŃiunile, sunt valori mobiliare, hârtii de valoare cotate
la bursă, acestea nu pot fi confundate deoarece au caracteristici total diferite:
 în timp ce obligaŃiunea este un titlu de credit, acŃiunea este titlu de proprietate
asupra unei părŃi din capitalul firmei emitente;
 obligaŃiunea primeşte ca venit dobânda care este în general sigură şi fixă, iar
acŃiunea are ca venit dividendul, determinat în funcŃie de profitul firmei şi de
politica acesteia în domeniu;
 obligaŃiunea nu conferă deŃinătorului dreptul de vot sau de decizie în firmă, el
având numai calitatea de creditor;
 obligaŃiunea are un termen de valabilitatea, la expirarea căruia urmează să fie
achitată de către emitent, în timp ca acŃiunea este valabilă pe toată perioada de
funcŃionare a societăŃii.

Rambursarea împrumuturilor contractate prin plasare de obligaŃiuni se face la

perioade mai mari de un an. Dobânzile se plătesc periodic sau în funcŃie de condiŃiile
emisiunii iar capitalul avansat se restituie la scadenŃă.
Titlurile creditului obligatar au o piaŃă foarte dezvoltată în ultimii ani, lichiditatea
fiind mai mare în cazul obligaŃiunilor publice care presupun riscuri mai reduse pentru
creditor.
Amploarea deosebită a creditului obligatar privat a condus la creşterea importanŃei
agenŃiilor de evaluare financiară – de rating, care asigură o informare credibilă asupra
calităŃii debitorului şi emisiunii respective, sub forma unor calificative ierarhice şi
notaŃii specifice.

7.10.2. Creditul de consum şi implicaŃiile sale la nivel macroeconomic

Poate fi acordat pe termen scurt sau mediu, persoanelor individuale (familii), fiind
destinat achiziŃionării de mărfuri sau servicii prin reŃeaua comercială sau prin recreditarea
creanŃelor contractate în acest scop. Această formă de credit este însoŃită de contractul de
vânzare a bunurilor, care este reziliat în situaŃia în care nu este aprobată finanŃarea.
Principalele forme ale creditului de consum în economia de piaŃă sunt:
♦ Creditul deschis – cu scadenŃă neprecizată, prin care comerciantul creditor îl acordă
clienŃilor solvabili, destinat achiziŃionării de mărfuri, urmând ca lichidarea sau reglarea
datoriilor să se facă ulterior, potrivit angajamentelor personale; este considerat un credit cu
rambursare neeşalonată, adaptat posibilităŃilor debitorului, până la un termen maxim
stabilit;
♦ Creditul de tip „revolving”, cu dezvoltare recentă, ca urmare a utilizării extinse a
cardurilor, având în vedere că permite accesul repetat la un credit bancar pe baza unui
card; este acordat pentru o sumă determinată care, după ce creditul a fost rambursat, poate
fi reînnoită, astfel încât mobilizează un împrumut pe termen mediu prin intermediul unor
credite pe termen scurt reînnoibile; are la bază o relaŃie contractuală între vânzător-
cumpărător, cumpărător-bancă, vânzător-bancă
♦ Credite eşalonate, categorie în care termenele, mărimea ratelor, dobânzile şi celelalte
elemente ale creditului se stabilesc în momentul aprobării creditului şi trebuie respectate
în mod riguros;
♦ LocaŃia cu opŃiune de cumpărare, care se derulează pe următoarele etape: a. clientul alege
produsul şi, în unele cazuri, chiar firma producătoare (vânzătoare); b. instituŃia de credit
cumpără produsul şi îl închiriază clientului pe o perioadă de circa 3-5 ani, stabilind o
chirie constantă, progresivă sau degresivă, în funcŃie de politica comercială a băncii şi de
opŃiunile locatarului; c. locatarul poate deschide un depozit de garanŃie rambursabil sau
poate plăti o primă chirie de valoare mai mare, pentru a suporta mai uşor costurile viitoare,
dar finanŃarea băncii poate acoperi 100% valoarea bunurilor; d. locatarul poate cumpăra
bunul închiriat la expirarea contractului.
Gradul de dezvoltare a acestei forme de credit poate avea influenŃe importante asupra
echilibrului monetar, în condiŃiile în care permite consumul în prezent, cu plata ulterioară,
astfel încât poate exercita presiuni inflaŃioniste asupra nivelului general al preŃurilor bunurilor
de consum, dacă volumul lor nu sporeşte corespunzător, respectiv dacă oferta nu se corelează
cu cererea. Astfel, se promovează pe scară largă producŃia şi circulaŃia unei game extinse de
mărfuri, peste cererea solvabilă a populaŃiei.
De aceea, creditul de consum reprezintă sfera cu cea mai mare implicare a statului în
ce priveşte supravegherea atentă a volumului acestuia, legislaŃia în domeniu, etc.
Ca avantaje, se asigură satisfacerea facilă a necesităŃilor marii mase de consumatori,
cu efect asupra creşterii nivelului de trai. Pe de altă parte, responsabilitatea populaŃiei pentru
datoriile contractate acŃionează ca un factor de creştere a disciplinei din toate punctele de
vedere, existând cointeresare pentru stabilitate la locul de muncă.

7.10.3. Creditul ipotecar

Reprezintă creditul pe termen mediu şi lung, destinat activităŃilor imobiliare, categorie

importantă în economia de piaŃă, care dezvoltă şi susŃine proprietatea privată individuală.
Obiectul creditării îl constituie investiŃia efectuată de beneficiar pentru construirea,
cumpărarea, reabilitarea, consolidarea, extinderea imobilelor cu destinaŃie locativă şi
cumpărarea de terenuri.
Se caracterizează printr-o garanŃie explicită, ipoteca asupra bunului finanŃat şi este
însoŃit de contract de asigurare în caz de incapacitate de muncă, şomaj, deces, s.a. pentru a
garanta riscul de neplată.
Deoarece creditul ipotecar are un rol deosebit în expansiunea proprietăŃii private,
sprijinul statului se manifestă pe scară largă, sub aspectul legislaŃiei, gestionării datoriei,
supraveghere şi control, impozitare, asigurare.
De cele mai multe ori, suma creditului nu depăşeşte 80% din investiŃia preconizată iar
banca solicită un aport personal al clientului.
Principalele categorii de credit sunt:
- împrumut pe ipotecă cu rate fixe – comportă o sumă de rambursat şi o dobândă constantă
şi identică; rambursările sunt periodice şi fiecare cuprinde dobânda şi suma cu care se
reduce datoria în curs;
- împrumut pe ipotecă cu dobândă variabilă – presupune modificarea dobânzii în funcŃie
de un indicator precis stabilit al unei pieŃe, în general piaŃa financiară, este o consecinŃă a
majorării costurilor de procurare a fondurilor de împrumut;
- împrumut pe ipotecă cu rambursare progresivă – formulele propuse prevăd pentru
perioadele de început, reduceri de până la 90% faŃă de rambursările constante, deci rate
iniŃiale mici şi rate finale superioare – această formă de credit se adresează familiilor cu
venituri modeste, cu perspectiva ameliorării lor în timp;
- creditul tip releu – în situaŃia în care o persoană care deŃine o locuinŃă, doreşte să
cumpere un alt imobil şi recurge la un credit până în momentul în care reuşeşte să vândă
prima locuinŃă – suma creditului reprezintă în general 80% din valoarea imobilului de
vânzare, cu garanŃie asupra imobilului cumpărat; rata dobânzii în acest caz este
 superioară celei de pe piaŃă, motivat de riscul cu care se confruntă banca, în situaŃia în
care primul imobil nu este vândut în timp util.
Având în vedere că instituŃiile de credit şi financiare constituie resurse pe termen lung,
specifice creditului ipotecar, cu avantajul unor garanŃii sigure de rambursare şi în condiŃiile
unei cereri mereu ascendente, piaŃa ipotecară s-a dezvoltat în majoritatea statelor lumii.

TEST DE AUTOEVALUARE ŞI CONTROL

1. DestinaŃia creditului pe termen scurt este:

a) finanŃarea cheltuielilor curente de producŃie;
b) finanŃarea cheltuielilor de dezvoltare a activităŃii;
c) finanŃarea creării şi dezvoltării întreprinderilor;
d) acoperirea nevoilor de trezorerie.

2. Principalele forme ale creditului bancar pe termen scurt sunt:

a) circulaŃia cambială;
b) andosarea efectelor de comerŃ;
c) avansul în cont curent;
d) creditele de trezorerie.

3. Creditul de prefinanŃare se aprobă pentru facilitarea exporturilor, atunci când:

a) clienŃii au o bonitate recunoscută de bancă şi începe încasarea din tranzacŃie;
b) clientul are de acoperit primele cheltuieli care prefigurează alte forme de finanŃare;
c) clientul justifică necesarul de credit lunar şi nu există încă dreptul de încasare;
d) nu are încă asigurat contractul de export şi solicită sprijin bancar în acest sens.

4. DestinaŃia creditului bancar pe termen mediu mobilizabil este :

a) finanŃarea privilegiată a sectorului public din economiei;
b) dotarea întreprinderilor industriale şi comerciale, în special a i.m.m.;
c) construcŃia de locuinŃe;
d) preluarea unor active ale marilor întreprinderi de stat..

5. Dobânda la scontare se determină în funcŃie de:

a) valoarea nominală a cambiei, rata scontului şi perioada de la scontare până la scadenŃă;
b) valoarea de piaŃă a cambiei în momentul scontării, rata scontului şi perioada din
momentul emisiunii;
c) valoarea cambiei în momentul scontării, dobânda pe piaŃa interbancară şi perioada
pentru care titlul a fost emis;
d) un indicator precis stabilit al pieŃei de capital.

. 6. Solvabilitatea, ca principal indicator de analiză a bonităŃii agentului economic, se

determină:
a) ca raport între suma activelor patrimoniale pe termen scurt şi suma pasivelor
patrimoniale pe termen scurt, raport ce trebuie să fie mai mare de 1;
b) ca raport între totalul activelor şi totalul pasivelor, x 100, raport ce trebuie să fie mai
mare de 100 %;
c) ca raport între capitalul propriu al agentului economic şi totalul pasivelor sale, x 100,
valoarea general acceptată fiind de minimum 30%;
d) ca diferenŃă între Active curente şi Pasive curente, valoarea cerută fiind supraunitară.
 7. Lichiditatea, ca principal indicator de analiză a bonităŃii agentului economic, se
determină:
a) ca raport între suma activelor patrimoniale pe termen scurt şi suma pasivelor
patrimoniale pe termen scurt, x 100, raport ce trebuie să fie mai mare de 100 %;
b) ca raport între totalul activelor şi totalul pasivelor x 100, raport ce trebuie să fie mai
mare de 100 %;
c) ca raport între [(Ac – S – Ci) / Dts] x 100, valoarea general acceptată fiind de
minimum 100% (Ac = active circulante; S = stocuri; Ci = clienŃi incerŃi; Dts = datorii
pe termen scurt)

8. Cauzele care pot genera decapitalizarea agenŃilor economici sunt:

a) deprecierea continuă a monedei naŃionale şi sistemul fiscal excesiv;
b) excesul de credite bancare;
c) intensificarea operaŃiunilor pe piaŃa financiară;
d) dobânzi exagerate la credite şi majorări repetate ale preŃului energiei electrice, s.a.

9. Dobânda reală reprezintă:

a. dobânda înscrisă în contractul de credit;
b. dobânda de referinŃă pe piaŃa monetară;
c. dobânda nominală influenŃată cu rata inflaŃiei;
d. dobânda care rămâne neschimbată pe toată perioada creditului.

10.. Dobânda variabilă are ca referinŃă:

a. rata inflaŃiei, respectiv cursul de schimb;
b. venitul bancar;
c. indicele general al preŃurilor;
d. rata dobânzii de pe o anumită piaŃă.

11. Creditul revolving reprezintă:

a. o tehnică de finanŃare pe termen lung, bazată pe valori mobiliare
b. mobilizarea unui împrumut pe termen mediu prin intermediul unor credite pe termen scurt
reînnoibile
c. accesul repetat la un credit bancar pe baza unui card;
d. o formă specifică de finanŃare atunci când debitorul utilizează drept garanŃie un bun
existent, pe care doreşte să-l înlocuiască.

12. În cazul creditului obligatar, părŃile implicate sunt:

a. emitentul creditor şi subscriitorul în calitate de debitor;
b. persoana fizică emitentă şi persoanele juridice care achiziŃionează titlurile pe piaŃă;
c. persoana juridică emitentă în calitate de debitor şi subscriitorul creditor;
d. statul, firmele, persoanele fizice, în calitate atât de debitori, cât şi investitori.

13. ObligaŃiunea este înscrisul care:

a. consemnează forma de credit şi este garantată de obicei prin bunuri patrimoniale sau
ipoteci;
b. garantează proprietatea asupra cotei părŃi din capitalul social al firmei emitente;
c. are ca efect dreptul de decizie în societatea emitentă şi primeşte un venit determinat în
funcŃie de profitul firmei;
d. primeşte ca venit dobânda, în general sigură şi fixă.
 14. În cazul creditului ipotecar şi a celui de consum, statul se implică în mod deosebit
deoarece:
a. riscurile sunt deosebit de accentuate pentru instituŃiile de credit şi financiare;
b. au rol important în expansiunea proprietăŃii private, respectiv a bunurilor de larg consum;
c. pot induce dezechilibre în sistemul financiar al unei Ńări şi în relaŃie cu alte state;
d. contribuie la creşterea nivelului de trai.

15. ObligaŃiunile convertibile au semnificaŃia:

a. titluri de credit ce pot fi convertite într-o valută forte, după o anumită perioadă;
b. titluri de credit ce pot fi convertite în alte titluri de credit, cu alte scadenŃe;
c. titluri de credit ce se convertesc în acŃiuni, după o anumită perioadă de la emisiune;
d. titluri de proprietate emise de bănci, similare acŃiunilor.

Răspunsuri

1. a, d
2. c, d
3. c
4. b, c
5. a
6. c
7. a, c
8. a, d
9. c
10. d
11. bc
12. c
13. ad
14. b
15. c