Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
în
Uniunea Europeană.
Calitatea integrării.
Creştere. Competenţă. Ocupare
Volumul 2
Cuprins
România în Uniunea Europeană: dezideratul calităţii integrării
sub condiţia proactivităţii
Horaţiu Dragomirescu / 9
Creşterea economică a României în perioada 1990-2006
şi semestrul I 2007
Virgil Voineagu, Daniela Ştefănescu / 16
Determinarea componentelor „bid-ask spread-ului” pentru acţiunile
cotate la BVB
Bogdan Negrea, Lucian Ţâţu / 27
O analiză asupra procesului de convergenţă în ţările din Europa
centrală şi de est
Daniela Livia Traşcă / 34
Evoluţii ale convergenţei către condiţiile de accedere la Uniunea
Monetară Europeană ale unor ţări recent integrate în Uniunea
Europeană
Radu Stroe / 39
Impactul aderării la Uniunea Europeană asupra pieţei de capital
din România
Dragoş Mînjină, Andrei Stănculescu / 44
Aplicarea modelului binomial în cazul evaluării unor instrumente
financiare derivate
Dan Armeanu, Carmen Obreja / 53
Piaţa Forex – o alternativă la piaţa bursieră
Oana David / 59
Probleme etice în marketing în contextual integrării României
în structurile economico-sociale ale Uniunii Europene
Mirela Stoian, Anca Elena Rădulescu / 64
Abordări comparative privind fiscalitatea în statele membre
ale Uniunii Europene
Iulian Braşoveanu, Laura Obreja Braşoveanu, Cristian Păun / 67
Determinanţii creşterii economice şi competitivitatea României,
o analiză empirică
Dan Cătăneţ, Alina Cătăneţ, Cătălina Radu / 76
4 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Liberalizarea comercială şi restructurarea sistemului de companii
din România
Ilie Gavrilă, Tatiana Gavrilă / 85
Conservarea resurselor naturale şi gestionarea deşeurilor – arie
prioritară în politica de mediu a Uniunii Europene
Camelia Raţiu-Suciu, Valentina Elena Târţiu / 94
Calcularea costurilor pentru finanţarea firmelor moderne
Aurelian Virgil Băluţă / 102
Legislaţia ca factor de susţinere a IMM
Liviu-Cătălin Moraru / 108
Impactul factorului uman asupra strategiei organizaţionale
în sectorul bancar românesc în contextul integrării în UE
Anca Bogdan / 114
Efectele politicii monetare asupra economiei reale
Anca Maria Gherman / 125
Marketing şi turism durabil
Silvia Muhcină / 129
Comerţul şi mediul – oportunităţi şi riscuri
Florina Bran / 137
Transformarea efectelor ecologice în semnale de piaţă
prin conştientizare
Ioan Ildiko, Geani Grădinaru / 142
Structura de capital şi performanţa variabile – corelate sau
independente? Studiu empiric pentru companiile româneşti listate
pe piaţa de capital
Ingrid Mihaela Dragotă, Andreea Semenescu, Dan Traian Pele,
Carmen Lipară / 148
România şi armonizarea fiscală în UE. Cazul impozitelor indirecte
Anton Comănescu / 158
Dezvoltarea învăţământului superior din România
Ion Plumb, Andreea Zamfir / 164
Platformă decizională. Interferenţa public-privat
Ioana Teodora Dinu / 171
Investiţia în oameni pe piaţa actuală a muncii din România
Mirela Ionela Aceleanu / 179
Cuprins 5
10
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 11
11
12 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Avantajele potenţiale ale integrării pot deveni efective numai în funcţie de abilitatea
fiecărei întreprinderi sau instituţii româneşti de a fructifica, pe baza unor strategii proprii şi a
adoptării celor mai bune practici europene, atât valenţele cadrului legislativ armonizat, cât şi
oportunităţile oferite de piaţa unică şi de programele comunitare de cooperare şi de asistenţă
postaderare. Insuficienta pregătire pentru o asemenea funcţionare ar genera efecte
constrângătoare şi costuri ridicate ale integrării, caz în care atuurile României ar ajunge să se
rezume la aspecte cum sunt costul redus al muncii calificate, facilităţile acordate investiţiilor
străine şi condiţiile atractive pentru industriile aflate în curs de delocalizare.
Pe plan naţional, la un an de la aderarea la Uniunea Europeană, în preocupările
actuale privind integrarea se regăseşte, încă, logica dominantă a conformării, deşi aceasta
este improprie pentru dezvoltarea postaderare.
Ca referenţial alternativ pentru viziunile şi acţiunile dedicate integrării europene se
profilează logica dominantă a proactivităţii, care are avantajul de a evidenţia calitatea
integrării drept o variabilă-cheie a modelului românesc de dezvoltare; adoptarea unei
perspective pragmatice în problema calităţii integrării este considerată, la ora actuală, atât
necesară, cât şi posibilă (Dinu, 2006).
Într-o abordare pragmatică a calităţii integrării, acest proces apare susceptibil de o
evaluare de tip cost-beneficii, bazată pe analiza rezultatelor concrete obţinute, şi nu doar pe
verificarea gradului de îndeplinire a unor criterii formale. Dezvoltarea postaderare nu mai poate fi
pilotată prin monitorizare, ci prin conceperea şi aplicarea de strategii şi programe, într-o viziune
decurgând din priorităţile proprii, concertate cu cele stabilite pe plan comunitar.
Logica dominantă a proactivităţii face apel, din partea entităţilor care o promovează, la un
set de competenţe esenţiale, şi anume: competenţa de concepţie strategică, competenţa de
negociere şi de decizie în cadru multilateral, competenţa de comunicare interculturală şi, respectiv,
competenţa de acţiune colaborativă bazată pe proiecte.
Competenţa de concepţie strategică, înţeleasă în accepţiuni cum sunt cele propuse
de Liedtka (1998) sau Sparrow şi Hodgkinson (2006), se referă, în general, la capacitatea
unei entităţi active de a-şi elabora propria viziune cu privire la devenirea sa viitoare, de a o
transpune în obiective şi programe prevăzute cu resurse adecvate şi de a acţiona consecvent
în acord cu opţiunile astfel asumate.
„A nu acţiona pe baza unei strategii reprezintă o vulnerabilitate majoră,
accentuată – şi nicidecum justificată – de turbulenţa crescândă a mediului de afaceri; de
aceea, pentru întreprinderile româneşti, eventualele manifestări de «scepticism strategic»,
întreţinute de limitări ale unor abilităţi conceptuale, dar şi de alternativa mai comodă a
improvizaţiei, prezintă, probabil, riscul cel mai ridicat de eşec în confruntarea
concurenţială" (Dragomirescu, 2003).
În condiţiile în care, în perioada postaderare, demersul strategic ar continua să fie
considerat mai curând un exerciţiu prospectiv decât un act de angajare bazat pe o viziune
pentru viitor, riscul situării pe poziţii de scepticism strategic se menţine semnificativ.
Atunci când însăşi viziunea rămâne insuficient conturată, deoarece, de exemplu, numai aşa
s-ar putea realiza un consens minimal într-un spectru divizat al opţiunilor, ea ajunge să se
transpună în obiective exprimate în termeni prea generali în raport cu necesităţile orientării
în acţiune. O asemenea abordare este de natură să conducă la scăderea încrederii în strategie
ca tip de demers; poate apărea, astfel, înclinaţia de a se recurge, ca substitut, la juxtapunerea
unor secvenţe tactice, aparent mai uşor de gestionat. Totuşi, eventualele reuşite tactice,
adeseori datorate conjuncturii, sunt, inevitabil, parţiale şi temporare, şi, deci, nu sunt
susceptibile a se capitaliza în avantaje durabile.
12
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 13
13
14 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 1
Seturi de practici aplicabile în desfăşurarea activităţilor pe bază de proiecte
Practici specifice unei gestionări
Criterii de comparaţie Practici de factură empirică
profesioniste
Priorităţile în demersul de Iniţierea de noi proiecte şi cheltuirea - promovarea de proiecte cu
promovare de proiecte integrală a fondurilor alocate acestora obiective fundamentate şi
sunt considerate scopuri în sine fezabile;
- derularea proiectelor, pe întregul
lor parcurs;
- în termenii contractuali stabiliţi şi
obţinerea rezultatelor prevăzute
Regimul de acces la resurse Acces negociat sau concurenţial al Resurse dedicate pentru fiecare
pentru proiecte diferitelor proiecte dintr-o organizaţie la proiect
un portofoliu comun de resurse
Exercitarea Accent pe individualizarea şi controlul, Co-directorate, grupuri executive de
responsabilităţilor în de către directorul de proiect, a coordonare; accent pe facilitarea
conducerea proiectelor îndeplinirii sarcinilor stabilite pentru cooperării între participanţii la proiecte
fiecare participant în parte şi pe integrarea contribuţiilor acestora
Evaluarea şi managementul Aprecierea optimistă, prin Calitatea unei propuneri de proiect
riscului afectând realizarea minimalizare, a riscurilor de eşec ca presupune evaluarea realistă a
proiectelor fiind reduse este considerată un riscurilor de eşec, dublată de
punct forte al unei propuneri de prevederi pertinente privind soluţiile
proiect supusă selecţiei de gestionare a riscurilor
Capitalizarea experienţei Acumulări individuale de cunoaştere Memoria proiectului:
rezultate din derularea personalizată, de tip preponderent - cunoaştere implicită comună a
proiectelor. implicit. membrilor echipelor de proiect;
- fond de cunoaştere
organizaţională explicită.
Sursa: adaptat după Filip şi Dragomirescu (2006)
Potrivit Strategiei de la Lisabona revizuite, promovarea societăţii cunoaşterii
constituie, pentru Uniunea Europeană, o prioritate de prim rang (Commission of the
European Communities, 2005). Ideea că prin reducerea decalajelor de cunoaştere se asigură
şi diminuarea decalajelor de dezvoltare se confirmă, în prezent, cu argumente nu numai
conceptuale, ci şi faptice.
În acest cadru, se poate vorbi şi despre o vocaţie românească pentru societatea cunoaşterii
(Dragomirescu, Filip, 2008), iar adoptarea logicii dominante a proactivităţii se traduce prin cerinţa
intensificării participării cu proiecte româneşti la programele comunitare de cercetare, dezvoltare
şi inovare. Preocuparea pentru elaborarea de cunoştinţe noi se cere, însă, atent corelată cu cea de
mărire a capacităţilor de absorbţie internă a rezultatelor propriei creativităţi şi de menţinere a
contactului cu avangarda ştiinţei şi tehnologiei mondiale.
Concluzii
Abordarea procesului de integrare europeană a României de pe poziţiile logicii
dominante a proactivităţii reprezintă o condiţie primordială pentru asigurarea calităţii
acestui proces, ca variabilă ce se cuvine evidenţiată în mod explicit, dintr-o perspectivă
pragmatică, în strategia naţională de dezvoltare post-aderare.
Proactivitatea presupune iniţiative fundamentate în acord cu interesul naţional,
participarea susţinută la proiecte comune, alături de partenerii europeni, cultivarea
dialogului structurat cu aceştia şi o contribuţie de substanţă la demersul de proiectare şi
coordonare a politicilor comunitare.
Reuşita procesului de integrare europeană a României implică mobilizarea
competenţelor proprii, atât individuale, cât şi organizaţionale, ca micro-fundamente ale
dezvoltării economiei naţionale şi ale realizării convergenţei economice şi coeziunii sociale
la scara Uniunii Europene extinse.
Bibliografie
Angelescu, C., Dinu, M., Dragomirescu, H. (coord.) (2006). România şi Uniunea Europeană:
calitatea integrării, Editura Economică, Bucureşti
14
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 15
Barnes, I., Randerson, C. “EU enlargement and the effectiveness of conditionality: keeping
to the deal ?”, Managerial Law, 48(4), 2006, pp. 351-365
Bettis, R.A., Prahalad, C.K. “The dominant logic: retrospective and extension”, Strategic
Management Journal, 16(1), (1995), pp 5-14
Commission of the European Communities (2005). “Working together for growth and jobs
A new start for the Lisbon Strategy”, Communication to the spring European Council,
COM (2005) 24, Brussels http://ec.europa.eu/growthandjobs/pdf/COM2005_024_en.pdf
Dinu, M., “Ieşirea din alternativă”, Economie teoretică şi aplicată, 10(505), (2006), pp. 95-100
Dragomirescu, H., “Competenţele – miză strategică a competitivităţii în noua economie”. În:
C. Angelescu (coord.), Educaţia economică. Actualitate şi perspective, Editura
Economică, Bucureşti, (2003) pp. 199-205
Dragomirescu, H., Filip, F.G. „The Knowledge Society: Operationalizing the Concept at the
Public Perception Level in Romania”, Revue Roumanine de Sciences Economiques,
(2008) în curs de apariţie
Emerson, M., Aydin, S., De Clerck-Sachsse, J., Noutcheva, G. (2006). „Just what is this
‘absorption capacity’ of the European Union?”, Policy Brief, no.113, (2006), Centre for
European Policy Studies, Brussels
Filip, F.G., Dragomirescu, H. (2006). Problema societăţii cunoaşterii în România. Reflecţii
în context european. În: I.Gh.Roşca (editor), Societatea cunoaşterii, Editura Economică,
Bucureşti, pp. 17-30
Liedtka, J.M. (1998). “Linking strategic thinking with strategic planning”, Strategy &
Leadership, 26(4), 1998 pp. 30
Long, D. “The Why and How of EU enlargement”, Working Paper no.16, (1997) Institute of
International Relations, University of British Columbia, Vancouver
Miles, I. (2003). Rethinking Organisation in the Information Society. In: Beckmann, G.,
Krings, B.J., and Rader, M. (eds.), Across the Divide: Work, Organisation and Social
Exclusion in the European Information Society, Berlin, Edition Sigma, pp. 65-89
Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene (2007). „Tratatul de la
Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de
instituire a Comunităţii Europene”, (semnat la Lisabona, 13 decembrie 2007), Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, vol.50, C 306, 17 decembrie 2007
http://europa.eu/lisbon_treaty/full_text/index_ro.htm
Pollack, M.A. “Theorizing the European Union: International organization, domestic polity, or
experiment in new governance?”, Annual Review of Political Science, vol.8, (2005), pp.
357-398
Rehn, O. „EU enlargement and the Western Balkans”, speech 06/85, Law School of Ljubljana
University, Ljubljana, 10 February 2006 http://www.libertysecurity.org/article825.html
Schimmelfennig, F., and Sedelmeier, U. “Governance by conditionality: EU rule transfer to
the candidate countries of Central and Eastern Europe”, Journal of European Public
Policy, 11(4), (2004) pp. 669–687
Sparrow, P.R., Hodgkinson, G.P. „What is strategic competence, and does it matter?
Exposition of the concept and a research agenda”, Working Paper 06–16, 2006, Cornell
University, Center for Advanced Human Resource Studies, Ithaca, NY
http://www.ilr.cornell.edu/depts/cahrs/downloads/PDFs/WorkingPapers/WP06-16.pdf
Steunenberg, B., Dimitrova, A. „Compliance in the EU enlargement process: The limits of
conditionality”, European Integration Online Papers, 11(6), 2007.
http://eiop.or.at/eiop/index.php/eiop/article/view/2007_005a/53
Verheugen, G. “Enlargement of the European Union: What now ?”, Global View Online,
June, 2000
http://www.afa.at/globalview/062000/verheugen.html
Wyplosz, Ch. (2006). “Deep Economic Integration: Is Europe a Blueprint ?” Asian Economic
Policy Review, 1(2), 2006, pp. 259-279 http://www.wyplosz.eu/fichier/EU_Tokyo.pdf
15
16 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Vergil VOINEAGU
Profesor universitar doctor
Daniela ŞTEFĂNESCU
Conferenţiar universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
1
Indicele competitivităţii 2006-2007 calculat World Economic Forum (Global Competitiveness Index)
evidenţiază factorii-cheie pentru stimularea productivităţii şi competitivităţii, grupaţi în nouă categorii:
1) instituţii; 2) infrastructură; 3) climat macroeconomic; 4) sănatate şi educaţie primară; 5) învăţamânt
superior şi instruire; 6) eficienţa pieţei; 7) nivel tehnologic; 8) nivelul de mediului de afaceri; 9) inovare.
16
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 17
agricultură în 1996 faţă de 1995; -7,1% în administraţia publică; -12,2% energie electrică şi
termică; -9,8% industrie extractivă; -14,2% în servicii financiar bancare).
În anul 1996 ca efect al demarării unui nou set de reforme structurale trendul pozitiv al
creşterii economice începute în anul 1993 a fost întrerupt, fenomen reflectat prin declinul
înregistrat de produsul intern brut cu 6,1% în anul 1997, comparativ cu anul 1996; cu 4,8% în
1998; cu 1,2% în anul 1999. Primele efecte pozitive ale acestor reforme au început să apară încă
de la sfârşitul anului 2000, când produsul intern brut a început din nou să crească (pe total cu 2,1%
faţă de anul anterior), deşi producţia agricolă a acestui an a fost puternic afectată de secetă (-18,1%
faţă de 1999). Între anii 2001 şi 2006, evoluţiile produsului intern brut au marcat o accentuare a
cursului pozitiv al creşterii economice, ceea ce corespunde unui ritm mediu anual de creştere
economică pe întreaga perioadă de aproape 6%. Anul 2006 are semnificaţii deosebite din cel puţin
următoarele puncte de vedere: a marcat sfârşitul perioadei de pregătire a ţării noastre pentru
aderarea la UE şi începerea procesului de armonizare a structurilor socio-economice naţionale cu
cele ale ţărilor dezvoltate şi, în special, cu cele ale UE; creşterea economică a continuat să fie
puternic susţinută de servicii. Sectoarele investiţii, în special sectorul construcţiilor, dar şi industria,
care, deşi cu evoluţii fluctuante, au avut o contribuţie constant pozitivă la creşterea PIB. Inflaţia s-
a situat sub ţinta stabilită de Banca Naţională a României; a continuat să crească încrederea în
moneda naţională.
Majorarea cu 7,7% a produsului intern brut, din anul 2006, s-a înscris în procesul
general de creştere economică început încă din anul 2000 şi prin ultimele rezultate
înregistrate România s-a situat cu 4,8 puncte procentuale peste media UE-25 (2,9%).
120.0
113.2
110.0
105.1
100.0
94.4 100.9
93.1
90.0 88.1
82.2 84.1 88.4
84.8 82.8
80.0
79.1
78.8 77.9 79.6
75.0 76.1
70.0
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
00
01
02
03
04
05
06
19
19
19
19
19
19
19
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
Aceste rezultate ale anului 2006 au fost apropiate de cele ale Lituaniei (7,5%), dar
s-au situat mult peste ritmul înregistrat de Suedia (4,4%), Ungaria şi Spania (cu câte 3,9%
creşterea PIB fiecare dintre aceste state), Belgia (3,1%), etc. Cu toate aceste rezultate, faţă
de celelalte state europene, România înregistrează un nivel al PIB pe locuitor (la paritatea
puterii de cumpărare) de aproximativ 30% din cel al statelor membre UE 25.
Trebuie însă menţionat că procesul de creştere economică a fost, în principal,
susţinut de consum şi investiţii. În perioada 2001-2006 ritmul mediu anual al creşterii
economice a fost de circa 6% şi s-a datorat construcţiilor (8,2 %), industriei (5,4 %) şi
serviciilor (5,8 %).
17
18 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
18
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 19
26.5 36.0
80.0
Valoarea adãugatã brutã din agriculturã Valoarea adãugatã brutã din industrie
Valoarea adãugatã brutã din construcþii Valoarea adãugatã brutã din servicii
19
20 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
28.0
20.0 18.6
7.1 8.5
5.7 7.7
4.6 5.2 4.1
5.1 5.2 3.3
0.0 2.1
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
-6.7
-5.6
-18.1 -18.7
-20.0
20
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 21
100.0
50.0
45.3
25.0
16.4
0.0
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Ponderea VAB privat din industrie Ponderea VAB privat din agriculturã
Ponderea VAB privat din construcþii Ponderea VAB privat din servicii
Ponderea PIB din sector privat in total
21
22 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
22
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 23
Servicii, 42.6
Industrie, 46.3
Agriculturã, 5.5
Construcþii, 5.6
Ca efect a evoluţiilor pozitive din ultimii ani volumul investiţiilor aproape s-a
dublat în 2006, comparativ cu anul 2000, după ce în anii 1991-1994 acestea înregistrează
scăderi drastice. Semnificativ este faptul că aceste creşteri au fost rezultatul sporirii – în cea
mai mare măsură – a investiţiilor sectorului privat, ceea ce demonstrează sporirea resurselor
acestui sector, pe fondul creşterii economice şi al relansării puternice a procesului de
creditare şi de diversificare a instrumentelor de creditare, precum şi al îmbunătăţirii mediului
de afaceri, prin consolidarea stabilităţii macroeconomice şi simplificarea procedurilor
birocratice.
În anul 2006, faţă de anul 2005, rata medie de creştere a investiţiilor totale a fost de
16,1%, din care: cu 18,7% la lucrările de construcţii noi; cu 12,4% la utilaje, inclusiv
mijloace de transport; cu 55,8% la alte cheltuieli. Pe activităţi ale economiei naţionale cele
mai mari investiţii s-au realizat în industrie (40,0% din total), comerţ şi servicii (24,0%) şi în
construcţii (15,0%).
Sugestiv pentru intensificarea procesului investiţional, dar şi pentru creşterea
volumului investiţiilor străine (ISD) în dezvoltarea şi modernizarea economiei naţionale este
şi faptul că importul de echipamente s-a majorat considerabil, în condiţiile menţinerii în
limite finanţabile a deficitului contului curent al balanţei de plăţi, îndeosebi ca urmare a
creşterii concomitente, în ritm susţinut, a volumului exporturilor de bunuri şi servicii.
Investiţiile străine directe, în perioada 1991-2006
Milioane euro*)
1991 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Investiţii Străine Directe 618 884 1147 1294 1212 1946 5183 5213 9082
Stocul de ISD 618 3430 6966 8656 8516 10072 15040 21885 30967
*) ECU până la 31 decembrie 1998.
Într-unul dintre cele mai recente studii efectuate “South East Europe Attractiveness
Survey”, compania de consultanţă Ernst & Young, consideră România drept cea mai
atractivă destinaţie pentru investiţii din Europa de Sud–Est, în condiţiile unei îmbunătăţirii
substanţiale a percepţiei investitorilor străini asupra acestei părţi a bătrânului continent.
23
24 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Acelaşi studiu amintit releva faptul ca exista premisele necesare pentru o îmbunătăţire a
poziţiei tarii noastre ca destinaţie pentru investiţii în următorii trei ani.
Îmbunătăţirea mediului de afaceri, efectele introducerii cotei unice de impozitare şi
atitudinea pozitivă a partenerilor străini faţă de România au condus la atragerea unui volum
de investiţii străine directe in valoare de 9,1 miliarde de euro in anul 2006. Valoarea record
din 2006 de peste 9 miliarde de euro, în creştere cu 74,2% comparativ cu aceeaşi perioadă
anul precedent (5213 milioane de euro), include suma de 2,2 miliarde de euro, reprezentând
preluarea de către Erste Bank a 36,8% din acţiunile Băncii Comerciale Române.
Cea mai importantă componentă a investiţiilor străine directe atrase de România a
fost „participaţii la capital” (4098 milioane de euro reprezentând 45,1% din volumul total de
ISD), urmata de „alte capitaluri”, adică împrumuturi acordate de compania mama
structurilor afiliate din România (3029 milioane de euro reprezentând 33,3% din volumul
total de ISD), şi componenta „profit reinvestit” (1956 milioane euro reprezentând 21,5% din
volumul total de ISD). Astfel, anul 2006 reprezintă recordul absolut in ceea ce priveşte
investiţiile străine directe atrase de România.
Prin evoluţia înregistrată de investiţiile străine directe în România în anul 2006 se
confirmă şi previziunile organizaţiilor internaţionale, care arată că prin aderarea la Uniunea
Europeană România este o destinaţie din ce în ce mai atractivă pentru investitorii străini,
deoarece adoptarea Acquis-ului Comunitar şi preţul redus al forţei de muncă superior
calificate sunt argumente solide.
Evoluţia cererii externe - exprimate de indicatorul export net (diferenţa dintre
exportul şi importul de bunuri şi servicii) - a influenţat în mod pozitiv produsul intern brut
(PIB) doar în anii 1997 şi 1999, când a contribuit la diminuarea contracţiei acestuia,
compensând parţial, mai fragil în 1997 şi mai substanţial în 1999, scăderea consistentă a
cererii interne.
Contribuţia exportului net la creşterea reală
a produsului intern brut, în perioada 1990-2006
procente
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Produs intern brut -5,6 7,1 2,1 5,7 5,1 5,2 8,5 4,1 7,7
din care:
a) cererea internă 6,0 7,3 4,5 8,9 4,2 8,8 13,0 8,7 14,1
b) exportul net -11,6 -0,2 -2,4 -3,1 0,9 -3,6 -4,5 -4,6 -6,4
din care:
- export (+) -8,2 4,2 6,5 4,0 5,8 3,0 4,8 2,9 3,5
- import (- ) 3,4 4,4 8,9 7,1 4,9 6,6 9,3 7,5 9,9
Ca efect al unui ritm superior înregistrat de importuri comparativ cu exporturile
cererea externă a influenţat negativ creşterea reală a PIB. Evoluţiile înregistrate de exportul
net au temperat creşterea economică generală determinând o influenţă negativă (-6,4%
puncte procentuale) asupra creşterii PIB.
În anul 2006 deficitul comercial FOB/CIF, a fost de 14,9 miliarde de euro (preţuri
FOB/CIF) în creştere cu 44,5% faţă de anul anterior. Este de menţionat că aproape 50% din
deficitul comercial a provenit din dezechilibrul balanţei energetice (21,2% din deficitul total
a fost generat de ţiţeiul brut, 19,6% de combustibilii minerali şi 9,2% de gazele naturale),
deoarece România este exportator net de produse petroliere şi de energie electrică (1859
milioane de euro şi respectiv 132,7 milioane de euro) şi este importator net pentru gaze
naturale, ţiţei brut şi alţi combustibilii minerali (7447,3 milioane de euro). O altă
particularitate a comerţului exterior românesc este aceea că peste 60% se derulează cu
statele membre ale UE.
24
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 25
6. Evoluţia preţurilor
Procesul dezinflaţionist a însoţit creşterea economică în anul 2006 rata anuală a
inflaţiei coborând în luna decembrie la 4,9% (cu 3,7 puncte procentuale sub nivelul atins în
2005). Elemente de susţinere a acestor evoluţii au oferit: politica monetară prudentă,
materializată prin aprecierea nominală a monedei naţionale în raport cu euro (cu 8,0%,
decembrie/decembrie) şi prin măsurile de natură administrativă şi prudenţială adoptate în
vederea diminuării creşterii creditului în valută. Conduita fiscală restrictivă adoptată în cea
mai mare parte a anului, dar şi dezvoltarea unui mediu puternic concurenţial în sectorul de
retail, cu efect şi asupra competiţiei din sectorul productiv (stimulată suplimentar de
presiunea importurilor).
Scăderea inflaţiei sub 10% începând cu anul 2004 a contribuit la crearea condiţiilor
favorabile adoptării, în luna august 2005, a unei noi strategii de politică monetară - ţintirea
directă a inflaţiei. O astfel de strategie creează premisele unui mediu economic mai stabil,
predictibilitatea ratei inflaţiei având un rol important în acest sens. Anul 2006 a marcat
consolidarea dezinflaţiei, variaţia anuală a preţurilor de consum coborând în luna decembrie
la 4,9% comparativ cu aceiaşi lună din 2005; prin acest nivel inflaţia s-a încadrat sub ţinta de
inflaţie stabilită de Banca Naţională a României. La variaţia anuală a preţurilor au contribuit
mărfurile nealimentare (cu +3,6 puncte procentuale), urmate de servicii (+0,9 puncte
procentuale) şi de mărfurile alimentare (+0,4 puncte procentuale).
Rata medie anuală a inflaţiei, în perioada 1990-2006
310.0
280.0 %
270.2
250.0
220.0
190.0
160.0
134.5 122.5
130.0 111.9
145.7 115.3 109.0 106.6
132.3
100.0
1990 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
25
26 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Servicii
3.2
Services
Construcţii 1.7
Construction
1.6
Industrie
Industry -0.2
Produs intern brut -1.0 0.0 1.0 2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0
Gross domestic product
Evoluţia produsului intern brut din punct de vedere al utilizării evidenţiază o
creştere semnificativă a cererii interne (+12,8%) şi, în mod special, a consumului final
individual al gospodăriilor populaţiei (+11,0%) şi a formării brute de capital fix (+18,6%),
net superioare creşterii PIB.
Consumul final individual al gospodăriilor populaţiei, în semestrul I 2007, a fost
influenţat, în sens pozitiv, de creşterea volumului de mărfuri vândute prin comerţul cu
amănuntul (+17,0%) şi a volumului serviciilor de piaţă prestate populaţiei (+0,4%).
Evoluţia formării brute de capital fix (+18,6%) în semestrul I 2007 a fost
determinată de majorarea volumului investiţiilor, componentă principală a acestui agregat.
Astfel, investiţiile în construcţii noi au crescut cu 31,1%, iar cele în utilaje (inclusiv mijloace
de transport) au înregistrat o creştere de 2,9% faţă de semestrul I 2006.
Creşterea volumului importurilor de bunuri şi servicii (+22,2%) a devansat-o pe
cea a exporturilor de bunuri şi servicii (+7,5%), ceea ce a condus la majorarea deficitului
Balanţei comerciale şi de plăţi ale României. Astfel, în semestrul I 2007 deficitul balanţei de
plăţi a fost, în termeni reali, cu 74,4% mai mare faţă de semestrul I 2006.
Sustenabilitatea macroeconomică prin prisma produsului intern brut vizează nu
numai nivelul şi dinamica acestuia – ca formare şi utilizare – dar şi comportamentul
factorilor principali de influenţă: ocuparea forţei de muncă şi productivitatea acesteia;
comportamentul preţurilor; comportamentul sistemului financiar bancar, stabilitatea
echilibrelor macroeconomice.
26
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 27
DETERMINAREA COMPONENTELOR
„BID-ASK SPREAD-ULUI”
PENTRU ACŢIUNILE COTATE LA BVB
Bogdan NEGREA
Profesor universitar doctor
Lucian ŢÂŢU
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. „Bid-ask spread-ul” reprezintă o componentă importantă a costurilor de
tranzacţionare cu care se confruntă investitorii de pe piaţa activelor financiare. Acest studiu
urmăreşte identificarea componentelor spread-ului, utilizând modelul realizat de Stoll
(1989). De asemenea, se testează şi impactul pe care anumite caracteristici ale acţiunilor,
cum ar fi volumul zilnic de tranzacţii şi preţul mediu al tranzacţiilor, îl au asupra
spread-ului. Pentru aceasta au fost utilizate date pentru acţiunile cotate la BVB la categoria
I pe perioada 27.11.2006- 19.12.2006.
Cuvinte-cheie: bid-ask spread, inventory costs, adverse selection costs, order costs
Clasificarea REL: 10B, 11B
1. Introducere
Pieţele financiare permit confruntarea ofertei şi cererii de capitaluri. Cererea de
capitaluri provine de la întreprinderi, ce trebuie să-şi finanţeze investiţiile, de la stat şi de la
particulari atunci când consumul lor le depăşeşte veniturile. Pentru ca pieţele de capital să-şi
îndeplinească într-un mod eficient rolul lor de finanţator al investiţiilor şi consumului, este
necesar ca tranzacţiile între cei ce oferă şi cei ce cer capitaluri să fie simplu de realizat, puţin
costisitoare şi să se efectueze la un preţ just. Pentru aceasta, este de dorit ca informaţia
necesară derulării tranzacţiilor să fie disponibilă, iar costurile de tranzacţie să fie relativ
mici, ceea ce este sinonim cu o piaţă operaţional eficace.
Numeroase studii empirice (Roll, 1984: pp. 1127-1139, Glosten, 1987: pp. 1293-
1307, Stoll, 1989: pp. 115-134, George, Kaul şi Nimalendran, 1993: pp. 109-122, Roomans,
1993, Hasbrouck, 1991: pp. 179-207 şi 1993: pp. 191-212, De Frutos şi Manzano, 2002: pp.
959-984, Huang şi Stoll, 2001: pp. 503-522 şi Noe, 2002: pp. 289-318) au căutat în ultimii
ani să estimeze costurile de intermediere. Majoritatea lor iau în considerare cazul pieţelor
guvernate prin preţ şi măsoară costul suportat de către formatorul de piaţă, adică abaterea
medie între preţul tranzacţiei şi preţul de echilibru. A priori, necesitatea estimării costurilor
de tranzacţie poate părea paradoxală. Oare nu poate fi calculat direct spread-ul afişat definit
ca abaterea medie între cel mai bun preţ oferit şi cel mai bun preţ cerut? Nu toţi agenţii
prezenţi pe piaţă suportă aceleaşi costuri. Spread-ul afişat reprezintă costurile efective
suportate de către agenţii neinformaţi, el fiind observabil dacă am dispune de o bază de date
ce conţine cele mai bune preţuri cerute şi oferite. Numai spread-ul realizat sau efectiv este
27
28 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
singurul care are un sens economic pentru formatorul de piaţă, deoarece măsoară speranţa
matematică a câştigului aşteptat de către acesta din cumpărarea unui activ urmată de
revânzarea lui.
Studiile empirice arată că spread-ul realizat este inferior spread-ului afişat, iar
diferenţa dintre ele este cu atât mai mare, cu cât costurile legate de prezenţa agenţilor
informaţi, costurile de incitare (costuri legate de gestiunea unei poziţii) şi frecvenţa ordinelor
executate în interiorul spread-ului sunt mai ridicate. Spread-ul afişat nu oferă decât o
informaţie despre valoarea maximă a costurilor de tranzacţie. Numai spread-ul realizat este o
măsură pertinentă a costurilor de tranzacţie. Spre deosebire de spread-ul afişat, spread-ul
realizat nu este observabil şi trebuie estimat.
Estimarea costurilor de tranzacţie este importantă pentru numeroase motive. Unul
dintre aceste motive este acela că prin studii empirice se permite detectarea factorilor
determinanţi ai volatilităţii preţului şi a părţii din volatilitate care poate fi atribuită
informaţiei publice, respectiv informaţiei private. Mai mult, se poate determina modul optim
de organizare a pieţei care permite minimizarea volatilităţii. De asemenea, rezultatele
studiilor empirice au implicaţii practice asupra strategiei de plasare a ordinelor şi, în mod
particular, asupra momentului optim în cursul şedinţei bursei la care agenţii ar trebui să
plaseze ordinele lor pentru a minimiza costurile de tranzacţie.
Relaţia dintre spread-ul afişat (S) şi spread-ul realizat este specificată de Stoll
plecând de la estimarea spread-ului folosind autocovarianţa ce depinde de doi parametrii:
π - probabilitatea de a se reveni la acelaşi preţ şi ∂ - parametru care ne arată mărimea
inerţiei de menţinere a preţului constant (inerţia de menţinere a preţului constant (exprimată
ca sumă) este dată de relaţia ∂ × S , cu probabilitatea (1 − π) ) (Stoll, 1989: pp. 115-134).
Scopul este determinarea componentelor spread-ului, şi anume: costurile legate de prezenţa
agenţilor informaţi, costurile de incitare şi costurile legate de ordinele de vânzare-
cumpărare, precum şi ponderea pe care acestea o deţin în structura spread-ului afişat.
Modelul se bazează pe următoarele ipoteze:
- piaţa este eficientă din punct de vedere al informaţiilor, în sensul că
modificarea aşteptată a preţului unei acţiuni este independentă de
informaţiile prezente şi trecute;
- spread-ul este constant în perioada analizată;
- toate tranzacţiile sunt realizate la cel mai înalt preţ oferit sau la cel mai scăzut
preţ cerut, dintre preţurile disponibile pe piaţă.
Modificarea totală a preţului pe o piaţă eficientă poate fi descompusă în trei
componente: modificarea aşteptată a preţului în lipsa spread-ului bid-ask, modificarea
preţului datorită spread-ului şi modificarea preţului datorată noilor informaţii:
ΔV t = a + ΔPt + et (1)
unde:
Δ V t = modificarea totală a preţului;
a = modificarea aşteptată a preţului în lipsa spread-ului;
ΔPt = modificarea preţului datorată spread-ului;
et = modificarea preţului datorată informaţiilor noi; E(et) = 0.
Pe o piaţă eficientă modificările preţului datorate informaţiilor noi nu sunt corelate,
rentabilităţile nedepinzând de valori înregistrate în momente anterioare. Aceasta implică:
cov(ΔV t , ΔV t +1) = cov(ΔP t , ΔP t +1) (2)
28
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 29
[ 2 2
cov T ≡ cov(ΔP t , ΔP t +1) = S2 ∂ (1 − 2π) − π (1 − 2∂ ) ] (6)
cov Q ≡ cov(ΔQ t , ΔQ t +1) = S 2 ∂ 2 (1 − 2π) (7)
unde:
covT reprezintă covarianţa calculată pe baza modificărilor preţurilor de
tranzacţionare;
covQ reprezintă covarianţa calculată pe baza modificărilor cotaţiilor de cumpărare
sau de vânzare, Q = A (cotaţia de vânzare) sau B (cotaţia de cumpărare).
3. Prezentarea bazei de date
În vederea realizării studiului nostru am plecat de la o bază de date ce cuprinde
informaţii despre acţiunile cotate la BVB (acţiunile care intră în componenţa BET, precum şi
acţiunile societăţilor bancare şi financiare cotate la categoria I a BVB) Am ales aceste acţiuni
deoarece reprezintă acţiunile cele mai tranzacţionate. Informaţiile ce se regăsesc în baza de date
provin de la 15 societăţi şi se referă la perioada 27.11.2006 - 19.12.2006. Indicatorii, pentru
fiecare acţiune cotată, ce de regăsesc în baza de date sunt prezentaţi în tabelul 1.
Tabelul 1
Indicatori pentru fiecare acţiune
Indicator Explicaţie
Cotaţia de cumpărare la închiderea zilei Reprezintă ultima cotaţie de cumpărare din fiecare zi
de tranzacţionare (Bc)
Cotaţia de vânzare la închiderea zilei de Reprezintă ultima cotaţie de vânzare din fiecare zi
tranzacţionare (Ac)
Preţul de închidere zilnic (Dc) Reprezintă ultimul preţ de tranzacţionare al fiecărei zile de
tranzacţionare
Preţul de tranzacţionare din cursul zilei Reprezintă preţul de tranzacţionare din cursul zilei
(intraday price)
Numărul de tranzacţii zilnice Numărul zilnic de acţiuni tranzacţionate pentru fiecare acţiune
Media preţurilor zilnice de tranzacţionare Media aritmetică a preţurilor de tranzacţionare din cursul unei zile
Volumul zilnic de tranzacţionare (lei) Numărul de tranzacţii x media preţurilor zilnice de tranzacţionare
Serial covarianţa pentru cotaţiile de S-a determinat pe baza randamentelor cotaţiilor de
cumpărare la închiderea zilei (covBj) cumpărare, la închiderea zilei de tranzacţionare, zilnice
Serial covarianţa pentru cotaţiile de S-a determinat pe baza randamentelor cotaţiilor de vânzare,
vânzare la închiderea zilei (covAj) la închiderea zilei de tranzacţionare, zilnice
29
30 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Serial covarianţa pentru media ultimelor S-a determinat pe baza randamentelor mediilor ultimelor trei
trei preţuri de vânzare zilnice (covij) preţuri de tranzacţionare zilnice
Serial covarianţa pentru preţurile de S-a determinat pe baza randamentelor preţurilor de închidere
închidere zilnice (covCj) zilnice
Spread-ul cumpărare – vânzare zilnic (SDj) Ac − Bc
SDj = 1
× (Ac + Bc)
2
Media spread-ului cumpărare-vânzare (Sj) Media spread-urilor de vânzare cumpărare zilnice pentru
perioada analizată
Media volumului zilnic de tranzacţioare (lei) Media aritmetică simplă a volumului zilnic de tranzacţionare,
pentru perioada luată în calcul ($VOLj) pentru perioada analizată
Media preţului de tranzacţionare al Media aritmetică simplă a mediei preţurilor zilnice de
acţiunii în perioada analizată (Pricej) tranzacţionare, pentru perioada analizată
Plecând de la indicatorii calculaţi pentru fiecare acţiune cotată am determinat
următorii indicatori pentru ansamblul acţiunilor cotate:
Tabelul 2
Indicatori agregaţi la nivelul tuturor acţiunilor
Indicator Explicaţie
Serial covarianţa pen- S-a determinat ca medie aritmetică simplă a covBj
tru cotaţiile de cumpă-
rare la închiderea zilei
(covB)
Serial covarianţa pen- S-a determinat ca medie aritmetică simplă a covAj
tru cotaţiile de vânza-
re la închiderea zilei
(covA)
Serial covarianţa S-a determinat ca medie aritmetică simplă a covij
pentru media ultimelor
trei preţuri de vânzare
zilnice (covI)
Serial covarianţa pen- S-a determinat ca medie aritmetică simplă a covCj
tru preţurile de închi-
dere zilnice (covCj)
Media spread-ului S-a determinat ca medie aritmetică simplă a Sj
cumpărare-vânzare (S)
Media volumului Variabila k0 k1 R2 ajustat
zilnic de tranzac- dependentă
ţioare (lei) pentru covI 0,1987 (2.30) -0,1294 (-3,70) 0,49
perioada luată în
covC -0,0645 (0,55) -0,0923 (-1,94) 0,17
calcul ($VOL)
covB -0,067 (-0,65) 0,030 (0,74) 0,03
covA -0,0742 (-0,63) -0,0713 (-1,59) 0,08
S-a determinat ca medie aritmetică simplă a $VOLj
Media preţului de S-a determinat ca medie aritmetică simplă a Pricej
tranzacţionare ale
acţiunilor în perioada
analizată (Price)
30
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 31
4. Rezultate empirice
4.1. Determinarea lui π şi ∂
Pentru determinarea componentelor spread-ului au fost estimate următoarele
ecuaţii:
cov T = a 0 + a1S 2 + u, (8)
cov Q = b 0 + b1S2 + v, (9)
unde, u şi v reprezintă erori, iar a1 şi b1 se pot determina astfel :
a1 = ∂ 2 (1 − 2π) − π 2 (1 − 2∂ ), (10)
b1 = ∂ 2 (1 − 2π) (11)
Ecuaţia (8) utilizează covarianţa estimată pe baza preţurilor de tranzacţie, calculate pe
baza preţului de închidere, cov C sau pe baza mediei ultimelor trei preţuri de tranzacţionare din
cursul zilei, cov I . Ecuaţia (9) foloseşte covarianţa estimată pe baza cotaţiilor – cotaţiile de
cumpărare, covB, sau cotaţiile de vânzare, covA. În ambele ecuaţii, variabilă independentă este
reprezentată de pătratul spred-ului cotat ( S = (Ask − Bid) /(Ask + Bid) / 2 ).
Rezultatele regresiei pentru perioada analizată sunt prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3
Analiza covarianţei în funcţie de spread
Variabila dependentă k0 k1 R2 ajustat
covI 0,1987 -0,1294 0,49
(2.30) (-3,70)
covC -0,0645 -0,0923 0,17
(0,55) (-1,94)
covB -0,067 0,030 0,03
(-0,65) (0,74)
covA -0,0742 -0,0713 0,08
(-0,63) (-1,59)
Valoarea estimată pentru a1 (-0,11) este dată de primele două ecuaţii. Toate
valorile pentru această variabilă sunt negative şi semnificative statistic. Rezultatele implică
faptul că o parte importantă din variaţia covarianţei dintre firme este explicată de S2 (în
special în cazul covarianţei calculată pe baza mediei ultimelor trei preţuri de tranzacţionare
din cursul unei zile. Aceste rezultate sunt în concordanţă cu teoria lui Roll, care a demonstrat
că spredul poate fi dedus pe baza covarianţei randamentelor.
Estimarea coeficientului b1 este dată de ultimele două regresii. Valoarea acestuia
înregistrează semne diferite în cele două regresii, coeficienţii nefiind semnificativi statistic,
iar variaţia din covQ explicată prin S2 fiind redusă. Valoarea medie pentru coeficientul b1,
calculată pe baza celor două estimări este de -0,02.
31
32 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
când spread-ul efectiv este determinat de selecţia adversă. Acest fapt arată că putem determina
componenta selecţiei adverse (adverse information cost) prin diferenţa dintre spread-ul efectiv şi cel
estimat: S − 2(π − ∂)S ⇔ S − 2(0,575 − 0,364)S = S − 0,442S = 0,578S .
După cum s-a specificat mai sus, spread-ul estimat conţine atât componenta holding
cost, cât şi componenta order cost. Stoll a arătat că se poate determina spread-ul estimat în
absenţa order cost şi că acesta va fi : 2(π − 0,5)S . Astfel, componenta spread-ului aferentă
holding cost va fi : 2(0,575 − 0,5)S = 0,15S . Componenta spread-ului aferentă order cost se
determină prin diferenţă, obţinându-se valoarea de 0,422S − 0,15S = 0,272S . Valorile celor
trei componente sunt prezentate în tabelul 4.
Tabelul 4
Componentele spread-ului efectiv
Componentă Valoare
Adverse information costs 0,578S
Holding Costs 0,15S
Order Costs 0,272S
TOTAL S
32
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 33
5. Concluzii
Din analiza efectuată se desprinde concluzia că în cadrul spread-ului efectiv o
pondere însemnată o au costurile legate de prezenţa agenţilor informaţi (57,8%). Se
validează astfel studiul lui Stoll, chiar dacă în cazul lui ponderea este mai mică, doar de
43%. Un aspect deloc de neglijat este faptul că în cazul testărilor realizate de Stoll order cost
deţine o pondere de 47% (cea mai mare dintre cele trei componente) spre deosebire de
testarea noastră unde ponderea este doar de 27,2% (a doua componentă ca mărime). O
explicaţie poate să apară tocmai din modul de organizare a pieţelor pe care s-au făcut
testările.
De asemenea, preţul mediu şi volumul tranzacţiilor nu are o influenţă semnificativă
asupra spreadului.
Bibliografie
33
34 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
34
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 35
Statele din Europa Centrală şi de Est sunt interesate de convergenţa beta sau, altfel
spus, de ajungerea din urmă a celor mai bogate ţări din UE. Acest proces, pentru a fi
finalizat cu succes, necesită în primul rând, rate înalte de economisire şi de investiţii,
îmbunătăţirea standardelor educaţionale şi a forţei de muncă, îmbunătăţirea competitivităţii.
Perioada analizată 1997-2006, în vederea ilustrării vitezei de convergenţă a acestor state,
este împărţită la rândul său, în două subperioade, aşa cum reiese şi din tabelul de mai jos:
Tabelul 1
Convergenţa statelor din ECE faţă de nivelul UE-27
Ponderea PIB-ului/locuitor în media UE-27 Viteza de convergenţă (reducerea
Ţara la PPC (UE-27=100) decalajului faţă de media UE-27 în %)*
1997 2000 2004 2008 1997-2004 2004-2008
Bulgaria 26.6(e) 27.9 33.6 40.2(p) 7.0 6.6
Cehia 73.3(e) 68.7 76.1 83.7(p) 2.8 7.6
Estonia 41.2(e) 44.8 57 74.5(p) 15.8 17.5
Lituania 38.3(e) 39.4 51.1 64.6(p) 12.8 13.5
Letonia 34.7(e) 36.9 45.5 63.7 10.8 18.2
Polonia 47.0(e) 48.5 50.8 56.9(p) 3.8 6.1
România : 26 33.6 40.5(p) 7.61 6.9
Slovenia 76.0(e) 78.9 85 93.2(p) 9.0 8.2
Slovacia 52.0(e) 50.5 56.7 69.5(p) 4.7 12.8
Ungaria 51.7(e) 56.3 63.9 65.5(p) 12.2 1.6
1 (e) (p)
* date prelucrate; intervalul analizat este cuprins între anii 2000-2004; estimări; previziuni.
Sursa: Eurostat
Aşa cum reiese şi din tabelul de mai sus, e limpede că integrarea are un impact
pozitiv asupra procesului de convergenţă reală. Statele care au înregistrat cele mai bune
performanţe în ceea ce priveşte reducerea decalajului faţă de media UE-27, în perioada de
dinaintea aderării, au fost ţările baltice – Estonia, Letonia şi Lituania. Următorul grup de ţări
este format din Ungaria şi Slovenia, ţări care au reuşit să-şi reducă decalajul cu 12.2
procente faţă de media UE-27 şi, respectiv cu 9.0 procente.
Dacă comparăm condiţiile iniţiale ale statelor din ECE cu cele ale statelor de
coeziune, putem sesiza următoarele asemănări, aşa cum reiese şi din figura de mai jos:
– la momentul aderării Spaniei la UE, adică în anul 1985, aceasta înregistra un
nivel al PIB-ului ca pondere în media UE-12 de 73 procente; acest nivel a fost
înregistrat de Slovenia în 2004, ca pondere în media UE-15;
– Irlanda şi Grecia, la momentul aderării lor pot fi comparate cu Cehia şi Ungaria;
– Portugalia, la momentul aderării înregistra valori ale PIB-ului ca pondere în
media UE-12 cu puţin deasupra Slovaciei, ţărilor baltice şi Poloniei.
1
Partea de jos a fiecãrei coloane reprezintã nivelul PIB-ului la momentul aderãrii la UE, iar partea de sus
aratã viteza de convergenţã în perioada 1995-2005.
35
36 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Spre deosebire de datele din tabelul 1, datele din figura 1 sunt exprimate ca pondere
din media UE-15 în ceea ce privesc statele din ECE şi ca pondere din media UE-12, în
cazul statelor de coeziune, iar intervalul analizat este cuprins între 1995-2005.
Pentru a înţelege evoluţiile prezentate în tabelul şi figura de mai sus este necesar să
analizăm şi alte variabile macroeconomice înainte de aderarea la UE cum ar fi viteza de
convergenţă, ponderea exporturilor în PIB, ponderea formării brute de capital în PIB,
precum şi stocul intrărilor de investiţii străine directe în PIB:
Tabelul 2
Situaţia macroeconomică a statelor din ECE
şi a statelor de coeziune înainte de aderarea la UE
Ţara Viteza de Ponderea FBCF ca Stocul de intrări
convergenţă înainte exporturilor în PIB pondere în de ISD ca
de aderarea la UE (%) PIB (%) pondere în PIB
(%) (%)
Bulgaria 7.0 40 20.5 241
Cehia 2.8 62 25.8 47.7
Estonia 15.8 53 31.4 81.6
Lituania 12.8 41 22.3 25.9
Letonia 10.8 30 27.5 30.4
Polonia 3.8 32 18.1 30.7
România 7.6 30 21.8 211
Slovacia 9.0 49 24.1 34.2
Slovenia 4.7 65 25.4 21.3
Ungaria 12.2 55 22.4 55.7
Irlanda -21 361 16.51 1551
Spania -61 191 21.11 51
Portugalia -41 321 22.31 191
Grecia 01 191 18.71 201
Sursa: 1U.Varblane, P. Vahter, calcule bazate pe date furnizate de Eurostat, precum şi World Investment
Report 2003.; date prelucrate de autor pe baza datelor furnizate de Eurostat.
În tabelul de mai sus sunt analizaţi câţiva indicatori pentru a putea compara situaţia
iniţială a economiilor din ECE înainte de aderare cu cea a ţărilor de coeziune. În a doua
coloană sunt cuprinse date referitoare la convergenţa economică a statelor din ECE în
perioada 1997-2004, iar datele referitoare la statele de coeziune au în vedere perioada de
dinaintea aderării lor (Irlanda: 1961-1973, Grecia: 1973-1985; Spania: 1973-1985;
Portugalia: 1973-1985). Aşa cum putem observa şi din tabel, statele din ECE au fost mult
mai pregătite pentru aderarea la UE, iar procesul de convergenţă a fost mult mai dinamic,
convergenţa venitului situându-se între 2.8 procente din media UE-27 şi 15.8 procente.
Cât priveşte gradul de deschidere al economiilor analizate, acesta variază între 19 şi
36 procente în rândul ţărilor de coeziune la momentul aderării lor la UE. Prin comparaţie,
gradul de deschidere al statelor din ECE la nivelul anului 2004, variază între 30 procente în
Letonia şi România, şi 65 de procente în Slovenia.
În ceea ce priveşte ponderea formării brute de capital fix (FBCF) în produsul intern
brut, nu sunt diferenţe semnificative în ceea ce priveşte ambele grupe de ţări. Diferenţele
semnificative pot fi foarte uşor sesizabile în ceea ce priveşte atractivitatea statelor analizate
faţă de investiţiile străine directe. Cu excepţia Irlandei, toate celelalte state de coeziune au
înregistrat la momentul aderării un nivel foarte redus, comparativ cu statele din ECE.
Pentru a stabili perioada necesară acestor state de a atinge nivelul de 100% din
media UE-27 voi utiliza următoarea ecuaţie:
c0×(gc)n=cT×(gUE)n unde,
36
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 37
În tabelul de mai sus, rata medie anuală de creştere pentru toate ţările, cu excepţia
ţării noastre, a fost calculată pentru intervalul 1997-2006, folosind date furnizate de
Eurostat. Din tabel se observă că România, dacă continuă să înregistreze o medie anuală de
creştere de 6.5%, aşa cum a înregistrat în perioada 2000-2006, are nevoie de 33 de ani ca să
atingă 100% nivelul mediu al UE-27, şi de 35 de ani ca să atingă nivelul UE-15. Totodată se
mai poate constata că Cehia şi Bulgaria sunt statele care înregistrează cele mai slabe
performanţe în ceea ce priveşte viteza de convergenţă.
Din întreaga analiză, rezultă că statele din ECE au fost mult mai pregătite de aderare
decât ţările de coeziune, atât prin prisma gradului de deschidere spre exterior, prin prisma
gradului de atractivitate faţă de investiţiile străine directe, cât mai ales prin prisma dinamicii
procesului de convergenţă. De asemenea, din tabelul de mai sus rezultă că intervalul de timp
în care statele din ECE vor atinge media UE-15 este cuprins între 16 ani şi 71 de ani.
Pentru ca aceste ţări să înregistreze aceleaşi performanţe pe care le-au înregistrat
înainte de aderarea la UE şi după aderare este necesar ca fiecare din acestea să-şi
construiască o strategie economică de dezvoltare prin care să urmărească valorificarea la
maximum a oportunităţilor ce decurg din acest statut, iar în ceea ce priveşte domeniul
37
38 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
D.Dăianu, „Is catching-up possible in Europe”, TIGER Working Papers Series, Warsaw,
May 2002;
U. Varblane, P. Vahter, „An analysis of the economic convergence process in the transition
countries”, University of Tartu, Faculty of Economics and Business Administration,
2005;
G. Kolodko, „Globalization and catching-up in Transition Economies”, University of
Rochester Press;
M. Pradeep, M. Selowsky, „Transition: The first ten years”, World Bank, 2001.
T. Rajasalu, „Convergence in the European Union and Some Guidelines for Institutional
Reforms in Estonia”, in Factors of Convergence: a Collection for the Analysis of
Estonian Socio-Economic and Institutional Evolution, 2001;
WIIW. Handbook of Statistics. Countries of transition 2003, WIIW, Vienna, 2003.
38
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 39
Radu STROE
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat: Studiul îşi propune o analiză multicriterială a convergenţei spre
criteriile Maastrich a performanţelor economice ale unor ţări din estul şi sud-estul Europei,
recent integrate în Uniunea Europeană. Este evidentă o convergenţă fluctuantă pe trend
diferenţiat pe ţări, datorată altor priorităţi economico-sociale specifice fiecăruia din statele
analizate.
Începând cu anul 2004, un grup de ţări central şi sud-est europene au realizat nivele
de dezvoltare economico-socială care le-au asigurat intrarea în Uniunea Europeană.
Următorul lor obiectiv în interiorul acestei comunităţi a fost declarat de mai multe ori, de
către fiecare ţară, că este trecerea până în 2010 - 2013 la moneda EURO.
În acest studiu am inclus 10 ţări şi am avut în vedere trei dintre indicatorii
Maastrich în evoluţia lor pe perioada 2005 – 2008, cu date statistice pentru 2005 şi cu
predicţii guvernamentale pentru 2008(Tabelul 1).
Tabelul 1
2005 2008
Ţara
ri sb dp ri sb dp
Bulgaria 6,6 2,3 69,0 3,8 1,7 74,7
Cehia 2,2 -2,6 36,6 3,4 -3,1 41,8
Estonia 3,6 2,3 86,0 5,6 2,2 110,2
Letonia 7,0 -0,2 99,4 6,4 0,3 123,6
Lituania 3,0 -0,5 49,0 4,0 -0,7 70,1
Polonia 0,7 -2,9 43,7 2,6 3,5 44,1
România 8,6 -0,8 29,6 4,2 -2,9 24,1
Slovacia 3,7 -3,6 56,9 2,2 -2,5 46,9
Slovenia 2,4 -1,5 66,2 2,5 -1,6 54,6
Ungaria 3,3 -6,1 73,2 3,7 -5,4 76,9
Notă: ri = rata inflaţiei(%, an la an)
sb = rata în PIB a soldului bugetului(%)
dp = rata în PIB a datoriei publice(%)
39
40 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
40
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 41
staţionară pe intervalul studiat. Celelalte patru ţări (Cehia, Estonia, Letonia şi Lituania)
realizează o diminuare a măsurii convergenţei.
Este de remarcat rolul ratei inflaţiei ca factor al variaţiei măsurii convergenţei: se
regăseşte cu o contribuţie însemnată atât în cazul creşterii, cât şi în cazul diminuării acesteia.
De asemenea, se remarcă o tendinţă de radicalizare a statelor în ce priveşte gruparea lor în
raport cu media anului 2005 a măsurii convergenţei (0,4628) (Tabelul 4), respectiv a anului
2008 (0,4756) (Tabelul 5).
Tabelul 4
Ţări aflate sub medie Ţări aflate în jurul mediei Ţări aflate peste medie
(cu cel puţin 30%) (±7%) (cu cel puţin 18%)
România Polonia Lituania
Ungaria Bulgaria Cehia
Letonia Slovacia Slovenia
Estonia
Tabelul 5
Ţări aflate sub medie Ţări aflate în jurul mediei Ţări aflate peste medie
( cu cel puţin 17%) (cu cel puţin 10%)
România Lituania Polonia
Estonia Slovacia
Ungaria Slovenia
Letonia Bulgaria
Cehia
Pe o tendinţă de creştere a măsurii convergenţei cu circa 3%, se constată o diminuare
a decalajului faţă de medie atât pentru grupul ţărilor aflate sub medie, cât şi pentru grupul
ţărilor aflate peste medie, precum şi quasiabsenţa ţărilor aflate în jurul mediei. Astfel,
decalajul dintre ţara din grupul “sub medie” şi cu nivelul cel mai ridicat din acest
grup(România, atât pentru anul 2005, cât şi pentru anul 2008), pe de o parte, şi ţara din
grupul “peste medie” şi cu nivelul cel mai scăzut din acest grup (Estonia, pentru anul 2005,
şi Cehia, pentru anul 2008), pe de altă parte, s-a redus de la 48% din medie în 2005 la 27%
din medie în 2008. În acelaşi timp, raportul max/min al măsurii convergenţei s-a accentuat
de la 2,6:1 în anul 2005 (Lituania versus Letonia) la 3,7:1 în anul 2008 (Polonia versus
Letonia). De asemenea, s-au produs modificări multiple în ce priveşte structura
fiecărui grup. Estonia a migrat din grupul “peste medie” în anul 2005 în grupul “sub medie”
în anul 2008; Bulgaria, Polonia şi Slovacia au migrat din grupul “în jurul mediei” în anul
2005 în grupul “peste medie” în anul 2008; Lituania a migrat din grupul “peste medie” în
anul 2005 în grupul “în jurul mediei” în anul 2008; Cehia a trecut din topul grupului “peste
medie” în anul 2005 pe ultimul loc din acest grup în anul 2008.
41
42 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 6
Variaţia măsurii convergenţei în intervalul 2005 – 2008 şi aportul modificării nivelului
celor trei indicatori la această variaţie sunt redate în tabelul 6.
Variaţia măsurii Aportul modificării nivelului factorilor la variaţia măsurii
convergenţei în convergenţei în 2008 faţă de 2005
2008 faţă de 2005
Ţara ri sb dp
Unităţi
Unităţi Unităţi Unităţi
fizice %
fizice % fizice % fizice %
Bulgaria + 0,1087 + 23,9 + 0,1053 + 96,9 + 0,0091 + 8,4 - 0,0057 - 5,3
Cehia - 0,0876 - 10,3 - 0,0425 - 48,5 - 0,0304 - 34,7 - 0,0147 - 16,8
Estonia - 0,2155 - 39,6 - 0,0875 - 40,6 - 0,0634 - 29,4 - 0,0646 - 30,0
Letonia - 0,0431 - 17,1 + 0,0084 + 19,5 - 0,0109 - 25,3 - 0,0406 - 94,2
Lituania - 0,1513 - 23,8 - 0,0543 - 35,9 - 0,0250 - 16,5 - 0,0720 - 47,6
Polonia + 0,2608 + 48,9 - 0,0169 - 6,5 + 0,1323 + 50,7 + 0,1454 + 55,8
România + 0,0554 +16,4 + 0,1422 + 256,7 - 0,0654 - 118,1 - 0,0214 - 38,6
Slovacia + 0,1627 + 37,2 + 0,0747 + 45,9 + 0,0395 + 24,3 + 0,0485 + 29,8
Slovenia + 0,0388 + 7,0 + 0,0029 + 7,5 + 0,0014 + 3,6 + 0,0345 + 88,9
Ungaria - 0,0004 - 0,1 - 0,0079 - 1975,0 + 0,0134 + 3350,0 - 0,0059 - 1475,0
Pentru cinci ţări variaţia măsurii convergenţei este pozitivă cu rate între 7% şi 49%,
astfel:
− Slovenia şi România cu rate relativ mari de 7% - 16%;
− Bulgaria, Slovacia şi Polonia cu rate mari de peste 24%;
Pentru patru ţări variaţia măsurii convergenţei este negativă cu rate între -10%
şi - 40%, astfel:
− Cehia şi Letonia cu rate relativ mari -10%; - 16%;
− Lituania şi Estonia cu rate mari sub -24%.
Ungaria prezintă staţionaritate.
Dintre cele nouă ţări la care variaţia măsurii convergenţei este semnificativă, se
confirmă impactul major al ratei inflaţiei la şase ţări pentru care aportul acestui factor este de
minim 40% din respectiva variaţie. Tot pentru câte şase ţări menţionăm aportul semnificativ
al soldului bugetului în limita a 25% din variaţie, dar, mai ales, aportul masiv al datoriei
publice, în general de minim 30%.
Din analiza congruenţei sensului variaţiei măsurii convergenţei cu sensul aportului
factorilor se poate aprecia consecvenţa politicii de convergenţă a unei tari. Astfel, Slovacia
şi Slovenia sunt consecvente pe sensul de accentuare a convergenţei: creşterea măsurii
acesteia se realizează prin aportul favorabil al tuturor celor trei factori. Putem vorbi de o
consecvenţă pe sensul opus, de recul al convergenţei, pentru Cehia, Estonia şi Lituania:
diminuarea măsurii convergenţei prin aportul nefavorabil al tuturor celor trei factori. De
asemenea, putem vorbi de o inconsecvenţă a politicii de convergenţă pentru Letonia, Polonia
şi România pentru care aportul factorilor este contradictoriu.
Concluzii:
a) grupul celor zece ţări se situează în medie, în intervalul 2005 – 2008, la
42
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 43
jumătatea distanţei faţă de situaţia ideală, adică îndeplinirea completă a celor trei
condiţii Maastrich analizate; în intervalul analizat se înregistrează pe medie o
creştere a măsurii convergenţei de numai 3%;
b) variaţia stării lor este favorabilă pentru cinci dintre ele, nefavorabilă pentru patru
dintre ele şi staţionară pentru una dintre ele;
c) există diferenţieri relativ mari ale măsurii convergenţei în interiorul grupului;
menţionăm raportul max/min; de asemenea, faptul că unele dintre ţări depăşesc
60% din măsura maximă a convergenţei, în timp ce altele nu ating nici 30%;
d) pentru trei dintre cele zece ţări factorii de convergenţă nu au aport omogen (unii
influenţează favorabil, alţii nefavorabil), ceea ce denotă o insuficientă
determinare pentru realizarea obiectivului EURO;
e) există o distorsiune între prioritatea obiectivului strategic declarat de a adopta
moneda EURO şi priorităţile economice, sociale şi financiare operative ale
intervalului analizat; patru dintre ţări înregistrează o variaţie nefavorabilă a
convergenţei către condiţiile Maastrich, una înregistrează o stare staţionară, iar
alte trei un aport contradictoriu al factorilor de convergenţă.
Bibliografie:
Stroe, Radu - “Risk and economic growth”, Analele Universităţii Dunărea de Jos, vol. 16,
Galaţi, 2006
Văcărel, Iulian - Finanţe publice, EDP, Bucureşti, 2004 (coordonator)
* * * - Buletin statistic trimestrial, Institutul Naţional de Statistică, vol.1– 4/2006, vol.
1– 2/2007
* * * - Emergin Europe Monitor, vol.14, London, 2007
* * * - Raport trimestrial, Banca Naţională a României, vol.1– 4/2006, vol. 1– 2/2007
43
44 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Dragoş MÎNJINĂ
Doctorand
Andrei STĂNCULESCU
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Funcţionarea pieţei româneşti de capital a fost reluată, după o pauză din 1948
(determinată de naţionalizarea proprietăţii private de către regimul comunist, care a întrerupt
existenţa din 1882 a primei burse din România), odată cu crearea cadrului legal pentru
tranzacţionarea acţiunilor, în 1994. Aceasta a permis înfiinţarea Comisiei Naţionale a
Valorilor Mobiliare, organizarea şi funcţionarea Bursei de Valori de la Bucureşti, emisiunea
şi tranzacţionarea valorilor mobiliare, şi reglementarea activităţilor de brokeraj ale
intermediarilor şi consultanţilor de investiţii.
Tranzacţionarea efectivă a început la BVB în 20 noiembrie 1995. La momentul
redeschiderii, la BVB erau listate şase companii, iar la capătul ultimei şedinţe de
tranzacţionare a anului 2006, în 19 decembrie, numărul companiilor admise la tranzacţionare
a fost de 58 (1). În septembrie 1996, a fost oficial deschisă piaţa RASDAQ, tranzacţionarea
pe această piaţă începând o lună mai târziu. Piaţa RASDAQ, care a fost modelată după
sistemul de tranzacţionare NASDAQ din Statele Unite, a fost creată pentru a permite
tranzacţionarea acţiunilor a aproximativ 6.000 de companii care, urmare a Programului de
Privatizare în Masă, au fost parţial privatizate către populaţie. De la înfiinţarea pieţei s-au
făcut eforturi constante de filtrare a emitenţilor tranzacţionaţi pe piaţa RASDAQ, la finele
anului 2006 ajungându-se la un număr de 2.419 societăţi listate (2). În iulie 1997, Bursa
44
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 45
45
46 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
46
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 47
această piaţă, care îşi are originea înaintea integrării, influenţată, alături de alţi factori
(printre care: creşterea credibilităţii economiei Poloniei în ansamblu; profiturile mari
aşteptate în raport cu alte ţări, care în trecut urmau să fie incluse în UE; înscrierea în
trendurile şi tendinţele pieţelor internaţionale cu mult timp înainte de aderare), de
expectativa integrării şi realizarea acesteia (10).
Tabel 2 - Indicatorii pieţelor de capital din Europa Centrală şi de Est în perioada 2003 – oct. 2007
2003 2004 2005 2006 10. 2007
Polonia Capitalizare bursieră (mld. euro) 35,56 71,51 110,08 165,98 242,71
Variaţie capitalizare (%) - 101,13 53,94 50,78 46,23
Capitalizare bursieră/PIB (%) 18,62 35,05 45,30 62,07 n/a
Valoare tranzacţii (mld. euro) 8,46 14,53 24,75 43,66 55,12
Variaţie valoare tranzacţii (%) - 71,80 70,39 76,37 26,25
Valoare tranzacţii/Capitalizare (%) 23,78 20,32 22,49 26,30 22,71
Randament WIG (%) 44,92 27,94 33,66 41,6 25,22
Ungaria Capitalizare bursieră (mld. euro) 13,23 20,86 27,59 31,69 33,53
Variaţie capitalizare (%) - 57,67 32,26 14,86 5,82
Capitalizare bursieră/PIB (%) 17,88 25,75 31,35 35,53 n/a
Valoare tranzacţii (mld. euro) 7,05 10,42 19,42 24,63 27,63
Variaţie valoare tranzacţii (%) - 47,70 86,45 26,79 12,20
Valoare tranzacţii/Capitalizare (%) 53,31 49,94 70,40 77,71 82,39
Randament indice BUX (%) 20,38 57,20 41,00 51,10 10,22
Cehia Capitalizare bursieră (mld. euro) 19,89 32,10 45,88 57,90 67,83
Variaţie capitalizare (%) - 61,39 42,94 26,20 17,15
Capitalizare bursieră/PIB (%) 24,86 36,89 46,82 51,42 n/a
Valoare tranzacţii (mld. euro) 8,07 15,04 34,96 29,95 31,38
Variaţie valoare tranzacţii (%) - 86,38 132,46 -14,33 4,78
Valoare tranzacţii/Capitalizare (%) 40,57 46,85 76,19 51,72 46,26
Randament indice PX (%) 43,06 56,58 42,73 7,87 20,10
Grup Polonia, Variaţie capitalizare (%) - 81,25 47,47 39,23 34,63
Ungaria, Cehia Capitalizare bursieră/PIB (%) 19.91 33,46 42,79 54,47 n/a
Variaţie valoare tranzacţii (%) - 69,58 97,92 24,13 16,18
Valoare tranzacţii/Capitalizare (%) 34,33 32,12 43,11 38,44 33,17
Randament mediu ponderat al indicilor (%) 39,66 40,23 37,03 35,14 22,75
România Capitalizare bursieră (mld. euro) 4,89 10,62 17,48 24,85 35,38
Variaţie capitalizare (%) - 117,27 64,51 42,19 42,36
Capitalizare bursieră/PIB (%) 9,23 17,42 22,13 25,65 n/a
Valoare tranzacţii (mld. euro) 0,34 0,76 2,42 3,18 3,64
Variaţie valoare tranzacţii (%) - 119,85 218,88 31,45 14,43
Valoare tranzacţii/Capitalizare (%) 7,05 7,13 13,83 12,78 10,27
Randament BET (%) 30,90 100,96 50,90 22,23 23,60
Bulgaria Capitalizare bursieră (mld. euro) 1,39 2,05 4,32 7,83 14,02
Variaţie capitalizare (%) - 47,00 110,74 81,52 78,94
Capitalizare bursieră/PIB (%) 7,74 10,24 20,55 32,24 n/a
Valoare tranzacţii (mld. euro) 0,13 0,44 1,02 1,42 3,30
Variaţie valoare tranzacţii (%) - 227,42 133,15 38,65 132,43
Valoare tranzacţii/Capitalizare (%) 9,63 21,45 23,73 18,13 23,55
Randament indice SOFIX (%) 148,16 38,00 32,38 48,28 58,03
Sursele datelor folosite sunt: www.gpw.com.pl; www.bse.hu; www.pse.cz; www.bvb.ro; www.bse-sofia.bg;
http://epp.eurostat.ec.europa.eu; CNVM, 2007: pp. 86, calcule proprii.
Note: - la calculul indicatorilor Capitalizare bursieră/PIB, PIB-urile (în preţuri curente) pentru anii 2003-2005 sunt extrase din Eurostat
Yearbook 2006-2007, iar PIB-ul din 2006 este preluat din BVB, 2007: pp. 43;
- valoarea tranzacţiilor se referă numai la acţiuni;
- capitalizarea bursieră include şi companiile străine;
- capitalizarea bursieră din ultima coloană, pentru Bulgaria, este aferentă datei de 16.11.2007.
România se afla la finele anului 2006 pe locul al patrulea din punctul de vedere al
capitalizării bursiere, plasându-se în urma Cehiei şi Ungariei, cu o capitalizare de 24,85
47
48 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
miliarde euro, reprezentând 25,65 % din PIB. Totuşi, la sfârşitul lunii octombrie 2007, piaţa de
capital românească a reuşit să depăşească capitalizarea pieţei din Ungaria, pe fondul unei creşteri
foarte bune (+42,36%, care a fost determinată, ca şi în 2006, de evoluţia ascendentă a cotaţiilor
majorităţii titlurilor tranzacţionate şi de majorările de capital operate de unele companii, prin
încorporarea rezervelor sau subscriere de numerar; la această creştere nu şi-au adus aportul, din
păcate, până în luna octombrie, noi listări) şi al unei încetiniri a majorării capitalizării în Ungaria
(creştere de doar +5,82%). Această evoluţie a fost facilitată de evoluţia mai alertă a preţurilor de pe
piaţa românească în cursul anului 2007, indicele BET crescând cu 23,60%, faţă de indicele BUX,
care a crescut cu 10,22%. Acelaşi loc patru îl ocupă piaţa românească între pieţele de capital
analizate şi din punctul de vedere al valorii tranzacţiilor, care s-au menţinut la un nivel cu mult sub
cel al celorlalte pieţe (în 2006, valoarea tranzacţiilor din România a fost de 3,18 miliarde euro, în
timp ce Polonia a avut tranzacţii de 43,66 miliarde euro, Cehia de 29,95 miliarde Euro şi Ungaria
de 24,63 miliarde euro).
Analiza comparativă a valorilor indicatorilor relativi, Capitalizare bursieră/PIB şi
Valoare tranzacţii/Capitalizare bursieră (lichiditate), aferente celor cinci pieţe de capital
urmărite, relevă o performanţă scăzută a pieţei de capital din România. Aceasta (în perioada
2006 – octombrie 2007) s-a situat pe ultimul loc din acest punct de vedere, după ce, în
perioada 2003 – 2005, a ocupat penultimul loc. Mai mult, decalajele faţă de pieţele de
capital ale Poloniei, Cehiei şi Ungariei sunt semnificative. Astfel, în 2006, piaţa de capital
din România s-a situat la nivelul de 47% din indicatorul Capitalizare bursieră/PIB al
grupului de ţări Polonia, Ungaria şi Cehia, iar în privinţa indicatorului Valoare
tranzacţii/Capitalizare bursieră – la un nivel şi mai redus, respectiv 33%. Totuşi, potenţialul
de creştere al pieţei româneşti de capital este foarte ridicat, deoarece se aşteaptă listarea unor
companii mari în primii ani de după integrare (11).
De altfel, după cum se poate observa şi în graficele 1 şi 2 de mai jos, se constată
ritmuri de creştere, ale capitalizării bursiere şi valorii tranzacţiilor, mai rapide pe piaţa de
capital românească faţă de grupul de ţări menţionat, aproape în toată perioada analizată (cu
excepţia perioadei ianuarie – octombrie 2007, în care creşterea valorii tranzacţiilor a fost mai
mică pe piaţa de capital din România, +14,43%, faţă de grupul de ţări considerat, +16,18%).
Aceste evoluţii au fost favorabile reducerii decalajelor, din păcate într-un ritm lent. În acelaşi
timp, trebuie menţionată influenţa negativă pe care o are creşterea nesatisfăcătoare a valorii
tranzacţiilor (+31,45%, în 2006 şi +14,43%, între ianuarie – octombrie 2007), faţă de creşterea
capitalizării bursiere (+42,19%, în 2006 şi +42,36%, între ianuarie – octombrie 2007), asupra
lichidităţii pieţei de capital din România. Se remarcă evoluţia favorabilă înregistrată pe piaţa de
capital românească, la nivelul randamentului indicelui BET, care a depăşit, în trei (2004, 2005
şi ianuarie – octombrie 2007) din cei şase ani analizaţi, randamentul mediu ponderat al
indicelui grupului de pieţe ale Poloniei, Cehiei şi Ungariei.
150.00% 250.00%
Variatie capitalizare
Variatie valoare
200.00%
tranzactii
100.00% 150.00%
100.00%
50.00%
50.00%
0.00% 0.00%
2004 2005 2006 2007 Grup
2004 2005 2006 2007
Grup
Romania An Romania An
48
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 49
49
Tabel 3
Corelaţia randamentului zilnic al indicilor din Europa Centrală, în perioada 2003-2006
WIG
BUX (Budapesta) PX50 (Praga) SAX (Bratislava) SBI (Liubliana) (Varsovia)
2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005
BUX 1.00 1.00 1.00 1.00
PX50 n/a 0.26 0.50 0.50 1.00 1.00 1.00 1.00
-
SAX
n/a -0.44 0.05 0.05 n/a 0.06 0.06 0.06 1.00 1.00 1.00 1.00
- - - -
SBI
n/a -0.41 0.28 0.28 n/a 0.20 0.06 0.06 n/a 0.03 0.04 0.04 1.00 1.00 1.00 1.00
-
WIG
0.54 0.55 0.66 0.66 n/a 0.44 0.41 0.41 n/a 0.05 0.40 0.40 n/a 0.36 0.03 0.03 1.00 1.00 1.00
- -
CESI
n/a 0.64 0.84 n/a n/a 0.81 0.72 n/a n/a 0.15 0.21 n/a n/a 0.41 0.17 n/a n/a 0.74 0.84
Sursa datelor: Statistici anuale publicate de Bursa de Valori din Budapesta.
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 51
51
52 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Indicatorii pieţei de capital se menţin la niveluri reduse faţă de cei ai pieţelor similare din
Europa Centrală şi de Est, aderate în 2004 la Uniunea Europeană (Polonia, Ungaria şi
Cehia). Totuşi se observă ritmuri de creştere superioare ale capitalizării şi valorii
tranzacţiilor, care favorizează reducerea decalajelor faţă de pieţele menţionate, pe fondul
sporirii atractivităţii economiei româneşti, ca urmare a derulării procesului de integrare în
UE. Aderarea efectivă a fost însoţită de creşterea semnificativă a gradului de corelare a
pieţei de capital din România cu pieţele de capital europene, şi din Statele Unite ale
Americii, datorită creşterii participării şi importanţei investitorilor străini în cadrul acesteia.
Note
1) Conform BVB, 2007: pp. 18;
2) Conform CNVM, 2007: pp. 79;
3) Conform CNVM, 2005: pp. 13;
4) Obiectivul este menţionat în CNVM, 2006: pp. 11;
5) Conform CNVM, 2007: pp. 17;
6) Acest statut a fost acordat BVB şi BMFMS, de către CNVM;
7) Conform BVB, 2007: pp. 16 – 17;
8) Conform analizei SWOT din CNVM, 2007: pp. 70;
9) Tabelul este preluat din BNR, 2007: pp. 13;
10) Conform opiniei membrului Consiliului de Administraţie al Bursei din Varşovia, respectiv Lidia
Adamska, prezentată în Sârbu, 2006: pp. 63;
11) Conform BVB, 2007: pp. 43;
12) Indicele CESI este indicele burselor de valori din Europa Centrală: Cehia, Ungaria, Slovacia, Polonia,
Austria şi Slovenia;
13) Existenţa unor coeficienţi de corelaţie identici în anii 2005 şi 2006 poate ridica semne de întrebare
asupra corectitudinii datelor din 2006, publicate de Bursa de Valori din Budapesta.
14) Corelaţia evoluţiilor cu pieţele externe menţionate a fost observată inclusiv în rândurile participanţilor
pe piaţa de capital şi ale presei de specialitate, după cum reiese din BVB, 2007: pp. 48; Paşol, 2006: pp.
30 -31; Paşol, 2007; Popescu-Buzeu, 2007; Chirileasa, 2006;
15) Dacă în 2005 doar investitorii rezidenţi persoane fizice au fost vânzători neţi, în 2006 atât investitorii
rezidenţi persoane fizice, cât şi investitorii rezidenţi persoane juridice au dezinvestit în faţa nerezidenţilor,
conform BNR, 2007: pp. 45;
16) Indicele BET-FI surprinde evoluţia societăţilor de investiţii financiare, societăţi care au în structura
acţionariatului mai mulţi investitori nerezidenţi, dar şi investitori rezidenţi speculativi; acestea constituie premise
favorabile pentru o corelare puternică a evoluţiilor preţurilor acestora cu evoluţiile de pe pieţele externe.
Bibliografie
Bursa de Valori Bucureşti (BVB), „Raport anual 2006.” (2007);
Banca Naţională a României, „Raport asupra stabilităţii financiare.” (2007);
Chirileasa, A., „Bursa începe să se mişte după celelalte pieţe europene, dar brokerii se plâng
că statul le pune beţe în roate.”, Ziarul financiar, 26.05.2006, articol publicat la
http://www.zf.ro/articol_84871;
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), „Raport de activitate 2004.” (2005);
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), „Raport de activitate 2005.” (2006);
Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), „Raport de activitate 2006.” (2007);
Paşol, R., „Aderarea la Uniunea Europeană şi pieţele de capital.”, Revista I&P, nr. 10,
(2006): pp. 30 -31;
Paşol, R., „Ce pieţe urmărim?”, Plus Capital, nr. 450, (2007);
Popescu-Buzeu, R., „Despre corelarea pieţelor”, Business Standard, 06.09.2007, articol
publicat la http://www.standard.ro/articol_11654;
Sârbu, N., „Unde ne-ar putea aduce valul integrării?”, Revista I&P, nr. 9, Octombrie 2006: pp. 63.
52
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 53
Dan ARMEANU
Conferenţiar universitar doctor
Carmen OBREJA
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucuresti
Rezumat. Scopul acestui articol este de a realiza o analiză a celor mai
tranzacţionate opţiuni de pe Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri utilizând Modelul
Binomial. Sunt calculaţi şi interpretaţi principalii indicatori de senzitivitate şi se
demonstrează că pe termen lung soluţiile acestui model converg la soluţia oferită de
Modelul Black – Merton – Scholes. Introducerea contractelor futures şi a opţiunilor a
determinat transformarea bursei de mărfuri într-un centru naţional şi regional în care
participanţii la piaţa bursieră au posibilitatea de a-şi acoperi riscurile sau de a specula
modificarea preţurilor folosind titluri financiare derivate.
Cuvinte-cheie: derivative, opţiuni, contracte futures, arbitraj, volatilitate.
Clasificare REL: 11B Piete Financiare
Derivatele ocupă un rol foarte important în finanţele moderne fiind folosite la scară
mondială de către companii, în general pentru a se proteja faţă de diferite riscuri financiare
aferente domeniului în care activează, dar şi de diverse societăţi şi investitori individuali
care-şi doresc un câştig rapid şi de cele mai multe ori însemnat din speculaţiile având ca
suport aceste instrumente.
Vom porni de la ipoteza conform căreia pe piaţă nu există oportunităţi de arbitraj.
Considerăm S0 ca fiind cursul acţiunii support la momentul zero, considerat a fi momentul
iniţial. Începând cu acest moment de timp, cursul acţiunii fie va creşte cu un factor de
creştere, notat cu “u” (“up”), fie va scădea cu un factor de descreştere, notat cu “d”
(“down”), inversul factorului de creştere (d=1/u).
Ţinând cont de faptul că mediul bursier este unul incert, considerăm că preţul
acţiunii suport va creşte până la următorul moment cu probabilitatea “p” sau va scădea cu
probabilitatea “1-p”.
Pentru exemplificare, vom considera o schemă cu 3 momente de timp, intervalele
fiind egale şi măsurate în ani. S0xu3
S0xuxd
S0 x u
S0 x u
S0
S0 x d
S0 x d
S0 x d2
S0 x d3
53
54 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
∆t ∆t ∆t
t0 t1 t2 t3
Acest ∆t îl vom calcula împărţind durata până la scadenţă a opţiunii la numărul de
paşi pe care îi considerăm.
Distribuţia va arăta astfel:
S ×u S0 × d
S t1 : 0 , având media (valoarea aşteptată):
p 1− p
E(St1) = p x S0 x u + ( 1 - p ) x S0 x d
Factorul de fructificare, u, calculat în timp continuu ţine cont de risc, mai precis
de volatilitatea cursului acţiunii suport (σ). Astfel :
u = e σ× Δt
, iar u = e −σ× Δt
Această volatilitate a cursului acţiunii suport este exprimată de regulă în procente,
pe an. Legătura acesteia cu volatilităţile zilnice (de fapt abaterile cursului acţiunii faţă de
medie) rezultă din relaţia : σ2an = σ2zi x 252 (numărul de zile bursiere în care se fac tranzacţii
de-a lungul anului calendaristic).
Deoarece: σzi = σan x 1 / 252 , rezultă că putem generaliza formula volatilităţii
estimate pe un interval de timp ∆t, în funcţie de volatilitatea zilnică, ca fiind: σΔt = σan x
Δt
Considerăm o investiţie plecând de la suma iniţială S0 fără risc, de exemplu
constituirea unui depozit bancar. Atunci S0 fructificat va fi S0 x erx∆t , unde erx∆t = factor de
fructificare fără risc (growth factor per step).
Deoarece am presupus că nu există oportunităţi de arbitraj pe piaţă, rezultă că :
p x S0 x u + S0 x d - p x S0 x d = S0 x erxΔt
e r×Δt − d
p= = probabilitatea neutrală la risc ( investitorii sunt neutri la risc)
u−d
Aşa cum rezultă din schema constituită ca exemplu pornind de la momentul t0, se
pot calcula cursuri viitoare ale acţiunii support. Pentru a evalua opţiunea având la bază acest
suport, vom porni de la tn catre t0, folosind factorul de actualizare e-r·∆t (discount factor per
step). Vom determina pas cu pas valoarea opţiunii la momentul 0, pe care o vom nota c0.
Legătura dintre cele 2 preţuri este foarte simplă. Astfel, în exemplul de mai sus, am
considerat 3 momente . La t3 cursul acţiunii suport este S3.
Să presupunem că este vorba despre o opţiune de cumpărare de tip CALL, de tip
European.
La scadenţă, dacă ST este mai mare decât preţul de exercitare (E), investitorul va
câştiga diferenţa (ST – E). Dacă ST este mai mic decât preţul de exercitare (E), acesta nu işi
va exercita opţiunea.
Aşadar, CT = max (0; ST – E ).
În cazul nostru, dacă S3 > E, opţiunea va expira în bani şi se va exercita.
Pornind de la această diferenţă, se va calcula de la un moment la altul preţul
opţiunii.
Vom rescrie schema din exemplul de mai sus pentru preţul opţiunii:
54
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 55
C0 x u3
C0 x u2
C0 x u C0 x u
C0 C0 x u x d
C0 x u C0 x d
C0 x d2
C0 x d3
Unde C0·x u si C0·x d sunt valorile opţiunii după primul moment de timp, dacă
valoarea acţiunii a crescut, respectiv a scăzut.
Considerăm un portofoliu format din h unităţi din activul suport, poziţie long şi o
obligaţiune poziţie short. Acest portofoliu se va comporta ca şi opţiunea iniţială.
P=hxs–B
Astfel, după ∆t = t1 – t0, portofoliul va fi :
u x h x s – (1+r) x B u x C0 = Cu
d x h x s – (1+r) x B d x C0 = Cd
1 (1 + r − d) × C u + ( U − (1 + r )) × C d
P0 = ×
1+ r u−d
Suma coeficienţilor lui Cu si Cd din acest raport este 1, iar aceştia sunt > 0 (d < 1 + r <u)
Rezultă că:
(1 + r ) − d
P0 = = probabilitatea = p
u−d
Astfel: q = 1 – p
Deoarece nu există posibilitatea de arbitraj pe piaţă P0 = C0, de unde rezultă că:
1
C0 = × (p × C u + (1 − p) × C d )
1+ r
C0 = e - rxΔt x [ pxCu + (1 – p) x Cd ] (folosind dobânda continuă)
Dacă trecem la următorul moment de timp, t2, schema se prezintă:
55
56 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
C x u2
Cx u
Cx u x d
Cx d
C0
C x d2
C0 = e - rxΔt x [ p x C u2 + (1 – p) x Cud ]
Cd = e - rxΔt x [ p x Cud + (1 – p) x Cd2 ]
Atunci:
C0 = (e – rxΔt)2 x [ p2 x Cu2 + 2 x p x (1 – p) x Cd2 ] , sau :
C0 = (e – rxΔt)2 x [ C20 x p2 x C x u2 + C21 x 2 x p x (1 – p) x Cud + C22 x (1-p)2 x C x u2 ]
Generalizând, rezultă că:
n
C0 = (e – rxΔt)n x ∑ ( Cnk x pn-k x (1 – p)k x Cun-k x dk ),
k =0
unde Cun-k x dk reprezintă valoarea opţiunii la momentul final n, dacă a crescut de (n-k) ori şi
a scăzut de k ori.
n
Sau: C0 = (e – rxΔt)n x ∑ Cnk xpn-k x(1 – p)k max (un-kxdkxS0-E,0)
k =0
Valoarea opţiunii va fi zero (opţiunea va fi out of the money ) când :
n-k k
u xd xS0 ≤ E
u-kxdk ≤ E/S0xun
kxln(d/u) ≤ ln (E/S0xun)
k ≤ ln (E/S0xun) / ln(d/u)
56
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 57
Notăm :
si
ui = ln × , i=1,n
s i −1
1 n 1 n
s = estimarea deviaţiei standard a lui ui s= × ∑u2 − × ( ∑ ui )2
n − 1 i=1 i n × (n − 1) i=1
Volatilitatea pe an este:
σ an = s × numarul de zile in care se fac tranzactii int r − un an
σ an
Eroarea standard este :
2 × numarul de observatii
În general se aleg între 90 şi 180 de zile pentru observaţii, considerându-se că
alegând un interval de timp mai îndelungat ar putea să nu fie relevant în previzionarea unei
volatilităţi viitoare. Este bine să se ia în calcul atâtea observaţii egale cu numărul de zile
pentru care se va aplica volatilitatea.
În cazul în care activul suport plăteşte dividend ui = ln (Si+D) / Si-1, D = valoarea
dividendului, pentru celelalte observaţii ui rămâne egal cu ln Si / Si-1.
În general pentru acţiuni volatilitatea anuală este cuprinsă între 15% si 60%.
Am realizat o analiză pentru una din cele mai tranzacţionate derivative de la Sibiu şi
anume DESIF2.
57
58 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Modelul Binomial
Modelul Black-Merton-
Scholes
Valoarea optiunii
0,50
0,40
0,30
0,20
0,10
0,00 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50
0,1888 0,1582 0,1499 0,1693 0,1443 0,165 0,1576 0,1579 0,1622 0,1507 0,1629 0,1523 0,1617 0,1569 0,1595 0,1595 0,1568 0,1606 0,1539 0,1609 0,1541 0,1605 0,1565 0,1597 0,1581 0,1586 0,1592 0,1573 0,1597 0,1559 0,1599 0,1548 0,1599 0,1563 0,1596 0,1574 0,1591 0,1582 0,1586 0,1588 0,1579 0,1592 0,1571 0,1594 0,1563 0,1594 0,1561 0,1594 0,157
Modelul Binomial
0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583 0,1583
Modelul Black-Merton-Scholes
Numar de pasi
În ceea ce priveşte rata de dobândă fără risc, am considerat rata dobânzii oferită de
Ministerul Finanţelor Publice, în cadrul unei emisiuni de obligaţiuni de stat, din aprilie 2007, de 6,5%.
Pentru aceste derivative am ales din scadenţele oferite de bursa sibiana pe cele mai
îndepărtate, astfel încât calculele să aibă o relevanţă cât mai mare.
Volatilitatea pentru aceste instrumente financiare am calculat-o pe bază istorică,
ţinând cont de ultimele 180 observaţii. În calculul volatilităţii am ţinut cont şi de acordările
de dividende realizate în cursul acestui an de societatea SIF2 în valoare de 0,063.
Bibliografie
Anghelache G “Piata de capital. Caracteristici. Evoluţii. Tranzacţii”, Editura Economică,
Bucureşti, 2004
Bodie Z, Kane A, Marcus A “Essential of investments” 5th Edition, McGraw-Hill, 2003
Briys E, Mai N M, Bellalah M, de Varenne F “Options, futures and exotic derivatives”,
John Wiley & Sons, 1998
Hull J “Options, futures and other derivatives”, 6th Edition, Prentice Hall, 2006
Jorion P “Financial risk manager”, 2nd Edition, John Wiley & Sons, 2003
Kolb R “Understanding options”, John Wiley & Sons, 1995
Reuters “Introducere în studiul produselor financiare derivate”, Editura Economică, Bucureşti,
2001
Rubinstein M “Rubinstein on derivatives”, Risk Books, 1999
Wilmott P “Derivative. Inginerie financiară. Teorie şi practică”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
Stancu I, “Finanţe. Teoria pieţelor financiare. Finanţele întreprinderii. Analiza şi gestiunea
financiară“, Editura Economică, Bucureşti, 2002
*** Bank for International Settlements, “Statistics. Derivatives” (www.bis.org)
*** Bursa de Valori Bucureşti, Rapoarte de piaţă (www.bvb.ro)
*** Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu (www.bmfms.ro)
*** International Swaps and Derivatives Associacion, “Surveys and Markets Statistics”
(www.isda.org)
58
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 59
Oana DAVID
Lector universitar doctor
Universitatea Politehnica din Bucureşti
Rezumat: Piaţa Forex este diferită de oricare altă piaţă ce se bazează pe
tranzacţionarea de acţiuni, certificate, obligaţiuni etc., fiind de câteva zeci de ori mai mare
decât toate aceste pieţe la un loc. Pe această piaţă câştigurile şi riscurile pot fi extrem de
mari. În România, aceasta se află în perioada de pionierat, investiţia trebuind făcută cu
precauţie şi înainte de realizarea ei ar fi necesară o cunoaştere cât mai bună a acestui tip
de piaţă. Lucrarea îşi doreşte să arate de ce este utilă existenţa pe piaţa românească a
pieţei Forex, ce produse se pot tranzacţiona şi ce investitori au acces la această piaţă în
România, precum şi încercarea unei analize de piaţă.
Piaţa schimburilor valutare (Foreing Exchange), denumită şi piaţa „Forex”, este cea
mai mare piaţă financiară din lume, cu o cifră de afaceri zilnică medie de aproximativ 1,2
trilioane USD. Această piaţă nu poate fi definită într-un sens fizic, ea reprezentând o
operaţiune între o reţea globală de bănci, corporaţii şi indivizi care fac schimb de valute.
Forex este o piaţă care operează 24 de ore, trecând prin toate fusele orare ale marilor capitale
financiare. Piaţa Forex nu are o structură centralizată, diverşi dealeri unind cumpărătorii şi
vânzătorii, aceştia acţionând independent unii faţă de alţii, de aceea există o puternică
concurenţă între dealeri motivând îmbunătăţirea constantă a serviciilor.
Piaţa valutelor înseamnă tranzacţionarea simultană prin cumpărarea unei valute şi
vânzarea alteia, acestea aflându-se într-o continuă schimbare a parităţii şi întotdeauna se
tranzacţionează în perechi, de exemplu euro/dolar sau dolar/yen. Tranzacţiile FX nu sunt
centralizate la o bursă, la fel ca la piaţa de bunuri sau mărfuri la termen, piaţa fiind
considerată „over the counter” (OTC), adică la vedere, sau o piaţă Interbank, pentru că
tranzacţiile sunt efectuate între două părţi prin telefon sau reţea electronică. Investitorii pot
răspunde unei fluctuaţii valutare cauzată de evenimente economice, sociale, politice în
momentul când acestea se întâmplă (zi sau noapte) spre deosebire de orice altă piaţă
financiară.
Piaţa FX este numită „piaţa valutară interbancară” datorită faptului că în trecut a
fost dominată de bănci, incluzând băncile centrale, comerciale şi de investiţii. Cu toate
acestea, procentajul participanţilor creşte rapid, şi acum include şi corporaţii mari
multinaţionale, manageri financiari globali, dealeri autorizaţi, brokeri financiari interna-
ţionali, traderi de titluri (acţiuni şi obligaţiuni) şi speculatori privaţi.
Cele mai tranzacţionate valute sunt acelea ale ţărilor cu guverne stabile, cu bănci
centrale recunoscute şi inflaţie scăzută. În prezent, peste 85% din tranzacţiile zilnice includ
valutele principale: dolarul american (USD), yenul japonez (JPY), euro (EUR), lira sterlină
(GBP), francul elveţian (CHF), dolarul canadian (CAD), dolarul australian (AUD). Faptul că
pe Forex se tranzacţionează un număr mic de valute permite o mai mare putere de
concentrare din partea operatorului şi, automat, un risc mai mic din acest punct de vedere, în
59
60 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
60
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 61
Dacă se cumpără ieftin o valută din pereche pentru a vinde scump, mai apoi se poate vinde
scump a doua valută pentru a cumpăra ieftin.
Piaţa bursieră este uşor influenţabilă la cumpărarea masivă de acţiuni de către
anumiţi participanţi la această piaţă. Pe Forex aceste manevre sunt mai puţin eficiente
datorită volumului de tranzacţionare zilnic, lichidităţii fără precedent şi anonimităţii
majorităţii participanţilor.
De multe ori acţiunile unei companii sunt influenţate de declaraţiile anumitor
analişti care recomandă diverse strategii. Pe piaţa Forex analiştii nu au nici o putere de
influenţă datorită „globalizării” acestei pieţe, ei limitându-se doar la a analiza datele. La
bursa de acţiuni se tranzacţionează acţiunile unor companii, iar pe Forex monedele unor
naţiuni, în relaţie directă cu cererea şi oferta. Din acest punct de vedere este mai uşor de
analizat ansamblul factorilor macroeconomici ce caracterizează o economie.
Analiza fundamentală este un punct cheie pentru tranzacţionarea valutelor, starea
de sănătate a economiei unei naţiuni determinând perioadele de apreciere sau nu a monedei
naţionale. Pentru Forex sunt reprezentative rapoartele privind principalele puteri economice
de pe cele trei continente. În general, dolarul american reacţionează cel mai pronunţat la
datele macroeconomice. Lunar se publică statistici privind rata şomajului pe luna
precedentă, variaţii în venitul pe oră, iar un procent ridicat în „Unemployment Report”
determină, de obicei, o depreciere a monedei ţării respective.
O rată ridicată a dobânzilor interbancare dintr-o anumită ţară face mai atractive
depozitele în această monedă, în timp ce o scădere a acestor dobânzi determină reorientarea
investitorilor spre alte oportunităţi. Inflaţia în creştere este principala cauză a aumentării
ratei dobânzilor. Alţi indicatori importanţi se referă la încrederea consumatorului, vânzările
de locuinţe, consumul casnic, încrederea sau neîncrederea în mediul de afaceri, variaţiile în
preţul unor produse principale etc. Toate aceste rapoarte trebuie privite în ansamblu, de
multe ori intervenind situaţii când piaţa decide să ignore anumite date. Preţul petrolului este
un alt factor decisiv în evoluţia ratelor de schimb.
Alături de aceşti factori macroeconomici piaţa reacţionează şi la evenimente de
ordin social şi politic. De exemplu, incertitudinile din viaţa politică a unei naţiuni nu ajută
deloc moneda naţională, încetinind, în general, reformele economice.
Analiza tehnică este complementară analizei fundamentale. Având în vedere că
evoluţia ratelor de schimb se reprezintă prin grafice, metode de probabilităţi matematice,
prin această analiză se încearcă să se anticipeze viitoarele mişcări pe baza celor deja apărute.
Analiza tehnică nu poate şi nu va da niciodată soluţii exacte, ci scenarii posibile.
Fără îndoială, în cadrul unei analize trebuie luaţi în considerare indicatori ce
acoperă diferite aspecte ale pieţei. De asemenea, un operator, înainte de aplicarea
indicatorilor, decide dacă lucrează pe o bază zilnică (o poziţie se deschide şi se lichidează în
aceeaşi zi) sau pe termen mai îndelungat, întrucât probabilităţile pe termen scurt pot să nu
coincidă cu cele pe termen mai îndelungat.
Produsele tranzacţionate pe această piaţă sunt: tranzacţii pe piaţa valutar
internaţională Forex; investiţii pe bursa internaţională de mărfuri (petrol şi aur); investiţii
bursiere; conturi garantate; oportunităţi de asigurare (hedging).
Piaţa a avansat atât de mult încât a ajuns la un punct în care termenul interbank
reprezintă orice persoană care este pregătită să cumpere sau să vândă valută. Ar putea fi doi
indivizi sau orice om care ar vrea să schimbe euro în dolari. Oricum, se observă că majoritatea
brokerilor şi a băncilor folosesc sisteme centralizate care asigură corectitudinea cotaţiei.
Principala caracteristică a conturilor garantate o reprezintă asigurarea capitalului
indiferent de riscurile pieţei bursiere pe care se tranzacţionează. Profitabilitatea anuală
obţinută cu conturile garantate total se încadrează între 42,3% şi 54,2%, iar cea obţinută cu
conturile garantate individuale a fost între min.30,8% şi max.84,9%. Fondurile plasate
61
62 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
într-un cont garantat sunt tranzacţionate pe piaţa Forex sau pe Bursa de Valori ale Statelor
Unite ale Americi.
Printre instituţiile financiare internaţionale care acţionează pe FOREX se numără şi
MG Financial Group, care se situează pe poziţii de lider pe lista companiilor-broker Forex.
MG Financial Group a fost fondată în 1992, în prezent fiind una dintre cele mai vechi şi
renumite firme în domeniu. Pionier al serviciilor de operare online din 1997, MG şi-a
perfecţionat constant platformele de operare, în prezent oferind cotaţii şi grafice în timp real.
Instituţia cu care MG Financial Group operează în vederea depozitării fondurilor clienţilor
săi este JP Morgan Chase Manhattan Bank, bancă situată pe locul doi ca marime în Statele
Unite ale Americii.
Pe internet sunt multe companii ce oferă acces la piaţa Forex, multe dintre acestea
având şi secţiuni de testare gratuită sau la costuri reduse a aplicaţiilor de tranzacţionare
Forex. Astfel, se poate deschide un cont de test şi se pot exersa abilităţile de tranzacţionare
pe această piaţă. De asemenea, se găsesc şi multe website-uri de analiză a cursurilor
valutare, a tendinţelor acestora cu articole din domeniul politico-bancar şi analize şi
previziuni legate de tendinţe ale cursului valutar. Cu toate acestea, tranzacţiile pe piaţa Forex
sunt foarte riscante.
Pe piaţa romanească, AsesoriaForex cooperează cu MG Financial Group, oferind servicii
de consultanţă în vederea deschiderii unui cont real de operare pe piaţa Forex şi servicii de
Introducing Broker pentru persoanele care, având experienţa necesară, doresc să-şi manevreze
investiţia personal sau printr-un operator din echipa AsesoriaForex sau din afară.
AsesoriaForex se adresează tuturor persoanelor interesate de tranzacţionarea pe
piaţa valutară internaţională Forex, care în prezent operează conturi reale sau demonstrative,
si care nu au timpul sau experienţa necesară pentru a face o atentă analiză de piaţă. Ea oferă
acestora, prin serviciile sale, posibilitatea de a specula de pe urma fluctuaţiilor de piaţă în
scopul obţinerii de profituri.
Semnalele puse la dispoziţie de aceasta iau în considerare elemente tehnice şi
fundamentale în măsură să cauzeze aprecierea sau deprecierea cotaţiei unei perechi valutare,
dar cu o riguroasă strategie de controlare a riscului. Raportul risc/randament este în
proporţie de 1:2. Semnalele se pun la dispoziţie celor interesaţi prin email sau instant
messenger şi corespund în principal sesiunilor Europa şi SUA. Semnalele sunt pentru
perechile: EUR/USD, GBP/USD, USD/CHF şi, mai rar, USD/JPY.
AsesoriaForex nu face promisiuni irealiste cu privire la numărul de puncte generate
lunar, deoarece o astfel de promisiune nu concordă cu specificul strategiei sale de piaţă, ceea
ce ar însemna expunerea la un risc nelimitat. Obiectivele sale centrale sunt realizarea unui
profit constant şi minimizarea pierderilor. Unele luni sunt mai bune ca altele şi, ca atare,
sumele câştigate sau pierdute variază.
Se recomandă ca testarea oricărui serviciu de semnale FX să se facă prin
intermediul unui cont demonstrativ, pentru a se putea vedea, în primul rând, dacă se
potriveşte stilului personal de operare al fiecăruia. Performanţa anterioară nu este o garanţie
pentru rezultatele viitoare.
Majoritatea firmelor de servicii Forex din România intermediază relaţia investitorului cu
brokerul din afară, cele mai multe având rolul de „introducing brokers”, adică iniţierea şi
consilierea în vederea demarării investiţiei. La rândul său, brokerul străin are o relaţie cu cel puţin
o bancă depozitară, cea la care clientul trimite banii, cu o bancă de compensare/decontare
(clearance), cea prin care îşi execută tranzacţiile pe Forex, de exemplu.
WBS Holding Ltd este singura firmă de servicii Forex prezentă în România care
oferă platforma de tranzacţionare proprie şi, implicit, deschiderea directă a unui cont pe
aceasta. Oricum ar fi, investitorul trebuie să îşi transfere banii în afara ţării, în acest caz,
Banca Della Swizzera Italiana. De aici, în funcţie de piaţa pe care se intră, banii pleacă către
62
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 63
Lloyd’s (Londra), în cazul contractelor de diferenţă şi Forex, sau către Citygroup (New
York), în cazul celorlalte produse derivate.
Piaţa Forex a fost inaccesibilă micului investitor datorită fondurilor necesare intrării
pe piaţă. Dezvoltarea internetului a permis deschiderea platformelor de operare online şi
automat reducerea costurilor de tranzacţionare. Ulterior s-au micşorat plafoanele de acces, în
prezent fiind posibilă deschiderea unui cont real cu numai câteva sute de dolari. Ceea ce s-a
menţinut în tot acest timp, de la apariţie şi până azi, este riscul pe care-l prezintă tranzacţiile
efectuate pe ea.
Bibliografie
Ito T., Lions R.K., Melvin M.T., “Is there private information in the FX market? The Tokyo
experiment”, Journal of Finance, vol.53, nr.3, 1998;
Moldovan L., „Piaţa valutară externă (forex) – Motoarele economiei americane îşi reduc
turaţia”, Capital, 28.04.2005;
Orjanu Rodica, “Piaţa FOREX, alternativă la bursele externe”, Săptămâna financiară,
nr.105/2007;
http://forexromania.asesoriaforex.com;
www.forex-romania.ro;
www.bursaforex.ro;
www.ozforex.com;
www.mgforex.com.
63
64 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Mirela STOIAN
Conferenţiar universitar doctor
Anca Elena RADULESCU
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. O problemă etică poate fi definită drept o situaţie sau oportunitate
identificabilă ce reclamă, din partea individului sau organizaţiei, alegerea între anumite
acţiuni care trebuie să fie evaluate ca fiind corecte sau greşite, etice sau neetice.
Problemele etice referitoare la produs apar, în general, atunci când marketerii nu reuşesc
să identifice riscul asociat produsului, respectiv informaţiilor referitoare la funcţiile,
valoarea sau utilizarea produsului. Cele mai frecvente probleme etice generate de preţ sunt
cele referitoare la fixarea preţurilor sau cele referitoare la imposibilitatea evaluării preţului
global. Natura emoţională şi subiectivă a preţului creează multe situaţii în care
neînţelegerile dintre vânzători şi cumpărători generează probleme etice. Problemele etice în
distribuţie implică relaţiile între producători şi intermediari. Promovarea poate cauza
probleme etice în diverse moduri, printre care enumerăm publicitatea înşelătoare sau alte
instrumente promoţionale care manipulează şi decepţionează.
64
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 65
x Produsele falsificate nu trebuie confundate cu” pieţele gri”, care vehiculează produse originale prin
canale de distribuţie neautorizate.
65
66 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Oportunitatea
Bibliografie
Crăciun Dan, Morar Vasile, Macoviciuc Vasile, 2005 „Etica afacerilor”, Editura
Paideia, Bucureşti
Danciu Victor, 2001, „Marketing internaţional”, Editura Economică, Bucureşti
Dibb Sally, Simkin Lyndon, Pride William, Ferrell O.C., 2005, „Marketing. Concepts
and Strategies”, Houghton Mifflin Company, Boston, U.S.A.
Kotler Philip, Roberto Ned, Lee Nancy, 2002, „Social Marketing. Improving the Quality
Life”. Second edition, SAGE Publication, California, USA
66
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 67
Introducere
La 1 ianuarie 2007 ţara noastră a aderat la Uniunea Europeană. Politica fiscală este
o componentă esenţială a integrării europene. În cazul impozitării indirecte România trebuie
să respecte cerinţele directivelor comunitare, în vederea integrării în piaţa unică europeană.
În cazul impozitării directe nu există însă modalităţi de aşezare a acestora impuse de către
Uniunea Europeană. Am prezentat în acest articol modalităţile de aşezare a celor mai
importante instrumente fiscale în statele membre ale UE, pe baza datelor actualizate din
2007. Am analizat impozitul pe profit, impozitul pe veniturile persoanelor fizice, taxa pe
valoarea adăugată, accizele armonizate şi contribuţiile sociale obligatorii.
1. Impozitul pe profit
Tendinţa generală la nivelul statelor UE în perioada 1995-2007, pentru impozitul pe
profit, a fost de reducere semnificativă a cotelor de impozitare. Mediul de afaceri privat este
impulsionat prin aceste reduceri în aproape toate statele membre UE 27. Chiar şi Finlanda,
care în perioada analizată a înregistrat o creştere de 1 punct procentual (pp) a cotei de
impozitare, în ultimii trei ani a redus cota de impozit cu 3 puncte procentuale. Singura ţară
67
68 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
membră UE care nu a modificat deloc cota de impozit este Suedia (cota este 28%). Modelul suedez
este întâlnit şi în Norvegia în această perioadă (cota 28% este, de asemenea, constantă).
Cea mai mare cotă de impunere există în cazul Germaniei şi Italiei, atât în anul
1995 cât şi în 2007. Tendinţa a fost însă de scădere semnificativă. În Germania impozitarea
profiturilor s-a redus de la 56,8% în 1995 la 38,7% în 2007, iar în Italia de la 52,2% la
37,3%. Cea mai mare reducere, de 30 de puncte procentuale, s-a înregistrat însă în Bulgaria,
de la 40% la 10%. Irlanda a înregistrat o reducere a cotei de la 40% la 12,5%, deci de 27,5
puncte procentuale, iar România o reducere de la 38% la 16%, deci de 22 puncte
procentuale. Ţara noastră este deci în primele trei din UE 27 la acest capitol al modificărilor
cotei în intervalul 1995-2007. Şi prin nivelul cotei actuale de impozitare a profitului ţara
noastră se află printre cele mai atractive dintre ţările UE 27.
30,00- BG
27,50- IE
22,00- RO
21,00- SK
21,00- PL
18,10- DE
17,00- CZ
15,00- CY
15,00- IT
15,00- EL
13,10- PT
11,30- LU
11,00- LT
10,00- LV
9,50- NL
9,00- AT
6,20- BE
6,00- DK
4,00- EE
3,00- UK
2,50- ES
2,20- FR
2,00- SI
1,10- HU
SE 0,00
MT 0,00
FI 1,00
Pe baza valorilor din 2007, ierarhia crescătoare a cotei de impunere ajustată este
următoarea:
Observăm că ţara noastră are una dintre cele mai mici cote de impunere la
momentul actual. Bulgaria şi Cipru înregistrează cea mai mică cotă, de 10%. Urmează
68
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 69
Irlanda cu o cotă de 12,5% şi Letonia cu de 15%, redusă deci cu 10 pp faţă de cota unică de
impozitare a persoanelor fizice, apoi ţara noastră cu 16%.
Dintre ţările membre UE ce aplică o cotă unică de impozitare remarcăm faptul că
Slovacia şi Estonia aplică aceeaşi cotă şi în cazul persoanelor juridice, şi în cazul celor
fizice, în timp ce Lituania şi Letonia au cote mai mici cu 9 respectiv 10 pp pentru
impozitarea profitului, în raport cu impozitarea persoanelor fizice.
Valori apropiate de media statelor UE (24,5% pentru UE 27, respectiv 25,5%
pentru UE 25) au Slovenia, Republica Cehă, Grecia, Austria, Olanda, Finlanda şi Portugalia.
Danemarca, Suedia şi Norvegia practică aceeaşi cotă de impozitare a profitului, de
28%, valoare apropiată de media grupului de state EUR 13 (28,5%). Luxemburg practică o
cotă de 29,6% iar Marea Britanie de 30%, în timp ce Spania, Belgia, Franţa şi Malta au cote
cuprinse între 32,5 şi 35%. Aşa cum am amintit deja, cea mai mare impozitare a profiturilor
se înregistrează în Germania şi Italia.
Media aritmetică a acestor cote, pentru statele UE 27 şi UE 25, are o evoluţie
similară în perioada 1995-2007, reducându-se de la 35% la 25%. Dacă în 1995 media UE 27
depăşea cu 0,3 pp media UE 25, în 2007 media UE 25 depăşeşte media UE 27 cu 1 pp.
Media grupului de state EUR 13 este, în mod constant, cu aproximativ 3 pp mai mare decât
celelalte două valori medii.
2. Impozitul pe veniturile persoanelor fizice
În statele membre UE 27 există două modalităţi de aşezare a impozitului pe
veniturile persoanelor fizice: în cote progresive şi în cotă proporţională (cota unică). Cotele
prezentate pentru statele membre sunt de regulă valabile pentru impunerea veniturilor din
salarii, pentru alte venituri ale persoanelor fizice (cum ar fi, spre exemplu, veniturile din
dobânzi sau investiţii în titluri de valoare, veniturile din jocuri de noroc, veniturile din
moşteniri, donaţii, transferuri de proprietăţi imobiliare) existând cote de impozitare
particularizate.
Aşa cum era de aşteptat, ţinând cont de încasările fiscale foarte ridicate realizate
de către acest stat din impozitarea veniturilor persoanelor fizice, Danemarca are cea mai
mare cotă de impunere a veniturilor persoanelor fizice,. Suedia o urmează, iar Finlanda are o
a patra cotă maximă de impozitare. Norvegia este departe de celelalte ţări nordice, în cazul
acestui impozit, aflându-se la peste 10 pp distanţă. Cu o cotă maximă de cel puţin 50% se
mai află, pe lângă ţările nordice menţionate anterior, Belgia, Austria, Slovenia şi Olanda.
69
70 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
mică sau egală cu 30%. Ţara noastră a trecut de la grupa medie a UE (cota maximă 40%), la
extrema minimă, România având cota cea mai mică dintre toate statele membre UE.
Voi prezenta în continuare modalităţile de impozitare a veniturile persoanelor fizice
(cod impozit ESA 95: d51a) în statele UE 27, pe baza datelor Comisiei Europene.
Cota unică de impozitare are la bază ideile de simplitate, transparenţă şi eficienţă în
colectare. Cota unică a fost introdusă pentru prima oară în Estonia şi Lituania, în 1994, în
mărime de 26% şi respectiv 33%. A urmat Letonia în 1995 cu cota de 25%, Rusia şi Serbia
în 2001, cu 13 respectiv 14%. În 2004 au aplicat această cotă Ucraina (13%) şi Slovacia
(19%), iar în 2005 România (16%) şi Georgia (12%). Observăm că România este ultima
venită pe această linie de impozitare. Dintre ţările prezentate mai sus, cea mai mică dintre
aceste cote este aplicată în Georgia.
În Slovacia, cota de impozitare unică este în continuare 19%, în Letonia este în
continuare 25%, în Estonia aceasta a scăzut la 22% în 2007, urmând ca începând cu 2009 să
fie 20%, în Lituania a scăzut la 27% în 2006, urmând ca în 2008 să devină 24%.
Valoarea încasărilor din acest impozit în 2005 variază între 2,76% şi 5,77% din
PIB, aceste state caracterizându-se printr-o fiscalitate redusă sau medie în ceea ce priveşte
acest impozit.
Dintre ţările europene ce aplică cote progresive se remarcă ţările nordice ce au cea mai
ridicată fiscalitate a acestui impozit. În Danemarca, impozitarea ridicată a veniturilor persoanelor
fizice contribuie şi la finanţarea sistemului public de pensii. În Finlanda, în 2007 există 5 cote de
impozitare, cea minimă fiind 9% iar cea maximă de 50%. Cota maximă se aplică pentru un venit
de peste 86400 de euro. Cota medie este de 24%. Venitul de până la 12400 de euro este scutit de
impozitare.Ca medie pentru ţările nordice, încasările din acest impozit sunt de aproximativ 15%
din PIB şi 33,33% din totalul veniturilor fiscale. Tendinţa acestui impozit în perioada 2001 – 2005
a fost totuşi de reducere continuă pentru statele nordice.
Alte state care practică o impozitare ridicată a veniturilor persoanelor fizice sunt
Belgia, Marea Britanie, Italia şi Franţa. O fiscalitate medie întâlnim în Austria, Luxemburg,
Spania, Olanda, Ungaria, Malta, Slovenia şi Portugalia. O fiscalitate redusă a acestui impozit
au Grecia, Republica Cehă, Polonia, Bulgaria, Cipru.
România este însă ţara cu cea mai mică fiscalitate a impozitului pe venitul
persoanelor fizice, atât în ceea ce priveşte nivelul cotei de impozitare, cât şi în ceea ce
priveşte ponderea în PIB a încasărilor din acest impozit (2,4% în 2005 şi 2,9% în 2006).
3. Taxa pe valoarea adăugată (TVA)
Sistemul european privind TVA s-a instituit şi se modifică pe baza Directivelor UE.
S-a procedat la uniformizarea bazei de impozitare şi a cotelor de impozitare începând cu
anul 1977. Unele state membre au negociat pentru a obţine exceptare de la plata TVA sau
cote diferenţiate de impozitare pentru unele regiuni sau teritorii.
Cota standard de impozitare este stabilită la un nivel minim de 15%, statele membre
putând mări această cotă la maxim 25%. Pot exista şi cote reduse de impozitare sau cote
foarte reduse (sub 5%), pentru anumite produse de strictă necesitate. Există şi cota zero, ca
excepţie (spre exemplu în Marea Britanie), dar aceasta va dispare, intenţia fiind de a stabili
o valoare minimă a cotei de impozitare reduse la 5%.
Cote foarte reduse există în Irlanda (4,8%), Grecia (4,5%), Spania (4%), Italia (4%),
Luxemburg (3%), Polonia (3%) şi Franţa (2,1%).
O altă particularitate întâlnită în rândul statelor UE o reprezintă cota parking, care
este o cotă specială de TVA practicată pentru anumite bunuri, în cinci state membre.
Valoarea acesteia este 12% (Belgia, Austria, Luxemburg şi Portugalia) şi respectiv 13,5%
(Irlanda) în acest moment.
70
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 71
71
72 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Irlanda, care are cea mai ridicată cotă redusă, 13,5%. De notat egalitatea la care s-a ajuns
între cota redusă şi cea parking în Irlanda (practic în acest moment pot fi unificate).
4. Accizele armonizate
În domeniul accizelor, armonizarea prevede produsele pentru care se realizează
aceasta, nivelul minim impus de accizare pentru anumite produse, regimul general,
depozitarea, circulaţia şi controlul produselor supuse accizării. De regulă, plata accizelor se
realizează în statul în care sunt consumate produsele accizabile. Voi prezenta în continuare
mărimile câtorva accize armonizate, pentru ţara noastră şi statele UE 27, pentru a realiza
poziţionarea României faţă de celelalte state.
Figura 4. Accizele pentru alcoolul etilic pur, în statele membre UE, valabile la 1 iulie 2007
Acciza minimă cerută de UE este de 550 de euro/ hectolitru (hl) de alcool pur.
România are o acciză de 750 de euro/ hl. de alcool pur, prevăzută a rămâne constantă până
în 2010. Deci impozitarea în România nu se află la nivelul minim cerut, depăşind cu 200 de
euro/ hl. de alcool pur acest nivel (o creştere de aproximativ 50% faţă de minimul cerut)
Ies în evidenţă, cu valori foarte ridicate faţă de celelalte state şi faţă de minimul impus,
Suedia cu 5374 de euro/ hl. de alcool pur, Irlanda cu 3925 de euro/ hl. de alcool pur, Marea
Britanie cu 2885 de euro/ hl. de alcool pur şi Finlanda cu 2825 de euro/ hl. de alcool pur.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistrează în Bulgaria 562 de euro/
hl. de alcool pur şi în Cipru 607 de euro/ hl. de alcool pur.
Acciza minimă cerută de UE pentru produsele intermediare alcoolice este de 45 de
euro/ hl. de produs. România are o acciză de 51,08 de euro/ hl. de produs, prevăzută a rămâne
constantă până în 2010. Deci impozitarea în România nu se află la nivelul minim cerut,
depăşind cu 6,08 euro/ hl. de produs acest nivel (o creştere de aproximativ 13% faţă de minimul
cerut). Ies în evidenţă, cu valori foarte ridicate faţă de celelalte state şi faţă de minimul impus,
Suedia cu 484,05 de euro/ hl. de produs, Finlanda cu 424 de euro/ hl. de produs, Irlanda cu
396,12 de euro/ hl. de produs şi Marea Britanie cu 350,06 de euro/ hl. de produs.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistrează în Grecia 45 de euro/ hl.
de produs pur şi în Cipru 45,6 de euro/ hl. de produs.
La bere şi la vinuri nu există accize minime impuse. La vinuri se remarcă Irlanda şi
Anglia cu niveluri extrem de mari faţă de estul ţărilor membre UE.
72
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 73
Figura 5. Accizele la benzina fără plumb, în statele membre UE, în vigoare la 1 iulie 2007
Accizele sunt exprimate în euro la 1000 litri de produs. Acciza minimă cerută este
de 359 de euro la 1000 litri. Pentru România, această acciză este de 327,29 de euro la 1000
litri, urmând să crească în 2009 la 335,72 iar în 2010 la 348,04 de euro la 1000 litri. În acest
caz ţara noastră aplică deci o acciză mai mică decât minimul cerut.
Cele mai mari accize se înregistrează în Marea Britanie, de 760 de euro la 1000
litri, în Olanda, de 678,79 de euro la 1000 litri şi în Germania, de 670 de euro la1000 litri.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistrează în Lituania, de 287,01 de
euro la 1000 litri şi în Estonia, de 287,54 de euro la 1000 litri.
Acciza minimă la motorină, cerută de UE, este de 302 de euro la 1000 litri. Pentru
România această acciză este de 259,91 de euro la 1000 litri, urmând să crească până la
293,22 de euro la 1000 litri în 2010. În acest caz ţara noastră aplică deci o acciză mai mică
decât minimul cerut.
Cele mai mari accize se înregistrează în Marea Britanie, de 806,1 de euro la 1000
litri şi în Germania, de 485,7 de euro la 1000 litri.
Cele mai reduse valori ale acestei accize se înregistrează în Lituania, 245,22 de
euro la 1000 litri şi în Estonia, 245,42 de euro la 1000 litri.
Valorile accizelor din ţara noastră care sunt în 2007 sub minimul cerut de către
Uniunea Europeană, sunt explicate prin calendarul de armonizare a acestor valori, pentru
ţările membre UE de după 2004. Pentru a nu realiza o creştere a inflaţiei şi a nu reduce
puterea de cumpărare a contribuabililor printr-o terapie de şoc, aceste accize sunt majorate
gradual, conform unui calendar stabilit împreună cu Comisia.
Pentru accizele la ţigarete am prezentat în figura 6 ponderea accizei în cadrul
preţului final de vânzare cu amănuntul. Partea de jos a fiecărei ponderi este reprezentată de
acciza specifică, iar cea de sus de acciza procentuală (ad-valorem).
Cel mai mare procent din preţul de vânzare cu amănuntul este înregistrat în Spania,
Franţa, Ungaria şi Portugalia. Ţara noastră se află printre ţările cu o pondere redusă, deşi
diferenţierile sunt mici, toate statele aflându-se între 52 şi 62%.
România se află printre ţările cu o pondere ridicată a accizei specifice din preţul de
vânzare final (aproximativ 40%). Ţările cu ponderea cea mai mică în preţul final a acestei
accize specifice sunt Grecia şi Italia (aproximativ 3%).
73
74 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Din aceste prezentări putem concluziona că ţara noastră se află pe un trend ascendent privind
mărimea accizelor, dar se află în general în jumătatea inferioară a statelor UE în ceea ce priveşte
mărimea acestor accize armonizate. Este un lucru normal, dacă ne gândim la puterea de cumpărare
redusă a contribuabililor români. De altfel, accizele sunt un cost al integrării ce va trebui suportat.
Terapia graduală este cea utilizată în creşterile acestor accize.
5. Contribuţiile sociale obligatorii
Pentru această categorie fiscală, integrarea europeană nu prevede armonizarea, sau
anumite valori minime. Există astfel o multitudine de modalităţi concrete de aşezare a
contribuţiilor în ţările UE 27. Sunt prezentate în continuare, cu titlu exemplificativ, câteva
dintre contribuţiile sociale obligatorii ale statelor membre UE.
În Belgia, contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele cote: 35% de
către angajatori, iar 13% de către angajaţi. Cota totală este de 48%. În Republica Cehă,
contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele cote: 35% de către angajatori,
iar 12,5% de către angajaţi. Cota totală este de 47,5%. Aceste contribuţii acoperă şi
sănătatea şi şomajul. În Austria, contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele
cote: 21 % de către angajatori, iar 17,0 % de către angajaţi. Cota totală este de 38%.
În Letonia, contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele cote: 24,09
% de către angajatori, iar 9,0 % de către angajaţi. Cota totală a fost redusă în 2001 de la 35
la 33,09 %. În Lituania, contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele cote: 31
% de către angajatori, iar 3,0 % de către angajaţi. Cota totală este de 34%. În Estonia,
contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele cote: 33 % de către angajatori
(13% pentru sănătate iar 20% pentru pensii: 16% pentru sistemul principal, 4% pentru
sistemul secundar de pensii); iar 2,0 % de către angajaţi, pentru pilonul secundar de pensii.
Cota totală este de 37%. Şomajul a fost introdus în 2002: 1% angajatorii şi 0,5% angajaţii.
Din 2006 aceste contribuţii au devenit 0,6% pentru angajatori şi 0,3% pentru angajaţi.
În Bulgaria, cota totală a acestor contribuţii fost redusă de la 35,7% în 2000 la
29,5% în 2006. Proporţia suportată angajator: angajat este 65:35. În 2010 această proporţie
va deveni 50:50. În Cipru, contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele cote:
10 % de către angajatori, iar 4,0 % de către angajaţi. Cota totală este de 14%.
În Slovacia, contribuţiile sociale obligatorii sunt datorate în următoarele cote:
- pentru pensii angajatorul datorează 14% iar angajatul 14%; cota totală este 28%; din aceste
încasări 9% merg către pilonul secundar de pensii;
– pentru asigurările sociale de sănătate angajatorul datorează 10% iar angajatul
4%;
– atât angajatorul cât şi angajatul plătesc 4,4% pentru persoane cu handicap;
– pentru şomaj se plăteşte 1% atât de către angajator, cât şi de către angajat.
– doar angajatorul plăteşte 0,8 % pentru asigurări de accidente, 4,75 % pentru
fondul de rezervă şi 0.25 % pentru fondul de garantare.
74
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 75
Slovacia are sistemul cel mai complex, alături de ţara noastră. Cotele din ţara noastră au
scăzut semnificativ, dar sunt încă printre cele mai ridicate printre statele membre UE.
Concluzii
În urma analizelor realizate am constatat că, deşi armonizarea fiscalităţii nu este
obligatorie decât în cazul impozitelor indirecte, ţara noastră se încadrează în tendinţa
generală a statelor membre UE de reducere a cotelor de impozitare a profitului şi a
veniturilor persoanelor fizice. România a adoptat modelul cotei unice de impozitare practicat
de către ţările baltice, foste sovietice, şi de către Slovacia.
Cota unică din ţara noastră este cea mai mică dintre cotele statelor membre în cazul
impunerii veniturilor persoanelor fizice, şi printre cele mai mici patru cote în cazul
impozitării profitului. România este ţara cu cea mai mică fiscalitate a impozitului pe venitul
persoanelor fizice, atât în ceea ce priveşte nivelul cotei de impozitare, cât şi în ceea ce
priveşte ponderea în PIB a încasărilor din acest impozit.
Diferenţele dintre valorile maxime şi cele minime înregistrate în statele membre UE sunt
foarte mari: 28,7 pp în cazul impozitării profiturilor şi 43 pp în cazul impozitării veniturilor
persoanelor fizice. Aceasta arată un grad ridicat de diversitate a impunerii directe în UE, cu toate că
există tendinţa generală de reducere a acestora. Ţările dezvoltate ale UE îşi permit să menţină niveluri
ridicate ale impunerii directe, prin comparaţie cu celelalte state membre.
Cota unică şi în general cotele mai reduse de impozitare, în cadrul pieţei unice a
UE, sunt modalităţi de a atrage investiţi mai mari, de a face mediul de afaceri mai atractiv.
În cazul cotelor de contribuţii sociale obligatorii, România are un sistem destul de
complicat, iar ţara noastră are încă un nivel dintre cele mai ridicate, în cadrul statelor
membre UE, deşi aceste cote se află într-o tendinţă de reducere începând cu anul 2004.
România are cote de TVA mai ridicate decât media statelor UE, iar cota redusă de
TVA este printre cele mai mari trei cote reduse din UE. Această situaţie poate trage un
semnal de alarmă dacă ne gândim la puterea redusă de cumpărare a contribuabililor români
şi la faptul că această cotă nu se aplică pentru produse alimentare de strictă necesitate sau la
toate medicamentele.
În cazul accizelor, România are valori mai mici decât media, de regulă, dar valorile
accizelor pentru România sunt în creştere în perioada viitoare, datorită calendarului de
armonizare a acestora cu valorile minime cerute de reglementările europene.
Din analizele realizate am putut observa o foarte mare asemănare între sistemul
fiscal din ţara noastră şi cel din Slovacia:
– ambele state practică o cotă unică de impozitare a veniturilor persoanelor fizice
şi juridice, cu un plus de 3 pp pentru Slovacia; la momentul introducerii cotei
unice în ţara noastră, a existat varianta ca aceasta să fie 19%, ulterior fiind însă
introdusă legislativ mărimea de 16% pentru această cotă unică;
– cota standard de TVA este 19% în ambele state, iar cota redusă este 10% în
Slovacia şi respectiv 9% în ţara noastră;
- cotele de contribuţii sociale obligatorii din România sunt, alături de cele din Slovacia, cele
mai complexe şi cele mai ridicate în comparaţie cu celelalte statele membre; din nou există
un plus de aproximativ 3 pp pentru cotele din Slovacia faţă de cele din România;
- dacă urmărim mărimea accizelor armonizate prezentate anterior, observăm din nou mărimi
comparabile, cu mici plusuri pentru Slovacia.
Pe ansamblu, Slovacia are un grad de fiscalitate general cu 1,1 pp mai mare decât
România în 2006. În 2006, România înregistra cel mai mic grad de fiscalitate dintre statele
membre UE, iar Slovacia avea o a doua valoare după minim, împreună cu Lituania.
Bibliografie:
Iulian Braşoveanu, „Repere ale politicii fiscale a României în perioada de tranziţie şi în
economia de piaţă, teză de doctorat”, teză de doctorat, Bucureşti, 2007.
Documentele oficiale ale Comisiei europene privind impozitarea, 2007.
Codul fiscal al României.
75
76 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Dan CĂTĂNEŢ
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Alina CĂTĂNEŢ
Asistent universitar drd.
Universitatea Media
Cătălina RADU
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. Ratele de creştere economică pe termen lung variază foarte mult între ţări
şi au un impact deosebit asupra nivelului de trai al populaţiilor acestora. Folosind cadrul
general de analiză a determinanţilor creşterii economice introdus de Barro (1991, 1995,
2003), am demonstrat că ritmul de creştere este influenţat pozitiv de un nivel iniţial mai
ridicat al speranţei de viaţă la naştere, de gradul de şcolarizare în învăţământul secundar şi în
învăţământul terţiar, de nivelul economisirii, investiţiile străine directe, deschiderea
economiei, formarea brută de capital, dezvoltarea sectorului financiar-bancar, capitalizarea
bursieră, creditul intern oferit de sectorul bancar, rata dobânzii reale, agregatul monetar M2,
de indicele ratei reale de schimb. Un rol negativ asupra ritmului de creştere economică îl au
consumul guvernamental, şomajul, instabilitatea macroeconomică, inflaţia, deficitul bugetar,
soldul contului curent, ritmul de creştere a populaţiei şi rata fertilităţii.
În acest cadru, evoluţia şi perspectivele determinanţilor creşterii economice în
România, sunt în general pozitive. Însă, din punct de vedere a competitivităţii, România
trebuie să facă progrese, mai ales pentru a face faţă noilor provocări din Uniunea Europeană,
aşa cum se arată şi în Raportul Competitivităţii Globale 2007-2008.
Clasificare REL: 8E
76
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 77
nivelul iniţial al PIB-ului pe cap de locuitor faţă de nivelul de echilibru, sau pe termen lung,
cu atât este mai mare rata de creştere economică. Economiile care au mai puţin capital pe
cap de locuitor (faţă de nivelul pe termen lung al acestuia) au tendinţa de avea rentabilităţi
şi rate de creştere mai mari. Convergenţa este condiţională pentru că depinde de ceilalţi
determinanţi ai creşterii economice. Aceasta înseamnă că pentru anumite niveluri ale
gradului de şcolarizare, ale stării de sănătate şi celorlalte variabile care reflectă caracte-
risticile naţionale, politicile şi instituţiile, ritmul de creştere economică sporeşte când nivelul
iniţial al PIB-ului pe cap de locuitor este redus în raport cu nivelul său pe termen lung.
Totodată, pentru un anumit nivel al PIB-ului pe cap de locuitor, ritmul de creştere
economică este sporit de un nivel iniţial mai ridicat de şcolarizare, de o speranţă de viaţă la
naştere mai ridicată, de un nivel mai redus al ratei de fertilitate, de un consum
guvernamental mai mic, de o mai bună respectare a legilor, de o rată a inflaţiei mai mică şi
de îmbunătăţiri la nivelul comerţului.
Evidenţele empirice analizate în literatura de specialitate indică faptul că ritmul de
creştere economică este corelat pozitiv cu:
• nivelul iniţial al numărului mediu de ani de educaţie în învăţământul mediu şi
universitar – Barro (1991, 1996, 1998, 1999, 2001, 2003), Levine şi Renelt (1992),
Benhabib şi Spiegel (1994), Doppelhofer, Miller şi Sala-i-Martin (2000)
• TFP (total factor productivity) - Sarel (1998), Crafts (1999), Easterly şi Levine
(2001), Iwata, Khan şi Murao (2002)
• progresul tehnologic şi difuzia tehnologică - Romer (1986, 1987 şi 1990),
Lucas (1988), Rebelo (1991), Grossman şi Helpman (1991), Gordon (2002)
• investiţiile în cercetare şi dezvoltare - Grossman şi Helpman (1991), Aghion şi
Hewitt (1992), Coe şi Helpman (1993), Barro şi Sala-i-Martin (1995)
• îmbunătăţirea stocului de capital - Romer (1986), Lucas (1988), Rebelo (1991)
• munca şi productivitatea capitalului - Bergoeing, Kehoe, Kehoe şi Soto (2002)
• rata de economisire - Levine şi Renelt (1992), Howitt şi Aghion (1998),
Bernanke şi Gurkaynak (2001), Aghion, Comin şi Howitt (2006)
• nivelul iniţial al speranţei de viaţă la naştere - Barro (1996, 2003), Doppelhofer,
Miller şi Sala-i-Martin (2000)
• rata investiţiilor - Barro (1989, 2003), DeLong şi Summers (1991), Mankiw,
Romer şi Weil (1992), Levine şi Renelt (1992), Mankiw, Phelps şi Romer
(1995), Hugo (1999), Bernanke şi Gurkaynak (2001)
• cadrul instituţional - Knack şi Keefer (1994), Dhonte, Bhattacharya şi Yousef
(2000)
• stabilitatea macroeconomică - Fischer (1993), Easterly şi Levine (1997)
• respectarea mai bună a legilor - Barro (1996, 2003)
• investiţiile în infrastructură - Barro (1989), Canning şi Fay (1993), Easterly şi
Levine (1997)
• respectarea drepturilor de proprietate - Barro (1989)
• dezvoltarea sistemului financiar bancar - King şi Levine (1993), Levine şi
Zervos (1996), Rajan şi Zingales (1998), Demirgüç-Kunt şi Maksimovic
(1999), Beck, Levine şi Loayza (1999)
• investiţiile străine directe - Borensztein, De Gregorio şi Lee (1995).
Totodată, literatura de specialitate evidenţiază existenţa unei corelaţii negative între
creşterea economică şi următorii determinanţi:
• nivelul iniţial al PIB-ului pe cap de locuitor - Barro (1991, 1996, 2003)
Mankiw, Romer şi Weil (1992), Levine şi Renelt (1992), Doppelhofer, Miller
şi Sala-i-Martin (2000)
77
78 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
78
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 79
Datele şi metodologia
Datele pe care le-am folosit sunt din World Development Indicators 2002 şi World
Development Indicators 2007, World Bank şi cuprind 23 de indicatori raportaţi de Banca
Mondială pe 167 de ţări în perioada 1961-2005. Ca să explorăm dimensiunea temporală a
datelor şi să surprindem relaţia pe termen lung dintre determinanţi şi creştere economică
vom folosi date panel cu observaţii atât anuale, cât şi pe perioade de 5 ani, 10 ani, 20 ani şi
40 de ani. Pentru variabilele de control acestea se calculează ca medii aritmetice ale
indicatorilor pe perioade de 5 ani, 10 ani, 20 ani şi 40 de ani, între anii 1961 - 2000. La
observaţiile pentru variabilele care reprezintă condiţiile iniţiale vom folosi datele de la
începutul fiecărei perioade. Creşterea este reprezentată de creşterea anuală a PIB-ului real pe
locuitor ca medie aritmetică în cadrul perioadei pentru datele existente.
În regresii vom folosi numărul maxim de ţări şi perioade pe care ni-l permit
informaţiile disponibile.
Regresia de bază va fi: [2] Δ = α + βX + γY + ε ,
unde variabila dependentă Δ este creşterea reală a PIB-ului pe locuitor, X este matricea
variabilelor care exprimă condiţiile iniţiale şi Y este matricea variabilelor de control.
Regresiile, pe baza datelor panel, care includ serii de timp pe mai multe ţări, le vom
'
estima ca ecuaţii de forma : [3] y it = α it + x it β i + ε it , unde i =1, 2,…,N este ţara şi
t=1,2,…,T este perioada. Vom folosi ca metode de estimare Pooled Least Squares şi
Feasible GLS (general list square, adică metoda celor mai mici pătrate generalizată).
Datorită varianţei variabile a reziduurilor între ţări vom folosi un feasible GLS care
permite prezenţa heteroskedasticităţii. Pentru a permite variaţia varianţei în timp, în cadrul
aceleiaşi ţări, vom folosi covarianţa White Heteroskedasticity, care estimează covarianţe
robuste la condiţiile generale de heteroskedasticitate. Heteroskedasticitatea o testăm prin
testele de constanţă a varianţei pe reziduurile din regresia Pool OLS: Bartlett, Levene şi
Brown-Forsythe.
Printre cei care au folosit metode econometrice de analiză a datelor panel se numără
Easterly (2000), Kraay şi Monokroussos (2000) care au folosit Pooled OLS, şi Fischer
(1993), Barro (2003) care a folosit three–stage least squares, Levine şi Schmukler (2003), iar
Claessens, Klingebiel şi Schmukler (2003) au folosit FGLS.
Ca să folosim cât mai multe date disponibile, pentru că lipsesc anumite observaţii la
unele ţări, vom lucra cu date nebalansate în Eviews 4.1.
Rezultate
Folosind cadrul general descris mai sus, în peste 30 de regresii (exemplu: regresia
din tabelul 1) am obţinut următoarele:
• nivelul iniţial al logaritmului PIB-ului real pe locuitor intră semnificativ în toate
tipurile de regresii pe toate modalităţile de prelucrare a datelor (anuală, pe
perioade de 5 ani, de 10, de 20 şi de 40 de ani) şi este corelat negativ cu
creşterea economică, ceea ce confirmă convergenţa condiţională prezisă de
modelele Solow – Swan de creştere economică. Convergenţa pentru ţările
analizate variază în funcţie de ceilalţi determinanţi cu care intră în regresie între
-0,9 şi -1,8 pentru PIB-ul la paritatea putere de cumpărare, aşa cum se poate şi
observa şi în tabelele 1 şi 2, de mai jos.
• nivelul iniţial al sării de sănătate exprimată prin logaritmul speranţei de viaţă la
naştere este semnificativ în toate regresiile şi este corelat pozitiv cu ritmul de
creştere economică, fiind un determinant robust;
79
80 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
80
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 81
Tabelul 1
Regresie pe determinanţii creşterii economice
Dependent Variable: GDPCGR?
Method: GLS (Cross Section Weights)
Sample: 4 8
Included observations: 5
Number of cross-sections used: 123
Total panel (unbalanced) observations: 436
One-step weighting matrix
White Heteroskedasticity-Consistent Standard Errors & Covariance
Cross sections without valid observations dropped
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -24.14189 2.111966 -11.431 0
LNGDPP? -1.638838 0.075816 -21.61599 0
LNLIFEE? 9.390445 0.592673 15.84421 0
SCHOSE? 0.011244 0.002323 4.841229 0
SCHOTE? 0.007651 0.002736 2.79695 0.0054
SAVI? 0.02858 0.006241 4.579593 0
G? -0.044743 0.007113 -6.290493 0
INFL? -0.002056 0.000682 -3.013986 0.0027
BD? -0.108565 0.011716 -9.266129 0
(EXPO?+IMP?) 0.00685 0.000819 8.363528 0
POPGR? -0.240941 0.040206 -5.992599 0
Weighted Statistics
R-squared 0.793964 Mean dependent var 2.816884
Adjusted R-squared 0.789117 S.D. dependent var 6.151364
S.E. of regression 2.824832 Sum squared resid 3391.362
F-statistic 163.7751 Durbin-Watson stat 1.908414
Prob(F-statistic) 0
Unweighted Statistics
R-squared 0.205704 Mean dependent var 1.527857
Adjusted R-squared 0.187014 S.D. dependent var 3.264068
S.E. of regression 2.94307 Sum squared resid 3681.207
Durbin-Watson stat 1.591038
Tabelul 2
Regresie pe determinanţii creşterii economice
Dependent Variable: GDPCGR?
Method: GLS (Cross Section Weights)
Sample: 4 8
Included observations: 5
Number of cross-sections used: 94
Total panel (unbalanced) observations: 302
One-step weighting matrix
White Heteroskedasticity-Consistent Standard Errors & Covariance
Cross sections without valid observations dropped
Variable Coefficient Std. Error t-Statistic Prob.
C -20.47142 2.268677 -9.023504 0
LNGDPP? -0.924206 0.095567 -9.670808 0
LNLIFEE? 7.360633 0.684115 10.75934 0
SCHOSE? 0.009036 0.002087 4.329817 0
G? -0.054177 0.007347 -7.373924 0
INFL? -0.001929 0.000455 -4.2355 0
BD? -0.103043 0.011448 -9.001083 0
(EXPO?+IMP?) 0.005681 0.000659 8.618753 0
UNEM? -0.051539 0.010257 -5.024746 0
81
82 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Weighted Statistics
R-squared 0.83167 Mean dependent var 4.345779
Adjusted R-squared 0.827073 S.D. dependent var 6.988164
S.E. of regression 2.905989 Sum squared resid 2474.318
F-statistic 180.953 Durbin-Watson stat 2.035221
Prob(F-statistic) 0
Unweighted Statistics
R-squared 0.16552 Mean dependent var 1.858468
Adjusted R-squared 0.142736 S.D. dependent var 3.240077
S.E. of regression 2.999941 Sum squared resid 2636.897
Durbin-Watson stat 1.634752
Acestea sunt rezultate ale estimărilor în Eviews 4.1. Notaţii: GDPCGR? este rata de
creştere a PIB-ului pe cap de locuitor (ca medie aritmetică pe perioade de câte 5 ani), C este
termenul liber (common intercept), LNGDPP? este logaritmul nivelului iniţial al PIB-ului
real la paritatea puterii de cumpărare PPP pe cap de locuitor (prima valoare la începutul
fiecărei perioade), LNLIFEE? este logaritmul speranţei de viaţă la naştere (prima valoare
pentru începutul fiecărei perioade de câte 5 ani sau valoarea cu un an în urmă dacă lipseşte
observaţia pentru primul an), SCHOSE? este gradul de şcolarizare în învăţământul secundar
(calculat în acelaşi mod ca LNLIFEE?), SCHOTE? este gradul de şcolarizare în
învăţământul terţiar (calculat în acelaşi mod ca LNLIFEE?), SAVI? este rata de economisire
internă brută (calculat ca medie aritmetică a perioadei de 5 ani, la fel ca şi celelalte variabile
de mediu), G? este consumul guvernamental, INFL? este rata inflaţiei, BD? este deficitul
bugetar, (EXPO?+IMP?) este gradul de deschidere a economiei, POPGR? este ritmul de
creştere al populaţiei şi UNEM? este rata şomajului. Perioadele sunt: 1961-1965, 1966-
1970, 1971-1975, 1976-1980, 1981-1985, 1986-1990, 1991-1995 şi 1996-2000. Respingem
ipoteza de egalitate a varianţei între seriile de reziduuri folosind testele Bartlett (df: 122,
value: 251.0727, probability: 0.0000), Levene (df: (122, 313), value: 5.233575, probability:
0.0000) şi Brown-Forsythe (df: (122, 313), value: 2.663619, probability: 0.0000) pentru
regresia din tabelul 1. Respingem de asemenea ipoteza pentru regresia din tabelul prin
testele: Bartlett (df: 93, value: 212.0552, probability: 0.0000), Levene (df: (93, 208), value:
8.984600, probability: 0.0000), and Brown-Forsythe (df: (93, 208), value: 4.716500,
probability: 0.0000).
Cele mai potrivite perioade pentru analiza determinanţilor creşterii economice prin
regresii sunt cele de 5 ani. Pentru regresiile pe perioade de un an şi de 10 ani reziduurile sunt
autocorelate în general pozitiv cu statistica Durbin-Watson sub valorile acceptate, de 1,8.
Concluzii
Ratele de creştere economică pe termen lung variază foarte mult între ţări şi au un impact
deosebit asupra nivelului de trai al populaţiilor acestora. Astfel, deşi ritmul mediu de evoluţie a
ratelor de creştere economică reală a PIB pe locuitor pentru economiile lumii a fost de 2,0% între
1961-2005, ceea ce corespunde unei creşteri de 2,4 ori a PIB-ului pe locuitor, unele ţări şi-au
crescut PIB-ul pe locuitor de mai mult de 10 ori, cu rate de peste 5,5%, iar altele şi-au redus PIB-ul
aproape la jumătate, cu rate medii anuale mai mici de -1,5%. Acest lucru a dus la apariţia unor
discrepanţe de peste 20 ori în standardul de viaţă al rezidenţilor din diferite ţări ca Botswana, una
din ţările cu cele mai ridicate rate de creştere economică între 1961-2005, şi Niger, una din ţările
cu cele mai slabe performanţe în aceeaşi perioadă.
În apariţia acestor diferenţe un rol important îl au determinaţii creşterii economice.
Evidenţele empirice confirmă convergenţa condiţională, punând în relaţie creşterea cu două
tipuri de variabile: variabilele iniţiale şi variabilele de control sau de mediu. Folosind cadrul
general de analiză a determinaţilor creşterii economice dezvoltat de Barro (1991, 1995,
82
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 83
2003), pe datele panel de la mai mult de 150 de ţări, calculate ca observaţii anuale şi pe
perioade de 5 ani, 10 ani, 20 de ani şi de 40 de ani, între 1961-2000, am obţinut că ritmul de
creştere este influenţat pozitiv de un nivel iniţial mai ridicat al capitalului uman, evidenţiat
prin speranţa de viaţă la naştere, şi nivelul de educaţie, evidenţiat prin gradul de şcolarizare
în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar, de nivelul economisirii, al investiţiilor
străine directe, deschiderea economiei, formarea brută de capital, dezvoltarea sectorului
financiar-bancar, capitalizarea bursieră, creditul intern oferit de sectorul bancar, rata
dobânzii reale, agregatul monetar M2, de indicele ratei reale de schimb. De asemenea,
creşterea este corelată negativ cu un nivel mai ridicat al capitalului fizic, evidenţiat prin
nivelul PIB-ului pe cap de locuitor şi consumul guvernamental, instabilitatea
macroeconomică, inflaţia, deficitul bugetar, ritmul de creştere a populaţiei şi rata fertilităţii,
şomajul şi deficitul contului curent. Cercetarea confirmă relaţiile dintre creştere şi
determinanţii acesteia din literatura de specialitate şi pe observaţiile anuale şi pe cele
calculate pe perioade de 10, 20 şi 40 de ani.
În regresiile analizate rezultatele cele mai semnificative din punct de vedere
econometric au fost înregistrate pe datele panel structurate în perioade de câte 5 ani, care
atenuează influenţele fluctuaţiilor pe termen scurt însă surprind evoluţia dinamică a
determinanţilor creşterii economice.
În acest cadru, evoluţia şi perspectivele determinanţilor creşterii economice în
România, sunt în general pozitive. Însă, din punct de vedere a competitivităţii, România
trebuie să facă progrese, mai ales pentru a face faţă noilor provocări din Uniunea Europeană,
aşa cum se arată şi în Raportul Competitivităţii Globale 2007-2008.
Note
(1) Barro R., “Economic Growth in a Cross Section of Countries,” Quarterly Journal of
Economics 106, 2, 407-443, 1991
(2) Barro R., “Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study”,
Cambridge MA, MIT Press, 1997
(3) Barro R., Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study,"
NBER Working Paper no. 5698, 1996
(4) Barro R., Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study,"
NBER Working Paper no. 5698, 1996
(5) Media aritmetică a datelor disponibile
Bibliografie
Acemoglu D., "Introduction to Modern Economic Growth", Cambridge, MA: Massachusetts
Institute of Technology, 2007
Aghion P. şi Durlauf S., "Handbook of Economic Growth", North-Holland, 2005
Aghion P., Comin D. şi Howitt P., “When Does Domestic Saving Matter for Economic
Growth,” National Bureau of Economic Research Working Papers 12275, 2006
Barro R. J. şi Sala-i-Martin X., "Economic Growth", New York: McGraw-Hill, 1995
Barro R. J., "A Cross-Country Study of Growth, Saving, and Government", National Bureau
of Economic Research Working Paper nr. 2855, 1989
Barro R. J., "Determinants of Economic Growth: A Cross-Country Empirical Study",
Cambridge MA, MIT Press, 1997
Barro R. J., “Economic Growth in a Cross Section of Countries,” Quarterly Journal of
Economics 106, 2, 407-443, 1991
Easterly W. şi Levine R., “Africa’s Growth Tragedy: Policies and Ethnic Divisions,”
Quarterly Journal of Economics November, 1997
83
84 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Easterly W. şi Rebelo S., "Fiscal Policy and Economic Growth: an Empirical Investigation",
Journal of Monetary Economics 32, December, 417-458, 1993
Fischer S., "The Role of Macroeconomic Factors in Growth", Journal of Monetary
Economics, XXXII, 485-511, 1993
Grossman G. şi Helpman E., "Endogenous Innovation in the Theory of Growth", The
Journal of Economic Perspectives, Vol. 8, nr. 1, 1994
Jones C. I., "Sources of U.S. Economic Growth in a World of Ideas", American Economic
Review, Vol. 92 (1), 2002
Krugman P., "The Myth of Asia’s Miracle", Foreign Affairs, Vol. 4 November-December, 1994
Levine R. şi Renelt D., "A Sensitivity Analysis of Cross-Country Growth Regressions",
American Economic Review, 82, 942-963, 1992
Levine R. şi Zervos S., "Stock Markets, Banks, and Economic Growth", American
Economic Review, 88, 537-58, 1998
Lucas R. E., "On the Mechanics of Economic Development", Journal of Monetary
Economis 22, 3-42, 1988
Mankiw G., Phelps E. şi Romer P., “Growth of Nations,” National Bureau of Economic
Research, Brooking Papers on Economic Activity, No. 1, 1995
Mankiw N. G., Romer D. şi Weil D., "A Contribution to the Empirics of Economic
Growth", Quarterly Journal of Economics 107, 401-437, 1992
Porter M., "The Competitive Advantage of Nations", New York: Free Press, 1990
Porter M. E., Schwab K. şi Sala-i-Martin X., "The Global Competitiveness Report 2007-
2008", Palgrave Macmillan, 2007
Rebelo S., "Long-Run Policy Analysis and Long-Run Growth", The Journal od Political
Economy, Vol. 99, nr. 3, 1991
Romer P. M., "Economic Growth", The Concise Encyclopedia of Economics, David R.
Henderson, ed. Liberty Fund, 2007
Romer P. M., "Increasing Returns and Long-Run Growth", Journal of Political Economy,
Vol. 94, No. 5, 1986
Sala-i-Martin X., Doppelhofer G. şi Miller R. I., "Determinants of Long-Term Growth: A
Bayesian Averaging of Classical Estimates (BACE) Approach", American Economic
Review, American Economic Association, vol. 94(4), 2004
Sarel M., “Growth in East Asia. What We Can and What We Cannot Infer,” International
Monetary Fund Working Paper 95/98, 1998
Solow R. M., "A Contribution to the Theory of Economic Growth", Quarterly Journal of
Economics 70, 65-94, 1956
Young A. A., "Increasing Returns and Economic Progress", Economic Journal, Vol. 38,
527-42, 1928
Young A., "The Tyranny of Numbers: Confronting the Statistical Realities of the East Asian
Growth Experience", The Quarterly Journal of Economics, Vol. 110, No. 3, 1995
***, "European Economy. Enlargement Papers", European Commission, Directorate
General Economic and Financial Affairs, 2002
***, "Report on Macroeconomic and Financial Sector Stability Developments in Candidate
Countries", European Commission, Directorate General Economic and Financial
Affairs, 2002
***, "Manual de evaluare a competitivităţii regionale", Grupul de Economie Aplicata
http://www.gea.org.ro/documente/ro/proiecte/manual_2007.pdf, 2007
84
LIBERALIZAREA COMERCIALĂ
ŞI RESTRUCTURAREA SISTEMULUI
DE COMPANII DIN ROMÂNIA
Ilie GAVRILĂ
Profesor universitar doctor
Tatiana GAVRILĂ
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Tabelul 1
Tariful vamal, media simplă a taxelor vamale
România UE
2001 2001
Toate produsele 19,4% 6,3%
Produse agricole 33,2% 16,2%
Produse piscicole 21,4% 12,4%
Produse industriale 15,6% 3,6%
86
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 87
Caseta 1
Creare/deturnare de trafic (comerţ)
A
PO
C B
P1 1
Tv D E 2
P1'
M
O
Q2 Q1 Q0 C1 C2 Figura 1 I1 I2
Figura 1A Figura 1B
Prin deschiderea spre exterior, într-o primă etapă, tranzacţiile interne se realizează
la preţul P1, la care producătorii interni pot produce în condiţii de competitivitate-preţ
cantitatea Q1 (inferioară situaţiei de autarhie), iar cererea se extinde la C1. Apare un
decalaj între cererea şi oferta interne (Q1 – C1) care se asigură din import (I1, respectiv
punctul nr. 1 de pe diagrama din graficul 1B): bunăstarea consumatorilor creşte de la
PoPxA la P1BPx, respectiv cu aria P1BAP0. Concomitent se reduce bunăstarea
producătorilor excluşi de pe piaţă (se pierd locuri de muncă, se reduc producţia şi
profiturile etc.) de la Po AM la P1 CM, cu echivalentul ariei P1 PoAC. Pe ansamblu,
câştigul de bunăstare al consumatorilor este superior pierderii de bunăstare a
producătorilor, sporul de bunăstare generală fiind egal cu aria CAB.
87
88 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Prin eliminarea taxelor vamale (Tv) la mărfurile provenite din UV acestea devin
mai competitive, preluând o cotă suplimentară din piaţa internă, preţurile reale (din care
am eliminat rata inflaţiei) devenind P1' = P1 – Tv. Ca rezultat:
a) cererea internă creşte la C2;
b) oferta din interior se reduce şi devine Q2;
c) cererea pentru bunurile de import se extinde care devine I2 (punctul 2 de pe
diagrama din graficul 1B.
Efectul agregat ar fi:
1) creşterea bunăstării consumatorilor care grafic este ilustrată prin aria
P1' P1BE ;
2) pierdere de bunăstare pentru producători (pierdere de producţie, locuri de
muncă – deci salarii –, de profituri etc.) echivalentul ariei P1' P1CD ;
3) pierderea de încasări (taxe vamale) la bugetul public egale cu
(I2 × P1) – (I2 × P1' ).
Realizarea UV şi aderarea la UE generează, pe lângă situaţiile prezentate schematic şi
fenomenul pe care teoria comerţului exterior o sintetizează prin creare respectiv deturnare de
trafic, numită şi ambiguitatea Viner2. Liberalizarea schimburilor comerciale cu UE şi
asimilarea tarifului unic faţă de terţi (inferior celui practicat anterior de România) la care se
adaugă eliminarea situaţiilor de comerţ preferenţial cu unele state (vezi zona de comerţ liber cu
Republica Moldova ş.a.) a făcut ca mărirea importurilor din UE (corect numite după ianuarie
2007 „achiziţii intracomunitare”), reprezentând creare de trafic, să fie însoţită de:
a) eliminarea unor producători autohtoni din activitatea economică care,
neavând competitivitate, ies de pe piaţă cu echivalentul Q1-Q2;
b) restrângerea (de regulă relativă) a importurilor provenite de la terţi care devin
discriminaţi în raport cu partenerii comunitari (deturnare de trafic);
c) efectele dezechilibrate asupra balanţei comerciale.
Dar procesul de liberalizare trebuie privit şi sub latura inversă, a liberalizării (nu
absolute şi depline) a produselor din România spre PUI a UE: în măsura în care acestea
sunt competitive bunăstarea generală a producătorilor (întreprinzători şi salariaţi)
exportatori spre UE creşte şi, implicit, anumite categorii de venituri bugetare.
Teoria Stopler–Samuelson argumentează că liberalizarea comercială externă va
genera creşterea veniturilor rezultate din folosirea factorilor de producţie abundenţi şi ieftini
şi reducerea – chiar şi relativă – a veniturilor rezultate din folosirea factorilor deficitari. Se
consideră că, pe ansamblul posesorilor de factori, are loc compensarea perdanţilor prin
avantajele obţinute de către beneficiari, obţinându-se chiar un câştig net de bunăstare
distribuită mai inegalitar decât anterior.
Preţurile factorilor de producţie abundenţi cresc relativ, iar cele ale factorilor rari
scad, ceea ce poate determina o tendinţă spre convergenţa preţurilor (veniturilor) factorilor
de producţie la nivel global. Presupoziţiile pe care se întemeiază teorema menţionată
(perfecta mobilitate a factorilor la nivel global, deplina libertate a formării preţurilor
factorilor de producţie, inexistenţa preferinţelor naţionale şi adaptarea lor rapidă la starea
cererii şi ofertei etc.) ar conduce doar la o tendinţă de reducere a diferenţelor de
remunerare ale factorilor de producţie, inclusiv la o convergenţă a evoluţiei lor la nivelul
UE, şi nu la egalizarea acestora.
88
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 89
3. Confruntarea empirică
89
90 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
E1 C1
P1 P1
Costul mediu
P01
P01
C 10
Costul marginal
0 q0 q1 0
Vânzări pe firmă P0C0 V1C1 Vânzări totale
Pr1 E1
A
Pr01
Curba competitivităţii
(CO)
0 n0 n1 n01 Număr de firme
90
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 91
91
92 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
92
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 93
Note
Bibliografie
Din ampla literatură de specialitate recomandăm în mod special: Aurel Iancu Liberalizare,
integrare şi sistemul industrial, Editura Expert, 2002; Daniel Dăianu, Radu Vrânceanu,
România şi UE, Polirom, Iaşi, 2002; Postolache Tudorel, Strategia naţională de pregătire
a aderării României la Uniunea Europeană, Snagov, iunie 1995, Niţă Dobrotă ş.a.,
Liberalizarea schimburilor economice externe, Editura Economică, 2003.
Wood A., North-South Trade, Employment and Inequality: Changing Fortunes in a Skill-
Driven World, Oxford U.P., 1994
D. Help ş.a., Transformări globale, Editura Polirom, Iaşi, 2004, pp. 221-222
Adaptare după Richard Baldwin, Charles Wyplosz (2006), Lucr. cit., p. 181; 262
Anuarul statistic al României 2006, p. 576; Ilie Gavrilă, Tatiana Gavrilă, Raţionalitatea
economică şi social-umană a IMM-urilor, Tribuna Economică nr.38/2007
Niţă Dobrotă, Lucr. cit., pp. 44-41; Barbara Dluhoch, On the fate of newcomers in the
European Union: Lessons from the Spanish Experience, Banca de Espana, Documento de
Trabajo, 1996
World Investment Report, 1994, 2001, 2002, Transnational Corporations and Integrated
International Production (http://www.unctad.org/wir)
Ilie Gavrilă (coord.), Mediul concurenţial şi politica Uniunii Europene în domeniul
concurenţei, Editura Economică, 2006, pp. 71-92
Ilie Gavrilă, Tatiana Gavrilă, Evoluţia IMM-urilor româneşti în context european, Tribuna
economică, nr. 39/2007, pp. 66-69
93
94 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Camelia RAŢIU-SUCIU
Profesor universitar doctor
Valentina Elena TÂRŢIU
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucureşti
94
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 95
95
96 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
0,5
Scăderea impactului total asupra mediului
0
2005 2010 2020 2025 2030
2015
Utilizarea resurselor
Impactul asupra
Disocierea utilizării resurselor de mediului
impactul asupra mediului
96
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 97
97
98 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
98
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 99
99
100 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie:
Ciupagea C. (coord.), Manoleli D, Niţă V., Papatulică M., Stănculescu M., (2006)-
„Direcţii strategice ale dezvoltării durabile în România”, Institutul European din România
Vişan S., Creţu S., Alpopi C., (1998)-„ Mediul înconjurător.Poluare şi protecţie”, Editura
Economică, Bucureşti
http://ec.europa.eu/environment/newprg/index.htm- „The Sixth Environment Action
Programme of the European Community 2002-2012”
100
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 101
101
102 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Rezumat. Problemele de finanţare ale unei firme sunt analizate din punct de vedere al
costurilor. Sunt prezentate principalele probleme legate de costurile finanţării prin aportul
patronatului, asociere la capitalul social clasică sau cu investitor tăcut, asocierea în participaţie,
piaţa de capital, leasing. Sunt incluse costurile fiscale, cu salariile, cu elaborarea proiectului de
finanţare. Nu sunt omise costurile pentru garanţiile creditelor. Managerii trebuie să ia decizii
privind finanţarea numai în concordanţă cu costurile acesteia.
Introducere
Nevoia de resurse financiare pentru orice tip de firmă, adică în principal de bani,
pare atât de evidentă încât poate nici nu ar trebui afirmată. Impactul resurselor financiare
asupra activităţii umane este cunoscut de foarte mult timp. În vremurile mai vechi unul din
proiectele majore pentru care trebuia obţinută finanţarea era războiul. Înţelepciunea
generalilor şi a oamenilor de stat a generat o replică memorabilă a unui politic şi militar în
acelaşi timp: un general are nevoie ca să câştige războiul de 3 ( trei) lucruri: bani, bani,
bani. Pentru proiectul general uman de a obţine fericirea se spune că banii nu aduc fericirea
dar lipsa lor sigur te face nefericit. În epoca modernă s-au înmulţit sursele de finanţare. Se
pune tot mai acut problema costurilor în actul de constituire a resurselor financiare. Acestea
apar în toate fazele decizionale şi de derulare a proiectelor de finanţare: la stabilirea
necesităţii de finanţare, la evaluarea activităţii anterioare de către finanţator, la proiectarea
activităţilor finanţate, la atingerea parametrilor necesari pentru ca firma să fie capabilă să
ramburseze creditul.
La nivel de firmă resursele financiare reprezintă unul din elementele cheie care
permit sau ajută derularea activităţii, dezvoltarea ei. Tot resursele financiare sunt explicaţia
pentru reducerea sau încetarea totală a activităţii unei firme.
În ţările cu nivel de trai mai redus cum este cazul României problema resurselor
financiare este mai presantă deoarece nivelul economiilor personale nu permite alocarea
pentru afaceri. Se spune că investeşti într-o firmă sau într-o afacere atât cât poţi să pierzi.
Teoretic nici o afacere nu are asigurat succesul pe termen nelimitat. Din acest motiv se
recomandă să fie aduse în firmă acele resurse financiare de care o persoană sau o
gospodărie se poate dispensa, fără să afecteze nevoile de bază. Există numeroase cazuri de
întreprinzători care au pus gaj asupra bunurilor proprii pentru a face rost de bani pentru
deschiderea unei afaceri. Aceştia au riscat. Unii au câştigat iar alţii au pierdut. Cum nu
există reţetă generală a succesului nu poate fi recomandată această soluţie.
102
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 103
Pentru orice întreprinzător se pun următoarele probleme: – de unde poate face rost
de bani pentru activitatea firmei
– cât îl vor costa sumele de bani primate de unde le va înapoia
– cât va câştiga în urma utilizării resurselor financiare primate
– ce riscuri îşi asumă
– care sunt avantajele şi dezavantajele fiecărei resurse financiare în parte
– ce condiţii trebuie să îndeplinească pentru a face rost de bani din fiecare sursă
în parte.
103
104 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
104
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 105
105
106 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
106
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 107
107
108 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
LEGISLAŢIA CA FACTOR
DE SUSŢINERE A IMM
Liviu-Cătălin MORARU
Academia de Studii Economice, Bucureşti
108
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 109
Încă din martie 2000, liderii europeni ai celor 15 state membre ale Uniuni Europene
din acea vreme întruniţi la Lisabona au elaborat o Strategie cu ajutorul căreia doreau ca în
2010 Uniunea Europeană să devină „cea mai dinamică şi competitivă economie bazată pe
cunoaştere din lume, capabilă de o dezvoltare economică durabilă cu locuri de muncă mai
multe şi mai bune”.
Însă oficialii Uniunii Europene au observat că cetăţenii lor sunt înclinaţi să
muncească mai degrabă ca salariaţi decât ca antreprenori. Ori pentru a-şi atinge obiectivele,
în special cel referitor la crearea mai multor locuri de muncă, este nevoie mai degrabă de
întreprinzători decât de angajaţi. Ca urmare, au fost elaborate o serie de măsuri şi politici
specifice cu scopul de a stimula spiritul de întreprinzător al europenilor.
Deoarece 99% din întreprinderile europene sunt reprezentate de întreprinderi mici
şi mijlocii, politicile Uniunii de stimulare a economiei se adresează, după cum era şi normal,
acestora. În anul 2005, Comisia Europeană a adoptat o serie de „Politici moderne pentru
IMM vizând creşterea economică şi angajaţii”. Aceste politici sunt grupate în cinci mari arii
de acţiune:
– promovarea educaţiei şi abilităţilor antreprenoriale;
– îmbunătăţirea accesului la pieţe pentru IMM;
– reducerea birocraţiei;
– îmbunătăţirea potenţialului de creştere a IMM;
– întărirea dialogului şi a consultării dintre IMM şi diferite părţi cu interese în
acest sector.
Accentul cade în special pe reducerea birocraţiei, deoarece sondajele de piaţă (EC,
2007) indică faptul că mai mult de 10% din întreprinderile cu o singură persoană (fără
angajaţi) ar angaja personal dacă birocraţia s-ar reduce. Deoarece aceste întreprinderi
reprezintă mai mult de 50% din totalul afacerilor europene, potenţialele angajări s-ar
transforma în aproximativ 1,5 milioane de locuri de muncă. Mai mult, dacă s-ar putea reduce
cu 25% costurile legate de birocraţie ale întreprinderilor acestea ar putea economisi astfel
circa 150 miliarde euro (aproximativ 1,5% din PIB Europei).
3. IMM în România
109
110 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
dezvăluie o scădere dramatică a ponderii IMM din sfera comerţului. De altfel, datele din
2005 confirmă acest lucru, ponderea IMM din comerţ ajungând la 41,5%.
Din Strategia guvernamentală a reieşit că în 2001 majoritatea IMM din România, la
fel ca şi în ţãrile membre, erau micro-întreprinderi şi reprezentau aproximativ 91,2% din
numãrul total de IMM. Această pondere a crescut uşor, în 2005, când din 925.692 de IMM,
867.921 erau microîntreprinderi, ceea ce reprezintă aproximativ 94%.
Pentru a stimula iniţiativa privată şi Guvernul României a luat o serie de măsuri
concretizate în Legea 346/2004 „Legea privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii”.
În continuare se va realiza o analiză a acestei legi pentru a surprinde punctele tari şi
eventualele scăpări ale legii, punând accent pe eventualele efecte ale Legii asupra
performanţelor economice ale IMM.
După primul capitol referitor la dispoziţiile generale, capitolul al doilea doreşte
crearea unui cadru favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM. Se vizează în principal
simplificarea procedurilor administrative şi prevenirea creşterii nejustificate a costurilor
legate de conformarea acestora faţă de reglementările în vigoare. Dacă în ceea ce priveşte
simplificarea procedurilor administrative înfiinţarea Biroului Unic a redus birocraţia, prin
restrângerea numărului de acte ce trebuiau depuse, a locurilor de depunere a actelor şi chiar
din timpul de eliberarea a actelor, costurile băneşti necesare înfiinţării unei firme nu s-au
diminuat. Din contră, taxele ce trebuie plătite la constituirea unei firme au crescut, deoarece
acestea sunt indexate cu rata inflaţiei.
Reglementările cu privire la accesul la servicii publice şi la active aparţinând
regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital
majoritar de stat le-au fost delegate autorităţilor locale, devenind astfel greu de urmărit cum
aplică? înţeleg ele să respecte aceste prevederi şi cum se armonizează la nivel naţional
prevederile locale.
În secţiunea a treia, privind accesul prioritar la achiziţiile publice de produse,
lucrări şi servicii se consemnează primele măsuri concrete de reducere a costurilor pentru
IMM acestea beneficiind de reduceri cu 50% pentru criteriile legate de cifra de afaceri,
garanţia pentru participare şi garanţia de bună execuţie cerute în achiziţiile publice de
produse, lucrări şi servicii. Se reduc astfel costurile imobilizării sumelor de bani, IMM
neputând concura cu firmele mari în ceea ce priveşte imobilizarea unor sume mari necesare
garanţiilor legate de execuţia diverselor lucrări.
IMM mai beneficiază şi de diverse servicii de informare, asistenţă şi consultanţă în mare
parte gratuite, economisind în acest mod numeroase resurse financiare şi, în special, umane.
În secţiunea privind stimularea activităţii de cercetare-dezvoltare şi inovare se
precizează că Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie poate
propune transferul tehnologic cu titlu gratuit către întreprinderile mici şi mijlocii, bineînţeles
cu respectarea legii. Această prevedere s-ar putea dovedi a fi o armă cu două tăiuşuri
deoarece IMM nu ar mai sunt stimulate să-şi dezvolte propriile departamente de cercetare-
dezvoltare şi să depindă de rezultatele firmelor puternice, care investesc în acest domeniu.
Şi pentru a continua cu lipsa de coerenţă în ceea ce priveşte dezvoltarea firmelor
prin intermediul cunoaşterii, secţiunea dedicată formării profesionale este tratată extrem de
succint şi nu prevede măsuri concrete, prin care indivizii să beneficieze de o educaţie
antreprenorială, în special, care să le permită dobândirea de cunoştiinţe şi abilităţi specifice.
Autorităţile prevăd apoi şi o serie de programe de dezvoltare a întreprinderilor mici
şi mijlocii. Acestea se concretizează, preponderent, în ajutoare financiare nerambursabile ce
vizează completarea capitalului necesar iniţierii afacerii precum şi realizarea investiţiilor în
sectorul productiv şi servicii. Pe lângă, alte măsuri de sprijinire a IMM acest capitol prevede
şi sursa de finanţare a acestor programe: prin legea bugetului de stat se alocă fonduri în
110
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 111
Concluzii
Între ianuarie 1990 şi decembrie 2002 au fost înfiinţate 995 542 de firme, iar până
în septembrie 2007 au mai fost înfiinţate încă 669 982 de firme. Pe de altă parte între
ianuarie 1990 şi decembrie 2002 au fost radiatev 181 151 de firme, reprezentând 18,2% din
numărul total de firme înfiinţate în acea perioadă. În perioada 2003-2007, au fost radiate 321
783 ceea ce raportat la numărul de firme înfiinţate în acea perioadă reprezintă cam 48%, iar
raportat la numărul total de firme reprezintă 30,2%.
Se poate spune că legea pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM „funcţionează doar
pe jumătate”, deoarece indivizii sunt încurajaţi să-şi înfiinţeze firme, însă acestea nu sunt
stimulate să-şi desfăşoare activitatea.
Printre posibilele cauze ale acestei evoluţii se numără: nivelul încă ridicat al
costurilor birocratice, mentalitatea autorităţilor care tratează micii întreprinzători ca pe nişte
posibili infractori, precum şi unele măsuri economice cu efecte perverse, contrare scopurilor
iniţiale.
111
112 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
112
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 113
Bibliografie
113
114 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Anca BOGDAN
Lector universitar doctorand
Academia de Studii Economice din Bucureşti
114
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 115
115
116 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
116
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 117
7.000
5.870
5.835
5.823
5.803
5.788
5.738
5.718
5.606
5.585
5.493
5.474
5.470
5.283
6.000
5.000
4.000
2.385
2.374
2.361
2.346
2.348
2.326
3.000
2.000
1.000
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005
117
118 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
118
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 119
119
120 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
fonduri de investiţii etc.). Pentru clienţii fără potenţial financiar, băncile trebuie să ofere
produse simple şi „ieftine” din punct de vedere al derulării proceselor şi al costurilor reţelei
de distribuţie. Pe de altă parte, banca trebuie să ofere soluţii individuale pentru probleme
financiare complexe.
e. Contactul direct cu clientul şi consilierea individuală devin factorii de succes
hotărâtori ai băncilor. Instituţiile financiare cu un personal bine calificat, performant şi activ
vor avea cele mai bune rezultate pe piaţă. Costurile de personal se vor majora, în special
costurile pentru calificarea şi adaptarea permanentă a cunoştinţelor acestuia. Pe de altă parte,
calificarea permanentă devine sarcina individuală a angajaţilor pentru a-şi stabiliza şi asigura
locul de muncă.
f. Simplificare: procesele de prelucrare vor fi standardizate, simple, fără verigi
intermediare inutile, duc la transparenţă şi la eliminarea birocraţiei din bancă. Ele permit
adaptarea rapidă la cerinţele pieţei şi reducerea substanţială a costurilor. Cu cât structura este
mai simplă, cu atât ea devine mai ieftină şi mai adaptabilă.
g. Organizare: ierarhii suple, descentralizarea deciziilor, valorificarea potenţialului
angajaţilor sunt tendinţe puternice în strategia de resurse umane a băncilor. Delegarea şi
asumarea răspunderii la fiecare nivel de decizie devine hotărâtoare pentru rapiditatea cu care
băncile trebuie să acţioneze pe piaţă pentru a şi-o menţine. Salarizarea în funcţie de
performanţa financiară asigură succesul pe termen lung pe piaţă.
120
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 121
121
122 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
recent deficienţe în elaborarea şi/sau comunicarea unei strategii de personal clare, stil de
conducere deseori autoritar, orientat spre decizii ad-hoc, un mod birocratic de soluţionare a
problemelor curente, tendinţa de a evita preluarea de răspundere individuală şi de a
depersonaliza şi anonimiza răspunderea prin luarea de decizii în colectiv (comitete, comisii
etc.), precum şi controale frecvente şi excesive. Acest stil managerial a dezvoltat, cu mici
excepţii, un middle management temător, neîncrezător în şansele procesului de schimbare
organizaţională şi necalificat din punct de vedere managerial datorită lipsei aproape totale a
unor cursuri de pregătire în management. Un stil de conducere adecvat cerinţelor unui
management bancar modern este o condiţie esenţială pentru realizarea cu succes a
strategiilor propuse. El trebuie să includă munca în echipă, orientarea conducerii spre
realizarea obiectivelor propuse şi spre performanţă (management by objectives), un
management al proiectelor performant şi delegarea şi descentralizarea competenţelor şi a
responsabilităţilor (Radu, 2005).
Existenţa unui sistem de selecţionare şi evaluare transparent, sistematic şi
standardizat, orientat spre performanţe profesionale pentru personalul de conducere elimină
posibilitatea angajării de personal de conducere necorespunzător şi asigură organizaţiei un
personal de conducere performant pe termen lung.
Personalul din vânzare din reţea are misiunea de a gestiona activ potenţialul de piaţă şi
clienţii agenţiei în sensul obţinerii unui profit cât mai mare pentru organizaţie. Abordarea activă a
pieţei, exploatarea rezervelor de „cross-selling”, normarea vânzării şi monitorizarea permanentă a
planului de vânzare sunt factori cheie de succes în managementul reţelei teritoriale de agenţii.
Pentru asigurarea unui personal performant în reţea este necesar să fie îndeplinite câteva
criterii minimale: evaluarea personalului în funcţie de abilităţile de vânzare şi de cele
comunicaţionale, programe speciale de formare în domeniul vânzării pentru personalul din reţea,
atragerea de personal bancar din exterior cu experienţă în vânzare, monitorizarea activităţii de
vânzare prin sisteme de pilotaj a activităţii de desfacere.
Domeniile bancare noi necesită un personal calificat din punct de vedere bancar. O
parte din cunoştinţele de specialitate pot fi dobândite prin programe speciale de pregătire în
sistemul formării de formatori interni, în cazurile în care există resurse interne cu experienţă
în domeniu. În caz contrar, aceste programe se pot realiza în cadrul unor parteneriate cu
furnizori de specialitate din străinătate, cu experienţă vastă în domeniul retail banking,
asigurându-se astfel o infuzie de know-how de ultimă oră în sistemul de formare
profesională local.
Productivitatea muncii, determinată ca venituri realizate pe angajat este încă
scăzută, conform indicatorilor agregaţi determinaţi de BNR. Chiar dacă mediul economic
din România nu este încă total compatibil cu cel al Uniunii Europene, este prioritară
ameliorarea acestui indicator pentru a face faţă concurenţei pe termen lung.
O redimensionare a personalului în domeniile administrative este imperios
necesară, astfel încât raportul dintre personalul administrativ (inclusiv back-office, contabili-
tate etc.) şi cel din front-office să nu depăşească relaţia 30/70.
122
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 123
123
124 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
Beardwell I., Holden L., Claydon T. (2004), Human Resource Management. A
Contemporary Approach, 4th ed., Prentice Hall, Harlow UK
Costin A.E., Malvache J.L., Popa M. (2002), Analiza pieţei muncii şi identificarea
necesarului de formare, CNFPA, Bucureşti
Deij A., Bădescu M. (2004), Review of Progress in Vocational Education and Training
Reform in Romania, European Training Foundation, Torino
Dumont, A. – coord. (2002), Objectif compétences. Des pratiques européennes innovantes,
Tome 1, MEDEF, Paris
Greer C.R. (2001), Strategic Human Resource Management, 2nd ed., Prentice Hall, New Jersey
Klarsfeld, A., Oiry, E. (2003), Gérer les compétences, Editions Vuibert AGRH, Paris, p. 33 – 53
Kurokawa T. (2005), „Preparing Human Resources for International Standards” în Science
& Technology Trends Quaterly Review, No 17, October, p. 34-47
Lynch R. (2002), Strategie corporativă, Central European University, Editura Arc, Chişinău
Peretti J.M. (2005), Gestion des ressources humaines, 12e éd., Editions Vuibert, Paris
Porter M. (2001), Avantajul concurenţial, Editura Teora, Bucureşti
Radu R. (2005), „Impactul privatizărilor asupra serviciilor bancare”, în Piaţa Financiară,
Nr. 11, Noiembrie, p. 44
*** (2003) Rezultatele sondajului privind evoluţia sistemului bancar din România, Banca
Naţională a României, Bucureşti
*** Buletin statistic, 2002 – 2005, Institutul Naţional de Statistică
124
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 125
125
126 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
relativ scurt, aceasta revenind pe termen lung la nivelul natural. Deci pe termen scurt
modificările în cantitatea de monedă din economie conduc la modificări ale producţiei şi
doar după o perioadă îndelungată preţurile restabilesc echilibrul pe piaţă, prin readucerea
producţiei la nivelul iniţial. Aceste abordări presupun existenţa unei neutralităţi a banilor pe
termen lung, dar nu şi a unei neutralităţi a acestora pe termen scurt.
126
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 127
127
128 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie:
Begg, D. Capital inflows, monetary policy and the exchange rate regime
Cozmâncă, B. O. Mecanisme de transmisie a politicii monetare, 2002
Dardac, N.; Vascu, T. Moneda – Credit, editura ASE 2002.
Dăianu, D.; Vrânceanu, R. Romania knocks at the EU door. How to better its monetary and
exchange rate mechanisms?, studiu
Edwards, S. Exchange rate systems in emerging economies
Fackler, J.; Filer, L.; Kim, Y. Exchange Rate Targeting and Economic Stabilisation; An
Empirical Exploration, october 2003;
Friedman, B. M. Does monetary policy affect real economic activity? : Why do we still ask
this question? august 1995
Isărescu, M.; Croitoru, L.; Târhoacă, C. Politica monetară, inflaţia şi sectorul real, studiu
Mishkin, F. S. Symposium on the Monetary Transmission Mechanism, The Journal of
Economic Perspectives, Vol. 9, No.4
Mishkin, F. S. The channels of monetary transmission: lessons for monetary policy,
februarie 1996
Romer, C. D.; Romer, D. H.; Goldfeld, S. M.; Friedman, B. M. New Evidence on the Monetary
Transmission Mechanism, Brookings Papers on Economic Activity, Vol 1990, No.1
128
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 129
Silvia MUHCINĂ
Conferenţiar universitar doctor
Universitatea „Ovidius”, Constanţa
Conform principiilor dezvoltării durabile, progresul uman pe întreaga planetă şi pe
timp îndelungat este susţinut pe baza reconcilierii dintre economie şi mediul înconjurător.
Specialiştii în ştiinţe economice şi sociale consideră că dezvoltarea durabilă îmbină
în mod sintetic creşterea economică susţinută, păstrarea şi ameliorarea sănătăţii mediului,
justiţia socială şi asigurarea ambianţei democratice în viaţa socială (Catedra de Economie si
Politici Economice, 2000, pp. 474).
Din perspectiva lumii afacerilor, dezvoltarea durabilă înseamnă adaptarea
strategiilor şi activităţilor practice care răspund nevoilor întreprinderilor şi intereselor
actuale ale acestora protejând, susţinând şi intensificând în mod permanent capitalul natural
şi uman în conformitate cu nevoile viitoare(IISD, 1994).
Dezvoltarea durabilă presupune interdependenţe între obiectivele economice,
sociale şi de mediu şi înţelege că viabilitatea pe termen lung depinde de integrarea acestor
trei obiective într-o decizie comună.
Mai mult decât să considere atingerea obiectivelor sociale şi de mediu în termeni de
costuri, dezvoltarea durabilă identifică oportunităţi pentru profit prin îndeplinirea
obiectivelor de mai sus.
129
130 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
– impact social (manifestat prin influenţa pe care o are turismul asupra modului
de viaţă tradiţional al locuitorilor din arealul destinaţiilor turistice, asupra
structurii sociale şi vieţii profesionale a acestor locuitori);
– impact economic (materializat prin dezvoltarea locală şi regională a localită-
ţilor mai puţin favorizate sub aspectul resurselor economice, impactul
economic total fiind concretizat în volumul determinat de cheltuielile turistice);
– impact cultural (referitor la relaţia dintre turişti şi localnici, la modul în care
este influenţată viaţa spirituală a localnicilor);
– impact turistic (referitor la modul în care activităţile turistice însele determină
modificări ale mediului şi resurselor turistice).
Analiza efectelor pe care le au activităţile turistice asupra vieţii oamenilor şi asupra
mediului a condus la necesitatea formulării, aplicării şi însuşirii conceptului de turism durabil.
Industria turistică a acceptat conceptul de dezvoltare durabilă şi a adoptat noţiunea
de turism durabil, considerând faptul că turismul durabil dezvoltă ideea de a satisface
nevoile turiştilor actuali şi a industriei turistice şi, în acelaşi timp, a protejării mediului şi a
oportunităţilor pentru viitor. Turismul durabil este considerat drept promotorul manage-
mentului tuturor resurselor astfel încât să satisfacă nevoile economice, sociale şi estetice,
prin asigurarea unei integrităţi culturale, a proceselor biologice esenţiale, a diversităţii
biologice şi a sistemelor de menţinere a vieţii (WTO, 1988).
Aplicarea principiilor dezvoltării durabile în turism presupune activităţi, operaţii,
instituţii şi proiecte turistice specifice (Nistoreanu, etal. 2003, pp. 16).
Dezvoltarea conceptului de turism durabil şi experienţa ţărilor care au aplicat deja
acest concept au permis enunţarea unor principii de dezvoltare durabilă a turismului, după
cum urmează:
– mediul are o valoare intrinsecă, deosebit de mare pentru turism şi de el trebuie
să se bucure şi generaţiile viitoare;
– turismul trebuie văzut ca o activitate pozitivă de care să beneficieze mediul
ambient, comunităţile locale şi vizitatorii;
– relaţia dintre mediu şi turism poate fi dezvoltată astfel încât mediul să susţină
activitatea turistică pe termen lung; dezvoltarea turismului, la rândul său, nu
trebuie să ducă la degradarea mediului;
– dezvoltarea activităţii de turism trebuie să respecte caracteristicile locului în
care se desfăşoară (caracteristici ecologice, sociale, economice, culturale);
– scopul dezvoltării turismului trebuie să fie întotdeauna echilibrarea nevoilor
turiştilor cu cele ale destinaţiilor turistice şi gazdelor acestora;
– industria turistică, guvernele, autorităţile responsabile cu protecţia mediului şi
organismele internaţionale trebuie să respecte aceste principii şi să conlucreze
pentru a le pune în practică (Stănciulescu, etal, 2000, pp. 5).
Plecând de la principiile mai sus enunţate se poate spune că însuşirea conceptului
de turism durabil este absolut necesară pentru ca turismul să reprezinte o şansă pentru
economie, fără a deveni un risc pentru societate.
2. Marketing şi turism durabil
130
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 131
131
132 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
132
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 133
133
134 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
autorităţilor centrale, entităţi care funcţionează în cadrul sau pe lângă alte instituţii
(spre exemplu, Centrul de informare turistică INFO Litoral, Constanţa).
Aceste organisme au un rol absolut necesar în definirea destinaţiilor promovate ca şi
destinaţii turistice durabile mai ales prin „alegerea mesajelor şi simbolurilor servesc la
identificarea şi poziţionarea sau conturarea unei imagini de marcă a acestor destinaţii
în mintea vizitatorilor şi diferenţierea lor faţă de toate celelalte” (Middleton, Clark,
2001, pp. 336).
c. la nivelul firmelor care acţionează în sfera turismului (prestatori de servicii turistice,
tur-operatori, agenţii de turism detailiste). În mod tradiţional, abordarea de marketing a
firmelor din turism, ca şi a oricăror alte firme, pleacă de la două funcţii tradiţionale ale
marketingului, şi anume satisfacerea nevoilor consumatorilor de servicii şi produse
turistice şi maximizarea profitului.
Noua orientare de marketing în direcţia turismului durabil accentuează nevoia de
echilibru dintre obiectivele privind profitul companiei, creşterea satisfacţiei consuma-
torilor şi obiectivele privind bunăstarea generală a societăţii.
Firmele a căror orientare şi activitate de marketing nu vizează obiectivele turismului
durabil, pot avea un impact negativ asupra mediului atât la nivel local cât şi la nivel
global. Acest impact negativ se poate manifesta:
- asupra produselor şi serviciilor oferite (prin componenta de mediu a produselor);
- asupra nivelului de accesibilitate a destinaţiilor şi a imaginii comunicate;
- asupra valorii percepute de către consumator (calculul tradiţional al preţurilor nu
reflectă costurile de protecţie a mediului), o valoare ridicată indicând o calitate
ridicată a mediului natural, social şi cultural (Firth, 2004, pp. 14).
În vederea atingerii obiectivelor turismului durabil, este necesar ca toate organismele
implicate în sfera turismului să colaboreze, astfel încât eforturile cumulate să faciliteze
transpunerea în practică a principiilor dezvoltării durabile.
Această colaborare trebuie să aibă în vedere:
- armonizarea intereselor tuturor participanţilor din lanţul de prestaţii de servicii
turistice;
- includerea, în cadrul produselor turistice, de către tur-operatori, a acelor servicii
turistice în procesul prestării cărora se respectă principiile dezvoltării durabile;
această măsură are un efect de stimulare a activităţii acelor prestatori de servicii
care aplică aceste principii (grija faţă de mediu, utilizarea raţională a resurselor,
reciclarea deşeurilor etc.);
- promovarea, de către autorităţile naţionale de turism, a acelor destinaţii în care se
aplică principiile dezvoltării durabile;
- formularea unor strategii comune de acţiune, cu participarea prestatorilor de
servicii turistice, tur-operatorilor, agenţiilor de turism detailiste, comunităţilor
locale şi zonale, sub coordonarea autorităţilor naţionale de turism, în concordanţă
cu obiectivele economice şi sociale generale, astfel încât să se atingă obiectivele
dezvoltării durabile la nivelul întregii societăţi.
134
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 135
Bibliografie
Baker M. J., 1995, „Marketing. Theory and Practice”, MacMillan Press Ltd., London.
Balaure, V. (coord.), 2005, „Marketing turistic”, Ed. Uranus, Bucureşti.
Berry, L.L., Parasuraman, A., 1991, „Marketing Services. Competing through Quality”, The
Free Press, New York.
Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P., 2000, „Ecoturism”, Ed. Economică, Bucureşti.
Catedra de Economie si Politici Economice, A.S.E. Bucureşti, 2000, “Economie”, Ed. a
V-a, Bucureşti.
Firth, T., 2004, „Marketing for Sustainable Tourism”, University of Sydney, on Web Page:
www.besteducationnetwork.org.
135
136 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
136
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 137
Florina BRAN
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
137
138 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
138
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 139
deosebire de alte acorduri ale OMC, acesta este plurilateral şi nu multilateral, astfel că
semnarea lui nu condiţionează calitatea de membru a unei ţări în organizaţie.
Standardele de mediu voluntare reprezintă, în acelaşi timp, şi oportunităţi
economice. Astfel, firmele îşi pot crea prin utilizarea acestor standarde nişe de piaţă „verzi”
sau îşi pot menţine cotele de piaţă. De exemplu, promovarea politicii „verzi” în achiziţiile
guvernamentale poate stimula firmele în adoptarea standardelor voluntare. În acest sens, o
cerinţă importantă este recunoaşterea standardelor la nivel internaţional.
Efectele ecologice ale liberalizării comerţului. Evaluarea efectelor ecologice ale
liberalizării comerţului a fost investigată în numeroase studii pe baza datelor empirice şi a
unor modele teoretice de echilibru.
Susţinătorii comerţului liber pun sub semnul întrebării efectele ecologice negative
ale intensificării comerţului. Premisele pe care se bazează această poziţie sunt faptul că
intensificarea comerţului determină efecte de scară, respectiv creştere economică, iar
creşterea economică şi calitatea mediului se relaţionează conform curbei de mediu Kuznets.
Aceste studii arată faptul că indicatorii calităţii mediului tind să se deterioreze odată cu
creşterea veniturilor pe cap de locuitor până la un anumit nivel al acestuia, dar apoi intervine
o plafonare, după care relaţia se inversează – indicatorii calităţii mediului se ameliorează pe
măsură ce nivelul veniturilor pe cap de locuitor creşte (fig.1).
139
140 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
140
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 141
Concluzii. Relaţia dintre comerţ şi protecţia mediului este o relaţie care a suscitat
numeroase controverse. Una din posibilele cauze o reprezintă dimensiunea internaţională a
celor două procese, întrucât în acest context se poate manifesta o anulare a efectelor benefice
pe care societatea le aşteaptă – creşterea economică şi un mediu de viaţă mai curat.
Intensificarea preocupărilor pentru protecţia mediului se materializează sub două
forme: apariţia şi creşterea exigenţei reglementărilor guvernamentale şi elaborarea şi
utilizarea din ce în ce mai largă a măsurilor voluntare de mediu.
În primul caz, efectele asupra comerţului pot fi catalogate drept nefavorabile,
întrucât numeroase studii au dovedit intenţia protecţionistă a unor reglementări. În plus,
GATT nu permite folosirea standardelor PMP, pe care le consideră bariere pentru comerţul
liber. Pe de altă parte, în cazul măsurilor voluntare de mediu, deşi acestea sunt încă relativ
puţin folosite, se apreciază că ele se pot transforma într-un avantaj competitiv şi pot
contribuie la dezvoltarea unor pieţe „verzi”.
Efectele ecologice ale liberalizării comerţului sunt apreciate plecând de la ipoteza
că acesta contribuie la creşterea economică. Cu toate acestea, relaţia dintre creşterea
economică şi calitatea mediului rămâne controversată, întrucât cea mai importantă ipoteză –
curba de mediu Kuznets – are în continuare numeroase critici, bazate atât pe aprecieri
privind relaţiile conceptuale, cât şi pe dovezi empirice. Pe de altă parte, există studii care
confirmă faptul că ţările care se industrializează şi au o deschidere mare faţă de comerţul
internaţional înregistrează şi o creştere a performanţelor ecologice.
În acestea condiţii, devine relevantă o discuţie asupra compatibilităţii dintre
politicile comerciale şi politicile de mediu. Pentru a clarifica acest aspect sunt necesare
studii care să investigheze cum se vor distribui efectele politicilor naţionale din cele două
domenii asupra economiilor din ţările aflate în relaţii comerciale, dacă trebuie să existe şi
ţări care să le considerăm dezavantajate sau efectul la nivel global va fi benefic din ambele
puncte de vedere.
Bibliografie
Bran, Florina, Pârgaru, I., Ioan, Ildiko, Politicile comercială şi de mediu ale României,
Editura ASE, Bucureşti, 2004
Bran, Florina, Riscurile ecologice ale mondializării economice, în volumul Evaluarea şi
gestionarea riscurilor ecologice, Editura ASE, Bucureşti, 2007
Figueroa, E.B., Environmental impacts of globalization through trade liberalization in
agriculture: Analyzing the empirical evidence from Latin America, Conference at
Harvard University, 1999
Rojanschi, V., Bran, Florina, Grigore, F., Diaconu, Simona, Elemente de economia şi
managementul mediului, Editura Economică 2004
141
142 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Ioan ILDIKO
Lector universitar doctor
Geani GRĂDINARU
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. Apariţia şi agravarea problemelor ecologice au numeroase cauze.
Rezultatele cercetărilor indică faptul că una din cauze este aceea că problemele de mediu
nu sunt „sesizate” de piaţă. Pentru a fi depăşite problemele legate de „eşecul pieţelor” s-au
elaborat politici de mediu care urmăresc să creeze mecanisme de corectare. În ultimii ani, o
importanţă din ce în ce mai mare se acordă şi instrumentelor bazate pe informare,
comunicare şi educare. Lucrarea noastră urmăreşte să aducă o serie de clarificări privind
posibilitatea ca prin conştientizarea problemelor de mediu să rezulte un comportament
diferit faţă de cel economic raţional. În acest sens, sunt dezbătute iniţial aspecte privind
conştientizarea problemelor de mediu – conţinut, cerinţe, potenţial şi limite. În continuare,
prezentăm studii de caz relevante şi o succintă analiză a activismului ecologic în România.
Constatările noastre indică faptul că în măsura în care efectele ecologice se manifestă sub
forma unor accidente, potenţialul lor de a influenţa comportamentul economic ca urmare a
conştientizării este mai mare.
142
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 143
obiectivă a unui grup relativ restrâns, iar eventualele reguli trebuie asumate numai de cei care
consideră că modul de acţiune şi scopurile urmărite sunt comune cu cele declarate de ONG.
Complexitatea problemelor de mediu, teoriile contradictorii pe care s-au bazat
politicile naţionale, confruntarea internaţională în elaborarea politicilor pentru diferite
probleme, contradicţia dintre interesele economice şi interesele de conservare sunt tot atâtea
stimulente pentru a continua cercetarea fundamentală şi exploratorie în vederea creării de
noi instrumente şi perfecţionării celor existente pentru elaborarea şi implementarea
politicilor de mediu.
Limitele instrumentelor tradiţionale sunt din ce în ce mai discutate în literatura de
specialitate, dar şi în documente guvernamentale. Prin urmare, atenţia specialiştilor s-a orientat
spre alternativele posibile, respectiv grupa instrumentelor bazate pe informare, comunicare,
educare. În această lucrare, ne propunem să relevăm câteva aspecte privind potenţialul şi limitele
conştientizării în transformarea efectelor ecologice în semnale de piaţă.
Conştientizarea problemelor de mediu este un subiect amplu dezbătut în ultimii ani.
În general, se apreciază că are un potenţial important pentru creşterea eficacităţii măsurilor
de protecţia mediului. Teoria economică explică determinismul comportamentului pe baza
raţionamentului economic (Homo oeconomicus). Studiile sociologice relevă complexitatea
determinării comportamentului. În acest context, am considerat oportun să clarificăm rolul
conştientizării. Etapele pe care le-am parcurs sunt detaliere dificultăţilor întâlnite în
implementarea politicii de mediu, precizarea componentelor conştientizării şi prezentarea
unor situaţii în care cunoaşterea problemelor de mediu, voluntară sau impusă, a condus la
decizii diferite ale unor agenţi economici. De asemenea, am considerat relevant să aducem
câteva repere şi din spaţiul românesc. Prin urmare, s-a realizat o succintă prezentare a
activismului ecologic din România.
Implementarea politicii de mediu – experienţe şi aşteptări. Degradarea mediului a
apărut odată ce ritmul dezvoltării economice şi populaţia umană au crescut. Cauzele acestui proces
sunt complexe. Rezultatele cercetărilor în domeniu au arătat însă că activităţile omului au o
contribuţie la producerea acestor fenomene. Studii mai aprofundate de economia mediului
dezvoltă acest argument şi evidenţiază faptul că piaţa nu are capacitatea să regleze procesele
economice astfel încât să fie evitate efectele ecologice negative.
Această incapacitate este apoi pusă pe seama caracteristicii de bun comun a
mediului, dar şi pe seama faptului că piaţa nu „primeşte” semnale atunci când efectele
ecologice sunt negative.
Politica de mediu urmăreşte să intervină pentru a corecta „eşecul” pieţelor. Autoritatea
guvernamentală intervine prin impunerea unor restricţii - limite de emisii, reguli de comportament
etc. - respectiv „comenzi”, aplicarea unor taxe suplimentarea sau crearea de pieţe specifice şi prin
educarea şi informarea populaţiei. În fond, se urmăreşte schimbarea comportamentului, astfel încât
acesta să reflecte în acelaşi timp raţionamentul economic şi ecologic.
Până nu de mult a dominat folosirea instrumentelor de tip comandă control. Această
abordare presupune că agenţiile guvernamentale dezvoltă o serie de reguli şi standarde. În baza lor,
se adoptă sau, dimpotrivă, sunt interzise tehnologiile în funcţie de impactul lor ecologic; se
stabilesc cantităţile de poluanţi care pot fi eliberate în mediu, respectiv cantităţile de materiale care
pot fi extrase din resurse comune cum sunt resursele piscicole sau pădurea.
Prin intermediul standardelor şi reglementărilor agenţiile guvernamentale încearcă
să controleze comportamentul firmelor private, a altor agenţii guvernamentale şi al
cetăţenilor. Este cel mai vechi mod de a interveni pentru a depăşi „tragedia” bunurilor
comune. Pe lângă tradiţie, alte argumente care susţin folosirea acestor instrumente sunt
(Rojasnchi, Bran, 2002):
- Se stabilesc de la început drepturile democratice ale tuturor cetăţenilor
o în raport cu probleme grave generate de:
143
144 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Taxa pigouviana
P P
0 0
Q Cantitatea Q Cantitatea
poluării poluării
Figura 1. Mecanismul de acţiune al permiselor de poluare şi al taxelor „verzi” (după Bran, 2005)
Instrumentele care folosesc mecanismul de piaţă au următoarele dezavantaje (Bran,
Ioan, 2002):
- uneori nu este disponibil, din cauza: naturii problemei sau dificultăţii de
aplicare a acestuia, datorită, de exemplu, prevederilor acordurilor comerciale şi
politice internaţionale;
- nu poate oferi siguranţă (de exemplu, nu poate asigura faptul că producţia şi
folosirea produselor, substanţelor sau activităţilor periculoase va înceta);
- nu conduce în mod inerent la „internalizarea” valorilor de mediu.
A treia categorie de instrumente, numite şi instrumente social-comunicative,
urmăresc schimbarea comportamentului prin referire la sisteme valorice normative, dar şi
prin ameliorarea comunicării între actorii implicaţi. Mecanismul acestor instrumente
încearcă să inducă schimbarea comportamentală prin implicare care solicită participare, dar
permite, de asemenea, existenţa unei anumite “auto-reglementări” şi libertăţi sociale. Acest
fapt se realizează prin acorduri voluntare, neoficiale, conform dreptului privat. Înţelegerile
pot trata orice subiect, atâta vreme cât acesta nu este interzis de lege.
144
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 145
145
146 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
146
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 147
Bibliografie
Bleahu, M., Priveşte înapoi cu mânie… Priveşte înainte cu spaimă, Editura Economică,
Bucureşti, 2001
Bran, Florina, Ioan, Ildiko, Ecosferă şi politici ecologice, Editura ASE, Bucureşti, 2002
Ioan, Ildiko, Promovarea valorilor impuse de protecţia mediului în educaţia tinerilor, în
volumul Ştiinţe ale educaţiei – educaţie universitară, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2006, pp.61-64
Rojasnchi, V., Bran , Florina, Politici şi strategii de mediu, Editura Economică, Bucureşti,
2002
147
148 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
148
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 149
149
150 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
theory, engl.) (Myers şi Majluf (1984) susţine că întreprinderile se vor împrumuta, evitând
emisiunea de acţiuni, atunci când sursele proprii devin insuficiente pentru finanţarea
oportunităţilor de investiţii rentabile. Asimetria de informaţii de pe piaţă poate crea
dificultăţi creditorilor în distingerea între companiile performante şi cele ne-performante, dar
care încearcă să dezinformeze piaţa şi de aici pot apărea restricţii în acordarea de credite,
majorări de rate ale dobânzii etc. (Myers si Majluf (1984), Tur şi Hoskisson (1990)).
2. Baza de date
Prezentul studiu are în vedere analiza companiilor non-financiare listate pe piaţa de
capital din România – atât la Bursa de valori Bucureşti (BVB) cât şi pe RASDAQ pentru perioada
2005-2006. Principalele variabile supuse analizei sunt gradul de îndatorare financiară
(înţelegând aici datorii cu scadenţe mai mari de 1 an) şi performanţa companiei.
Pentru construirea eşantionului de întreprinderi, în primul rând, am eliminat din
eşantionul de companii băncile şi societăţile de servicii de investiţii financiare datorită
reglementărilor specifice sub incidenţa cărora se desfăşoară activitatea acestora, îndatorarea
acestora fiind puternic influenţată de o serie de factori exogeni. În concordanţă cu
metodologia studiului de referinţă realizat de Rajan şi Zingales (1995)1 au fost excluse toate
companiile ce fac parte din categoria „bănci şi servicii financiare”, conform clasificaţiei din
rapoartele lunare ale BVB şi ne-am concentrat atenţia exclusiv asupra organizaţiilor
considerate „non - financiare”.
În al doilea rând, eşantionul a fost constituit din acele companii pentru care am
dispus de informaţii suficiente pentru realizarea riguroasă a studiului propus. Informaţiile
financiar – contabile necesare au fost obţinute de pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti,
respectiv www.bvb.ro.
Eşantionul de date de pe BVB a conţinut un număr de 23 întreprinderi în anul 2005
şi 31 de întreprinderi în anul 2006.
Eşantionul de pe RASDAQ s-a constituit dintr-un număr de 90 de întreprinderi
din 5 sectoare economice, respectiv: industria extractivă, industria prelucrătoare –
industria metalurgică, industria prelucrătoare – fabricarea articolelor de îmbrăcăminte,
hoteluri şi restaurante, construcţii.
1 Rajan, R., Zingales, L., 1995, “What Do We Know about Capital Structure? Some Evidence from
International Data”, Journal of Finance, vol.50, no.5, 1421 – 1460.
150
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 151
Motivul pentru care s-a optat pentru acest indicator în locul activului total este acela
că, cel puţin teoretic, necesarul de fond de rulment (NFR) ia valori diferite de la un sector la
altul şi acest fapt poate influenţa nivelul indicatorilor calculaţi pe baza acestuia.
datorii _ financiare (2)
gdatfin =
activ _ economic
2. Imobilizări corporale, ca pondere în activ economic. Într-un mediu incert, cu
asimetrie informaţională, structura activelor unei companii are un impact direct asupra
structurii capitalului în condiţiile în care cele care deţin mai multe active imobilizate au o
probabilitate mai mare să primească finanţare prin credit bancar sau să se finanţeze prin
emisiune de obligaţiuni. Dacă băncile nu dispun de suficiente informaţii privind companiile
care solicită credite, celor cu mai multe active intangibile nu le vor acorda credite (deloc sau
mai puţine). Ca atare, o corelaţie pozitivă între activele imobilizate şi îndatorare semnifică
existenţa unei asimetrii informaţionale.
imobilizari _ corporale (3)
imocorp / AE =
activ _ economic
3. Cifra de afaceri (CA). În general, accesul întreprinderilor la sursele
împrumutate este corelat cu dimensiunea acestora. Avem în vedere prin această denumire
generică dimensiunea “valorică” (în valori contabile) a acestora şi nu neapărat pe cea fizică.
În condiţiile unei pieţe asimetrice informaţional, cu cât se cunoaşte mai mult despre
activitatea unei întreprinderi, cu atât va fi mai uşor să obţină un împrumut. În plus,
investitorii apreciază că o întreprindere mare dispune de o bază mult mai solidă pe care să
dezvolte proiectele de investiţii pe care doreşte să le iniţieze şi poate menţine mult mai bine
sub control riscul de fluctuare ciclică a activităţii desfăşurate. În acest context, riscul de
faliment este considerat mult mai redus pentru firmele mari, în raport cu cele mici (Ang,
Chua şi McConnel (1982), Titman şi Wessels (1988)).
4. Performanţa întreprinderii. Există mai multe puncte de vedere în teoria
financiară cu privire la tipul de corelaţie între profitabilitatea unei companii şi gradul său de
îndatorare. Astfel, conform teoriei ierarhizării surselor de finanţare se estimează o valoare
negativă a coeficientului de corelaţie între cei doi indicatori. Pe de altă parte, autori precum
Ross [1977] sau Leland şi Pyle (1977) susţin că structura de finanţare a companiei reprezintă
un mijloc de semnalizare a performanţelor şi perspectivelor unei companii şi de aceea se
aşteaptă o valoare pozitivă a coeficientului de corelaţie între cele două variabile. Conform
modelelor fundamentate pe teoria de agent (a se vedea studiile lui Jensen şi Meckling
(1976), Jensen (1986)) o îndatorare mai mare ajută la controlul costurilor de mandat asociate
monitorizării acţiunilor managerului privind modul în care utilizează numerarul în exces pe
care îl generează mai ales o firmă fără oportunităţi de creştere consistente.
Instrumentele de cuantificare a performanţelor unei întreprinderi sunt destul de
diverse, dar pentru derularea studiului nostru econometric am selectat 3 indicatori, respectiv
2 indicatori calculaţi pe baza datelor financiar-contabile şi 1 indicator calculat pe baza
datelor bursiere:
rezultat_net (4)
rata _ rentabilitatii _ financiarevalori _ contabile = RRfin =
capitaluri_proprii
rezultat _ de _ exp loatare (5)
rata _ rentabilitatii _ economice = R Re c =
activ _ economic
151
152 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
4. Metodologia de studiu
Primul studiu analizează indicatorul gradul de îndatorare financiară, atât pentru
BVB, cât şi pentru RASDAQ în dinamică, pentru anii 2005 şi 2006, utilizând statisticile
descriptive pentru indicatori precum: media, mediana, valori minime, valori maxime,
dispersia, coeficientul de variaţie etc.
Al doilea studiu realizat a avut în vedere posibila influenţă pe care o pot exercita
imobilizările corporale (ca pondere în activ economic) asupra mărimii gradului de îndatorare
financiară, înţelegând aceste imobilizări ca fiind o „garanţie” pentru accesul la o îndatorare
mai mare.
Separat pentru BVB şi RASDAQ s-a realizat legătura dintre aceste două variabile
pe baza unui model de regresie anuală de forma:
imo _ corp t (7)
gdatfin t = β 0 + β1 × + εt
AE t
Al treilea studiu vizează, de asemenea, analiza gradului de îndatorare financiară,
însă de această dată în încercarea de a surprinde o dependenţă între gradul de îndatorare la
anul n în raport cu gradul de îndatorare la anul n-1 cu şi respectiv fără, cifra de afaceri de la
anul n. Modelul de regresie aplicat este de forma:
gdatfin t = β 0 + β1 × gdatfin t −1 + ε t (8)
gdatfin t = β 0 + β1 × gdatfin t −1 + β 2 × CA t + ε t (9)
Al patrulea studiu analizează posibila interdependenţă între gradul de îndatorare
financiară şi performanţa întreprinderii. Modelul de regresie are în vedere, pe de o parte,
interdependenţa între gradul de îndatorare financiară la anul n şi performanţa întreprinderii
la anul n, iar pe de altă parte interdependenţa între gradul de îndatorare financiară la anul n
şi performanţa întreprinderii la anul n-1.
• pentru companiile listate la BVB: gdatfin t = β 0 + β1 × RRfin t −1 + ε t (10)
şi gdatfin t = β 0 + β1 × RRfin t + ε t (11)
• pentru companiile listate la BVB şi, respectiv RASDAQ:
1 (12)
gdatfin t = β 0 + β1 × + εt
PER t
• pentru companiile listate la RASDAQ: gdatfin t = β 0 + β1 × R Re c t −1 + ε t (13)
şi gdatfin t = β 0 + β1 × R Re c t + ε t . (14)
5. Rezultate obţinute
152
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 153
Tabel 1
Statistici descriptive privind gradul de îndatorare
pentru întreprinderile listate la RASDAQ
Indicatori DATFIN/AE-2006 Indicatori DATFIN/AE-2005
Mean 0,140025828 Mean 0,61238
Standard Error 0,034800468 Standard Error 0,456824
Median 0,004269777 Median 0,017665
Mode 0 Mode 0
Standard Deviation 0,331975306 Standard Deviation 4,357819
Sample Variance 0,110207604 Sample Variance 18,99059
Kurtosis 41,78320629 Kurtosis 86,49638
Skewness 5,734536117 Skewness 9,200808
Range 2,73057273 Range 43,48993
Minimum 0 Minimum -2,26602
Maximum 2,73057273 Maximum 41,22391
Sum 12,74235039 Sum 55,72653
Count 91 Count 91
Coef_Variation 2,370814794 7,116207
Indicatorii din tabelul 1 evidenţiază, în primul rând, o modificare semnificativă a
nivelului gradului mediu de îndatorare, în sensul reducerii de la 61,3238% în anul 2005 la
14% în anul 2006. Această evoluţie este însoţită de o reducere a variabilităţii gradului de
îndatorare, evidenţiată de o reducere de la 436% la 33,2%. Aceasta concluzie este susţinută
şi de intervalul de variaţie al indicatorului – valori minime şi respectiv maxime – precum şi
de valorile coeficienţilor de variaţie (calculaţi ca raport între abaterea medie pătratică şi
medie) în scădere de la 7,11 la 2,37.
Pentru întreprinderile listate la BVB, statisticile descriptive sunt prezentate în tabelul
2, evidenţiind o situaţie relativ diferită faţă de cele listate pe RASDAQ.
Tabelul 2
Statistici descriptive privind gradul de îndatorare
pentru întreprinderile listate la BVB
DATFIN/AE-
Indicatori 2006 Indicatori DATFIN/AE-2005
Mean 0,053285 Mean 0,059389
Standard Error 0,024288 Standard Error 0,023955
Median 0,003747 Median 0,013657
Mode 0 Mode 0
Standard Deviation 0,11392 Standard Deviation 0,112358
Sample Variance 0,012978 Sample Variance 0,012624
Kurtosis 6,975852 Kurtosis 6,614493
Skewness 2,723046 Skewness 2,685668
Range 0,435452 Range 0,415703
Minimum 0 Minimum 0
Maximum 0,435452 Maximum 0,415703
Sum 1,172262 Sum 1,306568
Count 22 Count 22
Coef. Variation 2,137951 Coef. Variation 1,89189
Se remarcă o relativă constanţă a nivelului gradului mediu de îndatorare financiară
în anii 2005 şi 2006, de cca. 5% anual, însoţită de o abatere medie pătratică de asemenea
constantă, de 11% anual şi cu intervale apropiate de variaţie între valorile minime şi cele
maxime, respectiv între 0% şi cca. 40%. Omogenitatea datelor din cei doi ani este susţinută
şi de valorile relativ apropiate ale coeficienţilor de variaţie, situaţi în jurul valorii 2.
153
154 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
154
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 155
155
156 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
6. Concluzii
Studiul a evidenţiat atât puncte comune cât şi diferenţe între întreprinderile listate
la BVB şi cele listate pe RASDAQ, din perspectiva gradului de îndatorare şi al corelaţiei
acestuia cu diverse variabile precum: imobilizări corporale, cifra de afaceri sau performanţa
întreprinderii.
S-a demonstrat o legătură directă şi relativ puternică între gradul de îndatorare şi
imobilizările corporale, cu tendinţa de reducere a acestei corelări în anul 2006.
Studiul efectuat pe eşantionul de firme listate la Bursa de Valori Bucureşti relevă o
dependenţă puternică a gradului de îndatorare de nivelul înregistrat în anul anterior, fapt care
nu se verifică şi pentru întreprinderile listate pe RASDAQ.
În final, evidenţiem o dependenţă a gradului de îndatorare de performanţele
financiare în valori contabile din perioada curentă, indicatorii de performanţă în valori de
piaţă fiind nerelevanţi pentru nivelul de îndatorare.
Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului nr. 86 / 2007, AT, finanţat de către
CNCSIS.
Bibliografie
Akhtara, S., Oliver, B. ,2006, „The Determinants of Capital Structure for Japanese
Multinational and Domestic Corporations”, Working paper
Ang, J. S., Chua, J. H., McConnell J.,1982, „The Administrative Costs of Corporate
Bancruptcy: A Note”, Journal of Finance, 219-226.
Bancel, F., Mittoo, U. R., 2004, „Cross-Country Determinants of Capital Structure Choice:
A Survey of European Firms”, Financial Management, vol. 33, no. 4.
Baker, M., Wurgler, J., 2002, „Market timing and capital structure”, Journal of Finance,
vol. 57, 1-32.
Bevan, A., Danbolt, J., 2000, “Capital Structure and its Determinants in the United
Kingdom. A Decompositional Analysis”, Working paper.
Booth, L., Aivazian, V., Demirguc – Kunt, A., Maksimovic, V., 2001, “Capital Structures in
Developing Countries”, Journal of Finance, vol.LVI, no.1.
Chun Chang, Xiaoyun Yu, 2003, „Informational Efficiency and Liquidity Premium as the
Determinants of Capital Structure”, Working paper
Demirgüç-Kunt, A., Maksimovic, V., 1998, „Law, Finance, and Firm Growth”, Journal of
Finance, 53, 2107-2137.
Devic, A., Krstic, B., 2001, “Comparatible Analysis of the Capital Structure Determinants in
Polish and Hungarian Enterprises”, Facta Universitatis, series Economics and
Organisation, vol.I, no.9.
156
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 157
Dragotă, M., Semenescu, A., 2007, “An industry analysis of capital structure determinants.
Empirical results for Romanian listed companies”, Conferinţa internaţională Economy,
Society, Civilization”.
Drobetz, W., Fix, R., 2003, “What are the Determinants of the Capital Structure? Some
Evidence for Switzerland”, Working Paper no.4/03.
Fattouh, B., Scaramozzino, P., Harris, L., 2004, „Capital Structure in South Koreea: A
Quantile Regression Approach”, The Review of Financial Studies, no. 5, 437-470.
Harris, M., Raviv, A., 1991, “The Theory of Capital Structure”, Journal of Finance, no.1.
Hsiao-Tien, P., Bohdan, P., Tenpao, L., 2003, „The Determinants of Capital Structure
Choice Using Linear Models: High Technology vs. Traditional Corporations”, Journal
of the Academy of Business and Economics.
Jensen, M., Meckling, W., 1976, “Theory of the Firm: Managerial Behavior, Agency Costs
and Ownership Structure”, Journal of Financial Economics, no. 3.
Jones, D., Klinedinst, M., Rock, C., 1998, „Productive Efficiency During Transition:
Evidence from Bulgarian Panel Data”, Journal of Comparative Economics, 26 (3),
446–464.
Kale, J., Shahrur, H., 2007, „Corporate Capital Structure and the Characteristics of Suppliers
and Customers”, Journal of Financial Economics, vol. 83, 321-365.
Koch, P.D., Shenoy, C., 1999, „The Information Content of Dividend and Capital Structure
Policies”, Financial Management, vol. 28, no. 4.
Leland H., Pyle, D., 1977, “Information Asymmetrics, Financial Structure and Financial
Intermediation”, Journal of Finance, no.32.
Leland, H., 1998, “Agency Costs, Risk Management, and Capital Structure”, Journal of
Finance, vol. 53.
Miller, M.H., 1977, “Debt and taxes”, Journal of Finance, no.2.
Modigliani, F., Miller, M.H., 1958, “The Cost of the Capital, Corporation Finance, and the
Theory of Investment”, The American Economic Review.
Modigliani, F.; Miller, M.H., 1963, “Corporate Income Taxes and the Cost of the Capital”,
American Economic Review.
Munyo, I., 2004, “The Determinants of Capital Structure: Evidence from an Economy
without Stock Market”, Working paper.
Myers, S., Majluf, N., 1984, “Corporate Financing and Investment Decisions when Firms Have
Information that Investors Do Not Have”, Journal of Financial Economics, no. 13.
Myers, S.C., 1977, “Determinants of corporate borrowing”, Journal of Financial
Economics.
Rajan, R., Zingales, L., 1995, “What Do We Know about Capital Structure? Some Evidence
from International Data”, Journal of Finance, vol.50, no.5.
Ross, S., 1977, “The Determination of Financial Structure: The Incentive – Signaling
Approach”; Bell Journal of Economics and Management Science, no. 8.
Stulz, R., 1999, “Globalization of equity markets and the cost of capital”, NYSE Conference
on Global Equity Markets.
Titman, S., Wessels, R., 1988, “The determinants of capital structure choice”, Journal of
Finance, nr.42.
Turk, T., Hoskisson , R., 1990, „Corporate Restructuring: Governance and Control Limits of the
Internal Capital Market”, Academy of Management Review, vol. 15, no. 3, 459-477.
157
158 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
1
Shifting the balance - the evolution of indirect taxes - PriceWaterhouseCoopers, 2007
2
Pentru o abordare teoretică a dihotomiei integrare pozitivă – integrare negativă vezi Fritz W.
Scharpf: “Balancing Positive and Negative Integration: The Regulatory Options for Europe”.
158
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 159
Iată câteva din „cazurile-bornă” din jurisprudenţa CEJ în materie de impozite indirecte:
Tolsma (1994), Olanda: Stabilirea exigibilităţii TVA pe baza legăturii directe
dintre furnizarea de bunuri şi servicii şi suma primită în contrapartidă.
Recaudadores (1991), Spania: Stabilirea exigibilităţii TVA în cazul persoa-
nelor activând independent în exerciţiul unei funcţii publice.
Charles (2005), Olanda: Deductibilitatea TVA în cazul unor active de capital
folosite în scopuri mixte.
Optigen (2006), Marea Britanie: Frauda de tip “carusel”.
Evangelischer (2000), Austria: Distincţia între aplicarea accizelor asupra
băuturilor alcoolice şi celor ne-alcoolice.
Braathens (1999), Suedia: Armonizarea sistemului accizelor asupra uleiurilor
minerale prin prescrierea unei excepţii în cazul uleiurilor minerale furnizate ca
şi combustibil pentru navigaţie aeriană, alta decât zborurile de agrement.
De Danske Bilimportorer (2003), Danemarca: Aplicarea unor cote de
impozitare a autovehiculelor la nivelul stabilit de autorităţi fără însă a se crea
discriminări.
Nunes Tadeu (1995), Grecia: Stabilirea unei taxei de înmatriculare a
autovehiculelor cu condiţia de a nu exista discriminări prevăzute de Art. 90
TCE. Acest caz a constituit baza unei hotărâri recente (20 septembrie 2007) a
CEJ având ca obiect o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în
temeiul articolului 226 CE, reclamant fiind Comisia Europeană şi pârât
Republica Elenă.
Impozitele indirecte ca % din PIB
Media Diferenţa
Poziţia
în EU- 1995- 1995 faţă
2000 2001 2002 2003 2004 2005 27 2005 de 2005
BG 15.1 14.6 14.6 16.1 18.0 19.0 1 16.2 -
CZ 11.3 11.0 10.8 11.1 12.0 11.9 26 11.5 -0.3
EE 12.4 12.1 12.5 12.4 12.5 13.5 16 13.0 -0.4
LV 12.3 11.8 11.2 12.1 11.9 12.9 22 12.9 -1.2
LT 12.6 12.2 12.4 11.7 11.3 11.5 27 12.5 -0.9
HU 16.1 15.3 14.9 15.6 16.3 15.8 8 16.1 -2.0
PL 12.6 12.5 13.2 13.2 13.1 13.9 13 13.4 -0.3
RO - 11.4 11.7 12.5 11.8 13.0 21 12.1 -
SI 16.3 16.1 16.4 16.6 16.4 16.4 5 16.3 0.5
SK 12.8 11.5 12.0 11.4 12.5 13.0 20 13.0 -2.1
EU-27
Media
ponderată 14.0 13.7 13.7 13.7 13.7 13.8 13.8 0.4
Media
aritmetică 14.0 13.6 13.6 13.8 14.1 14.4 13.9 0.5
Sursa: Taxation Trends in the EU, 2007 - EUROSTAT
159
160 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Această situaţie nu este însă de natură să îngrijoreze, dat fiind faptul ca la nivelul
UE şi cu precădere în rândul noilor state membre se constată o tendinţă pregnantă de
balansare dinspre taxele directe către cele indirecte, cu efecte în sensul sporirii ponderii
acestora în totalul veniturilor bugetare. Fenomenul nu este atât rezultatul direct al unor
demersuri de politică fiscală cât efectul unor factori economici ce reflectă consolidarea unor
mecanisme de piaţă precum şi ratele superioare de creştere economică la nivel regional.
1
Taxation trends in the EU –European Commission, 2007
160
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 161
1
Conform Art. 226 TUE.
2
Taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, introdusă prin Legea nr.343/2006 si modificată prin
O.U.G. nr.110/2006.
161
162 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
transparenţa rămânând la niveluri care încă lasă mult de dorit. Câteva dintre lacunele apărute
în desfăşurarea proiectelor de cooperare administrativă şi asistenţă tehnică ar fi:
- lipsa unor evaluări realiste privind disfuncţionalităţile instituţionale concrete de
la care să se pornească în găsirea căilor de implementare a reformei;
- lipsa unor pârghii de motivare şi co-interesare sistematică a factorilor de decizie
din administraţia românească vizată de programele în cauză (de multe ori
funcţionarii români percepeau activităţile comune ca o corvoadă adăugată
responsabilităţilor lor specifice);
- gradul ridicat de formalism în evaluarea rezultatelor proiectelor;
- sistemul deficitar de comunicare cu categoriile de contribuabili, beneficiarii
indirecţi ai reformei administrative;
- transparenţa redusă şi slaba diseminare a informaţiei privind desfăşurarea
proiectelor care au rămas în cvasi-totalitatea lor necunoscute publicului şi
celorlalte instituţii interesate de reforma administraţiei fiscale (deşi aproape
fiecare proiect avea printre altele ca obiectiv diseminarea informaţiilor privind
procesul de armonizare fiscală şi reformă administrativă).
Aceste elemente sunt demne de reţinut atât la nivelul eforturile de reformă
instituţională îndreptate către armonizarea cu normele şi principiile comunitare cât şi în ceea
ce priveşte eforturile pe termen lung ale administraţiei fiscale din România în vederea
creşterii transparenţei şi eficienţei instituţionale coroborată cu obiectivul uşurării poverii
fiscale pentru contribuabilul român.
Studiu de caz – Taxa de primă înmatriculare
1
Acesta interzice oricărui stat membru să aplice în mod direct sau indirect o impozitare excesivă asupra
produselor provenite din alt stat membru sau orice mod de impozitare ce ar constitui o formă de
protecţie indirectă a altor produse. Art. 90 TCE interzice deci orice discriminare fiscală ce ar acorda un
avantaj comparativ produselor unui stat membru.
2
Nivelul taxei porneşte de la 68 de euro, pentru autovehiculele noi, foarte mici, cu o capacitate cilindrică
de 600 cmc, dotate cu catalizator tip EURO 4 şi ajunge până la 8.586 euro pentru autoturismele mai
vechi de şase ani, fără catalizator şi cu o capacitate cilindrică de peste 3.000 cmc.
162
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 163
Bibliografie
Copenhagen Economics - Study on reduced VAT applied to goods and services in the
Member States of the European Union. Final report, June 2007.
Cattoir, Philippe - A history of the “tax package” - The principles and issues underlying the
community approach. European Commission, Brussels, 2006
Dăianu, D; Doltu, D; Pîslaru, D – Transpunerea în România a normelor Uniunii Europene în
domeniul impozitării indirecte. IER, 2002.
European Commission – Proposal for a Council Decision authorising Romania to apply a
reduced rate of VAT to certain labour-intensive services referred to in Article 28(6) of
Directive 77/388/ECC. Brussels, 2007.
European Commission – Proposal for a Council Directive amending VAT Directive 2006/112/EC
of 28 Novemeber 2006 on the common szstem of value added tax. Brussels, 2007.
EUROPOLITICS, Friday 29 June 2007, No. 3337, 35th year.
Hamaekers, Hubert – Taxation Trends in Europe. International Bureau of Fiscal
Documentation, 2003.
Kovacs, Laszlo - VAT reduced rates on the labour intensive services. Speech at the conference
organised by the European Hotel, Restaurant, Coffee Association, Budapest, 19/01/2007.
Martinez-Monga, C.; Maza Lasierra, L.A. & Igal, J.Y. – Asset Booms and Tax Receipts: The
case of Spain, 1995-2006. Working paper (draft), DG ECFIN, July 2007.
PriceWaterhouseCoopers – Global VAT developments. Issue 2, February 2007.
PriceWaterhouseCoopers - Shifting the balance - the evolution of indirect taxes, 2007.
PriceWaterhouseCoopers - The World Bank – Paying Taxes 2008. The Global Picture. 2007.
Taxation and Customs Union DG, EC – Taxation trends in the EU, 2007
Wallace, H.; Wallace, W. & Pollack, M. A. – Policy-Making in the European Union. Fifth
Edition, Oxford University Press, 2005.
www.eu2007.de – Germany, Presidency of the European Union.
www.eu2007.pt – Portugal, Presidency of the European Union.
163
DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR
DIN ROMÂNIA
Ion PLUMB
Profesor universitar doctor
Andreea ZAMFIR
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. Politicile educaţionale pun un accent din ce în ce mai mare pe inovaţie şi
schimbare organizaţională în cadrul instituţiilor de învăţământ, care sunt considerate
absolut necesare pentru a alinia mai eficient educaţia şi formarea continuă la cerinţele
societăţii bazate pe cunoştinţe. În prezent, învăţământul universitar european se confruntă
cu schimbări profunde În societatea şi economia bazate pe cunoştinţe educaţia universitară
trebuie să joace un rol important în ridicarea nivelului de cunoştinţe, aptitudini şi
competenţe. De aceea, în lucrare se prezintă evoluţia învăţământului superior din România
urmare a Procesului Bologna şi de asemenea, o analiză comparativă a structurii
învăţământului superior european. În finalul lucrării sunt formulate unele concluzii şi
recomandări pentru dezvoltarea ulterioară a învăţământului superior din România, astfel
încât să fie valorificate noile oportunităţi educaţionale.
Introducere
Dezvoltarea societăţii bazate pe cunoştinţe conduce la o creştere a solicitărilor
pentru competenţe cheie în sfera personală, publică şi profesională. Modul în care indivizii
accesează informaţiile şi serviciile se află într-o continuă schimbare, iar structurile societale
se modifică de asemenea. Coeziunea socială şi dezvoltarea unor medii democratice sunt
probleme actuale, a căror rezolvare presupune informare, preocupare şi implicare a
indivizilor. Tocmai de aceea, cunoştinţele, aptitudinile şi atitudinile fiecărui individ suportă
schimbări profunde. Tendinţa de globalizare economică afectează piaţa muncii prin
schimbările rapide şi frecvente care se produc, prin introducerea de noi tehnologii şi prin noi
abordări în organizarea companiilor. Angajaţii trebuie să îşi adapteze aptitudinile la cerinţele
postului, precum şi să acumuleze competenţe generice care să îi ajute să se adapteze la
schimbare. Cunoştinţele, aptitudinile şi atitudinea forţei de muncă sunt factori majori ai
inovării, productivităţii şi competitivităţii şi contribuie la motivare, la obţinerea satisfacţiei
în muncă a salariaţilor, precum şi la creşterea calităţii muncii. (Comisia Europeană, 2005).
Învăţământul universitar european se confruntă în prezent cu schimbări extensive,
întrucât obiectivul fundamental al Procesului de la Bologna, învăţământul universitar
european, ar trebui în întregime implementat până în anul 2010. Educaţia şi trainingul de
înaltă calitate reprezintă cele mai bune modalităţi prin care se oferă fiecărui cetăţean
mijloace de integrare şi de participare activă în viaţa socială şi profesională. De aceea este
necesar să se înlăture barierele socio-economice care ar putea limita accesul la învăţământul
universitar (Eurydice (b), 2007).
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 165
165
166 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
studenţii pentru domeniile de studiu tehnice. Toate prevederile legislaţiei se aplică în aceeaşi
măsură instituţiilor de stat şi celor particulare.
Există o echipă naţională de promotori ai Procesului Bologna, structurată pe trei
domenii de competenţă: ECTS, asigurarea calităţii şi sistemul cu trei cicluri. Membrii
echipei au participat la seminarii şi conferinţe europene, la ateliere de lucru regionale, au
redactat materiale informative despre progresele Procesului Bologna şi au organizat vizite de
studiu pentru a sprijini cu sfaturi universităţile mai puţin avansate în privinţa implementării
obiectivelor Procesului Bologna.
Organizaţiile studenţeşti sunt profund implicate în obiectivele Procesului Bologna şi
în succesul reformei în România. Ele sunt partenere ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării,
participă la şedinţa lunară cu reprezentanţii Ministerului şi discută problemele principale
legate de sistemul de sprijinire a studenţilor din România şi de restructurarea sistemului
diplomelor, pentru creşte potenţialul de angajare în câmpul muncii a studenţilor.
Pentru evaluarea stadiului actual de implementare a procesului Bologna se
utilizează în practica europeană un sistem de indicatori repartizaţi în funcţie de următoarele
criterii:
a. Sistemul de acordare a diplomelor, incluzând următorii indicatori:
1. Stadiul de implementare a primului şi al celui de-al doilea ciclu de
studii;
2. Accesul la ciclul următor de studii;
3. Implementarea sistemului naţional de calificări;
b. Asigurarea calităţii:
4. Implementarea naţională a Standardelor şi Direcţiilor pentru
asigurarea calităţii în cadrul spaţiului european al învăţământului
superior;
5. Stadiul dezvoltării sistemului extern de asigurare a calităţii;
6. Nivelul de participare a studenţilor în procesul de asigurare a calităţii;
7. Nivelul de participare internaţională în procesul de asigurare a
calităţii;
c. Recunoaşterea diplomelor şi a duratei studiilor:
8. Stadiul implementării suplimentului de diplomă;
9. Implementarea naţională a principiilor Convenţiei de Recunoaştere de
la Lisabona;
10. Stadiul implementării ECTS;
d. Formarea permanentă:
11. Recunoaşterea învăţământului anterior;
e. Diplome în colaborare:
12. Recunoaşterea diplomelor obţinute în colaborare.
În cazul României, evaluarea stadiului actual al implementării procesului Bologna
ne conduce la următoarele rezultate pentru indicatorii menţionaţi:
1. În anul universitar 2006/2007 între 60%-89% din totalul studenţilor sunt
înmatriculaţi într-un sistem de studii pe două cicluri, în concordanţă cu
principiile de la Bologna;
2. Toate specializările primului ciclu oferă acces la mai multe programe din
ciclul al doilea şi toate programele din ciclul al doilea oferă acces către
programe din ciclul al treilea, cel puţin la nivelul unei treimi, fără a exista
probleme majore de trecere de la un ciclu la altul;
3. O propunere pentru un sistem naţional de calificări în concordanţă cu
sistemul de calificări de la nivelul Spaţiului European al Învăţământului
Superior a fost discutată cu toate părţile relevante de la nivel naţional şi un
program de implementare a fost stabilit;
166
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 167
167
168 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
3
Scoruri
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Indicatori
168
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 169
Tabelul 2
Scoruri medii şi scoruri pentru România
Indicator Media ponderată a scorurilor Scoruri pentru România
1. 4,1 4
2. 4,5 5
3. 2,9 4
4. 4,2 4
5. 4,2 4
6. 4 4
7. 3,5 3
8. 4,1 5
9. 4 5
10. 4,2 5
11. 3,7 4
12. 4,7 5
5,0
4,0
3,0
Scor mediu
Scor pentru Romania
2,0
1,0
0,0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
169
170 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Concluzii
Bibliografie
Commission of the European Communities, Proposal for a Recommendation of the
European Parliament and of the Council on Key Competences for Lifelong Learning,
COM(2005)548 final, Brussels, 10.11.2005
Corbett, A., Universities and the Europe of Knowledge. Ideas, Institutions and Policy
Entrepreneurship in European Union Higher Education Policy, 1955-2005,
Houndmills: Palgrave Macmillan, 2005.
Eurydice (a), Focus on the Structure of Higher Education in Europe 2006/07. National
Trends in the Bologna Process, Eurydice European Unit, Brussels, 2007
Eurydice (b), Key Data on Higher Education in Europe, 2007 Edition, Office for Official
Publications of the European Communities, Luxembourg, 2007
Rauhvargers, A. et al., Bologna Process Stocktaking Report 2007, Report from a working
group appointed by the Bologna Follow-up Group to the Ministerial Conference in
London, May 2007, Department for Education and Skills, London, 2007
***,Bologna Process The Official Web Site 2007-2009,
http://www.ond.vlaanderen.be/hogeronderwijs/bologna/
***, London Communique,
http://www.ond.vlaanderen.be/hogeronderwijs/bologna/documents/MDC/London-
Communiqué-18May2007.pdf
***,http://www.ond.vlaanderen.be/hogeronderwijs/bologna/links/National-reports-
2007/National_Report_Romania2007.pdf
***, România. Raportul Naţional Londra 2007, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2007,
http://www.edu.ro/index.php/resurse/7942
***, Procesul Bologna. Web-site-ul oficial 2007-2009,
http://www.ond.vlaanderen.be/hogeronderwijs/bologna/links/Romania.htm
170
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 171
171
172 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
172
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 173
luării unei decizii. Se pot distinge trei categorii de comportament pentru decizia publică:
comportamentul „optimizator”, comportamentul „satisfăcător” şi comportamentul „justifi-
cator” (Munda et al., 1993, p. 43). Deşi majoritatea tehnicilor decizionale se concentrează pe
prima categorie, mai puţine pe a doua, în practică ele sunt adesea folosite ca un mijloc de
justificare a deciziilor publice, chiar dacă deciziile în sine nu sunt conforme cu principiile
optimizării sau satisfacerii.
Barierele de intrare ascund, de fapt, sistemul decizional sau, mai exact, centrali-
zarea sau descentralizarea sistemelor de luare a deciziei. Un sistem decizional descentralizat
se bazează foarte mult pe cooperare. Dacă această cooperare nu este stimulată, sistemul
decizional poate avea de suferit. Cu toate acestea, sistemul decizional descentralizat rămâne
avantajos, datorită faptului că nu depinde de existenţa unui nucleu central de decizie, care ar
avea sarcina de a colecta şi analiza datele. Acest tip de operaţiuni sunt întotdeauna
îngreunate de lipsa unei tehnologii adecvate, care să permită o alocare eficientă a resurselor
existente. Un sistem decizional descentralizat ar părea soluţia ideală, însă guvernul s-ar
putea afla în imposibilitate decizională atunci când subsistemele eşuează să coopereze.
Revine permanent problema măsurării puterii cetăţeanului, a voinţei lui, în urma căreia
alocarea bunului public trebuie să fie Pareto-eficientă – benefică cel puţin pentru o persoană,
fără a îi dăuna niciunei alteia.
În urma acţiunii acestor forţe, apare rivalitatea problemelor ce trebuie rezolvate,
problema ierarhizării lor şi, mai important, problema alegerii corecte în ceea ce priveşte
alocarea resurselor în direcţia beneficiului social. Simplistic vorbind, este vorba de parcurgerea
drumului între starea actuală şi starea dorită (Fiala, 1997). Acesta este momentul în care cei în
sarcina cărora sunt încredinţate resursele publice – managerii publici care le administrează –
trebuie să dea dovadă de responsabilitate şi corectitudine în evaluarea nivelului real al cererii
publice pentru bunurile şi serviciile oferite. Această rivalitate dă naştere multor confuzii,
motivele ţinând de parametri cruciali precum competenţa decidentului, complexitatea
constrângerilor sau criteriile de evaluare considerate. Mecanismele de care se folosesc analiştii
pentru a clarifica astfel de situaţii – devenite necesare în urma inovaţiei despre care vorbeam la
început şi fără de care nu putem vorbi de o creştere reală – sunt multiple, condiţia de bază fiind
ca ele să fie construite în mod logic şi să reflecte corect realitatea ce este modelată. Locul lor în
ciclul decizional are o importanţă deosebită, fiind de fapt momentul cheie al depăşirii, sau nu,
unui bottleneck (vezi anexa 3).
3. Concluzie
Decizia de alocare a resurselor publice este un proces complex care presupune
eforturi considerabile pe două direcţii: prima, cea a evaluării stării actuale din punct de
vedere al constrângerilor bugetare, cadrului legal ius cogens, mecanismelor de evaluare,
perioadei de timp, pregătirii profesionale, situaţiilor critice, instrumentelor decizionale şi al
comunicării, iar a doua, cea a observării diferenţelor ce trebuie reduse pentru eficientizarea
alocării resurselor. Acest cadru simulat care permite evaluarea poziţiei alocării resurselor
publice, definită de mine în funcţie de mai multe variabile – folosind o diagramă polară
(vezi anexa 2) –, este cel ce declanşează modelarea prezentată. Mecanismele prezentate
succint (vezi anexa 4) în cadrul ciclului decizional vor face obiectul unei comunicări
viitoare, ele trebuind fundamentate pe date clare, corect colectate, care să aducă un plus de
realism aplicării ulterioare, însă menţionarea lor este necesară pentru clarificarea direcţiei
către care se îndreaptă cernerea deciziei publice.
Ca parte a mecanismului decizional, analizele menţionate iau forma unor modele de
autorizaţie sau ale unor planuri de confirmare (publică). Modul de prezentare a concluziilor
şi a recomandărilor este la fel de important precum analiza în sine. Este nevoie de o trecere
în revistă care să satisfacă nevoia de informare a factorilor de decizie. Probele aduse nu
numai că trebuie să fie suficiente, dar trebuie să şi indice traseul raţionamentului. Pentru cei
173
174 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Notă
(1) Michael Eugene Porter este profesor la Harvard Business School. Modelul celor
5 forţe a fost dezvoltat de acesta în 1979, folosind iniţial concepte din economia organizaţiei
industriale. Cele 5 forţe nominalizate de Porter determină intensitatea competiţională şi
atractivitatea pieţei. Orice modificare din interiorul acestor forţe obligă la o reevaluarea a
poziţiei şi a strategiei curente. Modelul celor 5 forţe a devenit de-a lungul timpului un
instrument puternic pentru disecarea mediului de afaceri, ajutând corporaţia să îşi clarifice
punctele tari atât pentru situaţia actuală, cât şi în urma strategiei previzionate. Modelul ajută
la evitarea unei decizii greşite. Forţele luate în considerare de Porter sunt:
puterea furnizorului;
puterea cumpărătorului;
rivalitatea rezultată din competiţie;
ameninţarea înlocuitorilor;
ameninţarea noilor intraţi pe piaţă.
Acest instrumentat dezvoltat de Michael Porter a fost publicat pentru prima oară în
articolul „Cum modelează strategia forţele competitive” („How competitive forces shape
strategy”), apărut în Harvard Business Review, nr. 57, martie-aprilie 1979, pp. 86 – 93.
Modelul clasic analizează atractivitatea şi profitabilitatea probabilă a unei industrii. De-a
lungul anilor, a devenit unul dintre cele mai importante unelte de definire a strategiei.
Modelul oferă o reală uşurinţă în adaptarea lui la diferite situaţii, creând posibilitatea
stabilirii raportului de forţe dintr-un anumit mediu.
Bibliografie
„Public Sector Efficiency – Evidence for New Member States and Emerging”, Alfonso, A.,
Schuknecht, L., Tanzi, V., Working Paper Series no. 581, jan. 2006, ECB
„Emergent solutions for the information and knowledge economy”, Proceedings Vol.1, 10th
SIGEF Congress, Leon, October 9-11, 2003, edited by Enrique Lopez Gonzalez,
Cristina Mendana Cuervo, Universidad de Leon
Bower, J. L., „Effective Public Management”, Harvard Business Review, martie-aprilie
1977, nr. 77201
Dorigo, M., Maniezzo, V. Colorni, A. (1996) – The Ant System. Optimization by a Colony of
Cooperating Agents,. IEEE Trans. On System, Man and Cybernetics – Part B, vol. 26
Dorigo, M., Maniezzo, V. Colorni, A. (1997) Ant Colony System: A Cooperative Learning
Approach to the Traveling Salesman Problem, IEEE Trans. On Evolutionary
Computation, vol. 1
174
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 175
175
176 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Puterea Puterea
cetăţeanului ofertantului
Ameninţarea Bariere de
alternativelor intrare
Rivalitate
Constrângeri Mecanisme de
bugetare evaluare
Comunicare Perioada de
timp
Instrumente
decizionale Pregătirea
profesională
Situaţii
critice
176
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 177
Obiective
strategice
Probleme majore
Situaţia iniţială –
punctul de plecare,
datele cunoscute
Sprijin pe termen–scurt – modalităţi existente de
îmbunătăţire a situaţiei iniţiale pentru a face fezabile Sisteme fuzzy (SF) I.
obiectivele
Sisteme expert (SE) II.
Anexa 4
I. Sisteme fuzzy (SF)
Zadeh scria în 1965 (5): „când creşte complexitatea unui sistem, scade abilitatea
noastră de face o afirmaţie precisă şi semnificativă a comportamentului său, până când este
atins un prag sub care precizia şi însemnătatea (relevanţa) devin caracteristici incompatibile”
(principiul incompatibilităţii).
Modelele tradiţionale matematice întâmpină probleme atunci când sunt folosite
pentru analizarea situaţiilor incerte şi complexe. Aceste modele tradiţionale se bazează pe
certitudinea informaţiei, însă realitatea oferă tot mai multe situaţii caracterizate de schimbare
continuă, iar decizia publică este de departe o situaţie înscrisă în această categorie.
Instrumentele decizionale clasice îşi pierd forţa atunci când informaţia pe care trebuie să o
prelucreze este subiectivă şi vagă. Acest fapt a condus la sugerarea aplicării teoriei
mulţimilor fuzzy, în mediul sinuos al deciziei publice.
II. Sisteme expert (SE) – se folosesc de asemenea în cazul problemelor complexe,
pentru care nu există algoritmuri prestabilite sau acestea nu se pot aplica. SE sunt produse
ale inteligenţei artificiale, care imită comportamentul unui expert în soluţionarea unei
probleme. Aceste sisteme urmăresc simularea raţionamentelor umane, astfel încât:
- Utilizează norme şi structuri care conţin cunoştinţe şi experienţe ale
specialiştilor;
- Deduc în mod logic concluziile;
- Au capacitate de interpretare a datelor ambigue;
- Permit manipularea cunoştinţelor influenţate de valori probabilistice.
III. Algoritmuri genetice (AG) – sunt metode bazate pe procese genetice ale
organismelor vii ce sunt folosite în soluţionarea problemelor de optimizare şi examinare.
Acestea au fost dezvoltate în primul rând de Holland (1975), iar mai târziu şi de Goldberg
(1989) (7). AG fac referire la comportamentul natural, conform căruia indivizii sunt într-o
permanentă competiţie cu semenii lor, astfel încât cei care reuşesc să supravieţuiască au
şanse mai mari să genereze un număr mare de descendenţi, în timp ce indivizii mai puţin
înzestraţi determină un număr mai mic de descendenţi.
177
178 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
178
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 179
179
180 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
a evita deficitele care determină scurgerea unor resurse importante de la alte priorităţi cum
ar fi investiţiile în capitalul uman.
Investiţia în oameni include investiţia în cunoştinţe, competenţe şi abilităţi. O
importantă componentă a investiţiilor în oameni se consideră a fi investiţia în educaţie.
Educaţia şi instruirea sunt cruciale în cadrul proceselor dedicate constituirii unei Europe a
cunoaşterii şi a unei societăţi bazate pe cunoaştere. O serie de studii ale OECD au confirmat
importanţa investiţiei în educaţie ca un factor determinant al creşterii şi dezvoltării
economice.
OECD a semnalat că 4 din 5 persoane care lucrează în prezent şi care vor lucra în
următorii 10 ani, vor avea competenţe învechite. Tocmai de aceea se impune o îmbunătăţire
continuă a competenţelor. În timp ce angajatorii văd acest lucru ca pe un cost, există
companii care nu investesc în a îmbunătăţi competenţa forţei de muncă ce nu va rezista în
viitor. Există o strânsă legătură între importanţa învăţării pe parcursul vieţii şi dezvoltarea
economică.
Investiţia în capitalul uman, este ceea ce economiştii numesc investiţia în educaţie,
deoarece, în trecut, mulţi economişti considerau că doar investiţia în uzine şi maşini
participa la creşterea economică. Se recunoaşte din ce în ce mai mult valoarea educaţiei,
care nu mai este considerată a fi un cost, ci o investiţie pe termen lung. Investiţia în educaţie
va genera venituri pentru economie, pentru firme şi pentru lucrătorii individuali.
Economiştii subliniază că dezvoltarea economică viitoare se bazează pe
cunoaştere şi inovaţie. Acestea depind de competenţele oamenilor obţinute prin sistemul
educaţional, de la nivelul preşcolar, până la cel postuniversitar, dar şi de competenţele
obţinute pe parcursul vieţii active. Pentru angajaţi, pregătirea continuă pe parcursul vieţii
este folositoare pentru că le îmbunătăţeşte competenţele, le aduce satisfacţii, iar, în timp le
aduce şi venituri mai mari. Pentru firme, calea de a face faţă schimbărilor viitoare este de a
avea angajaţii cu cele mai bune competenţe şi cel mai bine motivaţi.
Angajaţii cu competenţe mai bune vor produce mai mult output, vor utiliza
computerele şi maşinile mai eficient şi această eficienţă va duce la reducerea costului unitar,
mărind productivitatea şi competitivitatea. Pe de altă parte, investiţia în pregătirea continuă
la locul de muncă, va spori flexibilitatea forţei de muncă şi astfel, noi produse şi procese vor
fi utilizate mai bine. De asemenea, managerii mai bine instruiţi, vor lua decizii mai bune,
mărind eficienţa. Astfel, o mai bună pregătire a angajaţilor şi a managerilor, le va permite sa
lucreze mai eficient în echipe, având la bază un dialog mai bun. Acei angajatori care se tem
de schimbări nu pot ajunge prea departe în economia bazată pe cunoaştere, în care lucrătorii
sunt mult mai bine educaţi, solicită o mai bună satisfacere a ocupării şi dispreţuiesc
managementul autoritar.
Există mai multe rapoarte care accentuează importanţa educaţiei şi a pregătirii
continue. Două astfel de rapoarte de la nivelul UE concluzionează că adaptarea forţei de
muncă la schimbări este una dintre cheile dezvoltării economiei Uniunii Europene şi de
aceea învăţarea pe parcursul vieţii trebuie să fie o prioritate majoră. Aceste studii arată că
învăţarea pe parcursul vieţii permite adaptarea la noile tehnologii, creşterea participării pe
piaţa muncii şi reducerea şomajului.
România nu excelează în încurajarea dezvoltării unei forţe de muncă educate.
Conform unui studiu recent, ea are cel mai mare procent al abandonului şcolar timpuriu în
regiune, cu 23% din populaţia între 18 şi 24 de ani abandonând toate formele de educaţie şi
cel mai mic procent de pregătire continuă. Doar 1% din populaţia între 25 şi 64 de ani a
participat la sesiuni de instruire în perioada celor patru săptămâni anterioare efectuării
sondajului. Cheltuielile în domeniul educaţiei sunt unele dintre cele mai reduse din ţările
Europei Centrale şi de Est. Şomajul pe termen lung în rândul absolvenţilor indică o
neconcordanţă între abilităţile oferite de sistemul educaţional şi cererea de pe piaţa muncii.
180
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 181
181
182 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
În ciuda nivelului de şomaj mai mare decât media naţională, se poate spune structura
economiei este favorabilă muncitorilor calificaţi (cu pregătire medie sau cu specializare tehnică),
în condiţiile în care aceştia deţin o pondere foarte mare şi în uşoară creştere atât în populatia activă
cât şi în cea ocupată. Pe de altă parte, în 2002 doar 80% din persoanele active cu studii superioare
au ocupat o poziţie corespunzătoare nivelului de educaţie.
România a început deja un program de reformă necesar pentru promovarea unei
participări crescute la piaţa muncii. Creşterea economică robustă, aşteptată în următorii ani,
ar trebui să uşureze crearea de noi locuri de muncă iar tendinţa de descreştere a ratei
participării ar trebui să se schimbe. Dar, în plus faţă de promovarea creşterii ca un mijloc de
majorare a ocupării forţei de muncă, România are nevoie de politici concepute pentru
categoriile cele mai vulnerabile de angajaţi. Femeile şi angajaţii mai în vârstă, în general,
sunt defavorizaţi datorită imposibilităţii de a găsi locuri de muncă. Promovarea legislaţiei
nediscriminatorii, fără a contribui la punerea în aplicare, aşa cum se întâmplă în prezent în
România, nu ajută.
Calitatea şi aptitudinile forţei de muncă ar trebui îmbunătăţite prin încurajarea
persoanelor de a se înscrie în programe educaţionale şi cele de formare continuă. Instituţiile
de învăţământ ar trebui să iniţieze studii de identificare a situaţiilor de compatibilitate şi
incompatibilitate şi să reorienteze profilurile, studiile, programa pentru a crea o forţă de
muncă educată, cu calificarea adecvată. Şomerii ar trebui stimulaţi să urmeze programe de
instruire pentru a-şi îmbunătăţi sau chiar pentru a-şi modifica aptitudinile. Aceasta necesită o
creştere a bugetului dedicat programelor destinate forţei de muncă active pentru a atinge
standarde UE. Procentul actual este prea mic, în special având în vedere faptul că studiile au
relevat că programele de instruire şi reinstruire, consultanţa şi asistenţa pentru micile afaceri
şi programele de realocare şi ocupare a forţei de muncă cresc şansele participanţilor de a
găsi locuri de muncă, reducându-se probabilitatea de a obţine beneficii aferente şomajului.
În acelaşi timp, firmele ar trebui încurajate prin stimulente fiscale pentru a investi în
personal, prin îmbunătăţirea şi actualizarea abilităţilor cu ajutorul programelor de instruire la
locul de muncă şi a formării continue.
Educaţia reprezintă un proces continuu, care nu se opreşte după vârsta şcolii.
Pregătirea permanentă constituie acum o condiţie cheie a racordării la evoluţiile globale,
care au loc cu o viteză incredibilă.
În România, rata de participare la educaţia permanentă a populaţiei în vârstă de 25-
64 de ani la 100 de este redusă, fiind de doar 1,6% faţă de 11% în EU 25.
Tabelul 2
Populaţia care participă la educaţie pe toată durata vieţii (25-64 ani) la 100 locuitori (%)
1998 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
EU25 -- 7,9 7,9 8,0 9,3 9,9 10,8 11
Finlanda 16,1 19,6 19,3 18,9 25,3 24,6 24,8 24,8
Belgia 4,4 6,8 7,3 6,5 8,5 9,5 10 10
Danemarca 19,8 20,8 17,8 18,4 25,7 27,6 27,6 27,6
Norvegia -- 13,3 14,2 13,3 19,4 19,1 19,4 19,4
Germania 5,3 5,2 5,2 5,8 6,0 7,4 ... 8,2
Franţa 2,7 2,8 2,7 2,7 7,4 7,8 7,6 7,6
Spania 4,2 5,0 4,8 4,9 5,8 5,1 12,1 12,1
Italia 4,8 5,5 5,1 4,6 4,7 6,8 6,2 6,2
Polonia -- -- 4,8 4,3 5,0 5,5 5 5
Slovenia -- -- 7,6 9,1 15,1 17,9 17,8 17,8
România 1,0 0,9 1,1 1,1 1,3 1,6 1,6 1,6
Bulgaria -- -- 1,4 1,3 1,4 1,3 1,1 1,1
Ungaria 3,3 3,1 3,0 3,2 6,0 4,6 4,2 4,2
Sursa: European Innovation Scoreboard 2006 Database, European Trend Chart on Innovation, European
Commission, 2006, http://trendchart.cordis.lu
182
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 183
Educaţia este importantă nu doar doar pentru asigurarea forţei de muncă din
cercetare, dar şi pe latura antreprenoriatului. Comportamentul inovativ al întreprinzătorilor
poate fi dezvoltat prin educaţie în domeniul afacerilor, în domenii precum managementul,
marketingul. Apetitul celor care inovează de a porni afacerile corelate, este puternic
influenţat de abilitatea acestora de a gândi strategic şi de acţiona într-o manieră
profesionistă.
Astfel, România trebuie să urmeze tendinţa actuală europeană şi să ţină cont de
faptul că performanţele economiei şi capacitatea de a face faţă presiunilor concurenţiale
internaţionale sunt direct condiţionate de calitatea factorului uman şi de modificarea
structurală a forţei de muncă.
Bibliografie:
183
184 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
184
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 185
Cu toate acestea ei abia au inclus în strategiile lor programe sau activităţi şi câteva
măsuri privind forţa de muncă îmbătrânită.
În consecinţă putem da aici exemplul guvernului care stipulează în Politica de
Protecţie Socială, că una din măsurile active în acest domeniu va fi „promovarea unor
programe sociale în parteneriat public privat, pentru a diminua şomajul pe termen lung în
rândul populaţiei tinere şi a celei peste 45 de ani, precum şi a persoanelor care se confruntă
cu dificultăţi de integrare”.
Planul Naţional de Ocuparea din 2006-2007 include câteva măsuri importante
privind forţa de muncă îmbătrânită, sau bătrână, cum ar fi:
– stimularea patronilor în vederea angajării persoanelor de 40 de ani şi peste,
conform legii 76/2002 (art. 85);
– proiectarea unor scheme care să acţioneze pe termen lung şi să ţintească forţa
de muncă îmbătrânită, şi în acelaşi timp, pe lângă subvenţiile acordate patronilor care
angajează persoane de peste 45 de ani, au existat şi alte măsuri care au fost luate, cum ar fi
informarea şi consilierea persoanelor în cauză, pentru a creşte şansa acestora de a se angaja;
– au fost create noi legi în ideea de a se obţine un mediu în care adulţii să aibă
parte de training-uri, astfel încât să poată obţine certificate de autorizare în diferite domenii,
precum şi noi competenţe profesionale;
– îmbunătăţirea noului Cod al Muncii, prin introducerea (includerea) unor măsuri
care prevăd training-ul angajaţilor.
Pentru a duce la bun sfârşit sarcina de a diminua şomajul în rândul populaţiei de peste 45
de ani Ministerul muncii şi protecţiei sociale şi-a asumat o serie de responsabilităţi cum ar fi:
– aspecte strategice: asigură implementarea Programului de guvernare de către
Guvern în domeniile: ocupare, protecţie şi solidaritate socială, precum şi politicile familiale;
– aspecte reglementative: cadrul legal şi instituţional necesar pentru îndeplinirea
unor obiective strategice, adoptarea aquis-ului comunitar şi transpunerea lui în legislaţia
românească;
– funcţii manageriale privind operaţionalizarea programului de politici sociale;
– reprezentarea internă şi externă a României în domeniul social, cooperarea cu
instituţii similare din Uniunea Europeană şi întreaga lume;
– asigurarea şi monitorizarea unei implementări unitare în conformitate cu legea, şi
urmărirea activităţii instituţiilor care se află în subordonanţa MLSSF. Ministerul mai
monitorizează şi achitarea dărilor către stat de către angajatori, atât pentru Casa Naţională de
Pensii cât şi către Agenţia Naţională a Forţei de Muncă şi către alte instituţii care asigură
drepturile sociale.
Politica Comună privind Forţa de Muncă şi Strategia de Dezvoltare a Resurselor
Umane incluse în Planul Naţional de Dezvoltare 2004-2006 a avut ca idee principală în
Pilonul 3 (Dezvoltarea Resurselor-Umane): lupta activă împotriva excluderii Sociale.
Principalele obiective ale Agenţiei Naţionale a Ocupării ANO sunt:
– instituţionalizarea dialogului social în câmpul professional şi educaţional;
– implementarea strategiilor de training professional;
– implementarea măsurilor de protecţie socială pentru şomeri;
Pentru a îndeplini aceste măsuri ANO are următoarele funcţii:
– organizarea serviciilor de organizare;
– să organizeze şi finanţeze, conform legii, servicii de training pentru persoanele
fără loc de muncă;
– să mediteze dialogul dintre sindicate şi patronate, în scopul de a echilibra piaţa
muncii;
– să managerieze fondul de asigurare împotriva şomajului;
185
186 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
186
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 187
187
188 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Concluzii
188
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 189
Deşi legislaţia interzice discriminarea împotriva vârstei, încă se caută tinerii pentru
ca salariile pentru cei tineri sunt mai mici, încă se preferă angajaţii fără experienţă în locul
celor mai vârstă şi specializaţi în domeniu. Mai mult, directorii companiilor consideră că
angajaţilor cu experienţă le este mult mai greu să se adapteze schimbărilor, în special în faţă
noilor tehnologii.
Este adevărat, de asemenea, ca o parte din generaţia celor de vârstă de 45 de ani şi
peste această vârstă au o anumită mentalitate moştenită din perioada comunistă, care îi
influenţează şi îi determină să adopte o atitudine reticentă în faţa schimbărilor. Politicile
colective de restructurare au un impact considerabil asupra forţei de muncă de vârsta a doua.
Un număr mare de persoane talentate, cu multă experienţă în domeniul lor de activitate şi
care au avut un serviciu stabil s-au găsit în situaţia de a fi şomeri, fiind incapabili să-şi
întreţină familiile şi având acel sentiment de dezutilitate. Pentru aceşti oameni, o soluţie a
fost aceea de a ieşi la pensie mai repede decât ar fi fost normal, în cazul în care acest lucru
era posibil(considerat ca o alternativă a şomajului).
Totodată reîncadrarea în muncă a persoanelor bătrâne şi în vârstă nu este uşoară,
dacă nu există norme pentru aceasta. Mai mult, training–urile şi programele de profesiona-
lizare sunt mai mult adresate persoanelor tinere, sau în cel mai bun caz pentru toate
categoriile de vârstă, fără a avea nici o tendinţă/un mesaj/o trimitere specifică pentru forţa de
muncă de vârsta a doua.
Procedurile legale şi exerciţiile privind protecţia muncii şi securitatea în general nu
cuprind măsuri specifice adresate încă forţei de muncă de vârsta a doua. Cu toate acestea, la nivel
de companie, au existat la un moment dat câteva iniţiative ce vizau pregătirea angajaţilor incluzând
şi pe cei bătrâni, angajaţii cu experienţă fiind pe statutul de traineri pentru cei tineri.
Ergonomia şi modelul de job constituie noţiuni ce nu au fost utilizate destul de mult
până acum, deşi câteva companii au avut iniţiative în ceea ce priveşte implementarea
acestor proceduri
A devenit o obişnuinţă apelarea la o companie specializată în dezvoltarea
resurselor umane pentru a angaja şi evalua noii angajaţi, decât implementarea măsurilor
constituite, pentru îmbunătăţirea eficienţei forţei de muncă. Este necesară iniţierea şi
dezvoltarea centrelor de consultanţă şi consiliere pentru persoanele cu vârsta de peste 45 de
ani , fie pentru o reciclare, necesară pentru alegerea unui nou serviciu, rămânând pe piaţa
muncii pentru o perioada îndelungată (având în vedere că limita vârstei de pensionare a
crescut) sau pentru că aceştia să se obişnuiască cu noul statut de pensionar.
ANEXA
Vârsta standard de pensionare şi stagiul minim, respectiv complet de cotizare pentru
femei şi bărbaţi în perioada Aprilie 2001- Martie 2015
Femei
Perioada Vârsta asiguratei la Stagiul complet de Stagiul minim de
ieşirea la pensie (ani) cotizare (ani) cotizare (ani)
april 2001-march 2002 57 25 10
december 2006-march 2007 58 26 11
december 2010-march 2011 59 28 13
December 2014-march 2015 60 30 15
Bărbaţi
april 2001-march 2002 62 20 10
december 2006-march 2007 63 31 11
december 2010-march 2011 64 33 13
December 2014-march 2015 65 35 15
Sursa: www.cnpas.org
189
190 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
190
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 191
191
192 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Dintre multiplele definiţii ale antreprenorului, cred că cea mai simplă şi ilustrativă
este aceea a antreprenorului ca fiind dispus să îşi asume riscuri, cel care este deschizător de
drumuri. Şi deşi unele descrieri ale antreprenorului exclud expunerea la risc,(1) majoritatea
cad de acord asupra faptului că acesta este un inovator.
Importanţa antreprenorului în economie este dată de rolul acestuia de arbitru, el
fiind cel care asumându-şi incertitudinile pieţei îi dereglează echilibrul static, ducând-o spre
un nou echilibru, superior.
Acest lucru se vede foarte clar în SUA, unde fenomenul antreprenorial este cu
adevărat prolific. În locuri ca Silicon Valley crearea de firme start-up (în domeniul
tehnologic şi fondate în general de către tineri) este aproape o tradiţie locală. Acest lucru se
reflectă în quantumurile anuale: 3.200 de IMM-uri americane au venituri de peste 100
milioane euro spre deosebire de numai 2.000 în Europa(2).
Alt exemplu elocvent se poate întâlni în Asia, în cele două colonii încorporate de
China în 1997 şi 1999: Hong Kong şi, respectiv, Macao. Politica de laissez-faire iniţiată de
tutela britanică în Hong Kong (ce va fi menţinută de China până în 2047) a dus la crearea a
cel puţin 300.000 de IMM-uri, ce activează într-o multitudine de domenii. Acestea au creat
peste 170.000 de contracte de asociere în participaţiune (joint venture) numai în China, iar
acestea angajează o forţă de muncă în jur de 10.000.000 de oameni(3). În contrast, politica
intervenţionistă aplicată în Macao începând cu 1981 a rezultat în crearea de producători la
scară mică şi nivel tehnologic scăzut (flori artificiale, ceramică, îmbrăcăminte etc.).
În Europa, în perioada de refacere de după cel de-al doilea război mondial,
întreprinderile mari erau considerate ca singurele care pot comasa resursele necesare pentru
dezvoltare. Şi într-adevăr, acestea ofereau salarii mai mari şi aveau acces uşor la resurse de
capital. Accesul la capital a fost facilitat prin modelul german, unde băncile au acceptat
convertirea la scară largă a datoriilor industriei în părţi de capital social pentru a salva
economia de efectul de domino al incapacităţii de plată. S-a ajuns astfel la o relaţie strânsă
între companii şi organizaţiile financiare, unde acestea din urmă au devenit acţionari
importanţi şi membri în consiliile de administrare. IMM-urile erau văzute ca forme
ineficiente de organizare, ele oferind salarii mai mici şi posibilităţi reduse de dezvoltare,
cuvântul de ordine la acea vreme fiind „economia la scară largă”. Astfel, statele europene
urmăreau susţinerea şi protejarea marilor companii în domenii strategice ca transporturi,
energie, comunicaţii şi altele prin crearea de monopoluri sau oligopoluri. Acestea deveneau
motoare ale economiei, sau „campioni naţionali”, angajând multă forţă de muncă şi
generând prosperitate şi securitate în ansamblul societăţii.
Lucrurile au început să se schimbe însă începând cu anii ’70, odată cu fenomenul
de globalizare şi cu creşterea în importanţă a economiei bazate pe cunoştinţe(4). Aceasta s-a
tradus prin investiţiile crescute în marketing şi inovare ca rezultat al competiţiei tot mai
acerbe. IMM-urile beneficiau acum de spaţiul vital de dezvoltare de care aveau nevoie
(serviciile devenind domeniul predilect al întreprinderilor mici şi mijlocii).
192
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 193
193
194 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
194
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 195
195
196 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
partenerilor. Dacă la nivelul firmelor mari acest cost de timp şi implicit bani se poate
justifica, la nivelul unei IMM poate însemna diferenţa dintre un contract avantajos sau nu.
Soluţia pentru remedierea acestei lipse de experienţă ar putea fi dată de investitorii
dispuşi să rişte, cei care investesc capital de risc (venture capital). Fondurile private de
investiţii ce activează în România însumează o putere investiţională de aproximativ €300
milioane, ceea ce este foarte puţin(8). Adăugat situaţiei europene pe ansamblu, faptul ce
îngreunează şi mai mult pătrunderea acestui gen de servicii financiare este dat şi de
imaturitatea pieţei de capital: valorificarea poziţiilor deţinute în companiile româneşti se
face în general prin tranzacţii private şi mai rar pe piaţa publică de acţiuni. Dar pentru a
putea face investiţia iniţială, este nevoie de o companie care doreşte să se dezvolte conform
unui plan ambiţios, – iar acest gen de companii sunt extrem de puţine. Românilor le trebuie
în primul rând curajul de a iniţia şi apoi de a inova.
Note
(1) În „The Theory of Economic Development” Schumpeter susţine ca bancherul
este acela care îşi asumă riscul investiţiei antreprenoriale.
(2) În prezentarea „A vision for SME participation in European technology
platforms: the SME pact for large RTD projects” susţinută de Kevin Korti cu
aportul „Federaţiei Europene pentru IMM-urile din Domeniul Tehnologiei
Avansate” la Vienna ETP Conference (2006).
(3) Pe larg în lucrarea lui Leo-Paul Dana, „Asian Models of Entrepreneurship. From
the Indian Union and the Kingdom of Nepal to the Japanese Archipelago”;
World Scientific, 2007.
(4) Pe larg în studiul lui David B. Audretsch, „Knowledge, Globalization, and
Regions: An Economist's Perspective”, 2002.
(5) Pe larg în seria Focus „Meritocracy in America” a revistei The Economist, 29
Decembrie 2004 şi articolul „The rights and wrongs of the American model” din
aceeaşi revistă, 15 Iunie 2006.
(6) Mai mult în studiul Eurobarometer, publicat de Comisia European în 2003.
(7) Studiul se apleacă în general asupra economiilor emergente din Asia, unde din
cauza sărăciei şi lipsei de oportunităţi de angajare oamenii sunt nevoiţi să iniţieze
o activitate economică pe cont propriu pentru a-şi asigura existenţa – „The
necessity of innovation”, Global Entrepreneurship Monitor, 2006.
(8) Estimaţie bazată pe studiul „Foreign Direct Investment in Romania” publicat de
Larive România.
196
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 197
Bibliografie
197
198 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
198
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 199
199
200 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Din tabelul 1. se pot observa diferenţele de venit dintre celelalte regiuni şi regiunea
Bucureşti-Ilfov, diferenţe ce se menţin pe toată perioada analizată. De asemenea, diferenţe
există şi între celorlalte regiuni, dar nivelul disparităţilor este mult mai mic. Cea mai mică
pondere o deţine regiunea Nord-Est, iar cea mai ridicată regiunile Centru şi V. Pentru a se
evidenţia procesul de convergenţă pe baza ponderilor se realizează o analiză în funcţie de
modificarea acestora de-a lungul perioadei analizate.
Tabelul 2
Procesul de convergenţă pe baza modificării ponderilor
Regiune/An 2001-2000 2002-2001 2003-2002 2004-2003 2004-2000
N-V 0,008 0,006 0,034 0,012 0,060
Centru 0,001 0,005 0,021 -0,004 0,024
N-E 0,015 0,000 0,014 -0,012 0,018
S-E -0,008 -0,003 0,018 0,036 0,042
S-Muntenia -0,007 -0,004 0,024 0,028 0,040
S-V Oltenia 0,011 -0,032 0,044 0,008 0,031
V 0,027 -0,003 0,047 0,022 0,093
Sursa: Calculele proprii bazate pe datele furnizate de Eurostat
200
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 201
unde gy este ritmul de creştere, iar β arată ce parte din distanţa până la starea staţionară este
acoperită în perioada analizată .
Pentru a calcula β trebuie estimată ecuaţia:
1 y 1
ln T = α 0 + α1 ln y 0 , iar β=− ln(1 + α1T) ,
T y0 T
unde variabila explicată este rata medie de creştere a PIB/locuitor în perioada T-0, iar
variabila explicativă este nivelul PIB/locuitor în perioada 0. Dacă parametru α1 este
negativ, procesul de convergenţă există.
8
ritm mediu de creştere al PIB-ului pe
7
6
locuitor (2000-2004)
5
4
3
y = 2,5999x - 13,923
2
R 2 = 0,164
1
0
7 7,1 7,2 7,3 7,4 7,5 7,6
nivel iniţial al PIB-ului pe locuitor (valoare logaritmată)
201
202 decalajul recuperat de regiuni în perioada România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
0,1
y = 0,2053x - 0,0449
0,08
R 2 = 0,2456
0,06
2000-2004
0,04
0,02
0
0,3 0,35 0,4 0,45 0,5 0,55
nivelul initial al PIB-ului pe locuitor (pondere din regiunea Bucureşti-Ilfov)
0,17
abaterea standard a PIB-ului pe
locuitor (valoare logaritmată)
y = 0,0059x - 11,603
0,165
R 2 = 0,9528
0,16
0,155
0,15
0,145
0,14
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Ani
Nici acest tip de convergenţă nu este realizat în cazul regiunilor de dezvoltare din
România în perioada 2000-2004, fapt relevat de existenţa unui trend crescător, diferenţele
dintre veniturile regiunilor tinzând să se mărească.
202
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 203
Bibliografie
Alesina, A., and D. Rodrik, 1994, „Distributive Politics and Economic Growth,” Quarterly
Journal of Economics, Vol. 109, pp 465–90.
Bourguignon, F., 1981, „Pareto Superiority of Unegalitarian Equilibrium in Stiglitz’s Model of
Wealth Distribution with Convex Saving Function,” Econometrica, Vol. 49, pp.1469–75
Galor, O., 2000, „Income Distribution and the Process of Development,” European
Economic Review, Vol. 44, pp. 706–12.
Kaldor, N., 1957, “A Model of Economic Growth,” Economic Journal, Vol. 67, pp.591-624.
Persson, T. şi Tabellini,G., 1991 “Is Inequality Harmful for Growth? Theory and Evidence”,
National Bureau of Economic Research Working Paper, nr. 3599
Romer, Paul M., 1990, “Endogenous Technological Change,” Journal of Political Economy,
October 1990, 98 (5), pp. 71–102.
Solow, R., 1956,”A Contribution to the Theory of Economic Growth”, Quarterly Journal of
Economics 70, pp. 65-94
*** www.ec.europa.ec/eurostat
203
204 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Carmen NĂSTASE
Conferenţiar universitar doctor
Carmen BOGHEAN
Lector universitar drd.
Florin BOGHEAN
Lector universitar drd.
Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava
204
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 205
205
206 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
capacităţi de producţie extinse sau o creştere economică mai rapidă. Impactul lor depinde în
mare parte de gradul în care investiţia participă în mod real la capacitatea de producţie
existentă şi contribuie la creşterea productivităţii, ca şi de sectoarele în care este făcută
investiţia.
Expansiunea rapidă a fluxurilor înregistrate de venituri repatriate începând cu anii
'90 s-a datorat unui număr de trei factori. Mai întâi, migraţia din ţările în curs de dezvoltare a
început să se datoreze din ce în ce mai mult unei confluenţe de condiţii, cum ar fi deficitul
de forţă de muncă în anumite domenii într-un număr de economii avansate şi dinamice
(Naţiunile Unite, 2006: pp.65-66), diferenţele nivelelor de salarizare şi discrepanţele
demografice între ţările sursă şi cele de destinaţie, la care se adaugă şi costurile mai reduse
ale migraţiei, inclusiv transportul. În al doilea rând, cota de muncitori calificaţi şi de
imigranţi absolvenţi de studii superioare a crescut semnificativ în ultimele trei decenii.
Puterea financiară crescută rezultată a contribuit şi la creşterea sumelor repatriate de către
aceştia (Burgess şi Haksar, 2005: pp.33-34). Al treilea factor este unul pur statistic: în
ultimii ani, atât ţările recipiente cât şi cele expeditoare şi-au îmbunătăţit semnificativ
sistemul de evidenţă şi înregistrare a repatrierilor de venituri, şi s-a înregistrat şi o trecere de
la canalele de transfer informale la cele formale, ca răspuns la costurile mai mici ale
tranzacţiilor şi la inovaţiilor tehnologice. Este probabil ca şi cota veniturilor repatriate
neînregistrate să se fi redus ca rezultat al controalelor mai stricte de după 11 septembrie
2001. În plus, un număr de ţări în dezvoltare şi-au schimbat politicile de control al cursului
valutar, ceea ce a redus supraprofitul de pe piaţa neagră a schimburilor valutare. Aşadar, deşi
s-ar putea ca valoarea reală a veniturilor repatriate să fie încă masiv subestimată, creşterea
lor reală de la an la an în decursul ultimilor ani este probabil mai redusă decât sugerează
cifrele înregistrate oficial.
206
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 207
Deşi veniturile repatriate de imigranţi variază considerabil de la o ţară la alta, ele sunt
răspândite mai uniform în rândul ţărilor în dezvoltare decât fluxurile de ISD. Totuşi, influxul
de venituri repatriate a crescut mult mai rapid în ţările în dezvoltare latino-americane,
caraibiene şi asiatice decât în ţările similare din Africa. Între 1990 şi 2004, aceste fluxuri s-
au multiplicat cu un factor de 12,4 în Asia de Est şi Pacific, cu 7 în America Latină şi zona
Caraibelor şi cu 5,6 în Asia de Sud, dar numai cu 4 în Africa sub-sahariană, unde veniturile
repatriate înregistrate sunt mult mai puţin semnificative (Banca Mondială, 2006: pp.121-
123).
Proximitatea geografică sau culturală faţă de ţări cu venituri mult mai mari pe cap
de locuitor este unul dintre factorii care influenţează migraţia din ţările în dezvoltare şi de
aici repatrierile de venituri către aceste ţări. Această proximitate explică, de exemplu, nivelul
ridicat al influxurilor de venituri repatriate, în termeni absoluţi, pentru Mexic şi, în relaţie cu
PIB, pentru Lesotho, Iordania sau Yemen. În termeni absoluţi, cele mai mari ţări recipiente
de venituri repatriate sunt cele două ţări în dezvoltare cele mai populate, China şi India.
Totuşi, judecând după contribuţia acestor venituri la PIB, veniturile repatriate au o deosebită
importanţă în cazul ţărilor mai mici (fig. 2). În 2004, aceste venituri s-au ridicat la mai mult
de 15 procente din PIB în cazul a 5 ţări în curs de dezvoltare şi la 10 procente sau mai mult
în cazul a zece ţări. În cazuri excepţionale veniturile repatriate reprezintă peste o cincime din
PIB. Pentru o serie de ţări mici, veniturile repatriate de imigranţi au depăşit influxurile de
ISD cu o marjă însemnată. Dar acest lucru este valabil şi pentru India, unde aceste venituri
au ajuns la 20,5 miliarde de dolari în 2005 – aproape de două ori cât influxurile totale de
investiţii de portofoliu şi de ISD combinate, care au reprezentat 11,9 miliarde de dolari
(EIU, 2005: pp. 78-79).
Iordania
Jamaica
Salvador
Honduras
Filipine
Guyana
Nepal
Nicaragua
Rep. Dominicană
Yemen
Guatemala
Maroc 2004
2000
Sri Lanka 1995
Sudan
Bangladesh
Ecuador
Tunisia
Pakistan
Cambodgia
207
208 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
208
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 209
S-a afirmat că efectele pozitive potenţiale ale veniturilor repatriate de imigranţi pot
fi reduse de către impactul lor asupra ratei de schimb (Amuedo-Dorantes şi Pozo, 2004:
pp.35). Totuşi, pentru a avea un asemenea efect, cota veniturilor repatriate prezentă în
tranzacţiile valutare din ţara recipientă ar trebui să fie extrem de mare: în plus, valoarea
acestor venituri repatriate ar trebui să crească dramatic într-o perioadă scurtă de timp, şi să
nu fie dublată de o creştere similară a importurilor. Este probabil ca aceste condiţii să fie
îndeplinite doar în cazuri excepţionale. În general, după cum am observat anterior, veniturile
repatriate de către imigranţi sunt cea mai stabilă formă de fluxuri financiare către ţările în
dezvoltare, modificându-se adeseori în mod contrar ciclului şi fiind acompaniate frecvent de
modificări ale importurilor. Există chiar şi dovezi că, în ţări care primesc atât fluxuri de
capital privat apreciabile cât şi sume mari repatriate de imigranţi, acestea din urmă pot ajuta
la reducerea probabilităţii de reversare a contului curent şi de crize economice (Bugamelli şi
Paterno, 2005: pp.78-80).
Un efect indirect al unui influx stabil şi susţinut de venituri repatriate de către imigranţi
asupra ţărilor recipiente pare a fi reprezentat de un acces mai bun pe pieţele internaţionale de
capital. Estimările de influxuri crescute de venituri repatriate tind să conducă la o bonitate
îmbunătăţită şi la rate mai mari ale obligaţiunilor ţării respective. Pe de o parte, acest fapt deschide
sau întăreşte posibilitatea de a „acţiona prin pârghii” asupra impactului influxurilor de venituri
repatriate asupra dezvoltării, prin împrumuturi externe adiţionale pentru finanţarea importurilor
care sunt esenţiale pentru diversificare, crearea de capacităţi de producţie suplimentare şi progres
tehnologic. Pe de cealaltă parte, acest efect poate de asemenea conduce la împrumuturi externe în
scopuri non-productive, contribuind astfel la acumularea de datorii care vor trebui onorate din
veniturile naţionale obţinute în viitor.
Tendinţele demografice mondiale actuale şi decalajul crescând al nivelului de trai
între majoritatea ţărilor în dezvoltare şi ţările dezvoltate indică o intensificare a migraţiei
forţei de muncă din ţările în dezvoltare către cele dezvoltate pentru mai mulţi ani de acum
înainte. Dintr-o perspectivă pe termen lung asupra dezvoltării, repatrierile de venituri ar
trebui să fie considerate o sursă temporară de valută străină suplimentară care poate ajuta la
rezolvarea problemelor care au cauzat iniţial fenomenul de emigraţie. Adică aceste venituri
pot impulsiona creşterea şi dezvoltarea economică internă şi pot genera locuri de muncă în
sectoare din ce în ce mai productive la nivel intern.
Ţările în dezvoltare, în special acelea pentru care veniturile repatriate constituie o
sursă majoră de venituri în valută străină, ar trebui deci să ţintească spre integrarea migraţiei
şi a veniturilor repatriate de emigranţi într-o strategie de dezvoltare mai amplă. O asemenea
strategie ar putea include asigurarea de stimulente pentru emigranţi sau pentru recipienţii
veniturilor expediate de ei, pentru a canaliza în cea mai mare măsură posibilă aceste
transferuri către întrebuinţări productive. Din această perspectivă, asemenea repatrieri de
venituri ar putea avea un efect similar celui al investiţiilor „diasporei”, care pot juca un rol
important în procesul de dezvoltare. Aceasta se datorează faptului că diaspora este de obicei
mai bine informată asupra condiţiilor locale decât alţi potenţiali investitori străini.
Potenţialul reprezentat de veniturile repatriate de emigranţi a devenit din ce în ce
mai distinct recunoscut în dezbaterea internaţională asupra politicilor de dezvoltare. Pentru a
creşte sumele repatriate de fiecare emigrant, s-a pus accentul pe importanţa reducerii
costurilor de transfer a sumelor repatriate şi pe eficientizarea canalelor de transfer, de
exemplu printr-o platformă electronică comună care să faciliteze transferul veniturilor
trimise în patrie. Mai mult, impactul veniturilor repatriate ar putea fi intensificat de eforturile
de a întări sistemul financiar intern al ţărilor în dezvoltare.
O altă abordare referitoare la problematica dezvoltării în relaţie cu emigraţia ar
implica asigurarea de stimulente în ţările de origine pentru a încuraja reîntoarcerea
emigranţilor talentaţi după un număr de ani petrecuţi la muncă în străinătate. Aceştia ar
putea aduce acasă aptitudini valoroase acumulate în ţările de destinaţie, transformând astfel
209
210 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie:
Amuedo-Dorantes, C.; Pozo, S.; „ Workers’ remittances and the real exchange rate: a
paradox of gifts”. World Development, Washington DC, 2004
Burgess, R.; Haksar, V.; „Migration and foreign remittances in the Philippines”. IMF
Working Paper, Washington, 2005
Buch, C.; Kuckulenz, A., Le Manche, M.; „Worker Remittances and Capital Flows”, Institute
for World Economics, Working Paper no.1130, Germany, 2002
Bugamelli, M.; Paterno, F.; „Do workers’ remittances reduce the probability of current
account reversals?” World Bank Policy Research Working Paper no. 3766.
Washington, DC. November, 2005
Giuliano, P.; Ruiz-Arranz, M.; „Remittances, financial development and growth” IMF
Working Paper, Washington, DC, December, 2005
Rodrik D, „Comments at the Conference on Immigration Policy and the Welfare State”, New
York, 2001
EIU Country Report: „India. Economist Intelligence Unit”, September 2005.
IMF and World Bank, „ Assessment of Costs, Implementation Issues, and Financing
Options”, Wasington DC, September, 2005
OECD, „Trends in International Migration 2003”, Organisation for Economic Cooperation
and Development, Paris, 2003
UNCTAD „ Trade and Development Aspects of Professional Services and Regulatory
Frameworks” Geneva, 2004
UNCTAD, “Trade and Development Report”, Unite Nations, New York and Geneva, 2006.
World Bank, „Global Economic Prospects: The Economic Implications of Remittances
and Migration”, Washington DC, 2006
210
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 211
211
212 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
metropolitane se caracterizează printr-un nivel ridicat de dezvoltare economică, sau cel puţin
mai ridicat decât media pe ţară. Aici se concentrează parcurile industriale, cea mai mare
parte a investiţiilor străine, pregătirea capitalului uman, producţia industrială şi dezvoltarea
sectorului terţiar beneficiind în plus şi de facilităţile oferite de infrastructură şi de caracterul
de nod de transport şi comunicaţii pe care îl are o arie metropolitană. Dată fiind importanţa
economică şi socială a ariilor metropolitane în întregul avuţiei naţionale, procente
importante din populaţia unui stat încearcă, implicit, să îşi coreleze existenţa cu potenţialul
de bunăstare şi câştig superior pe care îl poate implica apropierea de o arie metropolitană.
Se poate spune aşadar că dezvoltarea şi creşterea economică ar trebui analizate în
conformitate cu evoluţia demografică. Studiul de faţă îşi propune să construiască un model
care să ajute la extrapolarea şi înţelegerea modificărilor numărului populaţiei din cadrul
ariilor metropolitane, sub impactul fenomenelor economice şi sociale.
212
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 213
213
214 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
- Investiţiile (invers);
- Populaţia în vârstă de până la 15 ani
- Populaţia în vârstă de peste 64 ani
Sporul populaţiei
Este indicatorul care surprinde modificările pozitive sau negative cu privire la
numărul populaţiei pe o anumită perioadă de timp. Valoarea sa se obţine prin diferenţa
absolută dintre numărul de născuţi vii şi numărul persoanelor decedate, adică dintre
natalitate şi mortalitate. Alături de aceşti doi indicatori, în analiza sporului populaţiei mai
intră şi fertilitatea, nupţialitatea şi divorţialitatea populaţiei, aceştia influenţând numărul de
naşteri. Deşi nu este reprezentativă pentru acest model de prognoză a populaţiei ariilor
metropolitane, se poate calcula intensitatea acestor fenomene.
Natalitatea (număr de născuţi vii la 1000 de locuitori): n g = N vii 1000
P
unde: ng = rata generală a natalităţii, Nvii= numărul născuţilor vii, P = efectivul
mediu al populaţiei.
În marea majoritatea a cazurilor în care este folosit acest indicator, intensitatea
natalităţii este calculată pe o perioadă standard de un an. În scopul comparabilităţii pot fi
folosite şi perioade mai scurte în analiză, lună, trimestru sau semestru, pentru care calculele
se fac după următoarele formule:
Nl N tr Ns
n l = 12 1000 n tr = 4 1000 ns = 2 1000
P P P
214
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 215
susceptibile în acest sens. Mai este folosită în analiză şi limita celor 60 de ani, adică
populaţia cu vârsta mai mică de 60 de ani, respectiv populaţia mai în vârstă de 60 de ani. De
multe ori în analiza nupţialităţii se ţine cont dacă în componenţa ratei generale a nupţialităţii
intră persoanele celibatare sau persoanele care se recăsătoresc.
Nupţialitatea populaţiei este analizată complementar cu divorţialitatea populaţiei.
Fenomenul de divorţialitate reprezintă numărul divorţurilor sau a persoanelor care
divorţează într-o anumită perioadă de timp. Acest indicator se calculează după formula:
D
d = 1000
P
215
216 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Sporul I
= α Y t PIBt −1 / t − 2
pop t IP t / t −1
unde: Y t = Numărul de locuitori, PIB = Produsul intern brut, P = Nivelul
preţurilor.
Mişcarea migratorie a populaţiei
Acest fenomen demografic influenţează evoluţia populaţiei într-o mai mică măsură
decât natalitatea sau mortalitatea, dar este de asemenea foarte important, dat fiind
componenta economică a modelului de prognoză al populaţiei din ariile metropolitane. Prin
mişcare migratorie se înţelege deplasarea populaţiei dintr-o zonă în alta pe parcursul unei
perioade. Ariile metropolitane sunt cu atât mai mult vizate cu cât sunt, de regulă, cele mai
dezvoltate zone din punct de vedere economic, pe de o parte oferind locuri de muncă, iar pe
de altă parte caracterizându-se prin remuneraţii superioare provinciei. În România ariile
metropolitane Bucureşti şi Constanţa sunt cele mai mari şi concentrează segmente
importante din industrie, dar oferă pe de altă parte o diversificare mare a serviciilor. Sunt
două arii metropolitane care sunt reprezentate de cele mai mari oraşe din ţara noastră.
Mişcarea migratorie însă presupune mai mult decât simpla deplasare în scopul
căutării unui loc de muncă. Prin mişcare migratorie se înţelege deplasarea populaţiei dintr-o
localitate în alta, sau dintr-o ţară în alta, dar numai cu schimbarea statutului rezidenţial,
adică a domiciliului stabil. Trebuie făcută aşadar distinaţia între mişcarea migratorie şi
indicatorii precum mişcarea migratorie flotantă şi mişcarea pendulatorie a populaţiei.
Analiza migraţiei populaţiei se poate face după următoarele formule:
Mb=I + E
Sm = I − E
unde: I = numărul persoanelor imigrante într-o localitate, E = numărul persoanelor
emigrante într-o localitate, Mb = migraţia brută în cifre absolute, Sm = migraţia netă în cifre
absolute, sau sporul migratoriu.
Pentru că totuşi oraşele diferă unele de altele după efectivele populaţiei, şi cu atât
mai mult ariile metropolitane faţă de restul oraşelor, analiza migraţiei populaţiei trebuie să
cuprindă şi numărul mediu al populaţiei, determinându-se astfel rata migraţiei brute şi rata
migraţiei nete:
(I + E) (I−E)
rb = 1000 rm = 1000
P P
Populaţia ocupată
Reprezintă totalitatea persoanelor care sunt încadrate legal în câmpul muncii. Nu
contează practic daca este vorba de o profesie sau de ocupaţie, ci de caracterul legal al
muncii care se prestează. Populaţia ocupată depinde de asemenea de nivelul de dezvoltare
economică, după cum şi acesta depinde de populaţia ocupată. Însă de această data PIB-ul nu
mai are o influenţă directă ca în cazul sporului populaţiei. În modelul prognozei populaţiei
216
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 217
ariilor metropolitane s-a luat în considerare faptul că populaţia ocupată, respectiv populaţia
care a migrat către o arie metropolitană, depind de procentul din PIB aferent dezvoltării
pieţei muncii. La fel cum pentru influenţa PIB-ului asupra sporului populaţiei s-a luat în
considerare un indice stabilit pentru perioadele de timp t-1 şi t-2, t fiind perioada curentă, şi în
cazul stabilirii influenţei directe a procentului din PIB aferent dezvoltării pieţei muncii se va
folosi aceeaşi perioadă de timp. De asemenea, s-a mai luat în calcul un indice al salariilor,
dar calculat la perioada actuală faţă de cea anterioară. Salariile atractive sunt de fapt cele
care îi mobilizează pe oameni şi îi determină să accepte până la un moment dat costul
căutării. Acesta din urmă este un indicator care influenţează invers proporţional nivelul până
la care pot ajunge populaţia ocupată şi cea care este dispusă să migreze pentru a se încadra
în această categorie.
În sfârşit, intensitatea dorinţei locuitorilor ariei metropolitane de a munci, respectiv
de a plăti costul căutării, sunt invers proporţionale cu nivelul obligaţiilor fiscale ale
angajaţilor. Cu cât sunt mai mari impozitele, cu atât mai mici vor fi nivelurile populaţiei
ocupate, dar şi a populaţiei care migrează către ariile metropolitane.
Forma sub care se prezintă în model populaţia ocupată şi migraţia este următoarea:
Pop .Ocupată
=
Pop .Migr . t
I PIBd .p.L t −1 / t − 2 ISal t / t −1
β (W t + M t )
I C t / t −1 I Im p t / t −1
Şomajul
Acest fenomen social negativ se manifestă prin incapacitatea populaţiei active
disponibile de a avea un loc de muncă retribuit. În aceeaşi categorie intră şi persoanele care
şi-au pierdut locul de muncă sau manifestă pentru prima dată intenţia de a munci, având
vârsta de peste 15 ani. Este de fapt un dezechilibru pe piaţa muncii manifestat printr-un
dezechilibru între cerere şi ofertă pe piaţa muncii.
Şomerii înregistraţi sunt acele persoane care declară la un moment dat erau înscrise
la agenţiile de ocupare şi formare profesională, indiferent dacă primeau sa nu ajutor de
şomaj, alocaţie de sprijin sau alte forme de protecţie socială.
Ca expresie absolută şomajul reprezintă numărul persoanelor din populaţia civilă
care nu sunt ocupate în câmpul muncii. Ca expresie relativă se foloseşte rata şomajului:
Ns
Rs = 100 sau: Ns
Rs = 100
Po Pa
unde: Rs = rata şomajului, Ns = numărul mediu al şomerilor, Pa = populaţia activă,
Po = populaţia ocupată.
Problematica şomajului ca fenomen economico-social este deosebit de complexă.
Pentru simplificarea acestui model s-a considerat că cea mai puternică influenţă directă este
dată de nivelul indemnizaţiei de şomaj. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât va fi mai mică
incitaţia şomerilor de a-şi găsi un nou loc de muncă. Comportamentul lor, paradoxal, este
cât se poate de raţional din punct de vedere economic. Daca indemnizaţia de şomaj este
foarte mare, atunci pentru a obţine un venit marginal cu puţin mai mare faţă de cât câştigau
fără a munci, ar depune un efort de câteva ori mai mare. Influenţa directă cea mai mare este
atribuită nivelului investiţiilor, care vor duce la un moment dat la crearea unor noi locuri de
217
218 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
muncă. Acest indice va fi însă calculat exact ca şi PIB sau nivelul din PIB destinat
dezvoltării pieţei muncii.
IIndemt / t −1
Şomajt = λ St
IInvestt −1 / t − 2
unde: S t = Numărul de şomeri, Indem = Nivelul indemnizaţiei de şomaj, Inv =
Nivelul investiţiilor.
Populaţia în vârstă de până la 15 ani şi populaţia în vârstă de peste 64 ani
Aceste segmente ale populaţiei ariilor metropolitane nu sunt ponderate cu indici care să
marcheze o influenţă directă sau inversă a diferiţilor factori deoarece se consideră că sunt în afara
ariei de încadrare în muncă în condiţii remunerative. Este notată în model cu Zt .
Forma finală a modelului de prognoză a populaţiei din ariile metropolitane are
următoarea formă finală:
I PIB t −1 / t − 2
P t = α Y t +
IP t / t −1
I PIBd . p . L I Sal t / t − 1
β (W t + M t ) t −1 / t − 2
+
IC t / t −1 I Im p t / t − 1
I Indem t / t −1
λ S t + Z t
I Invest t −1 / t − 2
V. CONCLUZII:
Prognoza în baza unui model este orientativă. Oricât de riguros ar fi modelul
realizat, trebuie să ţinem întotdeauna cont de variabilele reziduale. Modelul demografic de
prognoză a populaţiei ariilor metropolitane poate fi verificat pe baza informaţiilor publice,
cea mai cunoscută sursă fiind anuarul statistic publicat în fiecare an. România a devenit de
un an membru al Uniunii Europene, iar beneficiile sunt evidente: creştere economică,
investiţii susţinute şi o bursă înfloritoare, câştiguri mai mari şi încredere în mediul liber
concurenţial.
Datorită faptului că ariile metropolitane concentrează cea mai mare bogăţie
materială şi cele mai importante resurse de capital tehnic şi uman, o modificare surprinsă
asupra indicatorilor finali poate furniza informaţii preţioase despre ceea cer poate urma la
nivel naţional. Prognoza populaţiei poate furniza apoi informaţii despre situaţia economică.
Cu cât interpretarea indicatorilor are mai multă acurateţe, şi cauzele evoluţiei demografice
sunt mai clare, cu atât mai bună va fi apoi şi analiza economică. Există o complementaritate
între factorii economici şi demografici din structura modelului. Modelul de prognoză al
populaţiei ariilor metropolitane se bazează pe ipotezele economice de la un moment dat sau
din momente anterioare stării unei economii. În acest fel, importanţa teoretică a modelului
este furnizarea prognozei cu privire la numărul populaţiei şi înţelegerea realităţilor
economice care au dus la aceasta, prin interpretarea componentelor economice ale
modelului.
VI. MULŢUMIRI:
Dorim să mulţumim Institutului Naţional de Cercetare Ştiinţifică în domeniul
Muncii şi Protecţiei Sociale, pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material.
218
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 219
Bibliografie
Basset Patrick, Balloux Francois, Perrin Nicolas (1999) – “Testing demographic models of
effective population size”, University of Lausanne
Cenuşă Gheorghe (1999) – “Teoria probabilităţilor”, Editura Academiei de Studii
Economice, Bucureşti
Hiraldo Fernando, Negro Juan J., Donazar Jose A., Gaona Pilar (1996) – “A demographic
model for a population of the endangered lesser kestrel in southern Spain”, Spanish
Coucil of Research, Sevilla
McVean Gil (2003) – “Demographic models”, Department of Statistics, University of
Oxford
Rogers Alan R., Harpending Henry (1992) – “Population growth makes waves in the
distribution of pairwise genetic differences”, University of Utah, Pennsylvania State
University, Mol.Bio.Evol. no.9, University of Chicago Publishing
Solis Patricio, Pullum Starling G., Frisbie W. Parker (2000) – “Demographic models of birth
outcomes and infant mortality: an alternative measurement approach”, Demography
vol. 37, no. 4, Population of Association of America
Sora V., Hristache I., Mihăescu C. (1996) – “Demografie şi statistică socială”, Editura
Economică, Bucureşti
Watterson G.A. (1985) – “The homozygosity test after a change in population size”,
Department of Mathematics, Monash University, Clayton, Victoria
Wardle Glenda M. (1998) – “A graph theory approach to demographic loop analysis”,
University of Chicago, Ecology no. 79
219
CALITATEA INTEGRĂRII, COMPETENŢA
ŞI CONVERGENŢA ROMÂNIEI ÎN SOCIETATEA
BAZATĂ PE CUNOAŞTERE. ŢINTELE LISABONA
ŞI OBIECTIVELE COMUNE EUROPENE
ÎN DOMENIUL EDUCAŢIEI
Marta-Christina SUCIU
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. Lucrarea evidenţiază rolul important al educaţiei şi investiţiei în educaţie
pentru managementul competent al proceselor care conferă calitate integrării, ca factori
esenţiali ai convergenţei şi competitivităţii României. Lucrarea se concentrează asupra
celor cinci obiective europene comune stabilite de către Comisia Europeană pentru anul
2010 în domeniul educaţiei şi învăţării de-a lungul întregii vieţi, ca parte integrantă a
strategiei de la Lisabona.
provocărilor secolului 21. Acest mesaj adresat decidenţilor politici din statele membre este
deosebit de clar: este nevoie mai mult decât oricând ca investiţiile în capitalul uman să fie
cât mai eficiente.” (Slow pace of reform in education and training threatens Europe’s
competitiveness in the long term, 2 October 2007, p. 21).
Educaţia şi instruirea sunt cruciale pentru profundele schimbări economice şi
sociale specifice societăţii şi economiei bazate pe cunoaştere. Flexibilitatea şi securitatea
necesare pentru a asigura premise favorabile unor locuri de muncă mai numeroase şi de mai
bună calitate depind de asigurarea posibilităţii ca fiecare cetăţean să dobândească şi să îşi
actualizeze permanent competenţele şi capabilităţile de-a lungul întregii vieţi. Ján Figel’,
Comisionarul European pentru Educaţie, Cultură şi Tineret, afirmă că “Educaţia şi
instruirea de înalt nivel calitativ este vitală dacă dorim ca Europa să se dezvolte ca o
societate a cunoaşterii care să intre efectiv în competiţia din economia globală mondială. În
mod regretabil, Raportul din anul 2007 arată că statele membre au nevoie să îşi amplifice
eforturile pentru ca sistemul educaţional European să fie capabil să facă faţă exigenţelor şi
provocărilor secolului 21. Acest mesaj adresat decidenţilor politici din statele membre este
deosebit de clar: este nevoie mai mult decât oricând ca investiţiile în capitalul uman să fie
cât mai eficiente." (Slow pace of reform in education and training threatens Europe’s
competitiveness in the long term, 2 October 2007, p. 21).
Raportul din anul 2007 evidenţiază progresele înregistrate începând cu anul 2000 în
raport cu indicatorii cheie centraţi pe cele cinci metode de benchmarking agreate de către
statele membre ale UE. În 2007, în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor de benchmarking
pentru 2010, se ridică încă o serie de provocări în faţa sistemelor educaţionale din Europa,
cu excepţia obiectivului legat de creşterea numărului de absolvenţi din domeniile
matematicii, ştiinţei şi tehnologiei. Dacă nu se vor depune eforturi susţinute majore pentru
atingerea obiectivelor de benchmarking legate de abandonul şcolar timpuriu, de
îmbunătăţirea ratei de şcolarizare din învăţământul secundar superior şi a competenţelor
celor cu nivele joase de performanţă se consideră că aceste obiective pot rămâne doar simple
deziderate ambiţioase pentru majoritatea ţărilor europene la nivelul anului 2010.
Unul din şase tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 24 ani continuă să părăsească
sistemele educaţionale europene reuşind să finalizeze doar nivelul secundar educaţional; ei
încetează să mai participe la orice formă de educaţie şi instruire.
Numărul mare de persoane care părăsesc de timpuriu şcoala constituie un obstacol
în calea dezvoltării economiei bazate pe cunoaştere şi a unui nivel mai înalt de coheziune
socială (figura 1).
221
222 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
În ultimii ani s-a înregistrat o continuă îmbunătăţire în reducerea ponderii celor care
abandonează de timpuriu şcoala, iar progresele care vor trebui înregistrate vor trebui să fie
mai rapide pentru a putea atinge ţinta de benchmarking din 2010. Cu toate acestea
menţionăm că unele dintre noile state membre au atins deja o pondere de mai puţin de 10%.
222
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 223
În timp ce ponderea s-a diminuat în unele state membre (în mod notabil în
Germania, Polonia şi Letonia), în majoritatea statelor membre această pondere a crescut şi
performanţa la nivelul UE s-a deteriorat (2006: 24.1%).
Sursa: Eurostat
Figura 4. Măsura în care tinerii au terminat de completat nivelul educaţional secundar superior
Procentul populaţiei în vârstă de 20-24 ani care a completat cel puţin ciclul secundar superior
educaţional, 2000-2006
223
224 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Până în prezent s-a înregistrat doar un progres modest legat de această ţintă de
benchmarking care prevede atingerea unui procent de 85% până în anul 2010. Cu toate
acestea unele ţări cu ponderi relative mici, în special Portugalia şi Malta au înregistrat un
progres considerabil în ultimii ani.
Trebuie semnalat şi că multe dintre statele nou intrate în UE înregistrează deja
valori mai mari decât ţinta europeană de benchmarking stabilită pentru 2010 (este cazul a
patru state nou intrate: Republica Cehă, Polonia, Slovenia şi Slovacia). În plus Norvegia şi
Croaţia au atins deja o pondere de 90% şi peste.
Învăţarea derulată de-a lungul întregii vieţi (Lifelong learning -LLL) este
fundamentală nu numai pentru asigurarea competitivităţii şi prosperităţii economice a ţărilor
membre ale UE, ci şi pentru a asigurarea premise favorabile pentru incluziunea socială,
224
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 225
ocupare, cetăţenie activă şi pentru împlinirea personală a oamenilor. Indivizii vor trebui să
fie capabili să îşi actualizeze şi să îşi completeze cunoştinţele, competenţele şi calificările
de-a lungul întregii vieţi. Procentul de participare al populaţiei în vârstă de muncă la
educaţie şi instruire se ridica la circa 9.6 % în anul 2006. Ţările nordice, Regatul Unit al
Marii Britanii şi Olanda au cele mai înalte rate de participare la LLL. Sunt însă necesare
eforturi suplimentare pentru multe dintre ţările membre ale UE pentru a atinge ţinta de
12.5% pentru rata de participare în anul 2010 (figura 6).
Cel mai înalt nivel al procentului populaţiei în vârstă de muncă cu studii superioare care
participă la educaţie şi instruire (în cele patru săptămâni care preced studiul) a fost atins în ţările
nordice şi în ţări precum Regatul Unit al Marii Britanii, Slovenia şi Olanda (figura 7).
În anul 2006 circa 23% din populaţia în vârstă de muncă din UE a obţinut un nivel
superior de educaţie, ceea ce reprezintă o creştere cu peste 3 puncte procentuale comparativ
cu anul 2000. Finlanda, Danemarca şi Estonia au înregistrat cea mai mare pondere a
populaţiei cu un nivel terţiar de educaţie, în timp ce unele state membre au încă ponderi mai
mici de 15%. Cu toate acestea, în cadrul unora dintre ţările membre ale UE gradul de
cuprindere în învăţământul superior a crescut considerabil în ultimii ani.
***
Pe baza datelor din ultimul raport din 2007 cu privire la cele cinci ţinte de
benchmarking din educaţie se pot desprinde până în acest moment următoarele concluzii:
225
226 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
• Există încă un număr mare de tineri care abandonează de timpuriu şcoala: în 2006,
circa şase milioane de tineri cu vârste cuprinse între 18-24 ani au părăsit prematur
sistemul de educaţie din UE. Acest număr va trebui să scadă cu două milioane dacă se
doreşte atingerea ţintei de benchmarking care are în vedere un procent de până la
10% pentru abandonul şcolar timpuriu. Cele mai bune performanţe se regăsesc în ţări
precum Republica Cehă (5.5%), Polonia (5.6%) şi Slovacia (6.4%).
• Sunt necesari tot mai mulţi absolvenţi ai învăţământului secundar superior: Pentru a
tinge ţinta UE de benchmarking de 85% procent al celor care vor termina de
completat învăţământul secundar superior până în 2010, va fi necesar un număr
suplimentar de 2 milioane de tineri cu vârste cuprinse între 20-24 ani care să termine
învăţământul secundar superior. Din acest punct de vedere cele mai bune performanţe
sunt la nivelul ţărilor din UE în ţări precum: Republica Cehă (91.8%), Polonia
(91.7%) şi Slovacia (91.5%).
• Ţările din UE au reuşit să atingă cu suces ţintele legate de absolvenţii de matematică,
ştiinţă şi tehnologie(MST): dacă tendinţa actuală se continuă atunci, la nivelul UE, în
anul 2010, peste 1 milion de studenţi vor absolvi în domeniile matematică, ştiinţă şi
tehnologie (MST), ceea ce este semnificativ comparativ cu nivelul din anul 2005 de
860 000 absolvenţi pe an. Aceste valori deja depăşesc ţinta de benchmarking. Cele mai
bune performanţe în ceea ce priveşte numărul de absolvenţi de MST care revin la 1000
tineri cu vârste cuprinse între 20-29 ani sunt înregistrate în ţări precum: Irlanda
(24.5), Franţa (22.5) şi Lituania (18.9).
• Participarea adulţilor la activităţile de LLL este insuficientă: pentru a putea atinge în
2010 ţinta de 12,5% rată de participare la LLL va fi necesar ca un număr suplimentar
de 8 milioane adulţi să participe la LLL în cele patru săptămâni premergătoare
perioadei de înregistrare. Cele mai bune performanţe în rândul ţărilor UE au fost
înregistrate în: Suedia (32.1% în 2005), Danemarca (29.2% în 2006) şi în Regatul
Unit al Marii Britanii (26.6% în 2006).
• Îmbunătăţiri ale performanţelor la citire pentru cei de 15 ani: circa unul din cinci
tineri de 15 ani se confruntă cu dificultăţi la citire. Pentru atingerea ţintei de
benchmarking va fi necesar în continuare ca circa 200 000 elevi să îşi îmbunătăţească
standardele de performanţă la citire. Cele mai bune performanţe sunt înregistrate
până acum în: Finlanda (5.7%), Irlanda (11%) şi Olanda (11.5%).
În afara celor cinci metode de benchmarking prezentate există două alte obiective
concrete pe care Consiliul European a decis să le atingă până în 2010: creşterea investiţiilor
în capitalul uman pe cap de locuitor şi obiectivul Barcelona care vizează ca 90% dintre
copii cuprinşi în grupa de vârstă care începe cu 3 ani şi care se încheie o dată cu începutul
perioadei de şcolarizare obligatorie, vor trebui să fie înscrişi în cadrul unor instituţii
preşcolare care să le poarte de grijă în timpul zilei. Ulterior Consiliul a decis ca progresul
înregistrat în sistemele europene de educaţie să poată să fie monitorizat cu referire la nivelul
atins de către întreaga populaţie.
• Participarea în cadrul instituţiilor pre-şcolare de îngrijire pe timpul zilei
În cadrul ţintei mai generale de creştere a participării la educaţia preşcolară şi la
îngrijirea pe timpul zilei în instituţii de specialitate s-au acumulat unele experienţe în
virtutea cărora această participare are un impact pozitiv asupra performanţei în timpul
educaţiei obligatorii, inclusive asupra abandonului şcolar timpuriu, în particular pentru copii
care provin din familii dezavantajate din punct de vedere socio-economic. În anul 2005,
circa 86% dintre copii în vârstă de 4 ani au fost cuprinşi în educaţie. Între 2000 şi 2005, rata
de cuprindere a copiilor de 4 ani a crescut cu circa 3 puncte procentuale. În 2005 în Franţa,
Belgia, Italia şi Spania aproape toţi copii de 4 ani (peste 99%) participau la educaţie.
226
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 227
227
228 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
228
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 229
229
230 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Următoarele domenii vor necesita eforturi concertate ale ţărilor membre ale UE:
îmbunătăţirea nivelurilor de calificare. Persoanele cu un nivel redus de calificare
sunt într-o mai mare măsură supuse riscului economic şi social al excluziunii.
Perspectiva continuării pe linia de până acum (marcată de nivele înalte ale
abandonului şcolar, de rate scăzute de participare la LLL pentru lucrătorii în
vârstă cu un nivel scăzut de calificare şi cu performanţe reduse obţinute în special
în rândul emigranţilor) provoacă reale îngrijorări în majoritatea ţărilor membre
UE. În perspectivă viitoarele pieţe ale muncii specifice economiei bazate pe
cunoaştere vor amplifica cererea de personal cu un nivel înalt de calificare şi
competenţă. Competenţele modeste vor deveni o provocare semnificativă;
strategiile dedicate LLL. Majoritatea ţărilor au înregistrat progrese în ceea ce
priveşte definirea unor astfel de strategii. Progresul devine evident în cea ce
priveşte sistemul educaţional preşcolar, în asigurarea unui cadru unitar de
calificare şi în validarea sistemelor de învăţare non-formală şi informală. Cu toate
acestea, parteneriatele inovative de învăţare şi finanţarea susţinută a
învăţământului superior de calitate, precum şi sistemele educaţionale eficiente şi
echitabile sunt încă eludate în multe ţări din UE. O atenţie specială va trebui
acordată pilotării şi consilierii profesionale. Crearea condiţiilor propice pentru ca
reformele să fie implementate în mod efectiv constituie o altă importantă
provocare pentru toate ţările membre ale UE;
triunghiul cunoaşterii (educaţie, cercetare şi inovare). Triunghiul cunoaşterii
joacă un rol cheie pentru stimularea creşterii şi ocupării. Devine astfel important
să se accelereze reformele, să se promoveze excelenţa în învăţământul superior şi
în gestionarea competentă a parteneriatului dintre universităţi şi mediul de afaceri
menit să asigure premise favorabile pentru ca toate sectoarele educaţionale şi de
instruire să poată contribui la promovarea creativităţii şi inovării. Educaţia
constituie o componentă fundamentală a triunghiului cunoaşterii. Existenţa unor
centre de excelenţă care să se concentreze asupra activităţilor didactice, de
cercetare şi de transfer al cunoaşterii devine vitală. Vor trebui depuse eforturi
suplimentare pentru a dezvolta parteneriatele dintre universităţi şi mediul de
afaceri. Cercetarea şi inovarea reclamă un nivel superior de calificare şi
competenţă al populaţiei. Excelenţa şi competenţele cheie, în special cele corelate
cu capabilităţile antreprenoriale, precum şi cu stimularea creativităţii şi a
capabilităţilor de tipul a învăţa să înveţi vor trebui să fie dezvoltate în toate
sistemele şi pentru toate nivelele de educaţie şi instruire.
Programul „Education and Training 2010” oferă un sprijin concret ţărilor membre
ale UE pentru reformele din domeniul educaţiei şi instruirii. S-a înregistrat un progres
semnificativ comparativ cu momentul s-a lansat acest program în anul 2002. Cu toate
acestea trebuie subliniat faptul că, pentru ca reformele din educaţie şi instruire să dea roadele
scontate, este nevoie de timp. Majoritatea provocărilor persistă şi în acelaşi timp apar noi
provocări. Eforturile de până acum vor trebui continuate şi vor trebui să se materializeze în
rezultate efective.
Reflecţiile legate de actualizarea cadrului strategic de cooperare europeană în
domeniile educaţiei şi instruirii vor trebui să beneficieze de mai multă atenţie.
Datorită rolului crucial pe care îl deţin în cadrul Strategiei Lisabona pentru
ocupare şi creştere sistemele de educaţie şi instruire vor trebui asociate tot mai mult cu
dezvoltările ulterioare ale procesului Lisabona care vor surveni după anul 2010.
230
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 231
Bibliografie
Ancheta Forţei de Muncă în Gospodării (Household Labour Force Statistical Survey), NIS,
AMIGO 2006;
Baltac, V. Romania – un sector IT dinamic (Romania – A dynamic IT sector), Asociaţia
Romană pentru ITC, 2005
Dezvoltări recente în domeniul educaţiei şi ocupării în perspectiva ţintelor europene. Cazul
României (Recent Developments in Education and Employment in relation to the
European Benchmarks. Romania), Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, 2006;
"Delivering lifelong learning for knowledge, creativity and innovation", Joint Progress
Report of the Council and the Commission on the implementation of the 'Education &
Training 2010' work programme, Brussels, 2007
Drepturile persoanelor cu dizabilităţi intelectuale: accesul la educaţie si angajare in munca
în România (Rights of People with Intellectual Disabilities: Access to Education and
Employment in Romania, Open Society Institute, 2005
Landmarks for a national lifelong learning strategy, 2nd variant, The National Council for
Continuous Education and Training, Bucharest, 2007
Maliţa, L. România bate cu timiditate la porţile Internetului (Romania is shyly knocking at
the Internet door), in Social Information Science Magazine, year II, no. 4, 2005: 29-42
Mărginean, I. (coord.) Condiţii sociale ale excluziunii copilului (Social Conditions for Child
Exclusion), Romanian Academy, National Institute of Economic Research, Institute for
Research into the Quality of Life, 2004
National Report on the implementation of the Education and Training 2010 Work
Programme in Romania, Bucharest, 2007
“Progress towards the Lisbon Objectives in education and training, 2007 Indicators and
Benchmarks”, (SEC(2007)1284), October 2007
Reasons for an Integrated Lifelong Learning Strategy in Romania, Institute of Education
Sciences, 2006, Lanmarks for an Integrated Lifelong Learning Strategy, Institute of
Education Sciences, Bucharest, 2006
Sectorial Operational Programme for the Development of Human Resources (Ministry of
Labour, Social Solidarity and Family, 2006).
Slow Pace of Reform in Education and Training Threatens Europe’s Competitiveness in The
Long Term, IP/07/1431, Brussels, 3 October 2007
Starea învăţământului din România - 2006 (The Situation of Education in Romania – 2006),
Ministry of Education and Research, Bucharest, 2006
Studiul longitudinal de monitorizare şi evaluare a Proiectului pentru Învăţământul Rural
(Longitudinal Monitoring and Evaluation Study of the Rural Education Project), World
Bank, 2006
Towards Common Principles of Flexicurity: more and better jobs trough flexibility and
security." COM (2007)
231
232 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Niţă DOBROTĂ
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Cornel IONESCU
Conferenţiar universitar doctor
Universitatea Spiru Haret, Bucureşti
Rezumat. De-a lungul secolelor, problemele economice, ca şi problema fiscalităţii,
a cheltuielilor bugetare şi a deficitului bugetar au fost tratate diferit, în maniere
individualiste de şcolile şi curentele de gândire economică. În ultimele decenii, aceste
probleme au devenit atât de complexe şi de dinamice, încât nici unul din curentele existente
nu le mai poate aborda singur.
Într-o abordare limitativă sub raport spaţial şi temporal, analiza politicii fiscale şi,
cu precădere, analiza deficitului bugetului de stat se poate reduce la cercetarea
interdependenţelor benefice şi/sau malefice dintre politica fiscală a României şi dinamica
economiei naţionale a acesteia. Pentru a efectua această operaţiune în prezent este
necesară delimitarea riguroasă a conceptelor specifice şi, în acelaşi timp, precizarea opticii
şi a instrumentelor adecvate (etapei istorice) de evidenţiere a interdependenţelor dintre
procesele reflectate, interdependenţe privind atât sensurile de evoluţie, cât şi pe cele care
exprimă laturile calitative ale respectivelor procese.
Toate aceste interdependenţe multiple dintre creştere, dezvoltare, şi modernizare a
economiei, pe de o parte şi politica fiscală, respectiv deficitul bugetar, pe de alta, le vom
aborda şi analiza în spiritul pluralismului teoretic, altfel spus, al unei teorii ştiinţifice.
“Trăim într-o perioadă în care specialiştii în macroeconomie emit noi ipoteze legate de
mecanismele ce guvernează economia – remarcă E. Phelps – şi caută să formuleze o nouă
paradigmă. Pluralismul reprezintă soluţia metodologică cea mai bună., manifestările
periodice ale acestuia fiind oricum inevitabile”.i
Anticipând, precizăm că, în cazul politicii fiscale, abordarea pluralistă se referă la o
anumită îmbinare a principiilor şi regulilor ce stau la baza teoriei cererii agregate ca şi la baza
ofertei agregate. În prezent, sunt însă într-o ofensivă evidentă susţinătorii teoriei ofertei, care îşi
definesc concepţia prin cerinţa de „reducere a impozitelor orientată către ofertă”.
Mai concret, concepţia respectivă este conturată prin trei exigenţe:
(a) Reformele fiscale ar trebui să contribuie la creşterea stimulentelor prin
reducerea impozitelor pe ultima unitate monetară de venit, respectiv prin
reducerea impozitelor marginale.
(b) Sistemul fiscal de impozitare ar trebui să fie în mai mică măsură progresiv,
ceea ce înseamnă reducerea sarcinilor fiscale impuse persoanelor cu venituri
mari. Este vorba aici de aplicarea teoriei curbei Laffer, conform căreia
impozitele mari şi progresive pot duce la scăderea veniturilor fiscale ale
statului.
232
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 233
(c) Sistemul în cauză trebuie conceput în aşa fel încât să stimuleze productivitatea
şi oferta, iar nu să manipuleze cererea agregată.
Rezultă din cele de mai sus că pluralismul presupune un nou raport între teoria
ofertei şi teoria cererii agregate în fundamentarea politicii fiscale şi nu abandonarea teoriei
cererii de sorginte keynesiană şi neokeynesiană.
233
234 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Din citatul de mai sus, se poate constata că dintotdeauna politica fiscală promovată
de diferitele tipuri de state a reflectat nu doar starea economică a comunităţilor umane, ci şi
starea de spirit a poporului, structura sa socială.
Un alt principiu cu largă deschidere istorică, de mare importanţă în contextul temei
de faţă, se referă la unitatea dintre istoria politicilor fiscale şi tipurile de putere politică.
Acestea din urmă, la rândul lor, ca reflectări ale diferitelor genuri de comunităţi umane şi de
stări economice ale acestora.
Având în vedere că procesele interdependente preluate spre analiză în referatul de
faţă au avut timpi istorici diferiţi, că ştiinţa economică a apărut mult mai târziu decât statul şi
politica sa fiscală, s-a recurs la unele periodizări şi subperiodizări în care interdependenţele
arătate s-au manifestat cu sensuri şi intensităţi diferite. Mai mult, unele din aceste
interdependenţe au fost reflectate mai ales printr-o cunoaştere empirică, printr-o intuiţie de
moment a liderilor politici (statali), în timp ce ultimele trei secole acestea sunt reflectate prin
cunoaştere ştiinţifică din ce în ce mai profundă şi gestionate cu relativ succes de factorii de
decizie macroeconomică.
Într-o manieră diacronică generală, au fost surprinse căile şi mecanismele de asigurare a
veniturilor statului, pornind de la funcţiile acestuia, funcţii asumate de guvernanţi. În paralel, au
apărut idei şi teorii ce au reflectat aceste probleme în perioada care poate fi numită preistoria
ştiinţei economice, deci şi preistoria fundamentării ştiinţifice a politicii fiscale.
Întrucât investigarea noastră poartă amprenta ştiinţei economice, ştiinţă apărută în a
doua jumătate a secolului al XVIII-lea, am marcat şi am caracterizat saltul la gândirea
economică în epoca modernă, epocă caracterizată prin apariţia, dezvoltarea şi consolidarea
sistemului economic capitalist.
În conceperea şi realizarea analizei interdependenţelor dintre politica fiscală actuală
a României şi funcţia obiectiv a dezvoltării ei economice, s-a valorificat principiul
metodologic ce face trimitere la raportul dintre teoria generală a fiscalităţii, teoria standard a
problematicii respective şi multitudinea aspectelor concrete ale manifestărilor şi ale aplicării
în practică a acesteia. În acest scop, am valorificat concepţia economistului american de
origine română – Nicolae Georgescu Roegen. „Afirmaţia că principiile fundamentale ale
economiei sunt universal valabile – preciza Roegen – poate fi adevărată numai în ceea ce
priveşte forma lor. Conţinutul acestora este determinat de cadrul instituţional. În lipsa
acestui conţinut instituţional, principiile nu sunt altceva decât „generalităţi goale”. (Nicolae
Georgescu Roegen: „Legea entropiei şi procesul economic”)iv.
De altfel, şi în alte domenii problemele specifice sunt judecate pe baza raportului dintre
esenţa şi forma lor. ”Fiecare artist trebuie să-şi reprezinte muzica prin esenţa rădăcinilor sale –
concluzionează un mare specialist. Altfel, artistul este un balon gol, pe care dacă îl străpungi cu
ceva răsuflă imediat. Dacă nu-ţi reprezinţi rădăcinile nu ai identitate”.
În spiritul acestui principiu metodologic a fost concepută partea referitoare la
România, la interdependenţele actuale dintre politica sa fiscală şi dinamica social-economică
(creştere economică, creştere economică sustenabilă, dezvoltare economică, dezvoltare
economică extensivă şi/sau intensivă, dezvoltare general-umană etc.). aceasta, în sensul că s-
a ţinut seama de conceptele, principiile, teoriile şi modelele standard fundamentate şi
şlefuite în mediul economic de piaţă capitalistă şi e statul de drept (aşa numitele „cutii
goale” ale lui N.G. Roegen), pe care am căutat să le umplem cu conţinutul social-
instituţional extrem de variat şi de contradictoriu existent în România. Acest principiu
prezintă un interes aparte pentru înţelegerea conţinutului reformei fiscale în România.
Analiza locului şi rolului fiscalităţii în societatea modernă (ca sistem fiscal şi ca
politică socială) presupune, fără îndoială, abordarea eficienţei acestei acţiuni sociale
specifice).
234
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 235
235
236 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
236
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 237
237
238 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
orizont de timp, de regulă un an, una din următoarele trei ipostaze: echilibru bugetar,
excedent bugetar, deficit bugetar.
“Cea mai generală delimitare conceptuală a deficitului bugetar la nivelul unei ţări, a
deficitului bugetului de stat, este următoarea: soldul negativ al bugetului de stat, în sensul
programării şi executării (efectuării) unor cheltuieli bugetare mai mari decât veniturile de
acelaşi fel încasate (colectate) într-un anume orizont de timp, de regulă un an „.x
O astfel de delimitare (definire) a deficitului bugetar exprimă cu precădere latura
tehnico-financiară a conceptului şi a proceselor ce stau la baza acestui concept. În plus,
această viziune asupra deficitului bugetar se poate extinde la analiza tuturor tipurilor de
societate şi de economie. De fapt, unii autori au susţinut că privit în acest mod, deficitul
bugetar nu este o problemă macroeconomică actuală, ci una administrativ politică. Pentru a
deveni o asemenea problemă, acest deficit trebuie corelat cu toate celelalte probleme
macroeconomice, corelare ce trebuie făcută atât pe baza teoriei ofertei agregate cât şi pe
baza teoriei cererii agregate.
238
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 239
În anul 2004, de pildă, cheltuielile militare au însumat 405 miliarde USD, iar deficitul
bugetar a fost de 412,5 miliarde. Pentru compensaţie, următoarele 6 puteri militare (Rusia,
China, Franţa, Japonia, Regatul Unit, Germania), împreună luate, au alocat pentru armată
mai puţin de 300 de miliarde USD.
Pentru a aprecia mărimea deficitului bugetar american, vom compara această
mărime cu mărimea şi dinamica PIB-ului SUA şi cu mărimea cheltuielilor federale. În acest
scop, am întocmit tabelul de mai jos, folosindu-ne de datele oficiale ale ţării.
Mai întâi, facem precizarea că anul fiscal 2000 face excepţie, faţă de ceilalţi ani
fiscali, acesta fiind unul dintre anii în care bugetul federal al SUA s-a încheiat cu excedent.
În ceea ce priveşte dinamicele mărimilor absolute ale celor trei indicatori
macroeconomici (PIB-ul, cheltuielile federale şi deficitul bugetului federal), acestea au fost
diferite ca intensitate. În anul fiscal 2004 faţă de anul 1960, PIB-ul american a crescut cu
2.220 %, în fiecare decadă, de regulă acesta dublându-se. Faţă de o asemenea creştere a PIB-
ului, cheltuielile bugetului federal au crescut într-o măsură şi mai mare, adică cu 2.485 %.
Aceasta pe seama sporirii ponderii cheltuielilor bugetare în PIB de la 17,5% în anul 1960 la
19,5% în 2004.
După cum se poate observa, ponderea acestor cheltuieli în PIB nu a avut o evoluţie
liniară. În anul 1990, această pondere a fost de 21,5%. La o primă evaluare se poate spune că
tendinţa de creştere absolută şi relativă a cheltuielilor bugetare federale semnifică creşterea
rolului statului în economie şi în societate. Totuşi, problema are nevoie şi de alte explicaţii.
O mare importanţă au avut, în acest sens, angajamentele militare ale SUA, inclusiv pentru
lupta împotriva terorismului. De pildă, în anul 2005 faţă de anul 1998, cheltuielile militare
ale SUA au crescut de la 220 miliarde USD la peste 400 miliarde USD. În alte ţări cu mari
cheltuieli militare creşterile au fost temperate, după cum urmează: în Rusia, aceste cheltuieli
au crescut, în intervalul arătat, de la 53,9 la 65 miliarde USD; în Franţa – de la 36,7 la 55,9
miliarde USD.
239
240 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
240
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 241
Note
i
Edmund S. Phelps: Seven Schools of Macroeconomic Thought, in Samuelson-Nordhaus,
Economie Politică, ed. Teora, Bucureşti, 2000, p. 713.
ii
Mihai Eminescu: “Statul. Funcţiile şi misiunea sa”, Editura Saeculum, 1994, p. 228
iii
Schumpeter Joseph: Istoria analizei economice, în Lipsey-Chrystal, Principiile Economiei,
Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 657
1V
Nicolae Georgescu Roegen: „Legea entropiei şi procesul economic”, Editura Politică,
Bucureşti, 1979, p. 520
V
Marian Gîdiuţă: „Politica fiscală şi influenţa ei asupra echilibrului macroeconomic”,
Editura Independenţa Economică, Piteşti, 2004, p. 56
VI
Dicţionar de economie – Catedra de Economie şi Politici economice, Editura Economică,
Bucureşti, 1999, p. 155
VII
Cornel Ionescu: „Revirimentul statului”, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 21
VIII
R. Lipsey – A. Chrystal: Economia pozitivă, Editura Economică, , 1999, p. 898.
IX
Dicţionar de Economie, Ediţia a doua, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 67.
X
Dicţionar de Economie al Catedrei de Economie şi Politici Economice din ASE., Ediţia a
doua, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 155.
XI
Benjamin M. Friedman, Day of Rekoming, 1988, N.Y., p.86.
XII
Varujan Vosganian: Mesajul economic al dreptei româneşti, Editura Nemira, Bucureşti,
2006
XIII
R. Lypsey – A. Chrystal: Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
XIV
R. Lypsey – A. Chrystal: Economia pozitivă, Editura Economică, Bucureşti, 1999.
241
242 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Mariana IOVIŢU
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
242
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 243
243
244 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
244
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 245
245
246 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
bazându-se pe efectele negative şi lipsa de eficienţă a lărgirii spaţiului U.E asupra condiţiilor
de muncă şi viaţă a restului populaţiei.
Problematica pieţei muncii nu se rezumă doar la tratarea din punct de vedere
cantitativ, a cererii şi ofertei de forţă de muncă.
Abordarea laturii calitative a pieţei muncii necesită analiza interpretativă a nivelului
de calificare, a potenţialului creativ, a productivităţii şi a altor calităţi de care trebuie să dea
dovadă în prezent purtătorul forţei de muncă. Confruntarea lucrătorilor formaţi diferit
profesional în Est şi Vest scoate la iveală calităţi dar şi carenţe, mentalităţi şi atitudini
comportamentale opuse dacă nu contradictorii.
Capacitatea de reorientare către alte locuri de muncă, flexibilizarea forţei de muncă
dependentă de priorităţile şi strategiile dezvoltării durabile preocupă în egală măsură piaţa
muncii la nivel naţional cât şi la nivel comunitar.
Apreciat ca evenimentul social al anului 2007, Summitul social tripartit (4) a
ocazionat anunţarea de către preşedintele Comisiei Europene, J.M. Barroso, a introducerii
unei măsuri concrete (pentru iunie 2007) referitoare la un document privind
“flexisecuritatea forţei de muncă”.
Conceptul nou, cu egală acoperire în plan economic şi social, se adresează şi este
formulat în interesul lucrătorilor care sunt disponibilizaţi. Această măsură de protecţie socio-
economică urmăreşte asigurarea unui minim de securitate socială pe tot parcursul migraţiei forţei
de muncă. După cum se observă, conceptul doreşte să răspundă provocărilor pieţei muncii în ce
priveşte flexibilizarea forţei de muncă, subliniind obligaţiile şi responsabilităţile pe care le au
angajatorii sau instituţiile pieţei muncii, privind garantarea unui loc de muncă.
Referitor la politica de angajare a forţei de muncă,Consiliul European recomandă
statelor membre să facă eforturi de schimbare a mentalităţii privind ciclul de viaţă al muncii.
Aceasta presupune educarea individului pentru a accepta tranziţia de la un loc de muncă la
altul sau de la o poziţie la alta chiar în cadrul aceleiaşi companii, dar şi formularea de măsuri
prin politici naţionale de ajutorare a celor slab plătiţi sau slab calificaţi, marginalizaţi ai pieţei
muncii, pentru a-şi găsi un loc de muncă decent în conformitate cu necesarul de existenţă.
Din toate aceste prevederi şi recomandări reiese evidenţa nevoii de flexibilizare a forţei
de muncă. Poate că cel mai pertinent aspect al noii configuraţii a pieţei forţei de muncă este
capacitatea acesteia de a face faţă provocărilor declanşate de cercetare şi dezvoltare.
Piaţa muncii, manifestă o geometrie variabilă,care în prezent, pentru a răspunde
provocărilor şi obiectivelor creşterii economice şi dezvoltării durabile, trebuie să dovedească
mobilitate. Piaţa muncii nu poate fi flexibilă dacă forţa de muncă nu dovedeşte flexibilitate
iar aceasta stă sub influenţa individului, a modului în care sunt percepute, înţelese şi
acceptate noile cerinţe ale evoluţiei societăţii.
Aflată în preocupările Comisiei pentru Ocuparea forţei de muncă, Afaceri Sociale şi
Oportunităţi Egale, flexisecuritatea combină două aspecte diferite, referitoare la doi actori
economici: angajatorul, interesat în flexibilizarea forţei de muncă şi angajatul, pentru care
este indispensabilă securitatea nu doar a locului de muncă dar şi a carierei în situaţii de
restructurare economică.
Abordarea celor doi termeni,flexibilitate şi securitate,se poate face în trei moduri
diferite: prin contrapunere, ceea ce scoate în evidenţă incompatibilitatea acestora din punct
de vedere al intereselor celor două părţi,prin paralelism, fapt ce relevă eforturile de
conjugare a intereselor angajatorului-angajat şi prin conectarea sinergică care defineşte
însăşi eficienţa flexisecurităţii privită prin interesele ambelor părţi (5)
Modificările frecvente ce au loc în societate, uneori neaşteptate din punct de vedere
al impactului social (fluxul-refluxul de forţă de muncă la nivel european) solicită pregătirea
individului şi protejarea sa, în egală măsură, ca urmare a impactului negativ a acestor mutaţii
asupra locului de muncă, privind cerinţele impuse de noua fişe a postului, de concurenţa
intersalarială,etc.
246
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 247
247
248 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
248
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 249
Note
1. Realitatea economică prezentă este marcată de globalizarea care generează noi raporturi
de forţe economice pe plan mondial: ţările Europei nu au însă puterea economică de a face
faţă în mod individual, concurenţei cu marii actori ca S.U.A, Japonia, China şi India, state
care, actualmente, se găsesc în plin avânt economic.
2. Buletin U.E, Euractiv-29 martie 2007
3. Sunt reduse ca număr materialele informative referitor la investiţiile etice (RSI) în spaţiul
UE, ceea ce denotă lipsa de preocupare pentru această categorie de investiţii. Ele se
manifestă cu insistenţă de 5% în Marea Britanie. Începând cu anul 2003, atitudinea s-a
schimbat simţitor şi la nivel UE,prin alocarea unui mai mare interes pentru produsele de
tip RSI. 30% dintre manageri consideră RSI de mare succes pe termen scurt iar 86%,
apreciază rentabilitatea pe termen lung.
4. „Summitul social tripartit european”, 8 martie 2007, a reunit cei trei actori principali-
patronate, sindicate, guvern - (acesta din urmă fiind înlocuit de administraţia europeană)
la dezbaterea procesului decizional privind marile şi ambiţioasele obiective ale U.E.
5. Puncte de vedere ale lui Vladimir Špidla, Comisarul European pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, Afaceri Sociale şi Oportunităţi Egale, privind responsabilitatea socială
corporatistă (CSR) şi flexisecuritatea la nivel european. Interviu publicat în 26 sept.2007-
EurActiv.
6. Dosar: Reguli pentru CSR-motiv de controversă în UE. Eu-Ro Jurnal, CCIB 17 aprilie
2007.
Bibliografie
249
250 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
CONSIDERAŢII CONCEPTUALE
PRIVIND FACTORUL UMAN
Constantin ROŞCA
Profesor universitar doctor
Doina ROŞCA
Conferenţiar universitar doctor
Universitatea din Craiova
Rezumat. Dezvoltarea economică şi socială este însoţită de o multitudine de teorii
şi concepţii care, argumentând rolul, importanţa şi locul diferiţilor factori, guvernează şi
susţin, totodată, procesele de schimbare din toate domeniile de activitate. Astfel, asupra
factorului uman din întreprindere au fost emise concepţii care, reflectând moduri de
organizare şi funcţionare a ansamblurilor umane în contextul organizării social-economice,
au stat la baza combinării factorilor de producţie clasici precum şi a celor neoclasici.
În argumentarea dezvoltărilor sale, orice teorie foloseşte concepte şi termeni ce
exprimă forma logică fundamentală care reflectă însuşirile esenţiale, necesare şi generale
ale unei clase de obiecte, cât şi principiile generale de bază, elementare din domeniul
teoriei respective. În mod asemănător, în teoriile asupra factorului uman din întreprindere
se folosesc o serie de termeni şi sintagme, printre care forţa de muncă, resurse umane,
capital uman, fiecare dintre acestea reflectând un anumit conţinut şi având o anumită
semnificaţie dată unuia şi aceluiaşi factor de producţie, în diferite stadii de evoluţie a
întreprinderii.
Lucrarea pe care o prezentăm deschide o discuţie asupra sintagmelor „forţă de
muncă", respectiv „resursă umană", argumentând justificarea unei schimbări corespun-
zătoare actualelor condiţii în care funcţionează organizaţiile mileniului trei, renunţând la
prima sintagmă în favoarea celei de-a doua.
250
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 251
generale ale unei clase de obiecte, cât şi principii generale de bază, elementare din domeniul
teoriei respective. În mod asemănător, în teoriile asupra factorului uman din întreprindere se
folosesc o serie de termeni şi sintagme, printre care forţa de muncă, resursele umane,
capitalul uman, fiecare dintre acestea reflectând un anumit conţinut şi având o anumită
semnificaţie dată unuia şi aceluiaşi factor de producţie, în diferite stadii de evoluţie a
întreprinderii.
251
252 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Teoria ca şi practica organizaţională din ultimele decenii utilizează tot mai frecvent
conceptul de „resurse umane” cu sintagma derivată „managementul resurselor umane”,
fiind înlocuite uneori sintagmele „forţă de muncă”, respectiv „conducerea personalului”.
Unii autori, fără să aprofundeze conţinutul, consideră că în prezent există tendinţa
ca expresia „resurse umane” să fie adoptată ca alternativă a termenului de „personal”, fie
numai pentru o simplă schimbare, un fel de capriciu, fie pentru a lăsa în urmă o anumită
imagine legată de epocile anterioare marcate de totalitarism.
Situându-ne în opoziţie cu aceştia, încercăm să aducem unele clarificări prin a
sublinia valenţele noului concept.
252
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 253
1
Russu Corneliu, Gheorghe Ileana - Managementul resurselor umane, Editura Tribuna Economică,
Bucureşti, 2004, pp.13-15
Răducan Radu, Dalotă Marius Dan - Introducere în managementul resurselor umane, Editura Mirton,
Timişoara, 1999, pp. 7-11
Constantin Roşca, Doina Roşca - Resurse umane: Management. Strategii. Politici. Editura
Universitaria, Craiova, 2005, pp. 20-27
253
254 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
5. În loc de concluzii
În prezent, în multe întreprinderi româneşti, în media, dar chiar şi la nivelul
mediilor universitare şi al organismelor puterii din societate (parlament, guvern), continuă
să se manifeste concepţia tradiţională de considerare a personalului ca „forţă de muncă”, fie
numai şi pentru faptul că această sintagmă se foloseşte în mod frecvent în exprimările orale,
254
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 255
255
256 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
Goss David, "Principles of Human Resource Management", Routledge Series, U.K., 1993
Roşca Constantin, Roşca Doina, "Resurse umane. Management. Strategii. Politici", Editura
Universitaria, Craiova, 2005
Roşca Constantin, coord., "Managementul resurselor umane", Editura Universitaria,
Craiova, 2004
Roşca Doina, "Consideraţii privind managementul resurselor umane în instituţiile
universitare", Teză de doctorat, Timişoara, 1998
Russu Corneliu, Gheorghe Ileana, "Managementul resurselor umane", Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2004, Goss David, "Principles of Human Resource
Management", Routledge Series, U.K., 1993
Roşca Constantin, Roşca Doina, "Human Resources. Management. Strategies. Politics",
Editura Universitaria, Craiova, 2005
Roşca Constantin, coord., "Human resources management", Editura Universitaria, Craiova, 2004
Roşca Doina, "Considerations regarding the human resources management of universities",
Ph.D. Thesis, Timişoara, 1998
Russu Corneliu, Gheorghe Ileana, "Human resource management", Editura Tribuna
Economică, Bucureşti, 2004
256
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 257
Cuvinte-cheie: PIB nominal, PIB real, cerere agregată, ofertă agregată, factori de
creştere
Clasificare REL: 8D, 8E, 8L, 8M
1. Cererea agregată şi contribuţia elementelor sale la creşterea PIB
Integrarea ţării noastre în UE necesită o creştere economică continuă şi sustenabilă
astfel încât, prin mobilizarea potenţialului intern de capital şi de forţă de muncă, să fie
reduse decalajele economice şi sociale comparativ cu media celorlalte ţări membre. Cum
elementele cheie în analiza creşterii economice, a producţiei, a inflaţiei şi a rolului politicilor
economice sunt cererea şi oferta agregate ne propunem utilizarea modelului cerere – ofertă
agregată pentru a explica şi previziona oscilaţiile PIB de-a lungul trendului şi fluctuaţiile
preţurilor.
Cererea agregată la nivelul economiei naţionale este dată de cantitatea de bunuri şi
servicii solicitate de gospodării, firme, puterea publică şi restul lumii şi este identică cu
cheltuielile totale efectuate de utilizatorii interni şi externi pentru achiziţionarea bunurilor şi
serviciilor finale produse în economie.
Cererea agregată va depinde doar de cantitatea de bunuri şi servicii ce formează
PIB real şi de nivelul preţurilor acestora.
Rezultă că urmărind evoluţia PIB calculat prin metoda cheltuielilor vom putea
determina contribuţia cererii agregate la creşterea economică. Pentru aceasta trebuie făcută
distincţie între PIB nominal şi PIB real.
PIB nominal reprezintă valoarea totală a bunurilor şi serviciilor finale produse de
entităţile economice din interiorul unei ţări, într-o anumită perioadă, exprimată în preţurile
perioadei curente, respectiv al perioadei în care s-a produs.
PIB real reprezintă aceeaşi valoare exprimată însă în preţurile unui anumit an de
bază (de referinţă).
257
258 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
PIB real va măsura modificările producţiei fizice din economie între două perioade
diferite prin evaluarea producţiei din cele două perioade în aceleaşi preţuri.
Pentru trecerea de la PIB nominal la PIB real este necesară utilizarea unui indicator
care să reflecte evoluţia preţurilor tuturor bunurilor din economie. Datorită inexistenţei unui
asemenea indicator în practică se utilizează:
a) indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);
b) deflatorul PIB (DFl);
c) indicele preţurilor producţiei industriale (IPPI).
Între indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) şi deflatorul PIB (DFl) există
următoarele deosebiri fundamentale:
deflatorul include un grup de bunuri şi servicii mult mai mare decât cel utilizat
pentru calculul IPC;
IPC măsoară evoluţia preţurilor unui coş fixat de bunuri şi servicii, care este
acelaşi în fiecare an, ceea ce nu se întâmplă în cazul deflatorului;
IPC include şi preţurile produselor importate în timp ce deflatorul include doar
preţurile bunurilor şi serviciilor produse în interiorul ţării.
Date fiind aceste considerente deflatorul PIB se exprimă statistic prin intermediul
indicelui general al preţurilor (IGP).
În afara acestor indici în calculele macroeconomice se mai utilizează indicele de
volum al PIB şi indicele armonizat al preţurilor de consum.
Pentru evidenţierea contribuţiei cererii agregate la creşterea PIB în România este
necesară urmărirea evoluţiei elementelor componente (prezentată în tabelul 1).
Tabelul 1
Evoluţia PIB şi a elementelor componente
- milioane lei preţuri comparabile SC 95 (1998) -
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
PIB total din care: 55746 84995 122748 159389 214270 256694 310084
• Cererea internă, din 59652 92031 130778 173495 237969 290222 358417
care:
Consum final total 49144 73588 104318 137795 186443 230127 281518
Formarea brută de 10194 16733 26104 35046 46982 60645 77212
capital
Variaţia stocurilor 314 1710 356 654 4544 -550 -313
• Cererea externă netă -3906 -7036 -8030 -14106 -23699 -33528 -48333
din care:
Export 18874 29605 45712 58175 78118 95376 104950
Import 22780 36641 53742 72281 101817 129264 153283
Sursa: Institutul Naţional de Statistică
258
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 259
%
110
108,5 107,7
105,7 105,1
105 105,2 104,1
102,1
100
95
90
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
9
7,7 7,5
8
7
6
5 4,4 4,4
3,9 3,9
4 2,9 3,1 3,1 3,2 2,9
2,7 2,7
3 1,9
2
1
0
Fi ca
ia
a
t
ia
25
an lgia
O a
ia
Li ia
ia
U ia
ria
ni
i
nd
eg nd
ân
an
an
ar
l
an
ed
Ita
U
ar
st
E
Be
ng
a
la
m
tu
om
Sp
Su
Au
em
U
ul
nl
er
at
R
G
D
Creşterile din ultimii şapte ani au asigurat reducerea graduală a decalajelor faţă de
ţările UE şi permit continuarea şi adâncirea reformelor pentru îndeplinirea obiectivelor
generale ale Strategiei Lisabona: „mai multă creştere economică şi mai multă ocupare”.
Cererea internă a reprezentat (în întreaga perioadă 2000-2006) principalul factor de
creştere al PIB, înregistrând un ritm mediu anual de creştere de 8,2% superior ritmului de
creştere al PIB (5,2%).
259
260 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
72 71,4
71 69,9 69,8
70 69,4
69 68 67,7
68
67
65,7
66
65
64
63
62
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
260
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 261
300
253,6
250 212,5
184,8
200 169,1
184,6
153,1
132,2 153,9
150 119,4 124 131,4
134,3 116,1
110 125,9 104,3 105,8 116,2 122,7
100 102,7 99,5 98,7 103,7 111,4
50
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006
2000=100
import media UE27 import România
export media UE27 export România
261
262 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 4
Balanţa comercială a României în perioada 2000-2006
- milioane euro -
Indicatori 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Exporturi de bunuri şi servicii (FOB) 11273 12722 14675 15614 18935 22255 26100
Creşteri faţă de anul precedent % 41,3 12,9 15,4 6,4 21,3 17,5 17,3
Importuri de bunuri şi servicii (CIF) 14245 17383 18881 21201 26281 32569 39370
Creşteri faţă de anul precedent % 43,4 22,1 8,6 12,3 24,0 23,9 20,9
Importuri de bunuri şi servicii (FOB) 13140 16045 17427 19569 24258 30061 36340
Creşteri faţă de anul precedent 43,7 22,1 8,6 12,3 24,0 23,9 20,9
Soldul balanţei comerciale (FOB –FOB) -1867 -3323 -2752 -3955 -5323 -7806 -10240
Procent din PIB% -4,6 -7,4 -5,7 -7,5 -8,8 -9,8 -10,8
Soldul balanţei comerciale (FOB – CIF) -2962 -4661 -4206 -5587 -7346 -10314 -13270
Procent din PIB% -7,4 -10,4 -8,7 -10,6 -12,1 -13,0 -14,0
Sursa: date INS şi calcule proprii
262
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 263
Datele tabelului nr. 5 scot în evidenţă şi faptul că rata de investire internă a crescut
în perioada analizată de la 18,28% la 24,9%. În aceeaşi perioadă rata de economisire internă
a crescut de la 11,84% în 2000 până la 15,01% în 2002 după care a înregistrat scăderi
continue până la 9,21% în 2006 (graficul 5).
30
23,62 24,9
25
21,27 21,98 21,92
18,28 19,69
20
15
13,42 15,01
13,54 12,98
10
11,84 10,35 9,21
5
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
263
264 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 6
Evoluţia PIB pe categorii de resurse în perioada 2000-2006
- milioane RON preţuri curente -
Indicatori 2001 2001 2002 2003 2004 2005 2006
PIB 80377,3 116768,7 151475,1 197564,8 246468,8 288047,8 342418
Valoarea adăugată 71132,5 104283,7 135619,2 175401,8 219975,9 254388,8 303285
brut
Impozite pe produs 8806,3 12185,8 15769,5 22072,0 26278,2 33715,5 39191
Drepturi asupra 905,2 903,8 936,1 1329,7 1632,5 2033,4 2722
importurilor
Subvenţii pe produs -466,7 -604,6 -849,7 -1238,7 -1417,8 -2089,9 -2779
Sursa: Anuarul statistic al României, INS, 2006
264
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 265
industria alimentară ramură care a beneficiat în ultimii ani de aportul tot mai
consistent al investitorilor străini atraşi de potenţialul pieţei dar şi de finanţările
importante acordate prin diferite programe (SAPARD);
metalurgie ca urmare a creşterii cereri interne a operatorilor industriali şi din
construcţii;
maşini şi aparate electrice;
mijloace de transport rutier.
Ultimele două ramuri şi-au sporit ritmul de creştere mai ales datorită livrărilor la
export.
Valoarea adăugată brută din agricultură a cunoscut creşteri şi scăderi funcţie de
condiţiile meteoclimaterice mai ales pe seama producţiei vegetale care în 2006 a cunoscut o
creştere semnificativă faţă de 2005, creştere care nu a compensat decât în parte ritmul
negativ al componentei zootehnice.
Cea mai susţinută creştere a fost înregistrată de sectorul de construcţii care a
înregistrat un ritm mediu anual de 9,1%. Contribuţie majoră a sectorului a fost reprezentată
de construcţiile inginereşti şi clădirile rezidenţiale aceasta şi ca urmare a creşterii ritmului
investiţiilor în economie (formări brute de capital fix).
Serviciile, atât ca dinamică cât şi ca pondere au înregistrat o evoluţie ascendentă,
ritmul mediu anual de creştere al acestui sector (6,1%) fiind cel mai mare.
Progresele înregistrate în toate sectoarele de activitate au condus la mutaţii
semnificative în structura PIB (tabelul 8).
Cu toate aceste deficiente semnalate industria pe ansamblul perioadei 2000-2006, a
avut contribuţii însemnate la creşterea PIB real (tabelul 7 şi graficul 6).
PIB real
10 8,4
7,7
8 1
5,7 0,9
5,1 5,2
6 0,1 3,1
0,4 1
0,3 0,7 0,5 3,6
0,1 4,1
4 2,1 0,5
2,1 2,6
2,5 2,5
1,6 3,6
1,2
0,3
2 0,3
0,4
2,8 1,2 1,7
2,1 2,2 0,6
1,5
0,6 0,6 0,3
0 -2,4 -0,5
-1,7
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
-2
-4
265
266 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
contribuţie la creşterea PIB real (3,1% în 2004 şi 3,6% în 2005 şi 2006 din creşterea reală a
PIB s-a datorat acestui sector).
În principal creşterea din sectorul serviciilor a avut loc pe seama activităţilor din
comerţul cu amănuntul, transporturi, telecomunicaţii, tranzacţii imobiliare şi servicii pentru
întreprinderi care au înregistrat ritmuri anuale ale volumului cifrei de afaceri superioare
mediei sectorului.
3. Reducerea decalajelor faţă de UE
Evoluţiile pozitive înregistrate de economia românească în perioada analizată au condus
la atenuarea decalajelor PIB pe locuitor faţă de media UE27 (tabelul 9. şi graficul 7).
Tabelul 9.
Evoluţia PIB pe locuitor la puterea de cumpărare standard
Ţara 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007* 2008*
UE (27 ţări) 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0 100.0
Zona Euro 115.6 113.8 112.9 112.1 111.1 111.0 110.2 109.9 109.4
Austria 133.7 127.6 127.9 129.0 128.8 128.6 128.7 129.3 128.7
Belgia 126.4 124.0 125.6 123.5 124.5 124.4 123.3 123.4 122.6
Bulgaria 27.9 29.4 31.1 32.6 33.6 35.2 37.1 38.7 40.3
Danemarca 132.2 128.4 129.0 124.7 124.5 126.3 126.6 126.6 125.5
Finlanda 117.8 116.2 115.7 113.5 115.9 114.5 116.3 117.3 117.3
Germania 119.0 117.1 115.7 117.1 116.1 114.6 113.6 114.2 114.1
Italia 117.4 118.3 112.4 111.2 107.6 105.4 103.7 103.3 102.2
Lituania 39.4 41.6 44.2 49.2 51.1 53.8 57.7 60.9 63.1
Olanda 134.8 134.3 134.0 129.9 130.3 131.9 132.1 133.0 132.8
Regatul-Unit 117.4 118.1 118.9 120.0 121.8 119.6 119.1 119.4 118.7
Spania 97.8 98.5 100.9 101.4 100.9 102.5 102.4 103.1 103.2
Suedia 125.4 120.0 119.2 120.5 120.4 119.1 120.3 121.8 122.3
Ungaria 56.3 59.1 61.7 63.6 63.9 64.8 65.3 65.7 65.8
România 26.0 27.6 29.4 31.5 33.6 34.4 37.6 39.5 41.1
Statele-Unite 159.5 155.4 151.8 152.4 153.5 155.3 154.5 151.0 149.7
Japonia 117.4 114.7 112.3 112.4 113.2 114.2 113.7 113.0 112.5
Sursa: Eurostat
*) - previziuni
100
80
60
40 39,5 41,1
37,6
31,5 33,6 34,4
27,6 29,4
2026
0
*
*
00
01
02
03
04
05
06
07
08
20
20
20
20
20
20
20
20
20
UE (27 þãri)
România
266
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 267
Bibliografie
Anghelache C., „România 2005 – La a câta schimbare”, Editura Economică, Bucureşti,
2005;
Capanu I., „Indicatorii macroeconomici. Conţinutul şi funcţiile lor”, Editura Economică,
Bucureşti, 1998
Ciurlău C. (coord.), Enea-Smarandache I., Murăriţa I., Ciurlău C.Fl., Ciobanu A.M.,
„Previziune Economică”, Editura Universitaria, Craiova, 2006
Enea-Smarandache I., „Optimizări pentru creşterea producţiei”, Editura Sitech, Craiova,
1996
Genereux J., „Macroeconomie în economia deschisă”, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2000
***, „Ghidul indicatorilor economici”, Editura Teora, Bucureşti, 2001
***, „Raport asupra inflaţiei”, Banca Naţională a României, august 2007
***, „Sistem de analize previzionale pentru fundamentarea strategiilor şi programelor
macroeconomice”, Studii şi cercetări economice, nr. 5 / 1995
267
268 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Ion BUCUR
Conferenţiar universitar doctor
Universitatea “Petrol-Gaze”, Ploieşti
Rezumat. Schimburile economice internaţionale au o influenţă pozitivă asupra
dezvoltării economice. Ţările care participă activ la circuitul economic mondial au abilităţi
mai mari de a absorbi avansurile tehnologice generate în naţiunile dezvoltate. Exporturile
dezvoltate pe baza avantajului comparativ conduc la rate de creştere economică mai mari
decât cele ce s-ar obţine prin nefolosirea acestui factor important de creştere şi dezvoltare
economică.
Şi importurile au un rol important în procesul dezvoltării economice, oferind
posibilitatea de a procura bunuri economice pe care ţările nu le au sau pe care ar putea să
le creeze cu un efort mare.
Schimburile economice se dezvoltă în strânsă legătură cu progresul economico-
social înregistrat de diferite ţări fiind un factor esenţial pentru dezvoltarea şi modernizarea
unei economii.
Clasificarea REL: 3B
268
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 269
269
270 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
270
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 271
271
272 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
272
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 273
273
274 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
274
CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ
ŞI PROGRESUL ECONOMIC
Elena CIUCUR
Profesor universitar doctor
Dumitru CIUCUR
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. În ultimele decenii s-au amplificat considerabil preocupările pentru
implicarea cercetării ştiinţifice în viaţa economică la toate nivelurile de agregare şi în
ansamblul structurilor organizaţionale. Perimetrul cercetării economice, de care dorim să
ne ocupăm, include multiple forme care merg de la cele academice proprii cercetării
fundamentale, trec la cele de dezvoltare şi inovare, apoi aplicative, ajungând în sfera unde
se formează politica guvernamentală. Aici se armonizează deciziile macroeconomice cu
interesele economice mari ale ţării pe un fundament ştiinţific elevat şi deosebit de eficace.
Acestea se reflectă în progresul economic, adică în tendinţa evoluţiei sistemului economic
naţional, având ca esenţă ameliorarea performanţelor globale, concretizate în niveluri
economice înalte şi într-o calitate superioară a traiului populaţiei.
276
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 277
Odată cu apariţia primelor elemente ale „societăţii civile globale” renaşte problema
socială, ca o contrapunere la forţele care se află în spatele procesului de globalizare.
În asemenea împrejurări, ştiinţa economică intră tot mai mult în contact direct cu
ştiinţele naturii, cu ştiinţele juridice, cu ştiinţele tehnice ş.a. Ea trebuie să abordeze omul mai
complex, adică în calitate de consumator, de resursă de muncă, de decident, ceea ce
deschide noi piste de investigare şi îi oferă instrumente mai rafinate de măsurare, de
perfecţionare şi de valorificare a analizei economice propriu-zise. De aici, deducem relaţia
intimă a economiei cu democraţia. Experienţa sistemelor totalitariste din secolul trecut ne
arată că numai în democraţie sunt posibile dezvoltarea economică şi afirmarea plenară a
aspiraţiilor umane, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Din acest
motiv, reducerea cetăţeanului doar la dimensiunea lui de consumator generează premisele
unui nou tip de totalitarism, deosebit de periculos.
În acest fel, ştiinţa economică include în domeniul său de cercetare şi rolul statului
în prezent. Dar, este vorba de statul ca organizator al coeziunii sociale, statul reglator, statul
arbitru şi nu în primul rând statul ca actor economic. O asemenea viziune asupra statului în
actualitate reabilitează serviciul public şi utilitatea sa socială, în sensul că populaţia cere
servicii publice cuprinzătoare şi de calitate la standarde de performanţă internaţionale, de
sănătate, de învăţământ şi educaţie, de protecţie socială. Sănătatea, cultura, siguranţa
persoanei nu pot şi nu trebuie transformate în mărfuri.
O altă trăsătură a ştiinţei economice, implicit a cercetării economice, o reprezintă
creşterea aplicării matematicii în cercetarea fenomenelor şi proceselor economice.
Matematica se dovedeşte a fi un instrument esenţial şi indispensabil pentru elaborarea de
modele, pentru analiza şi explicarea laturilor profunde ale fenomenelor şi proceselor
economice, pentru previzionarea acestora, pentru descoperirea elementelor de adevăr relativ
în economie.
Folosirea matematicii în proporţie crescând în cercetarea economică derivă, după
aprecierea lui Alexander Rosenburg, renumit specialist, din faptul că „ştiinţa economică nu
este o disciplină, ci o teorie particulară, de tip extremal şi, deci, prin natura sa,
matematizabilă”.1 Totuşi, economia nu este domeniul supremaţiei absolute a instrumentului
matematic. În acest sens Anghel Rugină sublinia că „în realitate, rădăcinile problemelor
zilelor noastre nu pot fi exprimate doar cantitativ”.2 Prin extensie, trebuie înţeleasă şi
aplicată corect relaţia între ştiinţa economică şi matematică, ca şi cu celelalte ştiinţe,
asigurându-se unitatea necesară, implicit, pe calea comunicabilităţii sistemelor naţionale,
conceptuale, prin eforturi creatoare provenind din ambele sensuri.
O trăsătură evidentă a cercetării ştiinţifice economice priveşte abordarea
integrativă a fenomenelor economice. Aceasta înseamnă trecerea de la modelul clasic,
analitic, la cel sintetic-integrativ de gândire economică. Se constituie astfel discipline
integrative cum sunt: cibernetica, teoria comunicaţiei, teoria sistemelor, semiotica s.a., care
favorizează transferul de metode, principii şi concepte între ramurile ştiinţei.
Se realizează astfel o mişcare a ştiinţei şi cercetării economice spre domeniul de
competenţă al logicii, îmbinându-se cunoaşterea comună, empirică, cu cea ştiinţifică,
sistematizată. Se construiesc diferite modele logice cu ajutorul unor generalizări ale
aspectelor esenţiale, comune unei mase de fenomene omogene. Astfel, ştiinţa economică
îndeplineşte mai multe funcţii sistemice ca: funcţia metodologică prin care se efectuează
analize critice şi evaluări metodice ale faptelor reale, trecându-se dincolo de aparenţa lor
imediată şi manifestă, până în profunzime, la esenţa lor, care favorizează ordonarea şi
sistematizarea materialului empiric; funcţia euristică, adică descoperă noi fapte şi legităţi;
1
Mark, Blaug, „Teoria economică în retrospectivă”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992.
2
Anghel, Rugină, „Principia Oeconomica”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993.
277
278 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
1
Paul, A. Samuelson, „Economics”, Mc. Graw-Hill, 14th edition, 1992.
2
După Daniel, Hausman, „Filozofia ştiinţei economice”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993.
3
Maurice, Allais, „La théorie générale des surplus”, vol. I, II, Dallaz, Paris, 1981.
278
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 279
1
Vezi „Economie”, Ediţia a şaptea, Editura Economică, Bucureşti, 2005, capitolul 9.
2
Unii specialişti apreciază ştiinţa contemporană ca „neofactor”, ca fiind una din cele mai importante
resurse de progres economic, o forţă productivă nemijlocită (v. Aurel Negucioiu „Dezvoltarea mai
rapidă a ştiinţei, lege obiectivă a lumii contemporane”, în revista „Analiză şi prospectivă economică”,
nr. 3/2006). Asimilăm această opinie, considerând-o importantă şi utilă, dar, după opinia noastră ştiinţa
este implicată puternic şi în sfera circulaţiei, nu numai a producţiei, astfel că ea este concomitent şi
satisfactor. De aceea, susţin că ştiinţa contemporană constituie un important neofactor de producţie,
implicat în producţia modernă (aceasta având un nou conţinut şi o nouă expresie) şi în toate
componentele sferei circulaţiei actuale. Cercetarea ştinţifică a devenit un factor endogen al întregii
activităţi economice, o nouă şi importantă resursă modernă, cu o mare capacitate de randamentizare în
ansamblul sistemului economic.
3
Ion, Gh. Roşca, „Învăţământul superior. O abordare postindustrială”, Economie teoretică şi aplicată,
Revista AGER, Nr.1, Bucureşti, 2006.
279
280 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
România se află într-o stare specială putând condensa etapele acestei mişcări fireşti,
trecând direct din situaţia unei ţări sărace şi sărăcite la situaţia unei ţări cu populaţia
instruită, racordată decisiv la fluxurile culturii materiale sporite prin cercetare ştiinţifică
performantă, permanentă şi finanţată corespunzător, atât în învăţământul universitar, cât şi în
unităţile de cercetare ştiinţifică instituţionalizate.
Pentru aceasta este neapărat necesar să se asume cercetarea ştiinţifică şi
învăţământul ca o prioritate naţională. Susţinem ideea că trebuie să fie concepute şi
realizate acestea într-un sistem unitar, coerent de cercetare ştiinţifică şi învăţământ,
înfăptuit în proporţii corespunzătoare, în funcţie de tipul, nivelul şi utilitatea sistemului, de
către stat, mediul economico-social şi de către cetăţeanul însuşi, fără a mai vorbi de
segmente disparate sau delimitări pe diverse criterii restrictive. ştiinţifică şi învăţământ,
înfăptuit în proporţii corespunzătoare, în funcţie de tipul, nivelul şi utilitatea sistemului, de
către stat, mediul economico-social şi de către cetăţeanul însuşi, fără a mai vorbi de
segmente disparate sau delimitări pe diverse criterii restrictive. Acceptarea acestui sistem în
sens cibernet trebuie să determine instituţionarea şi promovarea lui ca „monopol
patrimonial comunitar”, la care să se participe cu o pregătire profesional-ştiinţifică
temeinică, în condiţii precise şi cu o finalitate economică şi social-culturală corespunzătoare.
Acest sistem este un bun public, indiferent de forma de proprietate a instituţiei care îl
promovează, stimulând dezvoltarea societăţii şi punerea în valoare a omului cu nevoile şi
interesele lui.
Cercetarea ştiinţifică propriu-zisă1 este un proces complex de cunoaştere ştiinţifică
ce include creaţia ştiinţifică şi învăţarea ştiinţifică, sistematică prin şcoală, contribuind la
progresul economico-social (Fig.1).
Cunoaşterea ştiinţifică
Universitară
Academică
Generală
Liceală
Firmă
Figura 1
280
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 281
281
282 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Problema economică
(tema)
(1)
(2) Documentarea:
bibliografică directă(faptică, empirică)
(3)
Incubarea
3.2. Observarea ştiinţifică, abordarea (Iluminarea)
sistemică, relaţia cauzală
Procedee de elaborare de ipoteze şi
modele
(4)
Redactarea şi susţinerea publică a lucrării
(5)
Valorificarea lucrării ştiinţifice
Figura 2
282
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 283
Probleme
economice
de cercetat
Figura 3
Problemele economice pot fi rezultatul rămânerii în urmă a unui aspect sau altul al
activităţii economice sau pot fi formulate de cercetători pe baza dorinţei de dezvoltare a
ştiinţei economice. Cunoaşterea insuficienţei teoriei economice în raport cu faptele empirice,
cu evoluţia economiei reale, este momentul cel mai fertil al cercetării ştiinţifice economice
şi, concomitent, cel mai dificil datorită complexităţii şi dinamismului vieţii economice
interne şi internaţionale.
Documentarea pentru cercetarea ştiinţifică are un conţinut complex determinat
de două componente: informarea ştiinţifică şi documentarea ştiinţifică propriu-zisă.
Informarea este procesul complex prin care o unitate specializată a reţelei de documentare
sistematizează literatura ştiinţifică după criterii bine stabilite şi furnizează beneficiarului
rezultatul prin modalităţi adecvate. Documentarea propriu-zisă este procesul prin care
unitatea specializată pune la dispoziţia solicitantului documente pe care el le doreşte în urma
primului proces, informarea.
Explicarea fenomenului economic sau cercetarea propriu-zisă este cea mai
complexă etapă a metodologiei cercetării ştiinţifice deoarece aici se realizează operaţiunile
adânci de observare, ipotezare, interpretare, concluzionare şi verificare a concluziilor şi
propunerilor cercetătorilor, prin metode, tehnici şi procedee adecvate. Ea generează
283
284 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Barrow, John D., „Despre imposibilitate. Limitelor ştiinţei şi Ştiinţa limitelor”, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1999;
Berinde, Mihai, „Procesul creaţiei şi misterul creativităţii, în Inventică şi Economie”,
nr.4/aprilie 1998, editată de revista „Tribuna Economică”, Bucureşti;
Burloiu, Petre, „Managementul resurselor umane. Tratare globală interdisciplinară”, Editura
Lumina Lex S.R.L., Bucureşti, 1997;
Dickinson, John P., „Caractéres distinctifs de la recherche scientifique”, în volumul
„Science et chercheurs scientifiques dans la société moderne”, Paris, UNESCO, 1988;
Hausman, Daniel, „Filozofia ştiinţei economice”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994;
Hirschman, Albert O., „Pasiunile şi interesele”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004;
284
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 285
Hollis, Martin, „Introducere în filosofia ştiinţelor sociale”, Editura Trei, Bucureşti, 2001;
Iancu, Aurel, „Ştiinţa economică şi interferenţele ei”, Editura Economică, Bucureşti, 1993;
Mihuleac, E., „Bazele managementului”, Editura Tempus, Bucureşti, 1994;
Moore, A., „Creativitate, descoperire, invenţie”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1975;
Roşca, Al., „Creativitatea generală şi specifică”, Editura Academiei, Bucureşti, 1981;
Röegen, Georgescu N., „Legea entropiei şi procesul economic”, Bucureşti, 1979;
Rugină, Anghel, „Principia Oeconomica”, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993;
Schatzman, Evry, „Ştiinţe. Statutul ştiinţei în Encyclopedia Universalis”, Corpus 20, editura
Paris, 2002;
Seneca, „Scrieri filozofice alese”, Editura Minerva, Bucureşti, 1991;
Ţopa, L., „Creativitatea”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980;
Vlăsceanu, Lazăr, „Metodologia cercetării sociologice”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1982;
Zorlenţan, T.; Burduş, E.; Căprărescu, G., „Managementul organizaţiei”, Editura
Economică, Bucureşti, 1998.
285
286 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Alecxandrina DEACONU
Profesor universitar doctor
Cornelia LEFTER
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
1. Introducere
Perioada pregătitoare aderării României la Uniunea Europeană şi prezentul agitat al
integrării reale justifică o întrebare firească: “Ştim să gestionăma procesul de integrare astfel
încât să creăm oportunităţi pentru dezvoltare economică şi pentru evoluţii favorabile în
celelalte domenii de interes naţional?
Răspunsul la această întrebare presupune, în mod logic, o anticipare corectă a
problemelor potenţiale ce pot apărea în diverse sectoare de activitate şi o intervenţie
competentă pentru soluţionarea lor.
Ne vom referi, în cele ce urmează la evoluţii recente de pe piaţa forţei de muncă din
România şi la costurile generate de deficitele de competenţă din anumite sectoare de
activitate. Vom reţine în special problema şomajului (impus sau asumat de români) şi pe cea
a valului puternic de plecări la muncă în străinătate.
286
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 287
287
288 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
288
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 289
Sistemul sanitar din România se află, de foarte multă vreme, într-o stare de criză
prelungită. Reforma începută, nu a reuşit să dea rezultate. Cele mai multe instituţii sanitare se
confruntă cu probleme serioase legate de volumul insuficient al resurselor financiare alocate, de
competenţă managerială redusă, toate acestea, în contextul în care, în mod firesc, exigenţele
asiguratului care îşi achită în mod conştiincios la buget asigurarilor de sănătate, cresc.
La toate acestea se adaugă deficite existente pe piaţa muncii.
În România există în jur de 50.000 de medici, dintre care 10.000 sunt rezidenţi. La
acest număr putem adaugă încă 15.000 de stomatologi.
Ultimile date ale Institutului Naţional de Statistică arată că dintre cei aproximativ 50.000
medici câţi există la nivel naţional cei mai mulţi (cca. 11.000) funcţionează în Bucureşti şi cei mai
puţini, (cca. 270 medici) funcţionează în Ialomoţa. Din totalul medicilor se apreciază că doar
30.000 mai sunt activi, restul depunând deja cereri pentru a munci în străinătate.
În ceea ce priveşte mediul rural, situaţia este extrem de gravă. În majoritatea comunelor
se asigură numai servicii sanitare primare, pentru servicii de specialitate, locuitorii fiind nevoiţi să
apeleze la unităţi medicale din oraşe mai mult sau mai puţin apropiate.
Dacă în 322 de comune (12% din total) prezenţa medicilor este satisfăcătoare în
raport cu numărul de locuitori (aproximativ 1 medic la 600 de locuitori), în alte 148 de
comune (6%) nu activează nici un medic, iar în 378 de comune (14%) există 1 medic la
peste 3.500 locuitori.
Comparativ cu celelalte ţări europene, România are cel mai mic număr de medici
raportat la numărul de locuitori. În fiecare an, aproximativ 20% dintre tinerii absolvenţi
emigrează în Statele Unite. O dată cu integrarea în Uniunea Europeană, România riscă să
piardă şi mai mulţi medici, deoarece Marea Britanie, Germania, Franţa şi Spania au nevoie
de medici pentru zonele rurale.
Confruntarea cu problemele cauzate de lipsurile sistemului, absenţa satisfacţiei în
muncă, lipsa de motivare, şi mai grav, existenţa premiselor unor conflicte angajator-angajat
în anumite instituţii, au determinat o parte însemnată a personalului medical să aleagă
soluţia muncii în străinătate.
Adevăratul exod către locuri de muncă mai bine plătite care să ofere şansa de a
profesa demn, a determinat un dezechilibru în ceea ce priveşte resursele umane şi mai ales,
cadrele medicale cu experienţă, bine pregătite profesional. În mod paradoxal, unităţile
sanitare care până mai ieri reclamau un surplus de personal mediu şi auxiliar încep să se
confrunte cu situaţia de a nu reuşi să asigure serviciile medicale şi recurg la angajări de
persoane, cu pregătire mai puţină şi experienţă mai redusă pe perioadă determinată sau
nedeterminată.
Conform unui studiu efectuat, în perioada aprilie-mai 2007, de către Catedra de
Filosofie-Sociologie şi Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii Dunărea de Jos în
289
290 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
290
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 291
Concluzii
Preocupaţi de înţelegerea şi anticiparea consecinţelor unor fenomene care au loc în
economia românească şi noi, şi practicienii suntem extrem de interesaţi de cunoaşterea unor
manifestări actuale pe piaţa forţei de muncă. Ştim că, spre deosebire de dezechilibrele din
alte domenii de activitate, cele din aria resurselor umane cer mult timp, pricepere şi coerenţă
în acţiunile întreprinse. Totodată efectele produse de penuria de forţă de muncă se difuzează
larg şi riscă să afecteze societatea în ansamblul său.
Iată de ce este necesar să cuantificăm consecinţele şi, în faţa evidenţelor, să
acţionăm, nu doar la nivel microeconomic, ci la scară sectorială sau chiar naţională.
Dacă trecem rapid în revistă costurile generate de situaţia actuală a forţei de muncă
din diverse sectoare de activitate, trebuie să urmărim: costurile privind salariile şi cheltuiele
aferente, costurile de formare, costurile de noncalitate şi nonperformanţă, costurile de
recrutare şi selecţie, costuri generate de conflicte de muncă, costurile legate de accidentele
de muncă, costurile produse de fluctuaţie, ca să ne oprim doar la câteva dintre ele. Nu putem
însă ignora nici costurile sociale sau culturale asociate.
Aşadar, având sub ochi aceste importante costuri economice şi sociale, va trebui, dincolo
de ceea ce se întreprinde la nivel guvernamental, să iniţiem acţiuni de armonizare a practicilor
manageriale pornind de la interese specifice, pe termen lung ale sectorului de afaceri.
Acţiunile izolate, pompieristice care privesc recrutarea şi selecţia, salarizarea,
promovarea, fidelizarea, dezvoltarea propriilor salariaţi pot stimula comportamente
nefavorabile performanţei şi conduc, cel mai adesea la deprecierea situaţiei economice a
companiilor care sunt confruntate cu o importantă penurie de forţă de muncă calificată.
291
292 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
Aubrey D. - Managementul performanţei. Strategii de obţinere a rezultatelor maxime de la
angajaţi, Editura Polirom, Bucureşti, 2007
Dadu Gh. U. – „Relatia de cauzabilitate între procesul migraţiei şi dezvoltarea la nivel
global, Dezvoltarea Internaţională, Banca Mondială, Bruxelles, 2004
Jason J. - Less is More - how great companies use productivity as a competitive tool in
business, Editura Portofolio, Bucureşti, 2002
Oprescu Gh. – "Piaţa muncii", Editura Expert, Bucureşti 2001
Răduţiu Vonica S. – "Analiza comparativă a pieţei muncii în România, Uniunea Europeană
şi ţările candidate", Institutul de cercetare a calităţii vieţii, Academia Română, Sesiune
Comunicări Ştiinţifice, Bucureşti, februarie 2002.
Vasile V. - Migraţia forţei de muncă şi dezvoltarea durabilă a României-Abordări teoretico-
metodologice. Sistem de indicatori şi modele de analiză, Editura Expert, Bucureşti, 2004
Anuarul statistic - Editura Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti, 2004, 2005, 2006
http://www.roumanie.com/emploi-marche-travail-statistiques-UE
292
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 293
293
294 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
ea există şi acţionează într-un păienjeniş de relaţii care constituie cea mai importantă
componentă a economiei mondiale cu reverberaţii mai ample sau mai restrânse asupra
tuturor ţărilor şi grupărilor integraţioniste.
Pornind de la necesităţi teoretice şi practice, în ultimul deceniu, multe ţări şi în
special acelea care fac parte din diferite grupări integraţioniste au adoptat modele unice de
definire juridică şi statistică a întreprinderilor. În cadrul Uniunii Europene, pasul hotărâtor în
această direcţie l-a constituit Recomandarea Comisiei 361/2003/EC (6 mai) care a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2005 şi înlocuieşte altă recomandare mai veche. Modelul unic are
patru criterii prin care se asigură definirea juridică a întreprinderilor dar faptul că aplicarea
acesteia rămâne şi la aprecierea fiecărei ţări a permis Ungariei să adopte o definire juridică
numai prin doi indicatori (efectivul de personal şi cifra de afaceri), Olanda şi Spania n-au
adoptat definiri admise juridic comunitar, iar în definirea statistică diferă nivelul limitelor de
intervale, România şi Bulgaria devenite membre de UE la 1 ianuarie 2007 vin şi ele cu
particularităţile lor.
Modernizarea sau perfecţionarea definirii juridico-statistice a întreprinderilor
rămâne problemă şi pentru viitor întrucât trebuie să ţină pasul cu dinamica mediilor
economice şi politice naţionale, regional – internaţionale şi a celui global. În plus, această
preocupare trebuie să raspundă unor necesităţi de lungă durată:
• delimitarea întreprinderilor mici şi mijlocii să includă toate tipurile de
asemenea întreprinderi şi îndeosebi a celor artizanale şi familiale fără salariaţi
sau cu muncă salariată întâmplătoare şi care ar trebui sprijinite pentru a
continua activitatea şi a se consolida;
• delimitarea micorîntreprinderilor să permită o mai bună fundamentare a
programelor prin care acestea sunt favorizate păstrând însă diferenţierea între
diferitele categorii de IMM fără a le induce avantaje concurenţiale de piaţă care
ar putea să pună în inferitoriate întreprinderile mari şi foarte mari;
• promovarea unor metodologii mai clare şi mai simple de calcul pentru plafoanele –
limită ale indicatorilor specifici IMM pentru a nu deturna avantajele ce li se oferă
acestora prin preluarea lor de către marile companii, pentru a le putea asigura tuturor
un tratament egal dar potrivit situaţiilor existenţe.
Pe o asemenea bază se poate contura mai clar aportul întreprinderii din UE la
creşterea economică şi asigurarea locurilor de muncă, la relaţiile economice internaţionale
dar şi la modul cum poate interacţiona cu unităţile financiar-bancare şi de asigurări, cu
activităţile nemarfare din economia fiecărei ţări creînd condiţii mai bune pentru integrarea
activităţilor de orice gen.
294
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 295
Nota: *) întreprinderea care deţine mai puţin de 25% din capitalul social sau din drepturile
de vot la altă unitate economică, iar altă unitate economică deţine mai puţin de
25% din capitalul social sau drepturile de vot la întreprinderea respectivă.
1
Sursa citattă
295
296 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Din toate aceste puncte de vedere între întreprinderile din ţările membre ale UE
există numeroase deosebiri mai mult sau mai puţin asmple, iar diferenţele s-ar amplifica,
foarte mult dacă am recurge la un studiu comparativ pe categorii de întreprinderi şi activităţi.
În cadrul UE-25 există ţări în care întreprinderile mari şi foarte mari au un rol deosebit de
important, în timp ce în alte ţări, IMM se situează la un nivel ridicat. După statisticile UE, în
toate domeniile business-ului cu excepţia serviciilor financiare, cel puţin 69% din forţa de
muncă utilizată revine întreprinderilor cu 1-49 salariaţi, iar pe ansamblu, IMM utilizează cel
puţin 80% din forţa de muncă.
Modul în care ocuparea se distribuie pe activităţi în ţările membre ale UE-25 ţine în
mod deosebit de natura muncii. Există activităţi în care întreprinderile sunt de mari
dimensiuni pentru că natura muncilor reunite în cadrul acestora o impune şi numai la un
anumit grad de concentrare ele pot deveni rentabile. Dar există şi activităţi care se pot
realiza cu succes în cadrul unor întreprinderi mici şi mijlocii. Din prima categorie face parte
mineritul ce se realizează prin întreprinderi mari ce deţineau în 2003 la nivelul UE-25 peste
63% din forţa de muncă utilizată pe ramură. Foarte aproape se aflau electricitatea, gazul şi
distribuţia apei. Comunicaţiile şi transportul aerian concentrează peste 88% din salariaţii
ramurilor respective în firme mari şi mai ales foarte mari. Dimpotrivă, activităţi precum cele
imobiliare, comerţul cu maşini, restaurantele şi alte activităţi comerciale concentrează cea
mai mare parte a forţei de muncă folosite în IMM.
296
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 297
297
298 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
298
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 299
299
300 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
300
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 301
• întreprinderile mici inovează dar mai puţin decât cele mari. Problema o constituie
bugetul de cercetare-dezvoltare.
• întreprinderile mari au acces mai uşor pe piaţa capitalurilor pentru a se finanţa
imediat şi pot aştepta rezultatele mai mult timp. Rezultatele în cercetare sunt
aleatorii, produsele noi se realizează greu şi pot să nu fie de succes. Când
lucrează întreprinderea mare vinde mai mult, cifra de afacere creşte şi aceasta
facilitează fuziuni cu altele.
• ponderea cheltuielilor de cercetare în C.A. a întreprinderilor mici este mai mare
decât la cele mari. Întreprinderile mari urmăresc alt indicator – ponderea
producţiei de produse noi în CA.
• talia întreprinderii influenţează puternic exportul său, relaţiile sale internaţionale.
Dacă produsul are calitate, originalitate, caracteristici speciale, întreprinderea mică
poate exporta relativ uşor. Când service-ul post vânzare este mai complicat este
necesar ca mica întreprindere să solicite ajutorul importatorului, iar pentru o reţea
de service cerinţele sunt şi mai mari întrucât acest gen de întreprindere nu poate să
susţină efortul singură. Ponderea exporturilor la micile întreprinderi este mai
scăzută sau nu au export. NTIC (noile tehnologii de informatică şi comunicare)
favorizează exporturile micilor întreprinderi pentru că micşorează mult costurile de
comunicare dar efectele favorabile întârzie să apară datorită altor cauze;
• în toate ţările, IMM nu sunt favorabile constituirii de sindicate ale salariaţilor fie
din motive de strategie patronală, fie din lipsă de convingere a salariaţilor;
• datorită salariilor mai mici decât în întreprinderile mari, înmulţirea
întreprinderilor mici şi mijlociiîntr-o ţară este asociată unei creşteri a
inegalităţilor de venituri şi avere;
• ţările care abandonează atenţia şi sprijinul ce trebuie acordat IMM ajung mai
devreme sau mai târziu să se confrunte cu un şomaj important şi durabil.
Desigur, cercetările empirice confirmă că există şi alte diferenţe între întreprinderi
care evoluează în strânsă legătură cu talia lor şi prin care se pot pune în evidenţă avantajele
şi dezavantajele diferitelor categorii ale acestei mulţimi de unităţi economice din UE.
301
302 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
orară structurală în
% din venitul SUA
Productivitatea
Rata ocupării în %
Ore muncă
parţiale %
Ponderea
ocupării
pe an
PIB per locuitor
15-64 ani
15-24 ani
65-64 ani
ocupat
lucru
Germania 71,4 78,2 98,6 65,5 42,6 45,5 1435 21,8 87,7
Canada 78,7 76,8 78,3 72,5 57,8 54,8 1737 18,3 77,3
SUA 100,0 100,0 100,0 71,5 53,9 60,8 1804 12,8 100
Franţa 76,2 88,7 106,7 62,3 26,0 40,7 1535 13,6 96,6
Italia 68,6 76,9 87,3 57,5 25,5 31,4 1791 14,7 80,7
Japonia 74,6 71,5 74,3 69,3 40,9 63,9 1775 25,8 72,7
Marea 78,4 79,2 88,9 72,6 58,1 56,8 1672 23,6 86,5
Britanie
Zona euro 12 71,5 78,1 90,6 63,6 36,8 41,3 1609 17,0 82,7
U.E. 25 67,0 73,3 81,6 64,0 36,8 42,4 1664 16,8 75,1
Sursa: după Alternatives Économiques Nr.260/2007
Datele reţinute ne permit să constatăm, totodată, că pentru ţările europene luate în calcul
există un anumit contrast sau mai bine zis o discordanţă uşor observabilă între productivitatea
orară înaltă şi PIB pe locuitor uşor mai scăzut care poate fi atribuită, în principal, fie unei rate de
ocupare a forţei de muncă mai mici, fie duratei mai scurte a muncii, fie celor două cauze luate
împreună. Teoretic şi practic explicaţia acestor cauze îşi poate avea raţiunea în durata generală mai
mică a muncii, dar şi într-o rată înaltă a populaţiei ocupate cu timp parţial. O altă faţetă a acestei
302
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 303
explicaţii o reprezintă rata de ocupare scăzută pentru populaţia activă sau un şomaj mai înalt. În
această situaţie devine deosebit de importantă cunoaşterea cauzelor care acţionează în direcţia
semnalată. Desigur, din punct de vedere logic şi în funcţie de realităţile din ţările europene
respective, situaţia, s-ar putea datora: tradiţiei sau înclinaţiei colective, preferinţei sociale spre un
program de muncă diminuat; unor reglementări adoptate în acest sens pentru a mări numărul
populaţiei ocupate întrucât la un nivel dat de dezvoltare şi cu o populaţie aptă de muncă numeroasă
faţă de potenţialul economiei pot lucra mai mulţi numai dacă fiecare lucrează mai puţin; fiscalităţii
ridicate care se aplică veniturilor din muncă; excluderii din muncă a celor slab productivi, etc.
Dar realitatea este mai complexă şi studiată de aproape putem observa că rata
persoanelor ocupate în economie are o mare importanţă în realizarea unui anumit nivel al
productivităţii. O durată mai mare a săptămânii de lucru nu înseamnă neapărat şi o creştere
corespunzătoare a producţiei pentru că orice oră de muncă în plus este mai puţin eficientă
decât cele anterioare. În cadrul acestui proces o mare influenţă exercită populaţia tânără
încadrată în muncă şi a cărei productivitate în UE înregistrează un ecart vizibil faţă de SUA.
Îşi găsesc repede loc de muncă doar cei mai performanţi, iar o altă parte importantă dintre
tineri sunt încadraţi cu dificultate sau li se refuză angajarea. Asemenea situaţii diminuează
productivitatea Uniunii Europene şi confirmă reticenţele exprimate mai sus în mod deosebit
cu privire la calculul PIB pe locuitor ca expresie a productivităţii. Gradul de ocupare al
tinerilor din ţările membre ale UE este, în general, sub nivelul celui din SUA, dar o diferenţă
mai expresivă de cel puţin 15 puncte este proprie Belgiei, Franţei, Greciei, Italiei şi
Portugaliei. Fenomenul acesta este prezent şi în rândul celor mai vârstnici. Sub acest aspect,
decalajul de cel puţin 15 puncte faţă de situaţia din SUA poate fi sesizat în Germania,
Austria, Belgia, Spania, Franţa, Grecia, Italia şi Olanda1. Diminuarea productivităţii la
această categorie de vârstă este explicată prin pierderile de capital uman datorită perioadelor
de şomaj mai lungi sau mai dese. Cei rămaşi în activitate îşi „conservă” capitalul uman sau
chiar şi-l măresc.
Acelaşi analist la care ne-am mai referit susţine că „…performanţele relativ bune
ale multor ţări europene în raport cu SUA în ceea ce priveşte nivelul productivităţii
orare nu reflectă deci avansul tehnologic al Europei, ci mai curând o slabă mobilizare a
forţei de muncă”1. În sprijinul acestei concluzii se aduc următoarele argumente: durata
medie a muncii în UE este mai scurtă; ocuparea se concentrează în mod deosebit asupra
persoanelor active cele mai productive; cei mai puţini productivi – în special tinerii şi
femeile rămân în mod fortuit sau opţional în afara muncii. În plus, se mai concluizionează,
dealtfel în mod cât se poate de logic, că în cazul în care în ţările membre ale UE continentale
ar creşte durata muncii şi ponderea celor ocupaţi, nivelul PIB va creşte în mod inevitabil dar
va avea loc diminuarea relativă a productivităţii orare.
Cât priveşte poziţionarea întreprinderilor din UE faţă de cele din Canada şi Japonia
în ceea ce priveşte productivitatea s-ar putea concluziona că, pe ansamblu, întreprinderile
„europene” sunt mai eficiente şi deci mai competitive. Întreprinderile din UE 12 sunt
superioare celor din Canada la toţi cei patru indicatori luaţi ca bază de comparaţie, dar în
situaţia UE 25, superioritatea se diminează numai la doi dintre indicatori, rămânerea în urmă
fiind evidentă însă la PIB pe locuitor – mărime mai puţin reprezentativă în ceea ce priveşte
productivitatea. Este interesant că UE 25 deşi este marcată de o şi mai mare rămânere în
urmă în ceea ce priveşte PIB pe locuitor realizează o uşoară superioritate la PIB pe un loc de
muncă, iar la productivitatea pe ora de muncă este cu mult înaintea Japoniei.
1
Alternatives Economiques Nr.260/2007, p.77
303
304 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Dintre ţările membre ale UE, Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia, aşa cum se
poate observa din datele prezentate, suferă în măsură mai mare sau mai mică de acelaşi
neajuns specific UE 25 adică de realizarea unui PIB pe locuitor sub nivelul Canadei şi
Japoniei. Cel mai scăzut nivel îl are Italia. Totodată este de remarcat că în ceea ce priveşte
PIB pe locul de muncă şi pe oră de muncă toate cele 4 ţări europene se plasează pe poziţii
superioare
1
Sursa citată
Canadei cât şi Japoniei. Mai adăugăm că în ceea ce priveşte productivitatea calculată ca PIB
pe oră de muncă, Franţa se dovedeşte a avea rezultate mai bune şi decât SUA (106 puncte
faţă de 100 cât revine SUA).
Explicaţiile unor asemenea poziţionări ale întreprinderilor din UE şi din ţările care
formează obiectul studiului comparativ al productivităţii ţin, în linii generale, de fenomenele
şi procesele evocate deja care se relevă a fi proprii tuturor ţărilor din această parte a lumii şi
pentru depăşirea cărora este necesară o lungă perioadă de timp.
Desigur, este posibil ca la anumiţi indicatori dintre cei care s-au folosit în acest
studiu, UE şi diferite ţări membre ale acesteia să se plaseze în raport cu alte ţări decât cele
avute în vedere aici mult mai bine şi de ce nu, mult mai rău. De asemenea, se pot formula
rezerve faţă de valoarea cognitivă a indicatorilor folosiţi atât în ceea ce priveşte intensitatea
lor reprezentativă sub aspectul conţinutului cât şi al modului de calcul. Oricâte neajunsuri
am semnala în legătură cu această tentativă de analiză, rămâne clar că rezultatul la care am
ajuns nu poate fi şters cu buretele, că are relevanţă nu numai teoretică, ci şi aplicativă, că se
poate recurge la concluziile sale cu suficientă încredere mai ales dacă avem în vedere că alte
tentative au fost mult mai lipsite de valoare şi totuşi au fost luate în considerare acordându-
li-se o importanţă disproporţionată în raport cu ceea ce ofereau.
Bibliografie
304
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 305
ULTIMA „REVOLUŢIE”
ÎN TRANSPORTURI
Ilie ROTARIU
Lector universitar doctor
Universitatea“ Lucian Blaga”, Sibiu
Rezumat. Producţia de masă a automobilelor este cheia dezvoltării contemporane.
Noua economie, bazată pe revoluţia în informatică a permis expansiunea transportului
ieftin. A apărut o nouă economie: leisure economy, dar numai în ţările dezvoltate. În ultimul
deceniu China s-a alăturat lumii: unul din câmpurile de producţie trepidante este uriaşa
producţie de masă de autoturisme care nu poate fi suportată de mediu. Trebuie rezolvat un
impact social: cine le va spune chinezilor că nu au voie să aibă propriul autoturism.
305
306 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
306
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 307
dimensiunea ei umanistă. Turismul, căci acesta este felul în care este cunoscută folosirea
timpului liber va deveni motorul, modelul şi promotorul globalizării.
Momentul următor, pe care îl remarcăm şi în Anglia este cel dat de necesitatea
recoversiei industriei aviatice de la producţia de război la cea civilă. În acest sector,
capitaluri imense şi forţă de muncă specială a fost concentrată pentru a fi protejată pentru şi
în timpul războiului rece. În majoritatea situaţiilor este evident că nu pot fi acoperite costurile
unui zbor numai cu încasările de pe bilete. Să calculăm: costurile pentru a survola mai multe
ţări, peste mai multe graniţe, plata folosirii infrastructurii, a avioanelor, şi apoi „micile” costuri
cu combustibilul, salariile etc. sistemele de rezervare. Şi totuşi oricine ştie că un zbor charter e
ieftin. Şi totuşi, avioanele zboară, oamenii de afaceri, turiştii etc. umplu lumea. CUM? Folosind
acelaşi principiu al lui Ford dar în sens retrograd: plătind din punga largă a statului ceea ce
înseamnă că e subvenţionează atât de mult cât e necesar, dar totuşi din banii mulţimii. Şi,
zburând peste graniţele Marii Britanii sau SUA (marii producători după al doilea război
mondial) trebuie să implicăm mai multe ţări. Politic, (prin acorduri) aceleaşi facilităţi au fost
construite pentru toţi, aşa cum au fost şi pentru ţările dezvoltate. Economic, profiturile au fost
globalizate printr-o distribuţie declarată mai bună a costurilor şi facilităţilor.
Microelectronica şi biotehnologiile au decuplat sistemul socialist de cel capitalist şi
l-au condamnat pe primul. Aceasta a fost şi este încă crucial. Să explicăm printr-un
exemplu: Olanda a obţinut jumătate din teritoriu din mare. Cultiva cam un sfert. 3,5% din
populaţie hrăneşte întreaga populaţie şi face şi export. Cca. 10-12% din populaţie fabrică
bunurile şi produce toate mărfurile necesare pieţei. Ca o consecinţă, majoritatea populaţiei ar
putea fi considerată ca exclusă din producţie, valoroasă numai ca şi consumatori. Lucrau
totuşi 45% în agricultură: ce s-a întâmplat cu ei? Dacă scădem copii, elevii, studenţii şi
pensionarii ne mai rămân cca 60% care lucrează în noua economie, serviciile generaţiei
zilelor noastre, post modernă, invizibilă. Mai mult, ar fi o ameninţare pentru societate dacă
nu şi-ar gospodării folositor „timpul liber” rezultat. Pentru a „păstra pacea sub măslini”
noile societăţi post industriale au trebuit să-şi dezvolte „managementul timpului liber” care
s-a transformat într-o cursă a turismului de la 3S (sand, sun, sea pentru mulţimi de oameni)
la 3E (Excitement, Entertainment, Education tot pentru mulţimi de oameni) şi mai departe
spre un concept de stil de viaţă care s-a extins asupra întregii vieţi individuale şi sociale, nu
numai asupra parţii sale economice.
Noua economie este în concepţia lui Hans van der Loo de la Sanhoud Service
Management – Olanda rezultatul trecerii de la PRODUS = SERVICII = TRĂIRI. El distinge
între un mod American versus unul european de interpretare al „trăirilor”. Conform celui
american (Devenport, Beck, 1999: pp....) trăirile sunt noua reloigie, „catedrala consumului”,
noua valută forte a afacerilor. Cum aceste concepţii sunt cunoscute în mediile informate
vom însera numai o schemă vizuală a marfarizării economiei, care ilustrează evoluţia
economiei reale (nu numai teoria economică dar mai ales economia politică).
307
308 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Ca să fim mai clari: marfa este un bun pe care îl comercializăm pentru utilitatea sa.
Când această marfă este mai sofisticată, ca o maşină de spălat de ex. devine un produs. Un
automobil este mai mult: e nevoie de benzină, de service, asigurări, etc. ceea ce înseamnă că
am nevoie de servicii, bunuri pe care nu le pot atinge dar valorează bani. Cu timpul,
serviciile au devenit domeniu distinct, independent. O anumită marfă a căpătat în importanţă
într-un mod special: banii, aşa cum am arătat. Când materiile prime au început să lipsească
noua economie a redus cantitatea lor şi le-a ridicat calitatea. În acelaşi timp, aşa cum vom
arăta mai departe exemplificând pe turism, pentru a da o ocupaţie poplaţiei în creştere
dăruită cu timp liber a fost imperativ necesar să se pună valoare pe consum (pentru a crea
sursa de proft), pe timpul pentru consum şi pe sentimentul utilizatorului trăirilor. Apa nu va
mai fi vândută pentru utilitatea ei; apa plată va fi vândută pentru plăcerea de a bea apă plată
iar apa minerală pentru plăcerea de a bea apă minerală - e evident că e obligatoriu să-ţi fie
sete, dar cum apa este abundentă, uşor şi pretutindeni disponibilă - marfa apă pare a fi cu
valoare mai mică fără „trăire”, care este rezultatul final al unui lung, greu şi costisitor proces
de „educare” a popualţei, deci a consumatorilor. Faza următoare: sunt interesat să văd în ce
fel consumul de apă plată îl va transforma pe cumpăratorul meu şi mai ales care va fi
diferenţa între cei care beau şi „trăiesc” apă plată şi cei care consumă apă minerală. Scopul:
putem presupune că pentru a adăuga valoare, deci profit omul de afaceri va putea prezice
reacţia şi evoluţia cumpărătorilor. Aceste informaţii îi vor ajuta să scadă costurile şi le va
putea permite să vândă cumpărătorilor un „comportament viitor controlabil sau stil de viaţă,
în final fericire” ceea ce este o entropie eficientă. Viitorul ne va spune în curând.
O astfel de teorie este valabilă, natural, numai în ţările dezvoltate care se bucură de
mari acumulări, acelea care sunt şi generatoarele globalizării. O parte din restul lumii poate
fi adăugată folosind utilităţile care devin disponibile şi se potrivesc posibilităţilor lor.
Sunt teorii care procalmă că în noua economie naţiunile ajund să fie atât de
interdependente încât dorinţa de a se bate una cu alta va dispărea. „Comerţul, nu forţa
militară e drumul spre putere” – spunea Bill Clinton (Bush şi-a schimbat opnia din cauza?
terorismului). Conflictul major într-o lume unipolară a fost înlocuit de războaiele de nişă
(războaie locale) care au condus la schimbarea tipului de economie. Până de curând
activităţile militare şi civile (producţie, vânzare etc) erau separate. Acum, giganţii globali
doresc să aibă pe aceiaşi linie şi în aceiaşi ordine pe amândouă: produse militare ŞI civile.
De fapt, învăţământul militar şi cel civil şi- au apropiat planurile de învăţământ şi mai ales
programele analitice (chiar dacă n-o admit dar nici nu verifică).
Nu putem nega dreptul popoarelor de a-şi căuta o viaţă mai bună.Cercetările de
teren desfăşurate în China au arătat clar că tinerii chinezi nu-şi imaginează viaţa lor fără
facilităţile obişnuite pentru o viaţă modernă într-o ţară dezvoltată. E atitudinea normală a
omului obişnuit. Poziţia politicienilor şi a oamenilor de afaceri este similară: ei înţeleg să
308
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 309
profite de avantajele şi oprtunităţile pe care le-au adus ultimii ani.Economia lor aduce
rezultate bune chiar şi dacă vechea producţie de masă este demodată în comparaţie cu cele
vestice. O economie posmodernă presupune acumulari mari care să permită un nou sistem
de producţie ceea ce înseamnă un nou stil de viaţă. China trebuie să economisească ca să
ajungă la acest nivel: chiar dacă are resurse puţine, mai ales de petrol e mai convenabil să
urmeze binecunoscutul sistem pe care l-au experimentat ţările dezvoltate.
Forţa adâncă care îi conduce pe politicienii şi oamenii de afaceri chinezi este idea
europeană de a face cât mai mult profit posibil: din secolul 17 – lea noii „capitalişti” au pus
în centrul modului lor de viaţă nu ţinta de a asigura bunurile necesare pentru a trăi ci
comanda imperativă de a realiza cât mai mult profit – aşa cum a arătat Max Weber. Aceste
idei implantate în China au condus la o nouă filozofie chineză: au „trezit” o parte a
populaţiei şi au dăruit-o cu dorinţa de a AVEA în felul vestic. Cel mai rapid mod de a atinge
stilul de viaţă vestic este producţia de masă, transformarea Chinei în atelierul lumii cu un
sistem puternic de producţie care are de satisfăcut în viitorii ani o cerere mare şi imensă:
noua dorinţă pentru viaţă mai bună disipată în populaţia Chinei oferă o piaţă sigură cel puţin
pentru următoarele decenii.
Costurile sunt incalculabile: păstrând exemplul nostru cu producţia de automobile,
poluarea va fi inacceptabilă: o dezvoltare rapidă a producţiei de automobile poate conduce la
sute de milioane de bucăţi în câţiva nai, care nu vor putea fi suportate de mediul local. Ce e
de făcut? Un nou carburant pare a fi soluţia, dar cine va acoperii costurile pentru conversie
în ţările vestice dezvolate, inclusiv în SUA care continuă să joace pe petrol.
Din motive tehnice, cineva trebuie să le spună chinezilor că nu le e permis să aibă
propriul aotomobi. Sau să găsească o cale de a discuta viitorul. Pentru că viitorul stă pe
număr: numărul de oameni care poate fi suprtat de sistemul de producţie din zilele noastre.
Avem o singură opţiune: să schimbă sistemul de producţie, de fapt întreaga lume aşa cum o
cunoaştem azi.
Bibliografie
Barry R.J. – „Globalisation and interference in the international political economy”, Pinter
Publisher, 1995
Bray R. - “Flight to the sun – the story of the holiday revolution”, London: Continuum 2001
Breton Th. – “La dimension invisible”, Ed. Odile Jacob, Paris, 1994
Cooper Ch. - “Tourism – principles and practice “, Logman, 2005
Cristureanu C. – “Economia imaterialului: tranzacţiile internaţionale cu servicii”, Ed. All
Beck, Bucureşti, 1999
Davidson R - "Tourism", Pitman Publishing, London, 1991
Devenport T. H.; Beck J. C. -“The Attention Economy”, Harvard Business School
Press,2001
Klidas A.K. – „Employee empowerment in the European hotel industry: meaning, process
and cultural relativity”, ATLAS Nes. nr. 25
Meethan K. - „Tourism in global society – place, culture, consumption”, Palgrave, 2001
Richards G. - „Mobility in the European Tourism Sector: the role of transparency and
recognition of vocational qualifications”, CEDEFOB Panorama series 3, Luxembourg:
Office for Officila Publication of the European Communities, 2001
Rotariu, I – Globalizare si turism, Continent Sibiu, 2004
Slaughter M. Swagel P. – „Does globalization lower wages and export jobs”, FMI -
Economic Issues nr. 11, 1997
Tribe, J. – “The economics of Leisure and Tourism”, Butterworth Heinemann, Oxford, 1999
Journal of Leisure research – series 2005-2007
309
310 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
310
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 311
Constantin ANGHELACHE
Profesor universitar doctor
Universitatea ARTIFEX Bucureşti
Constantin MITRUŢ
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
1. Elemente introductive
Seria cronologică este formată din două şiruri de date paralele, în care primul şir
arată variaţia caracteristicii de timp, iar cel de-al doilea şir, variaţia fenomenului sau
caracteristicii cercetate, de la o unitate de timp la alta. După cum s-a mai arătat, seriile
cronologice se mai numesc şi serii de timp sau serii dinamice.
La analiza seriilor cronologice trebuie avute în vedere o serie de proprietăţi ale
acestora. Ele se caracterizează prin: variabilitatea, omogenitatea, periodicitatea şi interde-
pendenţa termenilor prezentaţi.
Variabilitatea termenilor unei serii cronologice apare ca urmare a faptului că
fiecare termen se obţine prin centralizarea unor date individuale diferite ca nivel de
dezvoltarei. Existenţa unor date individuale diferite se explică prin faptul că, în cadrul
fenomenelor sociale acţionează, pe lângă cauzele esenţiale, determinante, şi un număr
suficient de mare de cauze neesenţiale, unele cu caracter aleator al căror mod de asociere se
poate schimba de la o perioadă la alta.
Este cunoscut faptul că, cu cât acţiunea factorilor întâmplători este mai puternică,
cu atât variaţia în cadrul colectivităţii este mai mare, iar influenţa lor se imprimă în mai mare
măsură asupra modului de manifestare a fenomenelor în fiecare etapă.
În plus, la analiza seriilor dinamice trebuie avut în vedere şi faptul că ele se
întocmesc pentru unităţi complexe, la nivelul cărora gradul de variaţie a indicatorilor este
mult mai mare decât la nivelul unităţilor simple, cuprinzând şi variaţiile de structură de la o
unitate de timp la alta.
Având în vedere această trăsătură, este necesar ca, analizând o serie cronologică, să
se măsoare atât gradul şi forma de influenţă a factorilor esenţiali, care imprimă fenomenelor
o anumită lege de dezvoltare exprimată ca tendinţă de lungă sau scurtă durată, cât şi gradul
311
312 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
312
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 313
313
314 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Seriile cronologice (dinamice) de momente sau de stocuri sunt acelea în care fiecare
indicator caracterizează mărimea la care a ajuns caracteristica urmărită sau volumul colectivităţii în
momentul de calcul; de exemplu, puterea instalată, exprimată în mii kW, la sfârşitul fiecărui an.
Aceste serii se întocmesc pentru variabile statistice însumabile în orice moment. De aceea se pot
întâlni serii de momente cu intervale egale sau neegale între termenii prezentaţi.
Pentru seria de momente este caracteristic faptul că termenii ei nu se pot cumula în
vederea obţinerii unui indicator statistic totalizator pe întreaga perioadă, ca în cazul seriilor
de intervale, deoarece ele pot cuprinde înregistrări repetate. Caracterizarea nivelului atins pe
întreaga perioadă nu se poate face, în acest caz, decât pe baza unui indicator mediu.
Scopul analizei datelor unei serii cronologice poate fi acela de a caracteriza modul
de dezvoltare a fenomenelor sociale şi economice pe o perioadă expirată, în vederea
extrapolării datelor statistice pentru fundamentarea diferitelor calcule de prognoză. Pentru
realizarea acestui scop este necesar să se rezolve următoarele probleme cu ajutorul cărora se
poate interpreta statistic dinamica fenomenelorvii:
• elaborarea seriei cronologice;
• prelucrarea datelor unei serii cronologice, în vederea obţinerii sistemului de
indicatori statistici, sub formă de mărimi absolute, relative sau medii, care
caracterizează în ansamblu seria sau relaţiile din interiorul ei;
• determinarea tendinţei de lungă şi scurtă durată, ce se obţine prin aplicarea
procedeelor de ajustare a termenilor unei serii cronologice în funcţie de timp;
• determinarea ciclicităţii evoluţiei fenomenului;
• determinarea gradului de influenţă a valului sezonier pentru cazul în care
fenomenele supuse analizei statistice sunt afectate de schimbarea anotimpurilor;
• determinarea valorilor probabile pentru etapa ce urmează, prin extrapolarea
seriilor de date statistice care au fost supuse prelucrării.
Sintetic, analiza unei serii cronologice este prezentată în diagrama următoare:
reprezentarea grafică a seriilor
Elaborarea seriilor cronologice
cronologice
314
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 315
Andrei HREBENCIUC
Preparator universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucuresti
315
316 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
316
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 317
planul Comisiei de a face piaţa energetică mai competitivă. Andris Piebalgs, comisarul pe
energie al Uniunii Europene, a concluzionat ca fimele mari integrate vertical ca EDF şi GDF
reprezentand Franţa şi E.ON şi RWE reprezentand Germania sunt principalul motiv pentru care
piaţa energetică din Europa este disfuncţională. Intr-un raspuns referitor la această situaţie,
ministrul francez al afacerilor europene, Jean Pierre Jouyet, declara: “Ceea ce e important este ca
Europa să-şi apere proprile interese, nefiind nici pe departe o chestiune de protecţionism”. El
consideră ca separarea producţiei de energie, de distribuţie, idee susţinută de comsiarul european
pe energie, ar slăbi competivitatea operatorilor fara a garanta preţuri mai mici pentru consuamtori
(Jouyet a vorbit la Parlamentul European la cateva zile după anunţarea fuziunii dintre GDF şi
SUEZ, două companii franceze de utilitaţi care împreună vor deveni a 3-a firma din lume pe acest
segment). Este evident că Franţa şi Germania vor să creeze coloşi integraţi vertical pentru a
concura cu Gazprom si alţi producatori.
Ca o concluzie, cuvintele lui relevă poziţia Franţei referitor la această problemă şi
pune capăt speranţelor că guvernul francez ar putea ceda intr-o eventuală dezbatere asupra
planului comisiei europene de reformare a pieţei energiei.
Legat de sectorul energiei, există o altă mare controversă si anume faptul ca,
Polonia blocheză de ceva timp Uniunea Europeană din cauza conflictului ei cu Rusia. Pentru
a putea negocia, cu ţari externe sistemului, diferite aspecte strategice, UE trebuie să
întocmească un document intern semnat de fiecare membru. Polonia a refuzat sa semneze
acest document deoarece Rusia a blocat exporturile de produse alimentare, motivand că
produsele poloneze nu respectă standardele de igienă ruseşti. În orice caz, viitorul suna
încurajator, coaliţia condusă de Tusk a caştigat alegerile parlamentare din Polonia, oferindu-
ne dreptul să sperăm că politica externă a acestui membru se va schimba .
Romania
Bulgaria
EU25
0 20 40 60 80 100 120
317
318 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Diferenţa majoră dintre ele, este că Romania are un curs de schimb flotant, în timp
ce în Bulgaria moneda este legată de euro. Ambele ţari înregistrează deficite de cont curent,
Bulgaria 13.5% în 2006, Romania 10,3% şi o inflaţie continuă, ceea ce înseamnă că
adoptarea monedei euro este la cel puţin un deceniu depărtare.
În primul rand, în ambele ţari e pregnantă ideea ca Uniunea Europeană este o
sperietoare care penalizează fiecare greşeală prin impunerea de sancţiuni, dar aplicarea
sancţiunilor era mult mai facilă înaintea întrarii în Uniunea Europeană. După cum ştim un
membru nu poate fi exclus din Uniune , singura posibilitate existentă este aceea de a-i fi
suspendat dreptul de vot pentru o perioadă de timp (Austria- Heider 2000).
Fiecare stat trebuie să creeze un plan multi-anual pentru a accesa bani europeni,
trebuie să-şi creeze o cărare proprie către succes. Aşa cum Irlanda a dovedit, pentru a avea
succes în procesul de catching-up trebuie să-ţi reformezi instituţiile, să creezi un mediu de
afaceri reglementat şi să-ţi maximizezi avantajele.
Romania a implementat cota unică pentru a atrage investiţiile străine directe, pentru
a încuraja crearea de noi firme şi a reduce economia subterană. În Uniune, au existat o
mulţime de discuţii referitoare la implementarea cotei unice de impozitare, Germania a
suferit din cauza delocalizarii marilor companii în Slovacia, dar în acelaşi timp membrii nu
au fost dispuşi sa renunţe la propria politica fiscală. În zona euro, politica fiscală este unul
din puţinele instrumente controlate de guvern, iar deciziile şi politicile monetare sunt
implementate de către Banca Central Europeană.
Într-un sistem interdependent financiar, politica fiscală poate proteja statele de
şocuri asimetrice (imaginaţi-vă ce s-ar întampla daca BCE ar creşte rata dobanzii pentru a
calma economia, iar Romania s-ar afla într-o periodă de recesiune, lucru care ar necesita rate
mici ale dobanzii pentru a stimula investiţiile). La fel ca fiecare economie dezvoltată, trebuie
să creem o multitudine de situaţii win-win, astfel Romania accelerand procesul de catching-
up, atragand investiţii europene directe si fonduri regionale, iar Uniunea va profita de pe
urma unei noi pieţe romaneşti dezvoltate.
Ca ţara, cred ca deţinem cateva avantaje competitive care ne-ar putea ajuta în a ne
defini ca un membru respectabil şi integru al proiectului:
• Agricultura – Romania ar trebui sa fie foarte sensibilă şi interesată de
dezbaterile referitoare la acest sector din economie. În primul rand ar trebui sa
ştim că fondurile destinate agriculturii reprezintă 50% din bugetul Uniunii
Europene. Este un lucru cel puţin interesant, deoarece mulţi membrii nici măcar
nu au un sector agricol bine dezvoltat. Dar acum, odată cu integrarea Poloniei
(2004) şi Romaniei (2007), cateva economii dezvoltate care absorbeau sume mari
din sistem în trecut, profitand de pe urma actualei distributii, ca Franţa, realizează
că planul de distribuire actual al fondurilor nu va mai continua sa le fie favorabil
economiilor lor. În concluzie, au început sa facă lobby la Bruxelles şi au propus
noi metode de distribuţie a fondurilor, considerand mult mai potrivit să se
transfere fondurile către membrii, iar apoi printr-o abordare naţională, acestea să
ajungă la fermieri. Romania ar trebui să adopte o poziţie foarte puternică privitor
la această chestiune la Bruxelles. Începand de anul viitor, fermierii vor primi
doar 30% din valoarea subvenţilor primite de fermierii din alte state, procentul
urmand să crească pană în 2016. Uniunea a motivat decizia, subliniind că o
valoare egală de subvenţii nu ar încuraja Romania şi Bulgaria să-şi restructureze
sistemul agricol. Elaborarea unui nou plan referitor la acest domeniu este absolut
necesara. Fondurile transferate de guvern nu ar trebui să fie ciclice, influenţate de
interese prezente (de exemplu campanii electorale), ar trebui sa ţintească un plan
real care să implice dezvoltarea sistemului. Fară a dezvolta un plan, piaţa va fi
invadată de bunuri importate creand un deficit comercial şi mai mare.
318
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 319
Franta 6.11
Germania 5.69
Bulgaria 0.2
Ungaria 0.51
Polonia 1.15
Romania 0.44
0 1 2 3 4 5 6 7
Nivelul subvenţilor
Romania 12
Japonia 55
Uniunea Europeana 34
Australia 5
Canada 22
Statele Unite 14
%
0 10 20 30 40 50 60
319
320 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
320
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 321
321
322 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
fiecarui membru este in ultimă instanţă decisivă, suntem integraţi într-un joc cu reguli
precise în care atuurile noastre pot schimba rezultatul într-o victorie sau o înfrangere.
Bibliografie
Allsopp Christopher, The future of Macroeconomic Policy in the European Union, February
2002
Capital,Încă opt ani de secetă de subvenţii pentru agricultură, noiembrie 2007
Comisia Europeana ( 2004) . Realisons Lisbonne. Reformes pour une Union elargie, rapport
de la Comission au Conseil europeen de printemps
The Economist , The world in 2007, 21st edition
The Economis, We’re off on a European odyssey, september 2006
Dinu M., Socol C., Marinas M. Economie Europeană.O prezentare sinoptica, Editura
Economică, Bucureşti 2004
Dinu M., Socol Cristian, Niculescu Aura; Fundamentarea si coordonarea politicilor
economice în Uniunea Europeană - Editura Economică, Bucureşti, 2006
Moussis Nicholas; Access to European Union- laws, economics, policies; European Study
Service 15th edition 2006
Hugo Zsolt de Souza, The future of the stability and Growth Pact as a tool for Economic
Policy co-ordination, Policy Papers no 9, April 2004
Wallace H, Wallace W. Procesul politic in Uniunea Europeană, Editura Arc, Chişinău,
2004
322
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 323
Petre CARAIANI
Doctorand
Institutul de Prognoză Economică,
Academia Română
Modelul ciclurilor reale (RBC, de aici înainte) care îşi are originea în contribuţia lui
Kydland şi Prescott (Kydland şi Prescott 1982), este unul din modelele macroeconomice
moderne fundamentale. El a servit şi serveşte în continuare la construirea macromodelelor
mari folosite atât în activitatea de analiză cât şi în cea de prognoză.
În acest articol compar două metode de estimare a modelelor RBC şi anume
calibrarea, respectiv estimarea bayesiană. Discut apoi performanţa fiecărui tip de metodă pe
un model standard al ciclurilor reale, aplicat pe datele din România.
În continuare, în prima secţiune, prezint cele două tehnici de estimare. În a doua
secţiune prezint modelul ciclurilor reale folosit în partea aplicativă. Discut apoi în secţiunea
a treia aplicarea acestor două metode, iar în ultima secţiune, a patra, extrag concluziile şi
implicaţiile acestui articol.
1. Metode de estimare a modelelor dinamice structurale
1.2. Calibrarea
Calibrarea ca metodă a fost propusă pentru prima dată de Kydland şi Prescott
(Kydland şi Prescott, 1982). Mai întâi de toate, trebuie spus că metoda calibrării este
distinctă de econometrie în general, aşa cum s-a dezvoltat urmând programului propus de
Haavelmo (Haavelmo, 1944). Calibrarea a apărut în contextul `70, în care abordarea
keynesiană bazată pe sistemele de ecuaţii simultane nu a reuşit să prezică fenomenul
stagflaţiei, ca şi datorita criticii lui Lucas (Lucas, 1976) cu privire la politicile economice
bazate pe sistemele de ecuaţii simultane.
După Kydland şi Prescott, calibrarea ar avea originea în paradigma econometrică
propusă de Frisch (Frisch, 1933), care vedea econometria ca o sinteză între teoria economica
cantitativă şi observaţia statistică. Cei doi au argumentat în favoarea unei abordări
cantitative care nu implică fundamente probabilistice.
323
324 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
324
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 325
⎡⎛ η ⎤
C ⎞
1 = β * E t ⎢⎜ t ⎟ * R t +1 ⎥ (8)
⎢⎜ C ⎟ ⎥
⎣⎢⎝ t +1 ⎠ ⎦⎥
Yt
Rt = α* +1− δ (9)
K t −1
Sistemul în forma lineară este dat de următoarele ecuaţii:
ct * C + it * I = yt * Y (10)
I
it * + (1 − δ) * k t −1 = k t (11)
K
y t = α * k t −1 + (1 − α ) * l t + z t (12)
z t = ρ * z t −1 + ε t (13)
0 = (−η) * c t + y t − 1 (14)
0 = (−η) * (c t − c t +1 ) + R t +1 (15)
Y
R t = α *β* ( y t − k t −1 ) (16)
K
În această secţiune voi discuta setul de date folosit în analiza empirică precum şi
procedura prin care s-a realizat calibrarea. Am folosit un set de date trimestriale pentru
perioada 1991-2002. Deşi nu există data trimestriale oficiale pentru PIB şi componentele
sale sau pentru stocul de capital, există totuşi un set de date estimat de către Academicianul
Emilian Dobrescu (Academia Română).
Variabilele din model sunt: Ct, It, Yt, Kt şi P15t, indicând consumul privat,
investiţiile private, PIB, stocul de capital ca şi populaţia de peste 15 ani. Pentru a elimina
influenţa creşterii populaţiei am folosit date per capita notate prin: ct, it, yt şi kt, care
reprezintă consumul, investiţiile, producţia şi stocul de capital, variabilele fiind în termeni
325
326 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
per capita şi obţinute prin împărţirea variabilelor agregate la P15t. Variabilele au fost
desezonalizate (prin procedura Census X12) şi exprimate în logaritmi, înainte de a fi
detrendizate.
Aşa cum am arătat şi la prezentarea modelului, modelul este construit pentru o
economie închisă unde guvernul şi sectorul extern sunt absente. Pentru a lua în considerare
aceste trăsături, am exclus atât consumul şi investiţiile guvernamentale, dar şi fluxurile
externe. Astfel, am calculat un produs intern brut al agenţilor privaţi, compus din investiţii
private şi consum privat.
Nu există estimări oficiale ale stocului de capital pentru economia României, la o
frecvenţă anuală sau trimestrială. Am estimat o serie pentru stocul de capital folosind
metodologia propusă de Dobrescu (Dobrescu, 2006). El a argumentat pentru folosirea
estimărilor oficiale pentru activele tangibile fixe din economie, care sunt disponibile din
balanţa imobilizărilor corporale din Anuarul Statistic. Acest set de date ne permite să
extragem două informaţii esenţiale. Prima priveşte stocul de capital de referinţă (iniţial) iar a
doua informaţie priveşte rata de depreciere a capitalului.
Considerând metodologia propusă de Dobrescu (Dobrescu, 2006), am pornit de la
estimarea privind imobilizările corporale fixe la sfârşitul anului 2002, care au fost exprimate
în preţurile anului 1995, şi considerate ca şi stocul de capital de referinţa. Pornind apoi în
sens invers, folosind investiţiile anuale şi o rată de depreciere medie, am calculat o serie
anuală pentru stocul de capital în preţurile anului 1995.
Calculele au implicat folosirea unei rate medii de depreciere. Aceasta este de
asemenea estimată din balanţa imobilizărilor corporale folosind formula propusă de
Dobrescu (Dobrescu, 2006):
K out
δ= (17)
K in + K entr
unde Kout este nivelul imobilizărilor fixe care au fost scoase din uz în anul curent,
Kin este nivelul iniţial al activelor fixe, iar Kentr reprezintă noile intrări de imobilizări
corporale. Folosind datele din balanţa imobilizărilor corporale am putut calcula o rată anuală
a deprecierii.
Pentru a estima o serie trimestrială, am pornit de la nivelul stocului de capital în
1991 în preţuri constante 1995, şi am folosit ecuaţia recurenţială pentru stocul de capital cu
o rată medie de depreciere trimestrială derivată din rata de depreciere anuală iar investiţiile
pentru fiecare perioadă egale cu investiţiile trimestriale din trimestrul corespunzător.
A doua problemă pe care o discut în această secţiune este procesul de calibrare.
În ceea ce priveşte coeficientul alfa, există două abordări posibile. Una porneşte de la datele
privind compensarea angajaţilor din conturile naţionale, din care se estimează compensarea
forţei de muncă. Cu toate acestea estimările din conturile naţionale conduc la o estimare a
elasticităţii forţei de muncă de numai 0.43. Aceasta este în contradicţie cu o altă sursă de
date, şi anume sondajul AMIGO privind gospodăriile, care este de altfel mult mai precisă.
Deoarece datele din AMIGO pentru veniturile gospodăriilor indică faptul că compensarea
forţei de muncă este de aproximativ 0.6 (ca medie pentru 1991-2002). Din aceste
considerente, am estimat compensarea capitalului la aproximativ 0.4.
Rata deprecierii δ a fost discutată în paragrafele unde am discutat stocul de
capital. Folosind formula prezentată anterior şi explicată acolo, am putut estima o serie
anuală pentru rata deprecierii, din care am derivat estimarea ratei de depreciere trimestriale.
Rata estimată este de 2,4% per trimestru.
Una din neînţelegerile privind abordarea ciclurilor reale este legată de rata reală a
dobânzii. Astfel Summers (Summers. 1986) a fost surprins de faptul că Prescott (Prescott,
1986a) a folosit o rată trimestrială a dobânzii de 1.01% pentru economia americană.
326
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 327
Summers (1986) a argumentat că rata reală a dobânzii calculată din T-bills este de fapt de
1% la un nivel anual. Dar, după cum Prescott (Prescott, 1986b) a arătat, rata reală a dobânzii
în RBC este derivată ca şi randamentul activelor fixe şi poate fi calculată din conturile
naţionale. Daca combinăm condiţia de ordinul I pentru capital cu ecuaţiile pentru starea de
echilibru, putem calcula o rată a randamentului pentru imobilizările fixe din formula:
⎛y⎞
r = α *⎜ ⎟ +1− δ (18)
⎜k⎟
⎝ ⎠
Folosind această formulă am calculat o rată reală a dobânzii trimestriale de
1.027% pentru economia românească, ca medie pentru perioada studiată. Această valoare
implică faptul că beta este de 0.98.
Dacă parametrii discutaţi până acum îşi au importanţa lor în dinamica modelului,
calibrarea şocurilor tehnologice se dovedeşte esenţială în rezultatele finale, atât în ceea ce
priveşte deviaţiile standard simulate, corelaţiile, cât şi funcţiile de răspuns la impulsuri.
Aşa cum am discutat mai sus, primul pas în determinarea parametrilor referitori
la şocurile tehnologice este estimarea productivităţii totale a factorilor. Aici consider
abordarea convenţională şi estimez productivitatea totală a factorilor ca reziduu între
producţia totală şi contribuţia stocului de capital, respectiv a forţei de muncă la producţia din
perioada curentă.
După ce Zt a fost estimat, extrag trendul linear din productivitatea totală a
factorilor, folosind următoarea ecuaţie:
Z t = a 0 + a1t + z t
Aici t reprezintă factorul timp, iar zt şocurile tehnologice. Estimez apoi
persistenţa şi volatilitatea şocurilor tehnologice, estimând următorul proces AR(1) pentru zt:
z t +1 = ρz t + ε t
Am obţinut o estimarea pentru ρ de 0.68 şi de 0.46 pentru σε, deviaţia standard a
şocurilor. Parametrul de persistenţă este semnificativ mai redus decât în economiile
dezvoltate.
În această secţiune voi discuta cât de bine surprinde modelul RBC standard datele
stilizate ale fluctuaţiile economice din România pentru perioada 1991-2002. În tabelul de
mai jos prezint deviaţiile standard ale datelor reale, volatilitatea variabilelor relativ la
producţie ca şi corelaţiile cu producţia.
Tabelul 1
Datele stilizate pentru economia României, date trimestriale, 1991-2002
Corelaţii
Deviaţie Volatilitate -4 -3 -2 -1 0 1 2 3 4
Standard relativ la
producţie
Capital 0.94 0.18 - - -
0.46 0.37 0.24 0.01 0.15 0.36 0.37 0.46 0.54
Consum 5.44 1.06 0.22 0.21 0.31 0.48 0.89 0.54 0.36 0.30 0.45
Rata 0.18 0.03 0.39 0.33 0.38 0.53 0.98 0.48 0.31 0.25 0.33
Dobânzii
Producţie 5.12 1 0.35 0.29 0.35 0.52 1.00 0.52 0.35 0.29 0.35
TFP 6.50 1.26 0.43 0.42 0.44 0.55 0.89 0.49 0.34 0.30 0.35
327
328 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
328
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 329
Observăm că estimarea pentru modelul lui Hansen duce la unele predicţii mai bune,
dar în acelaşi timp şi la estimări mai slabe pentru câteva dintre variabile.
În ceea ce priveşte corelaţiile, se observă o îmbunătăţire semnificativă a corelaţiile
teoretice din modelul estimat. Pentru consum corelaţia teoretică este de 0.79, mai apropiată
de cea reală de 0.89. De asemenea, pentru capital modelul implică o corelaţie teoretică de
0.38, similară celei din economia reală.
Modelul supraestimează însă corelaţiile dintre producţie şi investiţii, PTF, rata
dobânzii sau orele lucrate. Însă aceasta este o deficienţă a întregii clase de modele RBC.
Faţă de modelul calibrat, rezultatele sunt asemănătoare în ceea ce priveşte
volatilitatea producţiei, capitalului şi a ratei dobânzii. Mai slabă este însă volatilitatea
teoretică pentru PTF. Modelul estimat implică însă o îmbunătăţire a volatilităţii prezise a
consumului, care este în continuare însă o lipsă a modelului în raport cu datele reale.
329
330 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
4. Concluzii
Am analizat în acest studiu două dintre tehnicile cele mai cunoscute de estimare a
modelelor structurale. Am comparat cele două tehnici folosind un model al ciclurilor reale
aplicat pe economia României.
Rezultatele arată superioritatea abordării bayesiene, care permite atât estimări ale
parametrilor, inclusiv ale deviaţiilor standard ale şocurilor, cât şi construirea unor intervale
de încredere pentru estimările parametrilor din model.
Cu toate acestea, calibrarea rămâne o tehnică utilă mai ales în fazele iniţiale ale
testării unui model, dar şi pentru modelele nonlineare care sunt mai greu de estimat folosind
tehnicile econometrice existente.
Bibliografie
An, Sungbae şi Frank Schorfheide. 2007. “Bayesian Analysis of DSGE Models.”
Econometric Reviews 26 (2-3): 1-60.
Campbell, J. 1994. “Inspecting the Mechanism - An Analytical Approach to the Stochastic
Growth Model.” Journal of Monetary Economics 33 (3): 479-513.
DeJong, David şi Chetan Dave. 2007. Structural Macroeconometrics. Princeton
University Press.
Dobrescu, Emilian. 2006. Macromodels of the Romanian Market Economy. Editura
Economica, Bucharest.
Frisch, Ragnar. 1933. „Propagation and Impulse Problems in Dynamic Economics,” in
Economic Essays in Honour of Gustav Cassell. Londra, Geore Allen &Unwin, pag.
171-205.
Hansen, Gary. 1985. “Indivisible Labor and the Business Cycle.” Journal of Monetary
Economics 16(3): 309-328.
Hansen, Gary şi J. Heckman. 1996. „The Empirical Foundations of Calibration,” Journal of
Economic Perspectives 10: 87-104.
Haavelmo, T. 1944. "The Probability Approach in Econometrics", Econometrica.
Koop, Gary. 2003. Bayesian Econometrics. Wiley.
Kydland, Finn şi Edward Prescott. 1982. “Time to Build and Aggregate Fluctuations.”
Econometrica 50 (6): 1345-1369.
Kydland, Finn şi Edward Prescott. 1990. “Business Cycles: Real Facts and a Monetary
Myth.” Federal Reserve Bank of Minneapolis Quarterly Review 14 (2): 3-18.
Lucas, Robert E. 1976. „Econometric Policy Evaluation: A Critique” in Carnegie-Rochester
Conference Series on Public Policy (1): 19-46.
McCallum, Bennett T. and Edward Nelson. 1999. “An Optimizing IS-LM Specification for
Monetary Policy and Business Cycle Analysis,” Journal of Money, Credit and Banking
31 (3): 296–316.
Prescott, Edward. 1986a. “Theory Ahead of Business Cycles Measurement.” Federal
Reserve Bank of Minneapolis Quarterly Review 10(4): 9-22.
Prescott, Edward. 1986b. “Response to a Skeptic.” Federal Reserve Bank of Minneapolis
Quarterly Review 10(4): 28-33.
Summers, Lawrence. 1986. “Some Skeptical Observations on Real Business Cycles
Theory.” Federal Reserve Bank of Minneapolis Quarterly Review 10(4): 23-27.
Uhlig, Harald. 1995. “A Toolkit for Analyzing Nonlinear Dynamic Stochastic Models
Easily.” Discussion Paper 101, Institute for Empirical Macroeconomics, Federal
Reserve Bank of Minneapolis.
330
EFECTE ALE CRIZEI ENERGETICE ASUPRA
PRODUCŢIEI ŞI A CONSUMULUI
DE BIOCOMBUSTIBIL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Anca DACHIN
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
600
500
euro/1000 ls
400
300 Germania
200 Spania
Franţa
100
Austria
0 Polonia
Suedia
99
00
01
02
03
04
05
06
07
19
20
20
20
20
20
20
20
20
Fig.1: Evoluţia preţului fără taxe la combustibilul diesel la pompă în unele ţări
membre UE, în perioada 1999-2007 Niveluri semestriale
332
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 333
333
334 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
UE27
5000
4000 10 Noi State
1000 toe
Membre
3000 Germania
2000
Spania
1000
0 Franţa
334
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 335
poate avea efecte ecologice şi sociale negative în ţări în dezvoltare ce au potenţial ridicat de
producţie pentru culturi energetice (Brown, 2006: pp.31-37). Sunt necesare noi reglementări
pentru piaţa internaţională de energie, inclusiv constituirea unui sistem de certificare care să
garanteze respectarea anumitor criterii de mediu.
335
336 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
7 5,755,75
5,455,755,75 5,75 5,75 5,75 5,755,755,75 5,755,75 5,755,75
7
6 5 5
5
3,5 3,27
3,7
4 3
2,5
3 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
1,4
2 1 1
0,5 0,65 0,6 0,7
0,3 0,19
1 0,06 0 0,1 0,1
Br i a
em ia
U nie
xe da
O urg
Be *
Fi ca
er 5**
Fr ia
ia
Sp i a
Sl nia
ar Le ia
.C a
I ă*
E s ru
G d
ia
Su ia
ta
Po lia
Li tria
ia
r ia
Sl cia
Au ţa
an
e p ri
ed
ea ton
a n al
an
ac
en
lg
an
Po on
al
an
ip
nd
eh
Ita
ar
Lu rlan
R n ga
re
2
lo
ita
s
D tug
M
nl
C
ov
EU
ov
tu
m
t
m
la
G
*2006; ** Ponderea rezultată din ţintele naţionale pentru 2010 raportate de către ţările membre UE;
Sursa: Biofuel Progress Report, COM(2006) 845 final, Brussels, 10.01.2007, pg.15-16 European a
specificat că ţintele naţionale vor fi definite în funcţie de situaţia şi potenţialul fiecărei ţări în
parte.
336
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 337
Bibliografie
Brown, Lester - Plan B 2.0 – Salvarea unei planete sub presiune şi a unei civilizaţii în
impas, Earth Policy Institute, Editura Tehnică, Bucureşti, 2006
European Commission – An EU Strategy for Biofuels, COM(2006) 34 final, Brussels 8.02.2006
European Commission – Directive 2003/30 EC on the promotion of the use of biofuels or other
renewable fuels for transport, Directive of the European Parliament and of the Council,
8.05.2003 European Commission – Biomass Action Plan, COM(2005) 628 final
European Commission – Renewable Energy Road Map. Renewable energies in the 21st century:
building a more sustainable future, COM (2006) 848 final, Brussels, 10.01.2007
EurObserv’ER – Biofuels Barometer, May 2007
Vannini, Luigi / Aragrande, Maurizio / Gentile, Enrica – Study on Implementing the Energy
Crops CAP Measures and Bio-Energy Market, final report, Department of Agricultural
Economics and Engineering, University of Bologna, Nov.2006
337
338 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Vincenţiu VEREŞ
Asistent universitar drd.
Maria MORTAN
Conferenţiar universitar drd.
Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca,
Rezumat: Comerţul cu produse agricole are o serie de particularităţi care provin
de la un set de caracteristici specifice produselor agricole care imprimă pieţei produselor
agricole caracterul fizic. Produsele agricole sunt produse biologice aceasta fiind
caracteristica fundamentală. De asemenea produsele agricole posedă o serie de caracteris-
tici cantitative, calitative dar şi particularităţi ce provin din mediul economic ce
influenţează modul în care sunt comercializate acestea. Sezonalitatea, zonalitatea,
„economicitatea scăzută”, structura de producţie rigidă, problemele de recoltare şi
manipulare sunt cele mai importante caracteristici cantitative iar calitatea greu
cuantificabilă a produselor agricole, perisabilitatea, fragilitatea, caracteristicile iniţiale
modificabile în timp sau faptul că procesele bio-chimice continuă şi după recoltare sunt
caracteristici calitative. Pe lângă acestea se adaugă şi faptul că structura producătorilor
agricoli este eterogenă, asocierea lipseşte între aceştia. Comerţul cu produse agricole este
complet diferit de orice alt tip de comerţ, iar piaţa produselor agricole este organizată astfel
încât să se plieze pe aceste caracteristici.
338
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 339
Valoare nutritivă ridicată, cel puţin sub aspectul valorii igienice şi biologice,
ceea ce presupune, printre altele, consumul de produse agricole în stare
proaspătă sau cu un grad scăzut de prelucrare industrială;
compoziţie chimică lipsită de organisme modificate genetic şi de derivatele lor;
calitatea ecologică a produselor.
În acest context produsele agricole biologice şi cele alimentare obţinute din aceste
produse, dar care au un grad scăzut de prelucrare industrială capătă o importanţă deosebită.
De-a lungul timpului au existat încercări de înlocuire a unora dintre produselor
agricole alimentare cu substanţe netradiţionale şi neconvenţionale, unele dintre ele dovedin-
du-se nerentabile din punct de vedere economic şi extrem de periculoase din punct de vedere
biologic (Micu, Segal,1989; Muste, 2001). Chiar şi produsele agricole nealimentare sunt
greu de înlocuit sau uneori imposibil de înlocuit ca materii prime pentru diverse industrii
datorită calităţii lor (Jurcă, 1994).
Pe lângă faptul că nu pot fi înlocuite, produsele agricole sunt biodegradabile, sunt
nepoluante şi în consecinţă oferă perspective de a înlocui ele însele alte produse
convenţionale ce de exemplu carburanţii (Jurcă, 1994).
Datorită faptului că sunt produse biologice, clima influenţează decisiv cantitatea şi
calitatea producţiilor obţinute. Variaţiile de precipitaţii, ale temperaturii, dezvoltarea şi
răspândirea bolilor şi a dăunătorilor sunt doar câţiva dintre factorii incontrolabili care
influenţează producţia agricolă. Toate aceste condiţii generează discrepanţe între producţia
previzionată şi cea efectiv obţinută, influenţând puternic oferta de produse agricole.
Pornind de la trăsătura lor fundamentală – produse biologice – se pot delimita o
serie de caracteristici derivate ale produselor agricole care conferă comerţului
particularităţi distincte faţă de comerţul cu produse neagricole.
Aceste caracteristici pot fi delimitate folosind diverse criterii de clasificare, însă din
punctul de vedere al temei cercetate, reţinem un singur criteriu şi anume din punctul de
vedere al impactului pe care factorii naturali îl au asupra comerţului cu produse agricole.
Din această perspectivă putem delimita două tipuri de caracteristici: cantitative şi
calitative.
A. Cele mai importante caracteristici cantitative sunt: sezonalitatea şi zonalitatea
producţiei agricole; „economicitatea” scăzută a produselor agricole; structura de
producţie relativ rigidă; problemele de recoltare şi manipulare; eterogenitatea
producătorilor agricoli.
În primul rând trebuie scos în evidenţă faptul că producţia agricolă este variabilă
în timp şi spaţiu.
Ea este variabilă în timp (sezonieră) tocmai datorită faptului că produsele agricole
sunt organisme vii supuse unor procese biologice fireşti, naturale ale vieţii, fie că este vorba
de produsele vegetale sau fie de cele animale. În agricultură, ca trăsătură distinctă faţă de
alte ramuri ale economiei în special faţă de industrie, procesul de producţie este o împletire a
proceselor economice cu cele naturale, biologice (Samochiş, 2006).
Dacă excludem unele produse animale, ca de exemplu laptele, producţia agricolă nu
poate fi obţinută constant, pe tot timpul anului şi este cunoscută sub denumirea de „ofertă
punctuală” (Saccomandi, 1991: p.62) sau inconstantă în timp, urmând precis şi
imperturbabil ritmul biologic. Producţia „punctuală” sau limitată în timp a produselor
agricole destinate comercializării se confruntă cu un consum care, dimpotrivă este continuu.
Fiind variabilă, producţia agricolă capătă un caracter rigid în timp iar de aici rezultă o
consecinţă importantă pentru comercializare şi anume apariţia sezoanelor de consum
adaptate la sezoanele de producţie.
Pentru a învinge această barieră existentă între producţie şi consum, produsele
agricole trebuie conservate. Conservarea şi stocarea produselor agricole nu trebuie
339
340 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
confundată cu transformarea lor care are drept scop schimbarea formei produsului, cum este
de exemplu transformarea grâului în făină. Acţiunea de conservare presupune cheltuieli
suplimentare care vor influenţa în mod direct oferta şi preţurile produselor agricole destinate
comercializării.
Conservabilitatea produselor agricole atrage după sine cheltuieli suplimentare, pe
care producătorul le poate recupera printr-un preţ mai mare în viitor. Pentru produsele
stocabile, conservarea este o alternativă viabilă în timp ce pentru produsele perisabile,
cheltuielile de conservare sunt extrem de mari şi în consecinţă se manifestă o tendinţa de
diminuare şi chiar eliminare a lor.
De asemenea, sezonalitatea producţie agricole impune o serie de restricţii în ceea ce
priveşte logistica, în sensul conceperii unor canale de distribuţie cât mai scurte pentru
comercializarea produselor agricole.
Producţia agricolă este variabilă în spaţiu sau altfel spus vorbim de zonalitatea
producţiei agricole. Întrucât producţia agricolă este dependentă de pământ, ca principal
mijloc de producţie, ea capătă un caracter rigid, imobil. Distanţele, uneori mari, dintre
zonele de producţie şi cele de consum determină apariţia cheltuielilor de transport, a căror
pondere în costul total al produsului comercializat este, uneori, foarte ridicată.
În consecinţă se impune o organizare cât mai eficientă a deplasării produselor
dinspre zonele de producţie către marile centre urbane, unde este concentrată cererea. O
consecinţă importantă a zonalităţii producţiei agricole este aşadar necesitatea adaptării
zonelor de consum la cele de producţie. Această adaptare presupune învingerea
cheltuielilor mari de transport, care influenţează în final preţul produselor agricole.
Zonalitatea producţiei agricole determină manifestarea caracterului rezidual al
oferfei şi apariţia „pieţelor reziduale” atât la nivel zonal, naţional cât şi la nivel mondial,
având în vedere faptul că producţia agricolă este destinată, în principal, acoperirii
consumului intern, cantităţile ce depăşesc acest nivel fiind exportate.
În al doilea rând, produsele agricole se caracterizează printr-o „economicitate”
redusă, aşa cum reiese din tabelul 1
Tabelul 1
Compoziţia chimică a principalelor produse agricole
Produse vegetale Principalele componente %
Apă Glucide Proteine Lipide Celuloză Cenuşă
Cereale (boabe) 15 65-75 7-10 2-5 1-4 2-3
Leguminoase pentru boabe 10-15 25-35 40-50 3-5 5-10 5
Plante oleaginoase 10 15-25 15-35 40-60 10-20 5
Cartoful 66-88 8,7-26,2 0,8-0,9 0,04-1,0 0,2-2,5 0,4-1,9
Sfecla de zahăr 75 17,5 4,0 1,0 1,5 1,0
Legume 80-95 1-15 0,5-7 0,1-0,6 0,3-2,2 0,3-1,9
Fructe 70-93 5-20 0,1-2,3 0,1-1,7 0,2-2,6 0,2-1,1
Albuş 87 0,3-0,5 11-12 Urme - -
Ouă
Gălbenuş 46-54 Urme 16-17 32-36 - -
Substanţe
Produse animaliere Apă Glucide Proteine Lipide Lactoză
minerale
Lapte 80-88 - 3,5-5,7 3,5-7,7 3,9-4,8 0,7-0,9
Carne 50-70 - 13-22 10-30 - 0,6-1
Prelucrat după: Frăţilă, Rodica, Studiul mărfurilor alimentare, Editura Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 1997, p.9, 35, 132, 140, 172; Muste, Sevastiţa, Materii prime vegetale, Editura Risoprint,
Cluj-Napoca, 2001, p.101, 137, 160, 171.
340
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 341
341
342 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Mai mult decât atât, datele Recensământului General Agricol (RGA) ne arată un
număr de 3.429.466 exploataţii agricole (reprezentând 76,5% din totalul exploataţiilor
agricole) care produc numai pentru consumul propriu, respectiv un număr de 951.945 (adică
21,2% din total) care produc peste nevoile interne şi a căror surplus este destinat pieţei şi
doar 103.482 (2,3% din total) exploataţii care produc în principal pentru piaţă.
În consecinţă, cantităţile oferite spre comercializare de aceste exploataţii
agricole sunt mai reduse tocmai datorită preponderenţei autoconsumului, chiar dacă oferta
de produse agricole depinde de un complex de factori.
Pe lângă structura eterogenă a producătorilor agricoli se poate remarca şi slaba lor
organizare, sub toate formele. Statisticile şi rapoartele din U.E. şi România arată că
asocierea din agricultura românească este extrem de redusă, fie că este vorba de asociaţii
agricole de producţie şi societăţi agricole (în număr de 2261) sau societăţi comerciale
(6138), fie că este vorba de exploataţii agricole cooperatiste (87), toate reprezentând sub 1%
din totalul exploataţiilor agricole.
Principala consecinţă a acestei realităţi este influenţa redusă pe care producătorii
agricoli o manifestă pe piaţa produselor agricole.
Lipsa asocierii nu permite obţinerea unor venituri ridicate întrucât producătorii
individuali nu pot influenţa preţurile. De asemenea, pieţele (în marea lor majoritate) nu sunt
342
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 343
343
344 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
alimentari sau a “E”-urilor, cum sunt ei cunoscuţi în limbajul curent. Cu toate că există şi
“E”-uri naturale a căror prezenţă în alimente nu este catalogată ca fiind periculoasă,
majoritatea sunt considerate deosebit de periculoase pentru sănătatea omului (Socaciu,
2001). Mai mult decât atât, rapoartele organizaţiilor internaţionale (ONU, 2006; WHO,
2006) arată că mortalitatea în rândul populaţiei globului, cauzată de consumul alimentelor
îmbogăţite cu substanţe artificiale (“E”-uri) se află pe locul al treilea, după consumul de
droguri şi medicamente şi după accidentele de circulaţie. În acest context, consumarea
produselor agricole în stare proaspătă şi a alimentelor neaditivate devină prioritară, aspect
sugerat şi de medici şi nutriţionişti din cadrul FAO/OMS.
În cel de-al treilea rând, produsele agricole se caracterizează prin aceea că
procesele biologice se continuă şi după încheierea procesului de recoltare.
Această caracteristică pleacă de la faptul că agricultura este o activitate care
reprezintă un fel de “industrializare naturală” (Saccomandi, 1991: p.62) prin procesul de
fotosinteză şi generează, cel puţin în producţia vegetală, mărfuri care sunt şi rămân vii,
supuse proceselor biologice ca orice alt organism care se naşte, creşte şi moare. Ca urmare,
după recoltare în interiorul produselor agricole se continuă procesele biologice şi chimice, la
intensităţi diferite în funcţie de mai mulţi factori: provenienţa produsului, compoziţia
chimică, condiţiile de păstrare şi depozitare etc.
Astfel, în cazul unora dintre produsele agricole (este cazul legumelor şi fructelor,
laptelui, cărnii etc.) procesele bio-chimice se continuă la intensităţi ridicate, de multe ori
etapa de coacere, de maturizare are loc după încheierea recoltării. Aceste este unul dintre
motivele pentru care ele sunt considerate perisabile. În cazul altora (de exemplu cerealele)
procesele se desfăşoară la intensităţi reduse şi în consecinţă pot dura de la câteva săptămâni
la câteva luni, conferind acestora posibilitatea stocării. Indiferent însă de intensitatea cu care
se desfăşoară, procesele amintite conduc în final spre acelaşi deznodământ: degradarea şi
descompunerea produselor agricole.
Principala consecinţă a acestor procese bio-chimice este că afectează calitatea
produselor şi deci, valoarea acestora. Pentru a împiedica acest lucru este necesar ca
produsele să fie consumate în stare proaspătă, conservate sau prelucrate industrial – aspecte
dezbătute anterior.
Din punctul de vedere al procesului de comercializare această caracteristică se
traduce printr-o corelare perfectă a perioadei de recoltare cu cea de vânzare, rolul cel mai
important fiind deţinut de modul în care este organizată piaţa produselor agricole.
Toate aceste caracteristici imprimă comerţului cu produse agricole, implicit pieţelor
produselor agricole un puternic caracter fizic. Antonio Piccinini într-una din lucrările sale
(Piccinini, 1998: p.16) vorbeşte de caracterul fizic imprimat pieţelor produselor agricole
tocmai de aceste caracteristici ale produselor agricole la care am făcut referire. De asemenea
el precizează că piaţa produselor agricole se diferenţiază de alte pieţe tocmai prin acest
caracter fizic.
Piaţa produselor agricole are aşadar un caracter fizic din următoarele considerente:
344
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 345
345
346 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
346
COSTURI INTERNE ALE FIRMEI
Monica DUDIAN
Profesor universitar doctor
Aurelia ŞTEFĂNESCU
Conferenţiar universitar doctor
Rodica GHERGHINA
Lector universitar doctor
Ioana DUCA
Asistent universitar doctorand
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Introducere
Economia costurilor de tranzacţie îşi are punctul de pornire în lucrarea lui R. Coase
„Natura firmei”, lucrare în care autorul observa că „firma ia naştere atunci când alocarea
resurselor este decisă de un antreprenor”. În articolul său, Coase argumentează că, „şi dacă
producţia ar putea avea loc într-un mod descentralizat, faptul că aceste tranzacţii costă ceva
înseamnă că firma apare pentru a organiza ceea ce altceva ar fi tranzacţii prin piaţă ori de
câte ori costurile (n.a. de tranzacţie) sunt mai mici decât cele de pe piaţa liberă”.1
1
Coase R.H., 1990 The Firm, the Market and the Law, The University of Chicago Press, p.7
348 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
1
Williamson E. Oliver, 1996, The Mechanisms of Gouvernance, Oxford University Press, p.5
2
Ibid.2, p. 14
3
Rao, P.K., 2003, The Economics of Transaction Costs, Palgrave Macmillan ed., p.7-10
4
Ibid. 2, p. 105
5
Coriat, Benjamin, Weinstein, Olivier, 1995, Les Nouvelles Theories de l’entreprise, Le Livre de Poche,
p.80 - 102
348
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 349
Concluzii şi comentarii
Transformarea unei afaceri mici într-o corporaţie medie sau mare şi exploatarea
economiilor de scară sunt procese costisitoare. Noile dezvoltări teoretice din ştiinţa
economică urmăresc, între altele, identificarea şi evaluarea costurilor interne ale
organizaţiilor economice. Aceste cheltuieli se reflectă monetar sau ascuns în preţul bunurilor
şi serviciilor oferite de firme şi influenţează strategiile acestora. Principalele categorii de
costuri pe care teoriile economice relativ recente le-au pus în evidenţă sunt costurile de
tranzacţie, costurile de agentură, costurile construcţiei instituţionale şi costurile aferente
rigidităţii (sau costuri de adaptare).
Economia costurilor de tranzacţie afirmă că există un grad de specificitate al
activelor dincolo de care tranzacţia este înglobată de către firmă, datorită economiilor la
costul de tranzacţie. Ar fi interesant de abordat şi o altă problemă, şi anume modul în care
existenţa firmelor afectează costul tranzacţiei. De exemplu, faptul că există firme de
avocatură determină un avocat talentat să încheie un contract de muncă în interiorul acelei
1
Ibid., p.95
2
Witt, Ulrich, 2005, The evolutionary perspective on organizational change and the theory of the firm, in
The Evolutionary Foundations of Economics, Kurt Dopfer ed., Cambridge University Press, p. 360
349
350 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
firme. Existenţa firmei măreşte costul de tranzacţie prin piaţă al indivizilor care optează
pentru libera practică, prin adăugarea costului de oportunitate derivat din statutul de angajat.
Totodată, existenţa firmelor determină modificări ale cadrului legal al tranzacţiilor,
indiferent de natura lor, şi pe această cale a costurilor de tranzacţie. În consecinţă se pune
întrebarea dacă extinderea firmelor nu se autoalimentează prin creşterea costurilor de
tranzacţie pentru relaţiile de piaţă.
În altă ordine de idei, este indiscutabil că evoluţionismul surprinde una dintre cele
mai „costisitoare” probleme ale firmelor mari: flexibilitatea redusă, dependentă de calitatea
a birocraţiei interne (alt element generator de costuri). Aceste costuri nu sunt însă singurele
semnificative care împiedică dezvoltarea firmei. La ele se adaugă cadrul legal, în primul
rând legile antitrust, despre care literatura de specialitate abundă în lucrări. În plus însă,
există legi referitoare la posibilele conflicte de interese antrenate de paleta largă de produse
oferite clienţilor de către aceeaşi firmă. Cu titlul de exemplu, dacă o firmă oferă servicii de
consultanţă contabilă şi fiscală unei corporaţii, este probabil ca legea să interzică acestei
firme să îi realizeze auditul extern. Sunt create astfel nişe de piaţă pentru micii antreprenori,
mulţi dintre ei foşti angajaţi ai marilor firme, beneficiari ai efectului de învăţare.
În România cercetările în domeniul noilor teorii microeconomice sunt în faza de
pionerat, în condiţiile în care atributul de economie emergentă determină în opinia noastră
un nivel ridicat al costurilor de tranzacţie, de agenţie, de rigiditate şi de incitaţie.
Bibliografie
Buchholz G. Todd, Idei noi de la economişti morţi, Editura Andreco Educaţional, Bucureşti,
2004;
Coase R.H., The Firm, the Market and the Law, The University of Chicago Press, 1990 p.7;
Coriat, Benjamin, Weinstein, Olivier, Les Nouvelles Theories de l’entreprise, Le Livre de
Poche, 1995, p.80 – 102;
Demsetz Harold, The Economics of the Business Firm, Cambridge University Press, USA
1997;
Jensen C. Michael, A Theory of the Firm, Harvard University Press, USA, 2000;
Keynes, J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor, Editura
Ştiinţifică, Bucureşti, 1970;
Rao, P.K., The Economics of Transaction Costs, Palgrave Macmillan ed., 2003, p.7-10
Ricketts Martin, The Economics of Business Enterprise, Edward Elgar, Cheltenham, UK,
Northampton MA, USA, 2002
Smith Adam, Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor ei., Editura
Universitas, Chişinău, 1992;
Vrânceanu Radu, Marc Guyot, Bazele microeconomiei întreprinderii, Editura Politrom,
Bucureşti, 2004 ;
Williamson O., Winter S., editori, Natura firmei: origini, evoluţie şi dezvoltare, Editura
Sedona, Timişoara, 1997;
Williamson E. Oliver, The Mechanisms of Gouvernance, Oxford University Press, 1996,
p.5;
Witt, Ulrich, The evolutionary perspective on organizational change and the theory of the
firm, in The Evolutionary Foundations of Economics, 2005, Kurt Dopfer ed., Cambridge
University Press, p. 360.
350
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 351
Georgeta VINTILĂ
Profesor universitar doctor
Mădălina DUMBRAVĂ
Doctorand
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. În acest articol am analizat o serie de aspecte privind utilizarea
seriilor cronologice în analizele economice. Ne-am oprit asupra particularităţilor pe care
le prezintă seriile cronologice de momente.
Analiza este însoţită de exemple practice care dau posibilitatea cititorului de a
înţelege mai rapid tema abordată.
În cazul unei serii de momente se pot întâlni două situaţii: serii de momente cu
intervale egale între momente, şi serii de momente cu intervale neegale între ele1.
Dacă intervalele dintre momentul înregistrării termenilor sunt egale între ele, atunci
prelucrarea seriei se poate face în două variante:
• Se transformă seria de momente în serie de intervale calculându-se media
aritmetică simplă pentru fiecare interval şi apoi se calculează indicatorii absoluţi, relativi şi
medii prezentaţi anterior. De exemplu, având valorile fondurilor fixe înregistrate la sfârşitul
fiecărui an, se calculează valoarea medie anuală a acestora şi se obţine o nouă serie care, faţă
de prima serie, va avea cu un termen mai puţin. Datele din noua serie, fiind comparabile din
punctul de vedere al timpului la care se referă, pot fi comparate între ele atât în mărime
absolută, cât şi în mărime relativă. Rezultatele obţinute din prelucrarea unor astfel de serii se
pot include în calcule de corelaţie cu seriile unor caracteristici cu care se găsesc în
interdependenţă, de exemplu, în analiza corelaţiei, realizată între dinamica fondurilor fixe şi
dinamica producţiei.
• Seriile de momente cu intervale egale între termenii înregistraţi se
prelucrează ca atare, şi atunci se pot obţine indicatorii absoluţi, relativi şi medii prezentaţi
anterior, cu excepţia nivelului mediu care se calculează folosind o formă specială de medie
aritmetică, cunoscută în literatura de specialitate ca medie cronologică.
1
Dumbravă, M. – „Analize macroeconomice – Teorie şi studii de caz”, Editura Economică, Bucureşti,
2006
351
352 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Poziţia termenilor pe o axă a unei serii de momente cu intervale egale între ele va
fi: ti t1 t2 t3 t4
,
yi y1 y2 y3 y4 y5
în care:
y = termenii seriei dinamice care iau valori de la y1 la yn;
t = intervalele între momentele seriei care pot lua valori de la t1 la tn-1.
Pentru a calcula media trimestrială se vor calcula, mai întâi, mediile pe fiecare lună
în parte:
y + y 2 500 + 580
ianuarie = 1 = = 540 mil. lei;
2 2
y + y 3 580 + 620
februarie = 2 = = 600 mil. lei;
2 2
y + y 4 620 + 640
martie = 3 = = 630 mil. lei.
2 2
Media pe trimestru se va calcula ca medie generală:
540 + 600 + 630 1.770
y= = = 590 mil. lei.
3 3
Dacă se generalizează datele şi se notează valoarea medie cu y cr se va obţine:
y1 + y 2 y 2 + y 3 y + yn
+ + L + n −1
y cr = 2 2 2 .
n −1
Se iau n – 1 termeni la numitor, deoarece faţă de numărul termenilor seriei, se pot
calcula n – 1 medii parţiale, pe fiecare interval.
Dacă în formula mediei se efectuează sumele de la numărător, se va obţine:
1
Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E., Anghelache, C. – „Tratat de statistică”, Editura Economică, Bucureşti,
2002
352
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 353
y1 + 2 y 2 + 2 y 3 + K + y n
y cr = 2 .
n −1
ti t1 t2 t3
yi y1 y2 y3 y4
y1 y2 y3 y4
Deci, pe baza acestui raţionament se vor considera ca ponderi pentru fiecare termen
câte o jumătate din mărimea intervalelor alăturate, folosindu-se astfel o medie cronologică
ponderată:
1
Van Hauwelingen, H.C., „Dynamic Prediction by Landmarking in Event History Analysis”, articol
(comunicare) publicat în volumul 34, nr. 1, martie 2007, al publicaţiei „Scandinavian Journal of
Statistics”, Stockholm, ISSN 0303-6898
353
354 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
⎛t ⎞ ⎛t t ⎞ ⎛t ⎞
y1⎜⎜ 1 ⎟⎟ + y 2 ⎜⎜ 1 + 2 ⎟⎟ + L + y n ⎜⎜ n −1 ⎟⎟
y cr = ⎝2⎠ ⎝2 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
⎛ t1 ⎞ ⎛ t1 t 2 ⎞ ⎛t ⎞
⎜⎜ ⎟⎟ + ⎜⎜ + ⎟⎟ + L + ⎜⎜ n −1 ⎟⎟
⎝2⎠ ⎝2 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
⎛t ⎞ ⎛ t +t ⎞ ⎛t ⎞
y1⎜⎜ 1 ⎟⎟ + y 2 ⎜⎜ 1 2 ⎟⎟ + L + y n ⎜⎜ n −1 ⎟⎟
y cr = ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
t1 t1 + t 2 t
+ + L + n −1
2 2 2
⎛t ⎞ ⎛ t +t ⎞ ⎛t ⎞
y1⎜⎜ 1 ⎟⎟ + y 2 ⎜⎜ 1 2 ⎟⎟ + L + y n ⎜⎜ n −1 ⎟⎟
y cr = ⎝2⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠
n −1
∑ ti
i =1
Aici, primul şi ultimul termen se ponderează cu jumătate din primul interval de
timp (respectiv ultimul interval), iar termenii intermediari cu câte o jumătate din intervalele
1
alăturate .
De exemplu, stocurile de mărfuri existente într-o unitate comercială (date
convenţionale) într-un semestru au fost:
1
Dumbravă, M. – „Analize economice pe baza seriilor cronologice de date” – Comunicare la
Simpozionul Internaţional „Statistica în spaţiul soluţiilor”, ASE, Bucureşti, 2006
354
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 355
uniformitate a periodicităţii cu care sunt prezentate datele seriei, adică nu sunt comparabile
din punctul de vedere al variaţiei de timp. Aceste serii se folosesc, în special, pentru
prezentarea datelor care provin din observări special organizate, de forma recensămintelor
sau a inventarierii, şi prelucrarea lor se face în funcţie de specificul fiecărei serii.
Bibliografie
Biji, M., Biji, E.M., Lilea, E., Anghelache, C. – „Tratat de statistică”, Editura Economică,
Bucureşti, 2002
Dumbravă, M. – „Analize macroeconomice – Teorie şi studii de caz”, Editura Economică,
Bucureşti, 2006
Dumbravă, M. – „Analize economice pe baza seriilor cronologice de date” – Comunicare la
Simpozionul Internaţional „Statistica în spaţiul soluţiilor”, ASE, Bucureşti, 2006
Van Hauwelingen, H.C., „Dynamic Prediction by Landmarking in Event History Analysis”,
articol (comunicare) publicat în volumul 34, nr. 1, martie 2007, al publicaţiei
„Scandinavian Journal of Statistics”, Stockholm, ISSN 0303-6898
355
356 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
1
De Jong, A., D.V. Dejong, G. Mertens and C. Wasley, 2001, The role of self-regulation in corporate
governance: evidence from the Netherlands, Working Paper Tilburg University
356
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 357
Secţiunea 2
1
Modigliani, F. and M.H. Miller, 1963, The cost of capital, corporate finance and the theory of
investment, American Economic Review 48, 261-297
2
Myers, S.C., 1977, Determinants of corporate borrowing, Journal of Financial Economics 5, 147 -175;
3
Fama, E.F. and M.C. Jensen, 1983, Separation of ownership and control, Journal of Law and
Economics 26, 301-325
4
Modigliani, F. and M. H. Miller, 1963, Corporate income taxes and the cost of capital: a correction,
American Economic Review 53, 433-443
5
DeAngelo, H. and R.W. Masulis, 1980, Optimal capital structure under corporate and personal taxation,
Journal of Financial Economics 8, 3-30
357
358 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Secţiunea 3
1
Jensen, M.C., 1986, Agency costs of free cash-flow, corporate finance, and take-overs, American
Economic Review 76, 323-329
2
Abe de Jong, 2001, The disciplining role of leverage in Dutch Firms, Tilburg University, 13-18.
3
Zwiebel, J., 1996, Dynamic capital structure under managerial entrenchment, American Economic
Review 86, 1197-1215
4
Giner Begona, Carmelo Reverte, 2001, Valuation implication of capital structure: a contextual
approach, Routledge Journals, 17-18
358
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 359
Aerostar Bacau
Altur Slatina
Armatura Cluj Napoca
Compa S.A. Sibiu
Electroputere Craiova
Impact Bucuresti
Mecanica SA Ceahlau
Mefin Sinaia
Rulmentul Brasov
Santierul Naval Orsova
Turbomecanica Bucuresti
Uamt Oradea
UCM Resita
VAE Apcarom Buzau
Sursă: prelucrare proprie
1
Copeland, T. E. and Weston, J. F. (1986) Financial Theory and Corporate Policy. Wokingham:
Addison-Wesley
2
Ross, S. (1977) The determination of financial structure: the incentive-signalling approach’’
3
Miller, M. and Rock, K. (1985) ,,Dividend policy under asymmetric information’’, Journal of Finance,
40: 1031-51
4
Bernstein, L. A. and Wild, J.J. (998) Financial Statement Analysis. Theory, application and
Interpretation, New York: McGraw-Hill
359
360 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 2
Statisticile descriptive aferente levierului financiar corespunzător întreprinderilor
listate la BVB, secţiunea echipamente
Descriptive Statistics (new.sta)
Lower Upper Quartile
Mean Median Minimum Maximum Quartile Quartile Range Std.Dev.
2001 106,9333 107 100 113 103 111 8 4,366539
2002 1,01145 1,01145 0,9012 1,1217 0,155917
2003 1,2351 1,1271 0,264 2,8316 0,5174 1,4221 0,9047 0,983949
2004 0,888845 0,4591 0,2858 3,5323 0,3637 0,8452 0,4815 0,976904
2005 0,987831 0,8206 0,2496 3,9673 0,4901 1,0701 0,58 0,957582
2006 1,130443 0,8268 0,2469 2,9574 0,4808 1,1161 0,6353 0,963531
2007 4,14364 1,0654 0,2501 33,9937 0,4801 3,3721 2,892 8,778409
Sursă: prelucrare proprie
360
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 361
361
362 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 5
Statisticile aferente testului Granger dintre levier şi rentabilitatea capitalurilor proprii
Pairwise Granger Causality Tests
Date: 07/25/07 Time: 22:04
Sample: 1 30
Lags: 2
Null Hypothesis: Obs F-Statistic Probability
LEV does not Granger Cause ROA 28 0.53894381487 0.590552763777
ROA does not Granger Cause LEV 1.64634396434 0.214668225626
Bibliografie
Abe de Jong, 2001, The disciplining role of leverage in Dutch Firms, Tilburg University, 13-18
Bernstein, L. A. and Wild, J. J. (998) Financial Statement Analysis. Theory, application and
Interpretation. New York: McGraw-Hill
Copeland, T. E. and Weston, J. F. (1986) Financial Theory and Corporate Policy.
Wokingham: Addison-Wesley
De Jong, A., D.V. Dejong, G. Mertens and C. Wasley, 2001, The role of self-regulation in
corporate governance: evidence from the Netherlands, Working Paper Tilburg University
DeAngelo, H. and R.W. Masulis, 1980, Optimal capital structure under corporate and
personal taxation, Journal of Financial Economics 8, 3
Fama, E.F. and M.C. Jensen, 1983, Separation of ownership and control, Journal of Law
and Economics 26, 301-325
Giner Begona, Carmelo Reverte, 2001, Valuation implication of capital structure: a
contextual approach, Routledge Journals, 17-18
Jensen, M.C., 1986, Agency costs of free cash-flow, corporate finance, and take-overs,
American Economic Review 76, 323-329
Miller, M. and Rock, K. (1985) ,,Dividend policy under asymmetric information’’, Journal
of Finance, 40: 1031-51
Modigliani, F. and M. H. Miller, 1963, Corporate income taxes and the cost of capital: a
correction, American Economic Review 53, 433-443
Modigliani, F. and M.H. Miller, 1963, The cost of capital, corporate finance and the theory
of investment, American Economic Review 48, 261-297
Myers, S.C., 1977, Determinants of corporate borrowing, Journal of Financial Economics 5,
147-175;
Ross, S. (1977) The determination of financial structure: the incentive-signalling
approach’’
Tobin, J., 1978, Monetary policies and the economiy: the transmission mechanism, Southern
Economics Journal 44, 421-431
Zwiebel, J., 1996, Dynamic capital structure under managerial entrenchment, American
Economic Review 86, 1197-1215
362
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 363
Introducere
363
364 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
364
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 365
Astfel, W. Lawrence Neuman găseşte opt criterii de diferenţiere a stilului cantitativ faţă
de stilul de cercetare calitativ conform datelor din tabelul numărul 2.
Tabelul 2
Stilul cantitativ versus stilul calitativ (Neuman, 1991/1997, pp. 14)
Stilul cantitativ Stilul calitativ
Măsurarea obiectivă a faptelor Construirea realităţii sociale, semnificaţie culturală
Centrarea pe variabile Centrarea pe procesele interactive, cazuri
Reliabilitatea este hotărâtoare Autenticitatea este hotărâtoare
Liber de valori Valorile sunt prezente şi explicite
Independenţă de context Constrângeri situaţionale
Multe cazuri, subiecţi Puţine cazuri, subiecţi
Analize statistice Analize tematice
Cercetătorul este detaşat Cercetătorul este implicat
365
366 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
considera ferită de acest flagel, având implicaţii dramatice asupra existenţei a sute de
milioane de oameni, ameninţând la modul cel mai serios stabilitatea economică, socială şi
politică a lumii contemporane. Evoluţia traficului şi consumului ilicit de droguri în România
şi în zona geografică în care ne aflăm demonstrează că teritoriul nostru a devenit un segment
important al „Rutei Balcanice”, rută care furnizează în jur de 80 % din drogurile care
alimentează piaţa europeană şi este vizat tot mai mult de către traficanţi pentru crearea unei
pieţe puternice de consum. Evenimentele consumate după 1989 în Estul Europei, poziţia
geografică a ţării noastre, înţelegerea greşită de către tot mai mulţi cetăţeni a noţiunii de
“democraţie”, precum şi internaţionalizarea crimei organizate şi-au pus puternic amprenta
asupra criminalităţii în România, ţara noastră fiind atrasă tot mai evident în circuitul crimei
organizate. Nu trebuie neglijat nici faptul că organizaţiile mafiote oferă demonstraţii că sunt
mai bine dotate din punct de vedere tehnic, mai abile şi mai rafinate în acţiunile lor ilegale,
decât structurile ce încearcă să le contracareze. Prin urmare crima organizată prezintă un
pericol social, economic, moral, psihologic, juridic deosebit. Acţiunile ei nu sunt comise de
oameni nevoiaşi, aflaţi în disperarea sărăciei sau de către amatori, dimpotrivă, aceştia sunt
profesionişti, oameni puternici, bogaţi, fără scrupule şi fără prejudecăţi. Cei care
organizează crima de anvergură urmăresc, în primul rând, o anumită putere şi poziţie în
comunitate, pentru ca, în baza acestei puteri şi poziţii, să vină şi profitul - un profit criminal
care şubrezeşte statul pentru că erodează necontenit instituţiile lui fundamentale.
Literatura de specialitate clasifică metodele de estimare a economiei subterane după mai
multe metode de grupare, după cum urmează: metode directe şi indirect, abordări macroeconomie
şi microeconomice, metode monetariste, metode contabile, metode statistice s.a.m.d. Indiferent
care va fi procentul corect, cert este că economia este una singură, în care economia subterană este
mijloc de redistribuire şi trebuie atent analizată având în vedere că reprezintă 38% din economia
internaţională. Distincţia pe care o voi face la acest nivel este între economia subterană şi
economia de suprafaţă, împreună alcătuind economia unei naţiuni. Dificultatea măsurării
economiei subterane rezultă din metoda decalajelor între venituri şi cheltuieli. Economia
subterană este un concept echivoc deoarece procesul nu poate fi cuantificat, nu este de domeniul
evidentei empirice, fiind astfel, foarte greu de raportat.
Calculul procentului real al economiei subterane reiese din disfuncţionalitaţile
economiei naţionale, astfel că informaţii ale Institutului Naţional de Statistică prezintă un
procent de 20% din economia României al economiei subterane iar Serviciul Român de
Informaţii un procent de 40%.
Un document al Parlamentului European menţionează că: “ Economia subterană
este un subiect care revine cu regularitate pe prima pagină a ziarelor şi în nenumărate
documente politice. Sunt prezentate cu prea mare uşurinţă cifre care par a fi scoase din
mâneca unui magiciam doar pentru a susţine unele interese politice sau pur publicitare.
Este datoria noastră să atragem atenţia că este discutabil şi, uneori chiar înşelător, să se
încerce exprimarea unui fenomen atât de complex doar prin câteva cifre”.
Teoria economică a încercat soluţionarea acestei probleme a cuantificării
economiei subterane. Metodele existente şi aplicate până în prezent pentru estimarea
amplorii economiei subterane sunt după cum urmează:
„Clasificarea Rosanvallon” (Rosanvallon, 2/1980) este un pas înainte în acest
demers. Această clasificare introduce conceptul de economie ocultă (munca la negru, frauda
fiscală, crima organizată) şi economie autonomă (activităţi casnice, bricolajul, gradinăritul
etc.). Prezenta clasificare propune tratarea distinctă din punct de vedere al evidenţei
statistice, a elementelor economiei subterane. Astfel, părerea generală este că, deşi ambele
componente ale economiei subterane date de clasificarea Rosanvallon se desfăşoară în afara
controlului statal, cele două au o contribuţie foarte diferită în totalul economiei unei ţări.
366
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 367
367
368 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
p= nivelul preţurilor;
T= suma tranzacţiilor.
Motoda lui Feige presupune că în anul faţă de care se măsoară evoluţia fenomenului
nu a existat economie subterană, iar în al doilea rând raportul p*T în totalul PIB-ului
nominal a fost constant tot timpul dacă nur fi existat activităţi economice subterane.
Metoda cererii de lichidităţi folosită prima oară de către Philli Cagan in anul 1958,
care a identificat legătura dintre cererea de monedă şi taxele fiscale explicând existenţa
economiei subterane în perioada 1919-1955. Metoda Cagan a fost dezvoltată ulterior de
Vito Tanzi în anii 1980, când a estimat econometric o funcţie a cererii de lichidităţi în SUA
în perioada 1930-1980. Aproximativ 20 de ani mai târziu de metoda lui Cagan, Pierre M.
Gutman, utilizează tot abordarea monetaristă, făcând o analiză a raportului dintre lichidităţi
şi depozite pentru perioada 1937-1976.
Metoda modelării „complexe” mai este denumită metoda Frey- weck Hanemann
sau Multiple Indicators Multiple Causes (MIMIC), este una dintre cele mai complexe
metode deoarece în aplicarea sa ţine cont de mai multe cauze şi multiple efecte ale
economiei subterane. Această metodă este bazată pe teoria statistică a variabilelor
neobservate, considerându-se că pot fi măsurate mai multe cauze şi mai mulţi indicatori,
care reflect schimbările produse în dimensiunea economiei subterane.
Această prezentare succintă a principalelor metode de estimare a dimensiunii
economiei subterane relevă un fapt evident şi anume că nici una dintre metode nu poate să
ne redea dimensiunea exactă a economiei subterane, fiecare metodă are punctele sale forte şi
punctele sale slabe. Drept recomandare consider că o mai bună estimare ar fi aceea care să ia
în calcul nu doar o singură metodă de estimare ci două, trei sau atâtea cât sunt considerate
necesare pentru a acoperi întreaga arie de răspândire a activităţile economiei subterane.
2. Cum utilizăm metodologia de cercetare pentru testarea
percepţiei asupra economiei subterane din România?
Enste şi Schneider realizează în lucrarea lor o ierarhizare a câtorva metode de
estimare a economiei subterane, considerate relevante de autori:
Metoda utilizată Valoarea medie a economiei subterane în 5
ţări OECD în perioada 1970-1990
Recensământul forţei de muncă 14,4
Tranzacţiile Feige 21,9
Modelarea econometrică de tip monetarist Gutman 15,5
Input-ul fizic 12,7
Cererea de lichidităţi 8,9
MIMIC 7,9
Diferenţa dintre PIB-ul calculate prin metoda veniturilor şi PIB- 6,4
ul calculate prin metoda cheltuielilor
Eşantionul de control (Auditul fiscal) 6,1
Cercetarea statistică 3,1
(Dinu, 2001)
Se observă cu uşurinţă că gradul cel mai mare de relevanţă îl au metoda
tranzacţiilor lui Feige, metoda modelării econometrice a lui Gutman şi recensământul forţei
de muncă. Dacă facem o scurtă analiza asupra a ceea ce măsoară fiecare metodă şi
component predominanţă studiată, concluzionăm cu mare uşurinţă că cele trei metode „mai
puternice” măsoară componentele ce au ponderea cea mai mare în economia subterană
respective, frauda fiscală şi munca la negru.
Din această scurtă analiză ne putem da seama de importanţa luării în seama a mai
mult de o metodă deoarece au grad asemănător de relevanţă doar că diferă în funcţie de
componenta economiei subterane căreia se adresează.
368
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 369
Concluzii
Bibliografie
Albu, L. (1998), Tranziţia economiei sau tranziţia ştiinţei economice?, Editura Expert,
Bucureşti.
Chelcea, S. (2006), Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, Bucureşti.
Coşea, M. (2004), România subterană, Editura Tribuna Economică, Bucureşti.
Covaci, C.(2006), Problema impozitării în contextual integrării europene, Simpozionul anul
AGER, iunie.
Craiu, N. (2004), Economia subterană între “Da” şi “Nu”, Editura Economică, Bucureşti.
Dobrescu, Emilian. (2002), Tranziţia în România, Editura Economică, Bucureşti.
Dinu, M. Socol, C., Marinas, M. (2004), Economie europeana, o prezentare sinoptica,
Editura Economică, Bucureşti.
Giddens, A. (2000), Sociologie, Ediţia a 3-a, Editura Bic All, Bucureşti.
Grix, J. (2001), Demystifying Postgraduate Research, The University of Birmingham, pp. 34.
Gutman, P. M. (1977), The subterranean economy, Financial Analyst Journal 34/1.
Hanemann, H.W., Frey, B. (1984), The hidden economy. State and prospect for
measurement, în review of Income and Wealth, nr.30(1).
Karl Marx, Contribuţii la critica economiei politice. Prefaţă. În K. Marx şi F. Engels,
Opere alese în două volume (vol. 1), Bucureşti, Editura Politică (1859)1966,
pp.313-314.
Norman K. Denzin şi Yvonna S. Lincoln, Entering the field of qualitative research. În
N.K. Denzin şi Y.S. Lincoln (eds.), Handbook of Qualitative Research, Thousend
Oaks, Sage Publications, Inc., 1994, pp. 1-2.
Pătroi, D. (2004), Fiscalitatea excesivă li economia subterană: cauze şi efecte, Nr. 4 al
Revistei Finaţe, Bănci, Asigurări din aprilie 2004.
Popescu, Gh., (2005), coordonator de doctorat prof. univ. dr. Popescu Constantin, Evaluarea
dinamicii economiei româneşti în perioada de tranziţie după 1989, Bucureşti.
Rifkin, J. (2006), Visul European, Editura Polirom, Iaşi.
Robson, C, (2001), Real World Research, Oxford UK & Cambridge USA.
Spiro, P.(1997), Taxes, Deficits and the Underground Economy in the Underground
Economy, Global evidence of its size and impact, The Fraser Institute Vancouver.
Max Weber, Teorie şi metodă în ştiinţele culturii, Iaşi, Editura Polirom (1904) 1993, pp. 27,
47.
369
370 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Maria MANOLESCU
Profesor universitar doctor
Aureliana Geta ROMAN
Lector universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Clasificare REL: 20 D
Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a impus încă de la început
armonizarea şi respectiv conformitatea legislaţiilor naţionale cu reglementările europene şi a
specificat totodată instrumentele care trebuie utilizate în acest scop. Astfel, pe lângă
facilitarea dreptului de stabilire a societăţilor în alte state membre decât cele de
înmatriculare, armonizarea legislativă a avut şi scopul de a limita riscurile generate de
diferenţele dintre regulile statelor membre cu privire la practica acţionarilor, creditorilor şi
terţilor în general.
Pentru a răspunde acestor cerinţe legislaţia comunitară în materie de societăţi
comerciale cuprinde cinci domenii distincte: dreptul societăţilor comerciale, contabilitatea
societăţilor comerciale, dreptul de proprietate intelectuală, dreptul de proprietate industrială
şi dreptul civil (Convenţiile de la Bruxelles şi Lugano privind competenţa judiciară,
recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în materie civilă şi comercială şi
Convenţia de la Roma privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale).
Procesul de armonizare şi respectiv de conformitate privind dreptul societăţilor
comerciale a vizat mai multe aspecte importante cum sunt:
370
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 371
371
372 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
statele membre prin situaţiile financiare ale acestora. Directiva a patra (Directiva
nr.78/666/CEE) cere ca situaţiile financiare ale societăţilor comerciale să reflecte
în mod real şi corect activele, datoriile, poziţia financiară, profitul şi pierderile
acestora. Concret, Directiva a patra stabileşte structura bilanţului, a contului de
profit şi pierdere, regulile de evaluare şi publicitate etc.
Directiva a şaptea (Directiva nr.83/349/CEE) privind conturile consolidate
stabileşte cerinţe clare societăţilor mamă în sensul elaborării situaţiilor financiare
consolidate, astfel încât acestea să poată da o imagine fidelă a patrimoniului şi a situaţiei
financiare a entităţilor respective.
Cea de a opta Directivă, care recent a fost înlocuită cu Directiva nr.2006/43/EC din 17
mai 2006, stabileşte cerinţe foarte stricte referitoare la calificarea persoanelor care au sarcina să
efectueze auditul statutar al situaţiilor financiare elaborate în baza Directivelor a patra şi a şaptea,
precum şi a situaţiilor financiare elaborate pe baza Standardelor Internaţionale de Raportare
Financiară (IFRS) emise şi elaborate de către IASB şi adoptate de Comisia Europeană (potrivit
Regulamentului nr.1606/2002 adoptat de Parlamentul European).
Armonizarea legislaţiei naţionale în domeniul contabilităţii cu Directivele a patra şi
a şaptea a fost asigurată, până în anul 2005, prin legea contabilităţii şi reglementările
contabile emise în aplicarea acesteia, iar conformitatea cerută pentru acest domeniu s-a
realizat prin adoptarea în anul 2005 a reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene pentru toate categoriile de entităţi economice, reglementări care au intrat în
vigoare la 1 ianuarie 2006.
Este relevantă opinia emisă de Direcţia Generală Piaţa Internă privind calitatea şi
gradul înalt de asigurare a conformităţii reglementărilor contabile naţionale cu directivele
europene (opinie exprimată în urma procesului de monitorizare a asigurării conformităţii cu
directivele europene a reglementărilor contabile aprobate prin OMFP 1752/2005).
In data de 14 iunie 2006, Parlamentul European a adoptat Directiva 2006/46 a
Consiliului European care a amendat prevederile Directivelor a patra şi a şaptea, dar şi pe
cele ale Directivelor privind conturile anuale şi consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii
financiare, precum şi ale societăţilor de asigurare-reasigurare. Prevederile acestei directive
sunt deja preluate în reglementările contabile aplicabile la nivel naţional tuturor categoriilor
de entităţi care desfăşoară activităţi comerciale şi sunt în vigoare.
Considerăm relevante prevederile Directivei 2006/46/CE (preluate în
reglementările contabile naţionale prin OMFP 2001/2006) cu privire la obligaţia colectivă a
membrilor din consiliile de administraţie şi de supraveghere a entităţilor care întocmesc
situaţii financiare individuale şi consolidate de a asigura pe utilizatorii acestora că situaţii
financiare respective şi raportul administratorilor sunt întocmite şi publicate în conformitate
cu legislaţia naţională, precum şi cerinţele exprese referitoare la prezentarea informaţiilor cu
privire la guvernanţa corporativă. Astfel, o entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la
tranzacţionare pe o piaţă reglementată, astfel cum aceasta este definită în legislaţia în
vigoare privind piaţa de capital, este obligată să includă într-o secţiune distinctă a raportului
administratorilor, declaraţia privind guvernanţa corporativă care va cuprinde cel puţin
următoarele informaţii:
- codul de guvernanţă corporativă care se aplică entităţii şi/sau codul de
guvernanţă corporativă pe care entitatea s-a decis să-l aplice voluntar, precum
şi toate informaţiile relevante referitoare la practicile de guvernanţă corporativă
aplicate în plus faţă de cerinţele legislaţiei naţionale;
- o descriere a principalelor caracteristice ale controlului intern şi a sistemelor de
gestionare a riscurilor, în relaţie cu procesul de raportare financiară;
- modul de desfăşurare a adunării generale a acţionarilor şi atribuţiile cheie ale
acesteia precum şi o descriere a dreptului acţionarilor şi a modului în care
acestea pot fi exercitate;
- structura şi modul de operare a consiliului de administraţie, consiliului de
supraveghere, după caz, şi ale comitetelor acestora.
372
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 373
373
374 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de audit. Aşa cum am mai precizat,
comitetul de audit se constituie din cel puţin doi membri ai consiliului de
administraţie/consiliului de supraveghere. Cel puţin un membru al comitetului de audit
trebuie sa deţină experienţă în aplicarea principiilor contabile sau în audit financiar.
Pe baza celor prezentate s-ar putea concluziona că la această dată procesul de
asimilare în legislaţia naţională a elementelor de bază privind guvernanţa corporativă este
corespunzător. Cu toate acestea în practică există încă nelămuriri privind categoriile de
entităţi care aplică cerinţele privind guvernanţa, rolul Comitetului de audit, rolul auditului
intern şi modul de organizare a acestuia, nu sunt prevăzute sancţiuni pentru neconformarea
entităţilor la prevederile legii etc. Acesta este motivul pentru care dorim să punem în
evidenţă unele situaţii în care reglementările privind guvernanţa pot fi considerate ca fiind
fie neunitare, fie insuficient de clare:
1. Prevederile articolului 142 din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale,
cu modificările şi completările ulterioare stabilesc pentru consiliul de
administraţie unele atribuţii care nu pot fi delegate directorilor (exemplu:
stabilirea sistemului contabil şi de control financiar). In realitate este vorba de
stabilirea politicilor contabile la nivelul entităţii şi a sistemului de control intern
al acesteia. Apreciem că formularea cuprinsă în lege nu este unitară cu
legislaţia contabilă şi poate crea confuzii şi în ce priveşte punerea în practică.
2. Legea 31/1990 modificată şi completată reglementează posibilitatea constituirii
Comitetului de audit şi a auditului intern la entităţile ale căror situaţii financiare
anuale sunt supuse auditului financiar.
Potrivit OMFP 2001/2006, prin care au fost preluate cerinţele Directivei
2006/46/CE, au obligaţia să prezinte informaţiile referitoare la guvernanţa corporativă
numai entităţile ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionarea pe o piaţă
reglementată. Considerăm că referirea numai la această categorie de entităţi nominalizate de
Directiva 2006/46/CE este adecvată la această dată pentru mediul economic românesc.
Totodată trebuie avute în vedere prevederile Directivei 2006/43/CE, care va intra în vigoare
începând cu anul 2008, potrivit căreia, obligativitatea Comitetelor de audit priveşte entităţile
de interes public, definite de fiecare ţară prin jurisdicţia proprie. In cazul ţării noastre,
entităţile de interes public au fost definite mai întâi prin OMFP 907/2005, iar prin recentele
modificări aduse legii contabilităţi prin Legea 259/2007, definirea acestei categorii de
entităţi este realizată prin lege.
3. Faptul că modificările aduse Legii societăţilor comerciale în procesul de
preluare a principiilor guvernanţei corporative nu cuprind, la această dată,
atribuţiile minimale ale Comitetului de audit, conduce la unele riscuri prin
neasigurarea cerinţelor prevăzute de Directiva 2006/43/CE a Parlamentului
European şi a Consiliului din 17 mai 2006 care precizează pentru Comitetul de
audit, printre altele, următoarele atribuţii:
- monitorizează procesul de raportare financiară, eficacitatea sistemelor de
control intern, de audit intern, după caz, şi de management al riscurilor din
cadrul societăţii comerciale
- monitorizează auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor
financiare consolidate, verifică şi monitorizează independenţa auditorului
statutar sau a firmei de audit şi în special prestarea de servicii suplimentare
entităţii auditate.
4. Legea nr.31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, păstrează
prevederile referitoare la cenzori, aceasta fiind o particularitate a legislaţiei
naţionale care nu are suport în acquis-ul comunitar în materie, motiv pentru
care considerăm că este necesară o revizuire a prevederilor legii referitoare la
instituţia cenzorului în vederea alinierii la principiile guvernanţei corporative.
5. De asemenea, prevederile referitoare la faptul că „orice acţionar are dreptul să
reclame auditorilor interni faptele despre care aceştia cred că trebuie
verificate”(Art.164 din Legea 31/1990), considerăm că pot influenţa perceperea
374
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 375
Bibliografie:
Directivele Europene a patra şi a şaptea modificate şi completate prin Directiva 2006/46
Directiva 2006/43 privind auditul statutar al situaţiilor financiare
Regulamentul 1606/2002 privind aplicarea IFRS în Uniunea Europeană
Acquis-ul comunitar în materia societăţilor comerciale
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial, Partea I,
nr. 1066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare (Legea
441/2006 şi OUG 82/2007);
Ordonanţă de urgenţă nr. 75/1999 din 01/06/1999 privind activitatea de audit financiar,
republicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 598 din 22/08/2003, cu modificările şi
completările ulterioare;
OMFP 1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1080 din 30/11/2005;
OMFP 2001/2006 privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului finanţelor
publice nr.1.752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 994 din 13/12/2006;
Ordin nr. 1121/2006 privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară
publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 602 din 12/07/2006;
OECD- Cartea albă a administrării corporaţiilor în sud-estul Europei (Pactul de stabilitate
din cadrul Acordul Europei de Sud - Est pentru reformă, investiţii, integritate şi creştere
economică);
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, Editura CECCAR 2007;
Standardele Internaţionale de Audit, Editura CAFR, 2006
Revista “Audit financiar” -2007, Camera Auditorilor Financiari din România.
375
376 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Cristian MARINAŞ
Lector universitar doctor
Aurel MANOLESCU
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Rezumat. Necesitatea cunoaşterii şi înţelegerii dimensiunilor internaţionale ale
managementului resurselor umane este impusă de mai mulţi factori, din rândul cărora din rândul
cărora se detaşează: globalizarea şi extinderea activităţii companiilor multinaţionale.
În condiţiile amplificării fenomenului de globalizare, de accentuare a tendinţei de
mondializare a economiilor şi de universalizare a lumii, este necesară redefinirea rolului
departamentului de resurse umane, care trebuie să ofere managementului superior al
companiilor instrumentele necesare pentru a reacţiona pe o piaţă internaţională, înalt
competitivă.
Abordarea managementului resurselor umane din perspectivă internaţională este
impusă şi de ritmul rapid de extindere şi dezvoltare a companiilor multinaţionale, ca
principală modalitate de realizare a transferului de know-how managerial între diverse ţări
sau regiuni. Globalizarea este văzută ca un factor de succes care favorizează transferul
cunoştinţelor între diferitele sisteme de management. Managementul resurselor umane
devine principalul instrument şi mijloc prin care organizaţiile îşi pot asigura avantajul
competitiv, iar deciziile strategice ale managerilor trebuie să reflecte într-o proporţie din ce
în ce mai mare angajamentul faţă de oameni. Rolul strategic al managementului resurselor
umane este pus în evidenţă de gradul ridicat de integrare a strategiei de resurse umane în
strategia generală, activităţile de resurse umane trebuind înţelese în strânsă legătură cu
celelalte procese desfăşurate la nivelul organizaţiilor. Deşi globalizarea este unul dintre
factorii care determină succesul companiilor multinaţionale pe o piaţă în continuă
schimbare, caracterul pluridimensional al acestuia generează o serie de disfuncţionalităţi
sau probleme, cărora organizaţiile trebuie să le facă faţă.
376
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 377
377
378 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
a avea oameni potriviţi la locul şi timpul potrivit reprezintă cheia care asigură succesul
unei companii pe plan internaţional. Dacă reuşim să soluţionăm această problemă
înseamnă că vom fi capabili să le rezolvăm, mult mai repede şi mai uşor, pe toate celelalte.”
De asemenea, în opinia lui Dowling P. şi Schuler R. , unul dintre principalii
factori care diferenţiază managementul resurselor umane de managementul internaţional al
resurselor umane îl reprezintă categoriile de angajaţi din companiile multinaţionale. Aceasta
înseamnă că, într-o accepţiune mai largă, managementul internaţional al resurselor umane
cuprinde şi celelalte funcţii ale managementului resurselor umane, însă în numeroase situaţii
se subestimează complexitatea practicii manageriale în domeniul resurselor umane, în
condiţiile existenţei companiilor multinaţionale, ceea ce i-a determinat pe Desatnick şi
Bennett (Manolescu, Lefter, Deaconu (editori), Marinaş 2007: pp. 136) să afirme:
„Principala cauză a insucceselor în tentativele multinaţionale îşi are originea în
lipsa de înţelegere a diferenţelor esenţiale ale managementului resurselor umane în ţările
străine, la toate nivelurile. Stilurile manageriale aplicate la nivelul diferitelor companii
multinaţionale şi-au dovedit eficienţa şi eficacitatea pe plan intern, dar de cele mai multe
ori, pe plan extern, acestea au condus la frustrări şi realizări sub nivelul previzionat. De
aceea, pentru a-şi asigura succesul la nivel internaţional, o companie trebuie să ţină seama
nu numai de considerentele financiare şi de marketing în funcţie de care se iau multe dintre
decizii, ci mai ales de aspectele legate de forţa de muncă.
Companiile din întreaga lume sunt din ce în ce mai conştiente că, pentru a
supravieţui, trebuie să fie competitive pe pieţele internaţionale, să facă faţă unei concurenţe
acerbe din toate punctele de vedere. Organizaţiile trebuie să dezvolte pieţe globale, să facă
faţă competiţiei externe, mai ales să angajeze o varietate a forţei de muncă.
Studii realizate pe companii cu succes mondial arată că acestea nu numai că
operează la o scară multinaţională, dar au de asemenea o forţă de muncă şi o cultură
organizaţională ce reflectă „piaţa globală” a acestora. Aceste companii, printre care şi
General Electric, Coca-Cola, Microsoft, Walt Disney, Intel, merg pe principiul că oamenii
sunt factorul de producţie cel mai important şi angajează măcar o parte din salariaţi din ţara
străină în care operează. O altă idee ar fi faptul că de multe ori companiile multinaţionale,
când se extind într-o ţară străină, preferă să-şi trimită managerii şi specialiştii în domeniu
pentru a imprima filialelor specificul şi principiile economice de bază ale companiei mamă.
Firmele trebuie să fie pregătite să trimită angajaţi în alte ţări. Aceasta necesită expertize ale
compartimentului de resurse umane pentru a selecta angajaţii. Forţa de muncă ce pleacă în
străinătate prin intermediul companiilor multinaţionale poartă denumirea de expatriaţi. Aşa
se ajunge la o migrare a forţei de muncă prin intermediul companiilor multinaţionale.
Unele firme investesc în ţări subdezvoltate tocmai pentru că acolo există oameni cu
un mare potenţial productiv şi care, în acelaşi timp, acceptă salarii mai mici decât în ţara de
origine a firmei. Pentru o organizaţie multinaţională, managementul resurselor umane
trebuie să înglobeze diferenţele culturale şi practica managerială existente în ţara gazdă.
Deşi există riscul ca aceşti angajaţi să nu fie familiarizaţi cu tehnologia şi cu principiile
companiei, se pare că în final este o afacere profitabilă.
Extinderea la nivel internaţional a activităţilor managementului resurselor umane se
concretizează în special în transferul know-how-ului managerial din domeniul
resurselor umane dintr-o ţară în alta, de la nivelul companiilor multinaţionale către filialele
acesteia sau între diverse companii, indiferent de dimensiunile sau domeniul de activitate al
acestora.
378
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 379
379
380 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
380
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 381
Rolul
şi
importanţa
MRU în
compania
mamă
Scullion şi Starkey
Kelly J.
381
382 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
382
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 383
expatriaţi sunt elementul de legătură dintre compania mamă şi filialele acesteia şi din acest
punct de vedere ei trebuie să se identifice cu misiunea şi valorile companiei mamă, pe care
trebuie să le implementeze şi la nivelul filialelor. La nivelul filialelor, rolul funcţiunii de
resurse umane constă în dezvoltarea unor strategii şi politici de resurse umane adaptate la
specificul local, în vederea asigurării calităţii angajaţilor.
Rolul esenţial în implementarea practicilor de resurse umane la nivelul companiilor
multinaţionale revine departamentului de resurse umane al companiei mamă. Managerii filialelor
se află sub coordonarea directă a departamentului de resurse umane al companiei mamă în ceea ce
priveşte implementarea strategiei şi politicilor de resurse umane la nivel local.
Rolul important pe care funcţiunea de resurse umane îl deţine în strategia globală a
companiilor multinaţionale este evidenţiat şi de către o serie de studii de specialitate (Kelly,
2001: pp. 542), potrivit cărora în 73% dintre cazuri departamentul de resurse umane este
reprezentat în consiliul director al companiei mamă, managerii de resurse umane fiind direct
implicaţi în elaborarea strategiei de afaceri a acesteia. De asemenea, datele statistice
evidenţiază faptul că la nivelul a 91% dintre companiile multinaţionale sunt elaborate
strategii şi politici de resurse umane.
În era globală, cultura a devenit un factor cu rol strategic care trebuie
administrat în mod eficient, în vederea obţinerii performanţei. Aceasta înseamnă că valorile,
normele şi comportamentele specifice organizaţiei trebuie să constituie un cadru favorabil în
vederea creşterii adaptabilităţii şi flexibilităţii organizaţiei, în raport cu schimbările
intervenite la nivel internaţional. Una dintre cele mai importante cerinţe ale internaţiona-
lizării activităţii organizaţiilor o reprezintă pregătirea managerilor din punct de vedere
cultural, în vederea cunoaşterii, aplicării şi administrării elementelor de ordin cultural,
specifice ţării sau regiunii în care compania acţionează.
De cele mai multe ori, companiile multinaţionale alocă resurse importante în vederea
pregătirii managerilor expatriaţi, care trebuie să adapteze practicile manageriale specificului local,
deoarece ei sunt „oaspeţi în ţara gazdă” (O’Keeffe, 2003: pp. 233), iar comportamentul lor va fi
influenţat într-o măsură din ce în ce mai mare de valorile culturii ţării gazdă, decât de experienţa
lor managerială. Integrarea valorilor culturii ţării gazdă în sistemul de management al unei
companii creează şi asigură premisele flexibilizării relaţiilor cu angajaţii, în scopul asimilării de
către aceştia a stilului managerial practicat la nivelul companiei. De asemenea, adaptarea
companiei la specificul local permite creşterea gradului de asigurare a convergenţei dintre
obiectivele companiei şi cele ale comunităţilor locale. În timp ce companiile urmăresc obţinerea
avantajului concurenţial prin relocalizarea activităţilor, maximizarea profiturilor şi satisfacerea
intereselor stakeholder-ilor, comunităţile locale au în vedere obţinerea unor importante avantaje
economice şi sociale, ca de exemplu: creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi reducerea
şomajului în ţara gazdă, obţinerea unor venituri suplimentare la bugetele locale, îmbunătăţirea
infrastructurii locale etc.
Deşi internaţionalizarea activităţii companiilor determină o creştere a rolului şi
importanţei funcţiunii de resurse umane, nu trebuie omis faptul că fenomenul globalizării
prezintă, din punctul de vedere al resurselor umane, o serie de probleme, ca de exemplu:
• migraţia internaţională a forţei de muncă din ţările mai puţin dezvoltate în cele
dezvoltate;
• problemele legate de pregătirea managerilor expatriaţi, care trebuie
familiarizaţi cu cultura ţării gazdă;
• divergenţa dintre obiectivele strategiei de resurse umane elaborate la nivelul
companiei mamă şi legislaţia muncii existentă în ţara gazdă;
• costurile impuse de repatrierea angajaţilor de la filialele din ţările gazdă, care
în anumite situaţii pot fi extrem de ridicate;
383
384 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
384
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 385
Mihail DUMITRESCU
Profesor universitar doctor
Lavinia ŢOŢAN
Asistent-cercetare
Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti
Rezumat: În comunicare este prezentat un scurt istoric al evoluţiei conceptelor
până la cel al economiei bazate pe cunoaştere.
Fiind o abordare de tip metodologic, este menţionată filosofia cercetării în
domeniu care cuprinde: obiectivele proiectului, schimbările care au avut loc în nivelurile
de pregătire şi competenţă ale resurselor umane, evoluţia proceselor informaţionale şi de
cunoaştere. Macheta elaborată mai cuprinde determinarea indicatorilor de caracterizare a
economiei bazate pe cunoaştere la nivel teritorial cu relaţiile de calcul, precum şi evaluarea
pe baze statistice ale acestora.
În final, se propune un model teritorial pe baza interpretării datelor din tabelul
următor:
Nr. Unităţile Valorile indicatorilor de Gradul de importanţă Indicatorul sintetic
crt. analizate caracterizare a economiei bazate al indicatorilor Gi agregat Isa
pe cunoaştere Ii
385
386 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Valoarea de piaţă
1
Mihail Dumitrescu, „Le role du management face aux difficultes de la transition L 'Article pour
L'Association Internationale des Economistes de langue francaise, Congres de Bucarest; Mihail
Dumitrescu „Rolul managementului în perioada tranziţiei la economia de piaţă. Conceptul post-
privatizare”, Comunicare la Congresul „Ştiinţa la sfârşit de mileniu” 22-24 mai 1996, Bucureşti
386
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 387
studiu de ţară publicat în anul 2000 şi intitulat „Korea and the Knowledge Based-
Economy:Making the Transition” în cadrul căruia sunt prezentate câteva direcţii de
acţiune în tranziţia spre o economie bazată pe cunoaştere şi anume (exemplificări)1:
• Întărirea drepturilor de proprietate intelectuală, promovarea valorizării
activelor intangibile;
• Luarea măsurilor politice necesare pentru încurajarea competiţiei (întreprin-
derile competitive sunt mai orientate spre inovare);
• Reforma managerială şi curriculară în sistemul universitar;
• Încurajarea unei mai mari interrelaţii între firme, universităţi şi programele
guvernamentale de cercetare;
• Alocarea de resurse către universităţi.
Desigur un element hotărâtor în promovarea economiei bazate pe cunoaştere îl
reprezintă Strategia de la Lisabona care consacră reformele în cinci domenii:
• Societatea cunoaşterii;
• Piaţa internă;
• Mediul de afaceri;
• Piaţa forţei de muncă;
• Protecţia mediului înconjurător.
În România abordări la nivel global şi sectorial sunt reprezentate de Proiectul
„Economia bazată pe cunoaştere” iniţiat de Guvernul României prin Ministerul
Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei care prevede realizarea de Reţele Electronice
ale Comunităţilor Locale (RECL) într-un număr de 200 de comunităţi dezavantajate din
punctul de vedere al accesului la cunoaştere.
Obiectivul global al Proiectului îl reprezintă facilitarea participării comunităţilor
dezavantajate din punctul de vedere al accesului la informaţie, la societatea bazată pe
cunoaştere, în acord cu strategia guvernamentală de integrare în Uniunea Europeană.
Obiectivele specifice ale Proiectului sunt:
• Reducerea discrepanţelor de educaţie TIC la nivelul întregii populaţii;
• Asigurarea accesului cetaţenilor la informaţie, în format digital, prin
intermediul RECL;
• Oferirea de servicii electronice guvernamentale la nivelul comunităţilor rurale;
• Asigurarea mecanismelor de încurajare a iniţiativelor antreprenoriale pe
teritoriul României;
După cum se poate observa abordarea Proiectului este în principiu de ordin
informaţional.
De adăugat că în Planul Naţional de Dezvoltare a României 2007-2013 prima dintre
priorităţile naţionale este reprezentată de: „Creşterea competitivităţii economice şi
dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere”. De asemenea, în cadrul primului program
operaţional privind „Dezvoltarea resurselor umane”, cea dintâi axă prioritară tematică este
intitulată: „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării
societăţii bazate pe cunoaştere”.
Pe plan internaţional, dincolo de elementele menţionate, există o puternică preocupare
privind economia bazată pe cunoaştere. În plan european, aşa cum s-a menţionat, cu prilejul
documentului prezentat de Comisia Uniunii Europene la Lisabona, primul obiectiv strategic pentru
UE l-a reprezentat construirea unei economii bazate pe cunoaştere.
La aceasta se adaugă întâlniri cu caracter deopotrivă ştiinţific dar şi economic cu
prilejul cărora s-au stabilit abordări în domenii cum au fost următoarele:2
- A New Paradigm for Knowledge-Based Economy: Vision and Strategy
for the 21th Century, RDI, Seul 1998 sau
1
Marin Apetroae, „Către o economie bazată pe cunoaştere”, UEFISCSU, Bucureşti, 2002
2
Ovidiu Nicolescu, Luminiţa Nicolescu, „Economia, firma şi managementul bazate pe cunoştinţe”,
Editura Economică, Bucureşti, 2005
387
388 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
388
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 389
2. Obiectivele cercetării
6. Evaluarea pe baze
statistice a acestor indicatori
la nivel teritorial
Figura 2
389
390 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
5. Determinarea indicatorilor de
caracterizare a economiei bazate pe
t
Figura 3
390
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 391
Ca referenţial, se va lua, după caz, fie Isa maxim, fie componentele maxime ale valorilor
indicatorilor de caracterizare Ii cu ajutorul cărora se va construi o valoare maximală a Isa.
Pe baza rezultatului modelului teritorial propus se pot realiza comparaţii şi se poate
elabora un set de acţiuni necesare pentru ridicarea nivelului de ansamblu de caracterizare a
economiei bazate pe cunoaştere sau a unor componente pentru care datele modelului sunt
nesatisfăcătoare.
391
392 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Gabriela PRELIPCEAN
Profesor universitar doctor
Elena HLACIUC
Profesor universitar doctor
Mircea BOŞCOIANU
Conferenţiar universitar doctor
Mariana LUPAN
Lector universitar drd.
Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava
1. Introducere
Principalele tipuri de fluxuri internaţionale de investiţii sunt: investiţiile străine
directe (ISD) şi investiţiile de portofoliu (IP). În literatura de specialitate există destul de
puţine referinţe bibliografice care să explice corelaţiile dintre ISD şi IP. Se propune o analiză
a evoluţiei globale şi a trendului de evoluţie a ISD şi IP în România după integrarea
europeană.
Se va utiliza modelul Lipsey-Razin de selecţie între ISD şi IP care subliniază
diferenţele dintre cele două tipuri de investiţii străine. Fluxurile ISD sunt mai volatile
datorită caracterului investiţiei pe termen lung şi nelichidităţii, dar aceşti investitori au un
control superior asupra managementului faţă de investitorii IP care delegă deciziile către
manageri. Investitorii ISD primesc mai multe informaţii referitoare la elementele
fundamentale ale afacerii şi, în baza unei monitorizări mai bune, administrează proiectele
cu mai multă atenţie, fapt ce generează o valoare adăugată superioară.
Costurile asociate investiţiilor ISD sunt:
9 costurile fixe iniţiale (în special în cazul aşa numitelor investiţiilor tip
greenfield, cu achiziţii de teren, construcţii, cursuri de formare; acestea pot fi
considerabile);
9 costurile informaţionale au o natură exogenă şi permit vânzarea rapidă a
investiţiei înainte de maturitate (în şocurile de lichiditate, cumpărătorii
potenţiali vor accepta să plătească doar o valoare inferioară, deoarece aceştia
suspectează existenţa unei posibile informaţii asimetrice în prospectele de
investiţii).
Aceste costuri sunt, de asemenea, determinate de volatilitatea şi lichiditatea pieţei şi
depind de contextul macroeconomic, dar şi de turbulenţele existente pe pieţele financiare
internaţionale. Dificultatea retragerilor tip ISD (aşa numita problemă Akerlof a lămâii) este un
aspect care poate fi acceptat în atitudinea investitorilor fără presiuni stricte pe lichiditate, ca
392
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 393
393
394 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
3. Modelul Lipsey-Razin
În acest model se consideră o economie deschisă supusă unui bloc continuu [0, 1]
de investitori având aversiune neutră faţă de risc (optimalitatea este în acest caz să
maximizăm profitul ex-ante aşteptat), aceştia având oportunitatea de a participa la un singur
proiect, ISD (în acest caz investitorul acţionează ca un manager) sau IP. Momentele
semnificative ale procesului (0, 1, 2) sunt următoarele:
9 în perioada 0, fiecare investitor îşi selectează tipul de investiţie în acord cu
profilul său (ISD/ IP);
9 în perioada 1, după realizarea şocului de productivitate, managerul de
proiect va observa ε şi alege K, astfel încât să maximizeze fluxul net de
numerar;
9 în perioada 2, proiectul (investiţia) ajunge la maturitate.
Fluxul net de numerar asociat proiectului (afacerii) este R(K, ε), unde ε reprezintă
factorul aleator de productivitate, realizat în perioada 1 în mod independent pentru fiecare
proiect, iar K este nivelul capitalului de intrare investit în proiect în perioada 1, după
realizarea lui s. Pentru un plus în analiză se consideră că R(K, ε) poate lua forma
particulară:
1
R (K , ε ) = (1 + ε )K − BK 2 . (1)
2
Se consideră distribuţia cumulativă între (–1, 1) şi funcţia de densitate
g(⋅) = G ' (⋅) ; E(ε) = 0; B reprezintă parametrul costului de producţie şi reflectă diferenţialul
la nivelul costurilor de productivitate şi respectiv la nivelul productivităţii.
394
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 395
Astfel, fluxul net de numerar ex-ante aşteptat din investiţia ISD deţinută până la
maturitate este dat de relaţia:
E=⎜
⎛ (1 + ε )(1 + ε ) 1 ⎛ 1 + ε ⎞ 2 ⎞ E (1 + ε )2
− B⎜ ⎟ ⎟=
(
.
) (3)
⎜ B 2 ⎝ B ⎠ ⎟ 2B
⎝ ⎠
În cazul IP, proprietarul nu este manager, nu se pune problema observării ε şi
urmează instrucţiunile în mod similar cu nivelul lui K. Un scenariu raţional posibil legat
de secvenţele deciziilor de firmă, cu nivelul intrării de capital determinat ex-ante, se
determină pe baza unui compromis între proprietar şi manager pentru maximizarea
rezultatelor ex-ante.
⎛ (1 + ε ) 1 ⎞ E(1 + 2ε ) 1
E⎜ − ⎟= = . (4)
⎝ B 2B ⎠ 2B 2B
Se observă astfel un rezultat superior în cazul ISD, dar în acest caz trebuie
considerate şi costurile asociate: costurile fixe iniţiale (costurile ISD) şi costurile asociate
avantajului informaţional, determinate endogen în model ca urmare a posibilităţii apariţiei
şocurilor de lichiditate din perioada 1.
P1,D = . (5)
(1 − λ D )G (ε D ) + λ D
Proprietarul iniţial îşi setează nivelul critic ε D , astfel încât:
P1,D =
(1 + ε D )2 . (6)
2B
395
396 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
P1,D (λ D ) =
(1 + ε D (λ D ))2
.
2B
Există probabilitatea 1 − λ i , ca investitorul să nu fie supus şocului de lichiditate.
În acord cu ecuaţiile (5), (6), investitorul vinde efectiv dacă realizarea lui e este sub
ε D (λ D ) . În cazul absenţei şocului de lichiditate rezultatul obţinut este:
ε D (λ D ) (1 + ε D (λ D ))2 g(ε)dε + 1 (1 + ε )2 g(ε )dε .
∫ ∫
−1 2B ε D (λ D ) 2B
În plus, investitorul ISD trebuie să adauge costul fix C şi atunci fluxul ex-ante
aşteptat este:
EVDirect (λ i , λ D , B) = (1 − λ i )⎢ ∫
(
⎡εD (λ D ) 1 + ε (λ ) 2
D D )
g (ε ) dε = ∫
1 (1 + ε )2 g(ε )dε⎤⎥ +
⎢ −1 2B ε D (λ D ) 2B ⎥
⎣ ⎦ (8)
+ λi
(
1 + ε D (λ D ) ) 2
−C
2B
396
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 397
1
P1,P = .
2B
Există probabilitatea 1 − λ i ca investitorul să nu fie afectat de un posibil şoc de
lichiditate şi atunci fluxul de numerar aşteptat este:
E(1 + 2ε ) 1
= .
2B 2B
Fluxul de numerar ex-ante aşteptat rezultat pentru investiţia de portofoliu este dat de:
1
EVPortofolio (B) = . (9)
2B
4.3 Evidenţierea diferenţelor dintre valoarea aşteptată a rezultatelor ISD
respectiv IP
Diferenţa între cele două valori aşteptate este:
Diff (λ i , λ D , B) = EVDirect (λ i , λ D , B) − EVPortofolio (B) (10)
şi selecţia ISD vs. IP este guvernată de parametrii B şi C. Investitorul i are preferinţă pentru
alegerea ISD atunci când: costul ISD, C este mai redus; costul de productivitate B este mai redus;
probabilitatea unui şoc de lichiditate Xt este redusă, probabilitatea percepută de piaţă, λ D a şocului de
lichiditate pentru investitorii ISD este mai mare.
397
398 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
λH
λ*H** (B)
λ*H* (B)
Cazul 3
Cazul 4
Cazurile 1, 2, 3
Cazul 1
1/2 B* B
Figura 1 – Alocarea investitorilor între ISD şi IP
6. Concluzii
Modelul prezentat descrie modul de selecţie prin analiză comparativă între
investiţiile ISD şi IP pe baza unei abordări informaţionale. Investitorii ISD sunt mai informaţi
în legătură cu elementele fundamentale ale afacerii (proiectului) şi această informaţie permite
un management mai eficient al investiţiei. În cazul în care există în permanenţă necesitatea de
revânzare a acţiunilor, rezultă o problemă ce are la bază informaţia asimetrică şi în acest caz
preţul se reduce. Drept rezultat, investitorii care ar putea fi supuşi unui şoc de lichiditate, pot
forţa ieşirea prematură şi în acest caz preferă selecţia investiţiei IP, în timp ce investitorii care
ştiu că nu sunt afectaţi de şocuri de lichiditate, aleg ISD. Modelul generează diverse rezultate
care sunt în acord cu evidenţa empirică din economia României, care atrage după integrarea
în UE o pondere mai mare a investiţiilor IP.
Oferta românească concretizată printr-un nivel încă redus al costurilor forţei de
muncă, conduce la creşterea valorii adăugate şi un plus de profitabilitate. După integrare,
creşterea transparenţei pieţei de capital a adus un plus de eficienţă la nivelul investiţiilor IP,
în contextul reducerii ponderii ISD după privatizarea BCR.
Modelul poate să considere efectele observate, respectiv rate mai mari de retragere a
investiţiilor IP faţă de ISD care contribuie la o volatilitate mai mare a primei forme de
investire faţă de cea de a doua. Se observă, de asemenea, o creştere a transparenţei care
implică diferenţe mai mici între ratele de ieşire din investiţiile ISD, respectiv IP. Este
interesant de remarcat comportamentul pieţei de capital din România după declanşarea crizei
creditelor ipotecare din SUA. Capacitatea de atragere a investitorilor cu necesar de lichiditate
398
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 399
aşteptată redusă ar putea fi în pericol acum şi, de asemenea, rezultă o separare între investitorii
cu necesar redus de lichiditate aşteptată şi cei cu necesar ridicat de lichiditate.
Pe baza modelului, principalele concluzii tehnice sunt:
1. Necesarul de lichiditate aşteptată a investitorilor ISD este în medie redusă faţă
de necesarul de lichiditate aşteptată a investitorilor IP. Şocurile de lichiditate
sunt mai întâlnite în cazul investitorilor IP decât ai celor ISD. Investitorii cu
nivel ridicat de lichiditate aşteptată şi speculatorii sunt mai puţin interesaţi de
eficienţa pe termen lung a investiţiilor ISD, fiind însă mai concentraţi pe
evoluţia pe termen scurt a preţului şi având astfel tendinţa de a investi în IP.
Investitorii cu necesar redus de lichiditate aşteptată, adesea marii investitori,
firmele multinaţionale preferă investiţiile ISD. Investitorii IP (fonduri de
investiţi) sunt mai vulnerabili faţă de şocurile de lichiditate. Acest rezultat
conduce la o rată mai mare a retragerilor premature în cazul IP faţă de ISD,
fapt care contribuie şi la volatilitatea superioară a fluxurilor IP nete.
2. Dacă B, parametrul costului de producţie creşte, la echilibru va exista un plus
de IP şi mai puţin ISD. Dacă nivelul lui B, care reprezintă costul de producţie
din tara gazdă creşte, există o creştere graduală a preferinţei spre un plus de
investiţii IP în dauna ISD. Parametrul costului de producţie B prezintă nivele
mai mari în ţările dezvoltate. Astfel, modelul arată că ţările dezvoltate (având
costuri de producţie superioare, şi, astfel, o profitabilitate mai redusă a
proiectelor de investiţii) vor atrage mai mult investiţii IP decât ISD.
3. Atunci când investitorii ISD achiziţionează o firmă într-o ţară în curs de
dezvoltare rezultă un transfer al factorilor de productivitate (TFP) din ţara de
origine către noua firmă, reducând costul de productivitate B fapt care
întăreşte atractivitatea ţărilor în curs de dezvoltare ca gazde pentru ISD.
4. Dacă există o creştere a eterogenităţii între investitori la nivelul necesarului
de lichiditate rezultă o separare a echilibrului – cu mari diferenţe între ratele
de ieşire la nivelul investiţiilor IP respectiv ISD. Dacă B < B*, o creştere a
probabilităţii λ H conduce la trecerea rezultatului de echilibru de la Cazul
1, spre Cazul 3 unde există o separare a echilibrului cu diferenţe mari între
ratele de ieşire între cele două tipuri de investiţii. Dacă B > B*, o creştere a
λ H conduce la trecerea rezultatului de echilibru din Cazul 5 spre Cazul 3.
Rezultă astfel că nivelul superior de eterogenitate a necesarului de lichiditate
între investitori conduce la existenţa unui mix de investiţii între ISD şi IP, şi
diferenţe uşor observabile la nivelul ratelor de ieşire şi volatilităţii a celor
două forme de investiţii.
5. Există un domeniu al indicatorilor fundamentali (B, λ H , C) în care se remarcă
echilibrul multiplu. Acest echilibru multiplu coexistă când B < B* şi
λ*H (B) < λ H < λ*H* (B) . În acest caz echilibrele posibile sunt reprezentate de
Cazurile 1, 2, şi 3. Motivul pentru care avem această multiplicitate este dat
de existenţa externalităţilor între investitorii λ H . Această multiplicitate poate
genera salturi severe faţă de un echilibru cu numeroase investiţii directe către
un echilibru cu foarte puţine investiţii directe. Aceasta poate explica de ce
unele ţări reuşesc să atragă mai multe investiţii directe decât alte ţări care
prezintă caracteristici similare, precum şi de ce unele perioade de timp sunt
caracterizate de un plus de investiţii directe. Existenţa echilibrelor multiple
poate genera de asemenea interesante implicaţii la nivelul bunăstării.
399
400 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
Chan, L., Lakonishok, J., (1995), “The Behavior of Stock Prices around Institutional Trades”,
Journal of Finance, 50, pp. 1147-1174
Chari, A., Ouimet, P.P., Tesar, L., (2007), “Acquiring Control in Emerging Markets: Evidence
from the Stock Market”, Working Paper, University of Michigan
Froot, K.A., Stein, J.C., (1992), “Exchange Rate and Foreign Direct Investment: An Imperfect
Capital Markets Approach”, Quarterly Journal of Economics, 106(5), pp. 1191-1217
Gordom, R.H., Lans Bovenberg, A., (1996), “Why Is Capital So Immobile Internationally?
Possible Explanations and Implications for Capital Income Taxation”, American
Economic Review, 86, pp. 1057-1075
Hennart, J., Kim, D., Zeng, M., (1998), “The Impact of Joint Venture Status on the Longevity of
Japanese Stakes in U.S. Manufacturing Affiliates”, Organization Science, 9, pp. 382-395
Klein, M.W., Rosengren, E.S., (1994), “The Real Exchange Rate and Foreign Direct
Investment in the United State”, Journal of International Economics, 36, pp. 373-389
Klein, M.W., Peek, J., Rosengren, E.S., (2002), “Troubled Banks, Impaired Foreign Direct
Investment: The Role of Relative Access to Credit”, American Economic Review, 92, pp.
664-682
Lipsey, Robert E., (2000), “The Role of Foreign Direct Investment in International Capital
Flow”, NBER Working Paper 7094
Mikkelson, W.H., Partch, M., (1985), “Stock Price and Costs of Secondary Distributions”,
Journal of Financial Economics, 14, pp. 165-194
Perez-Gonzalez, F., (2005), “The Impact of Acquiring Control on Productivity”, Working
Paper, Columbia University
Razin, A., Sadka, E., (2005), “Corporate Taxation and Bilateral FDI with Threshold Barriers”,
NBER Working Paper, 1196
400
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 401
STATISTICA REMITENŢELOR
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Eugeniu AFTENE
Doctorand
Ion PÂRŢACHI
Profesor universitar doctor
Academia de Studii Economice, Chişinău
Rezumat. Migraţia economică şi remitenţele sunt două fenomene caracteristice
economiilor în tranziţie, precum este Republica Moldova. Este foarte importantă
cunoaşterea acestor fenomene în cele mai mici detalii, deoarece ele afectează tot mai mult
viaţa socială şi economică a ţării. Metodologia actuală a Băncii Naţionale a Moldovei, de
estimare a remitenţelor, nu este perfectă, din cauza lipsei de informaţii referitoare
remitenţele care intră în ţară pe căi neoficiale, însă este cea care corespunde cel mai bine
condiţiilor actuale din ţară.
E necesară sau nu revizuirea metodologiei, este o întrebare dificilă. Pentru a putea da
un răspuns, e necesar de studiat bine piaţa naţională şi experienţa în domeniu a altor ţărilor.
Cuvinte-cheie: remitenţele în Republica Moldova, transferurile de mijloace băneşti
prin sistemul bancar naţional, compensarea pentru munca în străinătate
1
Sursa: Banca Naţională a Moldovei, Direcţia Balanţa de Plăţi
401
402 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 1
Transferuri de mijloace băneşti (remiteri) din străinătate efectuate de persoane fizice
prin băncile comerciale, dinamică anuală
(milioane USD)
Trimestrul I Trimestrul II Trimestrul III Trimestrul IV Anual
Total SRTB* Total SRTB* Total SRTB* Total SRTB* Total SRTB*
1999 12,41 5,70 20,23 11,31 26,08 16,08 30,90 19,12 89,62 52,21
2000 29,35 19,49 36,02 23,92 42,37 28,49 45,20 29,88 152,94 101,78
2001 42,64 28,69 45,29 30,98 59,87 38,52 64,19 41,89 211,99 140,08
2002 50,77 32,74 60,21 39,34 73,05 46,20 70,09 43,07 254,12 161,35
2003 61,12 35,12 76,12 42,54 90,94 50,22 89,11 47,71 317,29 175,39
2004 76,92 37,57 93,07 47,70 115,29 63,89 137,13 86,30 422,41 235,46
2005 120,05 81,19 181,78 132,62 197,13 146,74 184,28 137,29 683,24 497,84
2006 149,45 106,31 204,52 146,64 249,22 186,20 251,36 189,46 854,55 628,61
2007 209,53 146,27 265,29 193,91
Notă: * Inclusiv Sistemele Rapide de Transfer a Mijloacelor Băneşti
Sursa: site-ul oficial BNM, http://www.bnm.org/md/docs/statistica/158_4576.pdf
1
Aprobat prin hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei, proces-verbal nr. 2, din
13.01.1994
2
Alin 2, al preambulului Regulamentului privind Reglementarea Valutară pe teritoriul Republicii Moldova
402
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 403
Pe parcursul anilor 1999 – 2007, de la 45,9 la sută (trimestrul I, 1999) până la 75,4
la sută (trimestrul 4, 2006) din totalul transferurilor de mijloace băneşti ale persoanelor
fizice efectuate prin intermediul băncilor comerciale din Moldova, au fost realizate utilizând
sistemele rapide de transfer.
Analizând evoluţia trimestrială a transferurilor efectuate prin sistemul bancar al
Republicii Moldova, ajungem la concluzia că transferurile poartă un caracter sezonier, cu
maxima în trimestrul 4, uneori, trimestrul 3 şi minima, în primul trimestru al anului. De
asemenea, se observă că odată cu creşterea volumelor transferurilor această diferenţă devine
mai sesizabilă. De aceasta ne convingem uşor din diagrama 1.
Caracterul sezonier al transferurilor poate fi explicat prin faptul că la finele anului o
parte din emigranţi se întorc în ţară pentru a serba sărbătorile de iarnă cu familia sau trimit
sume mai mari de bani pentru procurarea cadourilor pentru sărbători. Iar în trimestrul I, fie
că se lucrează mai puţin timp, în cazul în care sărbătorile de iarnă au fost petrecute cu
familia, fie că o parte din bani este utilizată pentru compensarea cheltuielilor mai mari de la
finele anului.
Diagrama 1
Evoluţia trimestrială a transferurilor efectuate prin sistemul bancar naţional
(milioane USD)
403
404 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
pentru o recompensă bănească, sunt dispuşi să presteze asemenea servicii. O altă metodă
utilizată este de a apela la ajutorul unui compatriot, care pleacă la baştină. Sau în cazul în
care şederea în străinătate nu este de lungă durată (este diferită de la caz la caz), sau
migrantul are posibilitatea de a reveni în ţară şi apoi de a pleca înapoi de mai multe ori pe
an, atunci acesta însuşi poate să aducă banii în ţară.
Toate aceste cazuri, în mare parte, sunt reglementate din punct de vedere juridic de
Legea nr.1569-XV din 20 decembrie 20021 cu privire la modul de introducere şi scoatere a
bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către persoane fizice, Codul vamal al
Republicii Moldova2 şi alte acte normative. În mod direct, la introducerea (scoaterea)
mijloacelor băneşti în (din) Republica Moldova, se referă articolul 31 al Legii cu privire la
modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către
persoane fizice, introdus prin Legea Republicii Moldova nr.61-XVI din 23.03.20063).
În conformitate cu aceste acte normative, persoanele fizice au dreptul „de a
introduce pe teritoriul Republicii Moldova bancnote, monede şi cecuri în moneda naţională
a Republicii Moldova, precum şi bancnote, monede şi cecuri de călătorie în valută străină,
nelimitat fără a prezenta organelor vamale documentele confirmative [...]”4. Totodată,
persoanele fizice „sunt obligate să declare în scris bancnotele, monedele şi cecurile în
moneda naţională a Republicii Moldova, precum şi bancnotele, monedele şi cecurile de
călătorie în valută străină” introduse pe teritoriul ţării, „dacă suma lor depăşeşte 10 000
euro (sau echivalentul lor)”5.
Din păcate, nu se dispune de careva date concrete privitoare la sumele de bani
introduse în ţară prin aceste metode.
Valoarea remitenţelor indicate în balanţa de plăţi a Republicii Moldova, compilată
de către Direcţia Balanţa de Plăţi a Băncii Naţionale a Moldovei, este ajustată conform
metodologiei BNM descrise anterior pentru a ţine cont şi de volumul remitenţelor intrate în
ţară pe căi ce nu pot fi estimate direct.
Astfel, în Balanţa de plăţi, avem două articole, la care se referă remitenţele. Acestea
sunt „Compensarea pentru muncă”, arătat la Venituri / Contul Curent şi „Transferuri
efectuate de muncitori” – Transferuri Curente / Contul Curent.
Compensarea pentru muncă
După metodologia BNM, se consideră că cea mai mare parte a remitenţelor este
considerată drept „Compensare pentru muncă” a persoanelor ce activează peste hotare mai
puţin de un an. Analizând datele din balanţa de plăţi a Moldovei, ajungem la concluzia că
cea mai mare parte a Veniturilor din contul curent, ce intră în ţară, este compensarea pentru
munca rezidenţilor peste hotare. Ponderea acestei categorii în total venituri intrate în ţară
variază în funcţie de regiune (Restul Lumii sau CSI) şi de la o perioadă la alta. Pentru CSI,
este specific: cota-parte să fie foarte mare, variind între 97 şi 100% (excepţie făcând
trimestrul III, 1998, când ponderea s-a redus până la 89,8 la sută).
1
Publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 185-189/1416 din 31.12.2002
2
Legea Republicii Moldova nr. 1149-XIV din 20.07.2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
ediţie specială din 01.01.2007, pag. 103 şi Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 160-162/1201 din
23.12.2000
3
Legea Republicii Moldova pentru modificarea şi completarea Legii nr.1569-XV din 20 decembrie 2002
cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul Republicii Moldova de către
persoane fizice nr. 61-XVI din 23.03.2006 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 102-105/480
din 07.07.2006
4
Art. 31, alin.(1), lit. a) a legii Republicii Moldova nr.1569-XV din 20 decembrie 2002
5
Art. 31, alin.(2), lit. a) a legii Republicii Moldova nr.1569-XV din 20 decembrie 2002
404
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 405
Diagrama 2
Ponderea intrărilor de veniturilor – compensarea muncii în total intrări de venituri,
pe total şi pe zone geografice, în dinamică trimestrială (%)
100
95
90
85
80
75
70
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
TOTAL CSI Restul Lumii
Pentru Restul Lumii, cota-parte este, în medie mai redusă. Minima este înregistrată
pentru trimestrul I, 1996 – 71,7 la sută, iar în perioadele următoare, acesta se majorează
treptat până la cota maximă de 97,6% (tr. II 2004). Odată atinsă această maximă, cota-parte
a intrărilor de venituri din Restul Lumii începe din nou să se reducă şi, în trimestrul II,
2007, înregistrează nivelul de 83,4 la sută. Situaţia pe total este asemănătoare cu cea pentru
Restul Lumii (vezi diagrama 2).
Aceasta se poate explica prin ponderea mai mare a veniturilor din Restul Lumii în
total venituri. Însă, în ultimele perioade, se observă o reducere considerabilă a cotei-părţi a
veniturilor din această regiune economică în favoarea CSI-ului, care, în primele 2 trimestre
ale anului 2007, a înregistrat valori minime, sub 50% (tr. I 2007 – 45,4 la sută, tr. II 2007 –
35,2 la sută).
Diagrama 3
Distribuirea veniturilor – compensarea muncii pe regiuni economice Restul lumii şi
CSI, în dinamică trimestrială (milioane USD)
180
130
80
30
-20
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Restul Lumii CSI
405
406 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Diagrama 4
Intrările de venituri – compensarea muncii pe regiuni economice
Restul Lumii şi CSI, în dinamică trimestrială (milioane USD)
120
100
80
60
40
20
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
RL C SI
406
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 407
352,27, în trimestrul II. Comparativ cu anul precedent, în primul semestru 2007 persoanele
fizice din Republica Moldova au primit un volum de transferuri de mijloace băneşti cu 34,6
la sută mai mare, însumând 632,65 mln. USD. Cea mai mare parte a acestor transferuri, în
continuare, provin din Restul Lumii (68,3 la sută în tr. I , 2007 şi 58,5 la sută, în tr. II 2007).
Diagrama 6
Remitenţele de mijloace băneşti, pe zone geografice,
în dinamică trimestrială (milioane USD)
400
300
200
100
0
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
TOTAL CSI
Bibliografie
Anghelache, Constantin (1998) Statistică. Teorie şi aplicaţii, ed. Economica, Bucureşti.
Brown, Lester (2002) Starea lumii-2002. Bucureşti, Editura Tehnică,
International Migration 2002 – United Nations Population Division. Department of
Economic and Social Affairs,
Branaşco, Natalia (2002) Consecinţele social-economice ale migrării forţei de muncă, in
Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, Ediţia a V-a (19-20 aprilie 2007),
Chiţinău, p.141-142.
Dumitru, Dan (1998) Forţa de muncă în lume. Bucureşti, Editura Conphys,
Uvalic M. (2006) Trade in Southeastern Europe: recent trends and some policy implications,
The European journal of comparative economics, vol.3
Banca Naţională a Moldovei, www.bnm.md
Biroul Naţional de Statistică, www.statistica.md
Balanţa de Plăţi a Republicii Moldova, a. 1997-2006
407
408 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Mihai PĂUNICĂ
Profesor universitar doctor
Eugeniu ŢURLEA
Profesor universitar doctor
Florinel SGÂRDEA
Conferenţiar universitar doctor
Aurelia ŞTEFĂNESCU
Conferenţiar universitar doctor
Marian Liviu MATAC
Asistent universitar drd.
Academia de Studii Economice, Bucureşti
Alexandru MANOLE
Lector universitar drd.
Universitatea ARTIFEX, Bucureşti
Una dintre cele mai stringente probleme legate de activitatea managerială este
previzionarea nivelului cererii (în vederea fundamentării structurii producţiei ce va fi
fabricată în perioada următoare) şi a preţurilor (managerii este necesar să cunoască nivelul
maxim de preţ în care să se încadreze cu costurile şi cu marja de profit). Nivelul de
informare a managerilor asupra problemelor pentru care sunt chemaţi să acţioneze
influenţează decisiv calitatea şi performanţele deciziilor adoptate. De la caz la caz, fie există
408
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 409
un deficit de informaţie, fie informaţiile sunt suficiente, dar obţinerea lor este dificilă (surse
eterogene, informaţii slab structurate).
De aceea, se impune ca managerii, atunci când colectează informaţii, să ia în considerare
toate sursele disponibile, din interiorul sistemului informaţional al firmei sau din afara acestuia. La
fel de importante sunt procesele care oferă suport pentru prelucrarea informaţiilor, principalul scop
al acestora reprezentându-l eficientizarea fluxului informaţional.
Analiza economico-financiară reprezintă una dintre cele mai importante surse de
informaţii despre activitatea unei firme, iar aceste informaţii sunt cel mai adesea utilizate în
procesul de adoptare a deciziilor. O decizie este cu atât mai corectă cu cât managerii
responsabili de adoptarea deciziilor respective sunt mai bine informaţi asupra situaţiei
respective. Iar analiza economico-financiară este sursa principală de informaţii în acest sens.
Depozitele de date completează informatizarea organizaţiilor, alături de sistemele
informatice tranzacţionale. Rolul depozitelor de date este de a stoca date preluate din restul
sistemelor informatice, în vederea analizării acestora prin diverse mijloace. Depozitele de
date constituie „coloana vertebrală” a sistemelor de asistare a deciziei bazate pe sinteza şi
analiza datelor, sau altfel spus, depozitele de date conţin „materia primă” pentru sistemele
de asistare a deciziei bazate pe sinteza şi analiza datelor.
Analiza economico-financiară oferă posibilitatea diagnosticării fiecărui aspect din
activitatea firmei, printr-un sistem de indicatori specifici. Metodologia de analiză impune în
primul rând calcularea valorilor acestor indicatori şi interpretarea valorilor lor (putem vorbi
în acest stadiu de o analiză statică). Majoritatea indicatorilor însă pot fi analizaţi şi prin
prisma evoluţiei lor în timp, evoluţie care poate fi explicitată prin influenţele pe care alţi
indicatori le manifestă. Există în acest sens un mare număr de modele de analiză care pun în
relaţie evoluţia unui indicator – efect cu evoluţia unuia sau mai multor indicatori – factori de
influenţă sau în ultimă instanţă, cauze.
Pe baza acestor considerente, putem afirma că modelele de analiză încearcă
descompunerea unui efect în mai multe cauze, cauze care la rândul lor pot deveni efecte în
cadrul altor modele de analiză. Acest principiu se regăseşte şi în modelarea dimensională,
prin structura relaţiilor de tip părinte – copil între dimensiunile unui depozit de date.
Principalele metode de analiză economico-financiară (metoda balanţieră şi metoda
factorială) au la baza modelelor care le folosesc principiul defalcării întregului în părţi
componente, acelaşi care stă la baza agregării datelor în cadrul depozitelor de date.
Aceste similitudini permit crearea unei imagini favorabile despre rolul pe care
depozitele de date îl pot juca în sprijinirea activităţii de analiză economico-financiară:
depozitele de date pot degreva personalul însărcinat cu aceste activităţi de realizarea
calculelor (uneori laborioase), permiţându-le să se concentreze asupra celei mai importante
părţi a analizei: interpretarea rezultatelor.
Pe de altă parte, una dintre problemele asociate depozitelor de date este capacitatea
de a produce informaţii pe baza datelor (Inmon, 2005). Modelele şi metodele analizei
economico-financiare se constituie într-un set de instrumente care permit, pe de o parte,
definirea structurii, modelului dimensional pentru un depozit de date (în funcţie de cerinţele
modelelor de analiză care se intenţionează a fi folosite), iar, pe de altă parte, exploatarea
datelor încărcate în depozitele de date (utilizarea instrumentelor software pentru depozite de
date în conformitate cu cerinţele metodologiei de analiză respective). Acest ultim
considerent oferă o soluţie la problema prezentată de William Inmon.
2. Modele de analiză a cifrei de afaceri care furnizează date utile în adoptarea
deciziilor legate de politica de vânzări
Un prim model de analiză a cifrei de afaceri se bazează pe metoda substituirii în
lanţ şi urmăreşte identificarea relaţiilor dintre cifra de afaceri şi cantităţile (qi), respectiv
n
preţurile de vânzare (pi). Modelul se bazează pe formula: CA = ∑ q i × p i
i =1
409
410 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
unde
qi – cantitatea vândută din produsul/serviciul i;
pi – preţul mediu de vânzare, fără TVA, al produsului/serviciului i.
Modelul se exploatează parcurgând următoarele etape:
- determinarea variaţiei cifrei de afaceri:
ΔCA = CA1 − CA 0 = Q1 × p1 − Q 0 × p 0
- determinarea influenţei cantităţii vândute:
ΔCA q = Q1 × p 0 − Q 0 × p 0
- determinarea influenţei preţului de vânzare mediu:
ΔCA pm = Q1 × p1 − Q1 × p 0
- determinarea influenţei structurii producţiei vândute:
ΔCA qs = Q1 × p rec − Q1 × p 0
n
∑ g i1 × p i 0
i =1
unde p rec =
100
- determinarea influenţei preţului de vânzare pe produs:
ΔCA p = Q1 × p1 − Q1 × p rec
În urma aplicării acestui model, se disting influenţele pe care modificarea cantităţilor
vândute şi modificarea preţurilor de vânzare le au asupra evoluţiei cifrei de afaceri.
Datorită corelaţiei dintre valoarea cifrei de afaceri, cantităţile de produse vândute şi
n
preţurile de vânzare, respectiv CA = ∑ q i × p i , se poate afirma că atât factorul cantitate q,
i =1
cât şi factorul preţ p sunt direct proporţionali cu cifra de afaceri.
Prin urmare, valorile matematice cu semn „+” ale influenţelor celor doi factori se
vor aprecia ca fiind influenţe favorabile asupra modificării cifrei de afaceri, în timp ce
valorile matematice cu semn „–„ vor fi interpretate ca influenţe negative.
De asemenea, o altă interpretare se poate face comparând între ele valorile
influenţelor celor doi factori. Dacă valoarea influenţei factorului cantitate este mai mare,
acest lucru reflectă o situaţie favorabilă pentru poziţia firmei în raport cu piaţa (pieţele) de
desfacere pe care acţionează, deoarece indică o creştere a cererii pentru produsele firmei.
Analizând evoluţia cererii şi la nivelul cantităţilor de produse vândute (conform
metodologiei de analiză a dinamicii şi structurii cifrei de afaceri), se pot obţine în plus
informaţii utile despre cerinţele pieţei firmei.
Dacă în schimb cea mai mare pondere în evoluţia cifrei de afaceri o deţine influenţa
factorului preţ, cu cât ecartul între valoarea acestei influenţe şi valoarea influenţei factorului
cantitate ( ΔCA p − ΔCA q ) este mai mare, cu atât este necesar să se acorde o atenţie mai
mare politicilor de marketing, astfel încât să se asigure creşterea pe viitor şi a cererii pentru
produsele firmei (şi, implicit, creşterea vânzărilor). Acest considerent trebuie luat în calcul şi
datorită faptului că evoluţia crescătoare a preţurilor de vânzare nu este un fenomen de natură
să genereze stabilitate pentru evoluţia activităţii comerciale a firmei, nefiind un fenomen
perpetuu. Conform corelaţiilor dintre cerere, ofertă şi preţ, un nivel prea ridicat al preţului de
vânzare va conduce la un moment dat la scăderea cererii. Într-o atare situaţie, pentru a
menţine cifra de afaceri la acelaşi nivel sau cel puţin pentru a preveni scăderea
semnificativă a acestui indicator firma poate recurge la soluţia majorării preţurilor, dar
410
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 411
această soluţie oferă un risc ridicat şi şanse de succes reduse – cererea este posibil să scadă
în continuare.
Factorul structura producţiei vândute arată modificările în structura producţiei,
astfel: dacă valoare influenţei sale este pozitivă, se poate afirma că a crescut ponderea
produselor mai scumpe în totalul vânzărilor, concomitent cu diminuarea ponderii produselor
mai ieftine. Valoarea negativă a influenţei acestui factor indică situaţia inversă: a crescut
ponderea vânzărilor la produsele mai ieftine, în timp ce ponderea vânzărilor pentru
produsele mai scumpe a scăzut.
Exemplu:
Pentru o firmă ce desface elemente de securitate auto se cunosc următoarele date:
Nr. Indicator 2005 2006 Evoluţia absolută
crt.
1. Cifra de afaceri 11.639.468,00 16.671.341,00 5.031.873,00
2. Preţul mediu 401 350
3. Preţul mediu recalculat - 324
• evoluţia cifrei de afaceri:
ΔCA = CA1 − CA 0 = 5.031.873,00 lei
• influenţa cantităţii vândute:
ΔCA q = 5.727.491,38 lei
• influenţa preţului mediu de vânzare:
ΔCA pm = -695.618,38 lei
Din care:
i. influenţa modificării structurii producţiei vândute:
ΔCAqs = -1.725.922,99 lei
ii. influenţa modificării preţurilor pe produse:
ΔCA p = 1.030.304,61 lei
Pe baza principiului de interpretare anterior enunţat, rezultatele pot fi interpretate astfel:
- cea mai semnificativă influenţă a manifestat-o factorul „cantitatea de produse
vândute”, care a determinat creşterea cifrei de afaceri cu 5.727.491,38 lei, o
valoare de 1,14 ori mai mare decât evoluţia totală a cifrei de afaceri;
- modificarea structurii producţiei vândute a determinat scăderea cu
1.725.922,99 lei a cifrei de afaceri. Această valoare indică faptul că a crescut
ponderea produselor mai ieftine în totalul vânzărilor, concomitent cu
reducerea ponderii produselor vândute la preţuri mai mari. Valoarea
influenţei este semnificativă faţă de evoluţia totală a cifrei de afaceri (34%, în
valori absolute);
- modificarea preţurilor pe produse a acoperit parţial (în proporţie de aproape
60%) influenţa factorului anterior prezentat, determinând creşterea cu
1.030.304,61 lei a cifrei de afaceri (valoare ce reprezintă 20% faţă de evoluţia
totală a cifrei de afaceri).
Un alt model urmăreşte analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri, se bazează
pe metoda balanţieră şi presupune defalcarea veniturilor incluse în cifra de afaceri în funcţie
de provenienţa lor (magazine, produse, clienţi etc.) şi analiza dinamicii acestora, conform
unei metodologii ale cărei etape sunt prezentate în continuare:
a) identificarea surselor de venituri care contribuie la formarea cifrei de afaceri;
411
412 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
b) clasificarea acestor surse de venit (în funcţie de diverse criterii, cum ar fi aria
geografică în care s-au obţinut veniturile respective, produsele şi categoriile de
produse care au generat venituri, structurile organizatorice ale firmei –
magazine sau echipe/agenţi de vânzări etc.);
c) determinarea sensului şi valorii cu care a evoluat fiecare categorie de venit
(influenţa asupra evoluţiei cifrei de afaceri);
d) interpretarea rezultatelor.
Suma influenţelor astfel determinate reprezintă evoluţia cifrei de afaceri totale.
Formula generică a modelelor de analiză folosite se prezintă astfel:
n
CA = ∑ Vi : formula reflectă formarea cifrei de afaceri totale (Vi: venitul individual
i =1
corespunzător unui singur criteriu de clasificare).
n
ΔCA = ∑ ΔVi : evoluţia cifrei de afaceri se formează prin însumarea evoluţiilor
i =1
veniturilor individuale Vi.
Odată determinate CA, Vi, ∆CA, ∆Vi, rezultatele obţinute se pot interpreta având în
vedere următoarele considerente generale:
- valorile ∆CA, ∆Vi se interpretează în concordanţă cu sensul lor matematic,
adică valorile matematic pozitive se constituie ca influenţe economice
benefice (creşterea veniturilor);
- valoarea influenţei fiecărui venit (∆Vi) se poate compara cu evoluţia cifrei de
afaceri, rezultând o imagine asupra gradului de bonitate a activităţii care a
generat venitul respectiv;
- dacă sursele de venituri pot fi ordonate astfel încât să se reflecte importanţa
relativă a fiecărei surse în ansamblul firmei (un criteriu de ordonare în acest
sens îl reprezintă resursele consumate de sursele respective, de exemplu un
produs A poate fi considerat mai important decât un produs B dacă
publicitatea pentru A este mai complexă/costisitoare decât publicitatea
realizată pentru B, sau un magazin X poate fi considerat mai important ca un
magazin Y dacă vadul comercial al magazinului X este mai bun ca vadul
celuilalt magazin) se poate verifica dacă există o concordanţă între nivelul de
importanţă al sursei şi influenţa acesteia asupra evoluţiei cifrei de afaceri;
- ordonarea valorilor influenţelor permite extragerea unor concluzii de genul
„care produse/servicii/magazine au înregistrat cele mai bune evoluţii”, „care
produse/servicii/magazine au înregistrat cele mai slabe evoluţii”.
Interpretarea valorilor generate de analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri
oferă un volum mare de informaţii (acesta este direct proporţional cu numărul criteriilor ce
permit clasificarea surselor de venit şi cu numărul surselor), care formează o bază solidă
pentru adoptarea deciziilor în ceea ce priveşte politicile comerciale ale firmei şi nu numai.
412
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 413
Ştiind că în anul 2005 cifra de afaceri a fost cu 623.025,51 lei mai mare faţă de
valoarea din 2004, creşterea se datorează faptului că a crescut valoarea vânzărilor din Piteşti
(cu 1.204.303,16 lei – de aproape 2 ori mai mare faţă de evoluţia cifrei de afaceri), în timp
ce valoarea vânzărilor din Bucureşti s-a diminuat cu 581.277,65 lei.
În 2006, creşterea cu 25.545.516,62 lei a cifrei de afaceri se datorează în proporţie de
76,82% creşterii (de aproape 2 ori, cu 19.623.799,27 lei) vânzărilor realizate în Bucureşti,
respectiv în proporţie de 23,18% creşterii cu 5.921.717,35 lei (de 4,6 ori) a vânzărilor din Piteşti.
Evoluţiile în structura pe localităţi a cifrei de afaceri pot fi prezentate şi prin
intermediul unui sistem de grafice de structură.
413
414 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Datele rezultate în urma interogării anterioare sunt prezentate în raportul din figura 3:
În anul 2005 faţă de 2004, vânzările pentru oraşul Bucureşti s-au diminuat cu
581.277,65 lei. Cel mai important factor care a influenţat această valoare a fost scăderea cu
7.066.639,61 lei a vânzărilor magazinului „Obor” (în procente, o diminuare cu aproape
59%), iar valoarea influenţei este de peste 12 ori mai mare decât evoluţia vânzărilor
corespunzătoare oraşului.
De asemenea, o evoluţie defavorabilă s-a înregistrat şi în cazul magazinului „Ştefan cel
Mare”, unde vânzările au fost, în 2005, mai mici cu 319.279,52 lei (în procente, cu 11%) faţă de
2004. Această evoluţie reprezintă 54,9% din evoluţia vânzărilor pentru Bucureşti.
Pentru celelalte magazine din Bucureşti, valoarea desfacerilor a crescut, astfel:
- vânzările magazinului Brâncoveanu au crescut cu 182% faţă de 2004 (în valori
absolute, 3.577.327,26 lei), dinamica vânzărilor magazinului este de aproxima-
tiv 6,15 ori mai mare decât dinamica vânzărilor la nivelul oraşului;
- pentru magazinul Tineretului, valoarea vânzărilor a fost în 2005 cu 64% (adică
1.317.274,71 lei) mai mare faţă de 2004. Valoarea evoluţiei magazinului este
de peste 2 ori mai mare decât evoluţia vânzărilor oraşului;
- în magazinul Militari vânzările au crescut cu 132% (în valori absolute,
1.061.136,78 lei) faţă de 2004. Valoarea dinamicii este de aproape două ori mai
mare decât dinamica vânzărilor pentru Bucureşti;
- cea mai mică evoluţie crescătoare s-a înregistrat pentru magazinul Grozăveşti
(848.902,73 lei, o creştere de 4,11 ori faţă de 2004).
În oraşul Piteşti, deschiderea în 2005 a unui magazin în zona Bascov a influenţat
favorabil creşterea vânzărilor la nivelul oraşului (cu 1,06% adică 12.794,88 lei). Vânzările
magazinului Prundu au crescut de aproape patru ori (mai exact de 3,8 ori), influenţând
creşterea vânzărilor pe oraş cu 1.191.508,28 lei.
414
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 415
În anul 2006, vânzările din Bucureşti au crescut cu 19.623.799,27 lei. Cea mai
importantă influenţă a reprezentat-o creşterea vânzărilor magazinului Brâncoveanu, cu
11.737.130,59 lei, valoare care reprezintă 59,8% din dinamica totală a vânzărilor pe oraş.
Vânzările din magazinul Militari au continuat evoluţia din anul precedent.
Valoarea desfacerilor a crescut cu 7.065.691,25 lei (o creştere de 4,8 ori), reprezentând 36%
din valoarea vânzărilor pe Bucureşti.
O altă evoluţie pozitivă se înregistrează în cazul magazinului Obor, pentru care
valoarea desfacerilor a crescut cu 2.522.489,33 lei (cu aproape 50 de procente). Faţă de
valoarea dinamicii vânzărilor pe întregul oraş, dinamica magazinului reprezintă 12,85%.
Magazinul Grozăveşti a înregistrat o creştere cu 64% a valorii vânzărilor, ceea ce reprezintă
3,65% din evoluţia vânzărilor totale pe Bucureşti.
Pentru magazinul Tineretului s-a constatat o uşoară diminuare, cu 1,28%
(43.073,28 lei), valoare nesemnificativă faţă de evoluţia vânzărilor pe oraş.
În ceea ce priveşte magazinul Ştefan cel Mare, situaţia s-a agravat (deoarece
vânzările au scăzut la 16% faţă de valoarea din 2005). De asemenea, faptul că valoarea
dinamicii vânzărilor (de 2.375.504,16 lei) reprezintă mai mult de 10% din dinamica
vânzărilor din Capitală este de natură să îngrijoreze factorii de decizie din firmă.
Pentru magazinele din Piteşti, situaţia s-a inversat faţă de cea înregistrată în anul
2005. Astfel, pentru magazinul Bascov s-a înregistrat o creştere de 4.935.209,43 lei
(vânzările din 2006 sunt de 385 ori mai mari faţă de cele din 2005 – a nu se uita că
magazinul a fost deschis în cursul anului 2005). Magazinul Prundu a contribuit cu
999.302,80 lei la creşterea vânzărilor oraşului, corespunzător unei creşteri de 61,98% a
valorii desfacerilor.
Interogarea extrage din cub, pentru fiecare produs, cantităţile totale vândute,
preţurile medii de vânzare, valoarea totală a vânzărilor, pe fiecare produs, în fiecare an. Pe
baza interogării am construit raportul prezentat în figura 4.
Raportul poate fi exportat în EXCEL, structura rămânând aceeaşi (fiecare celulă a
raportului devine o celulă a foii de calcul EXCEL).
În continuare, folosind formulele şi funcţiile EXCEL se pot efectua calculele
necesare aplicării modelului de analiză. Structura foii de calcul prelucrată este prezentată în
figura 4 (din motive de spaţiu, figura reflectă doar datele pentru anii 2005 şi 2006).
415
416 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
416
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 417
Concluzii
Considerăm că performanţele depozitelor de date combinate cu potenţialul
informaţional al modelelor de analiză economică şi cu cele mai noi tehnici ale
instrumentelor Business Intelligence oferă un real suport în derularea proceselor decizionale.
Sistemul informatic prezentat în lucrare reprezintă propunerea autorilor de valorificare a
tehnicilor analizei economico-financiare pentru a exploata cu maximum de eficienţă, din
punct de vedere informaţional, datele disponibile în sistemele informatice tranzacţionale ale
firmei analizate. Construirea sistemului informatic se bazează pe cercetările întreprinse de
autori şi pe experienţa acumulată în utilizarea instrumentelor de analiză şi Business
Intelligence ale Microsoft, pe experienţa dobândită în domeniul analizei economico-
financiare, precum şi pe studiul documentaţiei prezentate în bibliografie.
Pentru rapoarte, am ataşat interogarea MDX corespunzătoare, pentru a ilustra
modul de preluare din depozitul de date a valorilor indicatorilor aplicabili în cadrul unui
model. Fiecare raport este însoţit de interpretarea rezultatelor prezentate, reflectând
principiile de analiză descrise.
Bibliografie
Anghelache, C. S., Manole, A. – „Implementarea sistemului software ERP la nivelul unei
firme”, Economistul nr. 2056 (3082), 06.02.2006
Inmon, W. H. (2005) Building the Data Warehouse, Fourth Edition, Wiley & Sons,
Manole, A. Modelul unui sistem informatic cu depozit de date pentru analiza cifrei de
afaceri, Revista Economie Teoretică şi Aplicată, nr. 493/03.06.2006
Misner, S.T. (2005) Microsoft SQL Server 2005 Reporting Services Step by Step, Microsoft
Press, Redmond
Popa, Gh., Manole, A. „Procesarea datelor multidimensionale prin utilizarea limbajului
MDX”, Analele Universităţii Titu Maiorescu, Seria „Ştiinţe Economice”, 2005
Popa, Gh., Udrică, M., Manole A., Vasilciuc, B., Gârba, M. (2006). Microsoft SQL Server,
Editura Economică, Bucureşti
Robu V., şi colectiv, „Analiza economico-financiară”, www.ase.ro
417
418 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
418
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 419
419
420 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
420
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 421
senatele universitare.
Odată cu bugetul de venituri şi cheltuieli se aprobă, ca anexă, lista cuprinzând
cheltuielile de capital, cu defalcare pe surse de finanţare, şi anume: venituri proprii, alocaţii
cu destinaţie specială de la bugetul de stat, surse externe, pe baza căreia se efectuează
finanţarea.
421
422 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Subvenţie/luna
2007 (RON) (C)
125 125 107 90 75 52 36 39 39 90 125 125
Unităţi de subvenţie (St) = Sr + S1x2 + S2x2 = 3542+392x2+172x2 = 4.670
12
Calculul alocaţiei anuale la subvenţii cămine cantină = ∑ Ci × St
i =1
St = 4.800.760 RON
De asemenea, în funcţie de nivelul de degradare a căminelor studenţeşti şi în limita
fondurilor alocate, tot în cadrul acestui tip de alocaţie, se pot include şi reparaţiile capitale.
422
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 423
423
424 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Tabelul 2
Fundamentarea necesarului de fonduri privind bursele
pentru studenţii români pentru o universitate
- RON -
COD
RAND 2007
TOTAL rd.( 02+06+10+14+18+22 ) 5.641.928,00
1. Studenţi rd. ( 03x04x05 ) 02 4.250.000,00
a) nr. burse 03 425
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 04 1.000,00
c) nr. de luni pentru care se acordă bursa 05 10
2. Cursanţi din învăţământul post-universitar rd. (07x08x09) 06 1.344.000,00
a) nr. burse 07 112
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 08 1.000,00
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 09 12
3. Burse mediu rural rd.(11x12x13) 10 40.200,00
a) nr. burse 11 10
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 12 402,00
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 13 10
4. Burse olimpici rd.(15X16X17) 14 7.728,00
a) nr. burse 15 2
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 16 322,00
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 17 12
Tabelul 3
Fundamentarea necesarului de fonduri privind bursele pentru studenţii care studiază
în România pentru o universitate
- RON -
COD
RAND 2007
TOTAL rd.(02+06+10+14+18+22+26) 820.558
1.Studenţi rd.(07x08x09) 06 546.750
a) nr. burse 07 450
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 08 121,50
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 09 10
2. Cursanţi din învăţământul post-universitar rd.(11x12x13) 10 206.675
a) nr. burse 11 126
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 12 136,69
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 13 12
3. Doctoranzi străini forma fără frecvenţă rd.(15x16x17) 14 4.101
a) nr. burse 15 3
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 16 136,69
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 17 10
4. Practică studenţi Republica Moldova rd.(19x20x21 18 5.225
a) nr. burse 19 43
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 20 121,50
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 21 1
5. Luni bursa specializare rd.(23x24x25) 22 1.367
a) nr. burse 23 10
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 24 136,69
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 25 1
6. Burse CEEPUS rd.(27x28x29) 26 56.440
a) nr. burse 27 34
b) cuantum mediu lunar al bursei -lei - 28 1.660,00
c) nr. de luni pentru care se acordă bursă 29 1
*) potrivit prevederilor legale, cuantumul bursei pentru un student străin este de 50 USD, iar
pentru un doctorand străin 56,25 USD.
424
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 425
425
426 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
426
Economie teoretică şi aplicată. Supliment 427
Indicatori de rezultat
Număr de studenţi angajaţi în primul an de absolvire;
Număr de premii obţinute la sesiuni ştiinţifice naţionale;
Număr de premii obţinute la sesiuni ştiinţifice internaţionale;
Număr studenţi ai universităţii implicaţii în schimburi interuniversitare;
Număr studenţi străini din afara universităţii acceptaţi;
Număr de proiecte de cercetare ale cadrelor didactice;
Număr doctoranzilor străini.
O parte din indicatori vor fi completaţi de către studenţi în momentul eliberării
diplomei de licenţă, adică după un an de la absolvire.
Propunem ca întreg sistemul de învăţământ universitar să fie în regim de taxă,
statul să aloce universităţilor fonduri băneşti în funcţie de politica de protecţie socială
urmărită de executiv şi de cerinţele pieţei muncii, stabilită de ministerul de resort.
Prin urmare, se vor aloca fonduri în baza programului propus mai sus, păstrând
actualele criterii de echivalenţă a studenţilor, pe domenii, elaborate de CNFIS.
2. Fundamentarea necesarului de fonduri pentru facilităţile de transport.
Analizând situaţia actuală şi propunerile CNFIS, putem face următoarele afirmaţii:
a) în prezent, în urma sesizărilor de la universităţi în baza formulelor utilizate,
fondurile alocate pentru facilităţile de transport în comun sunt insuficiente pentru anumite
universităţi;
b) deşi CNFIS propune îmbunătăţirea procedurilor de finanţare, propunem ca
Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului să acorde avansuri universităţilor conform
solicitărilor acestora, iar la sfârşitul fiecărei luni universităţile să prezinte justificarea
sumelor decontate, întrucât există acte normative care prevăd decontarea obligatorie. De
menţionat că decontarea trebuie realizată la nivelul universităţii.
Fundamentarea fondurilor la Universitatea „Transilvania” Braşov se va face
conform tabelului:
Oraş Studenţi Studenţi Abonamente Alo- ALO- Alocaţie
fizici zi- fizici zi- Reduc. de caţie CAŢIE totală
bugetari şi buge-tari pe Abona- medie ANUALĂ (RON)
50% Abona Abona-
cu taxa pe centru ment (RON) (RON)
acordata de ment 1 ment 2
centru toate
transpor- linie linii
liniile
tatori
9=8*12(
A B 1 2 3 4 5 6 8 13=9*2
luni)
1 Braşov 17.324 10.966 70 lei 0 lei 30 lei 50 lei 37,50 450,00 4.934.700
3. Urmărind de-a lungul timpului modul de concepere a bugetelor instituţiilor
publice de învăţământ, găsim două aspecte negative, şi pe care le recomandăm a fi
înlăturate, şi anume:
- de cele mai multe ori în propunerile bugetelor pe anii următori se apelează la
cifrele bugetului anului precedent, la care se adaugă inflaţia şi eventual un anumit procent
de creştere. Această practică determină la finele exerciţiului un fenomen artificial, cunoscut,
de acum, sub forma unor plusuri de fonduri care favorizează efectuarea unui însemnat
volum de cheltuieli fără vreun criteriu de eficienţă, tocmai de teama reducerii inevitabile a
propunerilor de buget. Asemenea acţiuni sunt lipsite de orice sens strategic şi, întotdeauna,
427
428 România în UE. Calitatea integrării. Creştere. Competenţă. Ocupare
Bibliografie
Ionescu, L., Trană, D.M., (2006) Managementul financiar-contabil în administraţia publică,
Editura Cartea Universitară, Bucureşti,
Moşteanu, T., (coordonator), (2003), Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară,
Bucureşti,
Ţurlea E., “Auditul performantei, element esenţial al perfecţionării managementului
organizaţiilor sectorului public”, Annales Universitatis Apulensis, Series Oeconomica,
Finanţe-Contabilitate nr. 8/2006
Verboncu., I.,Zalman, M., (2005) Management şi performanţe, Editura Universitară,
Bucureşti,
Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare.,
M.O. nr. 606/10.12.1995
Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor,
Monitorul Oficial al României nr.164/02.04.2001
Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Monitorul Oficial al României, nr. 597/13,
august 2002
428