Poluarea mediului

Omenirea, în ansamblul ei, este confruntată cu o serie de probleme a căror soluţionare

cere atenţie, gândire şi acţiuni concentrate, la scară naţională şi internaţională. Una dintre
aceste probleme este poluarea.
Poluarea este o stare negativă dintre mediul creat de om şi mediul natural, ca urmare a
acţiunii unor factori poluanţi. Dintre aceştia se remarcă poluanţii generaţi de consumul
crescând de energie al omenirii şi care provoacă o poluare complexă – chimică, termică şi
radioactivă. Există şi factori poluanţi naturali, precum erupţiile vulcanilor, însă în marea lor
majoritate factorii poluanţi sunt generaţi de către activităţile umane.
Poluarea este de mai multe tipuri:
- poluarea aerului;
- poluarea apei;
- poluarea solului;

Dezvoltarea şi civilizaţia antrenează un consum tot mai mare de energie pe locuitor.

Pentru aceasta, producţia de energie trebuie să crească continuu. În prezent, aproximativ 97%
din producţia de energie industrială a lumii provine din combustibili fosili (cărbune, petrol şi
gaze naturale) care, prin ardere, degajă în atmosferă o serie de substanţe poluante, mai ales
bioxid de carbon. Se apreciază că sunt emise anual în mediul înconjurător aproximativ 20
miliarde de tone de bioxid de carbon, din care jumătate ajung în atmosferă şi jumătate sunt
absorbite de apele de suprafaţă ale râurilor şi oceanelor. Se produce o încălzire a atmosferei
datorită gazelor acumulate în straturile inferioare ale acesteia, care permit trecerea razelor
solare calde, dar nu permit disiparea în sens invers a excesului de căldură, închizând acest
surplus asemenea unei sere gigantice. Potrivit unei estimări, în viitor, aceste gaze vor putea
ridica temperatura medie a planetei cu 1,5 – 4,5 º. Consecinţele ar putea fi valuri de secetă în
regiuni extrem de fertile azi şi ploi torenţiale în zone deşertice, înteţirea topirii gheţarilor,
ridicarea până la circa 2 m a nivelului mărilor, inundarea zonelor joase de litoral, etc.
Trecerea la folosirea energiei nucleare, deşi evită efectele de mai sus, implică alte
riscuri: produce radiaţii care apar începând de la extragerea uraniului şi continuă cu procesul
folosirii lui, a reziduurilor radioactive, precum şi pericolele incalculabile pe care le pot
provoca un eventual accident şi un conflict militar.
 O formă gravă de poluare apare în stratul superior al atmosferei, în stratosferă, unde
ozonul formează un înveliş ce constituie pentru om un sistem natural de protecţie împotriva
razelor solare ultraviolete.
În afară de bioxidul de carbon şi alte gaze, energia termică şi deşeurile radioactive, în
categoria poluanţilor intră şi metalele toxice (plumbul şi mercurul), care sunt evacuate în
cursurile de apă şi în atmosferă, de automobile, crematorii, procese industriale şi de
pesticidele agricole.
Gravitatea acestor fenomene este legată şi de faptul că nu se cunosc limitele superioare
ale poluării, acele momente până unde se poate dezechilibra balanţa ecologică naturală a
pământului fără consecinţe severe, adică înainte ca procesele vitale ale ciclurilor
biogeochimice să sufere deteriorări ireversibile.
Organismele create în diferitele ţări ale lumii, ca şi legislaţia naţională şi
internaţională, mişcările ecologiste din întreaga lume au drept scop să prevină poluarea şi să
înlăture cât mai rapid efectele negative ale acesteia. De aceea, concentrarea atenţiei asupra
prevenirii poluării presupune creşterea rolului ştiinţei şi al cercetării în elaborarea noilor
tehnologii nepoluante, în asigurarea progresului şi din punct de vedere ecologic, concomitent
cu oprirea cursei înarmărilor şi realizarea dezarmării nucleare şi generale.
Pentru toate problemele grave cu care se confruntă omenirea, pe lângă voinţa statelor
de a colabora şi conştiinţa responsabilităţii faţă de viitorul vieţii pe pământ, este necesar, mai
mult ca oricând, să se asigure triumful ştiinţei, al înţelepciunii şi raţiunii, astfel încât
diţii tot mai bune de viaţă.
generaţiile viitoare să beneficieze de condiţii