Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
Criteriul
Elementecleºtelui. Fie (an)matematică
de analiză n
, (bn)n , (xn)n ºiruri de numere reale.
Dacã (xn)n este majorat de (b n)n ºi minorat de (an)n ºi dacã j
lim an = lim bn = x iZ, atunci lim x n = x .
n→∞ n→∞ n→∞
Operaþii cu ºiruri
Fie (an)n ºi (bn)n ºiruri convergente. Atunci:
J (an + bn)n este convergent ºi lim ( an + bn ) = lim a n + lim bn .
n→∞ n→∞ n→∞
a a lim an
J Dacã bn ≠ 0 , µ n i q ºi lim bn ≠ 0 , atunci n e convergent ºi lim n = n→∞ .
n →∞ bn n n→∞ b
n lim bn
n→∞
43
Fiecare din aceste douã cazuri va fi denumit mai departe cazul 0 · ∞.
Pentru a putea afirma în general cã limita raportului a douã ºiruri este egalã cu
a a
raportul limitelor, convenim cã: = 0 ºi = 0 , oricare ar fi a i Z.
+∞ −∞
∞ −∞ ∞ −∞ 0 ±∞
Nu se acordã nici un sens scrierilor , , , , , .
∞ ∞ −∞ −∞ 0 0
Dacã ºirurile (an) ºi (bn) au limitã ºi dacã raportul limitelor are sens, atunci ºirul
an an nlim an
b are limitã ºi nlim = →∞ .
n →∞ bn lim bn
n →∞
lim k l = 0, k <l .
n →∞ b n + b n l −1 + ... + b n + b
l l −1 1 0 a
∞ ⋅ k , k > l
bl
44
Limite de funcþii
Punctul a i Z este punct de acumulare la dreapta (la stânga) pentru D ⊆ Z
dacã, µ V i V(a), V O D O (a, +∞) @ l (respectiv V O D O (∞, a) @ l). Un punct de
acumulare la stânga ºi la dreapta pentru D se numeºte punct de acumulare (bilateral).
Fie f : D → Z , a un punct de acumulare al lui D ºi l ∈Z . Funcþia f are limita l în
punctul a dacã este îndeplinitã una dintre urmãtoarele condiþii echivalente:
1) (Definiþia cu vecinãtãþi) Pentru orice vecinãtate U a lui l, existã o vecinãtate V a lui
a astfel încât, oricare ar fi x i V O D, x ≠ a, sã avem f (x) i U.
2) (Definiþii cu ε ºi δ)
În cazul a iZ ºi l = ∞:
µ ε i Z, j Ô > 0, µx i D \ {a}, x − a < δ ⇒ f ( x ) > ε .
În cazul a = ∞ ºi l iZ:
µ ε > 0, j Ô i Z, µx i D \ {a}, x < δ ⇒ f ( x ) − l < ε .
În cazul a iZ ºi l iZ:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D \ {a} cu x − a < δ , rezultã f ( x ) − l < ε .
În cazul a = ∞ ºi l = ∞:
µ ε > 0, j Ô > 0, astfel încât µx i D, x > δ, rezultã f (x) > ε.
3) (Definiþia cu ºiruri)
µ (an)n, an i D \ {a}, an → a ⇒ f ( an ) → l .
Vom scrie lim f ( x ) = l .
x →a
45
Limitele funcþiilor elementare
f : Z → Z, f (x) = c, c i Z; lim f ( x ) = c , µ α i Z .
x→α
lim x = −∞ .
x →−∞
lim a x =S x
x →∞
T0 , dacã 0 < a < 1 T∞ , dacã 0 < a < 1
x →−∞
f : Z → [1, 1], f (x) = sinx; lim sin x = sin α , ∀ α ∈Z; nu existã lim sin x ºi
x→α x →∞
lim sin x .
x →−∞
f : Z → [1, 1], f (x) = cosx, lim cos x = cos α , ∀ α ∈Z ; nu existã lim cos x ºi
x→α x →∞
lim cos x .
x → −∞
g
f : Z → 0 , + ∞ , f ( x) =
RSx , dacã x U0 ; lim f ( x ) = lim x = a = f (a ) ;
T− x , dacã x < 0 x ®a x ®a
lim x n = ( lim x )n =S
x →−∞ x →−∞
T−∞ , n impar
Funcþiile radical: f :[0, ∞ ) → [0, ∞ ), f ( x ) = k x , k ∈q, k U 2 , k par;
f : Z → Z, f ( x ) = k x , k ∈ q, k U 2 , k impar;
lim k x = k α , µ α i Z; lim k x = ∞ ; lim k
x = −∞ .
x →α x →∞ x →−∞
46
Funcþia putere cu exponent real: f : (0, + ∞ ) → (0, + ∞ ), f ( x ) = x a , a ∈Z * .
∞ , a > 0 0, a > 0
lim f ( x ) = α a = f (α ) ; lim f ( x ) = ; lim f ( x ) = .
x →α x →∞
0, a < 0 x ] 0 ∞ , a < 0
Funcþia tangentã: f : Z \ k π + { π
2 }
| k ∈ m → Z , f (x) = tgx.
RS
Pentru α i Z \ kp +
p UV
| k Îm , lim tgx = tgα ;
T 2 W
x →α
π π
Funcþia arcsinus: f :[−1, 1] → − , , f ( x ) = arcsin x .
2 2
lim arcsin x = arcsin α , ∀α ∈[−1 , 1] .
x →α
47
lim g ( x )
4) Dacã f > 0 ºi dacã puterea lim f ( x ) x→a nu este un caz de nedeterminare,
x→a
lim g ( x )
atunci funcþia f g are limitã în a ºi lim f ( x) g ( x ) = lim f ( x)
x→a
.
x→a x →a
∃ lim f ( x ) = −∞ .
x →a
48
∞ , dacã n > m ºi an ⋅ bm > 0
−∞ , dacã n > m ºi an ⋅ bm < 0
1
y= n
x a
m− n n + an −1 y + ... + a y
J lim f ( x ) = lim y 0
= a .
x →∞ y ]0 bm + bm−1 y + ... + b0 y m n , dacã n = m
b
m
0, dacã n < m
Asemãnãtor se procedeazã pentru lim f ( x ) .
x →−∞
Funcþii continue
Fie D ⊂ Z, f : D→ Z o funcþie numericã ºi a i D. Dacã a este punct izolat al
domeniului D, funcþia se numeºte continuã în a. Dacã a este punct de acumulare al
domeniului D, funcþia f se numeºte continuã în a, dacã pentru orice ºir (an) cu termeni
din D, convergent la a, ºirul ( f (an))n este convergent la f (a).
49
Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a domeniului, dacã este
continuã în fiecare punct al acesteia. Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie
pe care o funcþie este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei.
Dacã f : [a, b] → Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au semne contrare, atunci
existã c i [a, b] astfel încât f (c) = 0.
Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval, atunci funcþia pãstreazã acelaºi
semn pe acel interval.
Funcþii derivabile
Fie D _ Z, f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D. Se numeºte
50
Fie f : D → Z o funcþie ºi a un punct de acumulare din D; atunci urmãtoarele
afirmaþii sunt echivalente:
f ( x ) − f (a )
1) ∃ lim = f ′(a) ∈ Z .
x →a x−a
f ( xn ) − f ( a )
2) µ (xn)n ⊂ D \ {a}, lim xn = a ⇒ lim = f ′(a) .
n→∞ n →∞ xn − a
Fie f : D → Z o funcþie derivabilã pe submulþimea S a lui D. Se numeºte derivata
funcþiei f funcþia care asociazã a i S cu f ′(a) i Z.
df
Derivata unei funcþii f pe domeniul de derivabilitate se noteazã cu f ′ sau sau cu Df.
dx
Derivate laterale
Fie f : D → Z ºi a i D.
Spunem cã f are derivatã la stânga în a, dacã a este punct de acumulare al
f ( x ) − f ( a)
mulþimii D O (∞, a) ºi existã lim = f s′(a) ∈ Z .
xZa x−a
Spunem cã f are derivatã la dreapta în a, dacã a este punct de acumulare al
f ( x ) − f ( a)
mulþimii D O (a, ∞) ºi existã lim = f d′ (a) ∈ Z .
x] a x−a
Fie I _ Z un interval, o funcþie f : I → Z ºi a i I un punct interior al lui I.
Atunci f are derivatã în a dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în a. În
acest caz, f ′(a) = f s′(a) = f d′(a) .
Diferenþiala
Fie I _ Z un interval ºi x0 i I.
Funcþia f : I → Z este diferenþiabilã în x0 dacã existã A i Z ºi α: I → Z o funcþie
continuã ºi nulã în x0 (adicã lim α ( x ) = α ( x0 ) = 0 ) astfel încât:
x → x0
f (x) f (x0) = A(x x0) + α(x)(x x0), µ x i I.
Cu notaþiile anterioare, funcþia liniarã h a A · h, µ h i Z se numeºte diferenþiala
funcþiei f în punctul x0 ºi se noteazã df (x0).
Dacã f este diferenþiabilã în x0, atunci df (x0) : Z → Z, df ( x0 )( h) = f ′( x0 ) ⋅ h, µ h i Z.
O funcþie f : I → Z este diferenþiabilã pe I dacã este diferenþiabilã în orice punct din I.
Fie f : I → Z o funcþie ºi a i I.
a se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã o vecinãtate
V a lui a astfel încât f (x) T f (a), µ x i V O I; f (a) se numeºte maxim relativ al funcþiei.
52
x0 se numeºte punct de minim relativ (sau local) al funcþiei f, dacã existã V o
vecinãtate a lui x0 astfel încât f (x0) T f (x), µ x i V O I; f (x0) se numeºte minim
relativ al funcþiei.
x0 i I este punct de extrem relativ (sau local) al lui f dacã este punct de minim
sau de maxim relativ (sau local).
2) f ºi g sunt derivabile ºi g ′( x ) ≠ 0, ∀x ∈ I \{ x0 } ;
f ′( x )
3) existã lim ∈ Z finitã sau infinitã;
x → x0 g ′( x )
atunci existã o vecinãtate V a lui x0, astfel încât g(x) @ 0, µ x i I O V \ {x0}) ºi existã
f (x) f ′( x )
lim = lim .
x → x0 g ( x ) x → x0 g ′( x )
53
Convexitate
Fie funcþia f : I → Z, unde I ⊂ Z este un interval.
Funcþia f se numeºte convexã pe I, dacã µ x1, x2 i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 λ)x1 + λx2) T (1 λ)f (x1) + λEf (x2).
Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã, µ x1, x2 i I ºi µ λ i [0, 1]
f ((1 λ)x1 + λx2) U (1 λ)f (x1) + λEf (x2)
Asimptote
Fie D _ Z ºi x0 i Z un punct de acumulare al lui D; fie f : D « Z o funcþie.
Dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptota verticalã la graficul funcþiei f, dacã cel puþin
una dintre limitele laterale: lim f ( x ) sau lim f ( x ) existã ºi este infinitã.
x Z x0 x ] x0
Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (∞ este punct de acumulare al mulþimii D),
atunci dreapta de ecuaþie y = m′x + n′ este asimptotã oblicã spre ∞ a graficului dacã
lim [ f ( x ) − m′x − n′] = 0 , m′, n′ ∈Z fixate.
x →−∞
Dreapta de ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã spre ±∞ la graficul funcþiei f
dacã existã lim f ( x ) ºi este egalã cu a.
x →±∞
54