UNIVERSITATEA DE VEST

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE SI PSIHOLOGIE

CATEDRA DE PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

Scopul disciplinei: Dobândirea cunoştinţelor fundamentale de psihologie judiciară.

Obiective propuse:

 Familiarizarea studenţilor cu principalele domenii aplicative ale psihologiei

judiciare
 Înţelegerea mecanismelor care determină actul infracţional
 Dobândirea cunoştinţelor fundamentale referitoare la victimologie
 Cunoaşterea specificului activităţilor din mediul penitenciar

I. T E M A T I C A Ă:
C A R E V A F I A B O R D A TĂ

NR. TEMĂ Ă SEMINAR

1  NOŢIUNI INTRODUCTIVE Î N PSIHOLOGIE JUDICIARĂ
2  TEORII ALE FENO MENULUI ŞI COMPORTAMENTULUI INFRACŢ IONAL
3  ASPECTELE PSIHOLOGICE ALE ACTULUI INFRACŢIONAL
4  TIPOLOGIA INFRACTORILOR
5  PARTICULARITĂŢILE PSIHOLOGICE ALE PERSOANELOR CARE COMIT
INFRACŢIUNI
6  CARACTERISTICILE STRUCTURII MOTIVAŢIONALE IMPLICATE ÎN COMITEREA
DIFERITELOR TIPURI DE INFRACŢIUNI
7  ELEMENTE REFERITOARE LA PSIHOLOGIA VICTIMEI
8  PARTICULARITĂŢILE PSIHOLOGICE ALE MĂRTURIEI ŞI MARTORULUI
9  TIPURI DE MARTORI ŞI ANCHETATORI
10  NOŢIUNI DE PSIHOLOGIA MEDIULUI PENITENCIAR
11  ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE REABILITĂRII PERSOANELOR CARE AU COMIS

INFRACŢIUNI

12  VIZITĂ LA PENITENCIAR PENTRU REALIZAREA STUDIULUI DE CAZ

13  P SIHOPATOLOGIE ŞI INFRACŢIONALITATE

14  S ISTEMUL DE PROBAŢIUNE
 II. EVALUARE

Fiecare student va obţine o nota finală pentru activitatea din timpul semestrului astfel:

• Evaluarea activităţii prin realizarea unui eseu pe una dintre temele de mai jos, care
va reprezenta 30% din nota finala
• Deviantă şi infracţionalitate
• Delincvenţa juvenilă
• Particularităţi psiho-judiciare ale consumatorilor de droguri
• Infractorul recidivist-cauzalitate şi intervenţie psihologică
• Agresorul sexual- cauzalitate şi intervenţie psihologică
• Criminalul în serie
• Depresia şi suicidul din perspectiva psihologiei judiciare
• Aspecte psihologice ale anchetei judiciare
• Tehnica poligraf
• Violenţa colectivă
• Criminalitatea la femei
• Aspecte psihosociale ale terorismului

• Realizarea unui studiu de caz în mediul penitenciar (acesta va reprezenta 70% din
nota finala)

ATENŢ
ATENŢIE:

• Numărul minim de absente la seminar este de 3 (mai multe absenţe duc la

imposibilitatea susţinerii examenului final)
• Prezenţa la penitenciar pentru realizarea studiului de caz este obligatorie
• Nota minimă la eseu este 5, cine nu va obţine această notă sau nu va preda eseul nu
va fi considerat admis la disciplina psihologie judiciara.

MULT SUCCES!
Bibliografie:

Buş, I. (1997). Psihologie judiciară., Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană .

Buş, I. (2005). Psihodetecţia comportamentului simulat. Cluj-Napoca: Editura Ingram.

Buş, I. (2005). Psihologie şi infracţionalitate. Volumul I, Cluj-Napoca: Editura ASCR.

Banciu, D. (1992). Control social şi sancţiuni sociale. Ed.Hyperion XXI, Bucureşti.

Bogdan, T., Sântea, I. & Drăgan-Cornianu, R. (1983). Comportamentul uman în procesul

judiciar. Ed.Ministerului de Interne, Bucureşti.

Bogdan, T. (1973). Probleme de psihologie judiciară. Ed.Ştiinţifică, Bucureşti.

Buş, I. (1997). Psihologie judiciară. Cluj-Napoca: Ed.Presa Universitară Clujeană.

Buş, I. (1998). Utilizarea tehnicii poligraf în România, în Cogniţie, Creier, Comportament, vol.
2, nr. 3-4, 395-409.

Buş, I., David, D.(1999). Intervenţie psihologică în practica judiciară, Cluj-Napoca: Ed. Presa
Universitară Clujeană.

Buş, I. (2000). Psihodetecţia comportamentului simulat. Cluj-Napoca: Ed. Ingram.

Buş, I. (2001). Rolul variabilei imagistice asupra detectării comportamentului simulat, în

Revista Cogniţie, Creier Comportament, 3.

Butoi, T & Butoi, I.T. (2001). Psihologie judiciară. Bucureşti: Ed. Fundaţiei România de Mâine.

Cioclei, V. (1996). Criminologie etiologică. Ed.Actami, Bucureşti.

Ciofu, I. (1974). Comportamentul simulat. Ed.Academiei, Bucureşti.

Ciopraga, A. (1979). Evaluarea probei testimoniale în procesul penal. Ed.Junimea, Iaşi.

Ciopraga, A. (1996). Criminalistica - Tratat de tactică. Ed.Gama, Iaşi.

Dragomirescu, V.T.(1976). Psihosociologia comportamentului deviant. Ed.Ştiinţifică şi

Enciclopedică, Bucureşti.
Durkheim, É. (1974). Regulile metodei sociologice. Ed. Ştiinţifică, Bucureşti.

Fattah, E. (1967). Toward a criminological classification of victims in International Criminal

Police Review, 209, 162-169.

Feldman, P. (1993). The psychology of crime. Cambrige University Press.

Freud, S. (1980). Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieţii

cotidiene. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Friedlander, K. (1951). La délinquence juvénile, Ed. P.U.F., Paris.

Henggeller, S.W. (1989). Delinquency in Adolescence. Sage Publication.

Hollin, R.C. (1999). Psychology & crime. An introduction to criminal psychology. Routledge,
152-162.

Kohlberg, L. (1969). Stage and sequence: The cognitive-developmental approach to

socialization in D.Goslin (Ed.), Handbook of socialization theory and research. Ed.Rand
McNally, Chicago.

Lombroso, C. (1895). L’Homme criminel. Ed.Felix Alcan, Paris.

Lopez Y Mira, E. (1959). Manuel de psychologie juridique. Ed.P.U.F., Paris.

Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă. Iaşi: Ed. Polirom.

Mitrofan, N. & colab.(1992). Psihologie judiciară. Ed.Şansa, Bucureşti.

Mowby, R.I. & Walklate, S. (1994). Critical Victimology. Sage Publications, London.

Mucchielli, R. (1981). Comment ils deviennent delinquants. Paris, Ed. ESF.

Oancea, I. (1998). Probleme de criminologie. Ed. All Educational, Bucureşti.

Păunescu, C. (1994). Agresivitatea şi condiţia umană. Ed.Tehnică, Bucureşti.

Pinatel, J. (1963). Criminologie. Ed. Dalloz, Paris.

Pinatel, J. (1971). “La société criminogene”. Ed.Calman-Lévy, Paris.

Pirozynski, T., Scripcaru, G. & Berlescu, E.M. (1996). Psihopatologie relaţională. Ed.Junimea,
Iaşi.

Pitulescu, I. (1995). Delincvenţa juvenilă. Ed.Ministerului de Interne, Bucureşti.

Popescu-Neveanu, P. (1978). Dicţionar de psihologie. Ed.Albatros, Bucureşti.

Preda, V. (1981). Profilaxia delincvenţei şi reintegrarea socială. Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică,

Bucureşti.
Preda, V. (1998). Delincvenţa juvenilă. Cluj-Napoca, Ed. Presa universitară clujeană.

Quay, H.C. (1987 c). Patterns of delinquent behavior in H.C.Quay (Ed.), Handbook of juvenile
delinquency. Ed.John Wiley, New York.

Radu, I. (coord.) (1991). Introducere în psihologia contemporană. Ed.Sincron, Cluj-Napoca.

Rădulescu, M.S. & Piticariu, M. (1989). Devianţă comportamentală şi boală psihică.

Ed.Academiei, Bucureşti.

Rădulescu, M.S. (1991). Anomie, devianţă şi patologie socială. Ed. Hyperion XXI, Bucureşti.

Rădulescu, M.S. (1994). Teorii sociologice în domeniul devianţei şi al probelmelor sociale.

Computer Publishing Center, Bucureşti.

Rădulescu, M.S. & Piticariu, M. (1989). Devianţă comportamentală şi boală psihică. Bucureşti,
Ed. Academiei R.S.R.

Reid, E.J. & Inbau, E.F. (1977). Truth and Deception. The polygraph (“Lie Detector”)
Technique. Second Edition, The Williams & Wilkins Company, Baltimore.

Rutter, M. & Giller, H. (1984). Juvenile delinquency: Trends and perspectives. Ed.Guilford,
New York.

Schafer, S. (1977). Victimology. The victim and His Criminal. Pretice-Hall Company, Reston,
Virginia.

Sellin, T. (1960). Culture Conflict and Crime in RDPC 9.

Thio, A. (1988). Deviant behavior. Harper Collins Publishers Inc.

Von Hentig, H. (1948). The Criminal and His Victim. Studies in the Sociobiology of Crime.

Zdrenghea, V. & Butoi, T. (1991). Investigaţia psihologică a comportamentului simulat. Ed.

Ministerului de Interne, Bucureşti.