Diatezele hemoragice

Cs
1. Trombocitopenia este determinată de următoarea:
A. Scăderea vădită a factorului Willebrandt
B. Lipsa factorului antihemofilic A
C. Disfuncţia trombocitară
D. Lipsa factorului antihemofilic B
E. Reducerea numărului de trombocite

Cs
2. Cauza trombocitopatiilor constă în următoarea:
A. Scăderea factorului Willebrandt
B. Disfuncţie trombocitară
C. Este o afectare mixtă
D. Este o coagulopatie nedeterminată
E. Reducerea numărului de trombocite

Cs
3. Boala Willebrandt este determinată de următoarea:
A. Afectarea seriei megacariocitare a hematopoiezei
B. Este o coagulopatie mixtă
C. Este o afectare mixtă a coagulării sanguine şi a trombocitelor
D. Afectarea morfologică şi funcţională a trombocitelor
E. Reducerea vădită a factorului de coagulare VIII

Cs
4. Boala Willebrandt se caracterizează prin următoarea:
A. Hemoragii abundente
B. Tip hematom de sângerare
C. Tip mixt de sângerare
D. Hemartroze
E. Erupţii vascular-purpurale

Cs
5. În tratamentul dereglărilor hemostazei primare este indicată:
A. Plasma proaspăt congelată
B. Plasma nativă
C. Trental
D. Curantil
E. Masa trombocitară

Cs
6. Confirmarea diagnozei de trombocitopenie este determinată de următoarele metode de investigaţie, cu excepţia:
A. Mielograma
B. Determinarea anticorpilor antitrombocitari
C. Aprecierea numărului de trombocite
D. Determinarea timpului de sângerare
E. Determinarea timpului de coagulare

Cs
7. Vasculita hemoragică la copii se caracterizează prin următoarele, cu excepţia:
A. Debut acut
B. Afectarea poliorganică
C. Elemente cutanate maculopapuloase
D. Hematome
E. Evoluţia recidivantă

Cs
8. În tratamentul sindromului CID este argumentată administrarea remediilor următoare, cu excepţia:
A. Fibrinogenului
B. Plasmei proaspăt congelate
C. Desensibilizantelor
D. Preparatelor fibrinolitice
E. Antitrombinelor

Cs
9. Clinica trombocitopeniei se caracterizează prin următorul tip de sângerare:
A. Hematom
B. Peteşial-macular
C. Mixt
D. Vascular-purpural
E. Angiomatos

Cs
10. Cea mai gravă afectare în vasculita hemoragică este:
A. Afectarea pielii şi mucoaselor
B. Afectarea vaselor sanguine renale
C. Afectarea vaselor sanguine intracraniene
D. Afectarea tractului digestiv
E. Evidenţierea simptomaticii abdomenului acut

Cs
11. Definitivarea diagnozei sindromului CID este argumentată de următoarea:
A. Aprecierea funcţiei de agregare a trombocitelor
B. Determinarea produselor de degradare a fibrinei
C. Aprecierea funcţiei de adezivitate a trombocitelor
D. Determinarea cantităţii de fibrinogen
E. Aprecierea toleranţei plasmei la heparină

Cs
12. În hemofilie sunt indicate remediile următoarele, cu excepţia:
A. Plasma proaspăt congelată
B. Crioprecipitat
C. Fibrinogen
D. Factorul liofilizat VIII
E. Factorul liofilizat IX

Cs
13. În diagnosticul de trombocitopatie nu este indicată:
A. Aprecierea caracterului ereditar al maladiei
B. Determinarea structurii morfologice ale trombocitelor
C. Determinarea numărului de trombocite
D. Aprecierea funcţiei fibrinolitice
E. Evaluarea factorilor trombocitari

Cs
14. La un copil cu sindrom hemoragic pronunţat şi cu reducerea numărului de trombocite, au fost administrate
următoarele preparate. Care indicaţie este incorectă:
A. Aplicaţii cu acid aminocapronic
B. Aplicarea masei hemostatice
C. Administrarea subcutanată a heparinei
D. Administrarea hormonilor glucocorticoizi
E. Perfuzia masei trombocitare

Cs
15. La un copil cu afectare mixtă a hemostazei au fost indicate următoarele investigaţii. Care din investigaţii confirmă
diagnosticul?
A. Aprecierea activităţii trombocitare
B. Evaluarea potenţialului antitrombinic
C. Aprecierea activităţii fibrinolitice
D. Vazoscopia
E. Evaluarea factorului Willebrandt
Cm
1. Hemofilia se caracterizează prin următoarele:
A. Hemoragii abundente
B. Timp de sângerare îndelungat
C. Timp de coagulare prelungit
D. Hemartroze
E. Peteşii şi echimoze
.
Cm
2. Hemofilia este determinată de următoarele:
A. Proprietăţile calitative ale factorilor de coagulare
B. Deficienţa factorului antihemofilic VIII
C. Deficienţa tromboplastinei plasmatice
D. Lipsa proconvertinei
E. Deficienţa predecesorului tromboplastinei plasmatice
.
Cm
3. Boala Willebrandt se caracterizează prin următoarele:
A. Gingivoragii
B. Epistaxis
C. Hematome
D. Hemartroze
E. Peteşii

Cm
4. Pentru hemofilie sunt caracteristici următorii parametri paraclinici:
A. Timp de sângerare îndelungat
B. Timp de coagulare îndelungat
C. Timp al tromboplastinei parţial activate prelungit
D. Index protrombinic majorat
E. Test de autocoagulare normal
.
Cm
5. Hemofilia B este:
A. Cea mai frecventă coagulopatie
B. Cea mai uşoară formă a hemofiliei
C. Cea mai gravă formă a hemofiliei
D. Formă clinică cu cele mai grave sechele
E. Reprezintă 1-2% din numărul total al coagulopatiilor
.
Cm
6. Trombocitopatiile se caracterizează prin următoarele:
A. Caracter ereditar
B. Caracter congenital
C. Tip hematom de sângerare
D. Peteşii şi echimoze
E. Timp îndelungat de sângerare
.
Cm
7. Trombocitopenia se manifestă prin următoarele:
A. Gingivoragii
B. Epistaxis
C. Hematome
D. Echimoze
E. Metroragii
.
Cm
8. Sindromul CID prezintă:
A. Autoagresie
B. Hipercoagulare
C. Dereglare consecutivă a hemostazei
D. Insuficienţa fibrinolitică
E. Afectare poliorganică
.
Cm
9. Pentru confirmarea sindromului CID sunt caracteristice:
A. Testele de activare a trombocitelor pozitive
B. Cantitatea de fibrinogen majorată
C. Indexul protrombinic majorat
D. Toleranţa plasmei la heparină normală
E. Cantitatea de antitrombine în exces
.
Cm
10. Deficienţa factorului XII de coagulare (factorul Hageman, de contact) se manifestă prin următoarele:
A. Normocoagulare
B. Hipercoagulare
C. Hipocoagulare
D. Afectare mixtă
E. Manifestări clinice multiple
.
Cm
11. Pentru prima fază a sindromului CID, faza de hipercoagulare sunt caracteristice:
A. Majorarea viscozităţii sângelui
B. Centralizarea sângelui circulant
C. Hipoxia tisulară şi acidoză
D. Afectarea poliorganică
E. Hemoragii abundente
.
Cm
12. Paraclinic prima fază a sindromului CID se caracterizează prin următoarele:
A. Trombocite activate
B. Cantitatea mărită a fibrinogenului
C. Trombocitoză
D. Timp de sângerare îndelungat
E. Timp de coagulare prelungit
.
Cm
13. Faza a doua a sindromului CID (faza de consum a factorilor de coagulare) se caracterizează prin următoarele:
A. Număr normal sau redus a trombocitelor
B. Cantitate normală sau redusă a fibrinogenului
C. Cantitate normală sau majorată a antitrombinelor
D. Toleranţa normală a plasmei la heparină
E. Activitatea fibrinolitică a plasmei sanguine normală
.
Cm
14. Manifestările clinice în sindromul CID sunt determinate de următoarele:
A. Acidoză
B. Alcaloză
C. Hipoxie
D. Hipercoagulare
E. Dereglări microcirculatorii
.
Cm
15. În terapia trombocitopatiilor sunt indicate:
A. Terapia hormonală – grupul prednisolonului
B. Dezagregante – curantil, trental
C. Sulfatul de magneziu, carbonatul de litiu
D. Plasma proaspăt congelată
E. Masa trombocitară

Cm
16. În caz de hemoragii la copil cu hemofilie sunt indicate:
A. Transfuzii directe de sânge
B. Transfuzii directe de la rude apropiate
C. Administrarea în get a plasmei proaspăt congelate
D. Administrarea în get a crioprecipitatului
E. Transfuzia de masă trombocitară

Cm
17. În tratamentul trombocitopeniilor sunt indicate:
A. Terapia hormonală
B. Hemostatice locale
C. Plasmă nativă
D. Splenectomia operatorie
E. Splenectomia medicamentoasă

Cm
18. Trombocitopeniile la copii au un caracter:
A. Ereditar
B. Congenital
C. Autoimun
D. Heteroimun
E. Neimun

Cm
19. La copii mai frecvent se întâlnesc trombocitopeniile:
A. Ereditare
B. Congenitale
C. Autoimune
D. Heteroimune
E. Neimune
.
Cm
20. În declanşarea sindromului CID participă:
A. Destrucţia tisulară
B. Dereglările reologice sanguine
C. Trombocitoza
D. Hiperkaliemia
E. Antitrombinele în exces

Cm
21. Vasculita hemoragică poate fi însoţită de următoarele:
A. Activarea funcţiilor trombocitare
B. Hipercoagulare
C. Hipocoagulare
D. Leucocitoză
E. Trombocitopatie

Cm
22. În trombocitopatii pot fi dereglate următoarele:
A. Funcţia de adezivitate şi agregare
B. Funcţia de coagulare sanguină
C. Funcţia de contractibilitate a cheagului sanguin
D. Funcţia fibrinolitică
E. Funcţia de autoliză
.
Cm
23. Aprecierea mecanismului extrinsec de coagulare sanguină se efectuează prin evaluarea:
A. Aprecierea testului de coagulare
B. Determinarea complexului de protrombine
C. Determinarea proconvertinei
D. Determinarea fibrinogenului
E. Determinarea proaccelerinei

Cm
24. Aprecierea mecanismului intrinsec de coagulare sanguină se efectuează prin următoarele:
A. Determinarea timpului de coagulare
B. Determinarea timpului de sângerare
C. Aprecierea testului de generare a tromboplastinei
D. Determinarea complexului protrombinic
E. Aprecierea testului de autocoagulare

Cm
25. Reducerea şi lipsa trombocitelor la copii duc la:
A. Dereglări de coagulare sanguină
B. Majorarea permeabilităţii vaselor sanguine
C. Dereglări funcţionale trombocitare
D. Majorarea fragilităţii vaselor sanguine
E. Majorarea potenţialului anticoagulant